Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

pogorârea sfântului duh

Sãptãmâna 23 - 29.v.2010
Al 226-lea cuvânt

cuvânt spre folos

" Binecuv#ntat e[ti Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cela ce prea \n]elep]i pe pescari ai ar`tat,
trimi]#ndu-le lor Duhul Sf#nt;
[i printr-\n[ii lumea ai v#nat,
iubitorule de oameni, m`rire }ie!"
Troparul praznicului Pogor#rii Sf#ntului Duh
nr. 226 Cuvânt spre folos pagina 2

Duminica a vIiI-a dupã paºti

a rusaliilor

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist ioan (VII, 37-53; VIII, 12)

37. Iar \n ziua cea din urm` - ziua cea mare
a s`rb`torii - Iisus a stat \ntre ei [i a stri-
gat, zic#nd: Dac` \nseteaz` cineva, s` vin`
la Mine [i s` bea.
38. Cel ce crede \n Mine, precum a zis
Scriptura: r#uri de ap` vie vor curge din
p#ntecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe
Care aveau s`-L primeasc` acei ce cred \n
El. C`ci \nc` nu era (dat) Duhul, pentru c`
Iisus \nc` nu fusese preasl`vit.
40. Deci din mul]ime, auzind cuvintele
acestea, ziceau: Cu adev`rat, Acesta este
Proorocul.
41. Iar al]ii ziceau: Acesta este Hristosul.
Iar al]ii ziceau: Nu cumva din Galileea va
s` vin` Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura c` Hristos va
s` vin` din s`m#n]a lui David [i din
Betleem, cetatea lui David?
43. {i s-a f`cut dezbinare \n mul]ime pen-
tru El.
44. {i unii dintre ei voiau s`-L prind`, dar
nimeni n-a pus m#inile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei [i fari-
sei, [i le-au zis aceia: De ce nu L-a]i adus?
46. Slugile au r`spuns: Niciodat` n-a vor-
bit un om a[a cum vorbe[te Acest Om.
47. {i le-au r`spuns deci fariseii: Nu
cumva a]i fost [i voi am`gi]i?
48. Nu cumva a crezut \n El cineva dintre
c`petenii sau dintre farisei?
49. Dar mul]imea aceasta, care nu
cunoa[te Legea, este blestemat`!
50. A zis c`tre ei Nicodim, cel ce venise
mai \nainte la El, noaptea, fiind unul din-
tre ei:
51. Nu cumva Legea noastr` judec` pe
om, dac` nu-l ascult` mai \nt#i [i nu [tie ce
a f`cut?
52. Ei au r`spuns [i i-au zis: Nu cumva [i
tu e[ti din Galileea? Cerceteaz` [i vezi c`
din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53. {i s-a dus fiecare la casa sa.
12. Deci iar`[i le-a vorbit Iisus zic#nd: Eu
sunt Lumina lumii; cel ce |mi urmeaz`
Mie nu va umbla \n \ntuneric, ci va avea
lumina vie]ii.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 226

SÃPTÃMÂNA 23 - 29.v.2010
ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` (†) Pogor#rea Sf#ntului Duh (Rusaliile); 08.00-12.00 - Utrenia [i Sf#nta Liturghie Pr. Cristian Deheleanu
Cuv. Mihail M`rturisitorul, Ep. Sinadei; Sf. Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Maria lui Cleopa Pr. Ionel Durlea

Luni (†) Sf#nta Treime; 08.00-12.00 - Utrenia [i Sf#nta Liturghie Pr. Cristian Deheleanu
Cuv. Simeon; Sf. Mucenic Serapion; Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Sf. Muceni]` Marciana Pr. Ionel Durlea
Mar]i † A treia aflare a Capului Sf. Ioan
Botez`torul; Sf. Mucenic Celestin

Miercuri Sf. Apostoli Carp [i Alfeu dintre cei 70;

Sf. Mucenici Averchie [i Elena;
(Har]i) 18.00-20.00 - Acatist [i catehez` Pr. Cristian Deheleanu

Joi Sf. Mc. Iuliu Veteranul;

Sf. Sfin]it Mc. Terapont, Ep. Sardei;
Sf. Ioan Rusu
Vineri Cuv. Nichita M`rturisitorul, Episcopul
Calcedonului; Sf. Sfin]it Mc. Eutihie;
Sf. Muceni]` Eliconida; 18.00-20.00 - Sf#ntul Maslu de ob[te Pr. Cristian Deheleanu
(Har]i) [i Dialog duhovnicesc
S#mb`t` Sf. Muceni]` Teodora Fecioara; 08.00-12.00 - Sf#nta Liturghie Pr. Cristian Deheleanu
Sf. Mucenici Olivian [i Alexandru; [i Parastas pentru cei adormi]i
Odovania Praznicului Pogor#rii Sf#ntului Duh
18.00-20.00 - Vecernia Mare [i Cuv#nt Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
de \nv`]`tur` la Apostolul zilei

Cuvânt la Duminica cincizecimii, sau a Pogorârii Sfântului Duh

"Eu voi ruga pe Tatal, si alt m#ng#ietor va
da voua, ca sa fie cu voi \n veci, adica Duhul
adevarului"
(Ioan XIV, 16, 17)
Slavite sunt, iubitilor, darurile, care ni
le-a comunicat astazi Dumnezeu cel plin de
dragoste, daruri, a caror marime nu o poate
descrie nici o gura omeneasca.
De aceea sa ne bucuram toti, sa marim
si sa proslavim pe Domnul nostru, caci ziua
de astazi este o sarbatoare de bucurie si de
desfatare. Precum timpurile anului urmeaza
regulat unele dupa altele si se schimba unele
cu altele, asa si \n biserica cu totul regulat o
sarbatoare urmeaza alteia, si de asemenea
trece de la una la alta.
Asa cu putin mai \nainte noi am serbat
ziua mortii lui Hristos, apoi Invierea Sa,
dupa aceea Inaltarea Sa, iar astazi am ajuns
la v#rful tuturor darurilor harului lui
Dumnezeu, si am ajuns la \mplinirea
Sf#ntul Ioan Gur` de Aur
fagaduintei date de Hristos. Adica ca
Hristos a zis: "c#nd ma voi duce, voi trimie
voua alt m#ng#ietor, si nu va voi lasa sar-
mani (Ioan XVI, 7,14,16,18).
Cunoasteti \ngrijirea cea mare a
Domnului?
Vedeti negraita lui bunavointa catre
oameni?
Inainte cu c#teva zile S-a \naltat la cer,
a luat \n stap#nire tronul \mparatesc, si a
sezut de-a drepta Tatalui; iar astazi ne da El
cu milostivire pogor#rea Sf#ntului Duh, si cu
aceasta da omenirii nenumarate bunuri cer-
esti. Sau spune-mi nu ni s-a comunicat oare
prin Sf#ntul Duh tot, ce \nfaptuieste spre
fericirea noastra? Prin el ne-am m#ntuit noi
de robia pacatului, ne-am chemat la sloboze-
nie, ne-am facut fii a lui Dumnezeu si ne-am
transformat \n oameni cu totul noi; \nca
putem prin el a arunca de la noi sarcina cea
grea si \nfricosata a pacatelor.
Prin Sf#ntul Duh dob#ndim noi sirul
nr. 226 Cuvânt spre folos
preotilor si pastorilor nostri sufletesti.
De la el curg descoperirile si darurile
cele de tot felul ale harului; si tot ce serveste
de podoaba a bisericii lui Dumnezeu, curge
din acest izvor, adica de la Duhul Sf#nt.
Aceasta ne-o vesteste Sf#ntul Pavel \n cuvin-
tele: "Toate acestea le lucreaza unul si ace-
lasi Duh, \mpartind \ndeosebi fiecaruia, pre-
cum voieste" (I Corint. XII, 11).
El zice: "precum voieste," nu: "cum i s-
a poruncit", caci Sf#ntul Duh este \nsusi
\mpartitorul, nu \mpartitul, el lucreaza de la
sine, si nu at#rnat de la cineva. De acea
Apostolul Pavel prescrie aceeasi putere si
stap#nire, pe care le \nsuseste Tatalui, \nca
si Sf#ntului Duh, si precum zice el despre
Tatal: "este un Dumnezeu care lucreaza totul
\ntru toate" (I Cor. XII, 6), tot asa zice el
despre Sf#ntul Duh: "Toate acestea le
lucreaza unul si acelasi Duh, \mpartind
fiecaruia, precum voieste".
Vezi, cum Sf#ntul Duh are aceeasi
desav#rsire, putere ca si Tatal? Fireste fiind-
ca am#ndoi sunt deopotriva dupa fiinta, tre-
buie sa fie asemenea \nca si dupa domnie, si
fiind ca ei sunt deopotriva \n cinstire si \n
vrednicie, trebuie sa fie deopotriva si \n put-
ere si stap#nire.
Prin Sf#ntul Duh am dob#ndit si
iertarea pacatelor noastre, prin el ne-am
curatit de toate petele pacatelor, prin
darurile sale, oamenii, care se povatuiesc de
harul sau, se fac \ngeri, nu prin aceea, ca \si
schimba firea, ci, ceea ce este mai minunat
prin aceea ca ei, desi ram#n oameni, dar se
poarta asa de curat si sf#nt, ca \ngerii.
Asa de mare este puterea sf#ntului
Duh!
Precum focul cel pam#ntesc preface
lutul cel moale \ntr-un vas v#rtos, apa si
focul Sf#ntului Duh, c#nd cuprinde un suflet
bineg#nditor, \l face mai tare dec#t fierul,
desi el \nainte era mai moale dec#t lutul, asa
ca pacatul nu mai poate vatama pe sufletul
cel acum \ntarit.
Iar omul, care cu putin mai \nainte era
patat cu \ntunecimea pacatului, prin harul
pagina 4
Sf#ntului Duh se face mai luminat si mai
stralucit dec#t soarele. Aceasta ne \nvata
Apostolul Pavel, c#nd scrie: "Nu va \nselati,
ca nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici
precurvarii, nici malachii, nici Sodomenii,
nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici
ocar#torii, nici rapitorii, \mparatia lui
Dumnezeu nu vor mosteni" (I Corint. VI, 9,
10).
Dupa ce el a numarat toate felurile de
pacate, si ne-a \nvatat, ca acei ce sunt
cuprinsi de aceste pacate, sunt pierduti pen-
tru \mparatia lui Dumnezeu, a adaugat
\ndata: "Si asa erati unii dintre voi; dar v-ati
spalat, v-ati sfintit, v-ati \ndreptat" (I Cor.
VI. 11). Cum si \n ce chip? La aceasta
raspunde el \ndata: "\n numele Domnului
nostru Iisus Hristos, si prin Duhul
Dumnezeului nostru". Vedeti, iubitilor, put-
erea Sf#ntului Duh? Vedeti, cum Sf#ntul
Duh a departat toate aceste pacate, si pe
aceia, care \nainte cu totul se \njosisera prin
nelegiuirile lor, repede i-a ridicat la cea mai
\nalta cinste?
Dar sa ne \ntoarcem acum la alt punct,
la o cercetare, care merita \ntradevar a ne
ocupa. Adica eu trebuie, iubitilor, sa va
lamuresc, pentru ce Hristos nu \ndata dupa
\naltarea Sa la cer ne-a dat duhul Sf#nt,
acest izvor de asa multe bunuri si daruri, ci a
lasat pe ucenicii sai sa-l astepte un timp
\ndelungat, si apoi le-a trimis darurile
Sf#ntului Duh.
Acesta s-a facut nu din \nt#mplare si
fara pricina. El stia, ca oamenii nu admira
\ndeajuns bunurile, pe care le au la
\ndem#na, nu pretuiesc dupa cuviinta
marimea si gingasia lor, daca ei n-au fost lip-
siti de D#nsele un timp \ndelungat.
Sa va aduc un exemplu: Cine este cu
totul vioi si sanatos; - nu simte si nici nu
poate sti tocmai c#t de pretioasa este
sanatatea daca el niciodata n-a suferit de
vreo boala.
De asemenea nu s-ar pretui dupa cum
se cade lumina zilei, daca noi n-am cunoaste
si \ntunecimea noptii.
pagina 5 Cuvânt spre folos
Dar mai bine \nvatam noi a cunoaste
pretul bunurilor, de care ne \ndulcim, c#nd le
pierdem pe un timp \ndelungat.
Asa ucenicii Domnului au petrecut
zilele lor cu multa placere, pe c#t ei s-au,
\ndulcit de prezenta Lui, si petrecerea lor cu
d#nsul le aducea mii de bucurii. Toata
Palestina se uita la ei, ca la niste stele stralu-
citoare, atunci ei \nviau mortii, curateau lep-
rosii, alungau duhurile cele necurate,
tamaduiau bolile si sav#rseau multe alte
minuni.
Fiindca ei erau asa de renumiti si slav-
iti, de aceea a \ngaduit Dumnezeu, ca ei pe
un timp sa piarda puterea, prin care ei
lucrau toate acestea, pentru ca ei tocmai prin
aceasta pierdere sa vina la cunostinta, c#t de
mult datorau ei a multumi milostivei Lui
prezente si tocmai prin aceasta recunostinta
sa se faca mai poftitori de a primi darurile
harului Sf#ntului Duh.
Aceasta i-a m#ng#iat, c#nd ei jeleau si
suspinau pentru ducerea de la ei a \nvata-
torului lor, a luminat pe cei descurajati cu
lumina sa, a ridicat iarasi pe cei ce erau
aproape cazuti, a \mprastiat norii m#hnirii
lor si a alungat supararea din sufletul lor.
C#nd Domnul zisese odinioara catre
d#nsii: "mergeti si \nvatati toate popoarele"
(Mat. XXVIII, 19), atunci ei erau \nca nestiu-
tori, cum sa \nceapa aceasta, si \ncotro sa
apuce fiecare, spre a propovadui cuv#ntul lui
Dumnezeu. Acum \nsa s-a pogor#t peste ei
Sf#ntul Duh \n chip de limbi, i-a povatuit la
tot adevarul, i-a \nvatat si i-a luminat, si prin
limbile, ce a dat fiecaruia a vorbi, le-a aratat
tarile, care erau \ncredintate \nvatam#ntului
lor.
Duhul Sf#nt \nsa de aceea a venit \n
chip de limbi, ca sa aminteasca de o
\nt#mplare de demult a vechiului testament.
Adica, c#nd odinioara, oamenii, umflati de
m#ndrie, voiau sa zideasca un turn, care sa
ajunga p#na la cer, a despartit Dumnezeu
prin amestecarea limbilor aceasta pacatoasa
unire a popoarelor.
Acum din contra s-a varsat Duhul
nr. 226
Sf#nt \n chipul limbilor, pentru ca lumea cea
dezbinata \ntru sine iarasi sa se aduca la o
unire (mai \nalta), adica la \mparatia lui
Dumnezeu, la credinta si la dragoste. Cu
aceasta s-a sav#rsit ceva neobisnuit si nou.
Oarecand limbile au dezbinat lumea si
au sfar#mat unirea cea pacatoasa, iar acum
limbile cele de foc iarasi au adus unirea \n
lume si cei dezbinati iarasi s-au legat unii cu
altii.
Aceasta a fost pricina, pentru care
Sf#ntul Duh s-a aratat \n chipul limbilor.
Dar limbile s-au parut a fi de foc, caci
multi spini ai pacatului crescusera \n noi.
Precum un pam#nt bun si roditor, daca nu se
lucreaza, produce multa palamida si spini,
tot asa se \nt#mpla si cu noi oamenii.
Plecarea firii noastre, desi este buna
si proprie a produce roadele faptei bune,
\nsa daca ea nu se lucreaza cu plugul cucer-
niciei, si nu se seamana cu sam#nta cunos-
tintei de Dumnezeu, ea produce o \ntreaga
padure de pacate. Si precum adeseori nu se
poate vedea pam#ntul unui ogor din pricina
multimii palamidei, a spinilor si a buruie-
nilor, asa multa vreme nu s-a putut cunoaste
si privi nici nobletea sufletului nostru, p#na
ce a venit Sf#ntul Duh, a lucrat ogorul sufle-
tului nostru, l-a curatit cu focul Duhului, si l-
a facut propriu de a primi sam#nta cea
cereasca.
Pentru toate acestea, si \nca pentru
nenumarate alte bunuri avem noi sa mul-
tumim zilei de astazi.
De aceea va sfatuiesc, sa praznuim
aceasta sarbatoare \ntr-un chip vrednic de
aceste bunuri, nu numai cu stralucirea si cu
podoaba din afara (Sf#ntul Ioan continua
aceasta si mai departe, si din cuvintele lui noi
vedem ca atunci, ca si astazi, la cincizecime,
se \mpdobeau casele si ulitele cu flori, arbori
etc.), ci prin aceea ca sa \mpodobim sufletele
noastre, si sa ne \mbracam \n hainele cele
stralucite ale faptei bune.
In felul acesta, vom dob#ndi si noi
darurile Sf#ntului Duh, si ne vom face par-
tasi rodurilor, celor ce vin de la Sf#ntul Duh.
pagina 6 Cuvânt spre folos
Dar care este oare rodul sf#ntului
Duh?
Sa ascultam pe Apostolul Pavel, el ne
spune, "roada Duhului este dragostea, bucu-
ria, pacea". (Gal. V. 22). Ia aminte, c#t de
\ntocmai se rosteste Apostolul si \n ce mare
legatura stau cuvintele lui, el pune dragostea
\nainte, apoi vorbeste despre urmarile ei. El
\ncepe de la radacina, si apoi arata roadele.
El pune \nt#i piatra fundamentala, si apoi
aseaza zidirea. El face \nceputul cu izvorul si
apoi vine la r#u.
Intr-adevar, noi nu putem simti bine
bucuria mai intai pana ce nu socotim noro-
cirea altora ca pe a noastra, si binele
aproapelui nu il privim ca pe al nostru.
Aceasta insa nu se poate face, daca mai \nt#i
nu a domnit dragostea \ntru inima noastra.
Adica dragostea - radacina si izvorul si
mama a tot binelui. Ea, asemenea unei
radacini, produce mii de ramuri ale faptei-
bune, se varsa ca un izvor \n nenumarate
p#raie, si asemenea unei mame \mbratiseaza
pe toti cei ce scapa la d#nsa. Fiindca Sf#ntul
Apostol Pavel foarte bine stia aceasta, a
numit-o rod al Sf#ntului Duh.
Dar \ntr-alt loc ii da el o numire asa de
mare, \nc#t o numeste plinire a legii.
"Dragostea, zice el, este plinirea legii" (Rom.
XIII, 10).
Chiar Hristos, Domnul lumii, declara
avutia dragostei, ca dovada cea mai adevara-
ta, ca cineva este ucenicul sau, c#nd zice:
"\ntru aceasta vor cunoaste toti, ca ai mei
ucenici sunteti, de veti avea dragoste \ntre
voi" (Ioan XIII, 35). De acea sa alergam la
dragoste, sa ne lipim de ea si cu d#nsa sa
praznuim aceasta sarbatoare.
Caci unde este dragostea, de acolo
lipseste micimea sufletului; unde este
dragostea, de acolo pier patimile cele nebune
ale inimii, caci dragostea, zice Apostolul, "nu
se trufeste, nu se \ng#mfeaza, nu se poarta
cu necuviinta,, (I Cor. XIII, 4, 5). Dragostea
nu pricinuieste aproapelui nici o vatamare, si
unde domneste dragostea, acolo nu se vede
nici un Cain si ucigas de frate.
nr. 226
Astupa izvorul neiubirii, mai ales al
pizmei, p#r#ul pacatelor \ndata se va usca;
scoate radacina, atunci ai st#rpit si roadele.
Aceasta o zic, nu spre folosul celor pizmuiti,
ci spre folosul pizmasilor, caci acestia sunt
cei care au mai multa paguba dintru aceasta,
si ei \nsisi \si pregatesc pieirea.
Din contra pentru acei ce sunt piz-
muiti si sufera aceasta cu rabdare, sunt
gatite cununi si rasplatiri slavite. G#ndeste
la Abel, totdeauna el va fi proslavit ca un
drept, \n toate zilele se va vesti lauda lui, si
tocmai uciderea lui i-a adus asa de mare
slava, \nca si dupa moarte glasul lui nu a
amutit, si de-a pururea p#raste el pe uciga-
sul sau.
Cain a ramas \n viata si a secerat rodul
faptei sale, caci si-a petrecut zilele sale \ntru
frica si cutremur, Abel \nsa zacea pe pam#nt
sugrumat, dar vorbea dupa moartea lui cu
mai mare curaj dec#t acela. Precum pe Cain
pacatul l-a facut at#t de nenorocit, \nc#t
ducea o viata mai amar#ta dec#t moartea,
asa pe Abel fapta cea buna l-a facut \nca si
dupa moartea sa mai slavit si mai renumit
dec#t \nainte.
Asadar, pentru ca noi at#t aici, c#t si \n
cealalta viata, sa avem o \ncredintare tare, si
sa seceram fericita bucurie ca rod al acestei
sarbatori sa aruncam hainele cele necurate
ale sufletului, dar mai ales pizma sa o depar-
tam!
De am avea mii de \nsusiri bune, toate
nu ne ajuta, \ntruc#t ne schimonoseste
aceasta ur#ta meteahna. Dea Dumnezeu, ca
noi toti sa fim slobozi de d#nsa! Inchideti
deci Satanei intrarea din toate partile, pen-
tru ca voi, plini de \ncredere si de veselie, sa
iesiti \ntru \nt#mpinarea Imparatului ceru-
lui. C#nd El va veni, spre a va face partasi de
bunurile sale cele negraite pe aceia care au
petrecut viata lor cu fapte bune si cu cucer-
nicie, \ntru Hristos Iisus Domnul nostru
caruia se cuvine cinstea si slava, acum si \n
vecii vecilor! Amin.
din "Predici la duminici si sarbatori"
pagina 7 Cuvânt spre folos
sfânta treime
95. Pentru ce numim, \n articolul I
din Simbolul Credintei, pe Dumnezeu,
"Tatal"?
Dumnezeu este unul dupa fiinta Lui.
Descoperirea dumnezeiasca ne \nvata \nsa
ca acest Dumnezeu, unul dupa fiinta, este \n
trei persoane: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Aceste
trei persoane sau ipostasuri dumnezeiesti
alcatuiesc Sf. Treime, taina de nepatruns de
mintea omeneasca si \mpartasita noua prin
Descoperirea dumnezeiasca. Cuv#ntul
"Tatal" din Simbolul Credintei ne arata
prima persoana a Sf. Treimi. El arata \nsa si
legatura fiasca pe care noi, credinciosii, o
avem cu El, caci El este "Tatal nostru", asa
cum spunem la \nceputul Rugaciunii
Domnesti.
96. Se vorbeste \n Sf. Scriptura
despre aceste trei persoane sau ipostasuri
ale singurului Dumnezeu?
|n Sf. Scriptura se vorbeste \n multe
locuri despre cele trei persoane sau iposta-
suri ale Dumnezeirii. Amintim numai
c#teva: |n Vechiul Testament, Dumnezeu-
Tatal Se adreseaza celorlalte persoane ale
Sf. Treimi: "Sa facem om dupa chipul
Noastru si dupa asemanarea Noastra" (Fac.
1, 26). |n vedenia lui Isaia, \ngerii "strigau
unul catre altul si ziceau: Sf#nt, Sf#nt, Sf#nt,
Domnul Savaot, plin este tot pam#ntul de
marirea Lui" (Isaia 6, 3). |n Noul Testament,
cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus
Hristos, s-au aratat toate cele trei persoane
ale Sf. Treimi: Tatal, arat#nd lumii pe
Fiul si binecuv#nt#ndu-L, Fiul primind
botezul de la Ioan, iar Sf. Duh cobor#nd
asupra Fiului, \n chip de porumbel (Matei 3,
16-19 ; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26).
Trimit#nd pe Sf. Apostoli la propovaduire,
M#ntuitorul le spune: "Drept aceea,
merg#nd \nvatati toate neamurile,
botez#ndu-le \n numele Tatalui si al Fiului si
al Sf. Duh" (Matei 28,19).
97. Sf. Traditie marturiseste exis-
tente Sf. Treimi?
nr. 226
Traditia primelor trei veacuri mar-
turiseste fara sovaiala credinta \n existenta
Sf. Treimi. Au marturisit cu caldura despre
Sf. Treime: Sf. Clement Romanul, Sf.
Ignatie, Sf. Policarp, Aristide, Sf. Iustin,
Atenagora, Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu,
Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian,
Novatian. Sf. Parinti ai veacurilor IV si V s-
au \ntemeiat ne\ntrerupt pe aceasta traditie,
\n toiul luptelor lor contra arianismului. Se
pot cita \n aceasta privinta mai ales Sf.
Atanasie, Sf. Epifanie, Sf. Ilarie si Fer.
Augustin. "|n unitatea firii sunt trei per-
soane" zice Tertulian. "O singura
Dumnezeire si un singur Dumnezeu \n trei
ipostasuri", declara Sf. Atanasie .
98. Cele trei persoane sau trei
ipostasuri pot fi \ntelese ca trei dum-
nezei?
Cele trei persoane dumnezeiesti nu se
\nteleg ca persoanele omenesti, ci \n felul \n
care ne arata M#ntuitorul \n Evanghelia
dupa Ioan c#nd zice: "Eu si Tatal Meu una
suntem" (Ioan 10, 30). "Legatura Tatalui cu
Fiul si a Fiului cu M#ng#ietorul (Sf. Duh)
uneste pe cei trei unul cu altul. Acestia trei
sunt una, nu unul, dupa cuv#ntul: "Eu si
Tatal Meu una suntem", una dupa unitatea
fiintei, nu dupa unitatea numarului" . Cele
trei ipostasuri, zice Sf. Grigorie Teologul,
sunt o singura Dumnezeire si "o singura
Fire \n trei proprietati, \ntelegatoare,
desav#rsite, exist#nd prin ele \nsele,
deosebite \n numar, dar nu deosebite \n
Dumnezeire".
Acelasi Sf#nt Parinte explica felul unirii
ipostasurilor astfel: "Se deosebesc fara sa se
\mparta, ca sa zic asa, si se unesc deosebit.
Unul \n trei este Dumnezeirea si trei fac
una". Nu sunt, deci, trei dumnezei.
99. Care e legatura ipostasurilor
\ntre ele?
Desi mare taina, lucrul acesta a
fost lamurit pe larg de Sf. Parinti. Sf.
Chiril al
nr. 226 Cuvânt spre folos
Alexandriei ne spune ca Firea dumnezeias-
ca, simpla si necompusa, e largita de \nsusir-
ile ipostasurilor si de deosebirile de per-
soana si de nume. |n fiecare persoana se
\ntelege \ntreaga Fire \mpreuna cu \nsusirea
ei, adica cu ipostasul. Ram#ne fiecare ceea
ce este, av#nd \n sine si pe celelalte, prin
unirea fireasca cu ele. Tatal este \n Fiul si \n
Sf. Duh. De semenea si Fiul si Sf. Duh Se
afla \n Tatal, iar Tatal, \n ceilalti doi .
100. Cele trei ipostasuri voiesc si
lucreaza separat sau la un loc?
Sf. Ioan Damaschin spune ca fiecare din cele
trei ipostasuri nu voiesc si nu lucreaza
aparte, separat si deosebit, ci \mpreuna . Sf.
Treime e o singura fire, o singura vointa, o
singura lucrare, o singura putere, o singura
autoritate, pentru ca e o singura
Dumnezeire .
101. Ce au \mpreuna si ce au
deosebit persoanele Sf. Treimi?
Tatal, Fiul si Sf. Duh au \mpreuna
\nsusirea de a fi nefacuti si Dumnezeirea.
Fiul si Sf. Duh au \mpreuna \nsusirea ca
sunt din Tatal. Tatal este nenascut, Fiul este
nascut, Sf. Duh este purces.
102. Prin ce Se deosebeste mai de
aproape Tatal?
Tatal este nenascut. El nu primeste
existenta de la nimeni, nu are cauza. El e
izvorul celorlalte doua persoane. Dumnezeu
e Tata din veci. El nu este \nsa Tata \n felul
omenesc. El n-a \nceput sa fie Tata \n timp,
dupa \mplinirea v#rstei, odata cu aparitia
puterii de a naste, asemenea oamenilor si
celorlalte vietuitoare. Dumnezeu e Tata deo-
data cu vesnicia. El e, deci, totdeauna Tata .
103. Prin ce Se deosebeste mai de
aproape Fiul?
Fiul este nascut, este Unul-Nascut,
fiind \mpreuna vesnic cu Tatal si deofiin-
CUV@NT SPRE FOLOS
s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
pagina 8
ta cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului si
de totdeauna. El nu Si-a \nceput c#ndva
existenta, ci de c#nd e Tatal e si Fiul. Si c#nd
g#ndim la Tatal, g#ndim si la Fiul. Fiul nu e
creat, cum pretindea Arie, ci e nascut din
Tatal, dar nu printr-o nastere omeneasca,
nici constr#nsa, ci printr-una voita si fireas-
ca. E o nastere necuprinsa de mintea ome-
neasca. Fiul si Tatal sunt una ca
Dumnezeire, ca fire, ca vesnicie, ca vointa,
ca lucrare, ca bunatate etc., dar Se
deosebesc ca ipostasuri: unul e nascut, pe
c#nd celalalt e nenascut; \n aceasta privinta,
Tatal este izvorul si cauza Fiului. Fiul Se
deosebeste, apoi, si de Tatal si de Sf. Duh,
prin aceea ca El Si-a luat asupra-Si lucrarea
m#ntuirii. Numele propriu al Fiului este
"Cuv#ntul". El Se numeste si "|ntelepciunea
lui Dumnezeu. El e Cuv#ntul, Stralucirea si
Chipul Tatalui" .
104. Prin ce Se deosebeste mai de
aproape Duhul Sf#nt?
Duhul Sf#nt purcede din Tatal, cum
spune |nsusi M#ntuitorul: "Iar c#nd va
veni M#ng#ietorul, pe Care Eu |l voi trimite
voua, de la Tatal, Duhul adevarului, Care de
la Tatal purcede, Acela va marturisi despre
Mine (Ioan 15, 26). |nsusirea Lui personala
este de a fi purces din Tatal de a Se face
cunoscut dupa Fiul si \mpreuna cu Acesta .
El e sfintenia \nsasi si prin aceasta izvorul
Sf. Har, Care desav#rseste opera M#ntu-
itorului, dupa \naltarea Sa la cer: "Iar c#nd
va veni Acela, Duhul adevarului, va va
calauzi pe voi la tot adevarul... Acela Pe
Mine Ma va slavi, pentru ca din al Meu va
lua si va vesti voua" (Ioan 16, 13-14).
extras din
|nvatatura de Credin]` Cre[tin` Ortodox`,
Apologeticum 2006, p. 35-37
Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro