Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
14Activity
P. 1
Tragedia veacurilor-Ellen White-Part 2

Tragedia veacurilor-Ellen White-Part 2

Ratings: (0)|Views: 754 |Likes:
Published by Balaban Ovidiu

More info:

Published by: Balaban Ovidiu on May 30, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/06/2013

pdf

text

original

 
328
CAPITOLUL 21
AVERTIZAREA RESPINSà
 Dacã ar fi primit solia din cer, smerindu-ºiinimile înaintea Domnului ºi cãutând cu sinceritate sã se pregãteascã pentru a sta în prezenþa Sa, Duhul ºi puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat înmijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarãºi la acea starebinecuvântatã de unire, credinþã ºi iubire care sevedea în zilele apostolice.
 ÎN PREDICAREA ÎNVÃÞÃTURII
despre a doua venire, WilliamMiller împreunã cu tovarãºii lui lucraserã cu singurul scop de a-i trezi pe oameni sã se pregãteascã pentru judecatã. Ei cãutaserã sã-itrezeascã pe învãþãtorii religiei la nãdejdea adevãratã a bisericii ºi lanevoia lor dupã o experienþã creºtinã mai profundã; de asemenea,lucraserã sã îi trezeascã pe cei neconvertiþi la datoria unei grabnice pocãinþe ºi a unei întoarceri la Dumnezeu. N-au fãcut nici o încercaresã îi converteascã pe oameni la o sectã sau grupare religioasã. Deaceea, ei lucrau în mijlocul grupãrilor ºi sectelor fãrã sã se amestece înorganizaþia sau disciplina lor.În toate lucrãrile mele, spunea Miller, niciodatã n-am avut dorinþasau gândul sã acord vreun interes deosebit uneia dintre denominaþiunileexistente sau sã avantajez pe una în detrimentul celeilalte. M-am gânditla binele tuturor. Presupunând cã toþi creºtinii se vor bucura în perspectivavenirii lui Isus ºi cã aceia care nu vedeau, cum vedeam eu, nu îi vor iubimai puþin pe aceia care vor îmbrãþiºa aceastã învãþãturã, n-am conceputcã ar fi fost nevoie de adunãri separate. Scopul meu era dorinþa de aîntoarce sufletele la Dumnezeu, de a duce lumii vestea despre judecataviitoare ºi a-i determina pe concetãþenii mei la acea pregãtire a inimiicare urma sã-i aducã în stare sã-L întâmpine pe Dumnezeu în pace.Marea majoritate a acelora care s-au convertit în urma lucrãrii meles-au unit apoi cu diferitele biserici existente. (Bliss, p. 328)
 
329
   A  v  e  r   t   i  z  a  r  e  a  r  e  s  p   i  n  s   å
Atâta timp cât lucrarea lui a ajutat la întãrirea bisericilor, a fost privitã cu bunãvoinþã. Dar când slujitorii ºi conducãtorii religiei au în-ceput sã fie ostili învãþãturii advente, dorind sã punã capãt oricãreiagitaþii cu privire la acest subiect, nu numai cã i s-au împotrivit de laamvon, dar le-au interzis ºi membrilor privilegiul de a participa la predi-cile unde se prezenta a doua venire sau chiar sã vorbeascã desprenãdejdea lor în adunãrile bisericii. În felul acesta credincioºii se aflauîntr-o mare încercare ºi încurcãturã. Ei îºi iubeau bisericile lor ºi le eragreu sã se despartã de ele. Dar când au vãzut cã mãrturia Cuvântuluilui Dumnezeu le este interzisã ºi dreptul de a cerceta profeþiile esteimposibil, au judecat cã loialitatea, credinþa faþã de Dumnezeu îi opreasã se supunã. Pe aceia care cãutau sã interzicã mãrturia Cuvântului luiDumnezeu nu-i puteau socoti ca fiind biserica lui Hristos, stâlpul ºitemelia adevãrului. De aceea s-au socotit îndreptãþiþi sã se despartãde ei. În vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-auretras din biserici.
Cam în vremea aceea, un fenomen
curios s-a observat în majoritatea bisericilor din Statele Unite. Timp de mulþi ani se vãzuse o creºteretreptatã ºi continuã a conformãrii la practicile ºi obiceiurile lumeºti ºi, înacelaºi timp, o decãdere corespunzãtoare a adevãratei vieþi spirituale;dar în anul acela au apãrut dovezile unei repezi ºi vizibile decãderi înaproape toate bisericile din þarã. În timp ce nimeni nu pãrea în stare sãarate cauza, fenomenul era recunoscut în cercuri largi ºi comentat atât prin presã, cât ºi de la amvoane.La o adunare a prezbiterilor din Philadelphia, Mr. Barnes, autorulunui comentariu larg rãspândit ºi pastor al uneia dintre bisericile principaledin acel oraº, a declarat cã slujise în lucrare timp de douãzeci de ani ºiniciodatã pânã la ultima Sfântã Cinã nu administrase sfintele rânduielifãrã sã primeascã mai mulþi sau mai puþini membri în sânul bisericii.Dar acum nu se mai vãd nici treziri ºi nici convertiri, nici o creºtere prea vizibilã în har a credincioºilor ºi nimeni nu vine la studiu pentru adiscuta cu privire la mântuirea sufletului sãu. O datã cu dezvoltareaafacerilor ºi cu lãrgirea perspectivelor comerciale ºi ale manufacturii,se vede ºi o creºtere a închinãrii în faþa celor lumeºti. Acest lucru se petrece în toate confesiunile. (
Congregational Journal 
, May 23,1844)
 
Tragedia veacurilor 
330
În luna februarie a aceluiaºi an, profesorul Finney de la ColegiulOberlin spunea: Înaintea ochilor noºtri am avut faptul cã, în general, bisericile protestante din þara noastrã au fost fie indiferente, fie ostilefaþã de aproape toate reformele morale din veacul nostru. Sunt ºiexcepþii parþiale, dar nu suficiente pentru a ne arãta faptele altfel decâtsunt în realitate. Mai putem adãuga ºi un alt lucru: absenþa aproapegeneralã a influenþei reînviorãtoare în biserici. Apatia spiritualã esteaproape atotcuprinzãtoare ºi este teribil de profundã; de altfel, ºi presareligioasã din întreaga þarã mãrturiseºte lucrul acesta Într-o foartemare mãsurã, membrii bisericii se închinã modei ºi se unesc cu ceinecredincioºi în adunãri de plãceri, la dans, la serbãri etc.  Dar nutrebuie sã desfãºurãm acest subiect dureros. Este îndeajuns cã aceastãtristã realitate se mãreºte ºi apasã greu peste noi, pentru a ne arãta cãaproape toate bisericile degenereazã în mod întristãtor. Ele s-au depãrtatfoarte mult de Domnul ºi El le-a pãrãsit.Tot în privinþa aceasta, un scriitor în Religious Telescopemãrturisea: Niciodatã n-am fost martorii unei asemenea decãderigenerale a religiei ca acum. În adevãr, biserica trebuie sã se trezeascãºi sã caute cauzele acestei nenorociri; cãci toþi cei care iubesc Sionultrebuie sã o socoteascã ca fiind o nenorocire. Când ne dãm seama câtsunt de puþine ºi incomplete cazurile de convertire adevãratã ºi câtãneruºinare ºi împietrire întâlnim din partea pãcãtoºilor, exclamãm fãrãsã vrem: A uitat oare Dumnezeu sã fie milostiv? sau S-a închis uºamilei Sale?O astfel de stare nu existã niciodatã în bisericã fãrã o cauzã. Întu-nericul spiritual care cade peste popoare, peste biserici ºi peste indivizinu se datoreazã unei retrageri arbitrare a harului divin din partea luiDumnezeu, ci neglijãrii sau respingerii luminii divine din partea oame-nilor. O ilustraþie izbitoare, a acestui adevãr, este prezentatã în istoria poporului iudeu din timpul Domnului Hristos. Prin unirea lor cu lumea,datoritã uitãrii lui Dumnezeu ºi neglijãrii Cuvântului Sãu, înþelegerea lor s-a întunecat, iar inimile lor au devenit fireºti ºi senzuale. Astfel au fostîn necunoºtinþã cu privire la venirea lui Mesia ºi, în mândria ºi necredinþalor, L-au respins pe Mântuitorul. Dumnezeu n-a îndepãrtat nici atunci poporul iudeu de la cunoaºterea sau de la împãrtãºirea lor cu binecuvântãrile mântuirii. Dar aceia care au respins adevãrul au pierdut

Activity (14)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Burcan Adrian liked this
=== liked this
mariget liked this
the3rd_wave821 liked this
vasile_nosmas liked this
cristian116 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->