Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Albert Beguin - Sufletul Romantic Si Visul

Albert Beguin - Sufletul Romantic Si Visul

Ratings: (0)|Views: 53|Likes:
Published by Chinadoll1vlm

More info:

Published by: Chinadoll1vlm on Jun 03, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/10/2010

pdf

text

original

 
Coperta: SORANA CONSTANTINESCU Redactor: DIANA BOLCUVolum apărut cu sprijinulFundaţiei Elveţiene pentru CulturăPRO HELVETIAşi al Ministerului Culturii din România.Albert Beguin
 L'ÂME ROMANT1QUE ET LE REVE ©
Librairie Jose Corti, 1939Toate drepturile asupra acestei versiuniaparţin Editurii Univers 79739 Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1.
Albert BeguinSUFLETUL ROMANTIC
Şi
VISULEseu despre romantismul german
TraducereDUMITRU ŢEPENEAGPostfaţă de MIRCEA MARTIN
edituraUNIVERS
Bucureşti, 1998ISBN 973-34-0530-2SUB SEMNUL GRAALULUI
>
într-o zi, neînfricatul Lancelot asistă la un minunat turnir care se desfăşura pe pajiştea din faţa unui castel; erauacolo încleştaţi în luptă cavaleri înveşmântaţi în alb şi cavaleri înveşmântaţi în negru care i se păreau lui Lancelotveniţi din altă lume sau din vis. Mai tîrziu, cerînd lămuriri, află totuşi că „era un turnir de cavaleri pămînteni (şinu cereşti),
căci înţelesul luptei era mai presus decît puteau chiar ei să-şi închipuie".
întotdeauna sensul transcende imaginea, obiectul pare să spună mai mult decît semnul său. Aşa a apărut problema transcendentului, a ceea ce e dincolo de imagine, de semnul (de orice natură) al obiectului. De aici, probabil, obsesia înţelesului, a noimei care se ascunde în spatele lucrurilor. De aici, tentaţia căutării. Care esensul vieţii, al fiinţei noastre, şi de ce ne scapă mereu? Şi de ce îl căutăm mereu? Pînă cînd căutarea şi viaţadevin una şi aceeaşi aventură. Iar atunci, această căutare e altceva decît dorinţa de cunoaştere, altceva decîtlaborioasa cercetare a cauzelor şi fenomenelor. Nicăieri ca în mitul Graalului nu e mai adînc cuprinsă ideeaacestei căutări spirituale, care e întrebare şi în acelaşi timp aventură, participare totală a întregii fiinţe şi nudemers sistematic al intelectului pentru găsirea unei soluţii. Prin ea nu se cîştigă experienţă, ci un destin!Puţini au curajul să se angajeze pe un astfel de drum. Cei mai mulţi rămîn la castelul regelui Arthur, preferind unconfort lipsit de întrebări; alţii pătrund în stufoasa, simbolica pădure, luîndu-şi toate precauţiile pentru a nu pierde drumul înapoi: şi-1 pierd pe cel înainte! Puţini au curajul aventurii totale, adică al vieţii cheltuite într-o permanentă căutare, la capătul căreia, chiar dacă există un răspuns, acesta nu mai e transmisibil. Fiecare sesalvează singur. Şi moare singur.1 Toate citatele din Legenda Graalului sînt după
 La quite du Saint-Graal,
 prefaţată de Albert Beguin şi YvesBonnefoy, Ed. Club du Meilleur Livre, 1958, ediţia de buzunar.
Sufletul romantic şi visul Sub semnul Gradului
Albert Be"guin (1901-1958) n-a fost un critic în accepţia curentă a termenului; poate n-a fost nici unul dintre acei cavaleri aicăutării ca în legenda pe care o îndrăgea atît de mult, a Graalului
2
, ci doar agrimen-sorul cu ochii pierduţi spre Castelul la carenu poate ajunge. Oricum, ai aproape certitudinea că pentru el activitatea literară a rămas întotdeauna pe un plan secundar, şinici chiar în perioada sa cea mai fecundă, dinainte de război, ea nu poate fi despărţită de o atitudine fundamentală în faţavieţii. în fiecare clipă a aventurii sale interioare se străduieşte să păstreze contactul cu realitatea din jur. Nu evadează; şi aretăria să se oprească, să renunţe. Să se schimbe, ca să rămînă el însuşi!La şaisprezece ani e preocupat de politică, şi e curînd dezamăgit de „lipsa de ideal". ^ Alunecă apoi spre un umanitarism camvag şi defetist, al cărui campion era pe atunci Romain Rolland; dar şi aceasta e o „mişcare spre exterior", destul de mediocrăca expresie. Iar el vrea fie un cavaler, nu un scutier al umanităţii. Abia mai tîrziu înţelege importanţa umilinţei, aumbrei. E perioada în care-i descoperă pe Peguy, Claudel, Gide, ceva mai tîrziu pe Proust Stadiul estetic a fost depăşit foarterepede. Frămîntările sale sînt etice, politice. Vine totuşi un moment de mari şovăieli interioare. Cum să împace acea căutarespirituală spre care se simte atras cu nevoia de comunicare sau, poate mai bine, de comuniune?Pleacă la Paris; la gară îl aştepta Aragon, căruia îi scrisese fără să-1 fi cunoscut dinainte. Pătrunde în pădurea de miracole a
 
suprarealismului, iar ghidul său îl poartă după el pe străzile şi prin cafenelele Parisului, zîmbind amuzat de uluialaneîndemînatic ascunsă a timidului provincial, un adevărat „ţăran la Paris". Aragon se distra, Beguin însă e emoţionat ca dupăo învestire într-un ordin cavaleresc. Aici, Philippe Boyer are dreptate: suprarealismul din epoca aceea părea „un nou şiintransigent cavalerism al imaginarului". Şi nu scria Breton în
 Primul Manifest:
„Draga mea imaginaţie, ceea ce-mi place în primul rînd la tine e că nu2 Ingenioasă şi bogată în sugestii, interpretarea pe care o dă Philippe Boyer, în articolul său din
 Esprit,
iunie 1967. Ambiţiade a găsi la tot pasul în viaţa lui Beguin analogii cu legenda Graalului mi se pare totuşi uneori exagerată. Ţin să subliniez încăde pe acum că, din puţinul care s-a scris despre Beguin, n-am avut la îndemînă decît cele două numere omagiale ale revistei
 Esprit:
cel din decembrie 1958 şi cel din iunie 1967.3 în legătură cu biografia lui Beguin, menţionez în primul rînd articolul lui Daniel Pezeril,
 L'homme des avertisseinents,
în
 Esprit,
1958.4 „Seara, cînd ajunsei la un prieten care avea să mă găzduiască, nu mai ştiam unde mi-e capul. Eram fericit şi uluit, mort deoboseală, de parcă suferisem o metamorfoză care mă epuizase" (pagini inedite, publicate în
 Esprit,
decembrie 1958).ierţi?"
5
Suprarealismul i-a deschis porţile spre miracol şi spre vis, -acum Beguin nu poate să nu pătrundă avid în lumeaaceasta plină de miraje, de pericole.Se ştie cum a ajuns să descopere visul romantici Pe Jean Paul, pitit în raftul acela prăfuit din mica librărie unde Beguin lucraca simplu vînzător; străduinţa lui de a învăţa germana, pe care o uitase din copilărie. în 1930 traduce
 Hesperus,
apoialcătuieşte o
Culegere de vise,
extrase din diferitele romane ale lui Jean Paul. Ajunge lector la Universitatea din Halle, iar în'493J publică
Sufletul somantic şi visul.
Aventura pare să eşueze în erudiţie. Oare cavalerul s-a transformat într-un şoarece de bibliotecă? 'Nicidecum Patima căutăriise păstrase întreagă. Pentru Beguin, romanticii sînt ca nişte rude îndepărtate, nişte strămoşi la care te întorci ca să-i cunoşti şica să te cunoşti mai bine. El coboară în romantism ca Nerval (din
 Aurelia),
în tărîmul supranatural unde sălăşluiesc străbuniisăi. E o întoarcere la sursă, o aventură în timp, dar şi în spaţiu: o „traversare". Biblioteca nu e decît un decor.
Trăieşte
înromantism, care pentru el nu însemna un curent sau o şcoală literară, ci o totalitate de care se simţea legat prin afinităţispirituale.
Sufletul romantic şi visul 
e un adevărat „Eflebnisroman". nu o erudită şi seacă teză de doctorat. „Pentru cine ştie săcitească printre rînduri, spune pe drept cuvînt Marcel Brion, cartea conţine o mare parte de autoelucidare, de autobiografiespirituală"^.Ceea ce nu înseamnă că dispreţuia documentarea cea mai riguroasă, mergînd pînă la cele mai mărunte surse. Nici meritelesale de istoric literar nu sînt neglijabile. Astfel, el recunoaşte adevăratele izvoare ale romantismului în acel secol „surd ladestin, orb la semne şi la imagini", care a fost secolul al XVIII-lea. Un secol care, sub aparenţa unui hedonism uşuratic,ascundea profunde şi rodnice frămîntări; atunci se nasc şi încep să se dezvolte marile teme ale secolului următor, atunci ,reînvie marile mituri: cel al Unităţii, cel al Sufletului universal şi cel al Numărului atotputernic, şi tot atunci sînt create noilemituri: Noaptea, -. Inconştientul, Visul.Cufundarea aceasta în Romantism nu-1 împiedică să fie atent şi la ce se întîmplă în jurul său, la convulsiile Istoriei. încă din1934 e silit să părăsească Germania pentru că protestase împotriva nazismului. Un protest formulat de pe aceleaşi poziţiispiritualiste, pe care nu le va părăsi niciodată, oricît de adînc va fi angajat în politic în ultimii ani. Nu se poate împăca cugîndul că sînt oameni care „au pierdut conştiinţa■? Cf.
Manifestes du surre'alisme,
Gallimard, coli. „Idees". , ^ Cf.
 Entretien avec A. Beguin,
în
 Esprit.
decembrie 1958. ' Cf.Marcel Brion,
 Le reve rtnnantique,
în
 Esprit,
decembrie 1958.
Sufletul romantic şi visul 
destinului lor spiritual". începe să-şi dea seama că nu are dreptul să stea deoparte, să se mulţumească să fie doar un spectator, sau să-şi întoarcă privirile şi să-şi astupe urechile. „Astăzi... eşti obligat să iei cunoştinţă de opoziţiafunciară dintre Spirit şi Istorie, opoziţie care-şi pune pecetea pe toate actele statelor totalitare."^Tot în perioada aceea începe îndepărtarea sa de romantism. „Scăpînd din închisoarea eului conştient, scrie elcătre sfîrşitul
Sufletului romantic şi visul,
trebuie să ai grijă să nu te laşi prins în închisoarea visului, de unde nuexistă întoarcere". Frica de demenţă? Sau hotărîrea de a ieşi din Noaptea romantică pentru a se îndrepta sprecucerirea altor valori spirituale, mai pure? Fără îndoială, e greu de stabilit care a fost cauza determinantă, dar nuse poate să nu fi jucat un rol în această îndepărtare de romantism şi valpurgicul spectacol pe care-1 ofereanazismul, ducînd pînă la caricatură filosofia şi teoriile social-politice ale unui Novalis ori Nietzsche. Farmeculromantismului are de acum încolo, pentru Bdguin, ceva malefic, diabolic aproape. Trebuia găsit altceva Altorizont, mai luminos, mai calm, spre car» să-şi continue calea Nu în vis se află mîntu-irea, revelaţia finală,raţiunea însăşi a căutării. Visul poate deveni o capcană a sufletului însetat de absolutAventura nocturnă s-a terminat" în noiembrie 1940, Be'guin se converteşte la catolicism. De aici înainte nu vamai scrie decît despre Pascal, Peguy, Claudel, Bernanos, Bloy etc. O singură excepţie: Balzac. Misticismul săunu reprezintă însă o atitudine negativă în faţa vieţii. El nu uită niciodată ce le datorează oamenilor. Nu mai eagrimensorul singuratic care-şi caută o cale numai a sa, şi nici cavalerul plecat spre castelul din Corbenyc. Sauabia acum e? Influenţa lui Mounier se resimte din ce în ce mai puternic: creştinismul lui Be'guin e angajat, e uncreştinism de stînga, orientat spre societate, spre activitatea politică. Participă la Rezistenţă, ce-i drept nu cuarma în mînă, ci editînd în Elveţia acele
Caiete ale Ronului
în care îi publică pe cei mai mulţi dintre scriitorii in-terzişi în Franţa ocupată. După război, după moartea Iui Mounier, devine
o
 
° Dintr-un articol apărut în
 Journal de Geneve,
în 1934, şi reprodus de D. Pezeril în studiul citat9 într-o scrisoare către Noel Delvaux, el se leapădă aproape brutal de acea perioadă romantică şi onirică: „Vă miraţi că am putut să trec de la romantismul german la Peguy. Dar fapt e că am început cu Peguy, mult înainte de a bănui romantismul, şim-am întors la el după acea aventură nocturnă care n-a fost decît un accident, şi pînă la urmă o decepţie nemărturisită". Numai un om pentru care literatura reprezintă un simplu mijloc printre altele putea să renunţe astfel la o perioadă atît defructuoasă, cel puţin văzută din afară, cum a fost aceea cînd a scris
Sufletul romantic şi visul.
(Scrisoarea e reprodusă tot în
 Esprit,
decembrie 1958.)
Sub semnul Graalului
directorul revistei
 Esprit.
Semnificativ e şi faptul că editează şi prefaţează Legenda Graalului în versiunea în proză a călugărilor cistercieni, pe care o preferă altor versiuni, de pildă celei a lui Wolfram von Eschenbach(după ea s-a inspirat Wagner), aceasta din urmă fiind mai stranie, mai misterioasă, dominată de magie şi demiturile ancestrale. Preferă versiunea după Robert Boron tocmai pentru că se adresează ..unei umanităţi ajunse laun anumit echilibru de civilizaţie, de înţelepciune profană, şi nu unui popor încă prizonier al obsesiilor  păgînismului primitiv"^. Tot aşa, alege şi transpune în franceza modernă scrierile Sfîntului Bernard deClairvaux, şi nu ale Magistrului Eckhart sau ale altui mistic cu faţa întoarsă de la lume. Căci căutarea lui Beguin,deşi străbătută tot mai mult de dorinţa de integrare a tuturor planurilor, şi în special al celui social-politic, n-aluat sfîrşit o dată cu convertirea. Adevărata căutare nici nu poate avea sfîrşit: scopul ei nu e undeva la un capăt; eîn chiar desfăşurarea sa, în înlesnirea cunoaşterii de sine, şi mai cu seamă în dezvăluirea unei unităţi a sinelui.Dezvăluirea aceasta e Graalul atît de rîvnit Iar opera literară nu putea fi decît mijlocul, nu scopul unei vieţi decăutare. Asta şi admirăm la Beguin: puternica spiritualitate emanată din cuvintele sale. care tot timpul parcă vor să, spună altceva decît ce spun.Critica în general poate fi definită drept acel discurs care explicitează un alt discurs. Prin discursul său. prinvorbele sale, Beguin se explicitează tot pe sine.
11
Dar acest „sine" trebuie integrat în societate şi apoi în univers.Ceea ce îl entuziasma la Balzac era acea ..poftă imensă", acea dorinţă de a aduce totul la sine, acea ..curiozitatecare şterge toate graniţele". (Balzad reprezenta o aventură unică: ..un visător nesăţios care ar fi vrut să posede înacelaşi timp lumea, pe sine însuşi, pe ceilalţi şi infinitui".
12
La fel şi Beguin! Pentru un timp. el a crezut că
*" Cf.
 La quete du Graal,
în voi. A. Beguin,
 Poesie de la presence,
ed. Coli. Cahiers du Rhone, 1957, p. 65.
11
în discuţia cu Andre Alter, citată mai sus, Beguin formulează răspicat caracterul subiectiv al metodei sale critice: ..Existăcritici, şi-i invidiez nespus, care sînt nişte critici obiectivi, abordînd fiecare operă cu o disponibilitate totală şi fără să intervină personal. Ei bine. eu am nenorocul să nu fiu dintre aceia Poate din cauza asta n-am rămas un critic literar Profesionist". Şimai departe:..... şi totuşi cred că cea mai îndreptăţită critică e critica aceasta în care scriitorul întreprinde o adevărată aventură,scriind (•..) o aventură personală şi spirituală". în felul acesta, Beguin devine un precursor al noii critici franceze; Wellek, dealtfel, îl şi trece printre criticii existenţialişti, alături de Sartre, M. Raymond, G. Poulet, M. Blanchot etc.J2 Vezi A. Beguin,
 Balzac, le visionnaire,
ed. Jose Corti. 1946; de asemenea, studiul lui Camille Boumiquel,
 Balzac eil'obsession de Vinfini,
rfin
 Esprit.
iunie 1967.
10
Sufletul romantic ţi visul Sub semnul Graalului
11
■visul ar fi locul ideal al unei asemenea integrări absolute, căci aici e posibilă unirea fiinţei individuale cu cea universală Dar asta însenina nu numai sacrificarea lucidităţii diurne, ci şi a comuniunii cu oamenii, cu societatea De aceea, ^visul n-a fostdecît o etapă în această căutare fără de sfîrşiL Iar viaţa lui Beguin, cu toate întoarcerile, poticnirile şi renunţările ei, a fostceea ce se cheamă un destin.Convertirea lui Beguin nu trebuie să surprindă După scurta perioadă de suprarealism „izolat", căci n-a intrat în hora freneticăa grupului de fanatici din jurul lui Breton, faptul că a coborît spre romantici arată că
altceva
eăuta el în vis, precum şi în poezie.Visul romantic are alte valenţe decît cel suprarealist, alte funcţii. E adevărat: şi romanticii, şi suprarealiştii folosesc visul ca pe un instrument de investigaţie, dar direcţia investigaţiei e mult diferită, opusă chiar. în vis, romanticii caută un
dincolo,
 posibilitatea unei comuniuni cu întreaga natură, şi deci o comunicare cu divinitatea; fiindcă natura, pentru unii din ei, estelimbajul divinităţii,
 şi
în acelaşi timp o manifestare a dragostei lui Dumnezeu pentru făptura umană Aşadar, o cale pentruregăsirea unităţii pierdute.^ Desigur, odinioară omul era mult mai activ în raporturile sale cu această natură divină; astăzi i-amai rămas numai visul, care, şi el, nu mai e „decît un ecou". Novalis mergea şi mai departe. După el, viaţa jiu are alt scop decît să confirme visul. „Lumea devine vis, visul devine lume."E arbitrară graniţa între lumea considerată reală şi cea onirică Lumea reală, universul întreg e tot o parte din sufletul omenesc:visul ne dezvăluie acele regiuni care par stranii numai la trezire; în timpul visului, de multe ori avem senzaţia de
re-cunoaştere.
La suprarealişti, visul pierde aceste funcţii metafizice: el nu mai dezvăluie un
dincolo,
ci un
dincoace,
adică cel mult acea„funcţionare reală a gîndirii".
14
Scopul nu mai e metafizic, ci ştiinţific, ori mai degrabă pseudoştiinţific. Asta pe de o parte. Pede alta, suprarealiştii, mai ales la început, erau pasionaţi de freudism; prin erotismul din scrierile lor, altminteri cam artificial, parcă se străduiau să ofere material ilustrativ metodelor psihanalitice. Or, Beguin respinge net psihanaliza în cercetarealiterară şi, mai ales, i se pare incompatibilă cu metafizica romantică ..Romantismul, spune el în
 Introducere,
va căuta înimagini, chiar şi în cele morbide, calea spre regiunile necunoscute ale sufletului: nu din cu-Vezi mai ales capitolele despre Troxler şi Schubert din
Sufletul romantic şi visul.
 J 
14
A. Breton,
op. cit.,
 p. 37.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->