Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
25Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
TEXT POETIC BACOVIA (Tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat care aparţine lui George Bacovia Rar)

TEXT POETIC BACOVIA (Tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat care aparţine lui George Bacovia Rar)

Ratings: (0)|Views: 1,899 |Likes:
Published by bobby_in

More info:

Published by: bobby_in on Jun 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/13/2013

pdf

text

original

 
(tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat care aparţine lui George Bacovia:Rar)Lirica bacoviană este dominată de o nelinişte continuă. Temele abordate sunt teme precum singurătatea, angoasele, plictisul, agonia, melancolia. Frecvent întâlnite suntmotivul ploii, al toamnei, al evadării, al marii plecări. Astfel, George Bacovia esteconsiderat a fi poetul toamnelor dezolante, putrede, al iernilor ce dau sentimentulsfârşitului de lume, al căldurilor toride în care cadavrele intră în descompunere, al primăverilor nevrotice şi iritante. Exponent al Simbolismului în literatura română,Bacovia cultivă frecvent simbolul ca modalitate de surprindere a corespondenţelor euluicu lumea, natura şi universul.Poetul percepe o lume care trece printr-o criză şi care intră în descompunere. Viziunea sasumbră şi dezolantă este ilustrată şi în poezia „Rar” care face parte din volumul deversuri „Plumb”. Titlul operei defineşte exact starea de spirit tipic bacoviană care seidentifică cu renunţarea, izolarea de lume şi încetinirea ritmului normal al vieţii. Cadenţaimpusă sporeşte angoasa, descurajând. Întreaga poezie este străbătută de un sentimentadânc de regret şi melancolie ce chinuie sufletul. Repetarea exclamaţiei retorice „Cemelancolie!” sugerează această realitate lăuntrică.Cadrul liric este de asemenea insolit, un han îndepărtat, vag definit („Într-un han,departe / Doarme şi hangiul”). Un loc altădată plin de forfotă, de zgomot, hanul, devine,în viziunea lui Bacovia, un simbol al pustiului. Uzitarea adjectivelor „singur”, „deşarte”sugerează starea de solitudine şi dezamăgirea eului liric faţă de lumea în care se simtestrăin şi neînţeles. Atmosfera apăsătoare este accentuată de ploaie, o ploaie rece, sumbrăce trimite la tristeţea autumnală. Aceasta nelinişteşte prin durată şi intensitate („Plouă, plouă, plouă...”). Ideea de pustietate reiese şi din versul „Nimeni, nimeni, nimeni...”. Esteun pustiu ce înspăimântă. Astfel, eul liric îşi dezvăluie zbuciumul interior: „Tremur,tremur, tremur...”. Se remarcă lirismul de tip subiectiv prin formele verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a, mărci ale eului liric: „de mine”, „tremur”, „mă”,„vouă”.Încetinirea ritmului vieţii şi izolarea de lume prefigurează moartea. Dezgustul pentrulumesc conduce la retragere din mediul social animat. Este renunţarea la viaţă. Discursulliric transmite trăiri interioare, sentimente, atitudini, din perspectiva unei persoane aflatela apusul vieţii, când melancolia domină, ritmul normal al vieţii pierde din putere şiangoasele sporesc. Chiar şi capacitatea de a visa, de a spera este alterată. Această stareeste definitivă, o renaştere nemaifiind posibilă. Concluzia dureroasă „Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme / Peste vise bruma.” susţine această realitate. „Bruma” este ceacare acoperă visele, este simbolul renunţării, al dispariţiei bucuriei de a trăi. Eul liric se prăbuşeşte într-o singurătate apăsătoare. Se simte neputincios în faţa destinuluiimplacabil şi a trecerii ireversibile a timpului. Tot ce rămâne în urmă nu este decâtmelancolie, regret şi amintire. Cadrul natural exterior este în concordanţă cu trăirileinterioare. Astfel, este reluată ideea ploii ce nelinişteşte şi deprimă: „I-auzi cum mai plouă!”. Imaginea interiorităţii umane este în strânsă legătură cu imaginea cadruluinatural. Natura este la fel de mohorâtă ca sufletul eului liric.Întreaga poezie se constituie într-un tablou dominat de pete întunecate de culoare. Evocăun cadru amorţit, prăfuit şi încremenit, lipsit de viaţă. Este o destăinuire a unei vieţi

Activity (25)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Andrei Istoc liked this
Alin Bugeac liked this
Bogdan Ghiba liked this
Dlujanschi Ana liked this
Petronela Cbt liked this
Dinca Iulian liked this
Misi Mish' liked this
Simona Cotofria liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->