Abordarea animalelor mici si in special a cainilor, se face intotdeauna

lateral, examinatorul fiind atent la capul animalului si la membrele

posterioare. In general, apropierea de animale se face cu mana in regiunea
spetei.
Contentia animalelor este de doua feluri:
1. Contentia mecanica : se utilizeaza pentru fixarea animalelor cu franghii,
curele, instrumente si aparate speciale sau numai mainile.
2. Contentia chimica: se utilizeaza substante tranchilizante, neurolept-
analgezice, ce produc indiferenta si adinamie.
Contentia cainilor:
Cainii agresivi se prind, de gat, cu cleste special. Pentru prevenirea
muscaturilor se leaga botul cu o banda de tifon dau franghiuta, iar capetele se
incruciseaza sub mandibula si se fixeaza apoi cu nod de oprire dupa ceafa. La
cainii cu botul scurt se realizeaza un capastru. Deschiderea gurii se face cu
ajutorul a 2 benzi de tifon aplicate pe maxila si mandibula, inapoia caninilor.
Contentia pe masa de operatie se face prin legerea celor 4 membre de inelele
mesei.
Pentru stabilirea unui diagnostic cat mai complet si sigur, precum si
pentru instituira unei terapii eficace, amanuntita si sistematica, examinarea
incepe prin notarea intr-un caiet sau registru a semnalmentelor animalului
(rasa, sexul, varsta, talia, culoarea), numele si adresa proprietarului, apoi
datele anamnetice si in continuare, semnele clinice ale bolii, temperature
corporala, pulsul, respiratia si tratamentul aplicat pe toata durata bolii, pana
la vindecare sau moarte, alcatuind ceea ce se numeste foaia de observatie
clinica a bolnavului.
Anamneza. In examinarea clinica si punerea diagnosticului, o
importanta deosebita o are luarea anamnezei, adica obtinerea de la propietar
sau insotitorul cainelui a datelor in legatura cu imprejurarile in care s-a

pg. 12
produs imbolnavirea, semnele de boala manifestate de animal, ingrijirile
primite si tratamentul medicamentos aplicat pana in momentul examinarii,
precum si orice alte amanunte pe care medicul examinator le considera
necesare.
Abordarea si contentia cainelui. Inainte de a se proceda la
examinarea propriu-zisa, cainele trebuie contentionat asa fel incat sa nu
poata musca. In acest scop i se aplica botnita sau se leaga botul cu ajutorul
unei benzi de tifon, in felul urmator: se face un lat sau ochi cu un nod simplu
la mijlocul benzii, care se trece peste botul cainelui asa fel incat nodul sa vina
deasupra, apoi se innoada a doua oara sub maxilarul inferior, iar capetele
benzii se aduc deoparte si de alta a capului si se innoada dupa ceafa.
La cainii mici, contentia se poate face si prin simpla prindere a botului
intre degetul mare, aplicat pe nas si celelalte degete, care vin sub maxilarul
inferior.
In timpul contentionarii si examinarii cainelui, medicul trebuie sa
procedeze cu multa rabdare si blandete si sa ia toate masurile ca sa nu
transmita el insusi vreo boala de la un animal examinat mai inainte. In acest
scop isi va dezinfecta mainile cu alcool si va folosi pentru fiecara caz , o banda
noua de tifon pentru contentie, precum si instrumentar de examinare si
tratament, sterilizat( termometre, pense, spatule, sonde, seringi si ace de
seringa etc.)
Examinarea cainilor. Examinarea clinica propriu-zisa consta din
examinarea generala si a diferitelor aparate, sisteme si organe, completata,
cand este cazul, cu examene special ( radiologice, de laborator etc).
Examinarea generala a animalului cuprinde actiunile urmatoare:
•Observarea habitusului cainelui: conformatia, constitutia, starea de
intretinere, faciesul si atitudinea( pozitia corpului in stationare, in mers si
culcat).
•Examinarea pielii si invelisului pielos, prin inspectie si palpatie pentru
decoperirea eventualelor modificari patologice, ca: pigmentatii anormale,
pierderea elasticitatii, caderea sau rarirea parului in anumite zone, uscarea
nasului, hipertermie cutanata, prurit, leziuni, inflamatii, plagi, edeme, etc.

pg. 13
 •Examinarea mucoaselor aparente (ocular, gingivolabiala, nazala si
vaginala), in special a conjunctivitei; aceasta se pune in evident prin
indepartarea fiecarei pleoape, cu degetele mari. Se pot observa modificari ale
culorii si volumului, insotite de obicei de secretii. Culoarea poate fi rosie
(congestive) la un singur ochi in cazul unei conjunctivite traumatice sau la
ambii ochi in unele boli infectioase, ori stari congestive de alta natura; rosie-
inchis, visinie sau cianotica in stari dispneice, unele intoxicatii sau infectii
grave; icterica, in cazul unor boli hepatice grave, palida in stari de anemie.
Conjunctivita poate fi tumefiata sau edematiata in urma infiltratiei
seroase a mucoasei si submucoasei (in alergii, jigoidie etc).Secretia oculara
poate fi seroasa, seromucoasa sau purulenta si se scurge abundent (epifora)
prin fanta palpebrala, uscandu-se si lipind marginile pleoapelor (ex. In
jigodie).
•Termometria cainelui bolnav este una din metodele obligatorii ale
examenului clinic general. Ea furnizeaza indicatii pretioase asupra starii
prezente a animalului, iar ulterior asupra evolutiei bolii. Temperatura interna
se masoara cu termometrul maximal(veterinar sau de uz uman), introdus in
rect, dupa ce in prealabil a fost sters cu un tampon imbibat cu alcool, scuturat
pentru a cobora coloana de mercur sub 35°C si varful uns cu putina vaselina
sau ulei, pentru a usura introducerea. Se tine 5 minute, apoi se scoate si se
citeste nivelul coloanei de mercur.
La cainele adult limitele fiziologice ale temperaturii sunt cuprinse intre
37,5 si 38,5 °C, iar la catel intre 38,5 si 39 °C. Se va tine seama ca temperatura
este ceva mai scazuta dimineata si putin mai ridicata seara dupa eforturi,
plimbari obositoare, excitatii psihice etc. Deci una sau doua diviziuni peste
limitele superioare aratate mai sus nu denota totdeauna hipertermie,
respectiv febra.
O apreciere mai nesigura a temperaturii corporale se face si prin
aplicarea dosului mainii pe nasul animalului. L a cainele sanatos, varful
nasului este umed si rece, pe cand la cainele cu febra apare uscat si fierbinte.
Nu totdeauna insa exista o concordanta intre aspectul nasului si temperatura
interna. Nasul ramane rece si umed la inceputul bolii, desi temperature rectala
este crescuta; invers, dupa terminarea starii de boala, temperatura interna
revine la normal dar nasul poate ramane uscat si cald un oarecare timp.

pg. 14
 Temperatura corporala care depaseste limita superioara normala si
este insotita de modificari ale functiilor cardinale ale organismului, constituie
sindromul de febra. Aceasta consta din abatere, frisoane, uscarea si incalzirea
nasului, accelerarea pulsului si respiratiei, apetit redus sau disparut. Febra
este considerata usoara (stare subfebrila) cand temperature depaseste limita
superioara cu 1°C, mijlocie cand depasirea este de 1,5°C si mare cand
hipertermia atinge mai mult de 2 °C peste limita normal. Cand temperatura
scade sub limita normala inferioara, starea animalului este grava.
• Examinarea separata a fiecarui aparat, sistem si organ, intrt-o anumita
ordine, insistandu-se asupra aceluia sau acelora care manifesta simptome
vizibile de boala. In orice situatie, chiar daca de la inceput examinatorul
sesizeaza organul principal sau exclusiv afectat, examinarea de ansamblu este
obligatorie, pentru depistarea repercusiunilor generale a unor complicatii
produse de boala etc. De exemplu un caine cu diaree este plauzibil sa prezinte
o afectiune intestinala insa care influenteaza adesea si alte organe sau aparate
(ficat, rinichi etc.),se va face mai intai examenul organului, aparatului sau
sistemului respectiv in vederea unei interventii terapeutice neintarziate,
pentru salvarea vietii animalului, dupa care se examineaza cu multa atentie
toate aparatele si organele, folosind metodele indicate pentru fiecare.
•Examinarea tubului digestiv incepe cu gura si se termina cu examenul
intestinelor . Dupa inspectarea si palparea externa a buzelor, comisurilor si
obrajilor, se trece la examinarea cavitatii bucale. Pentru aceasta se deschide
gura in felul urmator: cu o mana se apuca maxilarul superior intre degetul
mare si aratator, se apasa buccele ca sa patrunda intre dinti, iar cu degetele
celelaltei maini se apuca de jos maxilarul inferior si se trage cu atentie in jos.
Se mai poate deschide gura cu ajutorul unui speculum sau cu doua benzi de
tifon, prevazute fiecare cu cate un ochi, care se aplica separate pe fiecare
maxilar, inapoia caninilor. Tragand usor de cele doua benzi in jos si in sus,
cainele este obligat sa deschida gura. In felul acesta se constata mirosul gurii
(care poate fi acid, fetid, putrid), aspectul si culoarea mucoasei bucale (palida,
congestionata, icterica, hemoragica, evematiata, plagi etc.), aspectul; si
culoarea limbii (incarcata, cianotica, icterica, rani etc.) culoarea si modificarile
gingiilor si dintilor( gingivite, alveolite, tartru, carii dentare etc.), eventual
corpi straini fixati in mucoasa sau intre dinti etc.

pg. 15