Professional Documents
Culture Documents
FACULTATEA DE LITERE
ANUL I
SPECIALIZAREA:
COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE
REDACTARE DE TEXT
STUDII DE CAZ
COORDONATOR
LECT. UNIV. DR. OLGA BĂLĂNESCU
BUCUREŞTI
2006
Materialul este tipărit ca suport de curs pentru studenţii Centrului de Suport
Local pentru Învăţământ la Distanţă din Facultatea de Litere, Universitatea
din Bucureşti. Acest material nu se comercializează.
2
U N I V E R S I T A T E A DIN B U C U R E Ş T I
F A C U L T A T E A DE L I T E R E
CENTRUL LOCAL DE SUPORT ID
Str. Edgar Quinet, nr. 14, Sector 1, Bucureşti, Tel/fax: (021) 314.61.77
www.litereidd.ro
ANUL I, SEMESTRUL I
COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE
REDACTARE DE TEXTE – STUDII DE CAZ
LECT. UNIV. DR. OLGA BĂLĂNESCU
CUPRINS
.................................................................................................................................................3
F A C U L T A T E A DE L I T E R E..................................................................................3
ANUL I, SEMESTRUL I........................................................................................................3
LECT. UNIV. DR. OLGA BĂLĂNESCU......................................................................................3
REDACTARE DE TEXTE.....................................................................................................6
Obiectul de studiu. Introducere........................................................................................................6
Motivaţia lucrării.............................................................................................................................6
PARTEA I.....................................................................................................9
ÎNCADRAREA LIMBAJULUI COMERCIAL ÎN STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBII
ROMÂNE – DIASISTEM...............................................................................................................9
3.1 Limbajul comercial – definiţie.........................................................................................10
1. DEFINIŢIA STILISTICII.........................................................................................................11
(CE ESTE STILISTICA)...............................................................................................................11
2. APANAJUL STILISTICII.........................................................................................................13
(DIASISTEM, LIMBĂ, LIMBAJ)................................................................................................13
3. LIMBAJUL COMERCIAL.......................................................................................................16
4. CONCLUZII..............................................................................................................................23
PARTEA A II-A....................................................................................................................25
PONDEREA ŞI ORIGINEA NEOLOGISMELOR ÎN LIMBAJUL ADMINISTRATIV...........25
CUPRINS......................................................................................................................................26
1. STILUL ADMINISTRATIV..................................................................27
3. NEOLOGISMELE ÎN LIMBAJUL ADMINISTRATIV..................................................29
PARTEA A III-A........................................................................................62
STRUCTURI COMPOZIŢIONALE DISCURSIVE ÎN FORMA FIXĂ.....................................62
PARTEA A IV-A........................................................................................86
RAPORTUL DINTRE STILURILE VORBIRII ÎN LIMBA ROMÂNĂ MODERNĂ...............86
Alegerea cuvintelor şi forţa expresivă a acestora-temelia stilului. Stilul, determinat contextual.
Stilul, expresia individualităţii emiţătorului..................................................................................88
PARTEA A V-A.......................................................................................122
TEHNICI ŞI STRATEGII SPECIFICE.......................................................................................122
COMPANIEI SportShop.............................................................................................................122
CUPRINS....................................................................................................................................123
ARGUMENT...............................................................................................................................124
CERERE DE AUTORIZARE.............................................................................................136
CERTIFICAT DE ÎNMATRICULARE..............................................................................137
3
Analiza CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE...................................................................139
CONTRACT DE CREDIT..................................................................................................140
PROCES VERBAL.............................................................................................................142
OFERTĂ..............................................................................................................................143
CERERE DE OFERTĂ.......................................................................................................145
SCRISOARE DE PROSPECTARE....................................................................................147
SCRISOARE DE REMEDIERE.........................................................................................150
SCRISOARE DE MENŢINERE.........................................................................................152
INVITAŢII DE PARTICIPARE.........................................................................................153
CIRCULARĂ......................................................................................................................154
PENSIONAREA..................................................................................................................155
SCRISOARE DE PROMOVARE.......................................................................................156
4
5
REDACTARE DE TEXTE
Obiectul de studiu.
Introducere.
Motivaţia lucrării
6
caracteristice fiecărei varietăţi stilistice, fiecărui tip de mesaj
construit în cadrul unui discurs.
Să exemplificăm:
Scrisoarea deschisă (corespondenţa deschisă) se adresează
unei anumite persoane, domnului Prim-ministru, de exemplu. E
intenţionează, de fapt, să se adreseze prin acest mesaj întregii
mulţimi, masei cititorilor, unui R colectiv. Această a două ipostază
a Receptorului este R indirect, secundar.
E Ri (iniţial)
Rs (secundar)
7
Fiecare capitol pleacă de la câte un aspect concret al limbii
contemporane dintr-un anumit sector socio-profesional, sector
compatibil cu specificul departamentului nostru.
Am încercat astfel să găsesc o aplicabilitate imediată şi
eficientă a cunoştinţelor teoretice pentru a-l integra cu uşurinţă pe
absolventul nostru în viaţa socială.
Cartea de faţă este o dovadă.
2 aprilie 2002
Bucureşti
8
PARTEA I
Maria-Cristina Nicolae
9
CUPRINS
1. Definiţia stilisticii (Ce este stilistica)
2. Apanajul stilisticii (Diasistem, limbă, limbaj)
3. Limbajul comercial
3.1 Limbajul comercial – definiţie
3.2 Raportul cu sistemul limbii
3.3 Raportul stil colectiv/stil individual
3.4 Trăsăturile caracteristice ale limbajului
comercial
3.5 Nivel morfologic
3.5.1 Substantivul
3.5.2 Adjectivul
3.5.3 Numeralul
3.5.4 Verbul
3.5.5 Adverbul şi locuţiunile adverbiale
predicative
3.6 Nivel lexical
3.6.1 Unităţi lexicale
3.6.2 Unităţi frazeologice
3.6.2.1 Formate din două elemente
3.6.2.2 Formate din trei elemente
3.6.2.3 Formate din patru elemente
4. Concluzii
10
1. DEFINIŢIA STILISTICII
(CE ESTE STILISTICA)
11
conştient. Stilistica are obligaţia de a studia faptele reflectate în
vorbirea obişnuită.
Între scriitor şi limbajul natural se interpun normele
limbajului artistic din momentul creaţiei sale, şi nici un scriitor nu
se poate sustrage de la respectarea acestor reguli.
Şcoala lingvistică de la Praga opune limba literară limbii
populare, ajungând astfel la concluzia că stilistica nu este decât
studiul modului de concretizare a acestei opoziţii..
Limba literară manifestă o dublă tendinţă – aceea de a se
extinde spre a deveni o koine şi în acelaşi timp de a se restrânge
spre a deveni un monopol, un semn caracteristic clasei dominante.
Deosebirea de bază dintre limba literară şi cea populară este
aceea că limba literară se specializează spre a deveni expresia
culturi şi civilizaţiei, în acest mod îşi măreşte şi îşi intelectualizează
vocabularul.
12
2. APANAJUL STILISTICII
(DIASISTEM, LIMBĂ, LIMBAJ)
13
Devenind instrumentul de expresie al unei mulţimi diverse şi
a unor forme concrete de cultură, limba literară se va diversifica şi-
şi va crea mijloacele de expresie cele mai variate.
O variantă stilistică reprezintă un aspect particular al limbii,
subordonat altuia care se află pe o treaptă de generalizare mai
înaltă. Numărul de variante creşte, pe măsură ce situaţiile se
particularizează, ajungând până la stilurile individuale.
Limba populară este limbă comună, cu tendinţe similare celor
din limba literară, dar cu deosebiri practice provenind din
prelucrarea ei într-un mediu socio-cultural diferit de cel în care se
produce prelucrarea limbii literare.
Diasistem
proză poezie
15
3. LIMBAJUL COMERCIAL
16
• reglementare în temei legal;
• normare a activităţii.
Procedeul lingvistic de bază este reprezentat de clişeu, de
formular.
Textul este performativ, formulează un act de limbaj care
poate fi o afirmaţie, o negaţie, o confirmare, un ordin, o interdicţie.
Emiţătorul textului se depersonalizează, iar receptorul este mereu
direcţionat în sensul dorit de emiţător.
Stilul administrativ răspunde unor necesităţi de ordin practic,
este cel mai omogen dintre toate.
Prezintă o serie de variante interne:
• conservatoare (caracter impersonal, sobru, obiectiv);
• mediu conservatoare (scrisorile comerciale);
• orală (activitatea juridică).
La nivel formal stilul administrativ respectă strict formele
literare, corectitudinea fonetică, lexicală, grafică, ortografică şi
gramaticală, lipseşte componenta expresivă, nu permite decât o
singură interpretare, are o terminologie specifică.
La nivelul producerii propriu-zise observăm frecvenţa
substantivelor provenite din infinitive lungi (în vederea calificării,
perfecţionării etc.), folosirea infinitivului şi a viitorului cu valoare
de imperativ (a se vedea, va duce la îndeplinire etc.), folosirea
reflexivului impersonal (se convoacă), preferinţa pentru anumite
adverbe, prepoziţii, locuţiuni (în vederea, cu privire la, pe baza, de
regulă etc.).
17
Dacă emiţătorul este o persoană juridică se presupune o
anumită structură a textului. În mod obligatoriu acesta trebuie să
conţină:
I. identificarea E (antet);
II. identificarea R (titlul);
III. dovedirea legalităţii demersului emitent
(nr. de înregistrare);
Acestor trei segmente de identificare a locutorilor le urmează
discursul propriu-zis, care trebuie să se subordoneze dezvoltării
unei singure idei.
Faptul că există un singur referent determină denumirea
diferită a acestor texte. Fiecare text poartă numele referentului.
Emiţătorul construieşte mesajul în virtutea unui temei legal.
Tonul mesajului este mai mult sau mai puţin neutru, în funcţie de
natura textului şi de receptor.
Emiţătorul poate fi şi o persoană non-oficială eliminarea
din structura textuală a celor 3 segmente. Indiferent de calitatea
oficială sau non-oficială a emiţătorului, textul trebuie să conţină
elementul final al textului – semnătura şi ştampila.
Textele administrative sunt singurele care conţin acest
element.
18
organizarea specifică a enunţului lingvistic la nivel sintactic şi
lexico-semantic.
Este un limbaj eterogen, deoarece prezintă mai multe variante
(corespondenţa comercială subiectivă, textele de popularizare).
precizie ambiguitate
general individual
greu accesibil
universal particular
19
(adresat mai multor receptori are (semnificaţie diferită de la un
aceeaşi interpretare pentru toţi) individ la altul)
obligatoriu neobligatoriu
(urmăreşte să determine un
anumit comportament din partea
receptorului)
oficial neoficial
(conceput în litera legii, are
caracter oficial, de act juridic,
poate fi folosit ca probă în
instanţă)
3.5.1. Substantivul
Predomină substantivele verbale, substantivele proprii
(adresele emiţătorului şi receptorului, semnătura, ştampila). Se
observă trecerea unor substantive comune în rândul celor proprii
(figură de stil numită antonomază) prin articularea cu majusculă
(Lege, Decret, Circulară etc.). De asemenea şi prezenţa
substantivelor în vocativ, fără desinenţă specifică, cu formă de
nominativ, precedat de adjectiv („stimate domn”).
3.5.2 Adjectivul
Putem observa antepunerea adjectivului („stimate domn”),
intercalarea adjectivului pronominal posesiv între substantiv şi
adjectivul propriu-zis („sincerele noastre mulţumiri”), precum şi
folosirea unor adjective abstracte, devenite specifice limbajului
comercial („suma corespunzătoare”, „autoritate competentă”,
„modul stabilit”).
3.5.3 Numeralul
Numeralul care predomină este cel cardinal propriu-zis, care
conferă exactitate şi sobrietate. Frecvenţa maximă o are în
corespondenţa comercială obiectivă, cu texte sub formă de tabele.
3.5.4 Verbul
Modurile verbale cele mai des întâlnite în limbajul comercial
sunt condiţionalul optativ şi conjunctivul, indicativul prezent cu
valoare optativă („dorim să”, „intenţionăm să”), indicativul viitor cu
valoare imperativă („personalul va asigura…”). Observăm şi
înlocuirea verbelor pasive cu construcţii reflexiv pasive sau cu
substantive verbale („s-au predat”, „s-a încheiat”, „sancţionarea”,
20
„nerepararea”), gerunziul căruia îi poate corespunde o subordonată
atributivă, cauzală sau propoziţie principală („formulează…
rugându-vă”), indicativul viitor cu valoare de prezent sau cu
valoarea unui condiţional („dacă veţi fi amabil să…”), construcţii
verbale prepoziţionale pentru verbe volitive („ne gândim la o
colaborare”, „pentru… dorim să”), conjunctivul cu valoare
imperativă („să nu schimbe domiciliul”).
21
bugetar”, „mesaj publicitar”, „persoană
juridică” etc.);
3.6.2.1.2 substantiv în nominativ + substantiv în
genitiv („anularea contractului”, „arie a
pieţei”, „axioma preferinţei”, „diviziunea
muncii”, „locaţia gestiunii”, „strategia
costurilor” etc.)
22
4. CONCLUZII
23
Bibliografie:
Coteanu, Ion – Stilistica funcţională a limbii române, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1973
Coteanu, Ion – Elemente de lingvistică structurală, cap.
Structura stilistică a limbii
Diaconescu, Paula – Elemente de istorie a limbii române literare
moderne
Bălănescu, Olga – Limbaje de specialitate, Ed. Universităţii din
Bucureşti, 2000
Ionescu, Cristina – Gramatică şi stilistică, Ed. All Educaţional,
Cerkez, Matei Bucureşti, 1997
24
PARTEA A II-A
Lorena Macoveanu
25
CUPRINS
1. Stilul administrativ- scurtă prezentare
2. Termenul „neologism”. Neologismele în limba
română.
3. Neologismele în limbajul administrativ:
– pondere;
– origine scurt istoric al fiecăreia;
– etimologia multiplă.
4. Concluzii:
– cuvintele cel mai des apărute ;
– preponderenţa originii franceze a neologismelor.
Bibliografie
26
1. STILUL ADMINISTRATIV
27
2.TERMENUL „NEOLOGISM”.
NEOLOGISMELE ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
28
3. NEOLOGISMELE ÎN LIMBAJUL
ADMINISTRATIV
29
Limba italiană ne-a furnizat neologisme încă din secolele al
XVII-lea şi al XVIII-lea, dar cele mai importante sunt acelea pe
care le-am preluat în secolul al XIX-lea prin intermediul unor
cărturari interesaţi de limba şi cultura italiană. : I.H. Rădulescu, N.
Filimon, Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu sau Gheorghe Asachi.
Cea mai mare pondere a cuvintelor împrumutate din limba
italiană există dintr-o scrisoare de vânzare ( 14,28%) iar cea mai
mică (2,38) într-un text obiectiv (dare de seamă).
Deşi în limba română au apărut o mulţime de anglicisme în
ultimii ani, această realitate nu este reflectată şi în limbajul
administrativ, unde ele deţin o pondere scăzută : 7,69% este
procentul cel mai înalt al cuvintelor englezeşti, atins într-o scrisoare
de expediţie şi 2,63 de procentul cel mai mic într-o scrisoare de
prospectare.
În mass-media împrumuturile englezeşti au pătruns mai mult
decât în domeniul administrativ.
Termenii de origine germană, deşi specifici limbajului tehnic,
sunt mai bine reprezentaţi în limbajul administrativ decât termenii
englezeşti. Ei ating un maximum de 11,17% într-un text obiectiv
(adeverinţa) şi un maximum de 2,86% într-o scrisoare de intenţie.
Iată cum stau lucrurile în ceea ce priveşte numărul de apariţie:
neologismele franţuzeşti apar în toate cele douăzeci de texte, cele
italieneşti în 15 texte ca şi cele latineşti, cele germane în 13 texte,
iar cele englezeşti în 9 texte.
Cazurile de etimologie multiplă sunt frecvente în limba
română, fapt explicabil aceea că, la constituirea limbii române au
contribuit foarte multe limbi: latina savantă, neogreaca, germana,
italiana şi în special franceza. În textele studiate există câteva cazuri
de etimologie multiplă: cuvântul „club” provenit din „club”
existent deopotrivă şi în limbile franceză şi engleză sau cuvântul
„doctor”, provenit din latinescul „doctor” şi din cuvântul german
„doktor”. Şi cuvântul „student” apare în DEX cu etimologie
multiplă ( italiană, germană, latina), în timp ce în „ Dicţionarul
uzual de neologisme” i se recunoaşte doar originea germană.
Tabelul următor ilustrează ponderea neologismelor
comparativ în textele obiective şi în cele subiective.
30
Origine italiană 1,99% 7,22%
31
4. CONCLUZII
32
STUDIU DE CAZ
Oferta
33
1. salon ‹ fr. salon
2. director ‹ fr. directeur
3. afirmativ ‹ fr. affirmatif
4. lista ‹ fr. liste
5. serviciu ‹ fr. service
6. solicita ‹ fr. solliciter
7. expres ‹ fr. exprès
8. transport ‹ fr. transport
9. menţionat ‹ fr. mentionné
10. achita ‹ fr. acquitter
11. factura ‹ fr. facture
12. nota ‹ fr. note
13. acord ‹ fr. accord
14. stipula ‹ fr. stipuler
15. fax (facsimil) ‹ fr. fac-similé
16. amprentă ‹ fr. emprente
17. respect ‹ fr. respect
18. tip ‹ fr. type
19. aferent ‹ fr. afférent
20. discount ‹ engl. discount
21. include ‹ lat. includere
22. onorare ‹ lat. onorare
23. sediu ‹ it. sedio
34
Nota de comandă
DORA FASHION
Adresa……….. Nr. Înreg………
Solicita
Director
Amprenta ştampilei
Semnătura
36
Scrisoare de expediţie
Restaurantul AL-HOB
................................ Nr. înreg. ............
Cu stima,
1. director < fr. directeur
2. alimentar < fr. alimentaiŕé
3. solicitat < fr. solicité
4. necesar < fr. nécessaire
5. organizat < fr. organisé
6. accesorii < fr. accesoire
7. transport < fr. transport
8. coordona < fr. coordonner
9. data < fr. date
10. contract < germ Kontrakt
11. cocktail < engl. cocktail
12. stimat < it. stimare
13. stimă < it. stimare
37
Scrisori de vânzare
Fabrica de Lacuri şi
vopsele Al-Sams
................................. Nr. înreg. 251 ......
38
Scrisori de prospectare
S.C. ELECTROLUX-BENE
.................................. Nr. înreg. ............
Stimate client,
39
S.C. Flora `95
.......................... Nr. înreg. .............
Stimate client,
40
13. catalog < fr. cataloque
14. formular < fr. formulaire
15. completa < fr. compléter
16. expediere < fr. de la “expédiér”
17. domiciliu < fr. domicile
18. solicitat < fr. sollicité
19. livrare < fr. de la “livrer”
20. transport < fr. transport
21. interesa < fr. intéresser
22. afacere < fr. affair
23. parc < fr. parc
24. firmă < germ. firma
25. selectare < germ. selektieren
26. sortiment < germ. sortiment
27. stimat < it. stimare
28. look < engl. look
42
Scrisoare de menţinere
AUTOSERVICE “CARO:
............................ Nr. de înreg. 1251/23.12.2000
43
Reclamaţie
44
17. data < fr. date
18. maxim < lat. maximus
19. contract < germ, Kontrakt
20. unitate < fr. unité
NEWCO ROMANIA
.................... Nr. înreg. ........
Domnului ..........
Tipografax Bucureşti
46
Cerere de sponsorizare
Către Fundaţia X
Domnului Director
47
19. acord < fr. accord
20. şcolarizare < fr. scolariser
21. universitate < fr. université
22. post < fr. post (prefix)
23. respect < fr. respect
24. asigura < fr. assurer
25. cost < de la it. costare
26. prestigiu < lat. praestigium
27. xerox < engl. xerox
28. matricolă < it. matricola
29. referi < germ. Reférieren
30. stagiu < lat. stagium
48
Invitaţii
50
Scrisoare de intenţie
Excelenţei Sale,
Domnului Ambasador X
51
19. recomandare < fr recommandation
20. ataşa < fr. attaser
21. intenţie < fr. intention
22. ocazie < fr. occasion
23. respect < fr. respect
24. şansă < fr. chance
25. profesional < fr. professional
26. posibilitate < fr. possibilité
27. angaja < fr. engager
28. departament < fr. département
29. efectiv < fr. effectif
30. studiu < lat. studium
31. curriculum vitae < lat. curriculum vitae
32. absolvent < germ. Absolvent
33. parcurs < fr. parcours
34. prezenta < fr. présenter
35. impresionat < fr. impressioné
52
Decret
53
Contract
– fragment –
Obiectul contractului
Obiectul contractului îl reprezintă racordarea reţelei
interioare a Beneficiarului la reţeaua de cablu TV (“denumit
CATV”) a Prestatorului şi retransmiterea prin cablu a programelor
de televiziune recepţionate prin satelit sau emiţătoare terestre în
schimbul unor sume de bani reprezentând contravaloarea branşării,
instalării, întreţinerii reţelei şi difuzării programelor de televiziune.
Difuzarea de programe prin cablu către reţeaua interioară a
Beneficiarului are loc conform grilei de programe, anexate la
contract, întocmită şi actualizată periodic de Prestator.
Durata contractului
Contractul se încheie pe o perioadă de 1 (un) an, începând cu
data semnării prezentului contract.
Contractul este prelungit de drept pe noi perioade de câte un
an, în ipoteza în care părţile continuă şi după expirarea fiecărei
durate de un an să-şi îndeplinească obligaţiile reciproce potrivit
clauzelor cuprinse în contract.
Contractul poate fi denunţat în mod unilateral de către
Prestator cu condiţia notificării scrise, comunicate Beneficiarului,
cel puţin 30 de zile calendaristice înainte, fără a fi obligat la plata de
daune - interese.
În situaţia în care Contractul este denunţat în mod unilateral
de către Beneficiar, prin notificare scrisă, comunicată Prestatorului,
contractul încetează la sfârşitul lunii în care s-a făcut comunicarea,
fără a fi obligat la plata de daune - interese.
55
Dare de seamă
Dare de seamă
57
Declaraţie
Declaraţie
58
Cerere
Domnule Decan,
28.II.2001 Vă mulţumesc,
59
Adeverinţă
Universitatea Bucureşti
Facultatea de Litere Anul Universitar
Secţia C.R.P. 2001-2002
Adeverinţă
Ştampila Secretar,
X
60
Bibliografie:
61
PARTEA A III-A
Raluca Nemţanu
62
CUPRINS
Introducere
1. Limbajul publicistic şi cel comercial în sistemul
limbii române
2. Limbajul publicistic
2.1 Anunţul publicitar
2.2 Ştirea
2.3 Comunicatul de presă
3: Limbajul comercial
4. Concluzii
Exemple propuse de texte cu forma fixă
Bibliografie
63
INTRODUCERE
1
Aristotel - Politica, Ed. Antet, Bucuresti, 2000, pag.143
64
1. LIMBAJUL PUBLICISTIC ŞI CEL
COMERCIAL ÎN SISTEMUL LIMBII
ROMÂNE
65
învechite aparţin generaţiilor extreme. Acesta este în teorie gradul
de comparaţie, punctul de referinţă folosit pentru a delimita
varietăţile stilistice (=forme de manifestare a limbii literare într-un
anumit context socio-profesional bine determinat), şi care sunt
concretizate prin stilurile funcţionale ale unei limbi.
Un alt concept de referinţa întâlnit este acela de “grad zero de
exprimare stilistică”, care reprezintă norma standard din care se
exclude însă orice variaţie a ei, inclusiv determinata de dihotomia
literar/cult – aceasta rămâne o abstracţiune, dar este de reţinut ca o
noţiune care se plasează, în mod absolut, la nivelul limbii, ca sistem
general. 5
Revenind la limbajul literar şi utilizând drept bază de
diferenţiere criteriul expresivităţii, se poate ajunge în cadrul limbii
literare la distincţia limbaj artistic/limbaj non-artistic, unde
limbajul artistic la rândul său se subdivide în limbajul prozei şi al
poeziei, pe baza modalităţii tehnice a expresiei, a condiţionării ei de
anumite norme precum versificaţia, etc.: “Distribuţia elementelor de
limba literară nu depinde însă numai de profesiunea vorbitorilor,
căci, pe lângă termenii şi expresiile specifice profesiunii lor, se
constată o tendinţa indiscutabilă de evitare a expresivităţii în toate
textele cu caracter tehnico-ştiinţific şi invers, o tendinţa de întărire a
expresivităţii în toate textele cu caracter artistic.”6
În interiorul limbajului non-artistic se poate vorbi apoi de
stilul/limbajul administrativ, publicistic şi ştiinţific, fiecare
dintre ele având varietăţi care îl subdivid şi care se deosebesc din ce
în ce mai clar unele de altele.
În general, pentru a diferenţia stilul beletristic de cel
administrativ şi respectiv de stilul ştiinţific se pot folosi criteriul
frecvenţei şi cel statistic (bogăţia artistică, concentrarea mesajului).
Astfel:
– stilul beletristic – foarte mare bogăţie a vocabularului şi o
concentrare medie a informaţiei
– stilul administrativ – bogăţie lexicală medie şi mare
concentrare informaţională
– stilul ştiinţific – vocabular redus şi concentrare informaţională
maximă7
Limbajul comercial este o variantă a stilului
administrativ, pe lângă limbajul administrativ propriu-zis, cel
juridic şi cel diplomatic. Limbajul comercial reprezintă aşadar
varianta literară non-artistică a stilului administrativ, având la
rândul sau următoarele diviziuni:
5
Diaconescu, Paula - Elemente de istorie a limbii romane literare moderne,
Partea I, Universitatea din Bucuresti, 1974, pag.94
6
Coteanu, Ion - op. cit. , pag. 219
7
Balanescu, Olga - op. cit., pag.12
66
Limbajul comercial
obiectivă subiectivă
Limbajul literar
obiectiv subiectiv
8
Balanescu, Olga - op. cit., pag. 26
67
2. LIMBAJUL PUBLICISTIC
68
decodarea, deoarece se bazează pe anumite uzanţe anterior
cunoscute atât de emiţător cât şi de receptor)
*2 la nivel lexical existenţa unor cuvinte-cheie specifice,
deseori tipizate, care substituie sintagme întregi
(“semidecomandat”, “liber”)
În ciuda dimensiunilor reduse, o altă caracteristică a
limbajului folosit în anunţurile de la mica publicitate este marea
cantitate informaţională, transmisă tocmai datorită acestei
comprimări a informaţiei, densităţii maxime. Se reuşeşte acest lucru
prin:
*3 respectarea unei anumite ordini în ceea ce priveşte
transmiterea informaţiei, fără a exclude nici unul din elementele
esenţiale. Această ordine depinde de tipul de anunţ. La vânzări-
cumpărări (exemplul 2) este vorba de: specificarea obiectului
tranzacţiei cu elementele sale esenţiale, preţul (eventual),
posibilitatea de a intra în contact (număr de telefon de obicei). La
ofertele de angajare (cazul exemplului 1) ordinea este următoarea:
numirea părţii care angajează, a postului în discuţie, a
caracteristicilor şi aptitudinilor cerute la candidat, eventual a
demersului necesar (CV, scrisoare de intenţie, etc.). Ultima este de
asemenea posibilitatea de contact (e-mail, fax, site).
*4 apariţia pe plan morfologic a grupurilor nominale
(substantive cu un determinant adjectival) în care adjectivele
reprezintă caracteristici esenţiale (“cunoştinţe temeinice”, “uşa
metalică”); modul verbal predominant este indicativul, timpul
prezent; verbele în general sunt destul de numeroase; de remarcat
imperativul, cerut de precizarea demersului pentru angajare
(“Trimiteţi CV” – ex. 1)
*5 la nivel lexical preponderenţa substantivelor concrete, cu
excepţia acelora care exprima servicii, trăsături umane căutate
*6 lipsa figurilor de stil
*7 Neredundanţa este “tradusă” la nivel sintactic printr-o
construcţie specifică a frazei pentru a facilita urmărirea ideilor: în
cazul ofertelor de angajare, structura este tip: propoziţia de început
are clar delimitat grupul nominal (alcătuit din subiect – numele
firmei – şi determinanţii acestuia – trăsătura definitorie a
companiei) şi grupul verbal (verbul “caută” sau “angajează” în
acest caz, ex.1 + complementul direct – funcţia căutată)
2.2 ŞTIREA
71
Ministerul Dezvoltării şi Prognozei (exemplul 6) nu respectă
aceasta sugestie, astfel încât parcurgerea sa nu este deloc înlesnită.
– Să fie împărţit în mod clar în paragrafe. Împărţirea se face
de obicei nu numai prin alineate, ci şi prin lăsarea unui spaţiu
vizibil între paragrafe, care trebuie astfel redactate încât să prezinte
o dezvoltare logică a ideilor şi o delimitare clară a acestora. De
asemenea în sprijinul clarităţii se pot folosi şi împărţirile marcate
(numerotate, marcate cu liniuţe sau puncte, precum în exemplul 6)
– Să nu depăşească maxim două pagini ca întindere, este de
preferat una singură. Dacă nu este cazul şi importanţa informaţiilor
face absolut necesară includerea unei a două pagini, ambele trebuie
numerotate şi trebuie evitată împărţirea unei propoziţii (şi chiar a
unui paragraf întreg) între cele două pagini.
La acestea se adaugă anumite elemente care trebuie să
existe în mod obligatoriu în orice comunicat de presă:
– sigla organizaţiei emitente, cu numele complet al acesteia,
adresa, telefon, fax. Observăm ca această regulă nu este respectată
în cazul comunicatului Connex (ex. 5), poate pentru ca este un
comunicat care a fost eliberat pe Internet, şi nu trimis în mod
special prin fax/e-mail. Cu toate acestea, era necesară amintirea
datelor companiei, în cazul printării lui direct de pe Internet, pentru
a nu există nelămuriri.
– data emiterii
– precizarea “Comunicat de presă” în mod clar, pentru ca
jurnalistul să ştie despre ce este vorba
– precizarea “spre difuzare imediată” sau “embargo până la
data de...”, care apare de altfel în ambele exemple alese
– numele, adresa, telefonul persoanei de contact. În cazul
exemplului 6, dacă apare numele persoanei în cauză, în schimb nu
sunt specificate în mod clar datele ei, deşi se poate presupune ca
acestea sunt trecute la începutul comunicatului, fiind vorba de
telefonul, respectiv faxul departamentului purtător de cuvânt. O
repetare a unui număr de telefon, eventual adresa de e-mail odată cu
numele persoanei de contact ar fi fost însă mai mult decât
binevenită.
– La sfârşitul comunicatului respectiv trebuie precizate şi
enumerate anexele (dacă ele există, nu este cazul în comunicatele
oferite ca exemplu)
Se observă astfel existenţa unor reguli bine definite şi
absolut necesare la nivel formal, reguli ce trebuie respectate de
orice comunicat de presă pentru a fi identificat ca atare de la o
primă inspecţie. Constrângerile formulării unui comunicat nu se
opresc însă aici, la un prim nivel, ci ele continuă în ceea ce priveşte
redactarea propriu-zisă, la nivel structural, lexical, morfosintactic şi
72
stilistic. Aceste particularităţi sunt vizibile în exemplele propuse,
după cum urmează:
*11 folosirea unei anumite structuri care este asemănătoare
modalităţii de prezentare a unei ştiri - între altele existenţa unui
titlu, de obicei construit după modelul unui titlu de ştire, care
ocoleşte însă senzaţionalul şi are o funcţie strict de informare şi
fixare a temei comunicatului
– concentrarea principalelor informaţii conţinute în
comunicat într-un prim paragraf, care să atragă atenţia lectorului,
dar în acelaşi timp să îi faciliteze interpretarea – în cazul
comunicatului eliberat de Ministerul dezvoltării şi prognozei, acest
prim paragraf este de altfel evidenţiat prin utilizarea unui grosimi
diferite de caractere
*12 evitarea figurilor de stil care ar putea crea ambiguităţi sau
impresia unei eventuale încercări de reclamă – chiar dacă un
comunicat este trimis de o instituţie sau organizaţie, el trebuie să
informeze, nu să atragă sau să convingă
– Se observă totuşi repetiţia, deşi nu foarte evidentă –
aceasta are rolul de a atrage atenţia asupra numelui firmei sau
serviciului respectiv, de a-l întipări în mintea lectorului (ziaristului,
iniţial şi mai târziu cititorilor ziarului respectiv, dacă ştirea este
preluată), chiar involuntar, la un nivel inconştient – se creează astfel
awarness pentru respectiva organizaţie, care este esenţial (în
comunicatul – exemplu numărul 5, numele “Connex” se întâlneşte
de 11 ori!)
*13 La nivel lexical, este evidentă apariţia substantivelor proprii
(“Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr”, “Valeria Mihăescu”,
“Ministerul Educaţiei şi Cercetării”, etc. – ex. 5; “Consiliul
Judeţean Prahova”, “Gebze”, “Turcia”, “GOSB”, “dl. Leonard
Cazan, etc.” – ex.6). Acestea dau precizie exprimării, acurateţe şi
credibilitate datelor prezentate, care devin astfel verificabile.
– Vocabularul folosit depinde de tema fiecărui comunicat în
parte. Cel de la Connex prezintă un eveniment legat de un concurs
de informatică, de aceea se întâlnesc foarte multe cuvinte care au
legătură cu acest domeniu. Este vorba în special de neologisme, şi
mai precis neologisme recent introduse în limbă, de origine anglo-
saxona (“software”, “workshop”, “IT”, “scannere”, “pagini web”,
etc.). În cazul celuilalt comunicat însă, deşi de asemenea se
remarcă folosirea neologismelor, fiind un lexic adaptat domeniului,
în acest caz este vorba de industrie şi finanţare; prin urmare, se
întâlnesc cuvinte precum “investiţii”, “deducere”, “infrastructură”.
– Tot tema comunicatului respectiv impune apariţia unor
structuri specifice, în general un substantiv împreună cu
determinantul său, precum “agent economic”, “societatea-
administrator”, societăţile comerciale”.
73
*14 Din punct de vedere morfosintactic, tipul de frază folosit în
cele două comunicate este în directă relaţie cu trăsăturile fiecărui
comunicat în parte – dacă cel de la Connex (ex. 5) este adresat unui
public mai larg, acoperirea ţintită nereferindu-se probabil la oameni
cu o pregătire deosebită într-un anumit domeniu, cel de-al doilea
exemplu (ex. 6) propus este după toate aparenţele menit în special
unor cititori avizaţi, sau oricum, direct interesaţi. Frazele utilizate în
fiecare din cele două comunicate sunt concludente pentru a ilustra
aceste caracteristici. În exemplul numărul 5 frazele nu cuprind
arborescente complicate şi se încearcă limitarea lungimii lor. În
fapt, construcţia care predomină în mod clar este propoziţia, fraza
este foarte rară, precizările fiind aduse în interiorul propoziţiilor
prin construcţii verbale impersonale, în special prin folosirea
modurilor gerunziu şi participiu (“fiecare secţiune având câte 3
câştigători”, “premii constând”, “organizat de către Colegiul
Naţional Gheorghe Lazăr”). În exemplul 6 însă, construcţia este
mult mai complexă, frazele sunt mai frecvente şi lungimea
propoziţiilor este mai mare.
74
3. LIMBAJUL COMERCIAL
10
Balanescu, Olga - op. cit., pag. 106
75
– folosirea unor unităţi frazeologice deosebite, precum
“Împuterniciţii în drept”, “cu titlu de fraudă”(ex.9), “comisii de
inventariere” (ex.10)
– folosirea unor derivate substantivale specifice (pasive
substantivizate), precum “predator” sau “primitor” (ex. 10)
– utilizarea unor formule-clişeu – elemente specifice ale
acestui stil. Clişeele lingvistice au calitatea de a da concizie şi de a
tipiza comunicarea, pentru ca aceasta să fie lipsită de echivoc
(“încheiat astăzi” – ex. 7, 8; “Drept care închei prezentul proces
verbal” – ex. 7)
76
4. CONCLUZII
77
EXEMPLE PROPUSE
DE TEXTE CU FORMA FIXĂ
Exemplul 1:
“România Libera”
7.03.2002
pag.17
Exemplul 2:
“Evenimenul Zilei”
22.02.2002
pag.11
Exemplul 3:
“România Liberă”
7.03.2002
pag.1
Exemplul 4:
79
asigura suveranitatea asupra insulei. El a anunţat totodata o creştere
de 17,6% a cheltuielilor militare chineze în 2002.
“România Liberă”
7.03.2002
pag.6
Exemplul 5:
80
Joi 17 ianuarie, Connex a acordat diplome absolvenţilor cursului de
“Comunicaţii mobile pentru societatea informaţionala globală”, în
cadrul unei ceremonii desfăşurate la Facultatea de Electronică şi
Telecomunicaţii.
Exemplul 6:
17 februarie 2001
COMUNICAT DE PRESĂ
spre difuzare imediată
Oana Grigore,
Purtător de Cuvânt
Exemplul 711:
Proces verbal
de constituire a Asociaţiei_________
82
doamna_______________să reprezinte legal asociaţia la Notariat,
banca şi în faţa altor foruri de stat.
Prezentul proces-verbal a fost încheiat şi redactat de
către_____________în calitate de_____________
Urmează semnăturile participanţilor pe verso.
Drept care închei prezentul proces-verbal.
Exemplul 8:
Contract de credit
Încheiat astăzi__________
Exemplul 9:
Decizie
Exemplul 10:
Protocol
84
Bibliografie:
85
PARTEA A IV-A
Roxana Tămăşanu
86
CUPRINS
87
1. STILUL – PRIVIRE DE ANSAMBLU
Alegerea cuvintelor şi forţa expresivă a acestora-temelia
stilului. Stilul, determinat contextual. Stilul, expresia
individualităţii emiţătorului.
88
faptele de expresivitate sunt la fel de importante şi mult mai
interesante.
Creaţia stilistică de efect ilustrează capacitatea omului de a-şi
comunica ideile în forma cea mai originală, mai convingătoare.
Stilul urmăreşte tocmai adecvarea maximă a cuvântului la
gândire, acoperirea cât mai exactă a cugetării cu formula care să
redea perfect un mesaj. Stilul e un “meşteşug” care îţi dă cheia unei
tot mai mari expresivităţi, realizând un relief sensibil în
comunicare, nuanţe noi în cuvinte, însufleţind construcţiile
gramaticale, contextul, fraza. Pornind de la unităţi lingvistice
cunoscute, de la construcţii repetate, normale, uzuale în limbă,
analiză stilistică desprinde procesul inovator prin care cuvintele
comune se regenerează în context. Prin alegerea cuvintelor, în
construcţii sintactice aparte, se fixează o potenţă expresivă nouă.
Trăsăturile de efect, procedeele de creaţie stilistică, de reliefare a
valorilor sporite de comunicare constituie originalitatea enunţului.
“Proprietatea vorbirii constă în libertatea imbinarilor” a spus
Saussure, întemeietorul lingvisticii moderne şi al atâtor direcţii noi
în cercetarea limbii şi a stilului.
Aşadar, dincolo de vorbirea obişnuita, literara chiar, dincolo
de limbajul standard, există în toate compartimentele limbii
resursele necesare pentru a nuanţa exprimarea printr-un anumit grad
de invenţie în folosirea personală a limbii comune, prin
valorificarea cuvintelor într-un context altfel construit decât se
obişnuieşte, printr-o anumita abatere de la şablon. Astfel apare
stilul, astfel se constituie mijloacele de reliefare a ideilor, aşa se
nasc fenomenele de expresivitate de care se ocupă stilistica.
Orice comunicare poate avea un aspect convenţional, sau,
dimpotrivă, unul distinct prin elementele constitutive care ies din
comun prin anumite trăsături fonetice, lexicale sau gramaticale.
Printr-un ansamblu de mijloace expresive, folosite pentru a mări
capacitatea de comunicare şi de sugestie a enunţului se obţine un
anumit stil, care înseamnă un spor de relief faţă de limbajul
convenţional. Cuvântul ales şi plasat în context, nucleele
semnificative care se constituie din asemenea asocieri formează
structura particulara a stilului.
Expresivitatea fenomenelor de limbă – numită cu termenul
general de stil – are la bază polimorfismul şi polisemia cuvintelor şi
construcţiilor, de care se leagă anumite note de individualizare a
comunicării. Stilul nu este altceva decât personalizarea vorbirii,
fiindcă de orice nuanţă de stil se leagă o intenţie, ilustrată prin
alegerea din două sau mai multe variante, a celei care acoperă cel
mai bine scopul comunicării. Stilul nu este decât o maniera de a
gândi; prin stil se transpune în vorbire personalitatea, o experienţă
89
colectivă sau individuală, o stare de spirit şi de cultură care ajung să
se definească prin limbaj.
Gândirea şi sensibilitatea se materializează în structura
stilului, ilustrând aspiraţia gânditorului de a capta lumea prin
cuvinte. Cuvântul este elementul de bază al comunicării, al stilului;
sfera lui semantică are suficientă elasticitate ca să surprindă atât
înţelesul logic fundamental, tradiţional, de circulaţie curentă, cât şi
valori figurate, semnificaţii metaforice, în contact cu alte cuvinte
sugerând nuanţe fine ale realităţii. Deci, stilul fiecăruia este
inconfundabil şi irepetabil datorită transpunerii personalităţii sale
creatoare prin mijloace lingvistice. Formele expresivităţii pot
caracteriza un autor, un vorbitor, dar şi o colectivitate, o categorie
de oameni legaţi prin preocupări, prin formaţie, prin starea lor
sociala, culturala etc.
Un om de ştiinţă îşi redactează într-un fel studiul sau, iar
funcţionarul face un raport în felul sau, cu formule stereotipe;
ziaristul, presat de evenimente, caută fraza exactă, dar şi frumosul
limbaj prin care se poate distinge, prin care se poate face remarcat
de cititori.
90
2. STILURILE FUNCŢIONALE
Stilul artistic - iconicitatea, actualizarea, organizarea sonoră.
Stilul ştiinţific. Stilul publicistic.
Stilul administrativ.
91
Organizarea fonică intenţionată e proprie poeziei, în care mijloacele
lingvistice, pe lângă organizarea uzuala, sunt supuse organizării
prozodice a versului. În proza organizarea sonoră a mijloacelor
lingvistice de obicei e mai puţin evidentă sau lipseşte cu totul.
Din faptul ca literatura artistică se adresează de regulă nu
numai intelectului, ci şi sensibilităţii cititorului, deriva a patra
tendinţă fundamentală a stilului beletristic, manifestată în folosirea
mijloacelor expresive. Prin expresivitatea textului, stilul beletristic
diferă radical de celelalte stiluri funcţionale, mai mult sau mai puţin
refractare la mijloacele expresive, preocupate de intelectualizarea
marcata a exprimării. În opoziţie cu stilul ştiinţific, de exemplu,
stilul beletristic este sugestiv, ambiguu, echivoc, subiectiv,
individual, conotativ, deviant în raport cu norma lingvistică
prin tot felul de figuri şi licenţe poetice.
Funcţia estetica dominanta determină structura semantică şi
sintactică mobilă a stilului beletristic, cu elemente lexicale
împrumutate practic din toate straturile stilistice, cu o organizare
laxa, liberă de orice constrângeri în folosirea originală a formelor
gramaticale.
93
umbrelei pentru a goni o pisică are un caracter conotativ.) De
obicei, primul sens care figurează intr-un articol de dicţionar este
denotativ. Dar dicţionarele nu omit nici unele sensuri conotative
mai importante şi, prin însuşi acest fapt, prin simpla inserare în
dicţionar a unui sens conotativ, acesta îşi pierde oarecum caracterul
conotativ şi se converteşte într-unul denotativ. Aceasta graniţă
dintre denotaţie şi conotaţie e foarte greu de fixat, există o continua
migraţie a sensurilor conotative spre cele denotative. Starea poetică
a limbajului este favorizată de conotaţiile proaspete, inedite.
Inovaţia lingvistică creează premise favorabile dezvoltării
limbajului poetic. Limbajul poetic stă sub semnul inovaţiei, al
ineditului, al creaţiei, nu numai din punct de vedere al conotaţiilor,
dar şi din celelalte puncte de vedere. În opoziţie cu acesta, limbajul
ştiinţific stă sub semnul rutinei, al standardizării, al stereotipiei,
aici modul de exprimare se supune conotaţiilor stabilite prin
anumite consideraţii preliminare sau printr-o anumită terminologie
şi notaţie acceptate prin convenţii anterioare.
Limbajul poetic îl domină pe om, îl menţine într-o stare
“religioasă” a vrăjii. Prin contrast, limbajul ştiinţific, dominat de
artificialitate şi convenţionalism, este dominat de om, reclamând
din partea acestuia o stare de luciditate.
94
de trecere, un teritoriu intermediar, în care coexistă elemente
caracteristice atât stilului artistic, cât şi celui ştiinţific.
În principiu, stilul poate fi definit ca ansamblu relativ
omogen de mesaje, omogenitatea lăsându-se apreciată fie după
criteriul funcţional (sau socio-cultural al domeniului în care
mesajele respective sunt produse şi puse în circulaţie), fie după
criteriul funcţionalist (al funcţiei dominante în clasa de mesaje
considerată). Cele două criterii nu se suprapun decât în parte.
Totuşi, în practica, fiecare dintre ele a contribuit la precizarea unui
inventar de stiluri. Apelându-se la primul dintre criteriile enunţate,
s-a putut delimita stilul publicistic, deşi nu au întârziat ezitările şi
chiar contestările. Sursa acestor îndoieli o constituie marea
diversitate a mesajelor care compun stilul publicistic şi care, prin
conţinut, aparţin mai degrabă altor stiluri (beletristic, ştiinţific,
politico-administrativ). Din acest punct de vedere, presa pare a fi
mai ales un mijloc de a pune în circulaţie mesaje eterogene. Cu
toate acestea, în cadrul acestei diversităţi, se pot recunoaşte şi
mesaje specifice care, prin conţinut şi funcţie, ar justifica
recunoaşterea unui stil publicistic, dominat în ansamblu de funcţia
conativă.
Stilul publicistic prezintă, intr-o sinteza mereu adaptată la
nevoile informaţiei cotidiene, noutate terminologică şi construcţii
dense, adesea eliptice, discontinue, care pot alterna cu expresia
evocatoare poetică, cu formula familiară, ori cu structura
degajata a contextului. Din cauza grabei, supravegherea stilului şi
claritatea chiar a construcţiilor uneori suferă; de aceea, epitetul de
“publicistic”este astăzi uşor peiorativ, voind să indice un stil
aproximativ, puţin îngrijit.
Ziarul este un semn global şi, ca atare, se receptează în
totalitatea lui. Ceea ce semnifică un atare semn (de o mare
complexitate în unitatea lui) este o imagine a lumii strict delimitată
de temporalitate, de un decupaj cronometric specific şi prin care se
şi diferenţiază un cotidian de un ziar săptămânal sau, cu atât mai
evident, de revista (bi)mensuală. În funcţie de cronometria specifică
semnului publicistic, deci de stricta implicaţie în evenimenţial,
compunerea unui ziar obliga la o specializare redacţională orientată
permanent după parametrii psihosociali ai unui anume public avut
în vedere. Ziarul nu este numai un dialog cu publicul, ci mai ales o
anticipare a aşteptărilor acestui public, o împlinire a acestor
aşteptări şi – ca un corolar al unei retorici cu totul aparte şi
obligatoriu eficiente – este mijlocul cel mai uzual de propagandă,
de inducere persuasiva a unor convingeri fie de grup social –
politic, fie de nivel intelectual, fie de direcţie educaţional-
popularizatoare.”Dialogul” este, aşadar, unul selectiv, iar imaginea
lumii una preferenţială. Ce se impune este o departajare a publicului
95
pe categorii de interese, nivel intelectual, profesie, apartenenţă
politică etc.
Înainte de a deschide un ziar, cititorul îşi va alege titlul care-i
indică însăşi promisiunea unor aşteptări preferenţiale. Înainte de a
descompune în amănunt elementele retorice extrem de complexe
din care se compune ziarul ca semn global, o semiotică a presei va
trebui întâi să explice titlul/frontispiciul unui ziar. Acesta se
prezintă ca un semn cu două funcţii, una denominativ-indicială,
cealaltă iconic-simbolică. Funcţia denominativ-indicială este
purtată de nume (“Adevărul”, “Evenimentul Zilei”, “Libertatea”,
“Cosmopolitan”), nume căruia i se alătură frecvent un subtitlu-
sintagma apozitivă funcţionând explicativ, de tipul: “Cronica
română cotidian naţional de informaţie şi atitudine”.
Relaţia emiţător-receptor în “comerţul de informaţie”
jurnalistica este foarte complexă. Începând cu titlul, ca forma
simbolică plurivalentă de captare a publicului, întreg genul
publicistic va sta sub semnul retorismului pragmatic, desfăşurând
o gamă întreagă de tehnici discursive.
97
3. STILURILE VORBIRII
Stilul direct. Stilul indirect.
Stilul indirect liber.
98
arăta că în momentul reproducerii acestei enunţări, ea nu-i aparţine;
pe planul expresiei, atitudinii acesteia îi corespunde o anumită
folosire a formelor verbale.
Reproducerea vorbirii în stil indirect comportă o serie de
modificări în structura propoziţiei reproduse şi a frazei în general:
• prezenţa unui verb de declaraţie sau de percepţie, în mod
obligatoriu tranzitiv, care nu poate fi suprimat;
• sintactic, stilul indirect implică existenţa unui raport de
subordonare, deci introducerea comunicării reproduse printr-
o conjuncţie subordonatoare sau printr-un element cu funcţie
conjuncţională (pronume, adverb); conjuncţia tine locul
pauzei care, în stilul direct, separă verbul introductiv de
enunţul reprodus;
• transpunerea pronumelor personale şi a formelor verbale;
această modificare are loc numai în legătură cu persoanele la
care se referă comunicarea. Transpunerea se realizează, în
cazul propoziţiilor enunţiative, de obicei de la persoana I la
persoana a III-a, iar în cazul propoziţiilor interogative şi
imperative, de la persoana a II-a la persoana I;
• substituirea adverbelor şi a pronumelor de depărtare prin
adverbe şi pronume de apropiere şi invers;
• vocativele din stilul direct se transpun, în stil indirect, prin
complemente indirecte;
• imperativele se transpun în conjunctive, fără valoare de
imperativ;
• propoziţiile interogative din stilul direct devin, în stil indirect,
interogative indirecte; intonaţia interogativă se pierde în cele
mai multe cazuri, deşi este uneori conservată.
99
Stilul indirect liber (SIL) prezintă câteva caracteristici
formale care îl deosebesc atât de stilul direct, cât şi de stilul indirect
conjuncţional.
SIL nu este introdus în frază prin intermediul unui verb
tranzitiv de declaraţie sau al unei conjuncţii subordonatoare;
caracterizarea “liber” se referă la absenţa conjuncţiei (de aceea
“vorbire indirectă” = “stil indirect conjuncţional”).
100
4. STUDIU DE CAZ
Ilustrări pe diferite tipuri de texte
101
C. “ – Ce face aici jupâniţa noastră?
Era uncheşul Petrea. O privea zâmbind, dar în ochii lui aspri
nu era prietenie.
– Ce să facă? Se pregăteşte să ducă bunicului şi bunicăi vestea
cea bună.
-–Care veste?”
(Mihail SADOVEANU, “Nicoară Potcoavă”, vol. II)
E. “Te duci la ţară să-ţi vinzi stogurile de fân, să-ţi vinzi grâul
din gropi. [...] Ei bine, în mijlocul unor asemenea ocupaţii,
102
întâmplatu-ţi-s-a vr-odată să vezi şi s-auzi măcar cum fac flăcăii
curte fetelor, mai ales la munte?”
(Mihail KOGALNICEANU, “Nou chip de-a face curte”)
103
Esenţa propoziţiei este predicaţia (sau predicativitatea), adică
raportarea conţinutului ei la realitatea obiectivă reflectată;
propoziţia exprimă atitudinea vorbitorului faţă de faptele din
realitate reflectate de el: simpla constatare a unei realităţi, dorinţa
de a vedea realizat un anumit lucru, de a cunoaşte ceva etc. şi
datează afirmaţiile făcute.
Propoziţia este o comunicare realizată prin unul sau mai
multe cuvinte însoţite de indici de predicaţie: prezenţa unui predicat
verbal sau nominal (predicatul este marcat de obicei prin prezenţa
unui verb la un mod personal; predicatul nominal fără copulă este
marcat prin intonaţie şi topică.”
(“Gramatica limbii române”, Editura Academiei)
104
DECI ŢI-AI GĂSIT MUZA PE PLAIURILE NOASTRE
De fapt aveam în gând o fată din Canada care m-a făcut într-o
vreme foarte fericit. Dar, când l-am scris prima oară, a ieşit un
cântec foarte trist, un slow cu versuri de inimă albastră …
105
CUM DETECTEZI O FATĂ MATERIALISTĂ?
Cum simţi chestia asta? Cum să-ţi spun … o fată care nu e
materialistă vrea să te cunoască foarte bine, vrea să ştie cine eşti cu
adevărat, să vorbească ore-n şir cu tine … Şi oricum, îţi dai seama.
O fata materialistă nu stă prea mult la discuţii. Tot ce-şi doreste este
să fie văzută cu tine în public, să o duci la cât mai multe locuri unde
să se poată da în spectacol cât mai mult, să o plimbi în maşini
scumpe …
106
CE ZICI DE MUZICA ROMÂNEASCĂ?
Nu-mi place că multe melodii sunt furate. Aveţi talent, dar de
ce nu-l folosiţi pentru a face ceva original, în loc să copiaţi şi să
remixaţi ceva ce există deja pe piaţă? Dar sunt câţiva cântăreţi şi la
voi pe care îi apreciez foarte mult: Paula Seling şi Direcţia 5.
107
plimba-o într-o maşină frumoasă. Ei, şi ce? Toata lumea are o
maşina frumoasă. În schimb, Superman ce face? Se duce la fată şi-i
spune: “Hei, vrei să luăm cina la Paris în seara asta? Te duc eu în
zbor până acolo.”
(“20 ANI” , noiembrie 2001)
B. “Nemuritorul”
110
un portret moral al personalităţii evocate (“unul dintre cei mai iubiţi
pământeni născuţi pe acest tărâm”).
Recreaţia la şcoală
Miercuri, Ştefan s-a dus la şcoală la ora 12.30. În a două
recreaţie, la 14.30, a ieşit din liceu, împreună cu un coleg de clasă,
pentru a-şi cumpăra ţigări. Colegul a intrat într-un butic şi când a
ieşit cu ţigările a văzut cum trei ţigani îl loveau pe Ştefan. Nu se ştie
de la ce s-au luat, copilul nu a vrut să-i spună nici măcar prietenului
său. Cert este că ţiganii i-au dat câteva palme după ceafă şi apoi
unul dintre ei i-a tras un pumn în faţă. Medicii legişti aveau să
constate că loviturile nu au fost foarte grave, dar copilului i-au
111
apărut vânătăi pe faţă şi orgoliul său a fost rănit. Nu s-a mai întors
la şcoală, ci Ştefan şi-a luat colegul de clasă, spunându-i că se duce
să adune o gaşcă de prieteni ca să se răzbune. Pe drumul de la liceu
până în Drumul Taberei, copiii s-au oprit la Favorit. Aici colegul de
clasă l-a aşteptat 20 de minute pe Ştefan care s-a dus la un dealer
ştiut doar de el şi şi-a cumpărat o doză de heroină. Pentru ea a dat
din buzunar ultima hârtie de 100 de mii de lei pe care o avea. Elevii
au urcat în apartamentul unde locuia Ştefan – un bloc de pe strada
Sibiu nr.13 – şi acesta din urmă a început să telefoneze la prieteni.
S-a enervat ca nu găsea pe nimeni acasă şi s-a hotărât să-şi prepare
ţigara cu heroină.
Heroina are multe modalităţi de a intra în corp, fumatul
implică mici pregătiri. Se ia o ţigară cu filtru, din care se scoate
puţin tutun de la capăt. Praful alb este pus în ţigară şi apoi este lovit
filtrul pentru ca praful să se împrăştie pe toata lungimea ţigării.
Filtrul este rupt (pentru că reţine drogul) şi este înlocuit cu un altul,
din carton. Orice copil ştie asta.
„Intoxicaţie cu heroină”
Ştefan şi-a fumat ţigara în baie şi când a ieşit i s-a făcut rău.
A început să tremure, avea spume la gură şi a căzut. Colegul său de
clasă a încercat sa-l ajute frecţionându-l cu apa, dar, din păcate,
avea să mai treacă o oră până a venit acasă mama lui Ştefan. Femeia
fusese să ia de la şcoală pe fata ei cea mai mică şi apoi s-a dus în
Parcul Moghioroş lăsând copilul să se joace cât timp ea a lucrat la o
fustă. Când a revenit acasă o aştepta o imagine de coşmar. Copilul
ei era deja în stare de inconştienţă. A fost chemată Salvarea. Vecinii
spun că medicii au încercat să-l readucă pe Ştefan la viaţă, dar nu au
mai putut. Au plecat cu el spre spital, dar l-au readus acasă mort.
Fiind vorba de o moarte suspectă, au fost alertate imediat Poliţia şi
Parchetul. Cercetările sunt făcute de procurorul Elena Dinu,
locotenentul colonel Dan Antonescu şi sublocotenentul Radu
Gavris.
Ieri, după autopsia făcută la IML, medicii au stabilit ca
moartea a fost produsă prin “intoxicaţie cu heroină cu complicaţie
prin existenţa unui edem pulmonar acut”. Poate că dealer-ul
schimbase miercuri furnizorul de heroină şi doza cumpărată de
Ştefan a fost letală. Poate că tânărul şi-a pus prea mult praf în
ţigara, sperând să se calmeze după loviturile încasate. Poate că era
bolnav şi boala, combinată cu heroina, a devenit mortală.
Deocamdată, în ancheta sunt foarte mulţi de “poate”. Cert este doar
ca “moartea alba” a făcut o nouă victimă.”
,,Naţional”-Vineri, 4 mai 2001 Pag.13
112
În acest articol, stilul indirect are o supremaţie netă, iar
structura compoziţională de bază este relatarea propriu-zisă, faptele
fiind prezentate într-o oarecare cronologie. Se remarcă
preponderenţa persoanei a treia, singular şi utilizarea timpului
verbal perfect compus.
Emiţătorul este clar detaşat de personaj, având astfel o
capacitate sporită de obiectivitate, ceea ce presupune distanţarea
autorului de text sau neimplicarea lui subiectiva în enunţ, în
contrast cu situarea eului poetic în centrul discursului liric. Sunt
inserate totuşi scurte secvenţe ce ţin de stilul ştiinţific ( “după
autopsia făcută la IML, medicii au stabilit că moartea a fost produsă
prin intoxicaţie cu heroină cu complicaţie prin existenţa unui edem
pulmonar acut”), ceea ce demonstrează încă o dată faptul că stilurile
vorbirii şi stilurile funcţionale se întrepătrund la tot pasul, creând
efecte discursive deosebite.
Se remarcă şi prezenţa câtorva termeni ce ţin de jargon
(“drop”-uri, “fresh”-uri ), deci de oralitate, introducerea lor enunţ
sporind gradul de autenticitate a acestuia.
114
celor scrise. De multe ori, ele susţin întreaga încărcătură ideatică a
mesajului. Stilul direct poate fi o armă a autenticităţii, dar în acelaşi
timp poate fi şi o formă de manipulare, prin citarea trunchiată.
În mesajul publicistic, stilul direct este specific interviului,
dar mai poate apărea şi sub forma unor fragmente inserate în cadrul
stilului indirect.
Stilul indirect reprezintă dovada obiectivităţii emiţătorului,
acesta din urmă îndeplinind o dublă funcţie – se petrece o disociere
clară între autor şi personaj.
Structurile compoziţionale specifice stilului indirect în cadrul
stilului publicistic sunt naraţiunea, descrierea, portretul.
Un alt stil al vorbirii ce poate avea efecte deosebite este stilul
indirect liber, cu variantele reflexivă şi obiectivă.
Stilul indirect liber obiectiv presupune relatarea de către
emiţător a unei suite de reflecţii ale actantului, utilizând persoana a
treia singular, cu alte cuvinte, în cadrul mesajului avem de-a face cu
constatarea actantului exprimată prin cuvintele emiţătorului.
În ceea ce priveşte stilul indirect liber reflexiv, acesta constă
în reproducerea de către emiţător a unei presupuse replici ale
actantului.
Toate aceste stiluri se sintetizează în stilul mixt care, cu
siguranţă, este cel mai spectaculos, întrucât oferă receptorului
posibilitatea să treacă dintr-o stare în alta, din gândurile
personajului în reflecţiile autorului.
Stilul confesiv se întinde pe un areal destul de restrâns în
cadrul mesajului publicistic, el fiind specific jurnalului şi
scrisorilor.
În mesajul publicistic, stilurile vorbirii cel mai frecvent
întâlnite sunt stilul direct şi stilul indirect, fiecare dintre acestea
conţinând şi elemente dintr-unul din alte stiluri funcţionale
(beletristic, ştiinţific sau administrativ). De asemenea, o largă
răspândire o au citatele, acestea asigurând o mare parte a
credibilităţii de care au atâta nevoie jurnaliştii în relaţia lor cu
publicul.
115
4) A. Factura fiscală
Furnizor........................ Cumpărător......................
(denumire, forma juridica) (denumire, forma juridica)
Nr. de ord. din registrul com./an.......
Cod fiscal..................... Cod fiscal........................
Sediul............................ Sediul..............................
Judeţul.......................... Judeţul.............................
Contul........................... Contul..............................
Banca............................ Banca...............................
Nr. facturii..........................
Data(ziua, luna, anul).........
Nr. aviz însoţire a mărfii....
116
B. Acţiune în rezoluţia contractelor
Judeţul Braşov
Primăria oraşului Predeal
Str. Eroilor nr. 33-37
Tel/fax: 041.318.800 Nr. înreg......../data............
Primar
(semnătura, ştampila)
C.
9 iunie 2000
Semnătura
Motivul pentru care am ales acest text din toată gama celor
administrative este pentru ca scrisoarea de reclamaţie în genere
reprezintă un text delicat de redactat. Scopul acestei scrisori este să
obţină despăgubiri materiale din partea receptorului. Emiţătorul
trebuie să fie suficient de înţelept pentru a recupera cât mai mult din
cât a pierdut.
Textul poate fi considerat ca aparţinând stilului “cvasi-direct',
dacă se poate numi astfel, prin forma de monolog pe care o ia.
Adresarea se face de la persoana I singular (mă adresez, am
cumpărat, va returnez), către persoana a II-a singular (firma
dumneavoastră, colecţiilor pe care le creaţi).
Verbele sunt la indicativ prezent, putându-se remarca, la
nivelul aceleiaşi fraze, antiteze între persoana I şi a II-a, raporturi
adversative din punct de vedere sintactic, ceea ce întăreşte legătura
dintre emiţător şi receptor (va rog să găsiţi o soluţie, situaţie
dramatică pentru mine, stânjenitoare pentru dumneavoastră).
119
D.
S.C. FLORA- 95
Str. Barbu Vacarescu 15
Bl. A3 et.1 Ap.4
SUCEAVA
Tel/fax: 098. 211.312 Nr. inreg. 105/8.02.2000
120
5. CONCLUZII
Bibliografie:
121
PARTEA A V-A
122
CUPRINS
Argument
1. DISCURSUL COMERCIAL
1.1. Prezentarea generală
1. 2. Corespondenţa comercială a societăţilor
private
1. 3. Prezenţa limbajului publicistic obiectiv
2. Prezentarea companiei
3. Studiu de caz
Act constitutiv
Cerere de autorizare
Certificat de înregistrare
Certificat de înmatriculare
Contract de credit
Proces verbal
Oferta
Cerere de oferta
Scrisoare de prospectare
Scrisoare de expediere
Reclamaţie
Scrisoare de remediere
Scrisoare de menţinere
Invitaţii de participare
Circulara
Pensionare
Scrisoare de promovare
Comunicat de presa
Bibliografie
123
ARGUMENT
124
1. DISCURSUL COMERCIAL
126
2. PREZENTAREA COMPANIEI
127
3. STUDII DE CAZ
ACT CONSTITUTIV AL
S.C SPORTSHOP S.R.L
128
ART. 5 OBIECTUL DE ACTIVITATE
Obiectul principal de activitate este de producere şi
comercializare a echipamentelor sportive cod CAEN 364 -
producere şi 524 - comercializare.
129
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
⇒ numeşte sau revoca pe administrator sau cenzori dându-le
descărcare de activitate şi decide după caz cu privire la
urmărirea acestora pentru eventualele pagube aduse societăţii;
⇒ aproba bilanţul şi contul de profit şi pierderi, bugetul şi
programul de activitate pentru exerciţiul următor;
⇒ stabileşte competentele şi răspunderea administratorului;
⇒ aproba bilanţul şi contul de profit şi pierderi, bugetul şi
programul de activitate pentru exerciţiul economic următor;
⇒ decide cu privire la cesiunea părţilor sociale şi a admiterii de noi
asociaţi;
⇒ decide cu privire la modificarea actului constitutiv, a sediului, a
denumirii societăţii, majorarea capitalului social;
⇒ decide cu privire la contractarea de împrumuturi şi credite şi la
acordarea de garanţii;
⇒ decide cu privire la înfiinţarea de sucursale, filiale sau agenţii,
participarea la alte societăţi comerciale;
⇒ decide cu privire la realizarea de investiţii;
⇒ decide cu privire la comasarea, fuzionarea, dizolvarea, divizarea
şi lichidarea societăţii;
⇒ îndeplineşte orice fel de atribuţii care îi revin pentru asigurarea
bunului mers al activităţii potrivit legii, actului constitutiv al
societăţii.
Adunarea generală se întruneşte la sediul societăţii sau în
orice alt loc convenit de asociatul unic, convocarea va fi făcută cu o
luna înainte de ziua fixată pentru ţinerea ei.
Atât în cazul adunării generale cât şi extraordinare hotărârile
se iau cu votul asociatului unic. Pentru fiecare hotărâre a asociatului
unic se întocmeşte un proces – verbal privind hotărârile şi măsurilor
adoptate ce se consemnează într-un registru sigilat ce va fi semnat
de asociatul unic.
130
Administratorul îndeplineşte următoarele atribuţii:
⇒ angajează societatea prin semnătura sa faţă de autorităţi, terţi,
angajaţi şi colaboratori;
⇒ încheie contracte de munca şi de colaborare;
⇒ reprezintă societatea în justiţie, în calitate de reclamantă sau de
pârâtă;
⇒ semnează actele financiar-bancare împreuna cu contabilul
firmei;
⇒ ţine în ordine registrele societăţii, prevăzute de lege, semnate şi
parafate, sigilate şi şnuruite;
⇒ participă la adunările generale.
De asemenea mai îndeplineşte şi răspunde faţă de societate
pentru:
⇒ realitatea vărsămintelor efectuate;
⇒ existenţa reală a dividendelor plătite;
⇒ stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv
le prevăd;
⇒ rezolva orice alte probleme;
⇒ aproba bilanţul şi contul de profit şi pierderi, bugetul şi
programul de activitate pentru exerciţiul următor.
Administratorul este răspunzător faţă de societate pentru
prejudiciile cauzate prin infracţiuni, greşeli în administraţie sau
abateri de la dispoziţiile legale. Administratorul nu va putea să
decidă cu privire la cesiunea de părţi sociale sau pentru admiterea
de noi asociaţi.
131
Dizolvarea societăţii se realizează fie pe baza hotărârii
asociatului unic, fie pe baza unei sentinţe judecătoreşti. Dizolvarea
societăţii va fi înscrisă la Registrul Comerţului şi publicată în
Monitorul Oficial. Asociatul unic împreună cu administratorul îşi
vor continua mandatul până la numirea lichidatorului, dar fără a mai
întreprinde noi operaţiuni.
132
Totodată declar că nu voi ataca cu calea de atac prevăzută de
lege-recurs, încheierea judecătorului delegat prin care se va admite
autorizarea, înmatricularea şi funcţionarea la Registrul Comerţului
SC SPORTSHOP SRL.
ASOCIAT UNIC.
ARISTIDE GHEORGHIU
133
ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE NR. 7
Din ZIUA LUNA ANUL
L.S
135
CERERE DE AUTORIZARE
Domnule Preşedinte,
136
CERTIFICAT DE ÎNMATRICULARE
CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE
Seria A 016225
137
ANEXA LA CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE
Seria: A 016225
SPORTSHOP
FIRMA:
STR. MEHADIEI NR.18, SECT.5, LOC. BUCUREŞTI
3. SE LUCIAN
MINISTERUL AUTORI ANTEA
MUNCII ŞI ZEAZĂ
SOLIDARITĂ DIN - -
ŢII SOCIALE PUNCT
- INSPECŢIA DE
MUNCII VEDER Data: 09.06.1996
E M.M.S
4. NU CRISTIAN
MINISTERUL ESTE CHIVULESCU
APELOR ŞI CAZUL, - -
PROTECŢIEI ÎN
MEDIULUI ACEAST Data: 09.06.1996
INSPECTORA A
T BUCUREŞTI ETAPA
138
Analiza CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
139
CONTRACT DE CREDIT
3. Debitorul se obligă :
– să folosească creditul numai pentru scopul menţionat
– să restituie băncii creditul primit plus dobânda legală la
termenul şi în sumele prevăzute astfel:
140
Analiza CONTRACTULUI DE CREDIT
141
PROCES VERBAL
142
cardinale; verbele aparţin, în general, sferei trecute preponderent
fiind modul indicativ, timpul perfect compus.
OFERTĂ
Cu respect,
Director Vânzări
Analiza OFERTEI
144
CERERE DE OFERTĂ
146
SCRISOARE DE PROSPECTARE
Stimate client,
147
SCRISOARE DE EXPEDIERE
Cu stimă,
148
RECLAMAŢIE
S.C. SportShop.S.R.L.
Str. Mehadiei nr.18
Bucureşti
Tel\fax: 4245875
Nr. înreg. 1226\12.06.1996
Analiza RECLAMAŢIEI
149
SCRISOARE DE REMEDIERE
Al dumeavoastră
150
încrederea în hotărârea înţeleaptă a lui R de a alege una dintre
soluţiile de remediere propuse.
Politeţea domneşte în tonul acestei scrisori, funcţia
referenţială şi expresivă se întrepătrund.
151
SCRISOARE DE MENŢINERE
Cu respect,
PR Manager
152
INVITAŢII DE PARTICIPARE
153
CIRCULARĂ
PROGRAM DE SĂRBĂTORI
27.12 – 30.12
schimbul I:
6.00 – 12.00
schimbul I:
LIBER
27.I2 - 30.12
schimbul II:
14.00 – 20.00
Sărbători fericite!
Analiza CIRCULAREI
154
PENSIONAREA
Conducerea
155
SCRISOARE DE PROMOVARE
Stimată domnişoară
Andreea Georgescu
Preşedinte
156
COMUNICAT DE PRESA
157
Analiza COMUNICATULUI DE PRESĂ
158
Componenta informaţională se manifestă la nivel morfologic
prin prezenţa numeralelor – acestea dau exactitate şi sobrietate
stilului, substantive proprii şi verbe din sfera indicativului prezent
care dau precizie şi veridicitate textului. Frazele sunt ample pentru a
dezvolta idei, a da mai multe informaţii.
159
CONCLUZII
160
Bibliografie:
161