3.Începutul
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cuinteligenţa artificială, găseşte soluţia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multeaplicaţii (programe de calculator) solicită acces concurenţial la o resursă (fizică sau logică), princare fiecărei aplicaţii i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universităţi se pune problema interconectării acestora. CercetătorulLawrence Roberts susţine o soluţie de interconectare prin comutare de pachete (packet switching)în modelul numit "client-server".Astfel, pentru a transmite informaţia, aceasta este mărunţită în porţiuni mici, denumite pachete. Ca şi la poşta clasică, fiecare pachet conţine informaţii referitorela destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe reţea. La destinaţie întreaga informaţie estereasamblată. Deşi această metodă întâmpină rezistenţă din partea specialiştilor, în 1969 începe săfuncţioneze reţeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles(UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah şi Stanford ResearchInstitute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia dedate. Iata cum Prof. Kleinrock, unul dintre specialistii in computere implicat, isi aminteste primalor comunicare: "Am stabilit o legatura telefonica intre noi si baietii de la SRI...," Kleinrock ...spunea intr-un interviu: "Am tastat litera L si am intrebat la telefon, "Ati vazut L-ul?" "Da, amvazut L-ul," a venit raspunsul. "Am tastat litera O, si am intrebat, "Ati vazut O-ul." "Da, amvazut O-ul." "Apoi am tastat litera G, si sistemul a cazut"...
4.Reteaua se extinde
În proiectul iniţial al ARPANet se asigurau doar 3 servicii de comunicaţie: conectarea ladistanţă – telnet (Remote login), transferul de fişiere - FTP (File Transfer Protocol) şi tipărirea ladistanţă. Abia în 1972, când se ajunsese la o reţea cu 37 de calculatoare, a fost introdus şiserviciul de poştă electronică e-mail. Tot în 1972, în Octombrie, la Conferinţa Internaţională de laWashington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat ”în public” şi se fac demonstraţii.Internetul era în mod categoric în ascendență. Cu noi grupuri de utilizatori care se alăturau,Internetul a trecut prin prima sa transformare.Anul 1975 înseamnă pe de o parte apariţia calculatoarelor personale (ALTAIR anunţasemicrocalculatorul încă în August 1974) şi pe de altă parte, ca urmare a restricţiilor în conectareala ARPAnet impuse de Agenţia militară de comunicaţii (botezată DARPA), apariţia primelor reţele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este şi anul apariţiei Microsoft, când PaulAllen şi Bill Gates, pornind de la experienţele cu Altair dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume aPC- urilor. Un an mai târziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia şi telefoniainternaţională) anunţă X.25 ca standard de comunicaţie (tot comutare de pachete).Incă în 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este însăacceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, când ARPAnet ajunsese să asigureconectarea a 500 de centre. Aceasta decizie şi această dată este considerată (mai ales de participanţii la proiect) ca și naşterea Internet. Mai ales că tot în 1983 partea militară a ARPAneta fost separată sub numele MILNET. In acel an existau deja reţelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), şi altele, iar centru de programare alUniversitații California din Berkeley lansează BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP înglobat (ca rezultat alfinaţării DARPA). Firma Novell lansează produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat laXerox Park, iar firma Proteon oferă primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Estelansat limbajul de programare C++ .