Examinarea aparatului respirator incepe prin inspectia

toracelui
observandu-se frecventa,timpul,ritmul si eventuale modificari de
alt ordin ale miscarilor respiratorii.
La cainele sanatos,aflat in repaus,frecventa miscarilor respiratorii
variaza intre 10 si 30 pe minut.Ea creste in mod fiziologic dupa
eforturi,excitatii nervoase sau cand animalul este dispus la
temperature extreme ridicate (polipnee fiziologic).
In cele mai multe afectiuni ale aparatului respirator
(pneumonie,bronhopneumonie,edem pulmonar) se produce o
polipnee patologica; numaru lde respiratii pe minut se dubleaza sau
tripleaza.
Tipul de respiratie poate fi toracic sau costal,cand miscarile
peretului toracic,in timpul actului respirator,sunt foarte
evidente,sau de tip abdominal,cand se reduc miscarile toracice si
se amplifica miscarile peretelui abdominal.
Ritmul miscarilor respiratorii poate fi modificat in sensul unei
prelungiri sau scurtari a inspiratiei si respiratiei.Respiratia mai
poate fi sacadata,discordanta,ondulanta sau dispneica,atunci cand
animalul respira cu dificultate.In anumite imprejurari se poate
produce incetarea respiratiei (apneea).
Dupa inspectia respiratiei,se examineaza amanuntit caile
respiratorii anterioare:culoarea si secretiile mucoasei
nazale,sensibilitatea laringelui si traheei,tusea spontana sau
provocata prin comprimarea laringelui sau a traheei (tusea poate fi
rara,frecventa,simpla,chintoasa,dureroasa).

pg. 17
Se face apoi palpatia peretelui toracic,prin apasarea cu degetele pe
spatiile intercostale.Daca peretele este dureros,mai ales in
pleurita,cainele cauta sa se apere sau scoate gemete.
In continuare,se procedeaza la percutia digito-digitala pe animalul
in picioare sau in pozitia ”sezind” (se poate percepe un sunet
timpanic,submatitate,matitate) si la ascultatie,pentru descoperirea
zgomotelor pulmonare (murmur vesicular,sulfuri,raluri) si pleurale
(frecaturi ale pleurei,zgomot de lichid).La caine,aria de percutie si
ascultatie a pulmonului este delimitata posteroventral de o linie
usor incurbata,pornind din ultimul spatiu intercostal,in apropierea
coloanei vertebrale,spre cot.
Punctia exploratoare a toracelui.Cand se presupune
existenta unui lichid in cavitatea pleurala,pentru confirmare si
eventuala analiza a lichidului,se recomanta punctia toracelui
(toracocenteza sau pleurocenteza).Pentru punctie la caine se
foloseste de regula un ac de seringa lung de 3-5 cm si gros de 0,5
mm,separate sau atasat la seringa (ambele sterilizate prin
fierbere).Pozitia cainelui este in picioare,iar locul de punctie este al
8-lea spatiu intercostal in partea stanga si al 6-lea in dreapta,catre
partea inferioar a toracelui (deasupra venei toracice).Dupa tunderea
pielii si dezinfectie se deplaseaza pielea intr-o parte si se infige
acul cu 1-2 cm,imediat la marginea anterioara a coastei,pentru a nu
ranii pachetul vasculonervos din spatiul intercostal.Recoltarea
lichidului pentru analiza trebuie sa se faca in eprubete sterile.Dupa
terminarea punctiei,acul se retrage brusc si locul de punctie se
pensuleaza cu tinctura de iod.
Examenul radiologic da multiple relatii in bolile
pulmonului,pleurei si mediastinului.

pg. 18