Professional Documents
Culture Documents
ALGEBRĂ LINIARĂ,
GEOMETRIE ANALITICĂ, DIFERENŢIALĂ
py
şi ECUAŢII DIFERENŢIALE
Co
Exerciţii, probleme şi aplicaţii cu soft specializat
W eb
nt
de
Stu
= Bucureşti 2008 =
Referenţi ştiinţifici:
Prof.univ.dr. Andrei Halanay
Prof.univ.dr. Vasile Iftode
py
Co
W eb
nt
de
Stu
Prefaţă
Această carte cuprinde 152 de exerciţii şi probleme rezolvate de ”Algebră Liniară, Geome-
trie Analitică şi Diferenţială şi Ecuaţii Diferenţiale” seminarizate la cursul omonim predat ı̂n
anul I la facultăţile cu profil electric şi mecanic din Universitatea ”Politehnica” din Bucureşti.
Lucrarea este structurată pe paragrafe tematice, având rolul de a veni atât ı̂n sprijinul
studenţilor care se pregătesc pentru examen şi pentru lucrările din cursul anului universitar,
cât şi ı̂n sprijinul cadrelor didactice care seminarizează această disciplină sau ţin lucrări de
py
laborator cu soft specializat.
py
7. Forma canonică Jordan 11 62
8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice 12 70
9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice 12 71
Co
10. Forme biliniare. Forme pătratice 13 75
11. Expresia canonică a unei forme pătratice 14 80
Cap. III. Geometrie analitică
1. Vectori liberi 15 90
eb
2. Dreapta şi planul ı̂n spaţiu 15 91
3. Probleme relative la dreaptă şi plan 15 93
4. Coordonate curbilinii 16 98
W
5. Conice 17 99
6. Cuadrice 17 108
7. Suprafeţe generate 18 114
Cap. IV. Geometrie diferenţială
nt
py
c) dezvoltând după o coloană;
d) folosind ı̂n prealabil operaţii cu determinanţi.
Co
3. Pentru matricea A din exerciţiul precedent, calculaţi A−1 :
1
a) folosind regula A−1 = ∗
det A A ;
b) folosind metoda sistemului;
c) folosind metoda Gauss (a pivotului).
eb
4. Rezolvaţi sistemul AX = b, unde se dă matricea extinsă Ā = (A|b):
a) folosind metodele cunoscute de algebră liniară (vezi manual cl. XI);
b) folosind metoda Gauss.
W
¯ ¯
1 2 3 ¯¯ 1 1 1 −1 ¯ 3
¯
¯
¯ 3
3 0 1 −8
2 ¯¯ 0 2 1 −1 ¯ 5 ¯
1) Ā = ; 2) Ā = ¯ ; 3) Ā = 2 1 ¯ 1 .
2 1 1 ¯¯ 1/2 2 −1 1 ¯ 3
¯
¯
¯ −4
4 7
2 2 3 ¯ 1 5 1 −1 ¯ 11
nt
5. Folosind teorema lui Rouche, aflaţi dacă următorul sistem este compatibil sau incom-
patibil. În caz de compatibilitate, rezolvaţi:
de
x+y =2
x+z =1
x−y =0
a) 2x + 2z = 2 , b)
2x + 2y = 4
Stu
x+y+z =3
x + 2y = 2.
8. Aflaţi dacă punctele A(0, 1), B(1, 1) şi C(1, 0) sunt coliniare sau nu. Aflaţi aria tri-
unghiului ABC şi dacă A, B, C sunt parcurse ı̂n ordine trigonometrică sau nu.
10. a) Fie Γ1 cercul de centru C1 (1, −2) şi rază r1 = 2. Aflaţi ecuaţia carteziană, normală
şi ecuaţiile parametrice ale acestuia.
b) Aflaţi ecuaţia cercului Γ2 ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2), C(2, 0), ecuaţia redusă,
centrul şi raza acestuia.
c) Ce poziţie relativă au cercurile Γ1 şi Γ2 ?
py
b) tangenta dusă la H prin punctul A(2, 1) ∈ H;
c) tangentele duse la H din punctul B(0, 1).
b) ( R 2 , + , · R );
c) ( R 2 [X] = {p ∈ R [X] | grad p ≤ 2}, + , · R );
de
16. Determinaţi dacă următoarele submulţimi reprezintă subspaţii vectoriale ı̂n spaţiile
vectoriale indicate:
a) W = {(x1 , x2 ) ∈ R 2 | x1 + x2 + a = 0} ⊂ R 2 , unde a ∈ R ;
b) W = {x|x = λv, λ ∈ R } ⊂ R n , unde v ∈ R n \{0};
c) W = R 1 [X] ⊂ R 3 [X];
d) W = C 1 (−1, 1) ⊂ C 0 (−1, 1), unde C 0 (−1, 1) = {f : (−1, 1) → R | f este continuă ı̂n (−1, 1)};
{pµ∈ R 2 [X]¶¯| p(1) + p(−1)
e) W = ½ ¾ = 0} ⊂ R [X];
a 0 ¯¯
f) W = a, b ∈ R ⊂ M2×2 ( R );
1 b ¯
g) W = {x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R 4 | x1 + x2 = a, x1 − x3 = b − 1} ⊂ R 4 , unde a, b ∈ R .
Enunţuri 7
19. Verificaţi dacă următorii vectori sunt liniar independenţi. În caz negativ, indicaţi o
relaţie de dependenţă liniară.
a) e1 = (1, 0), e2 = (0, 1) ∈ R 2 ;
b) v1 = (1, 2, 0), v 2 = (1, 1, 1), v 3 = (−1, 0, −2) ∈ R 3 ;
c) f1 =ch, f2 =sh, f3 =exp ∈ C ∞ ( R );
µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 0 1 −1 0 0
py
d) m1 = ; m2 = ; m3 = ∈ M2 ( R );
1 2 0 0 0 0
e) p1 = 1 + X, p2 = 1 − X + X 2 , p3 = 3 + X + X 2 ∈ R 2 [X];
f ) {cosk (t)|k ∈ N} ⊂ C ∞ ( R ).
c) {1, X, X 2 , X 3 } ⊂ R 3 [X].
W
21. Fie B0 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza naturală a spaţiului R 3 şi
familiile de vectori:
B 0 = {f1 = (1, 1, 1), f 2 = (0, 1, 1), f 3 = (1, 1, 0)};
nt
25. Arătaţi că următoarele operaţii definesc produse scalare (numite produse scalare
canonice) pe spaţiile vectoriale specificate:
a) V = R n , hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + . . . + xn yn , ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈
R n , pentru n = 3.
b) V = Pn = {p ∈ R [X]| grad p ≤ n}, n ≥ 1, hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + . . . + pn qn ,
∀p = p0 + p1 X + . . . + pn X n , q = q0 + q1 X + . . . + qn X n ∈ Pn , pentru n = 2.
R1
c) V = Pn , hp, qi = −1 p(x)q(x)dx, ∀p, q ∈ Pn .
Rb
d) V = C 0 [a, b], hf, gi = a f (x)g(x)dx, ∀f, g ∈ C 0 [a, b].
py
e) V = Mn×n ( R ), hA, Bi = T r( t A · B), ∀A, B ∈ Mn×n ( R ), unde T r((cij )i,j=1,n ) =
c11 + c22 + . . . + cnn , pentru n = 2.
f ) V = Cn , hx, yi = x1 ȳ1 +x2 ȳ2 +. . .+xn ȳn , ∀x = (x1 , x2 , . . . xn ), y = (y1 , y2 , . . . yn ) ∈ Cn ,
Co
pentru n = 2.
26. Folosind produsele scalare canonice corespunzătoare din exerciţiul precedent, calculaţi
eb
hu, vi, ||u||, ||v||, d(u, v), prv u, pru v şi cu excepţia cazului f), calculaţi unghiul celor doi vectori
de mai jos; determinaţi dacă vectorii sunt ortogonali.
a) u = (1, 2), v = (−2, 1) ∈ R 2 ;
b) u = (1, 1, 1), v = (1, −2, 0) ∈ R 3 ;
W
1 0 0 −1
e) u = , v= ∈ M2×2 ( R );
2 1 1 0
f ) u = (i, −i), v = (1 − i, 1 + i) ∈ C2 .
de
30. Aflaţi proiecţia ortogonală prW v a vectorului v pe subspaţiul W , precum şi compo-
nenta sa ortogonală v ⊥ relativ la acest subspaţiu:
R1
a) v = 1 + x ∈ R 2 [x], W = L(p1 = 1 + x2 , p2 = 1); hp, qi = −1 p(t)q(t)dt
b) v = (1, 2, 1); W = L(v1 = (2, 1, 0), v2 = (−1, 4, 1)) ∈ R 3 ;
py
µ ¶ µ µ ¶ µ ¶¶
1 2 1 0 0 1
c) v = , W =L C= ,D = ∈ M2×2 ( R );
4 1 0 1 2 0
d) v = (2, 1, −1), W = {(x, y, z) | x + y − 2z = 0} ⊂ R 3 .
4. Transformări liniare
Co
31. Pentru aplicaţiile de mai jos, verificaţi că T este transformare liniară. Aflaţi nucleul şi
imaginea, rangul şi defectul şi aflaţi matricea lui T relativ la bazele canonice ale domeniului
eb
şi respectiv codomeniului. Determinaţi dacă T este injectivă / surjectivă /bijectivă.
a) T (x) = (x1 − x3 , x2 , 2x1 − 2x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 , T : R 3 → R 3 ;
R1
b) (T (p))(x) = x 0 p(t)dt + p(1) − p0 (0), ∀p ∈ P2 , T : P2 → P2 ;
W
unde {v1 = (1, 1, 1), v2 = (0, 1, 1), v3 = (0, 1, 0)} = B şi w1 = (0, 1), w2 = (1, 1).
a) Verificaţi că B este bază ı̂n R 3 .
b) Aflaţi matricea transformării T .
c) Aflaţi expresia analitică a transformării T .
d) Este această transformare injectivă/surjectivă ?
py
d) Este aplicabilă teorema dimensiunii ?
Co
a) Determinaţi o bază ortonormată ı̂n Im T , folosind produsul scalar din C 0 [−1, 1].
b) Calculaţi T (1 − 2X).
37. Dacă A este matricea ataşată unei transformări liniare T relativ la o bază ortonor-
mată, arătaţi că T are proprietatea indicată.
nt
µ ¶
1 i
a) A = , T ∈ End(C2 ) - hermitică;
µ −i 0 ¶
de
a z
b) A = , a, b ∈ R , z ∈ C, T ∈ End(C2 ) - hermitică;
z̄ b ¶
µ
ia z
c) A = , a, b ∈ R , z ∈ C, T ∈ End(C2 ) - antihermitică;
µ −z̄ ib ¶
Stu
u −v̄
d) A = , u, v ∈ C, |u|2 + |v|2 = 1, T ∈ End(C2 ) - unitară;
v ū
µ ¶
0 1
e) A = , T ∈ End( R 2 ) - simetrică (simetria faţă de bisectoarea I);
µ 1 0 ¶
0 −1
f) A = , T ∈ End( R 2 ) - antisimetrică, structură complexă, ortogonală (rotaţie
1 0
de unghiµdrept ı̂n sens trigonometric);
¶
cos α − sin α
g) A = , T ∈ End( R 2 ) - ortogonală (rotaţie plană ı̂n jurul originii ı̂n
sin α cos α
sens trigonometric
µ de¶unghi α);
1/2 1/2
h) A = , T ∈ End( R 2 ) - proiecţie pe subspaţiul L(v = (1, 1));
1/2 1/2
Enunţuri 11
0 1 1
i) A = 0 0 1 , T ∈ End( R 3 ) - operator nilpotent de ordinul trei.
0 0 0
py
40. Se dă transformarea T ∈ End( R 3 ) de matrice A (relativ la baza canonică), A =
2 0 0
0 0 1 .
Co
0 −1 0
a) Calculaţi polinomul caracteristic P al endomorfismului T .
b) Rezolvaţi ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 şi aflaţi spectrul σ(T ). Notând cu σ(T C)
mulţimea rădăcinilor (complexe) ale polinomului caracteristic, verificaţi dacă σ(T C) ⊂
K = R.
eb
c) Pentru fiecare valoare proprie distinctă λ a lui T , aflaţi subspaţiul propriu Sλ , multi-
plicităţile algebrică µa (λ) şi geometrică µg (λ) şi verificaţi dacă µa (λ) = µg (λ).
d) Dacă endomorfismul T este diagonalizabil, atunci:
W
3 0 0 7 4 −1
a) A = 0 2 1 ; b) A = 4 7 −1 .
0 0 2 −4 −4 4
Stu
py
−1 0 −2 1 2 1 0 0 2
2 1 0 0
−4 −2 0 −1 0 0
Co
0
d) A =
7 , e) A = −3 1 1 .
1 1 1
−3 −1 3
−17 −6 −1 −1
0 0 −1 1 1 −2
de
1 2 0 1 2 0
1) A = 0 2 0 ; 2) A = 0 2 0 .
−2 −2 −1 −2 −2 1
47. Aflaţi funcţia de matrice ctg (A) pentru matricele din problema anterioară.
µ ¶
1 2
48. Aplicând teorema Cayley-Hamilton pentru matricea A = ,
2 1
Enunţuri 13
a) aflaţi A−1 ;
b) calculaţi Q(A), unde Q(t) = t4 − 2t3 + 3t − 4.
µ ¶
0 2
49. Calculaţi eA şi sin A, pentru A = .
2 0
py
51. Considerăm aplicaţia
Co
a) Arătaţi că A este formă biliniară simetrică.
b) Determinaţi forma pătratică Q asociată lui A.
c) Aflaţi matricea A asociată lui A şi Q relativ la baza naturală B = {e1 = (1, 0), e2 =
(0, 1)} ⊂ R 2 .
eb
d) Aflaţi matricea A asociată lui A şi Q relativ la baza B 0 = {e1 0 = (1, 1), e2 0 = (1, −1)} ⊂
R 2.
c) Aflaţi Ker A, rang A şi verificaţi teorema dimensiunii: dim Ker A+ rang A = dim R 3 .
d) Determinaţi forma pătratică Q asociată lui A.
e) Este Q (deci A) degenerată sau nedegenerată. Admite Q vectori izotropi nenuli ?
R1 R1
56. Se dă aplicaţia A : V × V → R , A(p, q) = 0 p(t)dt 0 q(s)ds, ∀p, q ∈ V = R 2 [X] şi
B 0 = {q1 = 1 + X, q2 = X 2 , q3 = 1} ⊂ V o bază a lui V . Răspundeţi la cerinţele a)-e) ale
problemei anterioare.
py
b) Este adevărată egalitatea U ⊕ U ⊥ = R 3 ?
c) Este A (deci Q) nedegenerată ?
Co
11. Expresia canonică a unei forme pătratice
0 1 −2
59. Se dă forma pătratică Q de matrice A = 1 0 3 . Folosind metoda Gauss
−2 3 0
eb
aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare.
Folosind metoda Jacobi aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare.
61. Pentru forma pătratică din problema anterioară, folosind metoda valorilor proprii
aflaţi expresia canonică a lui Q şi baza B 0 corespunzătoare. Verificaţi că signatura formei
nt
pătratice Q se conservă.
62. Aplicaţi cele trei metode (Gauss, a valorilor proprii şi Jacobi) acolo unde este posibil,
pentru a obţine expresia canonică şi signatura pentru următoarele forme pătratice Q date
de
prin matrice A = [Q] (relativ la baza canonică) sau prin expresie analitică:
a) Q(v) = x2 − 8xy − 16xz + 7y 2 − 8yz + z 2 , ∀v = (x, y, z) ∈ R 3 ;
2
b) Q(x)= 4x1 x2 − 5x22 , ∀x
= (x1 , x2) ∈ R ;
Stu
3 −2 −4 1 1 −1
c) A = −2 6 −2 ; d) A = 1 2 0 ;
−4 −2 3 −1 0 3
e) Q(x) = −x21 + 6x1 x3 + x22 + 4x2 x3 − 5x23 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 ;
0 1 −3 0
1 0 0 −3
f) A =
−3
;
0 0 1
0 −3 1 0
5 −2 −2
g) A = −2 6 0 .
−2 0 4
Sunt aceste forme pătratice pozitiv/negativ definite/semidefinite ? Dar degenerate ?
Enunţuri 15
py
65. Se dau vectorii ā = ī − j̄ + k̄, b̄ = ī + 2j̄ + 3k̄, c̄ = k̄ + j̄.
a) Aflaţi dublul produs vectorial w̄ = ā × (b̄ × c̄). ¯ ¯
¯ b̄ c̄ ¯
b) Recalculaţi w̄ folosind formula de calcul prescurtat w̄ = hā, c̄ib̄−hā, b̄ic̄ = ¯¯ ¯.
¯
Co
hā, b̄i hā, c̄i
c) Arătaţi că w̄ este perpendicular pe ā şi coplanar cu b̄ şi c̄.
67.
½ Aflaţi ecuaţiile parametrice, două puncte distincte şi un vector director ale dreptei
2x + y − 5z = 12
∆:
4x + 7y − 33z = 1.
68. Aflaţi planul π ı̂n fiecare din următoarele cazuri:
nt
a) π ⊃ {A(1, −2, 0), B(1, 1, 1), C(0, 1, 2)}. Verificaţi ı̂n prealabil că A, B, C nu sunt coliniare.
b) π 3 D(1, 5, 0) şi π are direcţia normală dată de n̄ = 3j̄ + 2k̄;
c) π 3 E(2, 1, 2) şi π este paralel cu direcţiile ū = 2ī, v̄ = 3k̄ − ī;
de
69. Aflaţi ecuaţiile parametrice, trei puncte necoliniare şi un vector normal, ale planului
x + 2y − 3z = 4.
Stu
Aflaţi unghiurile:
a) dintre dreptele ∆1 şi ∆2 ;
b) dintre dreapta ∆ şi planul π;
c) dintre planele π1 şi π2 .
x−1 y
73. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 =
z+1
5 . Aflaţi distanţele:
a) dintre punctele A şi B;
b) dintre punctul A şi dreapta ∆;
c) dintre punctul A şi planul π.
x−1 y z+1
74. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul π : y − z = 1 şi dreapta ∆ : −1 = 2 = 5 . Aflaţi
py
proiecţiile:
a) proiecţia punctului A pe planul π;
b) proiecţia punctului A pe dreapta ∆;
c) proiecţia dreptei ∆ pe planul π (temă).
z+1
5 . Aflaţi simetricele:
a) simetricul punctului A faţă de punctul B;
b) simetricul punctului A faţă de dreapta ∆;
Co
75. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(−1, 0, 1), planul π : y − z = 1, şi dreapta ∆ : x−1 y
−1 = 2 =
eb
c) simetricul punctului A faţă de planul π;
d) simetrica dreptei ∆ faţă de planul π.
½
W
x−y =2
76. Aflaţi perpendiculara comună a dreptelor ∆1 : şi ∆2 : 2x−1 = y+1
0 =
x+z =3 3
1 − z.
½
x−y =2
77. Aflaţi distanţa dintre dreptele ∆1 : şi ∆2 : 2x−1 = y+1
0 = 1 − z.
nt
x+z =3 3
4. Coordonate curbilinii
de
78. a) Aflaţi coordonatele polare (ρ, θ) pentru punctul A ale cărui coordonate carteziene
sunt (x, y) = (1, −2);
Stu
b) Aflaţi coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale cărui coordonate polare sunt
(ρ, θ) = (2, 3π
4 ).
79. a) Aflaţi coordonatele cilindrice (ρ, θ, z) pentru punctul C ale cărui coordonate
carteziene sunt (x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul D ale cărui coordonate cilindrice sunt
(ρ, θ, z) = (1, 4π
3 , 2).
80. a) Aflaţi coordonatele sferice pentru punctul E ale cărui coordonate carteziene sunt
(x, y, z) = (1, −2, −3);
b) Aflaţi coordonatele carteziene pentru punctul F ale cărui coordonate sferice sunt (r, ϕ, θ) =
(1, 2π 5π
3 , 3 ).
Enunţuri 17
5. Conice
81. Aflaţi conica al cărei grafic trece prin punctele A(1, 1), B(1, −1), C(−1, 1), D(−1, −1),
E( 21 , 0), genul şi natura acesteia.
82. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(0, 1), B(−1, 0), C(0, −1), D(1, 0).
83. Aflaţi conicele ale căror grafice trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
py
b) Aflaţi axa de simetrie şi vârful conicei.
c) Eventual folosind intersecţiile cu axele Ox şi Oy, reprezentaţi grafic conica.
Co
a) Arătaţi că Γ este o elipsă.
b) Aflaţi centrul elipsei Γ.
c) Aflaţi axele şi vârfurile elipsei.
d) Reprezentaţi grafic.
eb
87. Se dă conica Γ : x2 − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0. Aflaţi:
a) polara relativă la A(1, 2) şi tangentele duse din A la conică.
b) diametrul conjugat cu v̄ = ī − 2j̄ şi tangentele de direcţie v̄ la conică.
W
90. Folosind metodele rototranslaţiei şi a valorilor proprii, aflaţi ecuaţia canonică şi
reprezentaţi grafic conica 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.
Stu
6. Cuadrice
91. Fie sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 + 2x − 6y + 4z + 10 = 0.
a) Aflaţi centrul C şi raza r a sferei.
b) Arătaţi că Σ intersectează planul π : 4x + y + 3z + 13 = 0 după un cerc.
c) Aflaţi centrul C şi raza r a cercului de intersecţie a sferei cu planul π.
7. Suprafeţe generate
½
x = y2
95. Aflaţi suprafaţa cilindrică care are drept curbă directoare curba Γ : şi ale
z=0
py
x−1 1−z
cărei generatoare sunt paralele cu dreapta ∆0 : 1 =y= −1 .
½
x2 + y 2 = 1
96. Aflaţi suprafaţa conică de vârf V (1, 0, 0) şi curbă directoare Γ : .
Co
x−z =0
˜ ı̂n jurul axei Oy:
97. Aflaţi suprafaţa de rotaţie generată prin rotirea dreptei ∆
˜ :
a) ∆ x−1 y+2 z−3
0 = 2 = 0 ;
˜
b) ∆ : 3 = y+2
x z
1 = −1 ;
eb
˜ : =
c) ∆ x y+2 z−3
3 1 = −1 .
1. Aplicaţii diferenţiabile
98. Se dă funcţia f : R → R 2 , f (s) = (s2 , s3 ). Studiaţi dacă f este:
nt
99. Acelaşi enunţ pentru f : R → R 3 , f (t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t ∈ (0, π2 ).
101. Verificaţi că următoarea aplicaţie este difeomorfism şi calculaţi inversa acesteia:
n
2. Curbe ı̂n R
102. Aflaţi hiperplanul normal şi dreapta tangentă la curba
α : R → R 4 , α(t) = (t4 , −1, t5 , t6 + 2) ı̂n punctul A(1, −1, 1, 3).
103. Aceeaşi problemă pentru curba de la problema 1 şi ı̂n punctul B(0, −1, 0, 2). Este
α curbă regulată ? Aflaţi singularităţile curbei şi ordinul acestora.
Enunţuri 19
106. Se dă cicloida α(t) = (a(t − sin t), a(1 − cos t)), t ∈ R , (a > 0).
a) Aflaţi lungimea arcului de curbă Γ = α([0, 2π]).
b) Determinaţi abscisa curbilinie a curbei şi parametrizarea normală a acesteia pentru t ∈
(0, 2π).
3. Curbe plane
107. Se dă curba α(t) = (t2 , 3t), t ∈ R . Aflaţi tangenta, normala, subtangenta şi subnor-
mala curbei ı̂n punctul A(1, −3).
py
108. Se dă curba Γ : x2 − y 3 − 3 = 0.
a) Aflaţi tangenta şi normala la curbă ı̂n punctul A(−2, 1).
b) Parametrizaţi curba α.
Co
109. Se dă parabola α(t) = (t, t2 ), t ∈ R . Aflaţi:
a) elementele Frenet ale curbei (versorii şi curbura curbei) şi verificaţi ecuaţia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei ı̂n punctul A(−2, 4);
c) ecuaţia cercului osculator ı̂n punctul A al curbei;
eb
d) evoluta curbei;
e) ecuaţia carteziană a curbei.
110. Aflaţi ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe, ı̂n fiecare din cazurile următoare:
W
2
a) Γa : (x − a)2 + y 2 − a2 = 0, a ∈ R ;
b) Γα : x · cos α + y · sin α = 2, α ∈ [0, 2π];
c) Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0, λ ∈ R .
nt
curbă regulată ?
În fiecare din cele două cazuri determinaţi ecuaţiile tangentei şi normalei relativ la reperul
mobil şi calculaţi curbura.
py
z = 1.
a) aflaţi dreapta tangentă şi planul normal la curbă ı̂n A(−1, 0, 1);
b) determinaţi o parametrizare a curbei.
5. Suprafeţe
Co
118. Se dă aplicaţia r(u, v) = (u cos v, u sin v, u2 ), unde (u, v) ∈ D = (0, ∞) × [0, 2π).
a) Calculaţi vitezele parţiale ale suprafeţei. Este r o hartă ?
eb
b) Aflaţi dreapta normală şi planul tangent la Σ = r(D) ⊂ R 3 ı̂n punctul acesteia A(−2, 0, 4);
c) Care este câmpul de versori normali n̄ la suprafaţa Σ ? Care este reperul Gauss al
suprafeţei ?
d) Aflaţi ecuatia carteziană a suprafeţei Σ. Ce reprezintă aceasta ?
W
e) Ce reprezintă curbele coordonate ale suprafeţei ? Aflaţi ecuaţiile carteziene ale acestora;
f ) Aflaţi unghiul format de curbele coordonate ı̂n punctul A;
a) Este Σ o suprafaţă ?
b) Determinaţi câmpul n̄ de versori normali la Σ.
de
120. Folosind ecuaţiile parametrice şi ecuaţiile carteziene ale următoarei suprafeţe simple,
arătaţi că:
Stu
124. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) × R , să se determine:
py
a) liniile de curbură (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.
V. Ecuaţii diferenţiale
1. Ecuaţii diferenţiale ordinare
Co
eb
125. Să se arate că funcţia y(x) dată prin relaţia implicită sin y − cx = 0, (c ∈ R )
satisface ecuaţia diferenţială xy 0 cos y − sin y = 0.
W
126. Să se afle soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale cu variabile separabile xy 0 cos y −
sin y = 0.
127. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale omogene, arătând că acestea sunt
nt
128. Integraţi următoarele ecuaţii diferenţiale, arătând că acestea sunt reductibile la
ecuaţii cu variabile separabile.
Stu
a) (x + y − 1)dx + (x − y − 1)dy = 0;
b) (x + y − 1)dx + (x + y)dy = 0.
130. Să se arate că următoarele ecuaţii sunt de tip Bernoulli şi să se integreze
√
a) y 0 = y − x y;
b) dy = (xy − xy 3 )dx.
131. Integraţi următoarele ecuaţii de tip Riccati ştiind că acestea admit o soluţie parti-
culară de forma indicată alăturat
22 ALGA-GDED
1
a) y 0 = x · y 2 − y, y1 = x+a , (a ∈ R );
0 2 2 a
b) y + y = x2 , y1 = x , (a ∈ R ).
132. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale exacte, verificând ı̂n prealabil că
ecuaţiile sunt de acest tip:
a) (x + y) + (x + 2y) · y 0 = 0;
b) (x2 + y 2 + 2x)dx + 2xydy = 0.
133. Arătaţi că următoarele ecuaţii admit factor integrant şi apoi integraţi:
a) (xy − x2 )dy − y 2 dx = 0;
b) (5x2 + 12xy − 3y 2 )dx + (3x2 − 2xy)dy = 0;
c) y 0 · xy + 1 = 0.
134. Arătaţi că următoarea ecuaţie este de tip Clairaut şi apoi aflaţi soluţia acesteia:
y = xy 0 − ln y 0 .
135. Arătaţi că următoarele ecuaţii sunt de tip Lagrange şi apoi integraţi:
py
a) y = 2xy 0 − y 02 ;
b) y − (y 0 )2 − 2(y 0 )3 = 0.
a) y 00 + 2y 0 − 3y = 0;
b) y 00 + 4y = 0.
Co
136. Integraţi ecuaţiile diferenţiale liniare omogene de ordinul 2 cu coeficienţi constanţi:
eb
00
y + 2y 0 − 3y = 0
137. Să se rezolve problema la limită (cu legături) y(0) = −1
y(−1) = 0.
W
a) y 00 + 2y 0 − 3y = e−3x ;
b) y 000 − y 00 − y 0 + y = x · cos x;
c) y 00 − y = x · ex ; IV
de
y − y = 8ex
y(0) = 0
d) problema Cauchy: y 000 (0) = 6 .
00
y (0) = 2
Stu
IV
y (0) = 4
½
x0 = y
145. Să se rezolve sistemul diferenţial folosind metoda eliminării.
y0 = x + 2
py
funcţia necunoscută este y = y(x).
00
y −y =2
147. Rezolvaţi problema Cauchy y(0) = 1
Co
0
y (0) = 2.
4. Stabilitate
µ ¶
x(t)
148. Determinaţi dacă soluţia X(t) = a sistemului X 0 = AX este stabilă sau
eb
y(t)
asimptotic stabilă, ştiind că σ(A) = {−1, −2}.
150. Aflaţi liniile de câmp ale următoarelor câmpuri vectoriale folosind metoda combinaţiilor
de
integrabile:
a) X(x,y,z) = (x, y, x + y);
b) X(x,y,z) = (x2 , xy, y 2 ).
Stu
151. Să se afle soluţia generală pentru următoarele ecuaţii liniare omogene cu derivate
parţiale:
a) x ∂u ∂u ∂u
∂x + y ∂y + (x + y) ∂z = 0;
b) x2 ∂u ∂u 2 ∂u
∂x + xy ∂y + y ∂z = 0.
py
.
det A −1 1 −1/2 1/2
Altfel. Metoda sistemului constă ı̂n considerarea sistemului AX = B, unde B este un vector
coloană arbitrar. Din soluţia X = A−1 B a sistemului se extrag apoi coeficienţii matricii A−1 .
Co
Rezolvăm sistemul:
½ ½ µ ¶ µ ¶µ ¶
1·x+0·y =a x=a x 1 0 a
⇔ ⇔ = ,
1·x+2·y =b y = − a2 + 2b y −1/2 1/2 b
µ ¶
1 0
deci A−1 =
eb
. d) Avem
−1/2 1/2
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 1 ¯¯ ¯ 1 2 ¯¯
det AB = ¯¯ = 2, det BA = ¯¯ = 2,
−2 1 ¯ −1 0 ¯
W
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 0 ¯¯ ¯ 0 1 ¯¯
det A = ¯¯ = 2, det B = ¯ = 1,
1 2 ¯ ¯ −1 0 ¯
det A = ¯¯ 0 1 1 ¯=
¯
¯ −1 1 0 ¯
= [1 · 1 · 0 + 0 · 1 · 2 + (−1) · 0 · 1] − [2 · 1 · (−1) + 1 · 1 · 1 + 0 · 0 · 0] = 1.
Stu
d) Adunăm prima coloană la cea de-a doua şi apoi dezvoltăm după ultima linie:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 0 2 ¯ ¯ 1 1 2 ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ 2 ¯¯
det A = ¯¯ 0 1 1 ¯=¯ 0 1 1 ¯ = (−1) · ¯ 1 = (−1) · (−1) = 1.
¯ ¯ ¯ ¯ 1 1 ¯
¯ −1 1 0 ¯ ¯ −1 0 0 ¯
Soluţii 25
a∗11 a∗21 a∗31
3. a) Calculăm coeficienţii matricei adjuncte A∗ = a∗12 a∗22 a∗32 ,
a∗13 a∗23 a∗33
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 ¯¯ ¯ 0 1 ¯¯ ¯ 0 1 ¯¯
a∗11 = (−1)1+1 ¯¯ = −1, a∗12 = (−1)1+2 ¯¯ = −1, a∗13 = (−1)1+3 ¯¯ = 1,
1 0 ¯ −1 0 ¯ −1 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 2 ¯¯ ¯ 1 2 ¯¯ ¯ 1 0 ¯¯
a∗21 = (−1)2+1 ¯¯ = 2, a∗22 = (−1)2+2 ¯¯ = 2, a∗23 = (−1)2+3 ¯¯ = −1,
1 0 ¯ −1 0 ¯ −1 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 2 ¯¯ ¯ 1 2 ¯ ¯ 1 0 ¯
a∗31 = (−1)3+1 ¯¯ = −2, a∗32 = (−1)3+2 ¯¯ ¯ = −1, a∗33 = (−1)3+3 ¯¯ ¯ = 1.
1 1 ¯ 0 1 ¯ 0 1 ¯
1 −1 2 −2
Dar det A = 1; ı̂n concluzie A−1 = · A∗ = −1 2 −1 .
det A 1 −1 1
b) Considerăm sistemul scris ı̂n formă matriceală AX = B, echivalent cu
x + 2z = a x = −a + 2b − 2c x −1 2 −2 a
y = −a + 2b − c ⇔ y = −1 2 −1 b ,
py
y+z =b ⇔
1 −1 1
−x + y = c z =a−b+c z c
−1 2 −2
Co
deci A−1 = −1 2 −1 .
1 −1 1
¯
1 0 2 ¯ 1 0 0
¯
c) Efectuăm transformări elementare asupra matricei B = (A|I3 ) = 0 1 1 ¯ 0 1 0 .
¯
¯ 0
eb
−1 1 0 0 1
Notăm:
Operaţii de acest tip vor aduce matricea A la forma etalon. Obţinem succesiv:
¯ ¯
1 0 2 ¯¯ 1 0 0 1 0 2 ¯¯ 1 0 0
de
B⇒ 0 1 1 ¯¯ 0 1 0 ⇒ 0 1 1 ¯¯ 0 1 0
0 1 2 ¯ 1 0 1 0 0 1 ¯ 1 −1 1
¯ ¯
1 0 0 ¯ −1 2 −2 1 0 0 ¯ −1 2 −2
Stu
¯ ¯
⇒ 0 1 1 ¯ 0 1 0 ⇒ 0 1 0 ¯ −1 2 −1 .
¯ ¯
0 0 1 ¯ 1 −1 1 0 0 1 ¯ 1 −1 1
Se observă că ı̂n blocul drept al ultimei matrici s-a obţinut matricea A−1 .
1 2 3
3 0 2
4. 1) a) Rezolvăm sistemul. Matricea coeficienţilor sistemului este A =
2 1 1
2 2 3
¯ ¯
¯ 1 2 3 ¯¯
¯
şi are rangul 3 dat de minorul ¯¯ 3 0 2 ¯¯ = 9 6= 0. Sistemul este compatibil deoarece
¯ 2 1 1 ¯
unicul determinant caracteristic este cel al ecuaţiei secundare (al ultimei ecuaţii din sistem)
26 ALGA-GDED
¯ ¯
¯
1 2 3 1 ¯¯
¯
¯
3 0 2 0 ¯¯
∆car,4 = ¯¯ = 0. Sistemul redus, format din primele trei ecuaţii este deci
2 1 1
¯ 1/2 ¯¯
¯
2 2 3 1 ¯
x + 2y + 3z = 1
3x + 2z = 0 şi are soluţia X = t (0, 1/2, 0).
2x + y + z = 1/2
b) Metoda Gauss constă ı̂n efectuarea de transformări elementare asupra matricei A:
¯ ¯ ¯
1 2 3 ¯¯ 1 1 2 3 ¯¯ 1 1 2 3 ¯¯ 1
3 0 2 ¯ 0 0 −6 −7 ¯ −3 0 −6 −7 ¯ −3
Ā = ¯ ¯
2 1 1 ¯ 1/2 ⇒ 0 −3 −5 ¯ −3/2 ⇒ 0 0 −3/2 ¯ 0
¯ ,
¯ ¯ ¯
2 2 3 ¯ 1 0 −2 −3 ¯ −1 0 0 −2/3 ¯ 0
x + 2y + 3z = 1
x=0 0
−6y − 7z = −3
deci soluţia o aflăm rezolvând sistemul ⇔ y = 1/2 ⇔ X = 1/2 .
−3/2z = 0
z=0 0
−2/3z = 0
py
1 1 −1
2 1 −1
2) a) Matricea coeficienţilor sistemului este A = 2 −1
şi are rangul 2, un minor
1
Co
5 1 −1
¯ ¯
¯ 1 1 ¯
¯
principal al său fiind ¯ ¯ = −1 6= 0. Există doi minori caracteristici:
2 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 3 ¯ ¯ 1 1 3 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
eb
∆car,3 = ¯¯ 2 1 5 ¯ = 0, ∆car,4 = ¯ 2
¯ ¯ 1 5 ¯=0
¯
¯ 2 −1 3 ¯ ¯ 5 1 11 ¯
care fiind nuli, sistemul este compatibil. Rezolvăm sistemul format din prima şi a doua
W
ecuaţie a sistemului iniţial; trecem ı̂n membrul drept necunoscuta secundară z notată cu t,
deci obţinem
x1 + x2 = 3 + t x1 = 2
2x1 + x2 = 5 + t , t ∈ R ⇔ x2 = t + 1 , t ∈ R ,
nt
x3 = t x3 = t
2 1 −1 ¯ 5 0 −1 1 ¯ −1 0 −1 1 ¯ −1
Ā = ¯
2 −1 1 ¯ 3 ⇒
¯
¯ −3 ⇒
¯
¯ 0 ,
¯ 0 −3 3 ¯ 0 0 0 ¯
5 1 −1 ¯ 11 0 −4 4 ¯ −4 0 0 0 ¯ 0
½ x=2
x+y−z =3
deci rezultă sistemul compatibil nedeterminat ⇒ y = t + 1 , t ∈ R.
−y + z = −1
z=t
1 −8
3) a) Matricea coeficienţilor este A = 2 1 şi are rangul 2, un minor principal al
4 7
¯ ¯
¯ 1 −8 ¯
său fiind ¯¯ ¯ = 17 6= 0. Există un singur minor caracteristic şi anume ∆car,3 =
2 1 ¯
Soluţii 27
¯ ¯
¯ 1 −8 3 ¯¯
¯
¯ 2 1 1 ¯¯ = −77 6= 0. Deoarece acesta este nenul, sistemul este incompatibil şi deci
¯
¯ 4 7 −4 ¯
g.
soluţia este X ∈ ¡
b) Folosind metoda Gauss obţinem succesiv
¯ ¯ ¯
1 −8 ¯¯ 3 1 −8 ¯ 3
¯ 1 −8 ¯
¯ 3
Ā = 2 1 ¯¯ 1 ⇒ 0 17 ¯ −5 ⇒ 0
¯ 17 ¯
¯ −5
4 7 ¯ −4 0 39 ¯ −16 0 0 ¯ −77/17
şi deoarece ultima linie conduce la ecuaţia fără soluţii 0 = −77/17, rezultă sistem incompa-
tibil.
¯
1 0 1 ¯¯ 1
5. a) Matricea extinsă asociată sistemului este Ā = (A|b) = 2 0 2 ¯¯ 2 .
¯ ¯
1 1 1 ¯ 3
¯ 1 0 1 ¯¯ ¯ ¯
¯ 2 0 ¯ ¯ ¯
Deoarece det A = ¯¯ 2 0 2 ¯¯ = 0, considerăm ca minor principal ∆pr = ¯¯ = 2 6= 0.
¯ ¯ 1 1 ¯
1 1 1
py
Deci ultimele două ecuaţii sunt principale, iar prima este ¯secundară.¯ Atunci, singurul
¯ 1 0 1 ¯¯
¯
determinant caracteristic obţinut prin bordare este ∆car,2 = ¯¯ 2 0 2 ¯¯ = 2 − 2 = 0, deci
¯ 1 1 3 ¯
Co
sistemul este compatibil. Deoarece rangul este 2, mai mic decât numărul de necunoscute 3,
sistemul este compatibil nedeterminat, cu necunoscuta secundară corespunzătoare coloanei
a treia, deci z = t. Rezolvăm sistemul redus la ecuaţiile principale şi obţinem:
z=t x=1−t x 1−t
eb
x=1−t ,t ∈ R ⇔ y=2 , t ∈ R ⇔ y = 2 , t ∈ R .
z t
x+y =3−t z=t
¯
1 1 ¯¯ 2
W
1 −1 ¯ 0
b) Matricea extinsă asociată sistemului este Ā = (A|b) = ¯
2 2 ¯ 4 . Considerăm
¯
¯ ¯
1 2 ¯ 2
1 ¯
1 ¯ ¯
minorul principal ∆pr = ¯¯ = −2 6= 0. Atunci determinanţii caracteristici (obţinuţi
nt
1 −1 ¯
prin bordarea minorului principal cu coloana termenilor liberi) sunt:
¯ ¯ ¯ ¯
de
¯ 1 1 2 ¯ ¯ 1 1 2 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆car,3 = ¯¯ 1 −1 0 ¯ = 0, ∆car,4 = ¯ 1
¯ ¯ −1 0 ¯ = 2 6= 0.
¯
¯ 2 2 4 ¯ ¯ 1 2 2 ¯
Deoarece nu toţi determinanţii caracteristici sunt nuli rezultă, conform teoremei Rouche, că
Stu
x − xA y − yA x−1 y−2
7. Se aplică formula ∆ : = . Obţinem ∆ : = ⇔
xB − xA yB − yA 3−1 −1 − 2
3x + 2y − 7 = 0.
28 ALGA-GDED
¯ ¯
¯ xA yA 1 ¯
¯ ¯
8. Cele 3 puncte A(0, 1), B(1, 1) şi C(1, 0) sunt coliniare dacă avem: δ ≡ ¯¯ xB yB 1 ¯=
¯
¯ xC yC 1 ¯
¯ ¯
¯ 0 1 1 ¯
¯ ¯
0. În acest caz avem δ = ¯¯ 1 1 1 ¯¯ = 0 ⇔ 1 − 1 − 1 = 0 fals, deci A, B şi C nu sunt
¯ 1 0 1 ¯
coliniare. Aria ∆ABC este A∆ABC = 12 |δ| = 12 · |−1| = 21 . Se observă că deoarece δ < 0,
punctele A, B şi C nu sunt parcurse ı̂n ordine trigonometrică.
9. Distanţa d de la un punct A(xA , yA ) la o dreaptă ∆ : ax + by + c = 0 este dată de
formula
|a · xA + b · yA + c|
d= √ .
a2 + b2
În cazul nostru a = 2, b = −1, c = −1, xA = 1, yA = 2, deci obţinem
|2 · 1 + (−1) · 2 + (−1)| 1
d= p =√ .
2
2 + (−1) 2 5
py
10. a) Ecuaţia carteziană a cercului Γ1 de centru C1 (1, −2) şi de rază r1 = 2 este
Γ1 : (x − 1)2 + (y − (−2))2 = 22 .
Dezvoltând, obţinem ecuaţia carteziană generală (normală) a cercului:
Co
Γ1 : x2 + y 2 − 2x + 4y + 1 = 0.
b) Cercul ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2) şi C(2, 0) are ecuaţia:
¯ ¯ ¯ 2 ¯
¯ x2 + y 2 x y 1 ¯ ¯ x + y2 x y 1 ¯
W
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x2A + yA
2
xA yA 1 ¯ ¯ 9 0 3 1 ¯
Γ2 : ¯¯ 2 2
¯=0⇔¯
¯ ¯
¯=0
¯
¯ xB + yB xB yB 1 ¯ ¯ 5 1 2 1 ¯
¯ 2
xC + yC2
xC yC 1 ¯ ¯ 4 2 0 1 ¯
⇔ x2 + y 2 + 7x + 3y − 18 = 0.
nt
Γ2 : x2 + 7x + 72 − 2 + y + 3y + 32 − 2 − 18 = 0 ⇔
¡ ¢2 ¡ ¢2
⇔ x + 27 + y + 32 = 32, 5
√
Stu
deci
∆tg,A : xxA + yyA − 12 · 12 (x + xA ) − 6 · 12 (y + yA ) + 41 = 0 ⇔
⇔ 6x + y − 6(x + 6) − 3(y + 1) + 41 = 0 ⇔ −2y + 2 = 0 ⇔ y = 1.
b) Polara la cerc relativă la polul B(−1, −2) se obţine prin dedublare cu coordonatele punc-
tului B şi are ecuaţia
Punctele ı̂n care polara taie cercul Γ sunt punctele {T1,2 } = ∆pol ∩ Γ aflate la intersecţia
tangentelor duse din punctul B(−1, −2) la Γ cu cercul Γ.
½
7x + 5y − 53 = 0
∆pol ∩ Γ : ⇔
(x − 6)2 + (y − 3)2 = 4
( √ √
x1 = (208 + 5 70)/37, y1 = (101 − 7 70)/37
⇔ √ √
x2 = (208 − 5 70)/37, y2 = (101 + 7 70)/37.
py
Tangentele duse din punctul B(−1, −2) la cercul Γ sunt dreptele BT1 şi BT2 , deci au ecuaţiile:
x+1 y+2 x+1 y+2
∆0 tg,B : = , ∆00 tg,B : = .
Co
x1 + 1 y1 + 2 x2 + 1 y2 + 2
x2 y2
12. a) Ecuaţia canonică generală a unei elipse este de forma E : + = 1, unde a
√ a2 √b2
0
şi b sunt semiaxele elipsei. Dacă a > b, focarele sunt F (− a2 − b2 , 0) şi F ( a2 − b2 , 0), iar
eb
A0 (−a, 0), A(a, 0), B 0 (0, −b) şi B(0, b) sunt vârfurile elipsei. În cazul nostru, ecuaţia canonică
x2 y2
a elipsei este E : + = 1, deci semiaxele sunt a = 2 şi b = 1. În concluzie, focarele şi
4 1√ √
0
A0 (−2, 0), A(2, 0), B 0 (0, −1) şi B(0, 1).
W
∆tg,A : x · 1 + 4 · y · − 4 = 0 ⇔ x + 2 3y − 4 = 0.
2
c) Pentru a afla ecuaţiile tangentelor duse din punctul B(3, −1) ∈/ E la elipsă, scriem ecuaţia
de
x−3 y+1
∆0 tg,B = BT1 : = ⇔ y = −1
0−3 −1 + 1
x−3 y+1 x−3 y+1
∆00 tg,B = BT2 : 24 = 5 ⇔ = .
13 − 3 13 + 1
−5 6
x2 y 2
13. a) Ecuaţia canonică a unei hiperbole este de forma H : − = 1, unde a şi b sunt
√ √ a2 b2
semiaxele hiperbolei; focarele sunt F 0 (− a2 + b2 , 0), F ( a2 + b2 , 0), iar A0 (−a, 0) şi A(a, 0)
30 ALGA-GDED
sunt vârfurile hiperbolei; asimptotele sunt dreptele ∆1,2 : y = ± ab x care trec prin origine şi
au pantele ± ab .
x2 y2
În cazul nostru ecuaţia canonică a hiperbolei este H : − = 1, deci semiaxele sunt
√ 2 1√ √
0
a = √2 şi b = 1. În
√ concluzie, focarele şi vârfurile elipsei sunt F (− 3, 0), F ( 3, 0), respectiv
A0 (− 2, 0) şi A( 2, 0), iar ecuaţiile celor două asimptote sunt y = ± √12 x.
b) Tangenta dusă prin punctul A(2, 1) ∈ H este
∆tg,A : 2 · x − 2 · y − 2 = 0 ⇔ x − y − 1 = 0.
∆pol,B : 0 · x − 2 · y · 1 − 2 = 0 ⇔ y = −1.
Punctele de intersecţie {T1,2 } ale tangentelor din punctul B cu hiperbola le aflăm rezolvând
sistemul ½
y = −1
H ∩ ∆pol,B :
x2 − 2y 2 − 2 = 0,
py
deci obţinem punctele T1 (−2, −1)şi T2 (2, −1), iar ecuaţiile celor două tangente sunt
x−0 y−1 x−0 y−1
∆0 : = ⇔ x − y = −1, ∆00 : = ⇔ x + y = 1.
−2 − 0 −1 − 1 2−0 −1 − 1
cazul nostru
2
=
4/2
2
= 1.
Co p
14. a) Distanţa focală a unei parabole dată prin ecuaţia P : y2 = 2p · x este , deci ı̂n
p
2
eb
b) Tangenta dusă prin punctul A(9, −6) ∈ P la parabolă are ecuaţia
şi intersectând cu parabola, obţinem punctele de tangenţă T1 (4, −4) şi T2 (1, −2). Ecuaţiile
nt
4−2 −4 + 3
x−2 y+3
∆00tg,B : = ⇔ x + y + 1 = 0.
1−2 −2 + 3
Stu
iar inegalitatea poate fi strictă. De exemplu, pentru y2 = −1, z2 = 1 aceasta devine 0 < 2.
Atunci spre exemplu, pentru x = (0, 0), y = (0, −1), z = (0, 1) obţinem (x + y) + z = (0, 2),
iar x + (y + z) = (0, 0) şi deci (x + y) + z 6= x + (y + z). Deci proprietatea de asociativitate
nu are loc.
3. Elementul neutru. Proprietatea ∃e ∈ V a.ı̂. ∀x ∈ V, x + e = e + x = x se rescrie
½ ½ ½
(x1 + e1 , x2 + |e2 |) = (x1 , x2 ) (e1 , |e2 |) = (0, 0) e1 = e2 = 0
⇔ ⇔
(e1 + x1 , e2 + |x2 |) = (x1 , x2 ) (e1 , e2 + |x2 |) = (0, x2 ) |x2 | = x2
py
5. Comutativitatea. x + y = y + x ⇔ (x1 + y1 , x2 + |y2 |) = (y1 + x1 , y2 + |x2 |) ⇔ x2 + |y2 | =
y2 + |x2 |. Relaţia de mai sus nu este adevărată pentru orice x = (x1 , x2 ) şi orice y = (y1 , y2 ).
De exemplu, pentru x = (0, − 1), y = (0, 1) obţinem x + y = (0, − 1), y + x = (0, 1). Deci
Co
proprietatea de comutativitate nu este ı̂ndeplinită.
6. Se observă că ı̂nmulţirea cu scalari este corect definită: ∀k ∈ R , ∀x ∈ R 2 , rezultă
k · x ∈ R 2.
7. 1·x = x ⇔ (x1 , 0) = (x1 , x2 ) ⇔ x2 = 0, deci egalitatea nu are loc pentru orice x ∈ R 2 . De
exemplu, pentru x = (0, 1), avem 1 · x = (0, 0) 6= x. Prin urmare proprietatea de ı̂nmulţire
eb
cu elementul unitate nu are loc.
8. (kl)x = k(lx) ⇔ ((kl)x1 , 0) = (k(lx1 ), 0) ⇔ klx1 = klx1 , deci proprietatea are loc.
9. (k + l)x = kx + lx ⇔ ((k + l)x1 , 0) = (kx1 , 0) + (lx1 , 0) ⇔ (k + l)x1 = kx1 + lx1 , deci
W
∀x ∈ (−1, 1), ∀f, g ∈ C 1 (−1, 1), ∀k ∈ R . Operaţiile de mai sus definesc o structură de spaţiu
vectorial Temă.
f ) Pe M2×3 se definesc operaţiile:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
a11 a12 a13 b11 b12 b13 a11 + b11 a12 + b12 a13 + b13
+ =
a21 a22 a23 b21 b22 b23 a21 + b21 a22 + b22 a23 + b23
µ ¶ µ ¶
a11 a12 a13 ka11 ka12 ka13
k =
a21 a22 a23 ka21 ka22 ka23
µ ¶ µ ¶
a11 a12 a13 b11 b12 b13
∀A = ,B = ∈ M2×3 ( R ), ∀k ∈ R . Operaţiile de mai
a21 a22 a23 b21 b22 b23
sus definesc o structură de spaţiu vectorial pe M2×3 ( R ) (verificaţi).
g) Notăm V = {f |f : M → R }. Pe mulţimea V definim operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire
cu scalari astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (kf )(x) = k · f (x),
∀x ∈ M,∀f, g ∈ V, ∀k ∈ R . Operaţiile de mai sus definesc o structură de spaţiu vectorial pe
V (verificaţi).
py
16. a) Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ W , deci x, y ∈ R 2 satisfac condiţiile:
½
x1 + x2 + a = 0
Co
(2)
y1 + y2 + a = 0.
αx + βy ∈ W ⇔ a(α + β − 1) = 0, ∀α, β ∈ R ⇔ a = 0
W
şi deci mulţimea W este subspaţiu vectorial ı̂n R 2 dacă şi numai dacă a = 0.
b) Fie x, y ∈ R n astfel ı̂ncât x = λ1 v, y = λ2 v, unde λ1 , λ2 ∈ R . Atunci pentru ∀α, β ∈ R ,
rezultă αλ1 + βλ2 ∈ R şi deci
nt
αx + βy = (αλ1 + βλ2 )v ∈ W.
c) Fie p, q ∈ R 1 [X]. Atunci p şi q sunt polinoame de grad cel mult 1 şi au forma p =
p0 + p1 X, q = q0 + q1 X, unde p0 , p1 , q 0 , q 1 ∈ R . Pentru ∀α, β ∈ R , αp + βq = (αp0 + βq0 ) +
(αp1 + βq1 )X ∈ R 1 [X], deci R 1 [X] formează un subspaţiu vectorial ı̂n R 3 [X].
Stu
d) Pentru ∀α, β ∈ R şi ∀f, g ∈ C 1 (−1, 1), folosind proprietăţile funcţiilor continue şi ale
celor derivate, rezultă că αf + βg ∈ C 1 (−1, 1), deci mulţimea W este subspaţiu vectorial ı̂n
C 0 (−1, 1).
e) Fie p, q ∈ R 2 [X] cu
(3) p(1) + p(−1) = 0, q(1) + q(−1) = 0.
Atunci pentru ∀α, β ∈ R ,
(4) x1 + x2 = a, x1 − x3 = b − 1 şi y1 + y2 = a, y 1 − y3 = b − 1.
py
a(α + β − 1) = 0 a=0
⇔ , ∀α, β ∈ R ⇔
(b − 1)(α + β − 1) = 0 b − 1 = 0.
(5) Co
17. a) Fie f, g : (−1, 1) → R , două funcţii pare, deci satisfăcând condiţiile
f (−x) = f (x), g(−x) = g(x), ∀x ∈ (−1, 1).
eb
Atunci pentru orice scalari α, β ∈ R , funcţia αf + βg :(−1, 1) → R satisface relaţiile
(5)
(αf + βg)(−x) = αf (−x) + βg(−x) = αf (x) + βg(x) = (αf + βg)(x), ∀x ∈ (−1, 1)
W
şi deci αf + βg este o funcţie pară. Rezultă că mulţimea funcţiilor pare W1 este subspaţiu
vectorial ı̂n V . Analog se arată că mulţimea funcţiilor impare pe (−1, 1),
W2 = {f :(−1, 1) → R |f (−x) = −f (x), ∀x ∈ (−1.1)}
formează un subspaţiu vectorial ı̂n V .
nt
b) W1 ∩ W2 = {0}, deoarece
de
Rezultă W1 ∩ W2 ⊂ {0}. Incluziunea inversă este imediată, deoarece funcţia nulă este
Stu
simultan pară şi impară pe (−1, 1). De asemenea, avem W1 + W2 = V deoarece incluziunea
W1 + W2 ⊃ V este asigurată de descompunerea
iar f1 ∈ W1 , f2 ∈ W2 .
c) În particular, pentru funcţia exponenţială avem:
ex + e−x ex − e−x
ex = + = chx + shx, ch ∈ W1 , sh ∈ W2 , ∀x ∈ (−1, 1).
2 2
34 ALGA-GDED
18. a) Evident P2 = L({1, t, t2 }), deoarece ∀p ∈ P2 , acesta se scrie ı̂n mod unic
p(t) = a + bt + ct2 , a, b, c ∈ R .
py
β0 (1 − a) + β1 (x − a) + β2 (x2 − a) + . . . + βn (xn − a), de unde rezultă
x2 xn
Co
q = [β0 (1 − a) − a(β1 + β2 + . . . + βn )] + β1 x + 2!β2 + . . . + n!βn
2! n!
2 n
şi deci q ∈ L({1, x, x2! , . . . , xn! }).
19. a) Fie k1 , k2 ∈ R astfel ı̂ncât k1 e1 + k2 e2 = 0. Această relaţie se rescrie k1 (1, 0) +
k2 (0, 1) = (0, 0) de unde rezultă k1 = k2 = 0 şi deci ind {e1 , e2 }.
eb
b) Fie k1 , k 2 , k 3 ∈ R astfel ı̂ncât
(6) k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0
W
Obţinem
k1 + k2 − k3 = 0 k1 = −α
2k 1 + k2 = 0 ⇔ k2 = 2α , α ∈ R .
k2 − 2k 3 = 0 k3 = α
nt
De exemplu, pentru α = 1 6= 0 obţinem prin ı̂nlocuire ı̂n (6) următoarea relaţie de dependenţă
liniară:
de
v1 − 2v2 − v3 = 0 ⇔ v1 = 2v2 + v3 .
c) Fie α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât
(7) αf 1 + βf 2 + γf 3 = 0
Stu
Relaţia se rescrie
ex + e−x ex − e−x
α +β + γex = 0, ∀x ∈ R
2 2
³ ´ ³ ´
⇔ α2 + β2 + γ ex + α2 − β2 e−x = 0, ∀x ∈ R
½ α=t
α + β + 2γ = 0
⇔ ⇔ β=t
α−β =0
γ = −t, t ∈ R .
d) Având ı̂n vedere că m3 = 0, rezultă că cele 3 matrici sunt liniar dependente: este suficient
să luăm k1 = k2 = 0 şi k3 = 1 6= 0 şi avem relaţia de dependenţă liniară
k1 m1 + k2 m2 + k3 m3 = 0.
Observaţie. În general, orice mulţime de vectori care conţine vectorul nul este liniar de-
pendentă.
e) Fie k1 , k 2 , k 3 ∈ R astfel ı̂ncât
(8) k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0.
py
2p1 + p2 − p3 = 0 ⇔ p3 = 2p1 + p2 .
f ) Este suficient să arătăm că orice submulţime finită a mulţimii date este liniar independentă.
Demonstrăm acest lucru pentru submulţimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t}, demonstraţia pen-
Co
tru o submulţime arbitrară de forma {cosk1 t, . . . , coskn t}, 0 ≤ k1 < . . . < kn , n ≥ 1 de-
curgând analog. Fie k0 , k1 , k 2 , . . . , k n ∈ R astfel ı̂ncât
k0 + k1 cos t1 + k2 cos2 t1 + . . . + kn cosn t1 = 0
(9) k0 + k1 cos t2 + k2 cos2 t2 + . . . + kn cosn t2 = 0
...
nt
¯ ¯
¯ 1 cos t1 cos2 t1 ... cosn t1 ¯¯
¯
¯ 1 cos t2 cos2 t2 ... cosn t2 ¯¯ Y
¯
¯ .. .. .. . . ¯ = (cos ti − cos tj ) 6= 0.
¯ . . . .. .. ¯
Stu
¯ ¯ i<j
¯ 1 cos tn+1 cos2 tn+1 . . . cosn tn+1 ¯
i, j = 1, n + 1
Deci sistemul omogen (9) are doar soluţia banală k0 = k1 = k2 = . . . k n = 0 şi ı̂n concluzie
mulţimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t} este liniar independentă.
20. a) Fie k1 , k2 ∈ R . Vectorii e1 , e2 sunt liniar independenţi deoarece: k1 e1 + k2 e2 =
0 ⇔ (k1 , k2 ) = (0, 0), de unde rezultă k1 = k2 = 0.
Pe de altă parte, ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R 2 avem x = x1 e1 + x2 e2 ∈ L({e1 , e2 }), deci R 2 ⊂
L({e1 , e2 }). Incluziunea inversă este banală, deoarece ∀(x, y) ∈ R 2 , avem (x, y) = xe1 +ye2 ∈
L(e1 , e2 ). Deci {e1 , e2 } generează R 2 .
Deoarece e1 , e2 sunt liniar independenţi şi formează un sistem de generatori pentru R 2 ,
rezultă că mulţimea {e1 , e2 } formează bază ı̂n R 2 .
36 ALGA-GDED
b) Mulţimea {m11 , m12 , m21 , m22 } reprezintă o bază ı̂n M2×2 ( R ). Într-adevăr, mulţimea
este liniar independentă, deoarece:
µ ¶ µ ¶
k1 k2 0 0
k1 m11 + k2 m12 + k3 m21 + k4 m22 = 0 ⇔ = ,
k3 k4 0 0
k0 + k1 X + k2 X 2 + k3 X 3 = 0 ⇒ k0 = k1 = k2 = k3 = 0
py
şi orice polinom de grad mai mic sau egal cu 3 este o combinaţie liniară finită de monoamele
mulţimii {1, X, X 2 , X 3 }. De exemplu, polinomul p = 3 + X + 5X 3 se scrie ı̂n mod unic:
Co
p = 3 · 1 + 1 · X + 0 · X 2 + 5 · X 3.
21. a) Dimensiunea spaţiului R 3 este 3, iar familia B 0 are 3 vectori, deci este suficient
să demonstrăm că vectorii f1 ,¯ f 2 , f 3 sunt¯ liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază a
eb
¯ 1 0 1 ¯
¯ ¯
lui R ). Dar det[f1 , f2 , f3 ] = ¯¯ 1 1 1 ¯¯ = −1 6= 0, deci avem ind{f1 , f 2 , f 3 }. În concluzie
3
¯ 1 1 0 ¯
B este o bază ı̂n spaţiul R . Analog se demonstrează că B 00 formează o bază ı̂n R 3 .
0 3
W
1 0 1
CB0 B 0 = [f1 , f2 , f3 ]B0 = 1 1 1 .
de
1 1 0
e1 = λ1 g1 + λ2 g2 + λ3 g3
iar pentru e3 ,
e3 = γ1 g1 + γ2 g2 + γ3 g3 ⇔ γ1 = 1; γ 2 = 0; γ 3 = 0, [e3 ]B 00 = t (1, 0, 0).
Aşezând coordonatele vectorilor bazei B0 relativ la B 00 pe coloane, obţinem matricea de
trecere de la B 00 la B0 ,
−1 −1 1
CB 00 B 0 = [e1 , e2 , e3 ]B 00 = −2 1 0 .
1 0 0
py
Matricea de trecere CB 0 B 00 de la baza B 0 = {f1 , f 2 , f 3 } la baza B 00 = {g1 , g 2 , g 3 } are pe
coloane coeficienţii vectorilor g1 , g 2 , g3 relativ la B 0 .
Determinăm matricea CB 0 B 00 . Exprimăm g1 relativ la baza B 0 .
Co
g1 = λ1 f1 + λ2 f2 + λ3 f3
şi obţinem sistemul:
λ1 + λ3 = 0
λ1 + λ2 + λ3 = 0
eb
λ1 + λ2 = 1,
a cărui soluţie soluţie este λ1 = 1; λ2 = 0; λ3 = −1, deci [g1 ]B 0 = t (1, 0, −1).
Analog obţinem coordonatele noi ale celorlalţi doi vectori
W
1 0 2
CB 0 B 00 = [g1 , g 2 , g 3 ]B 0 ={f1 ,f2 ,f3 } = 0 1 1 .
−1 0 −1
de
22. a) Pentru a afla o bază ı̂n subspaţiul U este suficient să găsim o familie maximală
de vectori liniar independenţi din sistemul dat de generatori (observăm că ı̂n mod necesar
card B ≤ 3 = dim R 3 ). Pentru aceasta, calculăm rangul matricii formate din coordonatele
vectorilor u1 , u2 , u3 şi u4 relativ la baza canonică B = {e1 , e2 , e3 } ⊂ R 3 . Obţinem succesiv:
py
0 are soluţiile (x, y, z) = (−t + 2s, t, s) = t(−1, 1, 0) + s(2, 0, 1). Deci orice vector (x, y, z) ∈ V
se poate scrie:
Co
v = (x, y, z) = (−t + 2s, t, s) = t (−1, 1, 0) +s (2, 0, 1) ∈ L(v1 , v2 );
| {z } | {z }
v1 v2
−1 2
Altfel. Avem rang[v1 , v2 ] = rang 1 0 = 2, deci ind{v1 , v2 }. În concluzie, BV =
0 1
{v1 , v 2 } formează o bază ı̂n subspaţiul V .
nt
a = m + 2n
b = m + 2n,
Deci folosind relaţia (10) rezultă că v ∈ U ∩ V ⇔ v = −n(0, 1, 1) + n(1, 2, 2) = n(1, 1, 1), ∀n ∈
R şi prin urmare U ∩ V = L(v0 ), unde v0 = (1, 1, 1). Cum v0 6= 0 R 3 , avem ind{v0 }, deci o
bază a subspaţiului U ∩ V este BU ∩V = {v0 = (1, 1, 1)}.
Soluţii 39
Pentru a găsi o bază ı̂n U + V , căutăm o familie maximală de vectori liniar independenţi
din BU ∪ BV , deoarece U + V = L(BU ) + L(BV ) = L(BU ∪ BV ). Pentru aceasta calculăm
rangul matricei formate din coordonatele vectorilor u3 , u4 , v1 , v2 relativ la baza canonică,
0 1 −1 2
rang 1 2 1 0 = 3.
1 2 0 1
{e1 , e2 , e3 }.
b) Deoarece o bază ı̂n U ∩ V este BU ∩V = {(1, 1, 1)}, rezultă U ∩ V 6= {0}. În concluzie, U
şi V nu formează sumă directă şi deci nu sunt suplementare.
c) Deoarece bazele subspaţiilor U, V au câte doi vectori, iar bazele subspaţiilor U ∩V şi U +V
au 1, respectiv 3 vectori, rezultă dim U = dim V = 2, dim(U ∩ V ) = 1, dim(U + V ) = 3, deci
py
teorema Grassmann care afirmă că are loc egalitatea
Co
este verificată (2 + 2 = 3 + 1).
23. a) Dimensiunea spaţiului P2 este 3, deci este suficient să demonstrăm că vectorii
p1 , p2 , p3 sunt liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază).
eb
Fie k1 , k 2 , k 3 astfel ı̂ncât k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0. Rezultă:
k2 = 0
k2 X 2 + (k1 + k2 )X + (k1 + k3 ) = 0 ⇔ k1 + k2 = 0
W
k1 + k3 = 0,
¯ ¯
¯ 1 0 1 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 0 ¯ = 1 6= 0.
de
¯ ¯
¯ 0 1 0 ¯
1 + 2X + 3X 2 = (α + γ) + (α + β)X + βX 2
sau echivalent:
α+γ =1 α = −1
α+β =2 ⇔ β=3
β=3 γ = 2,
deci [p]F = t (−1, 3, 2).
40 ALGA-GDED
py
• hx, xi ≥ 0, ∀x ∈ R 2 ⇔ x21 + αx22 ≥ 0, ∀x ∈ R 2 ⇔ α ≥ 0, iar
½ 2
Co
2 2 x1 = 0
hx, xi = 0 ⇔ x1 + αx2 = 0 ⇔
αx22 = 0
t
• hA, B + Ci = T r(A · (B + C)) = T r(A · ( t B̄ + t C̄)) = T r(A · t B̄) + T r(A · t C̄) =
hA, Bi + hA, Ci;
nt
z3 z4
µ ¶µ ¶
t z1 z2 z̄1 z̄3
T r(A · Ā) = Tr = z1 z̄1 + z2 z̄2 + z3 z̄3 + z4 z̄4 =
z3 z4 z̄2 z̄4
= |z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z4 |2 ≥ 0, ∀A ∈ M2×2 (C);
hA, Ai = 0 ⇔ |z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z4 |2 = 0 ⇔
⇔ z1 = z2 = z3 = z4 = 0 ⇒ A = OM2×2 (C).
hx, yi = hy, xi ⇔ x1 y2 = y1 x2 .
Soluţii 41
Relaţia obţinută nu este adevărată pentru orice x, y ∈ C2 . De exemplu, pentru x = (0, 1) şi
y = (1, 1) obţinem x1 y2 = 0 6= 1 = y1 x2 . În concluzie, operaţia definită ı̂n enunţ nu este un
produs scalar, deoarece nu este satisfăcută proprietatea de hermiticitate.
25. Trebuie să verificăm, ı̂n fiecare caz, proprietăţile produsului scalar.
a) Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ), z = (z1 , z2 , z3 ) ∈ R 3 , λ ∈ R . Atunci au loc
relaţiile:
• hλx, yi = (λx1 )y1 + (λx2 )y2 + (λx3 )y3 = λ(x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ) = λhx, yi;
py
hx, xi = 0 ⇔ x21 + x22 + x23 = 0 ⇔ x1 = x2 = x3 = 0 ⇔ x = O R 3
Co
b) Fie p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 , r = c0 + c1 x + c2 x2 ∈ P2 şi λ ∈ R . Atunci
avem
• hλp, qi = (λa0 )b0 + (λa1 )b1 + (λa2 )b2 = λ(a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 ) = λhp, qi;
Z 1 Z 1
• hp, q + ri = p(x)(q + r)(x)dx = p(x)(q(x) + r(x))dx =
−1 −1
Z 1 Z 1
= p(x)q(x)dx + p(x)r(x)dx = hp, qi + hp, ri;
−1 −1
Z 1 Z 1
• hλp, qi = (λp)(x)q(x)dx = λ p(x)q(x)dx = λhp, qi;
−1 −1
42 ALGA-GDED
• pozitivitate:
Z 1 Z 1
hp, pi = (p(x))2 dx = (a0 + a1 x + a2 x2 )2 dx =
−1 −1
Z 1
= [a20 + (a1 x)2 + (a2 x2 )2 + 2a0 a1 x + 2a0 a2 x2 + 2a1 x · a2 x2 ]dx =
−1
Z 1
= [a20 + 2a0 a1 x + (a21 + 2a0 a2 )x2 + 2a1 a2 x3 + a22 x4 ]dx =
−1
³ 3 4 5
´ ¯¯1
= a20 x 2
+ a0 a1 x + (a21 + 2a0 a2 ) x3 + a1 a2 x2 + a22 x5 ¯
¯
−1
¡ ¢2
= 2a20 + 32 (a21 + 2a0 p2 ) + 25 a22 = 2 a0 + 13 a2 + 8 2
45 a2 + 23 a21 ≥ 0, ∀p ∈ P2 ;
hp, pi = 0 ⇔ 2(a0 + 13 a2 )2 + 45
8 2
a2 + 23 a21 = 0 ⇔
py
a0 + 31 a2 = 0
⇔ a2 = 0 ⇔ a0 = a1 = a2 = 0 ⇔ p = 0P2 .
a1 = 0
Co
d) Prima proprietate a produsului scalar rezultă din comutativitatea ı̂nmulţirii numerelor
reale, iar celelalte două rezultă din proprietatea de liniaritate a integralei. Proprietatea a
patra
Z b
hf, f i = f 2 (x)dx ≥ 0,
eb
a
Z b
g implică
are loc deoarece g(x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b] 6= ¡ g(x)dx ≥ 0 (proprietatea de monotonie
a
W
f 6≡ 0 ⇔ hf, f i 6= 0.
Presupunem că f 6= 0. Atunci există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) 6= 0. Fie ε = |f (x0 )|/2.
de
Funcţia fiind continuă, rezultă că există o vecinătate V a lui x0 astfel ı̂ncât f (x) ∈ (f (x0 ) −
ε, f (x0 ) + ε), deci |f (x)| ∈ (ε/2, 3ε/2) ⇒ f 2 (x) > ε2 /4, ∀x ∈ V . Atunci ı̂n mulţimea
V ∩ [a, b] se găseşte un interval I = [c, d] 6= ¡g astfel ı̂ncât f 2 (x) > ε2 /4, ∀x ∈ [c, d]. Atunci
Z b Z d 2 2
Stu
ε ε
hf, f i = f 2 (x) ≥ dx ≥ (d − c) > 0, deci hf, f i = 6 0.
a c 4 4
e) Fie A, B, C ∈ M2×2 ( R ), λ ∈ R .
= hA, Bi + hA, Ci
• hA, Ai = T r( t A · A).
µ ¶
a11 a12
Fie A = , aij ∈ R , i, j = 1, 2. Rezultă
a21 a22
py
hx, xi = 0 ⇔ |x1 | = |x2 | = 0 ⇔ x1 = x2 = 0 ⇔ x = 0 C2 .
Co
p hu, vi hu, vi
||u|| = hu, ui, prv u = [
v, cos (u, v) = ,
hv, vi kuk · kvk
obţinem:
a) Pentru u = (1, 2), v = (−2, 1) ∈ R 2 , avem hu, vi = 1 · (−2) + 2 · 1 = 0 şi
eb
p √ √ p √
kuk = hu, ui = 12 + 22 = 5, kvk = (−2)2 + 12 = 5;
√ √
d(u, v) = ||u − v|| = ||(3, 1)|| = 32 + 12 = 10
W
hu, vi 0 hv, ui 0
prv u = v = · (−2, 1) = (0, 0), pru v = u = · (1, 2) = (0, 0);
hv, vi 5 hu, ui 5
[ hu, vi [ π
nt
√
d(u, v) = ||u − v|| = ||(0, 3, 1)|| = 10
µ ¶
hu, vi −1 1 2
prv u = ·v = (1, −2, 0) = − , , 0 ,
hv, vi 5 5 5
hv, ui −1 −1 −1 −1
pru v = u= (1, 1, 1) = ( , , );
hu, ui 3 3 3 3
[ hu, vi −1 1
cos (u, v) = = √ √ = − √ ∈ [−1, 1],
kuk · kvk 3· 5 15
³ ´
[
de unde rezultă (u, v) = arccos − √115 = π − arccos √115 . Deoarece hu, vi = −1 6= 0, cei doi
vectori nu sunt ortogonali.
44 ALGA-GDED
Z 1
c) Folosind produsul scalar canonic pe P2 , hp, qi = p(x)q(x)dx , ∀p, q ∈ P2 , obţinem
−1
Z 1 Z 1 µ 3 ¶ ¯1
2 x x4 ¯¯ 2
hu, vi = u(x)v(x)dx = (1 + x)x dx = + ¯ = ;
−1 −1 3 4 3
−1
sZ sZ r
p 1 1
8
2
kuk = hu, ui = (u(x)) dx = (1 + x)2 dx = ;
−1 −1 3
sZ sZ r
p 1 1
2
2 4
kvk = hv, vi = (v(x)) dx = x dx = ;
−1 −1 5
sZ
1 q
2 2 2 26
d(u, v) = ||u − v|| = ||1 + x − x || = (1 + x − x ) dx = 15
−1
hu, vi 2/3 2 5
prv u = ·v = · x = x2 ;
hv, vi 2/5 3
py
hv, ui 2/3 1
pru v = ·u= (1 + x) = (1 + x),
hu, ui 8/3 4
√
Co
hu, vi 2/3 15 √
[
şi cos (u, v) = = √ = [
∈ [−1, 1], de unde rezultă (u, v) = arccos 615 .
kuk · kvk 4/ 15 6
Deoarece hu, vi =
6 0, cei doi vectori nu sunt ortogonali.
Folosind cel de-al doilea produs scalar canonic pe P2 , hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + p2 q2 , unde
p = p0 + p1 x + p2 x2 , q = q0 + q1 x + q2 x2 ∈ P2 , obţinem
eb
√ √ √
hu, vi = 0, kuk = 1 + 1 = 2, kvk = 1 = 1;
p √
d(u, v) = ||u − v|| = ||1 + x − x2 || = 12 + 12 + (−1)2 = 3
W
prv u = pru v = 0, cos (u,[ v) = 0 ∈ [−1, 1],
[
de unde rezultă (u, v) = arccos 0 = π2 , deci u⊥v. Se observă că rezultatele obţinute folosind
cele două produse scalare diferă, deşi vectorii sunt aceiaşi.
nt
d) Calculăm
Z Z
de
1 1
ex + e−x
hu, vi = u(x)v(x)dx = ex ·
dx =
0 0 2
Z Z µ 2x ¶ ¯1
1 1 2x 1 1 e x ¯¯ e2 + 1
Stu
= e dx + dx = + = ;
2 0 2 0 4 2 ¯0 4
Z 1 Z 1 ¯1
2 2x e2x ¯¯ e2 − 1
hu, ui = (u(x)) dx = e dx = = ,
0 0 2 ¯0 2
p q
e2 −1
de unde rezultă kuk = hu, ui = 2 ; de asemenea, avem
Z 1 Z 1¶2 µ Z
ex + e−x 1 1 2x
hv, vi = (v(x))2 dx = dx = (e + 2 + e−2x )dx =
0 0 2 4 0
µ 2x ¶ ¯1
1 e e −2x ¯ 2 −2
= + 2x − ¯ = e − e + 4;
4 2 2 ¯ 8
0
Soluţii 45
r
e2 − e−2 + 4
rezultă kvk = ;
8
s s r
Z 1 Z 1
x 2 2 ch 1 sh 1 − 1
d(u, v) = ||u − v|| = (e − ch x) dx = sh xdx = .
0 0 2
De asemenea, obţinem
e2 +1
pr u = hu,vi
· v = 4
x
· e +e
−x
= e2 −ee2 +1 x
−2 +4 (e + e
−x
);
v hv,vi e −e−2 +4
2 2
8
e2 +1
hv,ui e2 +1
pru v = hu,ui · u = e24−1 · ex = 2(e x
2 −1) · e ;
2
e2 +1
[
cos (u,
hu,vi
v) = kuk·kvk = q e2 −1 q4e2 −e−2 +4 = √ 2 e +1
2
∈ [−1, 1],
2 −2 (e −1)(e −e +4)
2 · 8
e2 + 1
py
[
de unde rezultă (u, v) = arccos p . Deoarece hu, vi = e2 +1
6= 0, vec-
4
(e2 − 1)(e2 − e−2 + 4)
torii u şi v nu sunt ortogonali.
Co
e) Avem
µ ¶
t 2 −1
hu, vi = T r( u · v) = T r = 2 + 0 = 2;
1 0
µ ¶
5 2
hu, ui = T r( t u · u) = T r = 5 + 1 = 6;
eb
2 1
µ ¶
1 0
hv, vi = T r( t v · v) = T r = 1 + 1 = 2,
0 1
W
p √ p √
deci kuk = hu, ui = 6, kvk = hv, vi = 2 şi
s µ ¶
p 2 2 √
nt
µ ¶ µ ¶
hu, vi 2 0 −1 0 −1
pr
v u = · v = · = ;
hv, vi 2 1 0 1 0
µ ¶ µ ¶
hv, ui 2 1 0 1/3 0
Stu
pru v = ·u= · = .
hu, ui 6 2 1 2/3 1/3
√
hu, vi 2 3 √
[
De asemenea, cos (u, v) = =√ = [
∈ [−1, 1], deci (u, v) = arccos 33 . Deoarce
kuk · kvk 12 3
hu, vi = 2 6= 0, vectorii u şi v nu sunt ortogonali.
f ) Deoarece
hu, vi = i(1 − i) + (−i)(1 + i) = i(1 + i) − i(1 − i) = −2;
hu, ui = i · i + (−i) · (−i) = 2;
hv, vi = (1 − i) · (1 − i) + (1 + i) · (1 + i) = 4;
46 ALGA-GDED
vom avea
p √ p
kuk = hu, ui = 2; kvk = hv, vi = 2;
q
√
d(u, v) = ||u − v|| = ||(2i − 1, −2i − 1)|| = (2i − 1)(2i − 1) + (−2i − 1)(−2i − 1) = 10
µ ¶
hu, vi −2 1 1 1 1
prv u = ·v = · (1 − i, 1 + i) = − + i , − − i ;
hv, vi 4 2 2 2 2
hv, ui hu, vi −2
pru v = ·u= ·u= (i, −i) = (−i, i).
hu, ui hu, ui 2
py
Obţinem sistemul liniar
½ x1 = −2λ
x1 + 2x3 = 0
⇔ x2 = −5λ , λ ∈ R
Co
−2x1 + x2 + x3 = 0
x3 = λ
Aşadar, putem completa sistemul de vectori la o bază ortogonală ı̂ntr-o infinitate de moduri.
De exemplu, dacă alegem λ = 1, obţinem v3 = (−2, −5, 1).
Vectorii v1 , v2 , v3 sunt ortogonali şi nenuli, deci sunt liniar independenţi. Numărul lor
eb
fiind egal cu dimensiunea lui R 3 rezultă că ei formează o bază (ortogonală) a lui R 3 .
28. a) Complementul ortogonal al spaţiului W este mulţimea
W
4
W⊥ = { y ∈ R | y ⊥ v1 , y ⊥ v2 }
Pentru a găsi vectorii y ∈ W , este suficient să punem condiţiile hy, v1 i = 0, hy, v2 i = 0.
Notând y = (y1 , y2 , y3 , y4 ), aceste condiţii sunt echivalente cu sistemul
½
nt
y1 + y3 + y4 = 0
y1 − y2 + y3 = 0
de
¯ ¯
¯ 1 0 ¯
ı̂n care minorul corespunzător lui y1 şi y2 este ¯ ¯ ¯ = −1 6= 0, deci vom considera y1
1 −1 ¯
şi y2 drept necunoscute principale, iar y3 şi y4 necunoscute secundare. Atunci sistemul are
Stu
rezultă că vectorii v1 , v2 , u1 , u2 sunt liniar independenţi. Numărul lor fiind egal cu dimen-
siunea spaţiului total R 4 , rezultă că ei formează o bază ı̂n R 4 , deci L(v1 , v2 , u1 , u2 ) = R 4 .
Dar W + W ⊥ = L(v1 , v2 ) + L(u1 , u2 ) = L(v1 , v2 , u1 , u2 ) şi deci W + W ⊥ = R 4 . Deoarece
ı̂ntotdeauna avem W ∩ W ⊥ = {0}, rezultă R 4 = W ⊕ W ⊥ .
c) Deoarece are loc relaţia W ⊕ W ⊥ = R 4 , rezultă că v se scrie ı̂n mod unic sub forma
v = v0 + v ⊥ , cu v0 ∈ W şi v ⊥ ∈ W ⊥ . Din ® v0 ∈ W rezultă că v0 = k1 v1 + k2 v2 cu k1 , k2 ∈ R ,
iar condiţia v ⊥ ∈ W ⊥ conduce la v ⊥ , v1 = 0 şi hv ⊥ , v2 i = 0. Ţinând cont de faptul că
v ⊥ = v − v0 = v − k1 v1 − k2 v2 ,
py
¡ ¢ ¡ ¢
În concluzie, avem v0 = 57 v1 − 35 v2 = 45 , 35 , 45 , 75 şi v ⊥ = v − v0 = 15 , 52 , 15 , − 52 .
p p
De asemenea, prin calcul direct obţinem ||v|| = 2, ||v0 || = 18/5, ||v ⊥ || = 2/5, deci teo-
Co
rema Pitagora se verifică: ||v||2 ≡ 2 = 18 2 2
5 + 5 ≡ ||v0 || + ||v || .
⊥ 2
w1 = v1 = (1, 0, 1, 1)
eb
hv2 ,w1 i
w2 = v2 − prw1 v2 = v2 − hw1 ,w1 i w1 =
= (1, −1, 1, 0) − 23 (1, 0, 1, 1) = ( 13 , −1, 31 , − 23 ).
W
¡ ¢
Vectorul 13 , −1, 31 , − 23 este paralel cu vectorul (1, −3, 1, −2), deci o nouă baza ortogonală a
lui W este B0 = {w1 = (1, 0, 1, 1), w2 = (1, −3, 1, −2)}.
Se observă că avem
hv,w1 i hv,w2 i
nt
py
formată din vectorii
u1 = v1 = (1, 1, 1)
µ ¶
hv2 , u1 i 2 1 1 2
Co
u2 = v2 − u1 = (1, 1, 0) − (1, 1, 1) = , ,− ||(1, 1, −2)
hu1 , u1 i 3 3 3 3
hv3 , u1 i hv3 , u2 i
u3 = v3 − u1 − u2 =
hu1 , u1 i hu2 , u2 i
= (1, 0, 0) − 13 (1, 1, 1) − 16 (1, 1, −2) = ( 12 , − 21 , 0)||(1, −1, 0).
eb
Împărţim fiecare vector din baza ortogonală prin norma sa şi obţinem o bază ortonormată
F 00 = {w1 , w2 , w3 } formată din vectorii
³ ´
W
w = u1
= √1 , √1 , √1
1 ku1 k 3 3 3
³ ´
w2 = kuu22 k = √16 , √16 , − √26
³ ´
nt
w3 = u3 = √1 , − √1 , 0
ku3 k 2 2
b) Se verifică faptul că f1 = ch şi f2 = id sunt vectori liniar independenţi, unde f1 (x) =
ex + e−x
ch x = şi f2 (x) = id(x) = x, pentru orice x ∈ [0, 1]. Mai exact, α1 f1 + α2 f2 = 0 ⇔
2 (
α1 = 0
Stu
Avem Z Z
1 1
8
hq1 , q1 i = q12 (x)dx = (1 + x)2 dx = .
−1 −1 3
şi deoarece Z Z
py
1 1
4
hp2 , q1 i = p2 (x)q1 (x)dx = (x + x2 )(1 + x)dx = ,
−1 −1 3
rezultă q2 = − 12 + 1
2x
2
+ x . Apoi calculăm produsele scalare
Co
Z 1 Z µ1 ¶2
1 1 2
hq2 , q2 i = q22 (x)dx = − + x + x2 dx = ,
−1 −1 2 2 5
Z 1
2
hp3 , q1 i = x(1 + x)dx = ,
eb
−1 3
Z 1 µ ¶
1 1 2 1
hp3 , q2 i = x − + x + x dx = .
−1 2 2 3
W
Atunci µ ¶
1 5 1 1 1 1 5
q3 = x − (1 + x) − − + x + x = + x − x2 .
2
4 6 2 2 6 3 6
nt
r1 = + x , r2 = − + x+ x , r3 = + x− x .
4 4 4 4 2 4 2 4
d) Ortogonalizăm mulţimea dată folosind relaţiile:
Stu
Obţinem succesiv: hw2 , u1 i = i, hu1 , u1 i = 2, u2 = ( 12 , −i, −i 2 )||(1, −2i, −i) şi hw3 , u1 i =
3 1 i i
0, hw3 , u2 i = −1, hu2 , u2 i = 2 , u3 = ( 3 , 3 , − 3 )||(1, i, −i). După efectuarea calculelor rezultă
familia ortogonală
8/3 2 5
=1− (1 + x2 ) = − x2 ,
56/15 7 7
© ª
deci BW,ortog. = w1 = 1 + x2 , w2 = 27 − 57 x2 . Atunci
hv, w1 i hv, w2 i
v0 = prw1 v + prw2 v = w1 + w2 =
hw1 , w1 i hw2 , w2 i
µ ¶ µ ¶
8/3 2/21 5 5 2 2 5 2
= w1 + w2 = + x + − x = 1. Deci v ⊥ = v − v0 = x.
56/15 2/21 7 7 7 7
b) BW = {v1 = (2, 1, 0), v2 = (−1, 4, 1)} nefiind o bază ortogonală, ortogonalizăm folosind
procedeul Gram-Schmidt {v1 , v2 } → {w1 , w2 }.
py
w1 = v1 = (2, 1, 0)
hv2 , w1 i
w2 = v2 − prw1 v2 = v2 − w1 =
Co
hw1 , w1 i
¡ ¢
= ( −1, 4, 1) − 25 (2, 1, 0) = − 95 , 185 , 1 ||(−9, 18, 5)
43 43 43 ½ µ ¶ µ ¶¾
1 0 0 1
c) Se observă că hC, Di = hD, Ci = 0, deci baza BW = C = , D=
0 1 2 0
este ortogonală; obţinem
nt
µ ¶ µ ¶ µ ¶
2 1 0 10 0 1 1 2
v0 = prC v + prD v = + =
2 0 1 5 2 0 4 1
de
Ortogonalizând BW , obţinem baza ortogonală B 0 W = {w1 = (1, −1, 0), w2 = (1, 1, 1)}, deci
µ ¶
1 2 7 1 2
v0 = prw1 v + prw2 v = 2 (1, −1, 0) + 3 (1, 1, 1) = 6 , 6 , 3
µ ¶ µ ¶
7 1 2 5 5 5
v ⊥
= (2, 1, −1) − , , = , , − .
6 6 3 6 6 3
Soluţii 51
py
În cazul nostru ecuaţia T (x) = 0 ı̂n necunoscuta x ∈ R 3 ne conduce la sistemul
x1 − x3 = 0 x1 = a
Co
x2 = 0 ⇒ x2 = 0 , a ∈ R .
2x1 − 2x3 = 0 x3 = a
Rezultă Ker T = {(a, 0, a) | a ∈ R }. O bază pentru Ker T este formată din vectorul
v1 = (1, 0, 1), deci
eb
(11) dim Ker T = 1
şi prin urmare defectul lui T este 1. Din relaţia (11) rezultă că Ker T 6= {0}, deci T nu este
injectivă.
W
Acţiunea lui T pe baza canonică B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} a spaţiului
R 3 , furnizează vectori ai căror coeficienţi relativ la baza B constituie coloanele matricii
transformării T relativ la B. Din relaţiile
nt
T (e1 ) = T ((1, 0, 0)) = (1 − 0, 0, 2 · 1 − 0) = (1, 0, 2) = e1 + 2e3
T (e2 ) = T ((0, 1, 0)) = (0 − 0, 1, 0 − 0) = (0, 1, 0) = e2
de
T (e3 ) = T ((0, 0, 1)) = (0 − 1, 0, 0 − 2 · 1) = (−1, 0, −2) = −e1 − 2e3 ,
1 0 −1
căutată este [T ]B = 0 1 0 . Dacă {e1 , e2 , e3 } este baza canonică a lui R 3 , atunci
2 0 −2
vectorii {T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )} generează subspaţiul vectorial Im T . Extragem dintre aceştia
un sistem maximal de vectori liniar independenţi şi vom obţine ı̂n acest fel o bază pentru
Im T . Deoarece matricea transformării liniare T are pe coloane coordonatele vectorilor T (e1 ),
T (e2 ), T (e3 ) relativ la baza canonică, rezultă că este suficient să calculăm rangul acestei
matrice. Aceasta ¯ va fi¯ dimensiunea spaţiului Im T , deci rangul lui T . Deoarece rang A = 2,
¯ 1 0 ¯
(de exemplu ¯ ¯ ¯ = 1 6= 0), rezultă că rangul transformării liniare T este 2, o bază ı̂n
0 1 ¯
Im T fiind formată din vectorii T (e1 ) = (1, 0, 2) şi T (e2 ) = (0, 1, 0).
Cum dim R 3 = 3, rezultă că Im T 6= R 3 , deci T nu este surjectivă, şi deci nici bijectivă.
52 ALGA-GDED
py
1
=k x p(t)dt + p(1) − p0 (0) = (kT (p))(x), ∀x ∈ R ,
0
Co
T (p) = 0 revine la
Z 1
x (a0 + a1 t + a2 t2 )dt + p(1) − p0 (0) = 0, ∀x ∈ R ⇔
0
´ ¯¯1
eb
³ 2 3
⇔ x a0 t + a1 t2 + ¯ + (a0 + a1 + a2 ) − a1 = 0, ∀x ∈ R ⇔
a2 t3
¯
0
½
¡ a1 a2
¢ a0 + a21 + a32 = 0
⇔ x a0 + + 3 + a0 + a2 = 0, ∀x ∈ R ⇔
W
2 a0 + a2 = 0,
cu soluţia a0 = −α, a1 = 4α 4 2
3 , a2 = α. Aşadar Ker T = {α(−1 + 3 X + X ) | α ∈ R }. O bază
4 2
pentru Ker T este polinomul p0 = −1 + 3 X + X , deci
nt
injectivă.
Acţiunea lui T pe baza canonică B = {1, X, X 2 } a spaţiului P2 este dată prin
Z 1
T (1) = X dt + 1 − 0 = X + 1,
Stu
0
Z 1
X
T (X) = X tdt + 1 − 1 = ,
0 2
Z 1
X
T (X 2 ) = X t2 dt + 1 − 0 = + 1.
0 3
Matricea lui T are pe coloane coeficienţii polinoamelor T (1), T (X), T (X 2 ) relativ la baza
{1, X, X 2 } a codomeniului P2 . Atunci
1 0 1
A = [T ]B = 1 1/2 1/3 .
0 0 0
Soluţii 53
Pentru a determina imaginea lui T , procedând ca la punctul a) vom calcula rangul matricii
A = [T ]B = [T (1), T (X),¯ T (X 2 )]B .¯ Deoarece det A = 0, dar există un minor nenul de ordin
¯ 1 0 ¯
2 al lui A (de exemplu, ¯¯ ¯ 6= 0), rezultă că rangul matricei A este 2, acesta fiind şi
1 1/2 ¯
rangul transformării T .
O bază ı̂n Im T este formată din {T (1), T (X)}. Cum dim P2 = 3, rezultă Im T 6= P2 ,
deci T nu este surjectivă. Cum T nu este nici injectivă şi nici surjectivă rezultă că T nu este
bijectivă.
c) Pentru k, l ∈ R şi A, B ∈ M2×2 ( R ), avem
T (kA + lB) = t (kA + lB) − 2 Tr (kA + lB)I2 = t (kA) + t (lB) − 2( Tr (kA) + Tr (lB))I2 =
py
a2 a4 0 1
µ ¶ µ ¶
a1 − 2a1 − 2a4 a3 0 0
⇔ = ⇔
a2 a4 − 2a1 − 2a4 0 0
Co
⇔ −a1 − 2a4 = 0, a3 = 0, a2 = 0, −2a1 − a4 = 0,
şi deci a1 = a2 = a3 = a4 = 0. Aşadar Ker T ⊆ {0} şi cum incluziunea {0} ⊆ Ker T
este ı̂ntotdeauna adevărată, rezultă Ker T = {0}, deci T este injectivă şi defectul lui T este
dim Ker T = 0.
eb
Baza canonică a spaţiului M2×2 ( R ) este
½ µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶¾
1 0 0 1 0 0 0 0
B = m11 = , m12 = , m21 = , m22 = .
W
0 0 0 0 1 0 0 1
Din relaţiile
µ ¶ µ ¶ µ ¶
T (m11 ) = 1 0 1 0 −1 0
nt
−2·1 = = −m11 − 2m22
µ 0 0 ¶ µ 0 1 ¶ µ 0 −2¶
0 0 1 0 0 0
T (m12 ) = −2·0 = = m21
1 0 ¶ 0 1 ¶ µ 1 0 ¶
de
µ µ
0 1 1 0 0 1
T (m21 ) = −2·0 = = m21
µ 0 0 ¶ µ 0 1 ¶ µ 0 0 ¶
0 0 1 0 −2 0
T (m22 ) = −2·1 = = −2m11 − m22 ,
Stu
0 1 0 1 0 −1
Rangul matricii A = [T ]B = [T (m11 ), T (m12 ), T (m21 ), T (m22 )] este 4 (deoarece det A 6= 0);
rezultă că rangul transformării T este 4, o bază ı̂n Im T fiind formată din T (m11 ), T (m12 ),
T (m21 ), T (m22 ). Cum dim M2×2 ( R ) = 4, rezultă că această mulţime este bază şi pentru
M2×2 ( R ). Atunci
54 ALGA-GDED
py
b) Nucleul transformării liniare T este
Co
Dar T (p) = 0 doar dacă (T (p))(x) = 0, ∀x ∈ R . Considerăm polinomul p = a0 + a1 X ∈
R 1 [X]. Atunci
Z 1
1
(T (p))(x) = 0 ⇔ x (a0 + a1 t)dt + a0 + a1 · =0 ⇔
2
eb
0
¡ ¢ ¡ ¢
⇔ x a0 + a1 · 12 + a0 + a1 · 12 = 0 ⇔
¡ ¢
⇔ (x + 1) a0 + a1 · 12 = 0.
W
⇔ (X + 1)(a0 + a21 ) = q. Ecuaţia T (p) = q ı̂n necunoscuta p ∈ R 1 [X] are soluţie doar
pentru q ∈ L(X + 1), şi deci
(14) Im T = {α(1 + X) | α ∈ R }.
Dar X + 1 6≡ 0 şi prin urmare polinomul (1 + X) formează o bază ı̂n imaginea lui T .
c) Deoarece o bază ı̂n Ker T este formată din polinomul (1 − 2X), rezultă Ker T 6= {0}, deci
T nu este injectivă.
Soluţii 55
py
(scris ı̂n formă matriceală) este compatibil determinat. Dar, deoarece sistemul este
0 ¯ ¯
¯ 1 1/2 ¯
omogen şi det A = ¯ ¯ ¯ = 0, rezultă că sistemul este compatibil nedeterminat, deci T
1 1/2 ¯
Co
nu este injectivă.
Deoarece rangul matricii A este 1, rezultă că rangul transformării T este 1, deci o bază
ı̂n Im T este formată dintr-un singur vector (T (1) sau T (X)). Cum dim R 1 [X] = 2 rezultă
Im T 6= R 1 [X], deci T nu este surjectivă.
eb
f ) Notăm cu B = {1, X} baza canonică a spaţiului R 1 [X] şi
g) Pentru ca imaginea şi nucleul lui T să fie subspaţii suplementare trebuie să avem Ker T ∩
Im T = {0} şi Ker T + Im T = R 1 [X].
de
dim( Ker T + Im T ) = dim Ker T +dim Im T −dim( Ker T ∩ Im T ) = 1+1−0 = 2 = dim R 1 [x] = 2.
Cum Ker T + Im T ⊂ R 1 [X] şi subspaţiul are aceeaşi dimensiune ca spaţiul total, rezultă
Ker T + Im T = R 1 [X]; deci cele două subspaţii sunt suplementare.
Altfel. Din ind{1 − 2X, 1 + X} şi Ker T + Im T = L(1 + X) + L(1 − 2X) = L(1 + X, 1 − 2X)
rezultă că {1 − 2X, 1 + X} este bază ı̂n Ker T + Im T . Dar Ker T + Im T ⊂ R 1 [X], deci
Ker T + Im T = R 1 [X] şi dim( Ker T + Im T ) = 2.
56 ALGA-GDED
Am văzut că se verifică egalitatea dim Ker T + dim Im T = dim R 1 [X]. Atunci folosind
teorema Grassmann, avem
33. a) Dimensiunea spaţiului R 3 este 3, deci este suficient să demonstrăm că vectorii
v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi (atunci ei vor forma o bază a lui R 3 ). Dar
¯ ¯
¯ 1 0 0 ¯¯
¯
det[v1 , v2 , v3 ] = ¯¯ 1 1 1 ¯¯ = −1 6= 0,
¯ 1 1 0 ¯
T ((1, 0, 1)) = (0, 1), T ((0, 3, 1)) = (1, 1), T ((−1, −1, −1)) = (−1, 0),
py
deci
T (e1 + e3 ) = f2 , T (3e2 + e3 ) = f1 + f2 , T (−e1 − e2 − e3 ) = −f1 ,
Co
unde B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} şi B 0 = {f1 = (1, 0), f2 = (0, 1)} reprezintă
bazele canonice ale spaţiului R 3 , respectiv R 2 .
Liniaritatea lui T permite rescrierea acestor relaţii sub forma:
T (e1 ) + T (e3 ) = f2 1 0 −1 µ ¶
0 1 −1
⇔ [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )] 0 −1 = [f1 , f2 ]
eb
3T (e2 ) + T (e3 ) = f1 + f2 3 ,
1 1 0
−T (e1 ) − T (e2 ) − T (e3 ) = −f1 1 1 −1
c) Avem
x1 µ ¶
2x1 + x2 − 2x3
[T (x)]B 0 = [T ]BB 0 x2 = ,
de
−3x1 − x2 + 4x3
x3
deci T (x) = (2x1 + x2 − 2x3 , −3x1 − x2 + 4x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 .
µ ¶ µ ¶
Stu
x 0
d) T este injectivă dacă şi numai dacă sistemul omogen dat de [T ]BB 0 · = este
y 0
compatibil determinat. Se observă că ı̂n acest caz rangul matricei [T ]BB 0 fiind strict mai mic
decât numărul de coloane sistemul este compatil nedeterminat, deci T nu este injectivă.
Rangul matricii [T ] este 2, deci şi rangul transformării T este 2, o bază ı̂n Im T fiind formată
din vectorii T (e1 ) = (−4, −6) şi T (e2 ) = (−1, −2). Aceasta este o bază pentru R 2 , deci
rezultă Im T = R 2 , adică T este surjectivă.
Dar
T (f ) = 0 ⇔ (T (f ))(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1) ⇔ f 0 (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1).
În concluzie, Ker T este mulţimea funcţiilor constante pe intervalul (0, 1).
Imaginea transformării liniare T este
py
3
c) Avem T (f )(x) = 1 − x2 ⇔ f 0 (x) = 1 − x2 ⇔ f (x) = x − x3 + c, c ∈ R .
d) Teorema dimensiunii nu se poate aplica, deoarece dim Dom T = dim C 1 (0, 1) = ∞.
Co
35. a) Deoarece baza canonică a spaţiului R 1 [X] este B = {1, X}, pentru a afla imaginea
lui T calculăm
(T (1))(x) = x − 1, (T (X))(x) = x2 .
Deci Im T = L({X − 1, X 2 }) şi deoarece {X − 1, X 2 } este familie de vectori liniar indepen-
eb
dentă, rezultă B 0 = {u1 = X − 1, u2 = X 2 } bază ı̂n Im T .
Folosind procedeul Gram-Schimdt construim o bază ortogonală B 00 = {v1 , v2 }
v1 = u1 = X − 1
W
hu2 ,v1 i
v2 = u2 − prv1 u2 = u2 − hv1 ,v1 i · v1 .
Calculăm Z Z
1 1
2
hu2 , v1 i = u2 (x)v1 (x)dx = x2 (x − 1)dx = − ,
nt
−1 −1 3
Z 1 Z 1
2 8
hv1 , v1 i = v12 (x)dx = (x − 1) dx = ,
de
−1 −1 3
1 2
şi obţinem v2 = 4 (4X + X − 1). Pentru a găsi o bază ortonormată, calculăm
p q
Stu
kv1 k = hv1 , v1 i = 83
q q
kv k = phv , v i = R 1 1 (4x2 + x − 1)2 dx =
7
2 2 2 −1 16 30
n o nq q o
v1 v2 3 30
şi deci baza căutată este B 000 = kv1 k , kv2 k = 8 (X − 1), 4 7 · (4X 2 + X − 1) .
b) Obţinem T (1 − 2X) = X(1 − 2X) − 1 = −2X 2 + X − 1.
rezultă că vectorii T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt liniar independenţi şi deci formează o bază ı̂n
Im T . Acesta este o bază şi pentru R 3 (deoarece T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt trei vectori liniar
independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3), deci rezultă Im T = R 3 , deci T este surjectivă.
Fiind injectivă şi surjectivă, rezultă T bijectivă, deci există T −1 .
py
Calculăm matricea transformării
liniare T −1 ca
fiind inversa matricei
[T ]B; obţinem
−1
[T ]B=
1 −1 0 1 −1 0 x1 x1 − x2
[T ]−1 = 0 1 1 , iar [T −1 (x)]B = 0 1 1 x2 = x2 + x3 ,
B
Co
0 0 −1 0 0 −1 x3 −x3
deci expresia analitică a lui T −1 este
T −1 (x) = (x1 − x2 )e1 + (x2 + x3 )e2 + (−x3 )e3 =
= (x1 − x2 , x2 + x3 , −x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R 3 .
eb
b) T (v) = T ((1, 1, 1)) = (3, 2, −1); T −1 (v) = T −1 ((1, 1, 1)) = (0, 2, −1). Pentru a afla
1 3 2
valoarea expresiei (T 3 − 2T + Id)(v), calculăm mai ı̂ntâi [T 3 ]B = [T ]3B = 0 1 1 ,
W
0 0 −1
de unde rezultă
0 1 0
[T 3 − 2T + Id]B = [T 3 ]B − 2[T ]B + [Id]B = 0 0 −1 .
nt
0 0 2
Prin urmare, [(T 3 − 2T + Id)(v)]B = [T 3 − 2T + Id]B t (1, 1, 1) = t
(1, −1, 2)
şi deci (T 3 − 2T + Id)(v) = (1, −1, 2).
de
37. a) Baza canonică B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este ortonormată, deci endomor-
t
fismul T este transformare hermitică dacă matricea sa Aµ= [T ]B satisface
¶ µ relaţia¶A = Ā.
1 −i 1 i
Stu
py
T este o proiecţie.
i) T este operator nilpotent de ordinul trei dacă A3 = 0M3×3 ( R ) , egalitate care se verifică.
Co
38. a) Se foloseşte produsul scalar hA, Bi=Tr hA · t Bi, ∀A, B ∈ M2 ( R ). Dacă endomor-
fismul real T are proprietatea T = T ∗ , adică hT A, Bi = hA, T Bi, ∀A, B ∈ M2 ( R ), atunci T
se numeşte transformare simetrică.
În acest caz, folosind proprietăţile urmei T r(C) = T r( t C), T r(AB) = T r(BA), avem
hT A, Bi = h t A, Bi = T rh t A · t Bi = T r t (BA) = T r(BA) = T r(AB) = T r(A t · ( t B))=
eb
hA, t Bi = hA, T Bi, deci T este simetrică relativ la produsul scalar canonic pe M2×2 ( R ).
Rb
b) Se foloseşte produsul scalar hf, gi = a f (x)g(x)dx, ∀f, g ∈ C 0 [a, b] ⊃ V .
Fie f, g ∈ V . Folosind integrarea prin părţi şi egalităţile f (a) = f (b), g(a) = g(b), obţinem:
W
Rb Rb Rb
hT f, gi = a
(T (f )(x))g(x)dx = a f 0 (x)g(x)dx = f (x)g(x)|ba − a f (x)g 0 (x)dx =
Rb
= f (b)g(b) − f (a)g(a) − a f (x)(T (g)(x))dx = 0 − hf, T gi = −hf, T gi,
nt
deci transformarea liniară este antisimetrică relativ la produsul scalar canonic pe C 0 [a, b] ⊃
V.
de
39. a) Tv este liniară dacă T (αx + βy) = αT (x) + βT (y), ∀A, B ∈ R , ∀x, y ∈ V . Avem
Tv (αx + βy) = αx + βy + v, αTv (x) + βTv (y) = α(x + v) + β(y + v) = αx + βy + αv + βv,
Stu
deci Tv este liniară dacă şi numai dacă v = αv+βv, ∀α, β ∈ R ⇔ (α+β −1)v = 0, ∀α, β ∈ R ,
condiţie echivalentă cu v = 0. Evident, pentru v = 0, obţinem Tv = Id, unicul caz ı̂n care
Tv este liniară.
b) Fie v 6= 0. Se ştie că T = Tv conservă produsul scalar dacă ∀x, y ∈ V avem
hT x, T yi = hx, yi ⇔ hx + v, y + vi = hx, yi ⇔
⇔ hx, yi + hx, vi + hv, yi + hv, vi = hx, yi ⇒ hx, vi + hv, yi + hv, vi = 0,
relaţie ce trebuie să aibă loc pentru orice x, y ∈ V . Dar pentru x = y = v obţinem
py
40. a) Calculăm polinomul caracteristic
¯ ¯
¯ 2−λ 0 0 ¯
¯ ¯
P (λ) = det(A − λI3 ) = ¯¯ 0 ¯ = −λ3 + 2λ2 − λ + 2.
Co
−λ 1 ¯
¯ 0 −1 −λ ¯
rădăcinile polinomului P (λ) sunt reale, rezultă că T nu este jordanizabilă, deci nu este nici
diagonalizabilă.
În acest caz σ(T C) = {2, −i, +i} 6⊂ R .
c) Se observă că pentru λ = λ1 = 2 avem µa (λ 1 ) = 1, pentru λ = −i avem µa (−i) = 1, iar
nt
0 0 0 x 0 ½
−2y + z = 0
(A − 2I3 )(v) = 0 ⇔ 0 −2 1 y = 0 ⇔
−y − 2z = 0,
0 −1 −2 z 0
Stu
şi are soluţiile v = (x, y, z) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t ∈ R . Deci Sλ1 = L(v1 ) , unde v1 = (1, 0, 0)
este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ1 , de
unde µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1.
Precizăm că deoarece λ2,3 = ±i ∈
/ R , λ2,3 nu sunt valori proprii ale endomorfismului T .
Pentru T C (complexificatul morfismului T ), deci pentru matricea A = [T C] ∈ M3×3 (C),
diagonalizarea poate avea loc.
Pentru λ = λ2 = −i, sistemul caracteristic asociat este:
2+i 0 0 x 0 (2 + i)x = 0
(A + iI3 )v = 0 ⇔ 0 i 1 y = 0 ⇔ iy + z = 0
0 −1 i z 0 −y + iz = 0
Soluţii 61
şi are soluţiile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t ∈ C. Deci Sλ2 = L(v2 ) , unde v2 = (0, i, 1)
este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ2 , de
unde µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1.
Pentru λ = λ3 = i, sistemul caracteristic asociat este:
2−i 0 0 x 0 (2 − i)x = 0
(A − iI3 )v = 0 ⇔ 0 −i 1 y = 0 ⇔ −iy + z = 0
0 −1 −i z 0 −y − iz = 0
şi are soluţiile v = (x, y, z) = (0, −it, t) = t(0, −i, 1), t ∈ C. Deci Sλ3 = L(v3 ) , unde
v3 = (0, −i, 1) este nenul, deci liniar independent, care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ3 , de unde µg (λ3 ) = dim Sλ3 = 1.
Se observă că µa (λ) = µg (λ), pentru orice λ = λ1 , λ2 , λ3 , deci transformarea T C
este
diagonalizabilă.
41. a) Calculăm polinomul caracteristic
¯ ¯
¯ 3−λ 0 0 ¯
¯ ¯
py
P (λ) = det(A − λI) = ¯¯ 0 2−λ 1 ¯ = −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12.
¯
¯ 0 0 2−λ ¯
Co
Rezolvăm ecuaţia caracteristică
deci ecuaţia algebrică −(λ − 3)(λ − 2)2 = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile
eb
reale ale acestei ecuaţii şi deoarece toate rădăcinile sunt reale, spectrul este σ(T ) = σ(T C) =
{3, 2, 2}. Deoarece σ(T C) ⊂ R , rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = 3 şi λ = λ2 = 2 avem µa (3) = 1, respectiv µa (2) = 2.
Pentru λ = λ1 = 3, sistemul caracteristic asociat este
W
0 0 0 a 0 ½
−b + c = 0
(A − 3I)v = 0 ⇔ 0 −1 1 b = 0 ⇔
−c = 0,
0 0 −1 c 0
nt
şi are soluţiile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t ∈ R . Deci o bază ı̂n subspaţiul propriu Sλ1
este generatorul nenul (deci liniar independent) v1 = (1, 0, 0), de unde rezultă µg (λ1 ) =
de
(A − 2I)v = 0 ⇔ 0 0 1 b = 0 ⇔
c = 0,
0 0 0 c 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t ∈ R . În concluzie, o bază ı̂n Sλ2 este
vectorul v2 = t (0, 1, 0), de unde rezultă µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1.
Deoarece pentru λ = λ2 avem µg (λ2 ) = 1 6= µa (λ2 ) = 2 rezultă că endomorfismul T nu
este diagonalizabil.
b) Calculăm polinomul caracteristic
¯ ¯
¯ 7−λ 4 −1 ¯
¯ ¯
P (λ) = det(A − λI3 ) = ¯¯ 4 7−λ −1 ¯ = −λ3 + 18λ2 − 81λ + 108.
¯
¯ −4 −4 4−λ ¯
62 ALGA-GDED
deci ecuaţia algebrică −(λ − 3)2 (λ − 12) = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt rădăcinile
acestei ecuaţii şi deoarece toate sunt reale, spectrul este σ(T ) = σ(T C) = {12, 3, 3}. Deoarece
σ(T C) ⊂ R , rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = 12 şi λ = λ2 = 3 avem µa (λ1 ) = 1, respectiv µa (λ2 ) = 2.
Pentru λ = λ1 = 12 sistemul caracteristic asociat este
−5 4 −1 a 0 −5a + 4b − c = 0
(A − 12I)v = 0 ⇔ 4 −5 −1 b = 0 ⇔ 4a − 5b − c = 0
−4 −4 −8 c 0 −4a − 4b − 8c = 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (t, t, −t) = t(1, 1, −1), t ∈ R . Deci o bază ı̂n subspaţiul propriu
Sλ1 este vectorul v1 = (1, 1, −1) de unde rezultă µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1 = µa (λ1 ).
Pentru λ = λ2 = 3 sistemul caracteristic asociat este
py
4 4 −1 a 0
(A − 3I)v = 0 ⇔ 4 4 −1 b = 0 ⇔ 4a − 4b − c = 0
−4 −4 1 c 0
Co
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (α, β, 4α + 4β) = α(1, 0, 4) + β(0, 1, 4). În concluzie, o bază
ı̂n Sλ2 este formată din vectorii v2 = (1, 0, 4) şi v3 = (0, 1, 4), de unde rezultă µg (λ2 ) =
dim Sλ2 = 2 = µa (λ2 ).
Deoarece avem µa (λ1 ) = µg (λ1 )(= 1) şi µa (λ2 ) = µg (λ2 )(= 2), rezultă că endomorfismul T
eb
este diagonalizabil.
Baza B 0 a spaţiului R 3 relativ la care matricea endomorfismului T este diagonală, este
formată din vectorii (proprii ai) bazelor de subspaţii proprii ale lui T , adică B 0 = {v1 , v2 , v3 }.
W
−1 4 4 0 0 3
1 1 0 12 0 0 12 3 0
C · D = 1 0 1 0 3 0 = 12 0 3 ;
Stu
−1 4 4 0 0 3 −12 12 12
7 4 −1 1 1 0 12 3 0
A·C = 4 7 −1 1 0 1 = 12 0 3 = CD.
−4 −4 4 −1 4 4 −12 12 12
Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ −λ3 + 7λ2 − 16λ + 12, deci ecuaţia algebrică
−(λ − 3)(λ − 2)2 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii ale matricei A
şi formează spectrul transformării T , σ(T ) = {3, 2, 2}. Deoarece toate rădăcinile polinomului
P (λ) sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
b) Se observă că pentru λ = λ1 = 3 avem µa (λ1 ) = 1, iar pentru λ = λ2 = 2 avem
µa (λ2 ) = 2.
Pentru λ = λ1 = 3 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuaţii liniare care are
drept soluţii vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ1 = 3. Acest sistem este:
0 3 3 x 0 3y + 3z = 0
(A − 3I3 )v = 0 ⇔ −1 8 6 y = 0 ⇔ −x + 8y + 6z = 0
2 −14 −10 z 0 2x − 14y − 10z = 0
şi are soluţiile (x, y, z) = (−2t, −t, t) = t(−2, −1, 1), t ∈ R . Deci Sλ1 = L(v1 ) unde
v1 = (−2, −1, 1) este nenul (deci liniar independent), care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ1 ; rezultă µg (λ1 ) = dim Sλ1 = 1 = µa (λ1 ). Deci µa (λ1 ) = µg (λ1 ) şi o bază ı̂n Sλ1
este {v1 = t (−2, −1, 1)}; familiei v1 ı̂i corespunde celula Jordan J1 (3) = (3).
py
Pentru λ = λ2 = 2, sistemul caracteristic asociat este
1 3 3 x 0 x + 3y + 3z = 0
(A − 2I3 )v = 0 ⇔ −1 9 6 y = 0 ⇔ −x + 9y + 6z = 0
Co
2 −14 −9 z 0 2x − 14y − 9z = 0
şi are soluţiile v = (x, y, z) = (−3t, −3t, 4t) = t(−3, −3, 4), t ∈ R . Deci Sλ2 = L(v2 ), unde
v2 = (−3, −3, 4) este nenul (deci liniar independent), care formează astfel bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ2 ; rezultă µg (λ2 ) = dim Sλ2 = 1. Deoarece avem µg (λ2 ) = 1 6= 2 = µa (λ2 ), rezultă
eb
că endomorfismul T nu este diagonalizabil.
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ2 ) − µg (λ2 ) = 2 − 1 = 1. Vectorii proprii
au forma v = (−3t, −3t, 4t), t ∈ R ; vectorii principali p = (a, b, c) asociaţi ı̂i determinăm
W
rezolvând sistemul
1 3 3 a −3t a + 3b + 3c = −3t
(A − λ2 I3 )p = v ⇔ −1 9 6 b = −3t ⇔ −a + 9b + 6c = −3t
2 −14 −9 c 4t 2a − 14b − 9c = 4t,
nt
¯ ¯
¯ ¯ ¯ 1 3 −3t ¯¯
¯ 1 3 ¯¯ ¯
cu minorul principal ¯¯ 6= 0. Condiţia de compatibilitate ∆car = ¯¯ −1 6 −3t ¯¯ ≡
de
−1 6 ¯ ¯ 2 −9 4t ¯
0 este identic satisfăcută, deci sistemul este compatibil nedeterminat. Considerând b necunos-
cută secundară, notăm b = s şi obţinem p = (a, b, c) = (s − t, s, − 34 s − 32 t). Obţinem spre
Stu
deci ecuaţia algebrică −(λ + 1)3 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
py
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = { − 1, −1, −1}.
Deoarece toate rădăcinile polinomului caracteristic sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = λ1 = −1, cu ordinul de multiplicitate algebrică µa (λ1 ) = 3, sistemul caracte-
Co
ristic asociat este un sistem de ecuaţii liniare care are drept soluţii nebanale vectorii proprii
v = (x, y, z) asociaţi valorii proprii λ = −1. Acest sistem este
3 −1 2 a 0 3a − b + 2c = 0
(A + I3 )v = 0 ⇔ 5 −2 3 b = 0 ⇔ 5a − 2b + 3c = 0
eb
−1 0 −1 c 0 −a − c = 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (−t, −t, t) = t(−1, −1, 1), t ∈ R . Deci Sλ = L(v1 ) unde
v1 = (−1, −1, 1) este nenul (deci liniar independent) şi formează astfel o bază ı̂n subspaţiul
W
−1 0 −1
c t −a − c = t
1 0 −2 −1 1 0 −1 1 2
C · J = 1 1 −4 0 −1 1 = −1 0 5
−1 1 1 0 0 −1 1 −2 0
py
2 −1 2 1 0 −2 −1 1 2
A · C = 5 −3 3 1 1 −4 = −1 0 5 = C · J.
−1 0 −2 −1 1 1 1 −2 0
Co
¯ ¯
¯ −4 − λ −7 −5 ¯
¯ ¯
b) Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ det(A−λI3 ) = 0 ⇔ ¯¯ 2 3−λ 3 ¯=
¯
¯ 1 2 1−λ ¯
0, deci ecuaţia algebrică −λ3 = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
eb
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = {0, 0, 0}. Deoarece toate
rădăcinile polinomului caracteristic sunt reale, rezultă T jordanizabilă.
Pentru λ = 0, avem µa (λ) = 3; determinăm vectorii proprii asociaţi v = (a, b, c) ∈ Sλ1 ,
rezolvând sistemul caracteristic asociat
W
−4 −7 −5 a 0 4a − 7b − 5c = 0
A·v =0⇔ 2 3 3 b = 0 ⇔ 2a + 3b + 3c = 0
1 2 1 c 0 a + 2b + c = 0,
nt
care are soluţiile v = (a, b, c) = (−3t, t, t) = t(−3, 1, 1), t ∈ R . În concluzie, o bază ı̂n Sλ este
formată din vectorul v1 = (−3, 1, 1), de unde rezultă µg (λ) = dim Sλ = 1.
de
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ) − µg (λ) = 3 − 1 = 2 pe care ı̂i vom
determina rezolvând pe rând, sistemele A · p1 = v şi A · p2 = p1 .
Rezolvăm A · p1 = v cu p1 = (a, b, c), impunând condiţiile de compatibilitate, sistemul
fiind neomogen. Avem
Stu
−4 −7 −5 a −3t −4a − 7b − 5c = −3t
A · p1 = v ⇔ 2 3 3 b = t ⇔ 2a + 3b + 3c = t
1 2 1 c t a + 2b + c = t.
py
0 1 0
0 0 1 . Relaţia J = C −1 AC ⇔ CJ = AC are loc; ı̂ntr-adevăr, obţinem:
0 0 0
Co
−3 −4 −2 0 1 0 0 −3 −4
C ·J = 1 2 1 0 0 1 = 0 1 2
1 1 1 0 0 0 0 1 1
−4 −7 −5 −3 −4 −2 0 −3 −4
eb
A·C = 2 3 3 1 2 1 = 0 1 2 = C · J.
1 2 1 1 1 1 0 1 1
¯ ¯
¯ −λ 1 0 ¯¯
W
¯
c) Rezolvăm ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 ⇔ det(A − λI3 ) = 0 ⇔ ¯¯ −4 4 − λ 0 ¯¯,
¯ 0 0 2−λ ¯
3
deci ecuaţia algebrică −(λ − 2) = 0. Rădăcinile reale ale acestei ecuaţii sunt valorile proprii
ale matricei A şi formează spectrul transformării liniare, σ(T ) = {2, 2, 2}. Deoarece toate
nt
este un sistem de ecuaţii liniare care are drept soluţii nebanale vectorii proprii v = (a, b, c)
asociaţi valorii proprii λ = 2. Acest sistem este
−2 1 0 a 0 −2a + b = 0
(A − 2I3 )v = 0 ⇔ −4 2 0 b = 0 ⇔
Stu
−4a + 2b = 0
0 0 0 c 0 0=0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (t, 2t, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 0, 1), s, t ∈ R . În concluzie, o bază
ı̂n Sλ1 este formată din vectorii v1 = (1, 2, 0) şi v2 = (0, 0, 1), de unde rezultă µg (λ1 ) =
dim Sλ1 = 2.
Numărul de vectori principali necesari este µa (λ1 ) − µg (λ1 ) = 3 − 2 = 1, pe care ı̂i vom
determina rezolvând, sistemul (A − 2I3 )p = v. Rezolvăm acest sistem, impunând condiţiile
de compatibilitate, sistemul fiind neomogen. Notând p = (a, b, c), sistemul se rescrie
−2 1 0 a t −2a + b = t
(A − 2I3 )p = v ⇔ −4 2 0 b = 2t ⇔ −4a + 2b = 2t
0 0 0 c s 0 = s.
Soluţii 67
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 t ¯¯ ¯ 1 t ¯¯
Pentru a avea sistem compatibil punem condiţiile ∆car1 = ¯¯ = 0 şi ∆car2 = ¯¯ =
2 2t ¯ 0 s ¯
0, de unde rezultă că trebuie să avem s = 0.
Considerând a şi c necunoscute secundare şi notând a = α şi c = β, se obţine p =
(a, b, c) = (α, t + 2α, β).
Obţinem, spre exemplu pentru t = 1, s = 0, α = 1 şi β = 2, vectorul propriu v1 = (1, 2, 0)
şi vectorul principal asociat p1 = (1, 3, 2). Al doilea vector propriu va fi ales astfel ı̂ncât
s 6= 0; spre exemplu pentru t = 1, s = −1 obţinem v2 = (1, 2, −1). Reunind familiile de
vectori determinate mai sus, obţinem baza jordanizatoare
py
0 0 2
are loc; ı̂ntr-adevăr, obţinem
1 1 1 2 1 0 2 3 2
Co
C · J = 2 3 2 0 2 0 = 4 8 4
0 2 −1 0 0 2 0 4 −2
0 1 0 1 1 1 2 3 2
A · C = −4 4 0 2 3 2 = 4 8 4 = C · J.
eb
0 0 2 0 2 −1 0 4 −2
Celor două familii de vectori le corespunde ı̂n matricea Jordan J câte o celulă Jordan J2 (0).
Baza
jordanizatoareeste deci B 0 = {v1 , p1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este C = [B 0 ]B =
de
1 0 0 0
−2 1 0 0
1 0 1 1 iar matricea Jordan asociată este J = diag (J2 (0), J2 (0)).
−6 0 −1 0
Stu
e) Cele două valori proprii distincte sunt σ(A) = {λ1 = −1, λ2 = 2} cu multiplicităţile
algebrice µ1 = 1, µ2 = 2 respectiv. Pentru λ1 = −1 avem Sλ1 = L(v1 = (1, 1, 1)), deci
multiplicităţile algebrică şi geometrică sunt egale şi avem B1 = {v1 } bază ı̂n subspaţiul
propriu Sλ1 . Pentru λ2 = 2, avem Sλ2 = L(v0 = (0, 1, 1)t ), deci multiplicitatea geometrică
este 1 < µ2 = 2. Determinăm un vector principal p rezolvând sistemul liniar (A − 2I3 )p = v,
unde v = (0, t, t)t . Condiţia de compatibilitate a sistemului neomogen este identic satisfăcută
şi obţinem soluţia p = (0, s, s + t)t ; alegând t = 1, s = 0 rezultă familia de vectori B2 =
{v2 = (0, 1, 1)t , p2 = (0, 0, 1)t }, bază ı̂n subspaţiul invariant asociat valorii proprii λ2 = 2.
0
Atunci baza jordanizatoare
este B = B1 ∪ B2 = {v1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este
1 0 0
C = [B 0 ]B = 1 1 0 iar matricea Jordan J = diag (J1 (−1), J2 (2)).
1 1 1
68 ALGA-GDED
44. Prezentăm ı̂ntâi pe scurt algoritmul de jordanizare folosind metoda şirului de nuclee.
• Se determină rădăcinile complexe distincte ρ(A) = {λ1 , . . . , λp } ale polinomului carac-
teristic P (λ) = det(A − λIn ) matricii A a endomorfismului T ∈ End(V ) (dimK V = n).
• Dacă ρ(A) 6⊂ K, atunci T nu este jordanizabil, stop algoritm. În caz contrar, T admite
formă canonică Jordan şi algoritmul continuă.
py
iii) se descompun succesiv bazele βj ale subspaţiilor Kj (j = 1, s), după cum urmează:
βs = βs−1 ∪ Cs
Co
βs−1 = βs−2 ∪ τ (Cs ) ∪ Cs−1
βs−2 = βs−3 ∪ τ 2 (Cs ) ∪ τ (Cs−1 ) ∪ Cs−2
...
= β1 ∪ τ s−2 (Cs ) ∪ τ s−3 (Cs−1 ) ∪ . . . ∪ τ (C3 ) ∪ C2
eb
β2
β1 =¡ g ∪ τ s−1 (Cs ) ∪ τ s−2 (Cs−1 ) ∪ . . . ∪ τ 2 (C3 ) ∪ τ (C2 ) ∪ C1
unde Cs , Cs−1 , . . . C1 sunt mulţimi de vectori (nu toate vide) construite pentru a com-
W
formată din k vectori (v = vector propriu şi k − 1 vectori principali pentru k ≥ 2 şi
vectorul propriu v = p pentru k = 1), căreia ı̂n matricea Jordan J ı̂i corespunde celula
Jk (λ). Se notează cu Bi reuniunea acestor familii. Aceasta este o bază ı̂n subspaţiul
de
Familia de vectori
py
β1 g ∪ τ 2 (e3 ) ∪ ¡
=¡ g.
Co
(0, 0, 1)t } este o bază a subspaţiului invariant K3 = R 3 ,
bază jordanizatoare
B 0 . Ei ı̂i core-
−6 −5 0
spunde matricea de schimbare de bază C = [v, p1 , p2 ]B = 2 3 0 şi matricea Jordan
2 1 1
J = J3 (0). Se observă că alegând p = (−2, 1, 1)t 6∈ K2 , se obţine baza jordanizatoare deter-
eb
minată ı̂n exerciţiul 43-b), B 0 = {v = M 2 p = (−3, 1, 1)t , M p = (−4, 2, 1)t , p = (−2, 1, 1)t }.
c) Pentru unica valoare proprie distinctă λ = 2 obţinem M 2 = 0, deci s = 2 şi K2 = R 3 .
Deoarece K1 = L({(1, 2, 0)t , e3 = (0, 0, 1)t } 63 e2 = (0, 1, 0), alegem C2 = {p = e2 }. Atunci
avem
W
β2 = β1 ∪ {e2 } ∪ ¡ g
β1 = ¡ g ∪ τ (e3 ) ∪ {e3 }.
Familiei de vectori {v1 = M p = (1, 3, 2)t , p1 = (0, 1, 0)t } ı̂i va corespunde celula Jordan J2 (2),
nt
1 0 0
C = [v1 , p1 , v2 ]B = 2 1 0 şi matricea Jordan J = [T ]B 0 = diag (J2 (2), J1 (2)). Se
0 0 1
observă că alegând p = (1, 3, 2)t 6∈ K1 şi selectând C1 = {v2 = (1, 2, −1)t }, se obţine baza
Stu
β2 = β1 ∪ {e2 , e3 }
β1 g ∪ {τ (e2 ), τ (e3 )} ∪ ¡
=¡ g.
Familia de vectori B2 = {v2 = M e3 = (1, 1, 1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1)t } este 0 bază a subspaţiului
invariant K2 . Ei ı̂i corespunde ı̂n matricea J celula Jordan J2 (2). Atunci baza jordanizatoare
este B 0 = B1 ∪ B2 = {v1 ; v2 , p2 } şi se regăsesc rezultatele obţinute ı̂n exerciţiul 43-e).
py
45. a) Rezolvăm ecuaţia caracteristică:
¯ ¯
¯ 3−λ 2 0 ¯
¯ ¯
Co
P (λ ) = 0 ⇔ det(A − λ I3 ) = 0 ⇔ ¯¯ 2 2−λ 0 ¯ = 0 ⇔ −(λ + 1)2 (λ − 4) = 0.
¯
¯ 0 0 −1 − λ ¯
Rădăcinile acestei ecuaţii fiind reale, sunt valorile proprii ale matricei A şi formează spectrul
transformării σ (T ) = {−1, −1, 4}.
eb
Deoarece matricea A este simetrică (A = t A), rezultă că endomorfismul T este diagona-
lizabil şi vectorii săi proprii din susbpaţii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru λ = λ 1 = −1, sistemul caracteristic asociat este
W
4 2 0 a 0
(A + I3 )v = 0 ⇔ 2 1 0 b = 0 ⇔ 2a + b = 0
0 0 0 c 0
şi are soluţiile (a, b, c) = s(1, −2, 0) + t(0, 0, 1), s, t ∈ R . Deci am obţinut vectorii proprii
nt
generatori v1 = (1, −2, 0) şi v2 = (0, 0, 1). Se observă că hv1 , v2 i = 0, deci v1 ⊥ v2 .
Pentru λ = λ 2 = 4, sistemul caracteristic asociat este
de
−1 2 0 a 0 ½
−a + 2b = 0
(A − 4I3 )v = 0 ⇔ 2 −4 0 b = 0 ⇔
−5c = 0
0 0 −5 c 0
Stu
Rădăcinile acestei ecuaţii sunt reale, deci formează spectrul transformării σ(T ) = {0, −3, −3}.
Deoarece matricea A este simetrică (A = t A), rezultă că endomorfismul T este diagonalizabil
şi că vectorii săi proprii din susbpaţii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru λ = λ 1 = 0, sistemul caracteristic asociat este
−2 1 1 a 0 −2a + b + c = 0
A · v = 0 ⇔ 1 −2 1 b = 0 ⇔ a − 2b + c = 0
1 1 −2 c 0 a + b − 2c = 0
şi are soluţiile
v = (a, b, c) = (t, t, t) = t (1, 1, 1), t ∈ R .
Deci am obţinut vectorul propriu generator v1 = (1, 1, 1).
Pentru λ = λ 2 = −3, sistemul caracteristic asociat este
1 1 1 a 0
(A + 3I3 )v = 0 ⇔ 1 1 1 b = 0 ⇔ {a + b + c = 0
1 1 1 c 0
şi are soluţiile v = (a, b, c) = (−s − t, s, t) = s(−1, 1, 0) + t(−1, 0, 1), s, t ∈ R .
py
Se observă că vectorii v2 = (−1, 1, 0) şi v3 = (−1, 0, 1) nu sunt ortogonali.
¡ 1 1Folosind ¢ procedeul
Gram-Schmidt obţinem vectorii ortogonali u2 ¡= (−1, 1, 0)şi ¢ u 3 = − 2 , − 2 , 1 . În concluzie,
vectorii v1 = (1, 1, 1), u2 = (−1, 1, 0) şi u3 = − 12 , − 12 , 1 formează o bază diagonalizatoare
Co
ortogonală, deci baza diagonalizatoare ortonormată cerută este
½ ¾ ½µ ¶ µ ¶ µ ¶¾
v1 u2 u3 1 1 1 1 1 1 1 2
B= , , = √ ,√ ,√ , −√ , √ , 0 , −√ , −√ , √ .
kv1 k ku2 k ku3 k 3 3 3 2 2 6 6 6
eb
II.9. Teorema Cayley-Hamilton. Funcţii de matrice
1 2 0
46. 1. a) Polinomul caracteristic al matricei A = 0 2 0 este
−2 −2 −1
W
2 −2 1 −1
py
Z2 = ¯¯ 0 A + I 3 ¯¯/¯¯ 0 2 3 ¯¯ = 61 (−3A2 + 3A + 6I) = 0 0 0
¯ 1 A2 4 ¯ ¯ 1 1 4 ¯ −1 2 0
¯ ¯ ¯ ¯
¯ −2 0 A − I ¯¯ ¯¯ −2 0 1 ¯¯ 0 2 0
¯
Co
Z3 = ¯¯ 0 2 A + I ¯¯/¯¯ 0 2 3 ¯¯ = 61 (2A2 − 2I) = 0 1 0 .
¯ 1 1 A2 ¯ ¯ 1 1 4 ¯ 0 −2 0
65
0 −2 0 −2 −116 5
Pentru f (A) = eA , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei Z1 , Z2 , Z3 ı̂n relaţia (19) obţinem:
1 −1 2
nt
A
şi deci e = 0 e2 0 .
e−1 − e 2e − 2e2 e−1
Altfel. Pentru cele trei valori proprii λ1 = −1, λ2 = 1, λ3 = 2 se obţin vectorii proprii
generatori pentru subspaţiile proprii corespunzătoare
Stu
py
deci ţinând cont că P (A) = 0, rezultă
7 116 0
Co
5 4 2 2
Q(A) = A + 2A − A + 5I = 47A − 83A + 43I = 0 65 0 .
−22 −304 7
c) Valorile proprii ale matricii A sunt λ1 = λ2 = 1 şi λ3 = 2. Deoarece λ1 = λ2 , ı̂n acest caz
scriem:
(20) f (A) = f (λ1 )Z1 + f 0 (λ1 )Z2 + f (λ3 )Z3
eb
sau echivalent
(21) f (A) = f (1)Z1 + f 0 (1)Z2 + f (2)Z3 ,
W
f (t) = t − 1 ⇒ f (A) = A − I = Z2 + Z3
f (t) = t + 1 ⇒ f (A) = A + I = 2Z1 + Z2 + 3Z3
nt
2
f (t) = t ⇒ f (A) = A2 = Z1 + 2Z2 + 4Z3 ,
Z2 + Z3 = A − I
2Z1 + Z2 + 3Z3 = A + I
Z1 + 2Z2 + 4Z3 = A2 .
Stu
Pentru f (A) = eA , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei z1 , z2 , z3 ı̂n relaţia (21), obţinem:
1 2 0
47. 1) Pentru A = 0 2 0 şi f (A) = ctg A, prin ı̂nlocuirea funcţiei f ı̂n
−2 −2 −1
relaţia (18), obţinem:
1
ctg A = [(A2 − 3A + 2I) ctg (−1) + (−3A2 + 3A + 3I) ctg 1 + (2A2 − 2I) ctg 2] =
6
py
1
= [(−4A2 + 6A + I) ctg 1 + (2A2 − 2I) ctg 2] =
6
1 3 −12 0 1 0 12 0
Co
= 0 −3 0 ctg 1 + 0 6 0 ctg2.
6 −12 12 −11 6 0 −12 0
µ ¶
1 2
48. a) Polinomul caracteristic al matricii A = 2 1
este
nt
Termenul liber −3 al acestui polinom este exact determinantul matricii A, deci A este in-
de
deci
(22) f (A) = f (−2)Z1 + f (2)Z2 ,
unde matricile Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla particularizăm funcţia f succesiv:
py
½
−3Z1 + Z3 = A − I
−Z1 + 3Z3 = A + I,
Co
care admite soluţia
µ ¶ µ ¶
1 1/2 −1/2 1 1/2 1/2
Z1 = (−A + 2I) = , Z2 = (A + 2I) = .
4 −1/2 1/2 4 1/2 1/2
eb
Pentru f (t) = et , prin ı̂nlocuirea funcţiei f şi a soluţiei Z1 şi Z2 ı̂n relaţia (22) obţinem
µ ¶
1 1 (e2 + e−2 )/2 (e2 − e−2 )/2
eA = (−A + 2I)e−2 + (A + 2I)e2 = .
4 4 (e2 − e−2 )/2 (e2 + e−2 )/2
W
Pentru f (t) = sin t, prin ı̂nlocuirea funcţiei f ı̂n relaţia (22) obţinem
µ ¶
1 1 1 0 sin 2
sin A = (−A + 2I) sin(−2) + (A + 2I) sin 2 = A sin 2 = .
sin 2 0
nt
4 4 2
de
= λ · A (f, h) + µ · A (g, h)
Z 1 Z 1
A(f, λg + µh) = f (t)dt · (λ g(s) + µ h(s)) ds =
0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
=λ f (t)dt · g (s)ds+µ f (t)dt · h (s)ds =
0 0 0 0
= λ · A (f, g) + µ · A (f, h) , ∀ f, g, h ∈ V, ∀λ , µ ∈ R .
76 ALGA-GDED
b) Avem
Z 1 Z 1
A(f, g) = f (t)dt · g (s)ds =
0 0
Z 1 Z 1
= g (s)ds · f (t)dt = A (g, f ) , ∀f, g ∈ V,
0 0
py
= λ(x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 ) + µ (x1 0 y1 − 2x1 0 y2 − 2x2 0 y1 + 3x2 0 y2 ) =
= λA(x, y) + µA(x0 , y).
Co
Analog
A = [A]{e1 ,e2 } = .
A(e2 , e1 ) A(e2 , e2 )
½
de
A(e1 , e1 ) = 1, A(e1 , e2 ) = −2
Dar deci matricea asociată lui A (şi lui Q) relative la baza
A(e2 , e1 ) = −2, A(e2 , e2 ) = 3,
µ ¶
1 −2
naturală este A = [A]B = .
−2 3
µ ¶µ ¶µ ¶ µ ¶
Stu
1 1 1 −2 1 1 0 −2
d) [A]B 0 = t [B 0 ]B [A]B [B 0 ]B = = .
1 −1 −2 3 1 −1 −2 8
52. Prin dedublare, deci prin substituţiile
(
xi xj → 12 (xi yj + xj yi )
x2i → 12 (xi yi + yi xi ) = xi yi
efectuate ı̂n expresia analitică a formei pătratice Q, obţinem expresia analitică a formai
polare ataşate
1
A(x, y) = x1 y1 − 4 · (x1 y2 + x2 y1 ) + 3x2 y2 = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 3x2 y2 .
2
Soluţii 77
53. a), b) La ambele subpuncte se verifică aditivitatea şi omogenitatea ı̂n x şi y.
a) Se observă că
py
54. a) şi b) Avem
Co
A(x, y) = x1 y2 − x2 y1 , A(y, x) = y1 x2 − y2 x1 = −x1 y2 + x2 y1 .
55. a) Obţinem
A (λ x + µx0 , y) = 2(λx1 + µx1 0 )y1 − 3(λx1 + µx1 0 ) · y3 − 3(λx3 + µx3 0 )y1 + 4(λx2 + µx2 0 )y2 =
de
Analog
A(x, y) = 2x1 y1 −3x1 y3 −3x3 y1 +4x2 y2 = 2y1 x1 −3y1 x3 −3y3 x1 +4y2 x2 = A(y, x) , ∀x, y ∈ R 3 .
b) Notăm B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonică a lui R 3 . Calculăm
A(e1 , e1 ) = 2, A(e1 , e2 ) = 0, A(e1 , e3 ) = −3
A(e2 , e1 ) = 0, A(e2 , e2 ) = 4, A(e2 , e3 ) = 0
A(e3 , e1 ) = −3, A(e3 , e2 ) = 0, A(e3 , e3 ) = 0,
78 ALGA-GDED
2 0 −3
de unde rezultă A = [A]B = 0 4 0 . Efectuăm verificarea
−3 0 0
2 0 −3 y1 2y1 − 3y3
A(x, y) = (x1 , x2 , x3 ) 0 4 0 y2 = (x1 , x2 , x3 ) 4y2 =
−3 0 0 y3 −3y1
Ker A = {x ∈ V | A(x, y) = 0, ∀ y ∈ V }.
Avem
A(x, y) = 0, ∀ y ∈ V ⇔ 2x1 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 + 4x2 y2 = 0, ∀y = (y1 , y2 , y3 ) ⇔
⇔ x1 = x2 = x3 = 0 ⇔ x = 0 R 3 ,
py
deci Ker A = {0}, de unde rezultă dim Ker A = 0. Rangul formei biliniare A este egal cu
rangul matricii A. Deoarece det A = −36 6= 0, rezultă rang A = rang A = 3. În concluzie,
se verifică teorema dimensiunii:
dim
| {zKer A} + rang A = dim
0
| {z } | {z }
3
R3 .
Co
3
µZ 1 ¶2 ·³
´1 ¸2
t2
a11 = A(q1 , q1 ) = (1 + t)dt = t + 2 = 94
0 0
µZ 1 ¶ µZ 1 ¶ ³
´¯1 ³ 3 ´¯
Stu
a = A(q , q ) = 2 2 ¯ ¯
12 1 2 (1 + t)dt s ds = t + t2 ¯ · s3 ¯ = 1
0
2
0 0
Z 1 Z 1
3
a13 = A(q1 , q3 ) = 0 (1 + t)dt · 0 1ds = 2
µZ 1 ¶2
1
a21 = a12 = 2 , a22 = A(q1 , q2 ) = 2
t dt = 19
0
Z 1 Z 1
1
a23 = A(q2 , q3 ) =
t 2
dt · 1ds =
3
0 0
µZ 1 ¶2
3 1
31a = a 13 = 2 , a 32 = a 23 = 3 , a 33 = A(q ,
3 3q ) = 1ds = 1,
0
Soluţii 79
9/4 1/2 3/2
deci A = [A]B 0 = 1/2 1/9 1/3 .
3/2 1/3 1
c) Nucleul formei biliniare A este:
Avem
Z 1 Z 1 Z 1
(23)A(p, q) = 0, ∀ q ∈ R 2 [x] ⇔ p(t)dt · q(s)ds = 0 , ∀q ∈ R 2 [x] ⇔ p(t)dt = 0.
0 0 0
Considerăm polinomul p ∈ R 2 [x] de forma p(x) = ax2 + bx + c. Atunci relaţia (23) se rescrie
Z 1 µ 3 ¶¯1
t t2 ¯
(at2 + bt + c)dt = 0 ⇔ a + b + ct ¯¯ = 0 ⇔
0 3 2 0
a b
⇔ 3 + 2 + c = 0 ⇔ c = − a3 − 2b .
Rezultă
py
¶ µ µ ¶ µ ¶
a b 1 1
p(x) = ax2 + bx − + = a x2 − +b x− ,
3 2 3 2
¡© ª¢
deci Ker A = L v1 = x2 − 13 , v2 = x − 12 şi deoarece vectorii v1 şi v2 sunt liniar independenţi
Co
avem B = {v1 , v2 } o bază ı̂n Ker A = 0. Deci dim Ker A = 2.
Rangul formei biliniare A este egal cu rangul matricii A, care se observă că este egal cu 1.
Se verifică astfel teorema dimensiunii, dim
| {zKer A} + rang A = dim R 2 [x].
| {z } | {z }
2 1 3
eb
R1 2
d) Q(p) = A(p, p) = ( 0 p(t)dt) .
e) Deoarece matricea A este singulară, rezultă că forma biliniară A este degenerată. Q
Z 1 Z 1
W
(
xi xj → 12 (xi yj + xj yi )
de
x2i → 12 (xi yi + yi xi ) = xi yi
efectuate ı̂n expresia analitică a formei pătratice Q, obţinem expresia analitică a formai
polare ataşate:
Stu
1 1 1 1
A(x, y) = x1 y1 − (x1 y2 + x2 y1 ) + 2 · (x2 y3 + x3 y2 ) = x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
2 2 2 2
b) Fie B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonică a spaţiului R 3 . Avem:
A(e1 , e1 ) = 1, A(e1 , e2 ) = − 21 , A(e1 , e3 ) = 0
A(e2 , e1 ) = − 12 , A(e2 , e2 ) = 0, A(e2 , e3 ) = 1
A(e3 , e1 ) = 0, A(e3 , e2 ) = 1, A(e3 , e3 ) = 0,
1 −1/2 0
deci A = [A]B = −1/2 0 1 .
0 1 0
80 ALGA-GDED
© ª
58. a) Avem U ⊥ = y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R 3 | A(v1 , y) = 0, A(v2 , y) = 0 . Formăm sis-
temul de ecuaţii ½ ½
A(v1 , y) = 0 2y1 − 3y3 + 4y2 = 0
⇔
A(v2 , y) = 0 −3y1 + 4y2 = 0,
¡ 3 5 ¢ © ¡ ¢ ª
ce are soluţiile y =¡(y1 , y2 ¢, y3 ) = t, 4 t, 3 t , t ∈ R . În concluzie, U ⊥ = t 1, 34 , 53 | t ∈ R =
L(v3 ), unde v3 = 1, 43 , 53 6= 0 R 3 . Deci o bază ı̂n U ⊥ este {v3 = (1; 3/4; 5/3)}.
b) Din teorema Grassmann avem dim(U ∩U ⊥ ) = dim U +dim U ⊥ −dim(U +U ⊥ ) = 2+1−3 =
0, de unde rezultă
(24) U ∩ U ⊥ = {0} .
Deoarece v1 , v2 şi v3 sunt 3 vectori liniar independenţi ı̂n spaţiul R 3 de dimensiune 3, rezultă
că v1 , v2 şi v3 formează o bază ı̂n R 3 , deci
(25) R3 = U + U⊥
py
II.11. Expresia canonică a unei forme pătratice
59. Folosind relaţia Q = t XAX, obţinem expresia analitică a formei pătratice Q:
Co
0 1 −2 x1
Q(x) = (x1 , x2 , x3 ) 1 0 3 x2 =
−2 3 0 x3
x1
eb
= (x2 − 2x3 , x1 + 3x3 , −2x1 + 3x2 ) x2 =
x3
= x1 x2 − 2x1 x3 + x1 x2 + 3x2 x3 − 2x1 x3 + 3x2 x3 =
W
x1 = y1 + y2 x1 1 1 0 y1
x2 = y1 − y2 ⇔ x2 = 1 −1 0 y2 .
0 0 1 y3
x3 = y3 x3
de
Obţinem
Q(y) = 2(y1 + y2 )(y1 − y2 ) − 4(y1 + y2 )y3 + 6(y1 − y2 )y3 = 2y12 − 2y22 + 2y1 y3 − 10y2 y3 .
Stu
Se observă că ı̂n aceste coordonate forma pătratică are expresie canonică. Pentru a obţine
baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de coordonate inversă
este:
y1 = 12 z1 − 21 z3
y1 1/2 0 −1/2 z1
y2 = − 12 z2 − 52 z3 ⇔ y2 = 0 −1/2 −5/2 z2 .
y3 z3
0 0 1
y3 = z3
În final, relaţia dintre coordonatele iniţiale (x1 , x2 , x3 ) şi cele finale (z1 , z2 , z3 ) este:
x1 1 1 0 1/2 0 −1/2 z1 1/2 −1/2 −3 z1
x2 = 1 −1 0 0 −1/2 −5/2 z2 = 1/2 1/2 2 z2 ,
x3 0 0 1 0 0 1 z3 0 0 1 z3
py
Matricea a formei pătratice relativ la această bază este matricea diagonală
1/2 0 0
Co
[Q]B 0 = 0 −1/2 0 .
0 0 12
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, −, +) sau ı̂ncă (n+ , n− , n0 ) = (2, 1, 0).
60. Fie A = [A] matricea formei polare
eb
A(x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + x2 y2
(obţinută prin
¶ dedublare) asociată formei pătratice Q relativ la baza naturală. Avem A =
W
µ
1 −2
. Aplicând metoda Jacobi, prin calcul direct obţinem minorii
−2 1
¯ ¯
¯ 1 −2 ¯¯
∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = ¯¯ = −3
nt
−2 1 ¯
µ ¶ ¯ ¯ µ ¶
1 1 1 ¯¯ e1 e2 ¯¯ 1 2/3
v1 = e1 ≡t , v2 = = − (−2e − e ) ≡ ,
∆2 ¯ 1 −2 ¯ 1 2
∆1 0 3 1/3
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ
Stu
iar expresia analitică a formei ı̂n noile coordonate [x]B 0 =t (x0 1 , x0 2 ) este Q(x) = x021 − 13 x022 .
µ ¶
1 −2
61. Spectrul matricii A = −2 1
asociate formei pătratice Q este σ(A) = {−1, 3}.
Pentru λ1 = −1 aflăm un vector propriu generator asociat rezolvând sistemul caracteristic
µ ¶µ ¶ µ ¶ ½
2 −2 x 0 x=t
(A − (−1)I)v = 0 ⇒ = ⇔ , t ∈ R.
−2 2 y 0 y=t
82 ALGA-GDED
Soluţiile acestui sistem sunt de forma v = (t, t) = t(1, 1), t ∈ R , deci un vector propriu
asociat este v1 = (1, 1). Analog, pentru λ2 = 3 avem vectorul propriu asociat v2 = (1, −1).
Normând baza ortogonală B = {v1 , v2 } obţinem o bază ortonormată
½ µ ¶ µ ¶¾
0 1 1 1 1
B = w1 = √ , √ , w2 = √ , − √
2 2 2 2
formată din vectori proprii ai matricei A, a cărei matricea asociată este
µ √ √ ¶
1/√2 1/ √2
C = [B 0 ]B = [w1 , w2 ] = .
1/ 2 −1/ 2
py
Signatura formei pătratice Q este (−, +), (n+ , n− , n0 ) = (1, 1, 0).
62. a) Metoda Gauss. Grupând termenii pentru a forma pătrate conform metodei
b2
Gauss, ax2 + bx = a1 (ax + 2b )2 − 4a , obţinem:
y 0 = −9y − 36z
0
z = z.
de
Se observă că relativ la aceste coordonate forma pătratică are expresia canonică. Pentru a
obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de coordonate
inversă este
Stu
x = x0 − 49 y 0 − 8z 0 0
x 1 −4/9 −8 x
1 0 0
y = − 9 y − 4z ⇔ y = 0 −1/9 −4 y 0 ,
z 0 0 1 z0
z = z0
1 −4/9 −8
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este C = [B 0 ] = 0 −1/9 −4 .
0 0 1
Matricea diagonală a formei pătratice relativ la această bază este
1 0 0
t
[Q]B 0 = CAC = 0 −1/9 0 .
0 0 81
Soluţii 83
Metoda valorilor proprii. Prin dedublare obţinem forma polară A asociată formei
pătratice Q,
v1 = (x
1 , y1 , z1 ), v2 = (x
2 , y2 , z2 ). Matricea acestei forme relativ la baza naturală este A =
1 −4 −8
[A] = −4 7 −4 , cu spectrul σ(A) = {9, 9, −9}. Se determină o bază formată
−8 −4 1
din vectorii proprii ortonormaţi ai matricii (fapt posibil deoarece A este matrice simetrică).
Pentru λ = 9, obţinem sistemul caracteristic
a −8a − 4b − 8c = 0
(A − 9I)v = 0, v ≡ b ⇔ −4a − 2b − 4c = 0 ⇔ b = −2a − 2c,
c −8a − 4b − 8c = 0
cu soluţiile v = (t, −2t − 2s, s) = t(1, −2, 0) + s(0, −2, 1), t, s ∈ R , deci doi vectori proprii
liniar independenţi sunt v1 = (1, −2, 0), v2 = (0, −2, 1). Ortogonalizăm {v1 , v2 } cu procedeul
py
Gram-Schmidt şi obţinem
u = v1 = (1, −2, 0)
1
Co
hv2 , u1 i
u2 = v2 − pru1 v2 = v2 − · u1 =
hu1 , u1 i
= (0, −2, 1) − 45 (1, −2, 0) = (− 45 , − 25 , 1)||(−4, −2, 5).
Aflăm al treilea vector propriu. Sistemul caracteristic asociat valorii proprii λ = −9 este
eb
10a − 4b − 8c = 0
(A + 9I)v = 0 ⇒ −4a + 16b − 4c = 0 ,
−8a − 4b + 10c = 0
W
are soluţiile v = (2t, t, 2t) = t(2, 1, 2), t ∈ R , deci obţinem u3 = v3 = (2, 1, 2).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii
u
√1 , u2 şi u3 ,√rezultă baza
ortonor-
1/ √5 −4/3√5 2/3
nt
9 0 0
diagonală ataşată formei pătratice relativ la această bază este [Q]B 0 = 0 9 0 .
0 0 −9
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obţinem minorii:
Stu
¯ ¯
¯ ¯ ¯ 1 −4 −8 ¯
¯ 1 −4 ¯¯ ¯ ¯
∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = ¯¯ = 7 − 16 = −9, ∆3 = ¯¯ −4 7 −4 ¯ = −729
−4 7 ¯ ¯ −8
¯
¯
−4 1
iar expresia analitică a formei pătratice Q relativ la noile coordonate (x0 , y 0 , z 0 ) este
1 4 1 4
py
Q(x) = −5x22 + 4x1 x2 = − (−5x2 + 2x1 )2 + x21 = − y12 + y22 ,
5 5 5 5
de unde rezultă schimbarea de coordonate
Co
½ µ ¶ µ ¶µ ¶
y1 = 2x1 − 5x2 y1 2 −5 x1
⇔ = .
y2 = x1 y2 1 0 x2
Pentru a obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de
coordonate inversă este
eb
½ µ ¶ µ ¶µ ¶
x1 = y2 x1 0 1 y1
⇔ = ,
x2 = − y51 + 25 y2 x2 −1/5 2/5 y2
W
Metoda valorilor proprii. Fie A = [A] matricea formei polare asociate formei pătratice
Q
de
A(e1 , e1 ) A(e1 , e2 ) 0 2
A = [A] = =
A(e2 , e1 ) A(e2 , e2 ) 2 −5
unde e1 = (1, 0), e2 = (0, 1). Spectrul acestei matrice este σ(A) = {−2, 2}. Se determină
o bază formată din vectori proprii ortonomaţi ai matricii A (fapt posibil deoarece A este
matrice simetrică); această bază se obţine, de exemplu,µprin normarea
¶ unei baze ortogonale
−1 1
formate din vectori proprii, de matricea asociată [B̄] = ; după normarea acestora,
1 1
0
obţinem matricea de trecere la noua bază B şi matricea diagonală ataşată formei pătratice
relativ la această bază,
µ √ √ ¶ µ ¶
0 −1/√ 2 1/√2 t −2 0
C = [B ] = , [Q] B0 = CAC = .
1/ 2 1/ 2 0 2
Soluţii 85
¯ ¯
¯ 0 2 ¯¯
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obţinem minorii ∆0 = 1, ∆1 = 0, ∆2 = ¯¯ = −4.
2 0 ¯
Unul dintre minori fiind nul, metoda nu este aplicabilă. Se observă că signatura formei
pătratice Q este (+, −) sau ı̂ncă, (n+ , n− , n0 ) = (1, 1, 0).
c) Metoda Gauss. Folosind relaţia Q =t XAX unde A = [Q]B , X = [x]B , obţinem expresia
analitică a formei pătratice Q,
3 −2 −4 x1
Q(x) = (x1 , x2 , x3 ) −2 6 −2 x2 = 3x21 − 4x1 x2 − 8x1 x3 + 6x22 − 4x2 x3 + 3x23 .
−4 −2 3 x3
py
¡ 14 ¢2
= 31 (3x1 − 2x2 − 4x3 )2 + 3
14 3 x2 − 14
3 x3 − 7x23 = 31 y12 + 3 2
14 y2 − 7y32 ,
de unde, examinând restrângerile de pătrate, rezultă schimbarea de coordonate:
Co
y1 = 3x1 − 2x2 − 4x3 y1 3 −2 −4 x1
y2 = 14 14
3 x2 − 3 x3 ⇔ y2 = 0 14/3 −14/3 x2 .
y3 0 0 1 x3
y3 = x3
Pentru a obţine baza căreia ı̂i corespund aceste coordonate, remarcăm că transformarea de
eb
coordonate inversă este
x1 = 13 y1 + 17 y2 + 2y3
x1 1/3 1/7 2 y1
3
x2 = 14 y2 + y3 ⇔ x2 = 0 3/14 1 y2 ,
W
x3 0 0 1 y3
x3 = y3
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagnală a formei
pătratice relativ la această bază, sunt
nt
1/3 1/7 2 1/3 0 0
0 t
C = [B ] = 0 3/14 1 , [Q]B 0 = CAC = 0 3/14 0 .
de
0 0 1 0 0 −7
Metoda valorilor proprii. Procedând analog punctului a), obţinem spectrul matricii
date σ(A) = {−2, 7, 7} şi vectorii proprii corespunzători v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, −2, 0),
Stu
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ
la această bază sunt respectiv:
1/3 −1/7 −2/7 1/3 0 0
py
0 t
C = [B ] = 0 −3/14 −1/7 , [Q]B 0 = CAC = 0 3/14 0 ,
0 0 −1/7 0 0 −1/7
Q(v 0 ) =
1 02
3
3
14
1
7
Co
x + y 02 − z 02 , v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 ∈ R 3 .
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, −), (n+ , n− , n0 ) = (2, 1, 0).
eb
d) Metoda Gauss. Folosind relaţia Q =t XAX, unde A = [Q]B , X = [x]B =t (x1 , x2 , x3 ),
obţinem expresia analitică a formei pătratice
care după gruparea termenilor pentru a forma pătrate devine Q(x) = (x1 + x2 − x3 )2 +
(x2 + x3 )2 + x23 .
Examinând restrângerile de pătrate, rezultă schimbarea de coordonate:
nt
y1 = x1 + x2 − x3 y1 1 1 −1 x1
y2 = x2 + x3 ⇔ y2 = 0 1 1 x2 ,
de
y3 0 0 1 x3
y3 = x3
x1 = y1 − y2 + 2y3 x1 1 −1 2 y1
x2 = y2 − y3 ⇔ x2 = 0 1 −1 y2 ,
x3 0 0 1 y3
x3 = y3
Metoda valorilor proprii. Polinomul caracteristic al matricii A este P (λ) = −λ3 + 6λ2 −
9λ + 1. Rădăcinile polinomului sunt reale, deoarece A este matrice simetrică, ı̂nsă fiind
Soluţii 87
iraţionale, nu pot fi determinate direct. Prin urmare metoda valorilor proprii nu se poate
aplica.
¯ ¯
1 1 ¯ ¯ ¯
Metoda Jacobi. Obţinem minorii Jacobi ∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 = ¯¯ = 1, ∆3 =
1 2 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 −1 ¯
¯ ¯
¯ 1 2 0 ¯ = 1 şi baza asociată
¯ ¯
¯ −1 0 3 ¯
1 µ ¶ 1
1 1 e1 e2
v1 = ∆ 1 e1 ≡ 0 , v2 = ∆2 = e1 − e2 ≡ −1 ,
1 1
0 0
¯ ¯
¯ e1 e2 e3 ¯¯ 2
1 ¯
¯
v3 = ∆3 ¯ 1 1 −1 ¯¯ = 2e1 − e2 + e3 ≡ −1 ,
¯ 1 2 0 ¯ 1
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală sunt respectiv:
1 1 2 1 0 0
C = [B 0 ] = 0 −1 −1 , [Q]B 0 = t CAC = 0 1 0 .
py
0 0 1 0 0 1
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, +), (n+ , n− , n0 ) = (3, 0, 0).
Co
e) Metoda Gauss. Grupând termenii pentru a forma pătrate obţinem:
1
Q(x) = −1 (−x1 + 3x3 )2 + x22 + 4x2 x3 + 4x33 =
= −(x1 + 3x3 )2 + (x2 + 2x3 )2 = −y12 + y22 .
eb
Din relaţiile schimbării de coordonate
y1 = −x1 + 3x3 y1 −1 0 3 x1
y2 = x2 + 2x3 ⇔ y2 = 0 1 2 x2
y3 0 0 1 x3
y3 = x3
W
obţinem
x1 −1 0 3 y1
x2 = 0 1 −2 y2 ,
nt
x3 0 0 1 y3
deci matricea noii baze şi matricea diagonală a formei pătratice sunt respectiv:
de
−1 0 3 −1 0 0
C = [B 0 ] = 0 1 −2 , [Q]B 0 = t CAC = 0 1 0 .
0 0 1 0 0 0
−1 0 3
prin dedublarea formei pătratice Q) este A = [A]B = 0 1 2 , are spectrul σ(A) =
3 2 −5
{−7, 2, 0} şi vectorii proprii corespunzători v1 = (2, 1, −4), v2 = (1, 2, 1), v3 = (3, −2, 1). Prin
normarea bazei ortonormate formate din vectorii
√proprii v√1 , v2 , v3√obţinem
baza ortonormată
2/√21 1/√6 3/ √14
căutată cu matricea asociată C = [B 0 ] = 1/ √21 2/√6 −2/√ 14 .
−4/ 21 1/ 6 1/ 14
Matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ la această bază este
−7 0 0
t
[Q]B 0 = CAC = 0 2 0 .
0 0 0
88 ALGA-GDED
py
Notăm cu M matricea din membrul drept. Relativ la noile coordonate, avem
Q(x) = 2y12 − 2y22 − 6y1 y3 − 6y1 y4 − 6y2 y3 + 6y2 y4 + 2y3 y4 .
Co
Grupând termenii pentru a forma pătrate se obţine ı̂n final
¡ ¢2
Q(y) = 12 (2y1 − 3y3 − 3y4 ) − 29 − 92 y3 − 3y2 − 72 y4 + 12 (2y2 − 32 y4 )2 − 2y42 =
= 12 z12 − 29 z22 + 12 z32 − 2z42 ,
eb
de unde rezultă transformarea de coordonate
z1 = 2y1 − 3y3 − 3y4
z1 2 0 −3 −3 y1
z2 = −3y2 − 9 y3 − 7 y4
W
2 2 z2 0 −3 −9/2 −7/2 y2
⇔
z3 =
,
z = 2y − 2
y 0 2 0 −2/3 y3
3 2 3 4
z4 0 0 0 1 y4
z4 = y4 ,
nt
y2 = 1 z3 + 1 z4 y2 0 0 1/2 1/3
2 3
⇔ = z 2 .
y3 = 29 z2 − 13 z3 − z4 y3 0 2/9 −1/3 −1 z3
y4 0 0 0 1 z4
y4 = z4
Stu
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este σ(A) = {−4, −2, 2, 4}, iar vectorii
proprii corespunzători sunt
v1 = (1, −1, 1, −1), v2 = (1, 1, 1, 1), v3 = (1, −1, −1, 1), v4 = (−1, −1, 1, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v1 , v2 , v3 şi v4 obţinem baza
ortonormată căutată cu matricea asociată
1/2 1/2 1/2 −1/2
0
−1/2 1/2 −1/2 −1/2
C = [B ] =
1/2
.
1/2 −1/2 1/2
−1/2 1/2 1/2 1/2
py
Metoda Jacobi. Deoarece minorul ∆1 = 0 este nul, metoda nu este aplicabilă.
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, −, −) sau (n+ , n− , n0 ) = (2, 2, 0).
g) Metoda Gauss. Procedând analog punctului c), obţinem expresia analitică a formei
Co
pătratice Q,
Q(x) = 5x21 − 4x1 x2 − 4x1 x3 + 6x22 + 4x23 .
Grupând termenii pentru a forma pătrate obţinem:
Q(x) = 15 (5x1 − 2x2 − 2x3 )2 + 26 2
5 x2 + 16 2
− 58 x2 x3 =
5 x3
eb
¡ 26 ¢2 40 2
= 51 (5x1 − 2x2 − 2x3 )2 + 26
5 4
5 x2 − 5 x3 − 13 x3 =
= 15 y12 + 5 2
26 y2 − 40 2
13 y3 ,
W
x3 0 0 1 y3
x3 = y3
de
0 t
C = [B ] = M = 0 5/26 2/13 , [Q]B 0 = CAC = 0 5/26 0 .
0 0 1 0 0 −40/13
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este σ(A) = {2, 5, 8}, iar vectorii proprii
corespunzători sunt
v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, −2), v3 = (−2, 2, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii
proprii v1 , v2 şi v3 obţinem baza ortonor-
2/3 1/3 −2/3
mată căutate cu matricea asociată [B 0 ] = 1/3 2/3 2/3 . Matricea diagonală
2/3 −2/3 1/3
2 0 0
ataşată formei pătratice relativ la această bază este [Q]B 0 = 0 5 0 .
0 0 8
90 ALGA-GDED
deci matricea de trecere la noua bază B 0 şi matricea diagonală ataşată formei pătratice relativ
la această bază sunt respectiv:
1/5 −1/13 3/20 1/5 0 0
C = [B 0 ] = 0 1/20 , = t CAC = 0 .
py
−5/26 [Q]B 0 5/26 0
0 0 13/40 0 0 13/40
Se observă că signatura formei pătratice Q este (+, +, +) sau (n+ , n− , n0 ) = (3, 0, 0).
b) Avem ind ā, b̄ ⇔ ā × b̄ 6= 0. În cazul nostru © āª× b̄ = (4 − µ)ī + (−2 + µ)j̄ − k̄ 6= 0̄
(coeficientul lui k̄ este totdeauna nenul), deci ind ā, © b̄ . Dar āª× b̄ 6= 0, (ā × b̄)⊥ā, (ā × b̄)⊥b̄,
deci ā × b̄ ∈
/ L(ā, b̄); deci o bază ı̂n V3 este dată de ā, b̄, ā × b̄ .
© ª
c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar ī, j̄, k̄ baza acestuia. Atunci tri-
nt
−→ −−→
unghiul determinat de reprezentanţii OA şi OB de origine O ai vectorilor liberi ā şi respectiv
b̄ ca muchii adiacente are cele trei vârfuri O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) şi B(1, 1, 2). Aria triunghiului
de
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii ā, b̄, c̄ ca muchii adiacente este dat de formula
Vt = 16 |hā, (b̄ × c̄)i|. Deoarece o prismă triunghiulară poate fi descompusă natural ı̂n 3
tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul ı̂n 2 prisme de volume egale, avem Vpr =
3Vt , Vpp = 2Vpr = 6Vt , deci pentru µ = 0 obţinem Vt = 16 |1 − 0| = 16 , Vpr = 12 , Vpp = 1.
65. a) Identificăm
© ª vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonică
otronormată
¯
ī, j̄, k̄
¯
, ā ≡ (1, −1, 1), b̄ ≡ (1, 2, 3), c̄ ≡ (0, 1, 1). Prin calcul direct, obţinem:
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯
b̄ × c̄ = ¯¯ 1 2 3 ¯ = −ī − j̄ + k̄ ≡ (−1, −1, 1) şi apoi dublul produs vectorial:
¯
¯ 0 1 1 ¯
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯
ā × (b̄ × c̄) = ¯¯ 1 −1 1 ¯ = −2j̄ − 2k̄ ≡ (0, −2, −2).
¯
¯ −1 −1 1 ¯
®
b) Aplicând formula ā×(b̄× c̄) = hā, c̄i b̄− ā, b̄ c̄, avem ā×(b̄× c̄) ≡ 0·(1, 2, 3)−2·(0, 1, 1) =
(0, −2, −2) ≡ −2j̄ − 2k̄.
c) Se observă că dublul produs vectorial w̄ = ā×(b̄× c̄) este ortogonal atât pe ® ā cât şi pe b̄× c̄
py
(fiind produsul vectorial al acestor vectori). Din relaţia w̄ = hā, c̄i b̄ − ā, b̄ c̄ se observă că
vectorul w̄ aparţine subspaţiului L(b̄, c̄), fiind combinaţie liniară de generatorii subspaţiului,
deci w̄ este coplanar cu b̄ şi c̄.
Co
III.2. Dreapta şi planul ı̂n spaţiu
66. a) Dreapta ∆ ce trece prin punctele A(1, 2, 3) şi B(4, 2, 1) este dată de ecuaţiile
carteziene:
x−1 y−2 z−3 x−1 y−2 z−3
∆: = = ⇔ = = .
eb
4−1 2−2 1−3 3 0 −2
Egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei, ∆ : (x, y, z) =
(1 + 3t, 2, 3 − 2t), t ∈ R .
W
b) Identificăm© vectorul
ª director v̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică
ortonormată ī, j̄, k̄ , v̄ ≡ (−1, 0, 2). Dreapta ∆ determinată de direcţia v̄ şi punctul
y−6
C(2, 6, 1) are ecuaţiile carteziene x−2 z−1
−1 = 0 = 2 ; egalând şirul de rapoarte cu t, obţinem
ecuaţiile parametrice ale dreptei ∆ : (x, y, z) = (2 − t, 6, 1 + 2t), t ∈ R .
nt
½
2x + y − 5z = 12
67. Rezolvând sistemul de ecuaţii 4x + 7y − 33z = 1 şi considerând ca necunoscută
de
ale dreptei ∆, obţinem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 şi t = 1 obţinem
respectiv punctele A0 ( 17 393 28
2 , 0, 1), A1 ( 46 , 1, 23 ) ∈ ∆.
®
68. Avem A, B, C necoliniare doar dacă ind{OA, OB, OC} ⇔ OA, OB × OC 6= 0.
¯ ¯
® ¯¯ 0 1 1 ¯
¯
a) Deoarece avem OA, OB × OC = ¯¯ 1 −2 1 ¯ = 5 6= 0, rezultă că punctele A, B şi C
¯
¯ 2 0 1 ¯
nu sunt coliniare. Ecuaţia planului π determinat de punctele A, B, C este dată de:
¯ ¯
¯ x y z 1 ¯¯
¯
¯ 1 −2 0 1 ¯¯
π : ¯¯ = 0 ⇔ 3x − y + 3z − 5 = 0.
¯ 1 1 1 1 ¯¯
¯ 0 1 2 1 ¯
92 ALGA-GDED
b) Identificăm
© ª vectorul n̄ cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonică ortonormată
ī, j̄, k̄ , n̄ ≡ (0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) şi are direcţia normală n̄ ≡
(0, 3, 2) este
π : 0(x − 1) + 3(y − 5) + 2(z − 0) = 0 ⇔ 3y + 2z − 15 = 0.
Altfel. π face parte din fasciculul paralel de plane de direcţii normale comune n̄ ≡ (0, 3, 2),
de ecuaţie πλ : 0x + 3y + 2z + λ = 0, λ ∈ R . Planul cerut conţine punctul D(1, 5, 0).
Condiţia D ∈ πλ conduce la 3 · 5 + 2 · 0 + λ = 0 ⇒ λ = −15, deci planul căutat este
π = πλ=−15 : 3y + 2z − 15 = 0.
c) Avem vectorii ū ≡ (2, 0, 0) şi v̄ ≡ (−1, 0, 3). Atunci
¯ planul π ce trece prin
¯ punctul E(2, 1, 2)
¯ x−2 y−1 z−2 ¯
¯ ¯
şi este paralel cu direcţiile ū şi v̄ este dat de π : ¯¯ 2 0 0 ¯ = 0 ⇔ 6y − 6 = 0 ⇔
¯
¯ −1 0 3 ¯
y = 1.
69. Se observă că un vector normal al planului x + 2y − 3z = 4 este ū = (1, 2, −3), iar
trei puncte ce aparţin planului sunt A(1, 0, −1),B(2, 1, 0) şi C(0, 2, 0). Deoarece punctul C,
de exemplu, nu aparţine dreptei determinate de punctele A şi B (care are ecuaţiile x − 1 =
y = z + 1) rezultă că A, B şi C sunt necoliniare (echivalent, verificaţi că AB × AC 6= 0).
py
Pentru a afla ecuaţiile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct aparţinând planului
şi de 2 vectori necoliniari ū = a1 ī + b1 j̄ + c1 k̄ şi v̄ = a2 ī + b2 j̄ + c2 k̄ ce admit reprezentanţi
−−→ −→
conţinuţi ı̂n planul π. Deoarece ştim că segmentele orientate AB şi AC sunt conţinute ı̂n
Co
−−→ −→
plan, alegem ū şi v̄ astfel ı̂ncât AB ∈ ū şi AC ∈ v̄. Atunci avem:
−−→
AB ≡ (a1 , b1 , c1 ) = (2 − 1, 1 − 0, 0 − (−1)) = (1, 1, 1),
−→
AC ≡ (a2 , b2 , c2 ) = (0 − 1, 2 − 0, 0 − (−1)) = (−1, 2, 1).
eb
În concluzie, planul π ce conţine punctul A(1, 0, −1) şi are direcţiile ū = ī + j̄ + k̄ şi v̄ =
−ī + 2j̄ + k̄ se poate rescrie sub formă parametrică:
x=1+s−t
W
π: y = 0 + s + 2t , s, t ∈ R ,
z = −1 + s + t
sau carteziană:
¯ ¯
nt
sunt respectiv 1, −3 şi 2, rezultă că planul π intersectează axele de coordonate ı̂n punctele
M1 (1, 0, 0), M2 (0, −3, 0) şi M3 (0, 0, 2). Scriem ecuaţia planului prin tăieturi:
x y z
π: + + − 1 = 0 ⇔ 6x − 2y + 3z − 6 = 0.
1 −3 2
b) Avem un punct F (1, 2, 3) aparţinând planului, un vector conţinut ı̂n plan ū ≡ (1, −1, 0)
(dat de vectorul director al dreptei ∆ : x1 = y−1−1 =
z−1
0 . Considerăm v̄ = F M al doilea
vector conţinut ı̂n plan, unde M ∈ ∆ este un punct oarecare al dreptei ∆. Fie M (0, 1, 1).
Rezultă v̄ = F M ≡ (0 − 1, 1 − 2, 1 − 3) = (−1, −1, −2). Obţinem:
¯ ¯
¯ x−1 y−2 z−3 ¯
¯ ¯
π : ¯¯ 1 −1 0 ¯ = 0 ⇔ x + y − z = 0.
¯
¯ −1 −1 −2 ¯
Soluţii 93
(x + y − 1) + r(z − 1) = 0, r ∈ R .
(1 + 2 − 1) + r(3 − 1) = 0 ⇔ 2 + 2r = 0 ⇔ r = −1,
py
Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n̄ = (1, 0, −3) are ecuaţia de
forma
πλ : 1 · x + 0 · y − 3 · z + λ = 0, λ ∈ R .
Co
Planul π aparţine acestui fascicul şi conţine punctul G(2, 0, −1), deci condiţia G ∈ πλ se
rescrie 1 · 2 + 0 · 0 − 3 · (−1) + λ = 0 ⇔ λ = −5; deci π : x − 3z − 5 = 0.
2x + 3z = 4, y = −1.
Se observă că sistemul este incompatibil, deci intersecţia lor este mulţimea vidă. Vectorii
x− 12
directori ai dreptelor ∆1 : x1 = y+2 = z−3
−1 şi ∆2 : 3 = y+1 = z−1
−1 sunt respectiv
nt
1 0
¡3 ¢ 2 ¡ ¢
v̄1 = (1, 1, −1) şi v̄2 = 2 , 0, −1 . În urma calculelor rezultă v̄1 × v̄2 = −1, − 12 , − 32 6= 0̄E3 ,
deci dreptele ∆1 şi ∆2 nu sunt paralele. Deoarece hv̄1 , v̄2 i = 52 6= 0, rezultă că dreptele ∆1 şi
de
∆2 nu sunt perpendiculare.
b) Planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 au vectorii normali n̄1 = (1, −3, 0), respectiv
n̄2 = (0, 2, 1). Deoarece n̄1 × n̄2 = (−3, −1, 2) 6= 0̄, cele două plane nu sunt nici paralele,
nici confundate, deci intersecţia lor este o dreaptă ∆∗ ale cărei puncte satisfac sistemul de
Stu
ecuaţii: ½
x − 3y − 1 = 0
2y + z − 2 = 0.
Se observă că sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci π1 şi π2 se intersectează
după o dreaptă. Deoarece hn̄1 , n̄2 i = −6 6= 0, rezultă că cele două plane nu sunt perpendic-
ulare.
½
x−y =2
72. a) Considerând x necunoscuta secundară ı̂n sistemul x + z = 3 , obţinem soluţiile:
x=t
y = −2 + t , t ∈ R , de unde, explicitând t ı̂n fiecare din cele trei relaţii, rezultă ecuaţiile
z =3−t
94 ALGA-GDED
x−0 y+2 z−3
carteziene ale dreptei ∆1 : 1 = 1 = −1 = t, deci un vector director al dreptei ∆1 este
v̄1 = ī + j̄ − k̄ ≡ (1, 1, −1).
1
x− 2 y+1 z−1
Ecuaţiile carteziene ale dreptei ∆2 sunt ∆2 : 3 = = , deci aceasta admite
0 −1
¡ ¢ 2
drept vector director v̄2 ≡ 23 , 0, −1 . Avem
3
√
hv̄1 , v̄2 i 2 +0+1 5 39
cos(∆1 , ∆2 ) = cos(v̄1 , v̄2 ) = =√ q = ,
kv̄1 k kv̄2 k 3 · 13 39
4
√ ¡ ¢
şi deci (∆1 , ∆2 ) = arccos 5 3939 ∈ 0, π2 .
y
b) Se observă că un vector director al dreptei ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 este v̄1 ≡ (−1, 2, 5), iar
un vector normal la planul π : y − z = 1 este n̄ ≡ (0, 1, −1). Fie α unghiul dintre dreapta ∆
şi planul π. Avem √
hv̄, n̄i −3 15
sin α = =√ √ =− ,
kv̄k kn̄k 30 · 2 10
√ √ ¡ ¢
deci α = arcsin −1015 = − arcsin 1015 ∈ − π2 , 0 .
py
c) Se observă că doi vectori normali la planele π1 : x − 3y = 1 şi π2 : 2y + z = 2 sunt respectiv
n̄1 = (1, −3, 0) şi n̄2 = (0, 2, 1). Fie θ unghiul dintre cele două plane. Atunci:
Co
hn̄1 , n̄2 i −6 6
cos θ = cos(n̄1 , n̄2 ) = =√ √ =− √ ,
kn̄1 k kn̄2 k 10 · 5 5 2
6
¡π ¢
deci θ = π − arccos 5√ 2
∈ 2,π .
p √ √
73. a) Avem d(A, B) = (−1 − 1)2 + (0 − 2)2 + (1 − 3)2 = 12 = 2 3.
eb
y
b) Dreapta ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 admite drept vector director v̄ ≡ (−1, 2, 5) şi conţine punctul
kAC×v̄k
C(1, 0, −1) obţinut anulând numărătorii fracţiilor. Atunci d(A, ∆) = kv̄k . Dar AC ≡
¯ ¯
¯ ī ¯
W
¯ j̄ k̄ ¯ ° ° √ √
(0, −2, −4), deci AC × v̄ = ¯¯ 0 −2 −4 ¯¯ ≡ (2, −4, 2). Rezultă °AC × v̄ ° = 24 = 2 6;
¯ −1 2 5 ¯
√ 2
√
6 2
√
5
kv̄k = 30, deci d(A, ∆) = √30 = 5 .
nt
py
mijlocul segmentului [AA0 ], avem
xA + xA0 yA + yA0 zA + zA0
xB = , yB = , zB = ,
2 2 2
deci
x0 + 1
2
de unde rezultă A0 (−3, −2, −1).
= −1,
y0 + 2
2
= 0,
z0 + 3
2
= 1,
Co
eb
b) Fie A0 proiecţia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta ∆, deci A0 este piciorul perpendicularei
y
dusă din punctul A(1, 2, 3) pe dreapta ∆ : x−1 z+1
−1 = 2 = 5 . Planul π∗ ce trece prin A şi este
perpendicular pe ∆ are ecuaţia
W
de unde rezultă A0 15 , 85 , 3 .
0
Simetricul¡punctului¢ A faţă de dreapta ∆ este simetricul lui A faţă de A , deci are coordo-
00 3 6
de
natele A − 5 , 5 , 3 .
c) Fie A00 simetricul lui A faţă de planul π. Pentru a găsi pe A0 , scriem mai ı̂ntâi ecuaţiile
dreptei ∆∗ ce trece prin A0 şi este perpendiculară pe π,
Stu
F 00 (0, 5, 1). Simetrica dreptei ∆ faţă de planul π este dreapta ∆∗ ce trece prin E 00 (1, 0, −1)
şi F 00 (2, 5, 1).
x−1 y−0 z+1 x−1 y z+1
∆∗ : = = ⇔ ∆∗ : = = .
0−1 5−0 1+1 −1 5 2
y+2
76. Metoda I. Ecuaţiile carteziene ale celor două drepte sunt: ∆1 : x−0
1 = 1 = z−3
−1
x− 12
(vezi ex. 8a), respectiv ∆2 : 3 = y+1 z−1
0 = −1 , deci vectorii lor directori sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1),
¡3 ¢ 2
respectiv v̄2 ≡ 2 , 0, −1 .
Perpendiculara comună a celor două drepte are direcţia dată de vectorul liber
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯ µ ¶
¯ ¯ 1 3
ū = v̄1 × v̄2 = ¯¯ 1 1 −1 ¯¯ ≡ −1, − , − .
¯ 3 0 −1 ¯ 2 2
2
Fie π∗ planul ce trece prin ∆1 (deci conţine un punct al dreptei ∆1 , de exemplu A(0, −2, 3) ∈
∆1 şi direcţia lui ∆1 , dată de v̄1¡≡ (1, 1, −1))¢ şi care conţine direcţia perpendicularei comune
celor două drepte, dată de n̄ ≡ −1, − 12 , − 32 . Atunci:
py
¯ ¯
¯ x−0 y+2 z−3 ¯
¯ ¯
π∗ : ¯¯ 1 1 −1 ¯¯ = 0 ⇔ −4x + 5y + z + 3 = 0.
Co
¯ −1 − 12 − 32 ¯
Metoda II. Fie v̄ ⊥ = v̄1 × v̄2 vectorul liber care dă direcţia perpendicularei comune. Perpen-
diculara comună a dreptelor ∆1 şi ∆2 se află la intersecţia dintre planul π1 = π∗ ce trece
prin ∆1 şi este paralel cu v̄ ⊥ (vezi Metoda I) şi planul π2 ce trece prin ∆2 şi este paralel cu
de
v̄ ⊥ .
Planul π2 va conţine un punct al dreptei ∆2 (considerăm B( 12 , −1, 1) ∈ ∆2 ), direcţia lui
∆2 dată de v̄2 ≡ ( 23 , 0, −1) şi direcţia dată de perpendiculara comună a lui ∆1 şi ∆2 , deci de
v̄ ⊥ = (−1, − 12 , − 32 ).
Stu
Atunci
¯ ¯
¯ x − 1/2 y+1 z−1 ¯
¯ ¯
π2 : ¯¯ 3/2 0 −1 ¯ = 0 ⇔ π2 : −2x + 13y − 3z + 17 = 0.
¯
¯ −1 −1/2 −3/2 ¯
Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus ı̂n perpendiculara comună ∆1 a celor două drepte doar ı̂n
situaţia ı̂n care vectorul w̄ = C1 (t)C2 (s) ≡ ( 3s+1 2 − t, −t + 1, −s + t − 2) este ortogonal pe
cei doi vectori directori v̄1 şi v̄2 . Această condiţie se rescrie
½ ½ ½ ½
w̄⊥v̄1 hw̄, v̄1 i = 0 −6t + 5s + 7 = 0 t = 9/7
⇔ ⇔ ⇔
w̄⊥v̄2 hw̄, v̄2 i = 0 −10t + 13s + 11 = 0 s = 1/7.
Punctele corespunzătoare celor două valori obţinute pentru s şi t sunt respectiv
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
9 9 5 12 1 5 6
B1 = C1 = ,− , ∈ ∆1 , B2 = C2 = , −1, ∈ ∆2 .
7 7 7 7 7 7 7
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune ∆⊥ , iar dreapta B1 B2 este exact perpendic-
ulara comună. Obţinem
py
Se observă că prin această metodă putem calcula uşor şi distanţa dintre cele două drepte.
Deoarece B1 ∈ ∆1 şi B2 ∈ ∆2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
Co
sµ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 √
9 5 5 12 6 2 14
d(∆1 , ∆2 ) = d(B1 , B2 ) = − + − +1 + − = .
7 7 7 7 7 7
−−−−−−−→
Metoda IV. Considerăm două puncte C1 (t) ∈ ∆1 şi C2 (s) ∈ ∆2 şi funcţia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 ,
eb
s, t ∈ R . Distanţa dintre cele două drepte este dată de valoarea minimă a funcţiei f când
s, t ∈ R . Avem
f (s, t) = ( 3s+1 2 2 2
2 − t) + (−t + 1) + (−s + t − 2) =
W
13 11 21
= 4 · s2 − 3t2 − 5st + 2 · s − 7t + 4 .
Punctele critice (s, t) ∈ R 2 ale funcţiei f (care conţin punctul de minim) se află rezolvând
nt
sistemul
½ ∂f ( 13 (
= 0 2 s − 5t + 11
2 =0 s = 1/7
∂s ⇔ ⇔
∂f
de
∂t = 0 6t − 5s − z = 0 t = 9/7,
soluţie unică (v. valorile obţinute prin metoda III). În continuare, pentru a determina per-
pendiculara comună a dreptelor ∆1 şi ∆2 se procedează analog cu Metoda III.
Stu
y+2 x− 21 y+1
77. Vectorii directori ai dreptelor ∆1 : x−0
1 = 1 = z−3
−1 şi ∆2 : 3 = 0 = z−1
−1
¡3 ¢ 2
sunt v̄1 ≡ (1, 1, −1), respectiv
¡ v̄2 ¢≡ 2 , 0, −1 , iar două puncte de pe aceste drepte sunt
A1 (0, −2, 3), respectiv A2 12 , −1, 1 . Atunci:
¯¡ 1 ¢ ¡ ¢®¯
¯ −2 , −1, − 21 , − 32 ¯
|hA1 A2 , v̄1 × v̄2 i| 2 , 1,
°¡ ¢°
d(∆1 , ∆2 ) = = ° −1, − 1 , − 3 ° =
||v̄1 × v̄2 || 2 2
¡ ¢ ¡ ¢ √
| 12 · (−1) + 1 · − 12 + (−2) · − 32 | 2 14
= √ = .
14/2 7
98 ALGA-GDED
py
½ ¡ ¢ √
x = 2 cos 3π π π
4 = 2cos¡ π − 4¢ = −2cos 4 =√− 2
y = 2 sin 3π π π
4 = 2 sin π − 4 = 2 sin 4 = 2
Co
p √
79. a) Folosim formulele (26). Avem x = 1, y = −2, z = −3. Deci ρ = x2 + y 2 = 5;
proiecţia punctului pe planul x0y aflându-se ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg xy =
2π− arctg 2, iar z = −3.
b) Folosim formulele
eb
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ , (ρ, θ, z) ∈ [0, ∞) × [0, 2π] × R .
z=z
W
4π
Avem ρ = 1, θ = 3 ,z= 2. Atunci rezultă:
4π
¡ π
¢ π 1
x = 1 · cos 3 = cos¡ π + 3¢ = −cos 3 = −√2
3
y = 1 · sin 4π π π
3 = sin π + 3 = − sin 3 = − 2
nt
z=2
p
r = x2 + y 2 + z 2
ϕ = arccos(z/r)
Stu
y
kπ + arctg x , pentru x 6= 0
θ= π/2, pentru x = 0, y > 0
3π/2, pentru x = 0, y < 0
unde k = 0, 1, 2, după cum punctul (x, y, 0) se află respectiv ı̂n cadranele I,pII & III, sau IV
ale planului xOy ≡ R 2 . Avem x³= 1, y ´= −2, z = −3, ³ de unde 2
´ obţinem r = x + y + z =
2 2
√ ¡z¢ 3 3
14 şi ϕ = arccos r = arccos − √14 = π − arccos √14 . Rezolvăm sistemul
√ √ 2 2
( x +y
x = r · sin ϕ · cos θ 1 = 14 · √ · cos θ cos θ = √1
14 5
⇔ √ 2 2 ⇔
y = r · sin ϕ · sin θ √
−2 = 14 · √ x +y sin θ = − √2 ⇒ tg θ = −2
14
· sin θ 5
Soluţii 99
şi deoarece ne aflăm ı̂n cadranul IV, rezultă θ = 2π + arctg (−2) = 2π − arctg 2 ∈ [0, 2π).
De asemenea, putem scrie θ = 2π − arcsin √25 = 2π − arccos √15 .
b) Folosim formulele
x = r sin ϕ cos θ
y = r sin ϕ sin θ , (r, ϕ, θ) ∈ [0, ∞) × [0, π] × [0, 2π].
z = r cos ϕ
2π 5π
Avem r = 1, ϕ = 3 ,θ = 3 şi obţinem
√
3
cos ϕ = cos(π − π3 ) = − cos π3 = − 12 , sin ϕ = sin(π − π3 ) = sin π3 = 2 ,
√
3
cos θ = cos(2π − π3 ) = cos π3 = 12 , sin θ = sin(2π − π3 ) = sin(− π3 ) = − sin π3 = − 2 ,
deci √ √
x = r sin ϕ cos θ = 1 · 23 · 12 = 43 ,
√ √
y = r sin ϕ sin θ = 1 · 23 (− 23 ) = − 34 ,
py
z = r cos ϕ = 1 · (− 21 ) = − 12 .
√
3 3 1
În concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = ( 4 , − 4 , − 2 ).
Co
III.5. Conice
81. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuaţie de tipul
(27) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0,
eb
unde coeficienţii a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
a11 + 2a12 + a22 + 2a10 + 2a20 + a00 =0
a11 = −4α
a11 − 2a12 + a22 + 2a10 − 2a20 + a00 =0
W
x2 y2
Γ : −4x2 + 3y 2 + 1 = 0 ⇔ − = 1.
1/4 1/3
100 ALGA-GDED
Γ : α(AB)(CD) + β(AC)(BD) = 0, α, β ∈ R .
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x − y + 1 = 0, x − y − 1 = 0, x = 0, y = 0.
py
Rezultă ecuaţia conicei
Co
unde α, γ ∈ R , α2 + β 2 > 0. Notând β = 2α − γ, rezultă ecuaţia obţinută la metoda 1.
83. Metoda I. Conica Γ este descrisă de o ecuaţie de forma (27). Coeficienţii se obţin
din condiţiile A, B, C ∈ Γ, care se rescriu
a11 + 2a10 + a00 = 0 ½
eb
a11 = −2α, a12 = γ, a22 = −2β
a00 = 0 ⇔
a10 = α, a20 = β, a00 = 0
a22 + 2a20 + a00 = 0
unde α, β ∈ R nu sunt ambele nule. Înlocuind ı̂n ecuaţia generală (27) şi ı̂mpărţind prin −2,
W
Γ : αx2 − γxy + βy 2 − αx − βy = 0.
nt
Ecuaţiile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) şi (CB) sunt respectiv
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei Γ satisfac relaţia (a11 − a22 )k + a12 (k 2 − 1) = 0. În
cazul nostru avem 2k 2 + 3k − 2 = 0 ⇒ k ∈ {−2, 12 } şi deci k1 = −2 şi k2 = 12 sunt respectiv
pantele axelor.
Ţinând cont că axele trebuie să treacă prin centrul conicei C0 (2, −1), rezultă că ecuaţiile
celor două axe sunt respectiv
1
∆1 : y + 1 = −2(x − 2) ⇔ 2x + y − 3 = 0, ∆2 : y + 1 = (x − 2) ⇔ x − 2y − 4 = 0.
2
Direcţiile celor două asimptote sunt date de vectorii liberi v̄ = lī + mj̄ care satisfac relaţia
py
deci avem (l, m) ∈ {(1, 0), (3, 4)}. În concluzie ecuaţiile carteziene ale asimptotelor asociate
celor două direcţii asimptotice date de vectorii v̄1 ≡ (1, 0) şi v̄2 ≡ (3, 4) sunt
˜1 :
∆ x−2
= y+1
⇔ y = −1
Co
1 0
˜2 :
∆ x−2
= y+1
⇔ 4x − 3y − 11 = 0.
3 4
deci
y = −1 ∓ 2/ 5
acestea se află la intersecţia conicei cu prima axă de simetrie. De asemenea, Γ ∩ ∆2 = ¡ g,
deci ∆2 este axa de simetrie netransversă a conicei (vezi figura 1).
nt
de
Stu
Figura 1 Figura 2
¯ ¯
¯ 9 3 ¯¯
85. a) Se observă că δ = ¯
¯ 3 1 ¯
= 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece
¯ ¯
¯ 9 3 −2 ¯
¯ ¯
∆ = ¯¯ 3 1 −4 ¯ = −100 6= 0, conica este o parabolă.
¯
¯ −2 −4 −4 ¯
102 ALGA-GDED
b) Deoarece conica Γ este o parabolă, ecuaţia axei de simetrie a acesteia este de forma
∆ : a11 gx + a12 gy = 0. În cazul nostru avem
py
n ³ √ ´o
deci Γ ∩ Ox = A1,2 2(1±9 10) , 0 , iar
½ ½
Co
9x2 + 6xy + y 2 − 4x − 8y − 4 = 0 x=0
Γ ∩ Oy : ⇔
x=0 y 2 − 8y − 4 = 0,
√
deci Γ ∩ Oy = {B1,2 (0, 4 ± 2 5)} (vezi figura 2).
¯ ¯
eb
¯ 16 2 ¯¯
86. a) Se observă că δ = ¯
¯ 2 19 ¯
= 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum
¯ ¯
¯ 16 2 40 ¯
¯ ¯
∆ = ¯¯ 2 19 5 ¯ = 18000 6= 0, conica este o elipsă.
¯
W
¯ 40 5 40 ¯
b) Centrul C al elipsei Γ ı̂l aflăm rezolvând sistemul
½ ½
32x + 4y + 80 = 0 x = −5/2
⇒
nt
4x + 38y + 10 = 0 y = 0,
c) Pantele k1,2 ale axelor de simetrie sunt date de ecuaţia (16 − 19)k + 2(k 2 − 1) = 0 ⇔
2k 2 − 3k − 2 = 0 şi deci avem k1 = 2 şi k2 = − 12 . Ţinând cont că axele trebuie să treacă prin
centrul conicei C(− 52 , 0), rezultă că ecuaţiile celor două axe sunt respectiv ∆1 : y = 2(x + 52 )
şi ∆2 : y = − 21 (x + 52 ). Vârfurile conicei Γ sunt punctele de intersecţie dintre Γ şi axele de
Stu
Figura 3
87. a) Ecuaţia polarei punctului A ı̂n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuaţiei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obţinem
1 1 1 3
∆pol,A : 1 · x − 2 · (x · 2 + 1 · y) + 3 · 2y − 4 · · (x + 1) + 6 · (y + 2) − 4 = 0 ⇔ y = x.
py
2 2 2 8
Intersecţia dintre polara ∆ şi conică este dată de
½ 2 ½
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0 43x2 − 112x − 256 = 0
Co
⇔
y = 3x/8 y = 3x/8,
√ √
deci de punctele T1,2 ( 56±843 221 , 21±343 221 ). Atunci cele două tangente au ecuaţiile
√
−65 ± 3 221
eb
∆1,2 : y − 2 = (x − 1) · √ .
13 ± 8 221
b) Diametrul conicii Γ conjugat cu direcţia v̄ = ī − 2j̄ ≡ (1, −2) este dat de ecuaţia
W
Dacă ducem tangentele de direcţie v̄ ≡ (1, −2) la conică, atunci punctele de tangenţă {A, B}
le aflăm rezolvând sistemul
nt
½ 2 ½
x − 2xy + 3y 2 − 4x + 6y − 4 = 0 x = (7y + 8)/3
{A, B} = Γ ∩ ∆conj : ⇔ ,
3x − 7y − 8 = 0 y2 + y − 2 = 0
de
de unde rezultă A(−2, −2) şi B(5, 1). În concluzie, ecuaţiile tangentelor de direcţie v̄ la
conică sunt respectiv
y+2
∆1 : x+2
1 = −2 ⇔ 2x + y + 6 = 0
Stu
x−5 y−1
∆2 : 1 = −2 ⇔ 2x + y − 11 = 0.
c) Tangenta dusă prin punctul B(1, 1) ∈ Γ la conica Γ are ecuaţia obţinută prin dedublare
cu coordonatele punctului B,
sau echivalent 2x − 5y + 3 = 0.
¯ ¯
¯ 0 2 ¯¯
88. Se observă că δ = ¯¯ 2 −3 ¯
= −4 < 0, deci avem conică de gen hiperbolic. Cum
¯ ¯
¯ 0 2 2 ¯
¯ ¯
∆ = ¯¯ 2 −3 −7 ¯ = −16 6= 0, conica este hiperbolă. Notând k = tg α, unghiul de rotaţie
¯
¯ 2 −7 −7 ¯
104 ALGA-GDED
py
Γ:
5 5 5 5
care după restrângerea pătratelor ı̂n x0 şi y 0 se rescrie
Co
µ ¶ 2 µ ¶ 2
0 4 30
−4 x − √ + y −√ + 4 = 0,
5 5
| {z } | {z }
x00 y 00
eb
deci efectuăm translaţia X 0 = X 00 + V 0 dată de relaţiile
µ 0 ¶ µ 00 ¶ Ã 0 √4 ! µ 0 ¶ µ 00 ¶ Ã √4
!
x x x − 5 x x 5
→ = ⇔ = + .
y0 y 00 y 0 − √35 y0 y 00 √3
W
A= = .
a21 a22 2 −3
¯ ¯
¯ −λ 2 ¯
Avem PA (λ) = det (A−λI) = ¯ ¯ ¯ = λ2 + 3λ − 4. Rădăcinile ecuaţiei caracte-
2 −3 − λ ¯
Stu
ristice λ2 + 3λ − 4 = 0 sunt λ1 = −4 < 0 şi λ2 = 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru λ = 1, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul
µ ¶µ ¶ µ ¶ ½
−1 2 a 0 −a + 2b = 0
(A − I)v = 0 ⇔ = ⇔ ,
2 −4 b 0 2a − 4b = 0
ce are soluţiile v = (2t, t) = t(2, 1), t ∈ R . Pentru t = 1 obţinem vectorul propriu asociat
v1 = (2, 1). Analog, pentru λ = −4, obţinem vectorul propriu v2 = (1, −2). Normând cei
doi vectori obţinem baza ortonormată:
½ µ ¶ µ ¶¾
2 1 1 2
f1 = √ , √ , f2 = √ , − √ .
5 5 5 5
Soluţii 105
Deoarece det [f1 , f2 ] < 0, permutând coloanele matricii şi notând e1 = f2 , e2 = f1 , rezultă
matricea C a rotaţiei: µ √ √ ¶
1/ √5 2/√5
C = [e1 , e2 ] = ,
−2/ 5 1/ 5
( √
x = (x0 + 2y 0 )/ 5
0 0
iar ecuaţiile rotaţiei xOy → x Oy devin √ . Pe baza valorilor proprii
y = (−2x0 + y 0 )/ 5
şi a invarianţilor se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem λ1 = −4, λ2 = 1 şi
∆ −16
δ = −4 = 4, deci
∆ y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ −4x002 + y 002 + 4 = 0 ⇔ x002 − = 1.
δ 4
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C0 (x, y) satisfac sistemul:
½ ½
2y + 2 = 0 x=2
⇔
2x − 3y − 7 = 0 y = −1
py
deci putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector
OC0 ≡ t (2, −1):
µ ¶ µ 0 ¶ µ ¶ ½
x x 2 x = x0 + 2
= + ⇔ ,
Co
0
y y −1 y = y0 − 1
de unde rezultă Γ : 4x0 y 0 − 3y 02 + 4 = 0. Se observă că este necesară o rotaţie de sistem
x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00 de matrice C, dată de relaţiile: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina
fie aplicând formula
eb
µ ¶
2a12 cos θ − sinθ
(28) tg 2θ = , C= ,
a11 − a22 sin θ cos θ
W
fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obţine ecuaţia redusă a conicei (vezi
figura 1),
2 y 002
Γ : x00 − = 1.
4
nt
¯ 9 3 −2 ¯¯ ¯ ¯
¯ ¯ 9 3 ¯¯
∆ = ¯¯ 3 1 −4 ¯¯ = −100 6= 0, δ = ¯¯ = 0,
¯ −2 3 1 ¯
−4 −4 ¯
Stu
deci conica este o parabolă (conică fără centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al
cărei unghi θ este soluţia ecuaţiei
a11
tg θ = − ⇔ tg θ = −3.
a12
Rezultă ca posibilă alegere cos θ = √1 , sinθ = − √310 (o alegere echivalenta fiind cos θ =
10 µ √ √ ¶
1/ √10 3/√10
− √110 , sin θ = √3 ), deci matricea de rotaţie este R = , iar formulele
10 −3/ 10 1/ 10
rotaţiei sunt: ( √
µ ¶ µ ¶
x x0 x = (x0 + 3y 0 )/ 10
=R ⇔ √
y y0 y = (−3x0 + y 0 )/ 10.
106 ALGA-GDED
Ecuaţia conicei relativ la sistemul rotit x0 Oy 0 este (după restrângerea unui pătrat şi gruparea
termenului liniar complementar de gradul I):
µ ¶2 µ ¶
1 √ 5
10 y 0 − √ = −2 10 x0 − √ .
10 2 10
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile y 00 = y 0 −
√1 , x00 = x0 − √5 iar relaţiile ce definesc translaţia sunt
10 2 10
µ ¶ µ ¶ √5
x0 x00 2 10
= + .
y0 y 00 √1
10
Originea O00 este exact vârful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) şi (x0 , y 0 ) =
( 2√510 , √110 ). Relativ la reperul x00 Oy 00 conica are ecuaţia canonică Γ : y 002 = − √210 x00 .
Observaţie. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilor proprii,
µ după
¶ cum
9 3
urmează. Matricea asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem
3 1
¯ ¯
py
¯ 9−λ 3 ¯¯
PA (λ) = det(A − λI) = ¯¯ = λ2 − 10λ. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice
3 1−λ ¯
λ2 − 10λ = 0 sunt λ1 = 0, λ2 = 10, deci conica este de gen parabolic.
Pentru λ = 0, vectorii proprii asociaţi v = (a, b) satisfac sistemul
Co
µ ¶µ ¶ µ ¶ ½
9 3 a 0 9a + 3b = 0
(A − λI)v = 0 ⇔ = ⇔
3 1 b 0 3a + b = 0
care are soluţiile v = (t, −3t) = t(1, −3), t ∈ R . Pentru t = 1, obţinem vectorul propriu
eb
asociat v1 = (1, −3). Analog, pentru λ = 10, obţinem vectorul propriu v2 = (3, 1). Normând
vectorii v1 şi v2 , obţinem baza ortonormată
½ µ ¶ µ ¶¾
1 3 3 1
B 0 = e1 = √ , − √
W
, e2 = √ , √ ,
10 10 10 10
à !
√1 √3
deci matricea de rotaţie este: R = [e1 , e2 ] = 10 10 ; trecerea de la sistemul de
− √310 √1
10
nt
y = (−3x0 + y 0 )/ 10.
Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei relativ la reperul xOy, obţinem ecuaţia relativ la noul reper:
µ ¶2 µ ¶
Stu
0 1 √ 0 5
Γ : 10 y − √ = −2 10 x − √
10 2 10
Cele două paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 − √110 , x00 = x0 − 2√510 ,
de unde rezultă ecuaţiile translaţiei x0 Oy 0 → x00 Oy 00 :
x00 = x0 − √5 µ 0 ¶ µ 00 ¶ √5
2 10 x x 2 10
⇔ = + ,
y 00 = y 0 − √1 y0 y 00 √1
10 10
³ ´
de vector OO00 = √5 , √1 . În final, ecuaţia canonică a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 )
2 10 10
2
este Γ : y 002 = − √10 x00 (vezi figura 2).
Soluţii 107
q
−∆ √1
Verificare. Avem ∆ = −100, δ = 0, I = 10 ⇒ p = I3 = 10
deci ecuaţia redusă a conicei
2
este de forma y = ±2px ⇔ y 002
= ± √210 x00 (s-a obţinut varianta cu semnul minus).
deci conica este o elipsă (conică cu centru). Deoarece a12 6= 0, efectuăm o rotaţie al cărei
unghi θ, care se determină aplicând formula
2a12 4
tg 2θ = ⇔ tg 2θ = − ;
a11 − a22 3
© ª
rezultă tg θ ∈ 2, − 12 . Pentru tg θ = 2, rezultă ca posibilă alegere cos θ = √15 , sin θ = √2 ,
à ! 5
√1 − √2
deci matricea de rotaţie este C = 5 5 , iar formulele rotaţiei sunt:
py
√2 √1
5 5
µ ¶ µ ¶ ½ √
x x0 x = (x0 − 2y 0 )/√ 5
=C ⇔
Co
y y0 y = (2x0 + y 0 )/ 5.
Înlocuind x, y ı̂n ecuaţia conicei Γ : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0, rezultă noua
ecuaţie a acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
√ √
eb
Γ : 20x02 + 15y 02 + 20 5 · x0 − 30 5 · y 0 + 40 = 0 ⇔
à √ ! 2
5 ³ √ ´ 2
0
⇔ 20 x + + 15 y 0 − 5 = 60,
2
W
| {z }
| {z } y 00
x00
√
5
deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relaţiile x00 = x0 + 2 ,
√
nt
y0 y 00 5
x002 y 002
Se obţine ecuaţia canonică a elipsei Γ : 20x002 + 15y 002 = 60 ⇔ 3 + 4 = 1.
Stu
Observaţia 1. Matricea rotaţiei se poate obţine şi prin metoda valorilorµproprii, după
¶ cum
16 2
urmează. Matricea asociată formei pătratice ataşate conicei este A = . Avem
¯ 2 19
¯
¯ 16 − λ 2 ¯
PA (λ) = ¯¯ ¯ = λ2 − 35λ + 300. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice λ2 − 35λ +
2 19 − λ ¯
300 = 0 sunt λ1 = 15 şi λ2 = 20, iar vectorii proprii ortonormaţi sunt
½ µ ¶ µ ¶¾
2 1 1 2
B 0 = e1 = − √ , √ , e2 = √ , √ .
5 5 5 5
Pe baza valorilor proprii şi a invarianţilor se poate anticipa ecuaţia canonică a conicei. Avem
λ1 = 15,λ2 = 20, ∆δ = −60, deci
∆ x002 y 002
Γ00 : λ1 x002 + λ2 y 002 + = 0 ⇔ 15x002 + 20y 002 − 60 = 0 ⇔ + = 1.
δ 4 3
Observaţia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C0 (x, y) satisfac sistemul
½ ½
8x + y + 20 = 0 x = − 52
⇔ ,
2x + 19y + 5 = 0 y=0
deci putem
¡ 5efectua
¢ ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate xOy → x0 C0 y 0 , de vector
t
OC ≡ − 2 , 0 , descrisă de relaţiile:
µ ¶ µ 0 ¶ µ ¶ ½
x x −5/2 x = x0 − 5/2
= 0 + ⇔
y y 0 y = y0 .
Relativ la noul sistem ecuaţia conicei este: Γ : 16x02 + 4x0 y 0 + 19y 02 − 60 = 0. Prezenţa
termenului x0 y 0 ı̂n ecuaţie arată că este necesară o rotaţie de sistem x0 C0 y 0 → x00 C0 y 00 de ma-
py
2a12
trice C: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina fie aplicând formula tg 2θ = ,
µ ¶ a 11 − a22
cos θ − sinθ
C = , fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1 şi rezolvarea prin
Co
sin θ cos θ
x002 y 002
metoda ı̂n care rotaţia precede translaţiei). În final se obţine Γ : 3 + 4 = 1 (vezi figura
3).
III.6. Cuadrice
eb
91. a) Se observă că prin restrângerea pătratelor, ecuaţia sferei Σ se rescrie sub forma
Σ : (x + 1)2 + (y − 3)2 + (z + 2)2 = 4 ⇔ [x − (−1)]2 + (y − 3)2 + [z − (−2)]2 = 4.
W
| − 4 + 3 − 6 + 13| 6
d = d(C, π) = √ = √ < 2,
2 2
4 +1 +3 2 26
de
25 36
deci s-a obţinut centrul C 0 (− 13 , 13 , − 35
13 ).
În concluzie, cuadrica este nedegenerată (∆ 6= 0) şi admite centru de simetrie (deoarece
δ 6= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este soluţia sistemului:
gx = 0 2x − 2y − 2z = 5 x = 5/4
gy = 0 ⇔ −2y − 2x − 2z = 0 ⇔ y = −5/4
gz = 0 2z − 2y − 2x = 0 z = 0,
py
deci Cs (5/4, −5/4, 0).
c) Valorile proprii ale matricilor sunt λ1 = 1, λ2 = −2 şi λ3 = 2. Vectorii proprii
v = (a, b, c) ataşaţi valorii proprii λ1 = 1 ı̂i aflăm rezolvând sistemul:
Co
0 −1 −1 a 0 −b − c = 0
(A − λ1 I) · v = 0 ⇔ −1 −2 −1 b = 0 ⇔ −a − 2b − c = 0 ,
−1 −1 0 c 0 −a − b = 0
eb
cu soluţia v = (t, −t, t) = t (1, −1, 1) , t ∈ R , deci un generator al spaţiului propriu este
v1 = (1, −1, 1).
Analog găsim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) şi v3 = (−1, 0, 1). Normând, obţinem baza
ortonormată
W
½ µ ¶ µ ¶ µ ¶¾
1 1 1 1 2 1 1 1
B 0 = e0 1 = √ , − √ , √ , e0 2 = √ , √ , √ , e0 3 = − √ , 0, √ , .
3 3 3 6 6 6 2 2
nt
y = C y0 ⇔ y = − √13 x0 + √26 y 0
z z0
z = √13 x0 + √16 y 0 + √12 z 0 .
Stu
Înlocuind expresiile obţinute ale coordonatelor x, y, z ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă ecuaţia
cuadricei relativ la noul sistem de coordonate:
Σ0 : x02 − 2y 02 + 2z 02 − √53 x0 − √56 y 0 + √52 z 0 − 1 = 0 ⇔
³ ´2 ³ ´2 ³ ´2
5 5 5 33
⇔ x0 − 2√ 3
− 2 y 0
− √
4 6
+ 2 z 0
+ √
4 2
− 8 = 0.
Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de
formulele: 00 ± √ 0 00 ± √
x = x0 − 5± 2√ 3 x x 5±2√3
y 00 = y 0 − 5± 4√ 6 ⇔ y 0 = y 00 + 5 ±4 √6
00
z = z0 + 5 4 2 z0 z 00 −5 4 2
110 ALGA-GDED
Prin ı̂nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei rezultă ecuaţia relativ la reperul
O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 − 2y 002 + 2z 002 − = 0,
8
de unde rezultă ecuaţia canonică
x00 y 00 z 00
(29) − + − 1 = 0,
33/8 33/16 33/16
deci cuadrica este un hiperboloid cu o pânză.
Altfel. Deoarece δ = −4 6= 0, avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (5/4, −5/4, 0) şi
putem efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs )
de vector OO0 = (5/4, −5/4, 0), descrisă de relaţiile:
0
x x 5/4 x = x0 + 5/4
y = y + −5/4 ⇔
0
y = y 0 − 5/4
0
z z 0 z = z0.
py
Rezultă ecuaţia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,
Co
Efectuăm o rotaţie de sistem Ox0 y 0 z 0 → O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, dată de relaţiile X 0 = CX 00 ;
determinăm matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obţine ı̂n final
ecuaţia canonică (redusă) a cuadricei Σ, dată de (29) (vezi figura 4).
W eb
nt
de
Figura 4
II. a)Considerăm
cuadrica √
Σ2 .
0
√ − 3 0
Stu
În concluzie, Σ2 este nedegenerată (∆ 6= 0) şi are centru de simetrie (deoarece δ 6= 0).
Soluţii 111
py
ortonormată
( Ã√ ! à √ ! )
0 0 3 1 0 1 3 0
B = e1= , ,0 ,e 2 = ,− , 0 , e 3 = (0, 0, 1) ,
2 2 2 2
− 3 2 0 .
eb
0 0 1
Deoarece det C0 < 0, obţinem matricea de rotaţie C schimbând ı̂ntre ele primele două coloane,
√
W
1/2
√ 3/2 0
C = − 3/2 1/2 0 .
0 0 1
√
x x0
x = 12 x√0 + 23 y 0
y = y 0
⇔ y = − 23 x0 + 12 y 0
de
z z0 z = z0
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
Σ2 : 3x02 − y 02 − 7z 02 + 8 7 + 3 x0 + 8 7 3 − 1 y 0 − 14z 0 − 87 = 0 ⇔
µ √ ¶2
4(7+ 3) ¡ ¡ √ ¢¢2 2
⇔ 3 x0 + 3 − y0 − 4 7 3 − 1 − 7 (z 0 + 1) + a = 0,
√
16(377−56 3)
unde a = 3 > 0. Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia
Ox0 y 0 z 0 → O x y z dată de formulele:
00 00 00 00
√
4(7+ 3) 0 00 ¡ √ ¢±
x 00
= x 0
+
3 x x −4 ¡7 + √3 ¢ 3
¡ √ ¢
y 00 = y 0 − 4 7 3 − 1 ⇔ y = y + 4 7 + 3
0 00
0 00
00 z z −1
z = z0 + 1
112 ALGA-GDED
Figura 5
Înlocuind (x0 , y 0 , z 0 ) ı̂n ecuaţia cuadricei, rezultă un hiperboloid cu o pânză de ecuaţie redusă
002 002 002
(vezi figura 5) − xa/3 + y a + za/7 = 1.
1 −3 1
py
III. a) Avem A = −3 1 −1 , deci σ(A) = {−2, 3, 6}. Invarianţii cuadricei sunt:
1 −1 5
¯ ¯
¯ 1 −3 1 −2 ¯ ¯ ¯
Co
¯ ¯ ¯ 1 −3 1 ¯¯
¯ −3 1 −1 4 ¯ ¯
∆ = ¯¯ ¯ = −216, δ = ¯ −3
¯ ¯ 1 −1 ¯¯ = −36
¯ 1 −1 5 −6 ¯ ¯ 1
¯ ¯ −1 5 ¯
−2 4 −6 14
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 −3 ¯¯ ¯¯ 1 1 ¯ ¯ 1 −1 ¯¯
J = ¯¯ + ¯+¯ = −8 + 4 + 4 = 0, I = trA = 1 + 1 + 5 = 7.
1 ¯ ¯ 1 5 ¯ ¯ −1 5 ¯
eb
−3
2x − 6y + 2z − 4 = 0 x − 3y + z = 2
2y − 6x − 2z + 8 = 0 ⇔ −3x + y − z = −4 ⇒ Cs (1, 0, 1).
10z + 2x − 2y − 12 = 0 x − y + 5z = 6
1 −3 1
asociate cuadricei date este A = −3 1 −1 . O bază formată din vectori proprii
1 −1 5
Stu
asociaţi valorilor proprii λ1 = −2, λ2 = 3 şi λ3 = 6 este {v1 = (1, 1, 0), v2 = (−1, 1, 1), v3 =
(1, −1, 2)}. Normând, obţinem baza ortonormată
½ µ ¶ µ ¶ µ ¶¾
0 0 1 1 0 1 1 1 0 1 1 2
B = e1= √ , √ , 0 , e 2 = −√ , √ , √ , e 3 = √ , −√ , √ ,
2 2 3 3 3 6 6 6
Deoarece det C0 > 0, rezultă matricea de rotaţie C = C0 . Relaţiile de trecere la noul sistem
Soluţii 113
de coordonate sunt:
x= √1 x0 − √1 y 0 + √1 z 0
2 3 6
x x0
y = C y0 ⇔ y= √1 x0 + √1 y 0 − √1 z 0
2 3 6
z z0
z= √1 y 0 + √2 z 0
3 6
Ţinând cont de expresiile din paranteze, efectuăm translaţia Ox0 y 0 z 0 → O00 x00 y 00 z 00 dată de
formulele: 00 0 00 √
0 1
x = x − √2 x x 1/ 2
y 00 = y 0 √ ⇔ y 0 = y 00 + √ 0
00
z = z 0 − 26 z0 z 00 6/2
py
Prin ı̂nlocuirea ı̂n ecuaţia (30) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezultă
ecuaţia relativ la reperul O00 x00 y 00 z 00 :
Co
−2x002 + 3y 002 + 6z 002 = −1,
Figura 6
Altfel. Deoarece avem o cuadrică cu centru de simetrie Cs (1, 0, 1) (δ = −36 6= 0), putem
efectua ı̂n prealabil o translaţie de sistem de coordonate Oxyz → O0 x0 y 0 z 0 , unde O0 = Cs ,
de vector OO0 ≡ (1, 0, 1).
0
x x 1 x = x0 + 1
y = y + 0 ⇔
0
y = y0
0
z z 1 z = z0 + 1
py
pentru orice t ∈ R . Prin ı̂nlocuire obţinem
2 2 µ 2 ¶ µ ¶
(at + 3) (ct) a c2 2 2a
− = bt + 1 ⇔ − t + − b t = 0, ∀t ∈ R ,
9 4 9 4 3
Planul π tangent la cuadrică ı̂n punctul M (3, 1, 0) se obţine prin dedublarea ecuaţiei cuadricei
cu coordonatele punctului M , deci
x·3 z·0 1
π: − = (y + 1) ⇔ 2x − 3y − 3 = 0.
9 4 2
nt
Direcţia normalei ∆0 3 M (3, 1, 0) este dată de vectorul normal la planul tangent, de direcţie
y−1
ū ≡ (2, −3, 0); rezultă ∆0 : x−3 z
2 = −3 = 0 .
de
sunt de forma
½ ½
x−a y−b z−c x−y =a−b x−y =λ
∆0 : = = ⇔ ⇔ ,
1 1 −1 y+z =c−b y+z =µ
unde
(32) λ = a − b, µ = c − b, λ, µ ∈ R .
½
0 x = y2
Împunem ca ∆ să se sprijine pe curba . Acest lucru este echivalent cu compati-
z=0
bilitatea sistemului
½ ½
x = y2 , z = 0 x = µ + λ, z = 0
∆0 ∩ Ga : ⇔ ,
x − y = λ, y + z = µ y = µ, x = y 2
Soluţii 115
unde
y z
py
(33) λ= , µ= .
x−1 x−1
½ 2
x + y2 = 1
În plus, faptul că ∆0 se sprijină pe curba Γ : conduce la condiţia de compat-
x−z =0
Co
ibilitate a sistemului
( 2 ( µ
x + y 2 = 1, x − z = 0 x = z = µ−1
0
∆ ∩Γ: ⇔
λ
λx − λ = y, µx − µ = z y = µ−1 , x2 + y 2 = 1,
eb
2
anume µ2 + λ2 = (µ − 1) ⇔ λ2 + 2µ − 1 = 0. Înlocuind λ şi µ din relaţiile (33) ı̂n condiţia
de compatibilitate obţinută, rezultă ecuaţia suprafeţei conice căutate
µ 2 ¶ µ ¶
W
y z 2
Σ: +2 − 1 = 0 ⇔ (x − 1) − 2 (x − 1) z − y 2 = 0
x−1 x−1
97. a) Planul π ı̂n care se află cercul generator al cuadricei este perpendicular pe axa
Oy : x0 = y1 = z0 , deci are ecuaţia de forma πλ : 0 · x + 1 · y + 0 · z = λ ⇔ y = λ, λ ∈ R . În
plus, cercul generator se află pe o sferă Σr cu centrul pe axa Oy. Presupunând centrul sferei
de
1 + λ2 + 9 = µ ⇔ λ2 + 10 = µ.
Înlocuind λ şi µ din relaţiile (34) ı̂n (35) se obţine ecuaţia suprafeţei căutate (un cilindru
circular drept cu axa de simetrie Oy): Σ : x2 + z 2 = 10.
116 ALGA-GDED
dată de 11λ2 + 40λ + 40 = µ. Înlocuind λ şi µ din determinările lor iniţiale, rezultă ecuaţia
suprafeţei căutate, un con cu axa de simetrie Oy, de ecuaţie
2
Σ : x2 − 10y 2 + z 2 − 40y + 40 = 0 ⇔ x2 − 10 (y + 2) + z 2 = 0.
py
98. a) Fie s, t ∈ R . Atunci
½
s2 = t 2
f (s) = f (t) ⇔ (s2 , s3 ) = (t2 , t3 ) ⇔ ⇔ s = t,
s3 = t 3
2 3
f (s) = (x, y) ⇔ (s , s ) = (x, y) ⇔
Co
şi deci f este injectivă. Fie (x, y) ∈ R 2 un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
½ 2
s =x
s3 = y,
eb
iar pentru x < 0 sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este surjectivă. Nefiind
surjectivă, f nu este bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f = (f1 , f2 ) este
W
à df1 ! à !
ds
2s
[J(f )] = = .
df2
ds
3s2
nt
Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f )] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie.
Deoarece J(f ) nu este matrice pătratică, f nu poate fi difeomorfism.
de
2 sin s = 2 sin t
¡ ¢ 3
şi deoarece s, t ∈ 0, π2 , rezultă s = t, deci f este injectivă. Fie (x, y,2 z) ∈ R un punct
2 cos t = x
oarecare din domeniul valorilor. Deoarece f (t) = (x, y, z) ⇔ sin 2t = y şi deoarece
2 sin t = z
pentru x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞) sau y ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞) sau z ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞),
sistemul nu are soluţii, rezultă că funcţia f nu este surjectivă şi deci nici bijectivă.
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este
4 cos t · (− sin t) −2 sin 2t
[J(f )] = 2 cos 2t = 2 cos 2t .
2 cos t 2 cos t
Soluţii 117
Deoarece pentru ∀t ∈ R , avem (−2 sin 2t)2 + (2 cos 2t)2 = 4 6= 0, rezultă rang[J(f )] = 1, deci
f este imersie. Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f )] = 1 6= 3), nici difeomorfism.
½
2 v =s+t−u
100. a) Pentru (u, v), (s, t) ∈ R , avem f (u, v) = f (s, t) ⇔ u2 − u(s + t) + st = 0 ,
iar care a doua ecuaţie a sistemului are soluţiile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s),
ceea ce indică simetria funcţiei f ı̂n variabilele u, v. Deoarece ∀(u, v) ∈ R 2 , f (u, v) = f (v, u),
rezultă că f nu este injectivă (de exemplu, f (0, 1) = f (1, 0) = (1, 0)); f nu este nici bijectivă.
Pe de altă parte, avem
½
v =x−u
f (u, v) = (x, y) ⇔
u2 − ux + y = 0,
iar a doua ecuaţie admite soluţii reale doar dacă avem y ≤ x2 /4. Deci există perechi (x, y) ∈
R 2 care nu au preimagine prin f ; prin urmare f nu este surjectivă. Pentru (x, y) = (0, 1)
obţinem ½
u+v =0
f (u, v) = (0, 1) ⇔ ⇒ u2 = −1,
uv = 1
py
g. De asemenea, condiţia (x, y) ∈ Im f conduce la inegalitatea de mai sus,
deci f −1 (0, 1) = ¡
y ≤ x /4. Prin urmare, Im f = {(x, y) ∈ R 2 | y ≤ x2 /4}.
2
µ ¶
−1 2v
. Avem det[J(f )] = 1 − 6vu2 ,
Co
b) Matricea Jacobiană a funcţiei f este [J(f )] =
3u2 −1
deci rang [J(f )] = 2 pentru ∀(u, v) ∈ R 2 \D, unde D = {(u, v)|u2 v = 16 }, deci f este şi
imersie şi submersie pe R 2 \D. Folosind teorema funcţiilor implicite rezultă că funcţia f este
difeomorfism local, dar fiind bijectivă, rezultă f difeomorfism global pe R 2 \D.
eb
101. Notând f1 (ρ, θ) = ρ cos θ şi f2 (ρ, θ) = ρ sin θ, obţinem matricea Jacobiană a funcţiei
f:
∂f1 ∂f1 Ã !
∂ρ ∂θ cos θ −ρ sin θ
J(f ) = = .
W
∂f2 ∂f2
∂ρ ∂θ
sin θ ρ cos θ
Deoarece det[J(f )] = ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ > 0, ∀(ρ, θ) ∈ (0, ∞) × [0, 2π), folosind teorema
funcţiei inverse, rezultă f difeomorfism. Pentru a afla inversa lui f , rezolvăm următorul
sistem ı̂n ρ şi θ:
nt
½ p
ρ cos θ = x
⇒ ρ2 (cos2 θ + sin2 θ) = x2 + y 2 ⇒ ρ = x2 + y 2 .
ρ sin θ = y
de
Distingem cazurile:
1o . x = 0, y > 0 ⇒ θ = π/2; 2o . x = 0, y < 0 ⇒ θ = 3π/2; 3o . x > 0, y ≥ 0 ⇒ θ = arctg xy ;
4o . x < 0 ⇒ θ = π + arctg xy ; 5o . x > 0, y < 0 ⇒ θ = 2π + arctg xy , deci f −1 (x, y) =
Stu
p
( x2 + y 2 , θ), unde
y
kπ + arctg x , pentru x 6= 0,
(36) θ= π/2, pentru x = 0, y > 0
3π/2, pentru x = 0, y < 0,
unde k ia valorile 0, 1 şi 2 după cum (x, y) se află respectiv ı̂n cadranul I, cadranele II sau
III, sau ı̂n cadranul IV. În concluzie,
p
f −1 (x, y) = ( x2 + y 2 , θ), f −1 : R 2 \{(0, 0)} → (0, ∞) × [0, 2π),
py
α000 (0) = (24t0 , 0, 60t20 , 120t30 ) = (0, 0, 0, 0)
(iv)
α (0) = (24, 0, 120t0 , 360t20 ) = (24, 0, 0, 0) 6= (0, 0, 0, 0),
deci rezultă B punct singular de ordinul 4. În concluzie, tangenta şi hiperplanul normal la
Co
curba α ı̂n punctul B au respectiv ecuaţiile
x2 = −1
∆tg,B : x124−0 = x20+1 = x30−0 = x40−2 ⇔ x3 = 0
x4 = 2
eb
Hnor,B : 24 · (x1 − 0) + 0 · (x2 + 1) + 0 · (x3 − 0) + 0 · (x4 − 2) = 0 ⇔ x1 = 0.
Din relaţia α0 (t) = 0 rezultă unica soluţie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.
W
104. Găsim punctul comun al curbelor rezolvând sistemul α(t) = β(s), care se rescrie
½ ½ ½
t2 + 1 = 2 + s s2 + s = 0 s=0
⇔ ⇔
ln t = s, t = s + 1 ln t = s, t = s + 1 t = 1,
nt
deci punctul comun al curbelor are coordonatele α(1) = β(0) = (2, 0, 1). Vectorii tangenţi ı̂n
punctul comun la cele două curbe sunt α0 (1) = (2, 1, 1), respectiv β 0 (0) = (1, 1, 1), deci avem
de
t2
105. Notând x(t) = t − 1, y(t) = t−1 , obţinem
y(t) t2
şi deoarece lim = lim = 1 = m, rezultă v̄ ≡ (1, 1) direcţie asimptotică a
t→±∞ x(t) t→±∞ (t − 1)2
2t − 1
curbei pentru t → ±∞. Deoarece n = lim (y(t) − m · x(t)) = lim = 2 rezultă
t→±∞ t→±∞ t − 1
y = x + 2 asimptotă a curbei pentru t → ±∞.
Soluţii 119
py
l=a 2 − 2 cos tdt = a 2 − 2 1 − 2 sin2 dt.
0 0 2
t
Dar t ∈ [0, 2π] ⇔ ∈ [0, π] ⇒ sin t ≥ 0, deci
Co
2
Z 2π ¯2π
t t ¯¯
l = 2a sin dt = −4a cos · ¯ = −4a(−1 − 1) = 8a.
0 2 2 0
b) Deoarece originea α(0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei α (deoarece α0 (0) = 0),
eb
vom calcula abscisa curbilinie corespunzătoare lui t = π. Avem
Z t Z t Z t
0
√ u
s(t) = kα (u)kdu = a 2 − 2 cos u du = 2a sin du =
W
π π π 2
¯t
¯
= −4a · cos . u2 ¯¯ = −4a cos 2t , s : [0, 2π] → [−4a, 4a].
π
nt
s
Se observă că inversa acestei funcţii, t : [−4a, 4a] → [a, 2π] este dată de t(s) = 2 arccos(− 4a ).
2
În concluzie, parametrizarea normală a curbei α este β : [−4a, 4a] → R ,
de
s
β(s) = (α ◦ s−1 )(s) = α(s−1 (s)) = α(2 arccos(− 4a )) =
s s s
= (a(2 arccos(− 4a ) − sin(2 arccos(− 4a ))), a(1 − cos(2 arccos(− 4a ))))
Stu
108. a) Notăm F (x, y) = x2 − y3 − 3 şi (xA , yA ) = (−2, 1). Folosind formulele tangentei
şi normalei la o curbă plană dată prin ecuaţie carteziană implicită,
¡ ¢ ³ ´
∆tg : (x − xA ) · ∂F ∂x (xA ,yA ) + (y − yA ) · ∂F
∂y = 0,
(xA ,yA )
x − xA y − yA
∆nor : ∂F = ∂F .
( ∂x )(xA ,yA ) ( ∂y )(xA ,yA )
py
y−1
Obţinem ∆tg : 4x + 3y + 5 = 0, respectiv ∆nor : x+2
−4 = −3 .
√
b) Avem x2 − y 3 − 3 = 0 ⇒ y = 3 x2 − 3, deci o parametrizare a curbei α este
½
Co
x = t√
, t ∈ R.
y = 3 t2 − 3
109. a) Baza reperului Frenet RF = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t)}} al curbei α este dată de
perechea de câmpuri vectoriale {T~ , N
~ }, unde:
eb
µ ¶
~ α0 (t) x0 (t) y 0 (t)
T (t) ≡ kα0 (t)k = √ 0 2
x (t)+y 0 2 (t)
,√
x02 (t)+y 02 (t)
µ ¶
W
~ (t) = Rπ/2 (T~ (t)) ≡ √ −y 0 (t) x0 (t)
N ,√ .
x0 2 (t)+y 0 2 (t) x02 (t)+y 02 (t)
În cazul nostru x(t) = t, y(t) = t2 , deci x0 (t) = 1, y 0 (t) = 2t. Rezultă
µ ¶ µ ¶
nt
1 2t 2t 1
T (t) = √ ,√ , N (t) = − √ ,√ .
1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2 1 + 4t2
Deoarece α0 (t) = (1, 2t) 6= OR2 , rezultă α curbă regulată şi deci valoarea curburii curbei este
de
dată de egalitatea
x0 (t)y 00 (t) − x00 (t)y 0 (t) 1 · 2 − 0 · 2t 2
(37) k(t) = = = .
Stu
punctul α(t). Aceşti versori, consideraţi ı̂n punctul A ∈ Imα ı̂i vom nota cu T̄A , N̄A . Cum
α(t) = (t, t2 ) rezultă α0 (t) = (1, 2t). Avem √ A ∈ Imα, deoarece A(−2, 4) = α(−2). Deoarece
α0 (−2) = (1, −4) are norma kα0 (−2)k = 17 6= 0, punctul A este un punct regulat al curbei
α. Versorii căutaţi sunt:
α0 (−2)
√1 √4
T̄A = kα0 (−2)k = ( 17 , − 17 )
µ ¶Ã ! à !
cos π2 − sin π2 √1 √4
N̄A = R π2 T̄A ≡ sin π2 cos π2
17
− √417
= 17
√1
,
17
Soluţii 121
(38) .
x02 (t)+y 02 (t) 1+6t2
py
yC (t) = y(t) + x0 (t) · x0 (t)y 00 (t)−x00 (t)y 0 (t) = 2
Funcţia de curbură k(t) ı̂n α(t) este dată de relaţia (37), deci raza cercului osculator este
Co
1 (1 + 4t2 )3/2
R(t) = = .
|k(t)| 2
(y − 25 2 4913
2 ) = 4 .
d) Folosind formulele (38) obţinem parametrizarea evolutei:
µ 2
¶
3 6t + 1
αev (t) = −4t , , t ∈ R.
nt
x=t
. Înlocuind t obţinut din prima relaţie ı̂n cea de-a doua, obţinem Γ = Imα :
y = t2
x2 − y = 0 ⇒ y = x2 , o parabolă.
2
Stu
din care, eliminând pe a, obţinem Γ∗ : x2 − y 2 = 0 sau x = ±y, deci curba Γ∗ este reuniunea
celor 2 bisectoare y = x şi y = −x.
122 ALGA-GDED
b) Procedând analog punctului a), ı̂nfăşurătoarea familiei de curbe Γα : x·cos α+y ·sin α = 2
este conţinută ı̂n curba Γ∗ definită prin sistemul
½
x · cos α + y · sin α = 2
−x · sin α + y · cos α = 2, α ∈ R .
Înmulţind cu cos α prima relaţie şi cu − sin α a doua relaţie, iar apoi cu sin α prima relaţie
şi cu cos α a doua şi sumându-le, obţinem
½
x = 2(cos α − sin α)
y = 2(cos α + sin α)
din care, eliminând prin sumarea pătratelor variabila α, obţinem Γ∗ : x2 + y 2 = 4, deci curba
Γ∗ este cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază 2.
c) Înfăşurătoarea familiei de curbe Γλ : x2 + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0 este conţinută ı̂n curba
Γ∗ definită prin sistemul:
½ 2 ½
x + y 2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0 λ=x+2
py
⇔
−2x + 2λ − 4 = 0 x2 + y2 − 2λx + λ2 − 4λ = 0,
Co
cu vârful pe axa Ox, care admite Ox ca axă de simetrie.
111. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba Γ : F (x, y) = 0 ı̂n
punctul (x0 , y0 ) ∈ Γ,
∂f ∂f
eb
∆tg : (x − x0 ) · (x0 , y0 ) + (y − y0 ) · (x0 , y0 ) = 0
∂x ∂y
x − x0 y − y0
∆nor : ∂f = ∂f .
∂x (x0 , y0 ) ∂y (x0 , y0 )
W
Pentru (x0 , y0 ) = (2, −1) şi f (x, y) = x3 −2y 2 obţinem ecuaţiile tangentei, respectiv normalei
x−2 y+1
∆tg : 3x + y − 5 = 0, ∆nor : = ⇔ x − 3y − 5 = 0.
nt
3 1
b) Punctele singulare ale curbei Γ sunt soluţiile sistemului
de
f (x, y) = 0 3
x − 2y 2 = 0 ½
∂f 2 x=0
∂x (x, y) = 0 ⇔ 3x = 0 ⇒
y = 0,
∂f −4y = 0
Stu
∂y (x, y) = 0
unde f (x, y) = x3 − 2y 2 , rezultă că O(0, 0) este punct singular de ı̂ntoarcere al curbei Γ.
Direcţia v = (l, m) a tangentei ı̂n O(0, 0) la curbă este dată de relaţia
∂2f ∂2f 2
2 ∂ f
l2 · (0, 0) + 2l · m · (0, 0) + m · (0, 0) = 0 ⇔ m2 · (−4) = 0 ⇔ m = 0,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Soluţii 123
deci v = l(1, 0). În concluzie, ecuaţiile tangentei, respectiv normalei la curba Γ ı̂n punctul
O(0, 0) ∈ Γ sunt
x−0 y−0
∆tg : 1 = 0 ⇔ y = 0, (axa Ox)
∆nor : 1 · x − 0 + 0 · (y − 0) = 0 ⇔ x = 0, (axa Oy).
py
√ √
deci Γ ∩ Oy = {α(1 ± 2)} = {(0, 2 ± 2 2)}.
ii) Studiem dacă α este o curbă periodică, deci dacă ∃T > 0, α(t) = α(t + T ), ∀t ∈ Dα a.ı̂.
t + T ∈ Dα . Avem ( 1
Co
1
t = −T + t+T
∗
⇔ T = 0.
1 1
t = T + t+T , ∀t ∈ R
t%0 t̄&0
deci α nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t → ±∞, t % 0 şi t & 0 există
ramuri infinite. Studiem existenţa asimptotelor oblice. Avem:
de
y(t) t(1 + 2t + t12 )
m = t→±∞
lim = lim = −1
x(t) t→±∞ t(−1 + 2t + t12 )
Stu
2
n = lim (y(t) + x(t)) = lim (4 + ) = 4.
t→±∞ t→±∞ t
Rezultă că dreapta ∆as,±∞ : y = −x + 4 este asimptotă oblică a curbei pentru t → ±∞. De
asemenea,
y(t) t2 + 2t + 1
m = lim = lim 2 =1
t→0 x(t) t→0 t − 2t + 1
n = lim (y(t) − x(t)) = lim 2t = 0,
t→0 t→0
deci dreapta ∆as,0 : y = x este asimptotă oblică a curbei pentru t → 0− şi pentru t → 0+ .
iv) Studiem existenţa punctelor singulare şi de extrem pentru funcţiile coordonate ale curbei.
2
t2 −1
Avem x0 (t) = − t t+1 0
2 , y (t) = − t2 . Se observă că deoarece x0 (t) < 0, ∀x 6= 0, avem
124 ALGA-GDED
py
√ √
t −∞ −1 1− 2 0 1 1+ 2 +∞
x(t) +∞ & 2 & 0 & −∞|∞ & 2 & 0 & −∞
√ √
y(t) −∞ % 0 & 2−2 2 & −∞|∞ & 4 % 2+2 2 % +∞
x0 (t) − − −1 − − − −|− − −1 − − − −
y 0 (t)
Co
+ + 0 − − − −|− − 0 + + + +
Obs. y = −x + 4 My A y = x|y = −x
eb my B y = −x + 4
W
nt
Figura 7 Figura 8
de
de unde pentru ρ > 0 avem ρ2 (a sin2 θ − ρ cos θ) = 0, deci ρ cos θ = a sin2 θ, iar pentru
θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 } obţinem ecuaţia polară a curbei,
a sin2 θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu fac parte din Dα sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
2 }.
Calculăm distanţa de la origine la asimptotă folosind formula
a sin2 θ
d = lim ρ(θ) · sin(θ − θ0 ) = lim · (− sin θ0 · cos θ) = ±a.
θ→θ0 θ→θ0 cos θ
Ecuaţiile polare ale celor 2 asimptote sunt deci
d ±a
py
ρ∆ (θ) = ⇒ ρ∆1,2 (θ) = , θ ∈ Dρ .
sin(θ − θ0 ) sin(θ − π2 )
Co
forma Γ : Q3 (x, y) − P2 (x, y) = 0, unde P2 (x, y) = 3axy şi Q3 (x, y) = x3 + y 3 sunt polinoame
omogene de gradul II, respectiv III ı̂n x şi y; pentru a obţine o parametrizare a curbei se
foloseşte substituţia y = tx. Înlocuind ı̂n ecuaţia carteziană, obţinem (vezi figura 9):
W eb
nt
de
Figura 9 Figura 10
x3 + t3 x3 − 3atx2 = 0 ⇔ x2 (x + t3 x) − 3at = 0.
Stu
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;
3at 3at2
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t3 ) = 3at, deci x = 1+t3 şi y = 1+t3 , t ∈ R \{−1}.
Rezultă că o parametrizare a curbei Γ2 este α2 : Dα2 = R \{−1} → R 2 ,
3at 3at2
α2 (t) = (x(t), y(t)) = ( , ), t ∈ Dα .
1 + t 1 + t3
3
Pentru ρ = 0 se obţine punctul A(0, 0) = α(0) al curbei; pentru ρ 6= 0 (deci ρ > 0), rezultă
ρ(cos3 θ + sin3 θ) = 3a cos θ sin θ.
Pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{θ| cos3 θ + sin3 θ = 0} = [0, 2π)\{ 3π 7π
4 , 4 } obţinem ecuaţia polară a
curbei,
3a cos θ sin θ
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos3 θ + sin3 θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ care nu-i aparţin sunt θ0 ∈ D̃ρ = { 3π 7π
4 , 4 }. Cal-
3π a
culăm distanţa de la origine la asimptotă; ı̂n ambele cazuri lim ρ(θ) sin(θ − ) = √ .
θ→θ0 4 2
Ecuaţiile polare ale celor două asimptote sunt
√
a/ 2
∆1 : ρ∆1 (θ) = sin(θ− 3π
,θ ∈ Dρ ,
4 )
√
a/ 2
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 7π
,θ ∈ Dρ .
4 )
py
x3 + t2 x3 + at2 x2 − ax2 = 0 ⇔ x2 (x + t2 x + at2 − a) = 0.
Distingem cazurile:
Co
i) pentru x = 0 rezultă y = 0, deci obţinem punctul A(0, 0) ∈ Γ;
2 2
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t2 ) = a − at2 , deci x = a(1−t
1+t2
)
şi y = at(1−t )
1+t2 , t ∈ R . Rezultă
că o parametrizare a curbei Γ3 este α3 : Dα3 = R → R 2 ,
µ ¶
a(1 − t2 ) at(1 − t2 )
eb
α3 (t) = (x(t), y(t)) = , , t ∈ Dα3 .
1 + t2 1 + t2
Pentru ρ > 0 rezultă ρ cos θ = a(cos2 θ − sin2 θ), iar pentru θ ∈ Dρ : [0, 2π)\{ π2 , 3π
2 } obţinem
ecuaţia polară a curbei,
nt
a(cos2 θ − sin2 θ)
ρ= , θ ∈ Dρ .
cos θ
Punctele de acumulare ale domeniului Dρ sunt θ0 ∈ D̃ρ = { π2 , 3π
de
2 }. Distanţa de la origine la
asimptotă este
lim ρ(θ) sin(θ − θ0 ) = lim a · sin3 θ0 = ±a.
θ→θ0 θ→θ0
Stu
−a
∆2 : ρ∆2 (θ) = sin(θ− 3π
,θ ∈ Dρ .
2 )
Reprezentarea grafică a curbei pentru t ∈ R şi t ≥ 0 este dată ı̂n figurile 11a şi 11 b respectiv.
Pentru curba Γ1 : ρ = aθ, obţinem
py
aθ
∆t : y = a (x − aθ) ⇔ y = θ(x − aθ),
aθ
∆n : a y + x − aθ = 0 ⇔ θy + x − aθ = 0.
Co
Folosind formula de mai sus, obţinem curbura spiralei lui Arhimede:
a2 θ2 + 2a2 a2 (θ2 + 2) θ2 + 2
k1 = = = .
(a2 θ2 + a2 )3/2 a3 (θ2 + 1)3/2 a(θ2 + 1)3/2
eb
b) Pentru curba Γ2 : ρ = eaθ (vezi figura 12), obţinem
W
nt
de
Figura 12
Stu
eaθ
∆t : y = aeaθ
(x − eaθ ) ⇔ y = a1 (x − eaθ ),
eaθ
∆n : aeaθ
y + x − eaθ = 0 ⇔ y + ax − aeaθ = 0,
py
1
Deci obţinem reperul mobil Frenet al curbei ı̂ntr-un punct mobil al său,
Co
Rα (t) = {α(t); {T̄ (t), N̄ (t), B̄(t)}},
cu câmpurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii şi torsiunii:
kα0 (t) × α00 (t)k hα0 (t) × α00 (t), α000 (t)i
eb
k(t) = , τ (t) = ,
kα0 (t)k3 kα0 (t) × α00 (t)k2
obţinem
√
2 5 2 4 sin2 t + 4 cos2 t 1
W
−2 √1
T (t0 ) = (0, √ 5
, 5 ) ≡ (0, −2, 1)
N (t0 ) = (1, 0, 0)
de
c) Curba α este elice dacă raportul dintre curbură şi torsiune este constant; ı̂n cazul nostru
Stu
d) Ecuaţiile carteziene ale curbei α se obţin prin eliminarea parametrului t din sistemul
x = 2 cos t
y = 2 sin t . Adunând pătratul primelor două relaţii obţinem x2 + y 2 = 4 şi ı̂nlocuind t
z=t
din ultimele ecuaţii ı̂n prima, rezultă x = 2 cos z, deci
½
x = 2 cos z
T = Im α :
x2 + y 2 = 4.
e) Muchiile reperului Frenet ı̂ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangentă, normală
principală şi binormală. Acestea au respectiv versorii directori T̄ (t), N̄ (t), B̄(t). Ecuaţiile
Soluţii 129
116. a) Ecuaţia planului osculator (determinat de punctul curent α(t) şi de vectorii
α0 (t) şi α00 (t) este
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x − x(t) y − y(t) z − z(t) ¯ ¯ x − (t2 + t) y − (t2 − t) z − (t2 − t) ¯
¯ ¯ ¯ ¯
πosc,α(t) : ¯¯ x0 (t) y 0 (t) z 0 (t) ¯=0⇔¯
¯ ¯ 2t + 1 2t − 1 2t − 1 ¯=0⇔
¯
¯ x00 (t) y 00 (t) z 00 (t) ¯ ¯ 2 2 2 ¯
Deci ecuaţia planului osculator nu depinde de parametrul t şi deci α este o curbă plană.
py
Aflăm planul π ⊃ Imα.
Fie π : ax + by + cz + d = 0, a2 + b2 + c2 6= 0; presupunem că α este inclusă ı̂n planul π.
Cum α(t) = (t2 + t, t2 − t, t2 − t), t ∈ R , ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului avem
a+b+c=0
(
a = 0, b = λ,
Co
a(t2 + t) + b(t2 − t) + c(t2 − t) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔
⇔ t2 (a + b + c) + t(a − b − c) + d = 0, ∀t ∈ R ⇔
eb
⇔ a−b−c=0 ⇔ λ ∈ R.
c = −λ, d = 0
d=0
Soluţiile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = λ(0, 1, −1, 0), λ ∈ R . Alegând λ = 1, obţinem
W
ecuaţia planului căutat ı̂n care este conţinută curba, π : y − z = 0. Se observă că planul
obţinut este exact planul osculator, deci
Γ = Imα ⊂ π = πosc,α(t) .
nt
0
α (t) = (2t + 1, 2t − 1, 2t − 1)
b) Avem α00 (t) = (2, 2, 2) , deci hα0 , α00 × α000 i = 0 şi torsiunea curbei α ı̂n
de
000
α (t) = (0, 0, 0)
punctul curent devine:
hα0 , α00 × α000 i
τ= = 0, ∀t ∈ R .
kα0 × α00 k2
Stu
c) Avem
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
0 00
¯ ¯
α (t) × α (t) = ¯¯ 2t + 1 2t − 1 2t − 1 ¯ = 0 · ī − 4 · j̄ + 4 · k̄ ≡ (0, −4, 4),
¯
¯ 2 2 2 ¯
unde n̄ = aī + bj̄ + ck̄ = ( grad F × grad G)|A . În cazul nostru, F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 −
2, G(x, y, z) = z − 1 şi
¯ ¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯ ¯
n̄ = ( grad F × grad G)|A = ¯¯ 2x 2y 2z ¯ ¯ =
¯ ¯
¯ 0 0 1 ¯ A(−1,0,1)
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯
= ¯¯ −2 0 2 ¯ ≡ (0, 2, 0) = (a, b, c).
¯
¯ 0 0 1 ¯
Deci
py
½
x+1 y−0 z−1 x = −1
∆tg,A : = = ⇔
0 2 0 z=1
πnor,A : (x + 1) · 0 + (y − 0) · 2 + (z + 1) · 0 = 0 ⇔ y = 0 (planul xOz).
Co
½ 2
x + y2 + z2 = 2
b) În sistemul Γ : ı̂nlocuind z din a doua ecuaţie ı̂n prima, obţinem
z=1
x2 + y 2 = 1, deci o parametrizare a curbei este
eb
x = cos t
Γ: y = sin t , t ∈ [0, 2π).
z=1
W
IV.5. Suprafeţe
118. a) Vitezele parţiale sunt derivatele parţiale ale functiei r,
(
nt
∂r
ru = ∂u = (cos v, sin v, 2u)
∂r
rv = ∂v = (−u sin v, u cos v, 0).
de
Aplicaţia r este o hartă dacă este imersie injectivă. Verificăm injectivitatea. Pentru (u1 , v1 ),
(u2 , v2 ) ∈ D, folosind faptul că u > 0, obţinem
u1 cos v1 = u2 cos v2 ½
Stu
u1 = u2
(39)r(u1 , v1 ) = r(u2 , v2 ) ⇔ u1 sin v1 = u2 sin v2 ⇔ ⇔ (u1 , v1 ) = (u2 , v2 ),
2 2 v1 = v2
u1 = u2
Construim matricea Jacobiană [J(r)] = [ru , rv ]r(u,v) a aplicaţiei r şi verificăm dacă rang [J(r)] =
2. Obţinem
cos v −u sin v
[J(r)] = sin v u cos v ,
2u 0
Soluţii 131
deci ¯ ¯
¯ cos v −u sin v ¯¯
¯ = u > 0 ⇒ rang [J(r)] = 2,
¯ sin v u cos v ¯
deci r este imersie; fiind şi injectivă, rezultă că r este o hartă. Astfel, Σ = r(D) este o
suprafaţă simplă (vezi figura 10).
b) Determinăm parametrii u şi v asociaţi punctului A ∈ Σ. Rezolvăm sistemul
u cos v = −2 ½
2 u=2
r(u, v) = A ⇔ (u cos v, u sin v, u ) = (−2, 0, 4) ⇔ u sin v = 0 ⇒ ⇒ A = r(2, π).
2 v=π
u =4
Atunci avem ¯ ¯
¯ x+2 y z−4 ¯
¯ ¯
py
πtg,A : ¯¯ −1 0 4 ¯ ⇔ 4x + z + 4 = 0.
¯
¯ 0 −2 0 ¯
y
Prin urmare, un vector normal la plan este n̄ = v̄nor ≡ (4, 0, 1), iar ∆nor,A : x+2 z−4
4 = 0 = 1 .
Co
Altfel. Aflăm vectorul director n̄ al dreptei ∆nor,A .
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯¯ ¯¯
¯
n̄ = r̄u ×r̄v = ¯¯ cos v sin v 2u ¯¯ ¯¯ = (−2u2 cos v, −2u2 sin v, u)u=2,v=π = (8, 0, 2),
¯ −u sin v u cos v 0 ¯ A=r(2,π)
eb
de unde rezultă
x+2 y z−4
∆nor,A : 8 = 0 = 2
W
deci µ ¶
de
Reperul este format din punctul P = r(u, v) ∈ Σ şi baza {r̄u , r̄v , n̄} a spaţiului vectorial
TP R 3 ≡ V3 .
d) Pentru a afla ecuaţia carteziană a suprafeţei, eliminăm parametrii u şi v din ecuaţiile
parametrice ale acesteia,
x = u cos v
y = u sin v ⇒ x2 + y 2 = z ⇔ x2 + y 2 − z = 0,
z = u2
py
y = s sin v0 ⇒
z = cos12 v0 · x2 (cilindru parabolic),
z = s2
deci o parabolă; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formată din parabole.
Co
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de
¯
hru , rv i ¯¯ π
θ = arccos = arccos 0 = .
||ru || · ||rv || ¯A 2
Deci curbele coordonate se intersectează ı̂n A sub un unghi de 90o . Se observă că pentru
eb
suprafaţa dată avem ı̂n general
hru , rv i = −u cos v sin v + u sin v cos v + 0 = 0 ⇔ ru ⊥ rv ,
W
deci ı̂n oricare punct al suprafeţei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea re-
marcăm că cei doi vectori ortogonali tangenţi la curbele coordonate nu sunt ı̂n general versori,
deoarece p √
||ru || = 1 + 4u2 ≥ 1, ||rv || = u2 = |u| = u > 0.
nt
3x2 = 0
2
grad f ≡ (3x , 0, −1) = (0, 0, 0) ⇔ 0=0
−1 = 0,
Stu
fără soluţii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafaţa Σ : f = 0 nu are puncte
singulare, deci este o suprafaţă regulată.
b) Câmpul de versori normali la suprafaţă este
µ ¶
grad f 3x2 −1
n̄ = = √ , 0, √ .
|| grad f || 1 + 9x4 1 + 9x4
deci suprafaţa
Σ = r( R 2 ) este un elicoid (vezi figura 13a) cu axa directoare ∆ax = Im (α) =
x=0
Oz : y=0 (pe care se sprijină generatoarele elicoidului) şi plan director πdir =
z=v=t∈ R
xOy ⊃ Im (β) (plan faţă de care sunt paralele generatoarele elicoidului de direcţie β(v)).
Eliminând cei doi parametri u şi v din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia
carteziană a acesteia
x = u · cos v y
y = u · sin v ⇒ x = tg v = tg z ⇒ tg z − = 0 ⇔ x sin z − y cos z = 0,
x
z=v
deci s-a obţinut o ecuaţie de½forma φ( xy , z) = 0; deci suprafaţa este un conoid cu plan director
py
x=0
z = 0 şi axă directoare ∆ : , axa Oz.
y=0
Co
W eb
deci suprafaţa dată cilindrică (vezi figura 13b), cu generatoarele paralele cu direcţia β0 ;
eliminând cei doi parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană
a acesteia, x2 + y 2 − 1 = 0, o ecuaţie de
½ forma φ(x, y) = 0; deci suprafaţa este cilindrică, cu
x=0
generatoarele paralele cu dreapta ∆ : , axa Oz.
y=0
c) Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei se rescriu
deci suprafaţa dată este o suprafaţă conică (vezi figura 13c), cu vârful ı̂n punctul O(0, 0, 0);
eliminând cei doi parametri din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, rezultă ecuaţia carteziană
134 ALGA-GDED
Figura 13c
¡x¢ ¡y¢ ¡ ¢ ¡ ¢
a acesteia, x2 + y 2 − z 2 = 0 ⇔ z + − 1 = 0, o ecuaţie
z de forma φ xz , yz = 0; deci
x=0
suprafaţa este conică, cu vârful localizat ı̂n punctul O : y = 0 , deci ı̂n origine.
z=0
py
µ ¶
hru , ru i hru , rv i
121. a)-b) Matricea primei forme fundamentale este [I] = hr , r i hr , r i ≡
µ ¶ v u v v
Co
E F
. Obţinem succesiv
F G
½
ru = (cos v, sin v, 0)
rv = (−u · sin v, u · cos v, 1),
eb
deci
E=1 µ ¶ µ ¶
1 0 1 0
F =0 ⇒ [I] = = ,
0 u2 + 1 0 ρ2
G = u2 + 1
W
√
unde am notat ρ = u2 + 1 > 0. Deci prima formă fundamentală a suprafeţei este
µ ¶µ ¶
2 E F du
ds = (du, dv) = E · du2 + 2F · du dv + G · dv 2 = du2 + (1 + u2 )dv 2 .
F G dv
nt
[II] = ≡ ,
hrvu , ni hrvv , ni M N
ru × rv
unde n = . Obţinem
||ru × rv ||
Stu
¯ ¯
¯ ī j̄ k̄ ¯
¯ ¯
r̄u × r̄v = ¯¯ cos v sin v 0 ¯ = sin v ī − cos v j̄ + uk̄ ≡ (sin v, − cos v, u),
¯
¯ −u · sin v u · cos v 1 ¯
deci µ ¶
p sin v − cos v u
||ru × rv || = u2 + 1 ⇒ n̄ = , , .
ρ ρ ρ
Se observă că
ruu = (0, 0, 0) L=0 µ ¶
0 −1/ρ
ruv = (− sin v, cos v, 0) ⇒ M = −1/ρ ⇒ [II] = ,
−1/ρ 0
rvv = (−u · cos v, −u · sin v, 0) N =0
Soluţii 135
py
iar pentru suprafaţa dată obţinem,
−1/ρ2 1 1 0+0·2
K= = − 4 < 0, H= · = 0.
Co
ρ2 ρ 2 ρ2
d) Deoarece K 6≡ 0, suprafaţă nu este desfăşurabilă, dar este minimală, deoarece H ≡ 0.
Deoarece K < 0, rezultă că toate punctele suprafeţei sunt de tip hiperbolic.
e) Verificăm formula Beltrami-Enneper, [III] − 2H[II] + K[I] = [0]. Într-adevăr, are loc
eb
identitatea
µ ¶ µ ¶ µ ¶µ ¶ µ ¶
1/ρ4 0 0 − ρ1 1 1 0 0 0
− 2 · 0 · + − = .
0 1/ρ2 − ρ1 0 ρ4 0 ρ2 0 0
W
b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k1,2 sunt exact valorile proprii ale
de
matricii [S], iar direcţiile principale sunt date de o pereche de vectori proprii w1,2 asociaţi
acestora. Pentru a afla valorile proprii ale matricii [S], calculăm polinomul caracteristic,
¯ ¯
¯ −λ −1/ρ ¯¯ 1
P (λ) = det([S] − λI2 ) = ¯¯ = λ2 − 4 .
Stu
−1/ρ 3
−λ ¯ ρ
Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are deci rădăcinile
(
λ1 = k1 = − ρ12
1
λ2 = k2 = ρ2 .
Prima direcţie principală este dată deci de vectorul tangent w1 = (ρ, 1),
deci (a, b) = (−ρs, s) = s(−ρ, 1). A doua direcţie principală este dată deci de vectorul
py
p
w2 ≡ − 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 · (−u sin v, u cos v, 1).
Putem determina cele 2 curburi principale k1,2 şi folosind curburile K şi H ale suprafeţei.
Co
Acestea satisfac ecuaţia
½
2 2 1 k1 = − ρ12
λ − 2Hλ + K = 0 ⇔ λ − 4 = 0 ⇒
ρ k2 = ρ12 .
eb
c) Vectorul tangent w = 2ru − rv ≡ (2, −1) are curbura normală asociată
µ ¶µ ¶
0 − ρ1 2
(2, −1)
[II](w, w) −1 0 −1 4
4
W
kn (w) = = µ ρ ¶µ ¶ = ρ
2
= .
[I](w, w) 1 0 2 4+ρ ρ(4 + ρ2 )
(2, −1)
0 ρ2 −1
Aflăm valorile parametrilor u şi v corespunzători punctului A(−1, 0, π), rezolvând sistemul
nt
u · cos v = −1 ½
u=1
u · sin v = 0 ⇒ ⇔ (u, v) = (1, π),
de
v=π
v=π
√
de unde ρ|A = 2, iar √
4 2 2
Stu
kn (w) = √ = √ = .
2(4 + 2) 3 2 3
În plus, direcţia efectivă (ı̂n 3D) determinată de w este dată de
Figura 14
py
v = 2t ⇒ α(t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin 2t, 2t), t ∈ [1, 2],
iar p
α0 (t) = (cos 2t − 2t sin 2t, sin 2t + 2t cos 2t, 2) ⇒ ||α0 (t)|| = 4t2 + 1 + 4.
Co
Atunci, folosind o substituţie de tip Euler pentru calculul integralei definite, lungimea arcului
de curbă este
Z 2 Z 2p √ √ √ √
15 5 3
l= ||α0 (t)||dt = 4t2 + 5dt = 21 − · ln 5 + · ln(4 5 + 21 5) − .
8 4 2
eb
1 1
A = det[I] du dv = EG − F 2 du dv =
D D
ZZ p Z 1 Z π p
= 1(1 + u2 ) − 02 du dv = du 1 + u2 dv =
D 0 0
R1√ Rπ R1√
nt
= 0
1 + u2 du · 0
dv = π · 0
1 + u2 du.
√
Folosind substitutia u2 + 1 = u + t rezultă
de
1−t2
u2 + 1 = u2 + 2tu + t2 ⇒ u = 2t
2 2 2
du = 12 · −2t −(1−t )
dt = −1+t
2t2 dt
Stu
t2
√ 2 2
1+t2
u + 1 = u + t = 1−t 2t + t = 2t .
√
De asemenea, avem u = 0 ⇒ t = 1 şi u = 1 ⇒ t = 2 − 1, deci
Z √ Z Z
2−1
1 + t2 1 + t2 π 1 (1 + t2 )2 π 1 2 1
A =π · (− 2
)dt = √ 3
dt = √ (t2 + + 3 )dt =
1 2t 2t 4 2−1 t 4 2−1 t t
2 −2
h √ √ i
= π4 · ( t2 + 2 ln |t| + t−2 )|1√2−1 = π4 ( 12 + 2 ln 1 − 12 ) − ( 3−22 2 + 2 ln( 2 − 1) + 2(3−2
1√
2)
)
h √ √ i √ √ √
= π4 · 12 3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 2(3−2 1 √
2
= π8 (3 − 2 2 + 4 ln( 2 − 1) + 3 + 2 2) =
√ √
= π8 · 6 + π8 · 4 ln( 2 − 1) = 3π π
4 + 2 ln( 2 − 1).
138 ALGA-GDED
Obţinem
ruu = (− cos u, − sin u, 0) L = hruu , ni = −1
ruv = (0, 0, 0) ⇒ M = hruv , ni = 0
rvv = (0, 0, 0) N = hrvv , ni = 0.
Determinăm câmpul n de versori normal la suprafaţă,
¯ ¯
py
¯ ī j̄ k̄ ¯¯
¯ √
ru × rv = ¯¯ − sin u cos u 0 ¯¯ ≡ (cos u, sin u, 0) ⇒ ||ru × rv || = 1 = 1,
¯ 0 0 1 ¯
Co
deci n = (cos u, sin u, 0). Atunci ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură (ecuaţia curbelor
principale) devine ¯ 02 ¯
¯ v −u0 v 0 u02 ¯¯
¯
¯ 1 0 1 ¯¯ = 0 ⇔ u0 v 0 = 0.
¯
¯ −1 0 ¯
eb
0
Distingem următoarele cazuri:
Cazul I. u0 = 0 ⇔ u(t) = a = const.. Notăm v(t) = t şi obţinem curbele
W
Ecuaţiile carteziene ale acestora se obţin prin eliminarea parametrului t din ecuaţiile para-
metrice,
nt
x = cos a ½
x − cos a = 0 (plan)
y = sin a ⇒
y − sin a = 0 (plan),
z=t
de
deci fiecare din curbe este o dreaptă. Acest lucru se poate vedea şi observând că ecuaţiile
x = 0t + cos a
parametrice ale acestor curbe sunt de forma y = 0t + sin a din care, prin eliminarea
Stu
z = 1t + 0, t ∈ R
parametrului t, rezultă ecuaţiile carteziene canonice ale unor drepte
x − cos a y − sin a z−0
(t =) = =
0 0 1
de direcţie v = (0, 0, 1) ≡ k̄, deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele
cilindrului din enunţ. Se observă că, ı̂ntr-adevăr, suprafaţa parametrizată dată este un
cilindru, deoarece ecuaţia carteziană a acestuia, obţinută din ecuaţiile parametrice,
x = cos u
y = sin u ⇒ x2 + y 2 = 1,
z=v
Soluţii 139
este ecuaţia unui cilindru circular drept de rază 1 şi axă de simetrie Oz. În concluzie, prima
familie de curbe principale ale cilindrului dat este formată din generatoarele acestuia.
Cazul II. v 0 = 0 ⇒ v(t) = b = const.. Notând u = t, obţinem ecuaţiile parametrice şi apoi
carteziene ale celei de-a doua familii de curbe principale,
x = cos t ½ 2
x + y 2 = 1 (cilindrul dat)
β(t) = r(t, b) = (cos t, sin t, b) ⇔ y = sin t ⇒
z − b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)
z=b
deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de secţiune transversală a
cilindrului. În concluzie, curbele principale ale cilindrului constau din generatoare şi cercuri.
b) Curbele (”liniile”) asimptotice satisfac ecuaţia diferenţială
µ 0 ¶
u
(u0 , v 0 )[II] = 0.
v0
µ ¶
−1 0
Înlocuind L, M, N determinate la punctul a), obţinem matricea [II] = , deci
0 0
py
ecuaţia liniilor asimptotice se rescrie
µ ¶µ 0 ¶
0 0 −1 0 u
(u , v ) = 0 ⇔ −u02 = 0 ⇔ u0 = 0.
0 0 v0
Co
Dar u0 = 0 ⇒ u(t) = a = const. şi v(t) = t, deci se obţin generatoarele cilindrului considerate
la punctul anterior. În concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinăm geodezicele cilindrului. Pentru a obţine ecuaţiile geodezicelor α(t) = r(u(t), v(t)),
punem conditiile ca acestea să fie de viteză unu (||α0 (t)|| = 1) şi să satisfacă relaţia α00 (t) ⊥
eb
Tα(t) Σ. În ansamblu aceste condiţii se rescriu
hα00 , ru |α(t) i = 0
W
hα00 , rv |α(t) i = 0
hα0 , α0 i = 1,
Obţinem succesiv
½
nt
α0 = u0 ru + v 0 rv
α00 = u00 ru + v 00 rv + u02 ruu + 2u0 v 0 ruv + v 02 rvv .
de
de unde rezultă
u00 = 0 ⇒ u0 = a ⇒ u = at + b
(40) v 00 = 0 ⇒ v 0 = c ⇒ v = ct + d
02 02
u +v =1 ⇒ a2 + c2 = 1.
Determinăm curba α prin substituirea funcţiilor u şi v obţinute ı̂n ecuaţia parametrică a
suprafeţei,
α(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
Examinăm curba α; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relaţie (40) rezultă c = ±1, deci obţinem curbele
eliminând parametrul t din ecuaţiile parametrice obţinute, rezultă că acestea sunt genera-
toarele cilindrului paralele cu axa Oz şi aflate la distanţa 1 de această axă,
py
0 a ±1
ii) c = 0; dintr-a treia relaţie (40) rezultă a = ±1, deci obţinem
Co
α2 (t) = (cos(±t + b), sin(±t + b), d).
Eliminând parametrul t, se constată că s-a obţinut o familie de cercuri de ecuaţii carteziene
( 2
x + y2 = 1
eb
z = d.
În concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formată din cercuri de secţiune
W
transversală.
iii) Daca a 6= 0, c 6= 0 şi a2 + c2 = 1, atunci
expresie
α̃3 (θ) = (cos θ, sin θ, mθ + n).
Se observă că s-a obţinut o familie de elice. În concluzie, geodezicele cilindrului sunt
Stu
ecuaţia dată, ceea ce probează că funcţia y dată implicit satisface ecuaţia.
Altfel. Folosind relaţia dată, explicităm funcţia y,
(−1)k c
sin y − cx = 0 ⇒ sin y = cx ⇒ y = kπ + (−1)k arcsin(cx) ⇒ y 0 = √
1−c2 x2
,
(−1)k c p
xy 0 cos y − sin y = 0 ⇔ x · p · (−1)k 1 − c2 x2 − cx ⇔ 0 = 0,
2 2
1−c x
identitate; deci funcţia y este soluţia ecuaţiei diferenţiale date.
dy
126. Înlocuim y0 = dx ı̂n ecuaţie şi obţinem
py
dy cos y dx
x· · cos y = sin y ⇔ · dy =
dx sin y x
Co
de unde, prin integrarea celor doi membri ai egalităţii rezultă
Z Z
cos y dx
dy = ⇔ ln | sin y| = ln |x| + c0 , c0 ∈ R .
sin y x
eb
Notând c0 = ln |c1 |, obţinem
unde c = ±c1 ; avem soluţia y = kπ + (−1)k arcsin(cx), k ∈ ZZ dată sub forma explicită.
127. a) În cazul ecuaţiilor omogene, derivata depinde doar de raportul xy , deci aceste
ecuaţii sunt de forma y 0 = f ( xy ).
2
nt
Ecuaţia dată se rescrie y 0 = xy 2 deci este ecuaţie diferenţială omogenă. Aplicăm algoritmul
de integrare pentru acest tip de ecuaţii, efectuând schimbarea de funcţie necunoscută y →
u(x) = y(x) y 0 0
x dată de relaţiile y = u · x ⇔ u = x . Avem y = u · x ⇒ y = u · x + u. Înlocuind ı̂n
de
du du dx du dx
· x = u2 − u ⇔ 2 = ⇔ = ,
dx u −u x u(u − 1) x
Stu
ecuaţie cu variabileRseparate. Integrând ambii membri ai acesteia, rezultă F (u) = ln |x|, unde
am notat F (u) = u2du u−1
−u = ln | u | + c1 . Notând c1 = − ln |c0 | (c0 6= 0) şi ţinând cont că
u = y/x, obţinem
¯ ¯
¯u − 1¯
¯
ln ¯ ¯ − ln |c0 | = ln |x| ⇔ c0 x = u − 1 ⇔ y = x
, c0 6= 0.
u ¯ u 1 − c0 x
Dar pentru c0 = 0 se obţine tot o soluţie, y = x, deci prelungind prin continuitate după
parametrul c0 familia de soluţii şi renotând c = −c0 , rezultă soluţia generală a ecuaţiei,
x
y= , c ∈ R.
1 + cx
142 ALGA-GDED
py
şi folosind u = xy , avem
cx = eF (y/x) ⇔ cx − eF (y/x) = 0,
Co
128. a) Ecuaţia dată, (x + y − 1)dx + (x − y − 1)dy = 0, este evident de forma:
(41) (a1 x + b1 y + c1 )dx + (a2 x + b2 y + c2 )dy = 0,
eb
unde a21 + b21 > 0, a22 + b22 > 0. Efectuăm dubla schimbare de variabilă şi funcţie necunoscută
x → X; y(x) → Y (X) dată de relaţiile
½ ½
W
X = x − x0 x = X + x0
⇔
Y = y − y0 y = Y + y0 ,
∆1 : x + y − 1 = 0 x0 = 1
⇔
∆2 : x − y − 1 = 0 y0 = 0.
de
Practic efectuăm translaţia de reper xOy 7→ XO0 Y (unde O0 (x0 , y0 )), dată de
½
x=X +1
(42)
y = Y + 0.
Stu
½
dx = dX
Prin diferenţierea acestora, obţinem Înlocuind ı̂n ecuaţie, aceasta devine (X +
dy = dY.
dY
Y )dX + (X − Y )dY = 0. Împărţind ecuaţia prin dX şi ı̂nlocuind Y 0 = dX , obţinem
Y
Y +X +1
(X + Y ) + (X − Y )Y 0 = 0 ⇔ Y 0 = ⇔Y0 = X
Y
,
Y −X X −1
Y
unde expresia din membrul drept depinde doar de raportul , deci s-a obţinut o ecuaţie
X
omogenă. Substituim
Y
(43) u= ⇔ Y = uX,
X
Soluţii 143
du 1 + 2u − u2 (u − 1)du dX
·X = ⇔ = ,
dX u−1 1 + 2u − u2 X
de unde, prin integrarea ecuaţiei cu variabile separate obţinute, rezultă
Z
u−1
du = ln |cX| ⇔ F (u) − ln|cX| = 0,
1 + 2u − u2
R u−1
unde am notat F (u) = 1+2u−u 2 du. Revenim la funcţia Y (X) folosind relaţia (43) şi
½
Y X =x−1
obţinem F ( X ) − ln |c(x − 1)| = 0. Utilizând relaţia (42), avem şi obţinem
Y =y
soluţia ı̂n formă implicită a ecuaţiei diferenţiale date,
µ ¶
y
F − ln |c(x − 1)| = 0.
x−1
py
b) (x ½+ y − 1)dx + (x + y)dy = 0 este evident o ecuaţie de tipul (41). Deoarece sis-
∆1 : x + y − 1 = 0
temul este incompatibil, efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută
Co
∆2 : x + y = 0
y(x) 7→ u(x) = x + y(x) dată de relaţia
(44) u = x + y ⇔ y = u − x,
de unde prin diferenţiere rezultă dy = du − dx. Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, obţinem
eb
(u − 1)dx + u(du − dx) = 0 ⇔ (u − 1)dx + udu − udx = 0 ⇔ udu − dx = 0 ⇔ udu = dx,
u2
o ecuaţie cu variabile separate; prin integrare, rezultă = x + C. Folosind substituţia (44)
W
2
rezultă soluţia dată prin ecuaţie carteziană implicită
(x + y)2
(45) = x + C.
2
nt
2
Verificare. Izolând constanta C, ecuaţia (45) se rescrie (x+y)
2 −x = C. Diferenţiem egalitatea
ı̂n ambii membri şi rezultă
de
µ ¶
2(x + y) 2(x + y)
− 1 dx + dy = 0 ⇔ (x + y − 1)dx + (x + y)dy = 0,
2 2
Stu
c
Verificare. Dacă y = x2 , atunci y 0 = − −2c 2
x3 şi deci, ı̂nlocuind c = x y ı̂n expresia derivatei,
rezultă µ ¶
2 −2c 2 c
py
y0 = − y ⇔ 3 = − · 2,
x x x x
c
egalitate adevărată. Deci soluţia ecuaţiei omogene asociate este yom = x2 .
Co
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor pentru a obtine o soluţie particulară yp a ecuaţiei
initiale y 0 = − x2 y + 3. Înlocuind ı̂n yom , constanta c cu o funcţie c(x), determinăm o
asemenea funcţie c(x) astfel ı̂ncât yp = c(x)
x2 să fie soluţia ecuaţiei iniţiale. Prin derivare
0 2
obţinem yp 0 = c (x)·x x−2xc(x)
4 . Înlocuind yp şi yp 0 ı̂n ecuaţie, punem conditia ca ecuaţia sa se
verifice, de unde rezultă
eb
c0 (x) 2c(x) 2c(x)
− = − 3 + 3 ⇔ c0 (x) = 3x2 ,
x2 x3 x
W
c(x) x3
de unde prin integrare obţinem c = x3 şi deci yp = x2 = x2 = x.
Verificare. Înlocuim yp = x ı̂n ecuaţia dată, y = 0
− x2 · y + 3. Obţinem egalitatea adevărată
1 = − x2 · x + 3.
nt
x2
unde c ∈ R . ½
y 0 = − x2 y + 3
Determinăm soluţia problemei Cauchy . Dintre toate soluţiile y = xc2 + x
Stu
y(1) = 1
selectăm acea soluţie care satisface condiţia y(1) = 1; ı̂nlocuind obţinem 1 = 1c2 + 1, deci
c = 0; prin urmare soluţia problemei Cauchy este y = x02 + x, deci y = x.
b) Avem ecuaţia
3
xy 0 + 3y = x2 ⇔ y 0 = (− )y + x,
x
deci ecuaţia diferenţială este liniară, de forma (46), cu f (x) = − x3 şi g(x) = x. Parcurgem
cei trei paşi ai integrării.
1) Ecuaţia dată este y 0 = (− x3 )y + x, deci ecuaţia omogenă ataşată este ecuaţia cu variabile
separabile
3
(47) y 0 = − y.
x
Soluţii 145
dy
Notând y 0 = dx , aceasta se rescrie succesiv:
dy 3y dy dx
=− ⇔ = −3 ,
dx x y x
de unde prin integrare, rezultă notând c = ±c0
Z Z
dy dx
= −3 ⇔ ln |y| = −3 ln |x| + ln |c0 | ⇒
y x
c0 c0 c
⇒ |y| = | | ⇔ y = ± 3 ⇔ y = 3.
x3 x x
Temă. Verificaţi că y satisface ecuaţia diferenţială omogenă (47).
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor pentru a obţine o soluţie particulară yp a ecuaţiei
iniţiale y 0 = (− x3 )y + x. Înlocuind ı̂n yom constanta c cu o funcţie c(x) şi punem condiţia ca
yp = c(x)
x3 să fie soluţia ecuaţiei iniţiale. Prin derivare obţinem
c0 (x) · x − c(x) · 3
y0 p =
py
x4
Înlocuind yp şi y 0 p ı̂n ecuaţie, punem condiţia ca ecuaţia să se verifice, de unde rezultă
Co
c0 (x) 3c(x) 3c(x)
3
− 4
= − 4 + x ⇔ c0 (x) = x4 ,
x x x
de unde, prin integrare (considerând o constantă de integrare particulară, spre exemplu nulă),
5
x5 x2
obţinem c = x5 şi deci yp = c(x)
x3 = 5x3 = 5 .
eb
c x2
3) În concluzie, soluţia generală a ecuaţiei liniare este y = yom + yp = x3 + 5 , unde c ∈ R .
130. a) Ecuaţia se rescrie y0 = y · 1 + y1/2 (−x), deci este de tip Bernoulli, fiind de forma
W
Efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută specifică acestui tip de ecuaţie, y(x) 7→ z(x) =
(y(x))1−r , dată de relaţia z = y 1−r . La noi, z = y 1/2 ⇒ y = z 2 , de unde prin derivare rezultă
nt
y 0 = 2z · z 0 . Înlocuind ı̂n ecuaţia dată obţinem 2zz 0 = z 2 − xz. Distingem două cazuri:
√
Cazul I. z = 0 ⇒ y = z 2 = 0 ⇒ y = 0, soluţie singulară a ecuaţiei; verificare: 0 = 0 − x · 0,
identitate.
de
S-a obţinut o ecuaţie liniara ı̂n funcţia necunoscută z. Parcurgem cei trei paşi de rezolvare
a acestei ecuaţii:
1) Notând c = ±ec1 , rezultă
z z0 1 x
z0 = ⇒ = ⇔ ln |z| = + c1 ⇔ |z| = ec1 · ex/2 ⇔ z = c · ex/2 ,
2 z 2 2
deci obţinem soluţia zom = c · ex/2 .
2) Aplicăm metoda variaţiei constantelor: căutăm o soluţie zp de forma zp = c(x) · ex/2 ;
introducând ı̂n ecuaţia originară obţinem
1 1 x x
c0 · ex/2 + c · ex/2 = c · ex/2 − ⇔ c0 = − · e−x/2 ,
2 2 2 2
146 ALGA-GDED
z0 1 1
− √ = √ · x − √ · x ⇔ z 0 = −2zx + 2x.
2 z 3 z z3
S-a obţinut o ecuaţie liniară ı̂n funcţia necunoscută z. Procedăm ı̂n continuare analog punc-
py
tului a):
1) Ecuaţia omgenă asociată se rescrie:
Co
z0
z 0 = −2zx ⇒ = −2x ⇔ ln |z| = −x2 + c1 ⇔
z
2 2
⇔ |z| = ec1 · e−x ⇔ z = c · e−x ,
2
unde am notat c = ± · ec1 , deci obţinem soluţia zom = c · e−x .
eb
2
2) Aplicând metoda variaţiei constantelor, căutăm o soluţie zp de forma zp = c(x) · e−x ;
introducând ı̂n ecuaţia originară, obţinem
2 2 2 2
W
y = √1z = √ −x 1
2
.
c·e +1
131. a) Înca nu se cunoaşte soluţia particulară a ecuaţiei, ci doar forma acesteia. Pentru
de
1 1
a afla constanta a, impunem ca y1 să satisfacă ecuaţia dată; avem y1 = x+a ⇒ y 0 1 = − (x+a) 2.
− = − ⇔ a = 1 ⇒ y1 = .
(x + a)2 (x + a)2 x+a x+1
Ecuaţia dată se rescrie
y 0 = y 2 · x + y · (−1) + 0,
şi este de tip Riccati, fiind de forma
Efectuăm schmbarea de funcţie necunoscută specifică acestui tip de ecuaţie, y(x) 7→ z(x) =
1 1
y(x)−y1 dată de relaţia y = y1 + z . În cazul nostru avem
1 1
(49) y= + ,
x+1 z
Soluţii 147
1 1
de unde prin derivare rezultă y 0 = − (x+1) 2 − z2 · z 0 . Înlocuind y şi y 0 ı̂n ecuaţie, obţinem
1 z0 x 2x x 1 1
− 2
− 2 = + + − − .
(x + 2) z (x + 1)2 z(x + 1) z 2 x+1 z
0
Ecuaţia se rescrie − zz2 = (x+1)
x+1 1 2x x
2 − x+1 + z(x+1) + z 2 −
1
z şi aducând la acelaşi numitor,
conduce la următoarea ecuaţie liniară ı̂n necunoscuta z:
1−x
z0 = z · + x.
1+x
Temă. Determinaţi soluţia generală z(x, c) = ce−x (x + 1)2 + x + 1, c ∈ R a acestei ecuaţii
1 1 1
şi apoi folosind (49) deduceţi soluţia ecuaţiei originare, y = x+1 + z(x,c) = x+1 + (ce−x (x +
1)2 + x + 1)−1 .
b) Ecuaţia dată se rescrie y 0 = y 2 · (−1) + y · 0 + x22 , deci este o ecuaţie de tip Riccati. Pentru
a afla constanta a, impunem ca y1 să satisfacă ecuaţia dată; avem y1 = xa ⇒ y 0 1 = − xa2 .
Înlocuind y1 şi y 0 1 ı̂n ecuaţie, obţinem
py
a a2 2
− + = 2 ⇔ a2 − a − 2 = 0 ⇒ a1 = −1 sau a2 = 2.
x2 x2 x
Co
În cele ce urmează tratăm cazul a = −1. Efectuăm schimbarea de funcţie necunoscută
1
z = y−y 1
, de unde y = y1 + z1 . În cazul nostru avem
1 1
(50) y=− + .
x z
eb
1 1
de unde, prin derivare, rezultă y 0 = x2 − z2 · z 0 . Înlocuind y şi y 0 ı̂n ecuaţie, obţinem
1 z0 1 2 1 2 z
W
− =− 2 + − 2 + 2 ⇔ z 0 = −2 + 1
x2 z2 x xz z x x
Ecuaţia este de forma z 0 = f ( xz ), deci este omogenă. În urma schimbării de funcţie ne-
dy
cunoscută z → t = t(x) cu t = xz , rezultă dx = t + x · dx dt
; ı̂nlocuind ı̂n ecuaţie avem:
nt
dt dt dx
t + x dx = −2t + 1, adică −3t+1 = x , ecuaţie cu variabile separate. Prin integrare obţinem
− 13 ln |−3t + 1| = ln |x| + ln |c| , c 6= 0, adică t = 13 (1 − (cx)
1 z
3 ). Reı̂nlocuind t = x , rezultă
de
x 1
z = 3 (1 − (cx)3 ).
132. a) Ecuaţia este de forma P dx + Q dy = 0 şi satisface condiţia de exactitate
∂P ∂Q
Stu
= .
∂y ∂x
dy
Într-adevăr, ecuaţia se rescrie, amplificând cu dx şi folosind substituţia y 0 = dx ,
(x + y) dx + (x + 2y) dy = 0,
| {z } | {z }
P Q
∂Q
Avem ∂P∂y = 1; ∂x = 1, deci ecuaţia diferenţială dată este exactă. Soluţia ecuaţiei sub formă
implicită se obţine aplicând formula
Z x Z y
P (u, y)du + Q(x0 , v)dv = c, c ∈ R ,
x0 y0
148 ALGA-GDED
deci,
¯x ¯y ¯y=y
Rx Ry u2
¯ ¯ ¯
(u + y)du + (x0 + 2v)dv = c ⇔ ¯ + uy|xx + x0 v ¯ + v2 ¯ =c⇔
x0 y0 2 ¯ 0 ¯ ¯
x0 y0 y=y0
x2 −x20 2
⇔ 2 + y(x − x0 ) + x0 (y − y0 ) + y − y02 = c;
alegând x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă soluţia sub formă carteziană implicită:
x2
(51) + xy + y 2 = c.
2
Verificare. Pentru a testa soluţia, diferenţiem relaţia (51) şi obţinem
(x + y) · dx + (x + 2y) · dy = 0,
echivalentă cu ecuaţia iniţială, deci soluţia verifică ecuaţia dată.
∂Q
b) Avem ecuaţia (x2 + y 2 + 2x) dx + 2xy dy = 0, iar ∂P
∂y = 2y, ∂x = 2y, deci ecuaţia
| {z } |{z}
P Q
diferenţială dată este exactă. Aplicând formula de la punctul a), obţinem
py
Zx Zy
2 2
(u + y + 2u)du + 2x0 vdv = c ⇔
Co
x0 y0
3
u x
⇔.| + .y 2 · u|xx0 + .u2 |xx0 + .x0 · v 2 |yy0 = c ⇔
3 x0
x3 − x30
⇔ + y 2 (x − x0 ) + (x2 − x20 ) + x0 (y 2 − y02 ) = c;
eb
3
Alegând x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă soluţia
x3
(52) + y 2 x + x2 = c
W
3
Verificare. Diferenţiem relaţia (52); se obţine ecuaţia iniţială.
133. a) În cazul ecuaţiei (xy − x2 ) dy − y2 dx = 0 avem P = −y2 , Q = xy − x2 ,
| {z } |{z}
nt
Q P
∂Q
deci ∂P
∂y = −2y, ∂x = y − 2x, prin urmare ecuaţia dată nu este exactă şi căutăm un factor
integrant µ pentru aceasta. Deoarece P şi Q sunt ambele polinoame omogene (de ordinul 2),
de
∂Q
Se observăcă ∂P 1
∂y = x2 , = x12 , deci ecuaţia diferenţială este exactă. Aplicând formula de
∂x
la subpunctul a), exerciţiul (132), obţinem
Zx Zy
y 1 1
du + (− + )dv = c ⇔
u2 x0 v
x0 y0
Soluţii 149
y v
⇔ .− |xx0 + .(− + ln v)|yy0 = c ⇔
u x0
y y y y0
⇔− + − + + ln u − ln y0 = c;
x x0 x0 x0
Alegând x0 = y0 = 1, rezultă soluţia sub formă implicită, dată de relaţia
y
(53) − + ln y = c
x
b) În cazul ecuaţiei (5x2 + 12xy − 3y 2 )dx + (3x2 − 2xy)dy = 0 avem P = 5x2 + 12xy − 3y 2 ,
∂Q
Q = 3x2 − 2xy, deci ∂P ∂y = 12x − 6y, ∂y = 6x − 2y şi prin urmare ecuaţia dată nu este exactă.
Căutăm un factor integrant µ pentru aceasta. Se observă că avem
1 ∂P ∂Q 6x − 4y 2
( − )= 2 = = ψ(x) ⇒
Q ∂y ∂x 3x − 2xy x
R R 2
ψ(x)dx x dx
⇒µ=e =e = e2 ln x = x2 ,
deci µ(x) = x2 . Amplificând ecuaţia cu µ, deci cu x2 , obţinem
py
(5x4 + 12x3 y − 3x2 y 2 ) dx + (3x4 − 2x3 y) dy = 0.
| {z } | {z }
P Q
Co
∂Q
Deoarece ∂P 3 2 3 2
∂y = 12x − 6x y şi ∂y = 12x − 6x y, ecuaţia diferenţială obţinută (echivalentă
cu cea iniţială) este exactă.
Temă. Aflaţi soluţia ecuaţiei, folosind formula de la subpunctul a), exerciţiul (132).
dy
c) Înlocuim y 0 = şi ecuaţia se rescrie dx + xy dy = 0. Avem P = 1, Q = x
y, deci ∂P
=
eb
dx ∂y
∂Q 1
0, ∂x = y;
prin urmare ecuaţia dată nu este exactă şi căutăm un factor integrant µ pentru
aceasta. Calculăm
µ ¶ µ ¶ R R 1
1 ∂Q ∂P 1 1 1
W
y dx + |{z}
x dy = 0,
|{z}
P nou Q nou
de
care este exactă, este echivalentă cu ecuaţia iniţială şi are soluţia construită implicit
Z x Z y
ydu + x0 dv = c, c ∈ R
x0 y0
Stu
134. Ecuaţia se rescrie y = xy0 + (− ln y0 ), deci este de tip Clairaut, fiind de forma
y = xy 0 + ψ(y 0 ). Notăm y 0 = p şi derivăm ecuaţia ı̂n raport cu x tinând cont că y 00 = p0 ;
obţinem: µ ¶
0 p0 0 1
p = p + xp − ⇔p x− = 0.
p p
Distingem cazurile:
150 ALGA-GDED
135. a) Ecuaţia se rescrie y = x(2y0 ) + (−y02 ), deci are forma unei ecuaţii Lagrange:
y = x · ϕ(y 0 ) + ψ(y 0 ), unde ϕ(y 0 ) 6= y 0 . Pentru a integra ecuaţia notăm p = y 0 , deci p0 = y 00 ;
derivăm ecuaţia şi obţinem
dp
p = 2p + 2xp0 − 2pp0 ⇔ p0 (2x − 2p) = −p ⇔ p0 = .
dx
Distingem următoarele cazuri:
py
Cazul 1. p0 = 0 ⇒ p = const. Obţinem p = 0 ⇒ y 0 = 0 ⇒ y = const. ⇒ y = 0, soluţia
singulara a ecuaţiei.
Cazul 2. Avem p0 6= 0, deci p10 = dx
dp 6= 0; inversăm funcţia x →
7 p(x) şi obţinem funcţia
Co
dx 1
p 7→ x(p), cu derivata x0 = dp = dp/dx .
Înlocuind ı̂n ecuaţia obţinută, rezultă
µ ¶
2p − 2x 2
x0 ⇒ x0 =
2x − 2p = −p |{z} ⇔ x0 = x · − + 2.
p p
1
p0
eb
S-a obţinut o ecuaţie liniara ı̂n funcţia necunoscută x = x(p). Integrând această ecuaţie
avem (
x = tc2 + 2t3
W
t2
y = 2t( tc2 + 2t
3) − t2 = 2c
t + 3, t 6= 0.
S-a obţinut astfel soluţia generală a ecuaţiei Lagrange, formată dintr-o familie de curbe
parametrizate.
nt
singulară y = 0.
2o . p0 = 0 ⇒ p = const. Obţinem p = 0 sau p = 1, deci y 0 = 0 sau y 0 = 1. Rezultă y = C
soluţie singulară, ca ı̂n cazul 1; de asemenea, alternativa y = x + C ı̂nlocuită ı̂n ecuaţie,
conduce la x + C = x + 2 ⇒ C = 2, deci rezultă soluţia singulară y = x + 2.
3o . Avem p0 6= 0 şi p 6= 0, deci p10 = dx
dp 6= 0. Inversa funcţiei x → p(x) este funcţia p → x(p),
dx 1
a cărei derivată este x0 = dp = dp/dx . Înlocuind ı̂n ecuaţia obţinută p0 (2x − 6p) = 1 − p,
x0
rezultă 2x − 6p = (1 − p) · |{z} ⇒ x0 = 2(x−3p)
1−p ⇔ x0 2
= x 1−p − 6p
1−p . Ecuaţia obţinută este
1/p0
liniară, deci are forma x0 = x · f (p) + ρ(p). Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată:
2 dx 2
x0 = x⇔ = dp ⇔
1−p x 1−p
Soluţii 151
1
⇔ ln |x| = −2 ln |p − 1| + ln |C0 | ⇔ ln |x| = ln + ln |C0 | ⇔
(p − 1)2
c
⇔ x(p − 1)2 = C ⇔ xom = ,
(p − 1)2
C(p)
unde am notat C = ±C0 . Aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date xp = (p−1)2 .
Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială, obţinem
C p2 (2p − 3)
x = xom + xp = + .
(p − 1)2 (p − 1)2
py
Înlocuind ı̂n ecuaţia iniţială funcţia x(p) obţinută şi ı̂nlocuind apoi p cu t, rezultă soluţia
generală a ecuaţiei date sub formă parametrică,
µ ¶
Co
C t2 (2t − 3) C t2 (2t − 3) 2 3
α(t) = + , + − t + 2t , t ∈ R \{1}, C ∈ R .
(t − 1)2 (t − 1)2 (t − 1)2 (t − 1)2
Rădacina Cvasipolinomul
a ± ib ∈ C, simplă e(a±ib)x → eax · cos bx, eax sin bx
a ± ib ∈ C, dublă eax · cos bx, eax sin bx, xeax cos bx, xeax sin bx
a ∈ R , simplă eax
nt
±ib ∈ C\ R , dublă cos bx, sin bx, x cos bx, x sin bx,
Celor două rădăcini reale simple 1 şi −3 le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele
e1·x = ex şi e−3x . Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene date este combinaţie de aceste
Stu
cvasipolinoame,
y = c1 ex + c2 · e−3x .
b) Asociem ecuaţia caracteristică, folosind substituţia y (k) → rk şi obţinem ecuaţia algebrică
de gradul doi r2 +4 = 0 ale cărei soluţii sunt r1 = −2i, r2 = 2i. Celor două rădăcini complexe
simple ±2i le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele cos 2x şi sin 2x (vezi tabelul de
la punctul a). Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene date este combinaţie de aceste
cvasipolinoame:
y = C1 cos(2x) + C2 sin(2x).
e4 1
y∗ = − · ex + 4 · e−3x .
e4 −1 e −1
138. Ecuaţia este de tip Euler deoarece puterile lui x coincid cu ordinele de derivare ale
funcţiei y. Efectuăm dubla substituţie x 7→ t; y(x) 7→ z(t) dată de relaţiile x = et , z(t) =
y(et ). Folosim relaţiile
dz
z = y, z0 ≡ dt = y 0 · et = y 0 x
dy 0 det
(54) z 00 = d 0 t
dt (y (e ) · et ) = · et + y 0 (et ) 0 · |{z}
· |{z} et =
dx dt
|{z} |{z} | {z }
py
x y x
y 00 x
= y 00 · x2 + y 0 x,
d2 y
Co
dy
unde s-a notat y 0 = dx , y 00 = dx2 . Relaţiile (54) conduc la egalităţile
y = z, xy 0 = z 0 , x00 y 00 = z 00 − z 0 .
deci o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi, căreia ı̂i atasăm
polinomul caracteristic r2 − 4r + 4 = 0 ⇔ (r − 2)2 = 0, ale cărui rădăcini sunt r1 = r2 = 2;
W
deci z(t) = c1 · e2t + c2 t · e2t . Pentru x > 0, din relaţia et = x, rezultă e2t = x2 , unde t = ln x.
Înlocuind ı̂n solutie, obţinem
y(x) = z(ln x) = c1 · x2 + c2 · ln x · x2 ;
nt
y(x) = c1 · x2 + c2 · x2 ln x.
x=e e = c1 · e2 + c2 · e2 · |{z}
1 c2 = 1
2 ⇒
y=e ln e
½
x=1
⇒ 0 = c1 + c2 · 12 · |{z}
ln 1 ⇒ c1 = 0.
y=0
0
y = 0 · x2 + 1 · x2 · ln x ⇒ y = x2 · ln x.
139. a) Rezolvarea decurge ı̂n trei paşi. 1o . Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată y00 +
2y − 3y = 0 şi obţinem soluţia yom = c1 · ex + c2 · e−3x .
0
Soluţii 153
2o . Folosind metoda variaţiei constantelor aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date,
yp = c1 (x) · ex + c2 (x) · e−3x .
Ecuaţia dată este y 00 + 2y 0 − 3y = e−3x , iar cele două funcţii c1 şi c2 sunt soluţiile sistemului
½ 0 x
c1 · e + c2 0 · e−3x = 0
c1 0 · ex − 3c2 0 · e−3x = e−3x ,
de unde obţinem
(
4c2 0 · e−3x = −e−3x ⇒ c2 0 = − 14 ⇒ c2 = − x4
1 1 1
c 1 0 · ex + 4 · e−3x = 0 ⇒ c1 0 = 4 · e−4x ⇒ c1 = − 16 · e−4x .
1
Deci c1 = 16 · e−4x şi c2 = x4 . Atunci
e−4x x x −3x −e−3x x
yp = − ·e − ·e = − · e−3x .
16 4 16 4
Verificare. Derivând expresia lui yp obţinem
( 0
py
y p = −( −3
16 · e
−3x
+ 14 · e−3x − 3x
4 ·e
−3x
)
y 00p = −( −3
16 · e
−3x
− 3
4 · e−3x + 9
4 · x · e−3x ).
Co
Înlocuind ı̂n ecuaţia dată, rezultă identitatea
[( −15
16 e
−3x
+ 94 xe−3x ) + 2( 16
1 −3x
e − 3x
4 e
−3x 1 −3x
) − 3( 16 e + x4 e−3x )] = e−3x ⇔ e−3x = e−3x ,
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene date este
−1 −3x x −3x
y = yom + yp = c1 · ex + c2 · e−3x +
eb
·e − ·e .
16 4
1
Se observă că renotând c̄1 = c1 şi c̄2 = c2 − 16 , soluţia se poate rescrie echivalent
x −3x
W
soluţie de forma:
yp = c1 (x)ex + c2 (x) · x · ex + c3 (x)e−x .
Ecuaţia dată este y 000 − y 00 − y 0 + y = x · cos x, iar cele trei funcţii C1 , C2 şi C3 sunt soluţiile
următorului sistem diferenţial, care este sistem algebric liniar ı̂n necunoscutele c0 1 , c0 2 , c0 3 :
Stu
0 x
c 1 e + c0 2 · x · ex + c0 3 e−x = 0
c0 1 ex + c0 2 · (ex + xex ) − c0 3 e−x = 0
0 x
c 1 e + c0 2 · (2ex + xex ) + c0 3 e−x = x · cos x.
Rezultă c0 1 = − 14 (2x + 1)x · e−x cos x, c0 2 = 12 x · e−x cos x şi c0 3 = 41 x · ex cos x. Integrând,
obţinem
c1 (x) = − 41 (−x2 − x2 + 1)e−x cos x + 14 (−x2 − 25 x − 32 )e−x sin x
c2 (x) = − 41 xe−x cos x − 12 (− 12 x − 12 )e−x sin x
c3 (x) = 18 x cos xex − 14 (− 12 x + 12 )ex sin x,
154 ALGA-GDED
deci yp = 14 x cos x − 1
4 cos x − 14 x sin x − 1
2 sin x.
o
3 . Rezultă in final soluţia generală a ecuaţiei date,
1 1 1 1
y = c1 ex + c2 xex + c3 e−x + x cos x − cos x − x sin x − sin x.
4 4 4 2
c) 1o . Rezolvăm ecuaţia omogenă ataşată y 00 − y = 0 şi obţinem soluţia yom = C1 ex + C2 e−x .
2o . Folosind metoda variaţiei constantelor aflăm o soluţie particulară a ecuaţiei iniţiale date
yp = C1 (x)ex + C2 (x)e−x . Ecuaţia dată este y 00 − y = x · ex , iar cele două funcţii C1 şi C2
sunt soluţiile sistemului:
( 0 x ( 0
c 1 e + c0 2 e−x = 0 c 1 = x2
⇒
c0 1 ex − c0 2 e−x = xex c0 2 = − 12 xe2x .
x2 e2x
Rezultă c1 = 4 şi c2 = 4 (2x − 1). Atunci
x2 x e2x ex
yP = ·e + (2x − 1) · e−x ⇔ yp = (x2 + 2x − 1).
py
4 4 4
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene date este
Co
ex 2
y = yom + yP = C1 ex + C2 e−x + (x + 2x − 1)
4
d) 1o . Procedând analog punctelor a), b) şi c) obţinem soluţia
0 x
c 1 e − c0 2 e−x − c0 3 sin x + c0 4 cos x = 0 c0 2 = −2e2x
0 x 0 −x 0 0 ⇔
c 1 e + c 2 e − c 3 cos x − c 4 sin x = 0
c0 3 = 2ex sin x
0 x
c 1 e − c0 2 e−x + c0 3 sin x − c0 4 cos x = 8ex c0 4 = −2ex cos x.
de
Prin urmare avemC1 = 2x, C2 = −e2x , C3 = ex (sin x − cos x) şi C4 = −ex (sin x + cos x).
Atunci
yP = 2xex − ex + ex cos x(sin x − cos x) − ex sin x(sin x + cos x) ⇔
Stu
⇔ yp = 2(x − 1)ex .
3o . Soluţia generală a ecuaţiei neomogene y IV − y = 8ex este
140. a) Avem
(55) Γa : f (x, y, a) ≡ y − ax = 0.
Pentru y funcţie de x, derivând relaţia (55), rezultă
(56) y 0 − a = 0.
ecuaţia căutată a familiei de curbe. Verificare. Integrăm ecuaţia obţinută, rescrisă sub forma
y0 1
y = x şi notând a = ±c, obţinem
py
ln |y| = ln |x| + ln |c| ⇔ |y| = |cx| ⇔ y = ±cx ⇒ y = ax,
Co
b) Ecuaţia traiectoriilor ortogonale este: F (x, y, − y10 ) = 0, unde F (x, y, y 0 ) = 0 este ecuaţia
diferenţială a familiei date. În cazul dat, aceasta din urmă este y − y 0 x = 0, deci ecuaţia
traiectoriilor ortogonale va fi
µ ¶
−1 x
eb
y− x = 0 ⇔ y + 0.
y0 y
dy
Notănd y 0 = dx , aceasta se rescrie
W
xdx
y+ = 0 ⇔ xdx = ydy,
dy
ecuaţie cu variabile separate care prin integrare conduce la
nt
x2 y2
= − + c0 ⇔ x2 + y 2 = 2c0 ⇔ x2 + y 2 = r2 ,
2 2
de
unde pentru 2c0 = r2 > 0 se obţine o familie de cercuri centrate ı̂n origine.
0
y −m
c) Folosind substituţia y 0 7→ 1+y 0
0 m , unde m = tgα ı̂n ecuaţia F (x, y, y ) = 0, obţinem familia
o
izogonală care taie familia iniţială la unghi de α = 45 . Aceasta are ecuaţia diferenţială
Stu
0
y 0 −1
F (x, y; yy0 −1
+1 ) = 0. În cazul nostru obţinem y − y 0 +1 · x = 0.
141. a) Ecuaţia dată xy 000 − y00 = 0 este de ordinul 3, nu contine y şi y0 . Notăm y00 = z,
ceea ce conduce la y 000 = z 0 şi ecuaţia devine
xz 0 − z = 0 ⇒ z = Cx;
b) Se observă că ecuaţia dată 2yy 0 = y 02 + 1 este de forma f (y, y 0 ) = 0 şi că lipseşte variabila
x; notăm y 0 = p(y); prin derivarea ecuaţiei obţinem
dp dy
2y · p = p2 + 1 ⇒ y 00 = · = p0 · p;
dy dx
derivăm ecuaţia,
py
p2 + 1
2yp = p2 + 1 ⇒ y = ,
2p
deci derivând ecuaţia ı̂n raport cu x rezultă
şi obţinem
dp
dx
=
dp dy
·
dy dx
= p0 · p,
Co
eb
2p2 − 2 p2 − 1 2p2 dp 2p2 dp(p2 − 1)
y0 = p = 2
= 2
· pp0 ⇒ p0 = 2 ⇔ = 2 ⇔ = dy.
4p 2p p −1 dy p −1 2p2
S-a obţinut ecuaţia cu variabile separate
W
Z
p2 − 1 p2 − 1
dp = dy ⇒ y = dp + c,
2p2 2p2
dx 1 1
unde folsind = = avem
nt
dp dp/dx p0 ·p
1 p2 − 1
2p2
= ,
2p3
de
p2 −1 ·p
2p3
c) Se constată că ecuaţia dată xy 0 + y 00 = 0 este o ecuaţie de forma F (x, y, y 0 , y 00 ) = 0
omogenă de ordinul 1 ı̂n raport cu y, y 0 , y 00 , deoarece
y 2 (z 0 + z 2 )
z 0 · y 2 = y 00 y − y 02 ⇒ y 00 = = y(z 0 + z 2 ).
|{z} y
z2 y2
Soluţii 157
x · zy + y(z 0 + z 2 ) = 0 ⇒ xz + z 0 + z 2 = 0,
şi s-a obţinut o ecuaţie diferenţială de ordinul 1, de tip Bernoulli, deoarece aceasta admite
forma
z 0 = z (−x) +z 2 (−1) .
| {z } | {z }
f (x) g(x)
Temă. Integraţi acestă ecuaţie de tip Bernoulli (r = 2) şi obţineţi soluţia z = z(x, c1 ) =
2 R 2 0
[ex /2 (c1 + e−x /2 dx)]−1 . Apoi, folosind relaţia yy = z(x, c1 ) (ecuaţie cu variabile separabile
ı̂n funcţia necunoscută y(x)), obţineţi soluţia generală y = c2 ez(x,c1 ) .
py
funcţiilor necunoscute, iar matricea A a sistemului este A = (01 10 ). Integrarea sistemului se
realizează ı̂n trei paşi.
1¯ o . Determinăm
Co
¯ valorile proprii ale matricei A; polinomul caracteristic este P (λ) =
¯ −λ 1 ¯
¯ ¯ 2
¯ 1 −λ ¯ = λ − 1 iar ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are rădăcinile λ ∈ {−1, 1}.
2o . Celor doua rădăcini le ataşăm cvasipolinoamele corespunzătoare, −1 7→ e−t , 1 7→ et .
3o . Soluţiile ecuaţiei omogene rezultă de forma
eb
µ ¶ µ ¶
a −t c
X= ·e + · et , a, b, c, d ∈ R .
b d
W
X =− ·e +
b d
µ ¶ µ ¶
b d
AX = · e−t + · et .
de
a c
a c b d
− · e−t + · et = · e−t + · et
b d a c
sau, echivalent, µ ¶ µ ¶
b+a d−c
· e−t + · et = 0, ∀t ∈ R .
a+b c−d
Anulând coeficienţii celor 2 cvasipolinoame, rezultă
b+a=0 ½
a+b=0 a = −b
⇔ .
d − c = 0 d =c
c−d=0
158 ALGA-GDED
py
1o . Aflăm soluţia generală a sistemului omogen asociat X 0 = AX.
µ ¶µ ¶
−e−t et c1
Xom = W C = .
Co
e−t et c2
| {z } | {z }
=W =[X1 ,X2 ] C
| {z } | {z }
W −1 b
½ ½
c0 1 = et c1 = et
deci ⇒ . Introducem c1 şi c2 determinate ı̂n Xp (t) şi obţinem
c0 2 = e−t c2 = −e−t
nt
µ ¶µ ¶ µ ¶
−e−t et et −2
Xp (t) = = .
e−t et −e−t 0
de
Se observă că
µ ¶ µ ¶ µ ¶
−e−t et 1 et −et 1 −et et
W = ⇒ W −1 = − = .
Stu
determinăm acea soluţie care satisface condiţia iniţială x(0) = 0, y(0) = 2. Înlocuim t =
0, x(0) = 0, y(0) = 2 ı̂n (57) şi obţinem egalităţile
½ ½
0 = −c1 + c2 − 2 c1 = 0
⇔
2 = c1 + c2 c2 = 2.
py
145. Eliminăm una din cele 2 funcţii necunoscute astfel: din prima ecuaţie avem x0 = y,
iar prin derivare ı̂n raport cu t, rezultă x00 = y 0 . Înlocuim ı̂n ecuaţia a doua şi obţinem
Co
x00 = x + 2, o ecuaţie liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi ı̂n funcţia necunoscută
x = x(t). Se observă că acestă ecuaţie este neomogenă (prezintă termen liber nenul. O
rezolvăm ı̂n trei paşi.
1o . Aflăm soluţia generală a ecuaţiei omogene cu coeficienţi constanţi asociată x00 − x = 0.
Ataşăm polinomul caracteristic (prin substituţia x(k) 7→ rk ) şi rezultă r2 − 1 = 0 ⇒ r ∈
eb
{−1, 1}. Cvasipolinoamele asociate celor două rădăcini sunt e−t şi et . Atunci soluţia generală
a ecuaţiei omogene este xom = c1 e−t + c2 et .
2o . Aflăm o soluţie xp pentru ecuaţia neomogenă x00 − x = 2 dată folosind metoda variaţiei
W
constantelor,
xp = c1 (t)e−t + c2 (t)et ,
unde c1 0 şi c2 0 satisfac sistemul algebric liniar
½ 0 −t
nt
c1 e + c2 0 et = 0
−c1 0 e−t + c2 0 et = 21 .
de
deci c1 = −et şi c2 = −e−t . Înlocuim ı̂n expresia lui xp şi obţinem
x = xom + xp = c1 e−t + c2 et − 2,
160 ALGA-GDED
146. Renotăm y(x) 7→ x(t) şi ecuaţia devine x00 − x = 2, cu soluţia x = c1 e−1 + c2 et − 2,
deci y(x) = c1 e−x + c2 ex − 2, de unde y 0 (x) = −c1 e−x + c2 ex .
147. Ştim că soluţia ecuaţiei date este
y(x) = c1 e−x + c2 ex − 2;
punem condiţia iniţială şi ı̂nlocuim x = 0; rezultă
½ ½
1 = c1 + c2 − 2 c1 = 1/2
⇒
2 = −c1 + c2 c2 = 5/2.
Soluţia căutată a problemei Cauchy este
1 −x 5 x
y= e + e − 2.
py
2 2
V.4. Stabilitate
Co
148. Se observă că ambele rădăcini ale polinomului caracteristic
µ ¶ (λ1 = −1, λ2 = −2)
0
sunt rădăcini reale negative. Deci poziţia de echilibru X0 = este stabilă şi asimptotic
0
stabilă.
149. a) Partea reală a ambelor rădăcini este strict negativă, deci poziţia de echilibru
eb
este stabilă şi asimptotic stabilă.
b) Partea reală este nulă, iar radacinile au multiplicitate 1, deci soluţia este stabilă dar nu
asimptotic stabilă.
W
dx dy dz
= = .
x y x+y
de
x y x
S-a determinat astfel prima integrală primă a sistemului simetric, f1 (x, y, z) = xy . Folosim
dy
sistemul simetric dx dz
x = y = x+y pentru a determina a doua integrală primă f2 (x, y, z).
Sistemul simetric se rescrie echivalent
−dx −dy dz −dx − dy + dz d(z − x − y)
= = = = ,
−x −y x+y 0 0
de unde rezultă z − x − y = c2 . S-a obţinut a doua integrală primă a sistemului simetric,
f2 (x, y, z) = z − x − y. În concluzie, liniile de câmp ale lui X sunt date de ecuaţiile carteziene
½ y ½
x = c1 ⇔
y − c1 x = 0, plan π1 , n1 = (−c1 , 1, 0)
z − x − y = c2 z − x − y = c2 , plan π2 , n2 = (−1, −1, 1).
Soluţii 161
dx dy
= ⇒ ln |x| + ln |c1 | = ln |y|,
x y
de unde rezultă
y
(59) = c1 ,
x
deci prima integrală primă este f1 (x, y, z) = xy . Pentru aflarea celei de-a doua integrale
dy
prime, observăm că ultima relaţie nu poate fi folosită direct (mai exact, ı̂n egalitatea xy =
dz
y2 ⇔ dyx =
dz
y , variabila x este legată de y prin relaţia (59). Folosim prima integrală primă,
deci relaţia
y y
= c1 ⇒ x =
x c1
py
şi ı̂nlocuim ı̂n egalitatea a doua din (58)
dy dz dy dz
= ⇒ = ⇒ c1 dy = dz,
x y y/c1 y
y·
y
x
= z + c2 ⇔
y2
x
− z = c2 .
Co y
x şi obţinem
eb
În final liniile de câmp au ecuaţiile
½
y − c1 x = 0 (plan)
W
y 2 − xz − c2 x = 0 (hiperboloid),
dx dy dz
de
= = .
x y x+y
Aflăm cele două integrale prime independente ale sistemului simetric. Acestea sunt
Stu
y
f1 ≡ = c1 , f2 ≡ z − y − x = c2 .
x
¡ ¢
Soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale va fi u(x, y, z) = φ xy , z − x − y , unde φ este o funcţie
arbitrară diferenţiabilă de două argumente.
dx dy dz
b) Asociem sistemul caracteristic: x2 = xy = y 2 . Aflăm cele două integrale prime indepen-
y2
dente ale sistemului simetric. Acestea sunt f1 = xy = C1 , f2 = x − z = C2 . Soluţia ecuaţiei
cu dervate parţiale va fi µ ¶
y y2
(60) u(x, y, z) = φ , −z ,
x x
unde φ(a, b) este o funcţie arbitrară diferenţiabilă de două argumente.
162 ALGA-GDED
unde am notat
¯ ¯
∂φ ¯ ∂φ ¯
φa = (a, b) ¯¯ , φb = (a, b) ¯¯
∂a 2
a= y ,b= y −z ∂b 2
a= y ,b= y −z.
x x x x
py
152. Aflăm cele două integrale prime ale sistemului simetric asociat
dx dy dz
= =
x y x+y
ale ecuaţiei omogene ataşate,
x
∂u
∂x
+y
∂u
∂y
+ (x + y)
∂u
∂z
= 0. Co
eb
Acestea sunt
y
f1 = , f2 = z − x − y.
x
Ataşăm sistemul
W
y
= c1
x
z − x − y = c2
y = 1, z = x2 .
Eliminăm x, y, z din sistem şi obţinem
nt
1 1
y = 1, x = , z= 2
c1 c1
de
c21 c1
Înlocuind c1 şi c2 respectiv cu f1 şi f2 ı̂n această relaţie, determinăm ecuaţia Σ : u(x, y, z) = 0
suprafeţei cerute,
x x2
+ 1 + (z − x − y) = 2 ⇔ xy + y 2 + (z − x − y)y 2 − x2 = 0,
y y | {z }
u(x,y,z)
2 2
care se rescrie cartezian explicit Σ : z = x −xy−y y2 + x + y. Temă. Verificaţi că funcţia
u determinată
½ satisface ecuaţia cu derivate parţiale şi că suprafaţa u = 0 conţine curba
y=1
Γ: ⇔ Γ : (x, y, z) = (t, 1, t2 ), t ∈ R .
z = x2
Soluţii 163
dx dy dz
b) Aflăm cele două integrale prime ale sistemului simetric asociat x2 = xy = y2 al ecuaţiei
omogene ataşate.
∂u ∂u ∂u
(61) x2 + xy + y2 = 0.
∂x ∂y ∂z
y2
Acestea sunt f1 = xy , f2 = x − z. Ataşăm sistemul
y
x = C1
2
y
− z = C2
x
y = 1, z = x3 .
C1 − 1
= C2 .
C13
py
Înlocuind C1 şi C2 respectiv cu f1 şi f2 ı̂n ultima relaţie (condiţia de compatibilitate a
sistemului) rezultă ecuaţia suprafeţei cerute:
y x3 y2
Co
− 3 = − z ⇔ Σ : y 4 − x4 − y 5 + xy 3 z = 0,
x y x | {z }
u(x, y, z)
determinată de funcţia u(x, y, z), solutie a e.d.p. (61). Temă. Verificaţi că funcţia u
determinată
½ satisface ecuaţia cu derivate parţiale şi că suprafaţa u = 0 conţine curba
eb
y=1
Γ: ⇔ Γ : (x, y, z) = (t, 1, t3 ), t ∈ R .
z = x3 .
W
nt
de
Stu
Addenda
Programe MAPLE(r)
py
> x:= LUdecomp(A,L=’l’,U=’u’,U1=’u1’,R=’r’,P=’p’,det=’d’,rank=’ran’);
# matricea inferior trunghiulara, respectiv cea superior triunghiulara
> evalm(l); evalm(u); # L, U
> map(normal,evalm(l &* u)); # verificare: A=L*U
# Input: matricele A si B;
# Output: formele canonice corespunzatoare (diagonala, respectiv Jordan, );
> restart: with(linalg): A:=array([[1,2,3], [2,3,1], [3,1,2]]); # matricea A
de
#1a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
py
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1, A2, A3
Co
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2]; # v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,’t’); # d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,’t’); # d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, resp. planul prin trei puncte
eb
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]);# p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
W
#1b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1); # A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1); # C,E
> v2:=[3,1,-1]; # v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,’t’); # d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,’t’); # d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,’t’); # d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,’t’); # d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,’t’); # d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1); # v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
py
> projection(D,A,d2); coordinates(D); # D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
Co
> n1:=NormalVector(p1); # n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F); # E=proi. lui E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
eb
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F); # distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D); # distanta de la un punct la o dreapta
W
# 8a.
> restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
> # prima dr. in exprimare parametrica
> d1:=[3*t+2,2*t-1]: # d1
# prima dreapa in exprimare carteziana
py
> a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
> b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
# a doua dreapta in exprimare carteziana
Co
> d2:=3*x-5*y-4: # d2
# punctul de intersectie al celor doua drepte
> A:=solve({b,d2},{x,y}); # A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
> p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue): # plotarea punctului A
# plotare drepte
eb
> p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
> p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
> display(p1,p2,p3); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
W
> f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
> display(f1,f2,f3); # plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3
de
# 8b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
Stu
# 9a.
# Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
# Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
# reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
> restart: with(plottools): with(plots):
# ecuatie elipsa
> eq:= (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0; y0:=0;
# plotare elipsa
py
> elli:= ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
> plots[display](elli, scaling=constrained,title=‘Elipsa‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# ecuatie hiperbola
Co
> eq:= (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0: y0:= 0:
> h:= hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2): # hiperbola
# plotare hiperbola
> display(h,title=‘Hiperola‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie,
eb
# oglindire (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa),
# scalare (scalare anizotropa)
> display([elli,translate(elli,-2,-3)]); # translatie
W
# 9b.
Stu
> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
title=‘Rotate‘,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1:=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=‘Reflect‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # oglindire
> o:= plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=‘Homothety‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=‘Scaling‘,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # scalare
10. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete
# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui determinat de r3, r4;
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)]; # r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)]; # r2
py
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v]; # r3, r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
Co
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
> restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s); # ec. parametrice ale unei curbe
> v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi; # R=matricea de rotatie
> R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
> W:=evalm(R&*v); # W=R*v
> animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata
13. Ecuatii diferentiale: EDO (ecuatii diferentiale ordinare)
# Input: ecuatie diferentiala ordinara (ex. 128)
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotare solutia generala
> restart: ode1:= diff(y(x),x)*x+2*y(x)-3*x=0; # EDO
> sol:=dsolve(ode1); # solutia generala
# o solutie particulara - pentru conditia initiala y(1)=1
> sol1:=dsolve( {ode1, y(1)=1}, y(x));
# plotare solutia generala
> with(DEtools): DEplot(ode1, y(x), x=-10..10, y=10..10, linecolour=blue, stepsize=0.5);
py
> restart: sys1:= {diff(x(t),t) = y(t), diff(y(t),t) = x(t)+2}; # sistem de EDO
> sol:=dsolve(sys1); # solutia generala
# o solutie particulara - cu conditiile initiale x(0)=0,y(0)=2
Co
> sol1:=dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)});
> with(DEtools): with(plots): # plotari
# plotarea solutiei generale
> DEplot(sys1,[x(t),y(t)],t=-2..2,x=-1..2,y=-1..2,title=‘plot SODE‘,
color=blue,stepsize=0.5);
eb
# plotarea solutiei generale in 3D
> DEplot3d(sys1,{x(t),y(t)},t=-1..1, [[x(0)=0,y(0)=2]],x=0..2,y=0..4,
scene=[t,x(t),y(t)],linecolour=COLOR(HUE,.5));
W
py
(exerciţii şi probleme), Ed. Bren, 2004.
[8] M.Bercovici, S.Rimer, A.Triandaf, Culegere de probl. de geometrie analitică şi diferenţială,
Ed. Didactică şi Pedagogică, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M.Bodnariu, Elemente de algebră, Ed. Printech, 1998.
Co
[10] N.Boja, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale: culegere de
probleme, Ed. Politehnicii Timişoara, 2001. U: II39565.
[11] V.Brânzănescu, O. Stănăşilă, Matematici speciale, Ed. ALL, Bucureşti, 1994.
[12] F.Bucur, Algebră liniară, geometrie analitică, Lit. Inst. Constr. Bucureşti, 1971. U: II23383.
[13] S.Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
eb
[14] N.Ciorănescu, M.Roşculeţ, Culegere de probleme de algebră şi analiză matematică, Ed.
Tehnică, 1959. U: II6262. P: TIII6747.
[15] S.Corbu, Gh.Mocică, Ecuaţii diferenţiale. Teorie şi aplicaţii, Ed. Fair Partners, Bucureşti,
2003.
W
[16] C.Coşniţă, I.Sager, I.Matei, I.Dragotă, Culegere de probleme de geometrie analitică, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1963.
[17] I.Creangă, Gh.Gheorghiu, A.Haimovici, M.Haimovici, O.Mayer, Curs de geometrie analitică:
pentru uzul institutelor tehnice, Ed. Tehnică, 1951. U: II3632.
[18] I.Creangă, C.Reischer, Algebră liniară, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970. U: II17295.
nt
P: TIII19311.
[19] I.Crişan, A.Lare, Culegere de probleme de geometrie analitică, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1971. U: II18018.
de
[20] Gh.Dodescu, Metode numerice ı̂n algebră, Ed. Tehnică, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[21] O.Dogaru, M.Doroftei, Algebră liniară, Geometry Balkan Press, 1998.
[22] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie analitică şi difernţială, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
Stu
[23] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie diferenţială liniară şi pătratică, Fair Partners, 2006.
[24] L.Drăguşin, C.Drăguşin, C.Radu, Calcul integral şi ecuaţii diferenţiale, Ed. Style, 1996.
[25] M.A.Geanău, Probleme de algebră, Ed. Printech, 1997.
[26] Gh.Gheorghiev, R.Miron, D. Papuc, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1968-1969. U: II13538.
[27] Gh.Th.Gheorghiu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi programare, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1977. U: II25541.
[28] Gh.Th.Gheorghiu, Elemente de algebră şi geometrie analitică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1961. U: II8079.
[29] Gh.Th.Gheorghiu, Geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1969.
U: II14354.
[30] I.Glazman, Iu.Liubici, Alg. liniară pe spaţii finit dimensionale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1980. U: II28752.
[31] A.Haimovici, Grupuri de transformări, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1968.
171
172 ALGA-GDED
py
Universitatea ”Politehnica” Bucureşti, 1971. U: II18509.
[45] E.Murgulescu, N.Donciu, V.Popescu, Geometrie analiticăı̂n spaţiu şi geometrie diferenţială -
culegere de probleme, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1974. U: II21167.
[46] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, Geometrie analitică, Ed. Didactică şi
Co
Pedagogică, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[47] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.Târnoveanu, Geometrie analitică şi
diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1965. U: II10530.
[48] Al.Myller, Curs de geometrie analitică, Ed. Sem.Mat. Iaşi, 1936. U: II2171.
[49] Al.Myller, Geometrie analitică, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1972. U: II19632.
[50] Gh.Necşuleu, V.Necşuleu, N.-C.Necşuleu, Transformări geometrice ı̂n spaţiul euclidian
eb
tridimensional. Aplicaţii ı̂n geometrie şi mecanică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2005.
[51] V.Obădeanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică,, Ed. Facla, 1981.
U: II29956.
[52] V.Olariu, O.Olteanu, Analiză matematică, Ed. Semne, 1998. U: II38622.
W
[58] C.Radu, Algebră liniară, geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2004.
[59] C.Radu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Ed. ALL, 1996. U: II38657.
[60] C.Radu, C.Drăguşin, L.Drăguşin, Algebră liniară, analiză matematică, geometrie analitică şi
diferenţială, Ed. Fair Partners, 2000.
[61] C.Radu, C.Drăguşin, L.Drăguşin, Aplicaţii de alg., geometrie şi matematici spec., Ed. Didac-
Stu
[70] I.D.Teodorescu, Geometrie şi elemente de algebră liniară, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1965. U: II10973; 1967 (culegere de probleme). U: II12858; 1971 (culegere de probleme).
U: II18461; 1972. U: II19190.
[71] N.Teodorescu, Metode vectoriale ı̂n fizica matematică, Ed. Tehnică, 1954. U: II4186.
[72] O.Tino, E.Murgulescu, V.Bănărescu, Exerciţii şi probleme pentru cursul de geometrie analitică
ı̂n şcolile tehnice superioare, Litogr. Tip. Înv. Buc. U: II5720.
[73] A.Turtoi, Geometrie, Ed. Univ. Bucureşti, 1996. U: II38665.
[74] Gh.Ţiţeica, Culegere de probleme de geometrie analitică, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S.A.
1939. U: II2233.
[75] Gh.Ţiţeica, Curs de geometrie analitică, Ed. Facultăţii de Ştiinţe Bucureşti, 1929.
U: 16294; 1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[76] Gh.Ţiţeica, Geometrie analitică, Lit. Ştefănescu 1901. U: II12622.
[77] C.Udrişte, Algebră liniară geometrie analitică, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947.
P: III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000.
[78] C.Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1993. U: II3765. P: III41318.
[79] C.Udrişte, Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1976.
[80] C.Udrişte, O.Dogaru, Geometrie analitică, Universitatea ”Politehnica” Bucureşti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
py
[81] C.Udrişte, C.Radu, C.Dicu, O.Mălăncioiu, Algebră, geometrie analitică şi şi ecuaţii
diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
[82] C.Udrişte, C.Radu, C.Dicu, O.Mălăncioiu, Probleme de algebră, geometrie analitică şi ecuaţii
diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
Co
[83] S.Vasilache, Elemente de teoria mulţimilor şi a structurilor algebrice, Ed. Academiei, 1956.
U: II5352.
[84] Ge. Vraciu, Algebră liniară, Ed. Universităţii din Craiova, 1994.
[85] Gh.Vrănceanu, Curs de geometrie analitică şi proiectivă, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S.A.
1944-45. U: II3361.
eb
[86] Gh.Vrănceanu, Geometrie analitică şi proiectivă, Ed. Tehnică, 1954. U: II4347.
[87] Gh.Vrănceanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[88] Gh.Zapan, Curs de geometrie analitică, aplicaţii, Autografia Şc. de Artilerie, Geniu şi Marină
1919. U: II2786.
W
[93] L.Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[94] E.Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[95] R.M.Bowen, C.C.Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
de
York, 1976.
[96] A.Burdun, Culegere de probleme de algebră şi geometrie analitică (lb. rusă), Univ. Minsk,
1989.
[97] G.Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Ed. Societa Anonima D.Alighieri, 1938. U:
Stu
py
Equations, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[126] C.Udriste, V.Balan, Analytic and Differential Geometry, University Lectures Series 7,
Geometry Balkan Press, Bucharest 1999.
[127] C.Udriste, V.Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Co
Balkan Press, Bucharest 2001.
[128] C.Udrişte, I.Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[129] E.Young, Vector and Tensor Analysis, M.Dekker, 1993.
= Cărţi editate ı̂n tipografia U.P.B. =
eb
[130] I.Bacalu, G.Budianu, R.F.Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.
[131] V.Balan, Algebră liniară şi geometrie analitică, 1999.
[132] V.Balan, N.Bı̂lă, Geometrie diferenţială, culegere de exerciţii şi probleme, 1998, P: TIII45014.
[133] V.Balan, A.Suciu, Algebră liniară, Culegere de probleme de algebră liniară, 1999.
[134] L.Brânzănescu, Curs de algebră şi geometrie, 1990. P: TIII39235.
W
py
Co
W eb
nt
de
Stu