Anul II, nr.
17
iunie 2008
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
Din cuprins
„Apucãturile“
„Copiii, investiþia
cu care intrãm
în familie
Fiecare dintre noi porneºte
de acasã cu niºte „apucãturi“, bu-
cea mai de preþ“
ne sau rele, ºi le impunem celui
cu care ne cãsãtorim. (pag. 9)
Regulile familiei
În educarea copiilor trebuie
stabilite niºte standarde, susþinu-
te de câteva reguli care trebuie
respectate. Care sunt principiile
creºtine pe care trebuie sã vã
bazaþi în acest demers aflaþi
dintr-un nou episod al rubricii
de educaþie creºtinã. (pag. 8)
Ultimul numãr al publicaþiei
se poate citi ºi
! pe INTERNET, la adresa
www.protopopiatulfagaras.lx.ro
www.bzf.ro
Editorial de Pr. Ovidiu Bostan
Sfânta Scripturã,
hranã zilnicã
Biblia sau Sfânta Scrip-
turã este cartea de cãpãtâi a
oricãrui creºtin. Mai este
numitã ºi Cartea Cãrþilor,
pentru cã conþine Cuvântul
lui Dumnezeu adresat oamenilor spre
mântuirea lor. Prin intermediul paginilor
acestei cãrþi noi avem ºansa de a ne întâl-
ni cu Cel care a scris aceastã carte, adicã
cu Dumnezeu.
În cuprinsul Bibliei stau scrise cuvin-
tele lui Dumnezeu adresate oamenilor
care au trãit în anumite perioade istorice
ºi în anumite spaþii geografice. Dacã ne
gândim cã cea mai nouã dintre cãrþile
Scripturii a fost scrisã în urmã cu aproape
douã mii de ani, am putea spune cã e o
carte învechitã. ªi totuºi, nu este deloc
aºa, pentru cã dacã dãm la o parte ele-
mentele contextuale de care am amintit
ne rãmân înaintea ochilor cuvintele vieþii
veºnice. Despre aceste cuvinte cuprinse
în Scripturã Domnul Iisus Hristos a spus
cã: “Cerul ºi pãmântul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece”, aceasta
însemnând cã ele sunt universal valabile.
Se adreseazã ºi celor care au fost ºi celor
de acum ºi celor ce vor veni dupã noi. Se
adreseazã ºi þie ºi mie.
Pentru cã mântuirea noastrã depinde
de împlinirea poruncilor dumnezeieºti iar
acestea sunt cuprinse în Sfânta Scripturã,
este foarte important ca printre pre-
ocupãrile noastre de zi cu zi sã se numere
ºi aceea de a citi din Scripturã.
Pentru a avea un real folos din citirea
Sfintei Scripturi, Sfinþii Pãrinþi ne dau
mai multe îndrumãri. Ei ne povãþuiesc ca
înainte de a citi Cuvântul lui Dumnezeu
sã ne pregãtim atât sufleteºte cât ºi
Preþ: 50 de bani
Ce le oferim copiilor noºtri?
Cum sunt, cum îi vrea
societatea sau
cum ar putea fi ei?
Suntem noi pãrinþii doriþi?
Cât timp le acordãm
copiilor, cât de mult ne pasã
de cea mai importantã
investiþie din viaþa unui om?
De 1 iunie,
ÎPS Laurenþiu
ne-a vorbit despre copii…
pag. 7
trupeºte. Sã cãutãm un loc liniºtit, ferit de
zgomot, sã spunem o scurtã rugãciune
înainte de a începe sã citim, cerând de la
Dumnezeu sã ne lumineze mintea pentru
a pricepe cuvântul Lui ºi tãria de a-l
putea împlini, sã citim cu gând smerit ºi
cu evlavie, acest lucru vãzându-se chiar
ºi în poziþia corpului. Sã fim conºtienþi de
faptul cã nu putem pãtrunde de la început
bogãþia sensurilor cuvintelor sfinte ºi
pentru tâlcuirea acestor cuvinte sã ne
lãsãm învãþaþi de Sfinþii Pãrinþi ºi de
Pãrinþii contemporani care, fiind purtã-
tori ai harului dumnezeiesc au tâlcuit ºi
tâlcuiesc Scriptura spre folosul nostru.
Deci, sã punem în fiecare zi început
bun în citirea Sfintei Scripturi ºi sã zicem
împreunã, însemnându-ne cu semnul
Crucii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, lumineazã-mi mintea ca sã
înþeleg cuvintele Tale ºi sã fac voia Ta.
Amin.
CMYK
 2 Viaþa în Hristos
Protopopiatul în casã nouã
De puþinã vreme sediul Protopopiatului Fãgãraº s-a mutat în
casã nouã. Binecuvântarea noii clãdiri a avut loc joi, 29 mai, ºi a
fost prilejuitã de conferinþa preoþeascã care s-a desfãºurat aici în
prezenþa ÎPS Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului.
Anul 2008 a fost dedicat în Biserica preoþilor din protopopiatul Fã-
Ortodoxã Românã Sfintei Scripturi ºi gãraº ºi a câtorva reprezentanþi
Sfintei Liturghii. În Protopopiatul Fãgãraº, ai autoritãþilor: primarul Ioan Bãr-
joi 29 mai, cu binecuvântarea ºi în pre- buþi, viceprimarul Sorin Mãnduc,
zenþa Pãrintelui Mitropolit, a avut loc o domnul Radu Ispas din partea
conferinþã pe aceastã temã, susþinutã de Pr. Consiliului Judeþean ºi domnul
Ovidiu Bostan, paroh în Olteþ ºi Pr. Costel senator Gheorghe Gabor.
Leca, din Paltin. Lucrãrile noului sediu au fost dema- timp record noul sediu este deja parþial uti-
Dupã încheierea prezentãrilor ºi a dez- rate prin strãdania Pãrintelui Protopop lizabil, fiind astfel posibilã inaugurarea
baterilor, a urmat un moment de bucurie Ioan Ciocan în toamna anului trecut. Prin acestuia. Pr. Marius Corlean
prilejuit de slujba de binecuvântare a nou- eforturile deosebite ale acestuia ºi în ciuda
lui sediu protopopesc, oficiatã de cãtre Pã- tuturor greutãþilor întâmpinate în iniþierea “Flacãra Ortodoxiei” a
rintele Mitropolit Laurenþiu, în prezenþa ºi finalizarea unui astfel de proiect, într-un ajuns în faza judeþeanã
Sf. Nectarie la Victoria Luna trecutã a avut loc faza judeþeanã
a concursului pe teme religioase “Flacãra
Anul acesta s-au împlinit 18 Ortodoxiei”, organizat sâmbãtã, 17 mai.
ani de când s-a fixat ºi sfinþit cru- Au participat în jur de 100 de elevi din
cea care a marcat locul pentru vii- clasele V-VII ºi IX-XII din tot judeþul
toarea bisericã ce poartã hramul Braºov. Din zona Fãgãraºului au partici-
Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi pat 4 elevi de clasa a V-a, 11 elevi de
Elena din Parohia Victoria II, de clasa a VI-a, 12 de clasa a VII-a ºi 2 elevi
când s-a spus prima rugãciune, de liceu. Copiii au reprezentat ªcolile
primul gând bun faþã de acest Generale nr. 1, 2, 5, Colegiul Naþional
loc sfânt unde se adunã rugãciu- “Radu Negru” din Fãgãraº ºi Liceul
ne lângã rugãciune ºi jertfã lân- Teoretic “I. C. Drãguºanu” din Victoria.
gã jertfã. De câþiva ani, pãrintele Ca ºi altãdatã, fãgãrãºenii au obþinut
paroh Octavian Smãdu organi- rezultate foarte bune. Astfel la clasa a VI-a
zeazã în ziua hramului procesi- pe locul I, cu media 9,80, s-a clasat
uni cu sfinte moaºte sau icoane Andreea Borcea de la ªc. Gen. Nr. 5 Fã-
fãcãtoare de minuni. Anul aces- gãraº, iar locul al II-lea a fost ocupat de
ta, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurenþiu ºi primit acea bucurie ºi pace sufleteascã Rãzvan Siminiuc, cu media 9,75, de la
Streza, la Victoria au poposit, spre bucuria pe care o simþi în inocenþa copilãriei. Am Liceul Teoretic “I. C. Drãguºanu” Vic-
credincioºilor, moaºtele Sfântului Nec- simþit cã, într-adevãr, “Domnul n-a fãgã- toria. La clasa a VII-a, Diana Avram de la
tarie, aduse de la Schitul “Naºterea Maicii duit creºtinilor numai sã le stea în ajutor, ci ªc. Gen. Nr. 2 a obþinut media 10, ocu-
Domnului” de la ªinca Veche. le-a fãgãduit ºi mai mult: cã-ªi face sãlaº pând locul I, iar pe locul al II-lea au fost
În ajunul hramului, preoþi ºi credincioºi înlãuntrul lor”. trei eleve cu media 9,80, dintre care douã,
în frunte cu preotul paroh au aºteptat moaº- Pr. Mihail Fogoroº, Parohia Victoria III Patricia Coman ºi Cristina Nistor de la
tele Sfântului Nectarie la intrarea în o- Liceul Teoretic “I. C. Drãguºanu” Vic-
raº ºi le-au condus în procesiune cu
cântãri sfinte, spre mângâierea ºi în-
Sãrbãtoare la Mândra toria. ªi la liceu am obþinut note fru-
ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, a fost moase; astfel, la clasa a X-a, Ella
tãrirea vieþii duhovniceºti a tuturor ce- invitat de onoare în Mândra duminicã, 18 mai. Stiniguþã a obþinut 9,42, iar Alexandra
lor ce cer cu credinþã ajutorul ºi mijlo- Înconjurat de un sobor de preoþi, Pãrintele Mitro- Deac 8,88.
cirea sfinþilor. În ziua hramului, un so- polit a oficiat slujba de binecuvântare a lucrãrilor Elevii care în urma concursului s-au
bor de preoþi au sãvârºit Sf. Litur-
de consolidare a bisericii, unde în curând se va clasat pe primele locuri vor participa în
ghie, iar Pãrintele Stareþ Matei a pus la
sufletul tuturor un cuvânt ziditor. începe ºi renovarea picturii. Pentru activitatea sa, luna iunie la ultima fazã, care va avea loc
la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâm-
Daca inima omului a fost creatã pãrintele paroh Ioan Mitu a primit distincþia de ico-
atât de mare pentru a-L încãpea pe nom stavrofor. Dupã terminarea Sfintei Liturghii bãta de Sus. Le urãm succes ºi rugãm pe
Dumnezeu, cum spune Sf. Nicolae sãtenii, îmbrãcaþi în costume populare, au partici- Bunul Dumnezeu sã le lumineze mintea
Cabasila, afirm cã cei care s-au închi- pat la dezvelirea ºi sfinþirea unui monument închi- spre a putea înþelege toatã învãþãtura cea
nat la moaºtele Sfântului Nectarie, nat eroilor neamului ºi au inaugurat apoi ºi cãmi- bunã ºi folositoare…
printre care mã numãr ºi eu, am simþit nul cultural, renovat de curând. N.C. Prof. Veronica Pãtru

Vadul, poiana lui Dumnezeu
Ziua de 21 mai 2008 va rãmâne o filã
auritã în paginile istoriei scrise în satul Vad
din Þara Fãgãraºului. Vadul, aceastã locali-
tate încãrcatã de istorie, atestatã documen-
tar încã de la anul 1400, a devenit în decur-
sul timpului un centru de pelerinaj secular,
lumesc. În fiecare an, în jurul datei de 21
mai, sãrbãtoarea Sfinþilor Împãraþi Con-
stantin ºi Elena, mii ºi mii de oameni vin
din cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii sã
ia parte la frumoasele manifestãri care se
desfãºoarã în Poiana Narciselor de la Vad.
Un spectacol magnific oferit aici nu de oa-
meni, ci de mâna lui Dumnezeu, care a lã-
sat la Vad, în aceastã poianã, un colþ de rai.
Anul acesta, pe 21 mai, Vadul a
devenit “Poiana lui Dumnezeu”. Locul în
care Dumnezeu, sfinþii Sãi ºi oamenii s-au
întâlnit împreunã în biserica satului.
Prezenþa Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit
Laurenþiu Streza, cu prilejul sfinþirii bi-
sericii din Vad, a atras în jurul lãcaºului de
cult sute de credincioºi, atât localnici cât ºi
din satele învecinate, adunând acasã ºi fii
ai satului plecaþi peste hotare. Sutele de
Sfinþirea bisericii din Veneþia de Jos
ªi Veneþia de Jos a fost îmbrãcatã în
straie de sãrbãtoare în luna aceasta, în 25
mai, când a avut loc sfinþirea bisericii
“Cuvioasa Paraschiva”. Aceasta este prima
bisericã construitã din piatrã în satul
Veneþia de Jos. Data precisã a ridicãrii bi-
sericii nu se cunoaºte; cert este cã la 1700
ea exista deja.
Lãcaºul de cult a avut picturã atât inte-
rioarã, cât ºi exterioarã, iar clopotniþa era
separatã de bisericã. În anul 1899, cu ocazia
renovãrii, în locul vechii clopotniþe s-a con-
struit turnul actual. În timp, þigla de pe turn
a fost înlocuitã cu tablã. Pentru cã zidul din-
spre nord s-a deplasat, cupolele naosului s-au
surpat ºi în locul acestora s-a construit un
tavan din scândurã. În aceastã situaþie, bi-
serica a fost tencuitã ºi vãruitã, fãrã a mai fi
pictatã. Pentru protejarea zidurilor, s-au
construit contraforturi din piatrã.
Începând cu anul 1988, când la condu-
cerea parohiei a ajuns pãrintele Mihai
Comºulea, lãcaºul de cult a intrat într-un
amplu proces de renovare ºi consolidare.
Astfel, vechile contraforturi din piatrã au
fost înlocuite cu contraforturi din beton
armat, zidul a fost întãrit cu o centurã de
beton, intrarea în bisericã a fost schimbatã
Eveniment 3
credincioºi au luat parte
cu emoþie la evenimentul
târnosirii bisericii din
Vad, eveniment la care a
participat mitropolitul Ar-
dealului, împreunã cu 11
preoþi de mir, doi iero-
monahi ºi doi diaconi.
Cu acest prilej au fost
aºezate în piciorul Sfintei
Mese moaºte de sfinþi ca
mãrturie a prezenþei reale
a sfinþilor lui Dumnezeu
în lucrarea de mântuire a
credincioºilor.
Cu ocazia sfinþirii bi-
sericii în ziua de prãznui- Pãrintele Ioan a fost hirotesit iconom
re a Sfinþilor Împãraþi Con-
stantin ºi Elena, lãcaºul de cult cu hramul cuvântul sãu Mitropolitul Ardealului.
“Intrarea în bisericã a Maicii Domnului” a Acest eveniment a fost aºteptat de
primit din partea Înalt Prea Sfinþitului ºi al mulþi ani de credincioºii satului. Pentru
doilea hram, al Sfinþilor Împãraþi Con- aceasta însã biserica avea nevoie de haine
stantin ºi Elena, datoritã faptului cã de sãrbãtoare, iar acest lucru cere multã
“Sfinþii Împãraþi ºi-au dorit sã fie patronii nevoinþã ºi mult efort din partea tuturor, a
acestui lãcaº”, aºa dupã cum a afirmat în preotului dar ºi a credincioºilor. Credin-
cioºii din Vad au fost binecuvântaþi de
Dumnezeu prin trimiterea în mijlocul lor
a unui vrednic ºi neobosit pãstor duhov-
de pe lateral în partea de apus a turnului, iar nicesc, pãrintele Ioan Faraon, un neo-
în partea de nord a turnului a fost adãugatã bosit rugãtor, un orator desãvârºit, un
o încãpere pentru aprinderea lumânãrilor. vrednic urmaº al Sfinþilor Apostoli.
A fost necesarã înlocuirea tâmplãriei, Pãrintele a reuºit sã ridice în jurul sãu o
vechiul iconostas a fost înlocuit cu unul din frumoasã comunitate de creºtini
stejar sculptat, iar biserica a fost pictatã în ortodocºi, clãdind o bisericã vie în
frescã de pictorul Tãnase Mocãnescu. De sufletele enoriaºilor sãi. A reuºit în
asemenea, s-au pus geamuri termopan, acelaºi timp sã facã din clãdirea bisericii
strãni sculptate, s-a parchetat interiorul, s-a din Vad o adevãratã bijuterie. A sãvârºit
zugrãvit exteriorul. numeroase lucrãri de amenajare ºi înfru-
În 25 mai 2008, Înalt Prea Sfinþitul museþare: a renovat turnul bisericii, a
Pãrinte Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul tencuit exterior întreaga bisericã, a
Ardealului, în fruntea unui impresionant schimbat geamurile bisericii, a refãcut
sobor de preoþi ºi diaconi, printre care zugrãveala interioarã a lãcaºului de cult,
Pãrintele Prof. Dr. Simion Todoran, a realizat pavajul de jur împrejurul bi-
Pãrintele Ilarion Urs, stareþul Mãnãstirii sericii etc. Toate acestea au fost rodul
Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, a sfinþit unei frumoase ºi vrednice conlucrãri cu
biserica renovatã ºi pictatã. Dupã Sf. Litur- enoriaºii parohiei sale.
ghie arhiereascã toþi cei prezenþi, în jur de Pentru pãrintele Ioan acest moment
500 de persoane, au intrat în Sf. Altar, unde festiv a coincis, nu întâmplãtor, ºi cu ser-
s-au închinat în faþa Sfintei Mese, proce- barea a douã evenimente majore din
siune unicã în viaþa unei biserici, care se viaþa sfinþiei sale: a sãrbãtorit în acelaºi
petrece doar în ziua sfinþirii ei. timp 20 de ani de pastoraþie în parohia
Pentru meritele deosebite, preotul paroh Vad ºi 30 de ani de slujire preoþeascã în
Mihai Comºulea a primit din partea ÎPS slujba Bisericii lui Hristos. Pentru întrea-
Laurenþiu distincþia de iconom, cu dreptul ga sa activitate, Înalt Prea Sfinþitul
de a purta brâu roºu. Laurenþiu l-a hirotesit în treapta de
Pr. Laurenþiu Broscãþeanu iconom. Pr. Iosif Ciolan
 4 Sãrbãtorile lunii
în trei cãlãtorii misionare toatã
Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel Asia Micã, Spania, Britania ºi Ita-
lia, înfiinþând comunitãþi creºtine,
Îndrãzniþi! Noi am biruit lumea! hirotonind episcopi, preoþi ºi dia-
coni. De la el ne-au
E foarte greu, imposibil chiar, sã iubeºti pe cineva rãmas 14 epistole, scri-
dacã nu-l cunoºti. Pentru a-l cunoaºte trebuie sã se cu diferite ocazii
cercetezi, sã-l descoperi, sã-l cauþi. Poate mã veþi întreba ºi în timpuri diferite,
la ce ne-ar folosi în aceastã epocã modernã sã cercetãm din care emanã grija
viaþa unor oameni care au trãit cu aproape 2000 de ani în neobositã a apostolu-
urmã. Ce poate sã ne ofere aceastã cercetare a vieþii lor? lui pentru propovãdu-
irea ºi pãstrarea neal-
Oameni ca ºi noi luna iunie ºi este
teratã a învãþãturii
Rãspunsul e atât de simplu! Descoperin- precedat de unul creºtine. Ajungând la
du-le viaþa îi descoperim pe ei. Sfinþii. Oa- dintre cele patru Roma a doua oarã,
meni reali. Oameni ca ºi noi, care au reuºit sã posturi de peste an. Sf. Pavel a fost închis
dea rãspuns bun la cel mai important exa- Sfântul ºi condamnat la moar-
men al vieþii, care se susþine o singurã datã te de cãtre împãratul
în faþa Învãþãtorului Suprem - Hristos.
Apostol Petru Nero, tãindu-i-se capul ºi câºtigând în ziua
Când auzim vorbindu-se despre sfinþi, Din Sfintele Evanghelii, cunoaºtem cã de 29 iunie a anului 67 cununa muceniciei.
mintea noastrã îi aºeazã undeva într-un timp Sf. Petru era originar din localitatea Betsai- Tradiþia spune cã în momentul decapitãrii,
mitic ºi creeazã în jurul lor o aurã a mira- da din Galileea, fiind fiul lui Iona ºi frate capul apostolului a sãltat de trei ori de la
culosului. Ei sunt - gândim noi - persona- mai mare al lui Andrei. Sf. Petru este primul pãmânt, izvorând acolo trei izvoare. Pe acel
je care au trãit cândva, demult, într-o lume care l-a numit pe Iisus “Hristosul, Fiul lui loc, cuprins în Abaþia “Tre Fontane” de la
în care era firesc sã existe sfinþi, iar noi Dumnezeu Celui Viu”. Dupã pogorârea Sfân- Roma, s-a ridicat biserica închinatã martiriu-
suntem oameni ºi trãim într-o lume în care tului Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel din- lui Sf. Pavel, în care se pot vedea pânã astãzi
sfinþenia este imposibil de atins. tâi care vesteºte poporului evreu pe Iisus cele trei izvoare, ca ºi coloana de piatrã pe
Ei bine, sfinþii nu sunt simple persona- Hristos cel rãstignit ºi înviat, îndemnându-i care a fost decapitat Apostolul neamurilor.
je, ci sunt chiar persoane umane reale care pe toþi la pocãinþã ºi întoarcere la credinþã.
au trãit într-o lume asemãnãtoare cu lumea El a mers sã vesteascã Evanghelia în Oricine poate dobândi sfinþenia
în care trãim noi. O lume la fel de zbuciu- Antiohia, Pont, Galiþia, Capadocia, Bitinia Nu în mod întâmplãtor Dumnezeu a
matã ca ºi a noastrã, în care pretenþiile ºi ºi la Roma, unde a suferit ºi moarte de hãrãzit ca aceºti doi mari apostoli sã fie
orgoliile oamenilor au rãmas aceleaºi. martir. Anul morþii sale nu se cunoaºte prãznuiþi împreunã. Se sãrbãtoresc împre-
Aceeaºi scenã, aceeaºi piesã de teatru, dar exact, însã intervalul atestat este între 64- unã pentru a ne arãta cã, deºi ei sunt foarte
alþi actori ºi alte decoruri. Dovadã este fap- 67 d. Hr. Dupã cum consemneazã istoricul diferiþi în ceea ce priveºte starea socialã,
tul cã sfinþi au existat nu numai în acea Eusebiu de Cezareea, Sf. Petru a cerut ºi a pregãtirea intelectualã, cetãþenia lumeascã,
perioadã, ci au pãºit alãturi de noi în obþinut sã fie rãstignit cu capul în jos, con- starea civilã, cu toate acestea amândoi au
fiecare veac al istoriei, ridicându-se din siderându-se nevrednic de a muri aseme- cucerit culmea sfinþeniei. Deºi Petru era
toate categoriile sociale, din toate categori- nea Dumnezeiescului sãu Învãþãtor. Rãs- sãrac iar Pavel bogat, deºi Petru era neîn-
ile de vârstã, din toate domeniile de activi- tignit în circul lui Nero ºi îngropat în apro- vãþat iar Pavel ºcolit, deºi Petru era cetãþean
tate. Oameni ca ºi noi, dar având un singur piere, pe locul mormântului sãu se ridicã iudeu iar Pavel cetãþean roman de etnie
scop în viaþã: urmarea lui Hristos. astãzi basilica Sf. Petru. De la Sf. Apostol evreiascã, deºi Petru era cãsãtorit iar Pavel
Petru ne-au rãmas, cuprinse în canonul necãsãtorit, ei ne stau ca mãrturie cã fie-
De ce îi sãrbãtorim împreunã? Noului Testament, douã epistole sobor- care dintre noi, indiferent de starea în care
Pe data de 29 iunie Sfânta Bisericã îi niceºti mult folositoare vieþii creºtine. ne aflãm, putem dobândi sfinþenia. Dar
prãznuieºte pe unii dintre cei mai mari, pentru aceasta trebuie sã facem ceea ce au
mai cunoscuþi ºi mai veneraþi dintre sfinþi, Sfântul Apostol Pavel fãcut ºi ei: sã urmãm calea pe care Hristos
ºi anume pe Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel. A fost supranumit “Apostolul neamu- ne-a arãtat-o, propovãduind Evanghelia în
Unul numit “piatra de temelie” a cred- rilor”, pentru cã a predicat Evanghelia mai jurul nostru. ªi aceasta trebuie sã o facem
inþei, iar celãlalt “vas al alegerii” dum- ales pãgânilor. S-a nãscut într-o familie de fãrã teama cã cineva ne-ar putea arãta cu
nezeieºti, Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel iudei bogaþi din Tarsul Ciliciei, primind o degetul, afirmând cã suntem nebuni pentru
sunt prãznuiþi în aceeaºi zi deoarece amân- educaþie strãlucitã în ºcoala rabinului faptul cã vorbim celor din jurul nostru în
doi au murit la Roma, din porunca Gamaliel. La început, Saul, cãci aºa fusese mod public despre Hristos, Dumnezeul
împãratului Nero, Petru fiind rãstignit cu numit la naºtere, a fost un adept înfocat al nostru. Mai bine sã fim “nebuni pentru
capul în jos, iar lui Pavel tãindu-i-se capul. legii mozaice ºi un duºman de moarte al Hristos” ºi sã dobândim cununa sfinþeniei
Tradiþia ne transmite ziua de 29 iunie ca creºtinilor. Este cunoscutã convertirea decât sã fim ne-buni pentru Împãrãþia lui
datã a martirajului amândurora. Unii petrecutã pe drumul Damascului, când, Dumnezeu. De aceea vã îndemn ºi eu:
istorici spun cã martirajul lor a avut loc în plecat sã-i persecute pe creºtini, lui Saul i îndrãzniþi sã cuceriþi Împãrãþia lui Dum-
acelaºi an 67 d. Hr., alþii cã în ani diferiþi. se aratã Hristos cel înviat. A propovãduit nezeu! Sfinþii Petru ºi Pavel au îndrãznit ºi
Praznicul lor este cel mai important din pe Hristos tuturor neamurilor, strãbãtând au reuºit. Pr. Iosif Ciolan
CMYK
 Dialoguri 5
„Hristos nu ne vrea posomorâþi!“
Pãrintele Laurenþiu Broscãþeanu este preot în Veneþia de Sus de mai bine de 5 ani. A
lucrat aici “cu timp ºi fãrã timp” pentru mai binele enoriaºilor sãi. Am remarcat de
fiecare datã când ne întâlneam dragostea cu care vorbea despre credincioºii sãi, despre
pelerinajele organizate la Iaºi de Cuvioasa Parascheva, precum ºi despre lucrãrile de la
biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Veneþia de Sus.
Pãrinte Laurenþiu, ne aflãm O chemare la comuniune din redacþie. Ce înseamnã
în perioada pascalã, când adreseazã Sfântul Ap. Pavel pentru dumneavoastrã ºi
încã cu bucurie ne salutãm ºi când spune sã ne bucurãm cu pentru credincioºii dumnea-
mãrturisim Învierea Domnu- cei ce se bucurã ºi sã plângem voastrã aceastã publicaþie?
lui. De unde atâta bucurie? împreunã cu cei ce plâng. Cum Pot sã spun cã a întãrit co-
Bucuria trebuie sã izvorascã se realizeazã aceastã chemare? muniunea oamenilor cu Dum-
din suflet ºi odatã ce eºti creºtin Cu multã deschidere sufle- nezeu, dar ºi cu noi. Oamenii
trebuie sã vezi prin Învierea lui teascã, cu o inimã rãnitã de dra- de la noi sunt destul de simpli,
Hristos dincolo de toate aparen- goste faþã de tot omul, cu gân- dar doritori de a citi cuvân-
þele acestei vieþi, sã vezi bucu- dul mereu la Dumnezeu aflat tul lui Dumnezeu, cu atât Numele: Pr. Laurenþiu Broscãþeanu
ria întâlnirii cu Dumnezeu. Cred printre noi în chipul fratelui. Te mai mult cu cât revista s-a Data ºi locul naºterii: 17 decem-
cã trebuie sã fim în aceastã lu- bucuri împreunã cu cel ce se bu- împãrþit gratuit în parohie. brie 1978, Sibiu
me bucuroºi, pentru cã Hristos curã ºi plângi cu cel în suferinþã Am gãsit un interes aprins, Studii: 1993 - 1998 Seminarul Teo-
nu ne vrea posomorâþi, mai ales când te gãseºti a fi una cu cel în un interes mare, la cei care logic “Simion ªtefan” Alba Iulia;
cã ne-a rãscumpãrat din pãcat, cauzã, prin credinþã. Biserica fa- sunt dornici de a cunoaºte 1998 - 2002 Facultatea de Teologie
mai ales cã ne-a dãruit mântui- ce chemarea prin intermediul cât mai multe din ale cre- “Andrei ªaguna” Sibiu; 2004 - 2005
re. ªi aºa cum spunea Sf. Serafim mãdularelor ei, adicã prin fieca- dinþei citind din aceastã Master, secþia istorice, specializarea
de Sarov, viaþa noastrã trebuie re dintre noi, dar mai ales prin revistã. Istoria Bisericii Universale.
sã fie o înviere, un paºte con- preot. Preotul îi adunã pe credin- Pãrinte Laurenþiu, de Familia: cãsãtorit cu Ramona, au
tinuu… De altfel, bucuria este cioºi lângã el, el poate atrage curând aþi susþinut un doi copii: Alexandru - Mihail de 4
darul lui Dumnezeu pentru noi chiar ºi contrariile, pentru cã în examen în urma cãruia ani ºi Ana de 2 ani jumãtate.
cu prilejul sãrbãtorilor creºtine. fiecare parohie existã oameni ºi aþi fost promovat la o cãruia îi încredinþez spre a lor
Ne bucurãm la Învierea Domnu- oameni, existã orgolii, certuri, nouã parohie. Mãrturisirea mântuire. Cu aceastã ocazie, îm-
lui, dar ne bucurãm ºi la Înãlþarea dar toate acestea se pot aplana dumneavoastrã cu privire la preunã cu familia mea doresc
Domnului, cãci ºi noi primim prin intervenþia preotului, care comuniunea din Veneþia mã sã mulþumesc credincioºilor mei
binecuvântare de la Mântuito- poate sã-i atragã ºi sã-i îndrume determinã sã cred cã pleca- pentru dragostea cu care m-au
rul Hristos, cum au primit Sfin- spre Hristos pe toþi credincioºii. rea dumneavoastrã la noua înconjurat în cei cinci ani cât
þii Apostoli. Ne bucurãm apoi ºi Cred cã în parohia mea, Veneþia parohie din Cisnãdie se face am stat în Veneþia ºi le fac mãr-
la Rusalii, cãci vuietul Duhului de Sus, oamenii s-au închegat mai cu mare greutate. Cu ce cuvin- turisirea cã sufletul meu plânge
ne cuprinde pe toþi ºi lucrãrile Lui ales în jurul preotului ºi în jurul te vã mângâiaþi credincioºii? pentru ei, dar în acelaºi timp se
sfinþitoare nu întârzie sã se arate. lui Hristos datoritã faptului cã am Cu faptul cã îi cunosc foarte bucurã împreunã cu ei. Veneþia
Ortodoxia ar putea fi defi- încercat sã-i atrag spre Hristos bine ºi ei mã cunosc pe mine, de Sus este ºi va rãmâne atât
nitã ca bucurie. Cum se nu numai pe anumiþi oameni, ci ceea ce înseamnã cã vor rãmâ- pentru mine, cât ºi pentru soþia
înfãþiºeazã într-o parohie, pe toþi oamenii ºi am încercat sã ne de-a pururi în inima mea. mea, parohia de suflet.
într-o comunitate de oameni devenim o familie, indiferent de Nu o sã-i uit niciodatã, nu o sã-i Pãrinte, vã mulþumim
credincioºi, bucuria creºtinã? culoare, de gândire, de politicã. scot niciodatã din sufletul meu. pentru gândurile împãrtãºite
Nu poate fi vorba de bucurie Trãind într-o comunitate, ºi Ne vom revedea cu diferite oca- ºi vã dorim în noua parohie
decât acolo unde existã comu- pot sã spun cã Veneþia este o zii, mai ales la ocaziile impor- sã lucraþi cu spor, cu aceeaºi
niune ºi comuniunea implicã co- comunitate aparte, poate este pa- tante din sat la care voi partici- dragoste ºi cu aceeaºi râvnã
municare între oameni, pentru rohia de vis pe care orice preot pa cu drag împreunã cu fami- pentru mântuirea credin-
cã atunci când oamenii comu- ºi-o doreºte când începe sluji- lia, pentru cã mã consider un fiu cioºilor dumneavoastrã.
nicã cu preotul rânduit lor se vãd rea preoþeascã, am constatat cã al satului. Legãturile duhovni- Un pãrinte profesor de la Se-
ºi realizãrile. Într-o parohie, puterea ei tocmai în asta con- ceºti nu se vor întrerupe odatã minarul Teologic din Alba Iulia
bucuria creºtinã se vãdeºte mai stã, în faptul cã membrii ei sunt cu plecarea mea de la Veneþia. obiºnuia sã spunã deseori: “Sã
ales la sãrbãtori, când se adunã uniþi ºi plini de dãruire. Nu mã Chiar dacã voi fi departe, totuºi trãiþi ºi sã vã mântuiþi în Dom-
fiii satului, împrãºtiaþi prin aºteptam sã primesc atâta dragos- voi fi aproape duhovniceºte, ne nul!” Atât credincioºilor cât ºi
diferite colþuri de þarã, dornici te poate niciodatã ºi de aceea în vom aduce aminte de ei în rugã- colegilor din Protopopiatul Fã-
sã-ºi adape sufletul cu harul sufletul meu mã simt veneþean. ciune ºi-i rugãm pe dânºii sã gãraº le adresez aceleaºi cu-
dumnezeiesc de la Sfânta Li- De mai bine de un an de facã acelaºi lucru cu noi. Îi rog vinte, dimpreunã cu cele mai
turghie dar ºi sã se întâlneascã zile apare publicaþia “Apos- sã ia aminte la cele ce i-am învã- frumoase doriri de bine.
cu frumoasele noastre obiceiuri tolat în Þara Fãgãraºului”, þat, sã-l primeascã cu dragoste Interviu realizat de
ºi tradiþii strãmoºeºti. dumneavoastrã fãcând parte pe noul lor pãstor în ascultarea Pr. Ion Tãrcuþã
CMYK
 6 Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei
Pãrintele Serafim Rose
Avem tendinþa de a gândi ºi de a
spune cã sfinþii din calendar, mãrtu-
risitorii din primele veacuri, se aflã la
depãrtare de mii sau sute de ani ºi cã
nu mai avem modele duhovniceºti.
Da, sfinþii au fost cândva, dar astãzi
vremurile sunt altfel, mai grele. Din
fericire pentru Ortodoxie existã mãr-
turisitori contemporani care - prin
viaþa ºi trezvia sufleteascã - ne dove-
desc zi de zi cã ne înºelãm, cã ei sunt
faruri spirituale care ne cãlãuzesc
cãtre Viaþa cea adevãratã. Rãmâne
sã îi lãsãm sã ne pãtrundã în inimi, sã
înãlþãm rugãciuni cãtre ei ºi sã ni-i
facem prieteni.
Pãrintele Serafim Rose
(1934-1982)
Este primul chip de pãrinte cu care voi
începe prezentarea ciclului de articole
“Mãrturisitori contemporani ai Ortodo-
xiei”. Cu numele de mirean Eugene
Dennis Rose, el s-a nãscut în California,
într-o familie de protestanþi. A absolvit
cursurile colegiului Pomona din zona Los
Angeles-ului - fiind un mic geniu în
matematicã, iar mai apoi ºi-a dat masterul
în limba chinezã la Universitatea
California din Berkeley. A fost influenþat
de scrierile lui Allan Watts - a fost iniþiat
în zen-budism, de cãtre învãþatul chinez
Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare
sinolog din SUA din acea vreme - care îl
va îndruma pe calea spiritualitãþii
chinezeºti tradiþionale ºi de gânditorul
René Guénon - care a susþinut cã rela-
tivizarea adevãrului duce la distrugerea
vechilor tradiþii spirituale, a societãþii ºi a
omului ca persoanã.
Convertirea la Ortodoxie
Apropierea de Hristos ºi de Ortodoxie
s-a petrecut treptat ºi firesc, iar convertirea
a fost totalã ºi de netãgãduit; toate lucrãrile
ºi textele lui o confirmã din plin.
“Adevãrul nu era doar o idee abstractã,
cãutatã ºi cunoscutã de cãtre minte, ci era
ceva personal - chiar o Persoanã - cãutatã
ºi iubitã de cãtre inimã. ªi astfel l-am întâl-
nit pe Hristos.” Pãrintele Serafim a fost
numit de cãtre arhiepiscopul Antonie de
San Francisco drept “primul podvijnik
(drept-luptãtor) american”. Creºtinismul
pe care a reuºit sã îl trãiascã a fost unul
comunitãþi ortodoxe sau pentru a le con-
solida pe cele deja existente. Mãnãstirea
Platina organiza pelerinaje
de varã în cadrul cãrora se
þineau conferinþe pentru cei
care doreau sã cunoascã sau
sã aprofundeze Ortodoxia.
A avut bucuria de a-l
cunoaºte ºi de a fi unul din-
tre ucenicii duhovniceºti ai
sfântului Ioan Maximovici.
Povãþuirea sa constantã era:
“Osândeºte-te. Nu-þi cãuta
niciodatã îndreptãþiri. Dacã
trebuie, sau dacã crezi cã
trebuie, îngãduie-þi o slãbi-
ciune, iar apoi asigurã-te cã
o recunoºti ca fiind o slãbi-
Deºi nu a fost încã canonizat, pãrintele Serafim ciune, ºi un pãcat. Dar, pri-
este venerat ca sfânt de numeroºi credincioºi veºte la greºelile tale ºi nu-þi
autentic, la mãsura sfinþilor primelor osândi fratele!” Unul dintre fiii
veacuri, sfinþi vieþuitori în pustiurile duhovniceºti ai pãrintelui Serafim, mon-
geografice din Palestina, Egipt sau Siria. ahul Lavrentie, mãrturiseºte cã în timpul
Pãrintele Serafim Rose mãrturisea: “Când ultimei pãrþi a vieþii sale, pãrintele a insis-
am vizitat o bisericã ortodoxã, a fost doar tat mai ales pe nevoia de trezvie
ca sã vãd o altã tradiþie. Însã, când am duhovniceascã în pregãtirea luptelor ce
intrat pentru prima datã într-o bisericã vor veni. Se pare cã avea o înainte-
ortodoxã (una ruseascã, în San Francisco), cunoaºtere a vremurilor apocaliptice ce ne
ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai aºteaptã. Mesajul sãu a fost transmis în
trãisem într-un templu budist sau în alt extrem de cunoscuta frazã: “E mult mai
templu oriental; ceva îmi rostea în inimã târziu decât îþi închipui”, fra-zã care are
cã sunt acasã, cã întreaga mea cãutare menirea de a ne responsabiliza, de a ne
luase sfârºit”. trezi conºtiinþa în faptele, în vorbele ºi
A fost fondatorul periodicului gândurile rele pe care le nutrim faþã de
“Orthodox Word”, al Frãþiei Sfântului semenii noºtri.
Gherman din Alaska (Sfântul Gherman a Un alt ucenic de-al pãrintelui, iero-
fost un misionar ortodox rus din secolul al monahul Ambrozie, aminteºte cã acesta a
XVIII-lea, care a încreºtinat populaþia fost primul cãrturar patristic autentic de
aleutã din Alaska ºi care este considerat limbã englezã. A tradus din limba rusã în
ocrotitorul continentului american) ºi al englezã multe scrieri ale pãrinþilor stareþi
Mãnãstirii Ortodoxe din Platina. A de la Optina - pe care îi iubea foarte mult
renunþat la tot confortul pe care îl pre- - ºi a iniþiat o colecþie intitulatã “Mica Fi-
supune tehnica modernã (tipografia la care localie Rusã” ce conþine texte ascetice din
tipãrea cãrþile era manualã, nu avea curent Pãrinþii ruºi ºi din Pãrinþii vechi filocalici.
electric sau altã sursã de cãldurã în chilie) Deºi nu a fost încã canonizat, pãrintele
ºi a trãit simplitatea umanã pânã la limitã, Serafim este venerat ca sfânt de numeroºi
în muntele Platina din California. credincioºi ortodocºi din Statele Unite ale
Americii, din Rusia, Grecia ºi România,
Duhovnic, patrolog, sfânt fiind reprezentat în icoane ºi având alcãtu-
A reuºit sã plãmãdeascã duhovniceºte it un acatist. Iatã ºi troparul acestuia: “Ca
mãdulare vii ale Dumnezeului Celui Viu un credincios nevoitor al Sfântului Gher-
în acest þinut american, însetat de fru- man, ai înflorit în Platina ca o rozã
museþea ºi de adâncimea Ortodoxiei. duhovniceascã. Ca un luminãtor al Or-
Exact ca în primele veacuri, fãcea cate- todoxiei în America, scrierile tale aduc
heze cu catehumenii ºi apoi îi boteza. A nãdejde întregii lumi, învãþându-ne pe noi
încercat sã facã ºi un manual pentru con- credinþa cea adevãratã. O, Cuvioase
vertiþii la Ortodoxie, dar, din pãcate, nu a Pãrinte Serafime, roagã-te lui Dumnezeu
reuºit sã îl termine. De asemenea, fãcea pentru noi!”
multe misiuni pentru a întemeia noi Eufemia Toma
 Cuvântul ierarhului 7
„Copiii, investiþia cea mai de preþ“ De câte ori nu suntem ipocriþi ca sã
ne impunem cu orice preþ în ochii ce-
lorlalþi! Curãþia? În câte locuinþe nu
Fragment din cuvântul pastoral al ÎPS Laurenþiu la 1 iunie devarsã mass-media audio-vizualã cul-
tura libertinajului sexual, a pornogra-
1. Copiii noºtri, aºa cum sunt ei legerii ºi planificãrii noastre. Nu mai
vrem sã avem pur ºi simplu copii, ci nu- fiei, a adulterului ºi divorþului? Iubirea?
Fiecare familie îºi gãseºte armonia în mai “copii doriþi”. Altãdatã, pãrinþii iubeau Dar câte duºmãnii nu avem, în familie ºi în
copii, cãci simpla comuniune a soþilor poate pe toþi copiii, deºi sufereau pentru unii din- afara ei! Educaþia superioarã? Dar în câte
fi limitatã de o posibilã singurãtate în doi. tre ei. Acum însã, suferim pentru toþi, toc- din ºcolile noastre - pe care le-am abando-
Numai al treilea subiect, o altã persoanã îi mai pentru cã nu îi mai iubim pe toþi. nat în grija unui stat tot mai puþin responsa-
scoate pe pãrinþi din egoismul monoton al Suferim pentru copiii pe care nu-i dorim bil pentru soarta acestui popor - nu înflo-
existenþei cotidiene, fiind proba de foc a ºi îi refuzãm, cãrora le interzicem viaþa prin reºte consumul de tutun, alcool ºi chiar dro-
iubirii dintre ei. De aceea copiii sunt încu- metodele anticoncepþionale sau le-o retezãm guri? Credinþa? De câte ori nu ne aducem
nunarea ºi statornicia iubirii dintre soþi ºi prin avort. Iar lista suferinþelor trupeºti ºi su- aminte de Dumnezeu doar la necazuri iar a-
investiþia cea mai de preþ a unei familii. fleteºti - pe care societatea noastrã preferã poi Îl uitãm mulþumiþi! Dorim pentru copii
Desigur, întotdeauna copiii sunt, precum încã sã le nege sau minimalizeze - este foarte un viitor mai bun? Dar noi nu le mai ofe-
copiii, cuminþi sau neastâmpãraþi, ºi întot- lungã. Dintre acestea, cele mai grave sunt rim prezentul, nu mai reuºim sã le asigurãm
deauna pãrinþii cautã sã le dea o bunã educa- suferinþele întregului nostru neam. Doar în prezenþa, apropierea noastrã cotidianã!
þie, dupã tradiþiile ºi preceptele morale ale po- 2007 ºi doar în statisticile oficiale s-au înre- Profesiunea, serviciul, afacerile, munca
porului nostru. În zilele noastre asistãm în- gistrat peste 200.000 de avorturi. Câte uci- în strãinãtate sunt indispensabile pentru bu-
sã la o dramã de proporþii: pãrinþii, unii cople- deri nu s-au adunat de 18 ani încoace? Un a- nãstare ºi confort, dar sã nu ignorãm preþul
ºiþi de grija zilei de mâine, alþii plecaþi la mun- devãrat rãzboi împotriva procreaþiei ºi a co- pe care îl plãtim pentru acestea prin copiii noº-
cã în strãinãtate, încearcã atât cât pot ei sã piilor nenãscuþi condamnã neamul nostru tri. Pentru cã în familie nu existã învãþãmânt
dea o formare adecvatã copiilor însã nu îi pot la autodesfiinþare. Alte etnii care locuiesc ºi educaþie la distanþã, am invitat în casele
proteja de influenþele negative ale unei socie- în þara noastrã vor ajunge majoritare aºa noastre un nou pedagog: televizorul. Dacã
tãþi tot mai vulgare ºi mai agresive, deveni- cum se întâmplã deja în unele din satele noi, adulþii, gustãm ºi considerãm indispen-
tã educatorul prin excelenþã al copiilor noº- româneºti. Acesta este rezultatul celor 18 sabilã cultura mass-media intratã cu brutali-
tri. Tot mai mult ne plângem de “copilul pro- ani de libertate ºi democraþie? Când ne tate în viaþa noastrã, sã nu ignorãm faptul cã
blemã”, de copilul obraznic, sfidãtor ºi, mai vom trezi din amorþire sau indiferenþã? Vom ea ajunge sã formeze mintea copiilor ºi sã le
nou, depresiv. Ne cutremurã valul imens de începe, pânã nu e prea târziu, sã facem determine comportamentul. Sã nu ne mirãm
sinucideri din rândul copiilor ºi adolescenþi- ceva pentru regenerarea neamului nostru? atunci cã distracþia devine pentru ei obiecti-
lor, ne mirãm de atâtea violenþe în ºcoli, ne Dar nu mai puþin suferim pentru copi- vul principal al vieþii, cã alcoolul, euforizan-
revoltã depravarea ºi þinuta tinerilor noºtri ii pe care îi dorim ºi pe care îi planificãm tele, drogurile ºi multe alte plãceri trupeºti
ºi, totuºi, noi ezitãm sã ne punem între- ca sã putem face faþã la ceea ce noi înºine li se par cãile pentru dobândirea fericirii.
bãrile: Cine este responsabil de toate aces- ne propunem sã le oferim. Auzim de multe Oricât de greu de refuzat, noi cei maturi
tea? Ce putem face? Care sunt soluþiile ide- ori justificarea: “nu pot primi acest copil trebuie sã rezistãm ofertei mass-media ºi
ale în creºterea ºi educarea copiilor noºtri? pentru cã nu am ce sã-i ofer!” Însã ce le ofe- sã înlãturãm acest rãzboi nevãzut dus îm-
Înainte de a încerca sã dãm niºte rãspun- rim acelor copii pe care îi primim totuºi? potriva minþilor copiilor noºtri, oferindu-le
suri la aceste întrebãri, sã analizãm mai în Desigur, toþi pãrinþii încearcã sã le ofe- alternative prin care sã le stimulãm lectura,
amãnunt care este modelul formator pe re copiilor o zestre materialã ºi spiritualã, jocul, dialogul, creativitatea, credinþa.
care societatea îl propune copiilor noºtri. dar ce conteazã cel mai mult este în-
2. Copiii noºtri, aºa cum sãºi exemplul vieþii lor. Nu bunurile ma- 3. Copiii noºtri, cum ar putea fi ei
teriale, ci valorile, nu lumea exterioarã, ci Rãspunsul la întrebarea: “Cine este de
îi doreºte societatea lumea interioarã, a sufletului, este ceea ce vinã de situaþia copiilor noºtri?” nu este im-
Faptul cã situaþia se prezintã atât de îngri- copiii primesc mai important de la pãrinþi. posibil de dat. Atât noi, cu viaþa noastrã
jorãtor nu este o întâmplare sau rezultatul u- Prin naºtere, copiii nu doar ies din pânte- interioarã care lasã de dorit, cât ºi socie-
nor fenomene de neînþeles. Copiii sunt aºa cele trupesc, ci mai ales intrã în lumea su- tatea consumistã în care trãim sunt factorii
cum sunt ca rezultat a ceea ce societatea do- fleteascã a pãrinþilor lor. Dacã copiii sunt determinanþi în educaþia copiilor noºtri.
reºte ca ei sã fie. Este adevãrat, noi nu dorim aºa cum sunt, motivul nu se aflã în bu- Noi vrem numai “copii doriþi”, dar suntem
deloc ca ei sã fie aºa cum i-am descris ºi to- nãtãþile ori rãutãþile lumii din afarã, ci ale noi pãrinþii doriþi, adicã pãrinþii care ar fi
tuºi, ceea ce le dorim noi copiilor noºtri îi lumii dinlãuntru a pãrinþilor lor. de dorit sã fim? Cum ar trebui sã fim noi
face, direct sau indirect, sã fie ceea ce sunt. Desigur, orice pãrinte normal doreºte sã pentru ca ei sã fie aºa cum ar putea ºi ar
Pentru a înþelege aceasta, sã observãm ofere ceea ce are mai bun copiilor sãi. Însã trebui sã fie? Dacã vrem sã ºtim, ziua de
cã în trecut pãrinþii îi împãrþeau pe copii ce avem noi, pãrinþii, mai bun, care sunt lu- astãzi, când Ziua Copilului este o dumi-
cel mult în copii buni ºi copii rãi ºi cãutau crurile mai bune pe care ne strãduim sã le nicã, ne spune cum. Ca sã fim pãrinþi ade-
sã-i facã pe toþi mai buni. Astãzi însã, pen- realizãm de obicei ºi sperãm sã le transmi- vãraþi, responsabili, liberi, curajoºi, sin-
tru noi, copiii se împart în “copii doriþi” ºi tem copiilor? Libertatea? Dar adesea sun- ceri, curaþi, generoºi, credincioºi trebuie sã
“copii nedoriþi”. Altãdatã, pãrinþii primeau tem stãpâniþi de tot felul de patimi! Cura- fim copiii lui Dumnezeu! (…)
de la Dumnezeu toþi copiii ca daruri ale jul? Dar facem adesea compromisuri nu- † Dr. LAURENÞIU STREZA
Lui; astãzi, îi primim doar ca rezultat al a- mai sã ne meargã mai bine! Sinceritatea? Mitropolitul Ardealului
 8 Fii tânãr cu Hristos

Teama de a vorbi celui iubit

Am preluat, în acest numãr, un fragment scris de Pãrintele Savatie moartea Sa pe cruce. Însã nimeni n-ar fi
Baºtovoi. Despre iubire, despre teama tinerilor în faþa primelor iubiri, despre suferit despãrþirea de Hristos ºi dacã
Iubirea ca asemãnare a omului cu Dumnezeu-Iubire. Hristos s-ar fi despãrþit de noi dupã
Învierea Sa, nu numai cuvintele Lui cele
Oricine doreºte sã fie iubit pline de dragoste, ci ºi însãºi moartea Sa
În sinea sa, fiecare crede cã ºtie de ce cea din dragoste n-ar fi însemnat nimic.
are nevoie de la celãlalt pentru a se simþi Iatã de ce cea mai scumpã declaraþie ºi
iubit. Încã din copilãrie, mintea fiecãruia dovadã a dragostei este prezenþa, este
dintre noi a fost ocupatã de fantasme legãmântul, pe care ºi Hristos l-a fãcut cu
despre dragoste, despre o relaþie idealã cu noi, acela de a fi împreunã pânã la sfârºitul
oamenii lângã care ni s-a dat sã trãim. Cu veacurilor.
toate acestea, a vorbi despre dragoste este
considerat un lucru cu totul sublim ºi inac- Învãþaþi de la
cesibil omului de rând. Se crede cã despre Dumnezeu-Iubire
dragoste vorbesc numai poeþii. Pentru cã
toatã lumea ºtia cã eu am scris poezii, nu o Hristos este prezent în cuvintele pe
datã mi s-a întâmplat sã fiu rugat sã scriu care le-a rostit. Evanghelia nu este o sim-
scrisorele de dragoste în numele unui tânãr plã informaþie despre dragostea lui Hristos
cãtre o tânãrã pe care eu nici nu o cu- faþã de noi, Evanghelia este o prezenþã de
noºteam. Desigur, n-am scris niciodatã la fel de cuprinzãtoare ºi la fel de necunos- netãgãduit. Oricine citeºte Evanghelia se
astfel de scrisori. N-am scris pentru cã cutã ca ºi Dumnezeu, iar despre lucrurile împãrtãºeºte de Hristos, Îl primeºte în sine
niciodatã n-am înþeles cum cineva care pe care nu le cunoaºtem nu putem vorbi, pe Hristos. Cuvintele de dragoste ale
iubeºte nu poate gãsi cuvinte pe care sã le decât greºind. De aceea, din acest punct de oricãruia dintre noi sunt ºi rãmân cuvinte
spunã celui iubit. Întotdeauna am crezut cã vedere, este firesc ca oamenii sã nu se de dragoste numai în mãsura în care noi
în gura celui ce iubeºte orice cuvânt poate simtã stãpâni în faþa dragostei, sã-ºi înºine suntem prezenþi în acele cuvinte,
fi o declaraþie de dragoste, dupã cum în conºtientizeze incapacitatea de a comuni- adicã le îndeplinim. Evanghelia mai este
gura omului superficial pânã ºi cuvintele ca verbal starea pe care o trãiesc. Ceea ce numitã ºi adunare de “cuvinte ale vieþii
lui Hristos sunã neplãcut. nu este normal, este faptul de a lãsa pe alþii veºnice”, aºa cum a fost descoperitã de
sã-þi defineascã propria ta trãire. cãtre Înger sutaºului pomenit în Faptele
Complexul de a iubi Apostolilor. Altfel spus, atât cuvintele, cât
Oamenii, în special tinerii, trãiesc Declaraþia de dragoste ºi faptele noastre, au o valoare numai în
complexul cã nu-ºi pot exprima dragostea, Noi trebuie sã înþelegem cã dragostea mãsura în care pot rãmâne veºnice, veºni-
cã vor fi înþeleºi greºit de cel iubit sau cã nu are nevoie de purtãtori de cuvânt, sã cie pe care o primesc din împãrtãºirea cu
nu vor fi înþeleºi deloc. De aceea cei mai înþelegem cã cea mai scumpã declaraþie de Cel singur veºnic, Dumnezeu.
mulþi preferã sã se dea în spatele unor au- dragoste este prezenþa ºi cã un cuvânt Aºadar, dragostea este mai întâi de
toritãþi consacrate. Un tânãr va suferi mai poate sã transmitã ceva numai în mãsura toate prezenþã, poate nu atât fizicã, cât
uºor eºecul unui început de relaþie, dacã în care cel ce l-a rostit este prezent el însuºi duhovniceascã, prezenþã atotcuprinzã-
acest eºec va fi provocat de un bileþel care în acel cuvânt. Hristos ne-a arãtat cã ne toare, prezenþã pânã la identificare. Este o
conþinea un vers de Eminescu sau o ma- iubeºte nu pentru cã ne-a vorbit frumos, ºi, prezenþã în care doar Cel iubit mai existã,
ximã a unui guru indian. Pare de neconce- îndrãznesc sã spun, nici mãcar pentru cã a iar noi ne micºorãm ºi ne golim pentru a
put, dar un adolescent preferã sã-ºi încre- murit pentru noi, ci, mai ales pentru cã lãsa loc Aceluia sã ne cuprindã ºi sã ne
dinþeze soarta sa în mâinile unui om care ne-a încredinþat cã El Însuºi este cu noi umple de prezenþa Sa. În faþa acestei întâl-
se “pricepe” la cuvinte, cerându-i sã-i re- pânã la sfârºitul veacului. S-ar fi putut niri Sfântul Vasile cel Mare a gãsit sã zicã
dacteze o scrisoare de dragoste cãtre fata întâmpla ca Cel ce a murit pentru noi 2000 doar cuvintele pe care adunarea credin-
pe care o iubeºte, decât sã-ºi asume res- de ani în urmã sã-ºi schimbe relaþia faþã de cioºilor le cântã pânã astãzi în biserici: “Sã
ponsabilitatea de a fi el însuºi în faþa omenire acum sau mâine, dupã cum mulþi tacã tot trupul omenesc, cãci Împãratul
dragostei. îndrãgostiþi care au fãcut gesturi de jertfã împãraþilor ºi Domnul domnilor, Hristos
s-au schimbat în timp. De aceea, nimic nu Dumnezeul nostru, vine sã Se junghie ºi sã
De unde teama? ne încredinþeazã de dragostea lui Hristos, Se dea spre mâncare credincioºilor…”
De unde teama de a vorbi celui iubit? decât fãgãduinþa Lui de a fi cu noi pânã la
A vorbi despre dragoste este la fel de greu sfârºitul veacului. Moartea lui Hristos pe Tocmai pentru cã dragostea trebuie
ca ºi a vorbi despre Dumnezeu. Aºa cum cruce nu trebuie luatã ca o demonstraþie de trãitã, nu trebuie consumatã degrabã, toc-
existã oameni care nu cred în Dumnezeu, iubire, deºi a fost ºi asta, cãci cei ce iubesc mai pentru cã e frumoasã, nu trebuie pusã
tot aºa existã oameni care nu mai cred în nu au nevoie de demonstraþii. Sfinþii l-ar fi la vânzare, tocmai pentru cã e atât de rarã,
dragoste. Dragostea este de la Dumnezeu, iubit pe Hristos chiar dacã El ar fi ales o nu trebuie neglijatã atunci când se iveºte.”
ea este Însuºi Dumnezeu. Dragostea este altã cale de rãscumpãrare a omului, decât Pãrintele Savatie Baºtovoi
CMYK

„Apucãturile” cu care intrãm în familie
În numãrul acesta, un fragment din con-
ferinþa pe care Maica Siluana Vlad, coordona-
toarea Centrului de formare ºi consiliere
“Sfinþii Arhangheli” din Craiova a susþinut-o
la Drobeta Turnu Severin, în luna aprilie a
acestui an. Vorbind “Despre familia creºtinã”,
Maica Siluna a atins ºi problema moºtenirilor
cu care cei doi soþi intrã în cãsnicie.
Transformarea cere timp
Sunt oameni care se deºteaptã, se întorc
la Dumnezeu, vin la Bisericã, vin cu râvnã.
De obicei imediat ce ne întoarcem în Bise-
ricã avem multã mângâiere, harul vine la
noi ºi ne mângâie ºi atunci am vrea ca într-o
lunã, douã, trei, sã ne schimbãm cu totul ºi
sã se schimbe ºi toþi cei din jurul nostru.
Trebuie însã sã înþelegem cã suntem
trup ºi suflet, cã trupul nostru are scris în
rânduiala lui viaþa pe care l-am învãþat. Ca
sã facem ceva nou, trebuie sã ne dezvãþãm
de vechi ºi sã învãþãm lucrul nou, iar asta
se face cu trudã, cu repetiþie. Gândul rãu,
gândul de judecatã, pofta ochiului, trufia vie-
þii, toate astea sunt fixate pe creierul nostru
cu niºte legãturi numite sinapse, ºi care
trebuie dezlegate. Când pãrintele, la Taina
Sfintei Spovedanii, la sfârºit spune: “ºi te
dezleg cu puterea pe care mi-a dat-o Dumne-
zeu”, se rup sinapsele acelea care ne þin le-
gaþi de ºuºoteala dracului: “Sã faci aºa, sã
faci aºa… cã nu eºti mai proastã etc.” În
clipa în care ajung acasã trebuie sã fac cano-
nul pe care mi-l dã pãrintele, sau rugãciu-
ne ºi fapte bune, ca sã se formeze legãturi
noi, sã învãþ “nãravurile” lui Dumnezeu,
pentru cã Dumnezeu nu mã schimbã fãrã
voia mea ºi fãrã truda mea. Asta este asce-
za. De-aia facem mãtãnii, de-aia ne rugãm,
de-aia postim, ca sã se înscrie în trupul
nostru noua rânduialã a vieþii, rânduiala
sfântã, ºi sã nu mai izbucneascã cea veche.
„Apucãturile” de acasã
ne fac cãsnicia grea
De multe ori mergem bine, ne lepãdãm
de pãcate, ne spovedim, ne împãrtãºim, nu
mai drãcuim, nu mai înjurãm, nu ne mai
jignim unii pe alþii. Dar se întâmplã unele
lucruri, în momente de “stres”, cum zice
lumea, ºi ne purtãm ca niºte copii, mai ales
la furie. Sunt oameni care se pierd cu firea
ºi se poartã ca niºte copii: trântesc, sparg,
urlã, se întorc cu spatele, pleacã de acasã, Sã ne vindecãm iertând
se trântesc pe jos, aruncã cu pietre sau cu
cuvinte dure. Toate aceste lucruri aparþin lucruri ºi sã ne lepãdãm de ele, iar lepã-
copilului din noi. Sunt lucruri pe care noi darea se face prin iertare. Noi pornim cu
le-am învãþat acasã, în familie,
pânã la 7 ani, ºi pe care nu le-am
dezvãþat. Ne-am impus ca oameni
mari sã ne purtãm frumos, dar la o
adicã uitãm acest lucru ºi repetãm
ce am învãþat acasã. Aceste
“apucãturi” de acasã sunt cele
care ne fac cãsnicia foarte grea;
multe din necazurile familiei
creºtine vin din faptul cã nu respectãm
porunca lui Dumnezeu care spune “κi va
lãsa bãrbatul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi
se va face una cu femeia sa”.
Bãieþii de obicei sunt foarte þinuþi, mai
ales de mame. Dacã în familie comuni-
carea dintre soþ ºi soþie nu e bunã, dacã
soþul este violent ºi existã un bãiat în acea
familie, mama ºi-l va face aliat pe bãiat. O
sã îi spunã lui toate necazurile, o sã îºi
punã în el toatã nãdejdea, el o sã se simtã
foarte important, va fi copleºit cu atenþii ºi
cu tandreþe ºi acesta este ceea ce numim
noi “bãiatul mamei”. Dar ºi când se înþeleg
bine pãrinþii ºi bãiatul este bine crescut, el
zice: “La noi acasã aºa era, aºa e bine!” De
ce? Pentru cã “Aºa fãcea tata!”
Deci noi pornim de acasã cu niºte apucã-
turi, bune sau rele, ºi le impunem celui cu
care ne cãsãtorim. Aºteptãm ca celãlalt sã
fie ca mama, ºi asta este o piedicã foarte
mare. Când vrem sã ne cãsãtorim trebuie
sã ne lepãdãm de pãrinþi în sensul cã ne
lepãdãm de toate apucãturile ºi ne ducem
într-o lume nouã, într-o casã nouã,
învãþãm obiceiuri noi împreunã. De aceea
ºi ea îºi lasã familia, ºi el; ºi nu vom face
niciodatã comparaþie cum era ºi nu vom
impune modelele. Dacã spun: “ªtii, acasã
fãceam aºa ºi aºa” ºi ea zice: “Hm, mi-ar
plãcea ºi mie!”, atunci putem sã facem ca
pe un model, dar nu sã impunem. Un bãiat
care a avut o mamã excesiv de grijulie care
i-a îndeplinit toate dorinþele va cãuta în
cãsãtorie o mamã. Va aºtepta de la soþie sã
îl alinte, sã îi aducã cafeaua la pat, “unde
sunt cãmãºile?” etc. deci va avea aceleaºi
aºteptãri ca de la mama. Dacã altul a avut
o mamã rea, se va aºtepta sã aibã o soþie
bunã, pentru a compensa. La rândul ei,
fata va avea model pe tata. Dacã a avut un
tatã bun se va aºtepta ca soþul sã se com-
porte ca el, iar dacã a fost rãu se va aºtepta
ca soþul sã se comporte invers decât tata.
Sã devenim conºtienþi de toate aceste
Pas în doi 9
râvnã pe drumul Bi-
sericii, ne spovedim pãca-
tele, mulþi însã spun: “Pã-
rintele m-a iertat, Dumnezeu m-a iertat, dar
eu nu mã pot ierta!” De unde ne vine a-
ceastã neiertare, faptul cã nu ne putem ierta?
De la faptul cã nu i-am iertat pe ceilalþi. Noi
nu am descoperit ce înseamnã Tatãl nostru:
ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum
iertãm ºi noi greºiþilor noºtri. Noi nu ier-
tãm, din multe motive. Unul dintre ele este
faptul cã ni se pare cã o sã ne abuzeze, cã o
sã ne creadã proºti ºi o sã ne facã iar. Apoi
nu iertãm pentru cã: “Da' n-am ce sã
iert… Era beat, nu ºi-a dat seama… N-am
nimic cu el!” E o minciunã! N-ai nimic cu
el pânã când te-o supãra! ªi atunci îþi aduci
aminte “cã ºi acum 15 ani, cã ºi tu ºi mai-
cã-ta ºi taicã-tu ºi toþi cei din sat de la tine
sunteþi la fel!” Deci nici vorbã, n-am iertat
nimic, n-am uitat nimic.
Apoi nu iertãm pentru cã: “Ei, cum o sã
fiu eu supãratã pe tata? Nu-i frumos sã fiu
supãratã pe tata!” Dar sã înþelegem cã eu
nu sunt supãratã pe tata, eu sunt supãratã
pe ce mi-a fãcut tata. Faptul cã se îmbãta
ºi o bãtea pe mama pentru mine e o durere
ºi o ranã ºi trebuie sã îl iert, pentru cã, dacã
nu îl iert în sufletul meu, voi duce cu mine
aceastã ranã în familia mea. ªi mã voi purta
fie ca el, pentru cã l-am judecat, fie voi avea
parte de un soþ care seamãnã cu tata. Este
uimitor cum fetele care au trãit într-o fami-
lie unde erau alcoolici se simt atrase irezis-
tibil de viitori alcoolici. ªi “Vai da' îl iubesc,
nu pot sã trãiesc fãrã el!” Este aceastã tendin-
þã a pãcatului de a se repeta, aceastã ten-
dinþã a victimei de a fi victimizatã în con-
tinuare. De ce? Pentru cã nu a spus rãului
pe nume, nu a iertat, nu a învãþat o viaþã
sãnãtoasã ºi nu a învãþat sã recunoascã
semnele. Când pornim la drum pentru a
forma o familie Dumnezeu ne dã semne
dacã va fi bine sau nu. Dacã te-a jignit,
dacã te-a rãnit, e un semn cã ceva nu e în
regulã. Dar biata fatã zice: “Ei, las' cã îl fac
eu om!” ªi pe urmã o face el “neom”, cã n-ai
cum sã îl faci tu om, dacã nu se face el…
Apoi, când ne cãsãtorim, trebuie sã fim
atenþi la familia celuilalt: ce fel de familie
e, în ce relaþii e cu familia, ce a învãþat de-a-
casã, cât s-a desprins de ce a învãþat acasã?
Ori noi ne cãsãtorim în perioada oarbã, în
care dragostea e oarbã. Nu face nuntã pânã
nu þi se deschid ochii! Nu înseamnã cã
dacã cineva a avut necazuri în familia de
origine va avea ºi în familia lui, pentru cã
pocãinþa, iertarea ºi viaþa duhovniceascã
schimbã, dar noi trebuie sã fim realiºti, sã
nu ne îmbãtãm cu apã rece.
Maica Siluana Vlad
CMYK
 10 Educaþie creºtinã
Principii creºtine de educare a copiilor

Regulile familiei
Episodul de numãrul acesta consacrat educãrii creºtine a copiilor se re-
ferã la standardele pe care trebuie sã le aibã în vedere orice pãrinte atunci
când îºi îndrumã copilul. Vã reamintim cã sfaturile care urmeazã sunt pre-
luate ºi adaptate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes.
Autoarea este Elisabeth Kruger, o mamã creºtinã din Statele Unite care îºi
“Dacã nu vã place sã slujiþi Domnu- educã acasã cei zece copii.
lui, atunci alegeþi-vã acum cui veþi sluji: pentru un adult ºi bine pentru un copil?
sau dumnezeilor cãrora au slujit pãrinþii La final am ajuns la concluzia cã trebuie sã cruri, alege o zi ºi începe. Începe ºi nu mai
voºtri cei de peste râu sau dumnezeilor A- trec peste sfaturile “experþilor” ºi sã decid lua în considerare o cale înapoi. Hotãrãºte ca
moreilor, în þara cãrora trãiþi. Eu însã ºi dupã ce standarde doresc sã trãiesc, ºi sã de acum înainte sã te dãruieºti stabilirii ºi
casa mea vom sluji Domnului, cã sfânt mã aºtept ca ºi copiii mei sã le urmeze. pãstrãrii ordinii ºi autoritãþii în cãminul tãu.
este!” (Iosua Navi 24:15) “Copilul se dã pe faþã din lucrãrile Dacã ai un copil mic, cel mai simplu
Când primul meu copil era încã mic lui, dacã purtarea lui este fãrã prihanã ºi este sã alegi un lucru în care copilul nu este
eram confuzã ºi nu ºtiam ce trebuie sã aº- dreaptã.” cooperant ºi sã începi. Cere-i sã facã acel
(Proverbe 20:11 ) lucru ºi nu renunþa pânã nu îl face într-un
tept de la el. Informaþiile de la “experþi” mã
derutau ºi mai mult. Sã fi fost de acord cu Înainte de a începe sã-þi stabileºti stan- mod care sã îþi placã. Sã presupunem cã
“experþii” ar fi însemnat cã noi, pãrinþii, n-ar darde trebuie sã înþelegi cã Dumnezeu þi-a cel mic de doi ani vine la tine doar atunci
trebui sã aºteptãm prea mult din ceea ce în- dat autoritate asupra copiilor tãi. Asta înseam- când doreºte. Nu aºa trebuie sã fie. Chea-
seamnã “purtare bunã” de la copiii mici. Apa- nã sã fii convins cã nu trebuie sã te aºtepþi mã-l ºi aºteaptã-te sã vinã imediat. Un
rent, se presupunea cã noi, ca ºi pãrinþi, tre- la nimic altceva decât ascultare de prima da- copil de doi ani este perfect capabil sã vinã
buia doar sã-i împiedicãm sã-ºi facã rãu ºi sã tã din partea copiilor tãi. Nu sã numeri pânã când este chemat, aºa cã începe de aici. Nu
tolerãm orice altceva, fãrã a ne pierde cum- la trei. Nu sã negociezi. Cerinþele tale tre- renunþa pânã nu o face (cu o atitudine
pãtul, desigur. Dar nu am putut sã înþeleg buie sã fie rezonabile, apoi trebuie sã te aº- bunã). Apoi gândeºte-te ce ai vrea sã facã
cum s-ar potrivi aceasta cu o creºtere evla- tepþi sã te asculte imediat, ºi sã-i înveþi sã în altã situaþie, ºi fã sã se întâmple. ªtiu cã
vioasã a copilului. Cum poate asta sã fie rãu facã asta. Dacã nu ai fãcut încã aceste lu- sunã prea uºor ºi imposibil în acelaºi timp,
dar nu este greu. O sã vã dau toate detali-
ile pe parcurs, aºa cã deocamdatã doar cre-
Câteva din regulile de bazã ale casei noastre deþi-mã cã este posibil.
Când stabileºti standarde, ajutã sã ai sau ceva de genul acesta). Stai tãcut lângã “Fereºte-te de rãu ºi fã binele ºi vei trãi
câteva reguli ale casei, dar nu deveni mama pânã ea te observã ºi te întreabã ce în veacul veacului.” (Psalm 36:27)
sclavul lor. Foloseºte întotdeauna bunul doreºti. Spune “mã scuzi”, dacã trebuie sã
simþ ºi fii cât de flexibil e nevoie. Mai jos întrerupi. Odatã ce copiii tãi vor învãþa sã te
sunt câteva din regulile generale ale casei
noastre. Nu þinem o listã, dar acestea sunt
8 6. Dacã ai terminat ceea ce mama þi-a
cerut sã faci, vino la ea ºi întreab-o dacã
asculte, nu te teme sã stabileºti standarde
înalte. Trebuie sã fii corect ºi rezonabil,
lucruri care revin tot timpul. Fiecare copil mai e ceva ce ºi-ar dori sã faci. desigur, dar standardele ºi aºteptãrile celor
a învãþat cã sunt puþine excepþii de la aces-
te reguli, dar ei trebuie sã-ºi foloseascã
8 7. Dacã vezi ceva ce trebuie fãcut, fã-o
chiar dacã nu e treaba ta.
mai mulþi pãrinþi sunt mult prea joase.
Copiii nu trebuie neapãrat sã se zbatã în
mereu bunul simþ ºi sã gândeascã. Dacã te
concentrezi prea mult pe reguli, copilul nu
8
rate.
8. Lasã baia ºi celelalte camere cu- crize de isterie. Nu e neapãrat sã se smior-
cãie ca sã obþinã ce vor. Nu e neapãrat sã
va învãþa niciodatã sã deosebeascã pentru
sine binele de rãu.
8 9. Întotdeauna fã ceva mai mult decât
þi s-a cerut.
rãspundã obraznic. Ei pot sta liniºtiþi în
bisericã. Ei vã pot asculta de prima datã
8 1. Opreºte-te din ceea ce faci ºi vino
imediat ce eºti strigat.
8 10. Fãrã alergat ºi comportament sãl-
batic în casã. Asta include cãþãratul pe mo-
când le-o cereþi. Nu trebuie neapãrat sã fie
rãi cu fraþii ºi surorile lor. Ei pot învãþa sã
8 2. Când mama îþi cere sã faci ceva bile, þipetele, luptele ºi aºa mai departe. fie sãritori ºi plãcuþi. Depinde de tine sã
rãspunzi “Da, mamã!” cu o atitudine bunã
ºi faci ceea ce þi s-a cerut.
8 11. Nu pune mâna pe pereþi sau feres-
tre fãrã sã fie nevoie.
stabileºti standarde specifice, dar te rog nu
scuza comportamentul rãu al copiilor tãi,
8 3. Când cineva îþi spune ceva, 8 12. Nu strica lucruri.
doar fiindcã sunt mici. Ei sunt perfect
priveºte-l ºi rãspunde-i politicos. Aceasta 8 13. Fãrã ciorovãialã.
capabili sã înveþe aceste lucruri ºi multe
altele. Copiii nu s-au nãscut ºtiind cum sã
se aplicã atunci când cunoºti oameni noi,
dar ºi familiei ºi prietenilor.
8
etc.
14. Fãrã ciupeli, gâdileli, ghionturi se comporte bine, depinde de tine sã-i
înveþi, aºa cã ridicã ºtacheta ºi învaþã-i sã
8 4. Spune “te rog”, “mulþumesc”, “cu
plãcere” când e cazul.
8 15. Fãrã zgomote inutile (fluierat,
bãtut cu degetele etc.) în faþa oameni-
fie aºa cum într-adevãr þi-ar plãcea sã fie.
8 5. Nu întrerupe (doar dacã arde casa lor care pot fi deranjaþi de ele. A consemnat Irina Constantinescu
 Educaþie creºtinã 11
10 lucruri de fãcut cu copiii (II) 1. Scris ºi citit
2. Povestirea oralã
3. Memorarea
Copiii care au sub 10 ani au neapãratã nevoie de activitãþi zilnice care sã îi ajute 4. Audiþii & ascultarea
sã se dezvolte. În numãrul trecut am început sã vã prezint un set de 10 activitãþi care cu atenþie a unui text
vã pot ajuta sã creºteþi copii sãnãtoºi fizic, mintal ºi spiritual. 5. Rugãciune în familie
6. Arte & lucru manual
4. Audiþii & ascultarea cu atenþie a unui text 7. Excursii & bibliotecã
Citind copiilor cu glas tare, aceºtia învaþã sã toriilor lungi cu maºina. Este bine sã avem ºi car- 8. Munca & slujirea altora
distingã sunetele, îºi îmbogãþesc vocabularul, îºi tea, astfel încât copilul sã asculte povestea ºi sã 9. Disciplina
lãrgesc concepþia despre lume ºi îºi dezvoltã se uite la imagini. Însã aceste audiþii nu trebuie sã 10. Jocuri & explorare
imaginaþia. Este recomandat sã faceþi asta cel înlocuiascã cititul cu glas tare împreunã cu pãrinþii.
puþin douã ore pe zi. Puteþi alege între cãrþi de
literaturã bunã, biografii ºi povestiri istorice. 5. Rugãciunea în familie
Puteþi include cãrþi de ºtiinþã, geografie, artã,
muzicã ºi istorie. Nu vã temeþi sã citiþi copiilor O veche zicalã spune cã familia ca- rilor sau tãmâind.
mici cãrþi cu capitole lungi. Un copil de 5 ani re se roagã împreunã rãmâne împreunã. Nu trebuie sã
este capabil sã fie atent ºi sã înþeleagã mult din Temelia vieþii creºtine este rugãciunea. limitãm rugãciu-
cãrþi ca “Insula comorilor” sau “Cãlãtorie spre Cunoºtinþele dobândite prin catehizare nea la un anume
centrul pãmântului”. sunt importante, dar ele singure nu pot moment al zilei,
În timp ce citiþi nu cereþi copilului sã stea liniº- transforma un copil în creºtin. Pentru ci sã îi învãþam
tit pe canapea lângã dumneavoastrã. Cât timp aceastã e nevoie de trãire. pe copii sã se
copilul este în camerã ºi nu distrage sau nu între- Rugãciunea nu se învaþã prin confe- roage oricând, oriunde, ajutându-i sã-ºi
rupe lectura, îi vom permite sã se joace în liniºte, rinþe ºi lecþii, ci prin participarea direc- exprime sentimentele înaintea lui Dum-
sau sã lucreze la ceva (sã coasã, sã lipeascã, sã tã a copilului la viaþa de rugãciune a nezeu. Decât sã îi învãþãm pe copii ru-
coloreze etc.), în timp ce noi citim cu glas tare. familiei. Aceasta nu trebuie sã fie osten- gãciuni compuse special pentru ei, este
Majoritatea copiilor ascultã mult mai bine când tativã, ci sã facã parte din firescul zilnic. mai bine sã rostim împreunã rugãciu-
fac ceva cu mâinile - în special bãieþii. Unii pã- Este bine ca familia sã îºi stabi- nile cele mai cunoscute (rugãciunile în-
rinþi combinã lectura cu glas tare ºi povestirea. leascã un anume ritual de rugãciune, în cepãtoare, Tatãl nostru, sau troparele
Nu vom citi copilului douã ore neîntrerupte, funcþie de programul zilnic ºi de vârstã zilei), precum ºi versete din psalmi po-
ci vom împãrþi timpul de lecturã. membrilor sãi. Ora nu este foarte im- trivite momentului respectiv, sau cân-
Nu citiþi varianta prescurtatã a cãrþilor, sau portantã, ci conteazã regularitatea. tãri din slujbele Bisericii. Procedând ast-
cea tip benzi desenate, ci cãutaþi varianta origi- Pentru copiii preºcolari, o rugãciune fel, adeseori copilul va auzi la bisericã
nalã. Nu este important ca cel mic sã cunoascã scurtã, seara, la cãpãtâiul patului, ca ºi o rugãciune pe care el o ºtia pe dinafarã
povestea, ci sã audã fraze care îi atrag atenþia ºi rugãciunea de la masã, sunt uºor de înde- de acasã, ºi astfel este fericit, participând
îl provoacã sã gândeascã. Variantele prescurtate plinit ºi nu trebuie sã îi forþãm la mai mult. deplin la slujbã ºi învãþând s-o îndrãgeascã.
sunt scrise într-un limbaj simplu, cu vocabular Copiii mai mãriºori vor putea participa Un timp regulat de rugãciune în
elementar, ºi nu dezvoltã plãcerea pentru lecturã mult mai activ la rugãciunea familiei familie va dezvolta copilul moral ºi in-
ºi pentru literaturã bunã. prin cântãri, lecturi, sau prin rostirea unei telectual, ajutându-l sã se apropie de
Ocazional putem da copilului sã asculte cãrþi rugãciuni proprii. Ei pot pregãti aceste mo- Hristos.
înregistrate pe casete/CD, mai ales în timpul cãlã- mente prin aprinderea candelei, a lumânã- Irina Constantinescu, psiholog
Copiii sunt ima- re sã evite sã fo-
ginea pãrinþilor ºi a
mediului în care trã-
Copiii ºi limbajul vulgar loseascã asemenea
expresii. Dacã este
iesc. Mediul, anturajul, chiar ºi la cele mai care copiii le împrumutã foarte uºor. în continuare obraznic ºi nu ascultã îi
fragede vârste, pot face ravagii în limbajul Cum pot fi corectate asemenea gre- putem acorda o pedeapsã. În timp, va
copiilor. La grãdiniþã sau în parc, în faþa ºeli? În primul rând, ar trebui ca pãrinþii sã învãþa cã dacã nu se comportã corespun-
blocului sau la locurile de joacã, copilul înveþe sã nu mai foloseascã vorbe urâte zãtor, nu va primi ceea ce-ºi doreºte.
tãu va întâlni mulþi micuþi slobozi la gurã. sau sã renunþe la comportamentele neco- Copilul nu poate fi scos din mijlocul
Psihologii spun cã înainte de a atenþiona ºi respunzãtoare. Pãrintele oferã o hartã fun- factorilor sociali: nu-i poþi cere sã nu iasã
mustra copilul pentru felul în care vorbeºte damentalã de atitudini ºi standarde pe care cu copiii, sã nu meargã la ºcoalã etc. Îi poþi
sau se poartã, e bine sã ne analizãm pro- copilul le urmeazã. însã controla grupul de prieteni, privitul la
priul comportament ºi limbaj. Într-adevãr, Pentru a corecta expresiile negative televizor sau folosirea internetului. Nu e
mulþi pãrinþi îºi dezlãnþuie nervii în faþa deja asimilate, psihologii spun cã cea mai uºor, însã prin pilde familiale pozitive,
copiilor, atitudinea lor fiind imediat prelu- bunã metodã este o aparentã indiferenþã. prin lecturi dirijate ºi poate printr-un con-
atã de cei mici. Atmosfera tensionatã din Punerea în evidenþã a expresiilor interzise trol, atât cât se poate, al celor pe care le
familie este la fel de rãspunzãtoare pentru va face copilul sã le repete în loc sã le uite. aude ºi vede copilul se poate forma un
modul în care se comportã micuþii. Cer- Mustrarea trebuie fãcutã fãrã a ridica to- strat de valori morale a cãror rodire îºi va
turile din familie, conflictele, violenþa fi- nul, spunându-le cã ceea ce spun sau fac spune cuvântul peste ani ºi ani.
zicã sau verbalã sunt modele negative pe este greºit ºi urât ºi sã le cearã ca data viitoa- Prof. Mihaela Bîlbã

Sfinþii Apostoli
Biserica noastrã îi prãznuieºte în
aceastã lunã pe Sfinþii Apostoli Petru
ºi Pavel, care au fost martirizaþi în
aceeaºi zi, 29 iunie.
Sfântul Apostol Petru
A fost pescar ºi, împreunã
cu fratele sau, Andrei, îºi
câºtiga traiul pescuind în apele
lacului Ghenizaret. Într-o zi,
întâlnindu-se cu Mântuitorul, au
fost chemaþi de Iisus sã Îl ur-
meze. Astfel ei s-au lepãdat de
toate, lãsând tot ce aveau, fiind de
atunci nedespãrþiþi de Hristos ºi
martori la toate minunile Lui.
Sf. Apostol Petru ºi-a exprimat
bucuria de a fi cu Iisus, când s-a aflat pe
Muntele Taborului, la Schimbarea la
Faþã, zicând: “Învãþãtorule, ce bine este
sã fim noi aici” (Luca 9, 33). De la el
avem ºi mãrturisirea adevãrului cã Iisus
este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu
ucenicii Sãi, Iisus le-a pus întrebarea:
“Cine ziceþi voi cã sunt?”, iar Petru a
rãspuns: “Tu eºti Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu Celui viu” (Matei 16, 16).
În vremea Patimilor Domnului,
Apostolul Petru, deºi fãgãduise cã nu se
va despãrþi de Iisus chiar dacã toþi ceilalþi
Îl vor pãrãsi, a avut o clipã de slãbiciune,
spunând cã nu-L cunoaºte pe Iisus ºi cã
nu face parte dintre ucenicii Sãi. Îndatã,
însã, s-a cãit de fapta sa ºi a plâns cu
amar. Pentru cã i-a pãrut rãu ºi s-a pocãit,
greºeala i-a fost iertatã, cãci, dupã În-
vierea Sa, Mântuitorul s-a arãtat Apos-
tolilor ºi l-a întrebat pe Petru de trei ori
dacã Îl iubeºte. Cel ce a zis în Joia Mare
de trei ori cã nu-L cunoaºte, acum spune
de trei ori: “Da, Doamne, Tu ºtii cã Te
iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paºte oile
Mele” (Ioan 21, 17), reaºezându-l în mi-
siunea de apostol.
Dupã Înãlþarea Mântuitorului la cer ºi
Pogorârea Duhului Sfânt, plin de curaj,
Sf. Apostol Petru a propovãduit pe
Hristos în Þara Sfântã, în cetãþile din
Asia Micã, ºi a ajuns pânã la Roma. A
fost închis în temniþã de mai multe ori.
ªi-a sfârºit viaþa închinatã propovãduirii
CMYK
lui Hristos la Roma, fiind rãstignit cu
capul în jos.
Sfântul Apostol Pavel
Sf. Apostol Pavel, pe care îl chema
înainte de convertire Saul, era un iudeu
originar din oraºul Tars. Venind de tânãr
la Ierusalim, el a studiat Legea, adicã
Scriptura Vechiului Testament, în ºcoala
învãþatului Gamaliel. A devenit un
cunoscãtor ºi apãrãtor al Legii ºi tradiþi-
ilor iudaice, fãcând parte dintre farisei.
În anul 33 îl întâlnim la uciderea cu
pietre a Arhidiaconului ªtefan; el pãzea
hainele ucigaºilor, fiind cunoscut ca un
prigonitor al creºtinilor. În zelul sãu a
cerut învoire de la sinedriu, ca sã se ducã
la Damasc, spre a-i prinde pe creºtini ºi
a-i aduce la Ierusalim, ca sã fie judecaþi ºi
condamnaþi la moarte. Pe drum, însã, s-a
întâmplat cu el o mare minune: o luminã
puternicã l-a învãluit ºi i-a luat vederea;
el a cãzut cu faþa la pãmânt, apoi a auzit
un glas care i-a grãit: “Saule, Saule, de ce
mã prigoneºti?” El a zis: “Cine eºti
Doamne?” Acelaºi glas i-a rãspuns: “Eu
sunt Iisus pe care tu îl prigoneºti”. Tre-
murând ºi plin de groazã, Saul a întrebat:
“Doamne, ce voieºti sã fac?” Iisus i-a zis:
“Ridicã-te, intrã în cetate ºi þi se va spune
ce trebuie sã faci” (Faptele Apostolilor 9,
1-6). Saul s-a ridicat de la pãmânt, dar nu
mai vedea. Însoþitorii l-au dus în
Damasc, unde timp de trei zile a fost
orb, nu a mâncat ºi nu a bãut
nimic. Dupã trei zile Dumnezeu
l-a trimis pe preotul Anania la
el, care i-a redat vederea ºi de
la care Sf. Pavel a primit ºi
Botezul.
Din Damasc s-a dus în
Arabia, unde a petrecut trei
ani în post ºi rugãciune,
pregãtindu-se spre a fi cu ade-
vãrat “vas ales care sã ducã
numele lui Hristos înaintea
neamurilor” (Faptele Aposto-
lilor 9, 15).
Marele duºman al creºtinilor
devine astfel cel mai mare apãrãtor al
lor, un mare propovãduitor al Evanghe-
liei, pe care o vesteºte în întreg cuprinsul
Imperiului Roman. A cãlãtorit pe uscat ºi
pe mare, de multe ori aflându-se în
primejdii, dar Dumnezeu l-a apãrat ºi i-a
purtat de grijã în tot locul ºi în diferite
feluri.
Pe parcursul celor trei cãlãtorii
misionare a strãbãtut þarã dupã þarã, oraº
dupã oraº în tot cuprinsul Imperiului
Roman, vestind credinþa în Iisus Hristos.
La Roma fiind prins ºi închis, scrie mai
multe epistole cãtre credincioºii comu-
nitãþilor pe care le-a întemeiat. Tot aici,
din porunca împãratului Nero, în ziua de
29 iunie în anul 67 i s-a tãiat capul.
Astfel au sãvârºit cãlãtoria pe pãmânt
aceºti doi mari luceferi ºi mãrturisitori ai
credinþei, Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel,
stâlpi ai Bisericii, iar duhurile lor se
bucurã în ceata prietenilor lui Hristos.
Dragi copii, pentru a ne pregãti sã
întâmpinãm aceastã mare sãrbãtoare,
Biserica a rânduit un post în care vã
puteþi pregãti, împreunã cu familia
voastrã, sã vã spovediþi ºi sã vã
împãrtãºiþi. Fiindcã este vacanþã, încer-
caþi sã mergeþi mai des la bisericã, sã vã
rugaþi ºi sã faceþi multe fapte bune cu
care sã-L bucuraþi pe Dumnezeu ºi pe
cei dragi.
Irina Constantinescu
 Trup ºi suflet 13
factorii ei educaþionali,
Un fenomen tot mai des întâlnit: ar trebui sã acorde o mare

Sinuciderea atenþie acestui risc: orice per-

soanã poate fi un potenþial
candidat la sinucidere încã
de la naºtere. Modul în care
Sinuciderea este expresia supremã ºi palpabilã a este construitã în om con-
prãbuºirii credinþei omului în Dumnezeu ºi punctul culmi- cepþia despre lume, viaþã,
nant al deznãdejdii. Dacã celelalte vicii, pãcate, greºeli mai modul lui de raportare faþã
mici ºi mai mari sunt indicii ale existenþei necredinþei omu- de tot ceea ce-l înconjoarã,
lui, ale slãbiciunii sale, sinuciderea este gestul suprem prin întregul sistem de valori ºi, în
care omul îºi afirmã negarea oricãrei credinþe într-un ajutor concluzie, viziunea sa asupra
venit din exteriorul sãu. Dorinþa noastrã însã nu este sã vieþii ºi lumii, vor cântãri
judecãm ºi sã condamnãm, ci sã încercãm sã tragem un sem- greu în momentele de cum-
nal de alarmã asupra gravitãþii acestui gest ºi nu doar atât, ci pãnã sufleteascã.
sã încercãm sã oferim încredere în faptul cã omul nu este sin- tale ºi care prin Botez Creºtinul are toate resorturile pentru a
este creºtin: pierderea nu ajunge în aceste puncte critice. Chiar
gur în aceastã lume. Cine ºtie, poate demersul nostru va
sensului vieþii, dezi- dacã apar momente dificile, el ºtie în
putea fi de folos cuiva, cândva, la clipe de grea cumpãnã... luziile sentimentale, primul rând cã viaþa nu este proprietate
Puþinã teorie... pierderi de persoane foarte apropiate, privatã, pentru simplul fapt cã nu omul s-a
probleme care par de nerezolvat în viaþã, creat pe sine ca fiinþã vie, ci viaþa este
Deºi despre aceastã dramã a vieþii unui consumul de droguri etc. Dacã ne uitãm darul lui Dumnezeu, Pãrintele tuturor.
om pare cinic sa teoretizezi, totuºi trebuie dincolo de aceste cauze standard, vedem Creºtinul ºtie cã sufletul sãu are o valoare
reþinute câteva aspecte. În timp, acest eveni- cã ele sunt doar semne ale unor probleme inestimabilã, venind de la Însuºi Dumne-
ment dramatic a intrat atât în atenþia Bise- mult mai profunde, iar problema ultimã zeu ºi întorcându-se la El, iar finalitatea
ricii cât ºi a oamenilor de ºtiinþã ºi litere, este relaþia personalã a omului cu Dum- vieþii lui este mântuirea, întoarcerea la
însã pe noi ne intereseazã aspectele sur- nezeu. Aici este rãdãcina tuturor pro- Dumnezeu.
prinse de psihologi ºi de Bisericã. Psiholo- blemelor: faptul cã omul nu-L ºtie pe Cel Creºtinul este într-o comuniune per-
gia vorbeºte despre “un act uman de în- care-i poartã nevãzut de grijã. Oricât de sonalã cu Dumnezeu, cu care vorbeºte, la
cetare din viaþã autoprodus ºi cu intenþie banal ar pãrea acest rãspuns, este de fapt care se raporteazã mereu ca la un Tatã.
proprie”, iar Biserica spune cã “sinuciderea de o supremã seriozitate. Oricât au distor- Creºtinul ºtie cã, orice s-ar întâmpla, nimic
înseamnã curmarea conºtientã ºi volunta- sionat concepþiile filosofice atee ºi mate- nu se întâmplã fãrã îngãduinþa lui Dum-
rã, directã ºi arbitrarã, a propriei vieþi tru- rialiste taina legãturii omului cu Dum- nezeu, dupã cuvântul Mântuitorului cã
peºti, fie prin întrebuinþarea unor mijloace nezeu, oricât a lovit evoluþionismul ºi ide- nici un fir de pãr din capul nostru nu se
ucigãtoare, fie prin neîmplinirea unor ac- ologiile ateiste în fundamentul existenþei clinteºte fãrã ºtirea Tatãlui. Creºtinul mai
þiuni, care sunt imperios necesare pentru umane: legãtura cu Dumnezeu, adevãrul ºtie cã scopul vieþii nu este plãcerea, ci
susþinerea vieþii, de pilda alimentarea”. acesta este, cã la baza tuturor relelor, mântuirea, aceasta netransformându-l însã
Aceste douã definiþii au în comun un inclusiv a sinuciderii, stã slãbirea legãturii într-un iubitor de suferinþã, ci învãþându-l
lucru important: acela cã omul prin voinþa dintre om ºi Dumnezeu. sã aibã o concepþie pozitivã asupra tuturor
sa este responsabil de orice act pe care-l evenimentelor dificile din viaþa lui.
sãvârºeºte în viaþã. În afarã de cei care nu Cum sã prevenim? Viaþa ancoratã în Dumnezeu oferã deci
pot fi fãcuþi responsabili de actele lor, ali- Desigur este foarte greu sã vorbim echilibrul fãrã de care omul poate patina
enaþii mintal, orice om este RESPONSA- despre reþete universal valabile, pentru cã pânã în zonele nebuniei ºi în cele din urmã
BIL de deciziile ºi actele sale. Ceea ce în- existã o particularitate a fiecãrui caz în ale sinuciderii. Sinuciderea este forma de
seamnã cã sinuciderea nu este un act ires- parte. Un lucru sigur este însã comun: la
abdicare supremã a fiinþei umane de la
ponsabil, ci pe deplin un act conºtient ºi fiecare dintre cei încercaþi de gândurile
care, deci, poate fi prevenit. orice formã de credinþã, este dezicerea de
cele mai negre, sufletul este Dumnezeu în forma maximã. De aceea
Ce îl împinge pe om spre sinucidere? bolnav. Spiritualitatea creº- este atât de aspru judecatã: sinucigaºii nu
tinã priveºte la acest for sunt îngropaþi alãturi de ceilalþi creºtini, nu
Iatã câteva cauze sintetizate de psi- ultim ºi intim al omului: sufletul. Aici se
hologi: lipsa acutã a sensului vieþii, þese un întreg complex de sentimente, ati- se trag clopotele la moartea lor ºi nu le este
pierderi de persoane foarte apropiate, tudini, concepþii despre viaþã care for- oficiatã slujba de înmormântare.
deziluziile sentimentale, anumite con- meazã personalitatea omului. Este greu sã Pentru a nu se ajunge la acest act tra-
cepþii etico-religioase (budismul, credinþa înþelegi adâncurile sufleteºti ale celui care gic, creºtinismul oferã din plin toate ele-
niponã - celebrul harakiri), consumul de cugetã la acest act cutremurãtor, însã cu mentele profilactice: concepþie de viaþã sã-
droguri, tulburãrile de personalitate, al- siguranþã cã acel motiv care l-a fãcut sã nãtoasã, armonie spiritualã ºi, lucrul cel mai
coolismul, probleme psihopatologice: gândeascã este punctul de maximã vulne- mare, realitatea faptului cã viaþa noastrã
depresiile avansate, schizofrenii etc. rabilitate care i-a zdruncinat un echilibru este în mâinile Celui care ne-a dat-o ºi cã
Dintre aceste cauze multiple pe noi ne care era deja extrem de fragil. nimic, dar absolut nimic nu este întâmplã-
intereseazã cele care-l afecteazã pe omul De aceea, încã de la vârstele cele mai tor atunci când omul se lasã în grija Lui.
conºtient, în deplinãtatea facultãþilor min- fragede pãrinþii, Biserica ºi societatea, prin Pr. Marius Corlean
CMYK
 14 Actualitatea religioasã
Pãrintele Ioan Iovan s-a mutat la ceruri
A trecut la cele veºnice pãrintele Ioan, duhovnicul Mãnãstirii
Recea de lângã Târgu-Mureº ºi al multor fãgãrãºeni care l-au cãu-
tat pe cãrãrile acestei vieþi. La Recea ºi-a încununat venerabilul
pãrinte o viaþã de necazuri ºi bucurii, de încercãri ºi izbânzi, o viaþã
de luptã continuã pentru biruinþa lui Hristos în sufletele oamenilor.
Sf. Împãrtãºanie, calea
desãvârºirii
Pãrintele Ioan Iovan a vãzut lumina
zilei în 26 iunie 1922, în localitatea
Husasãu de Criº, din judeþul Bihor, ca fiu
al preotului Gavril Iovan ºi al preotesei
Maria. A fãcut liceul la Oradea ºi Facul-
tatea de Teologie la Cluj. În 1946 ºi-a
susþinut teza de licenþã intitulatã “Sfânta
Euharistie ºi viaþa misticã”. Subiectul tezei
avea sã rãmânã mesaj ºi vocaþie pentru cel
ce, strãlucit duhovnic fiind, a pregãtit ºi
sensibilizat pe oameni spre pãrtãºie la a-
ceastã realitate cereascã. Avea sã publice
lucrarea abia peste 50 de ani, sub titlul
“Sfânta Împãrtãºanie, calea desãvârºirii”,
cu binecuvântarea ÎPS Andrei Andreicuþ ºi
cu o postfaþa semnatã de Pãrintele Pro-
fesor Ilie Moldovan.
A început un doctorat, dar chemat pe
calea desãvârºirii prin monahism, a fost
închinoviat la Mãnãstirea Sihãstria. Epis-
copul martir al Oradiei, Nicolae Popovici,
avea sã-l hirotoneascã ieromonah, pe
seama mãnãstirii Vladimireºti, unde a
petrecut ºapte ani, militând pentru o viaþã
duhovniceascã intensã, întemeiatã pe
deasa Împãrtãºanie. Afluenþa mare de
credincioºi ºi miºcarea duhovniceascã
înfiripatã în jurul acestei mãnãstiri ºi al
duhovnicului ei l-au fãcut indezirabil pu-
terii comuniste atee pe Pãrintele Ioan.
Caterisit ºi condamnat
la moarte
A fost astfel arestat în 30 martie 1955
ºi caterisit sub presiunea factorului politic.
În urma procesului desfãºurat la Galaþi, a
fost condamnat la moarte, pedeapsã comu-
tatã apoi în închisoare pe viaþã. A petrecut
ani grei de puºcãrie, nouã ºi jumãtate la
numãr, prin cele mai vestite închisori, ade-
vãrate lagãre de exterminare: Vãcãreºti,
Jilava, Gherla, Aiud. Pretutindeni ºi-a
mãrturisit credinþa, preoþia, duhovnicia. El
era “duhovnicul”, cãutat de toatã lumea
pentru sfaturi ºi mângâiere. Sãvârºea
Sfânta Liturghie în mare tainã ºi în condiþi-
ile cele mai uimitoare, împãrtãºindu-i pe
deþinuþi cu Trupul ºi Sângele
Mântuitorului.
În 1979, cu sprijinul viitoru-
lui mitropolit Antonie Plãmã-
dealã, pe atunci secretar
al Sfântului Sinod, i-a
fost ridicatã caterisirea.
A slujit apoi un an la dragostea pãrintelui
Mãnãstirea Cernica, 12 pentru Sfânta Împãr-
la Plumbuita, iar din tãºanie, faptul cã au
1992, împreunã cu mai- sãvârºit împreunã Sf.
ca stareþã Cristina Chi- Liturghie, chiar cu un
chernea (originarã din bob de strugure cãzut
Gridul Þãrii Fãgãraºu- din ciocul vreunei
lui), au ridicat ºi au pur- pãsãri cãlãtoare.
tat de grijã Mãnãstirii ÎPS Andrei a
Recea de Mureº. prezentat biografia
pãrintelui Ioan, spu-
Unul dintre nând printre altele cã
cei mai mari dânsul a fãcut misi-
une în temniþã ca ºi în
duhovnici afara ei: a slujit, a
Anul acesta, în 17 împãrtãºit, a învã-
mai, dupã o grea sufe- þat, a mângâiat, a
rinþã, pãrintele Ioan ajutat.
Iovan a trecut la Domnul. Slujba înmor- Înalt Prea
mântãrii avut loc luni, 19 mai, în biserica Sfinþitul nostru
mare a mãnãstirii. A fost oficiatã de Înalt Mitropolit s-a
Prea Sfinþitul Dr. Laurenþiu Streza, Mitro- rugat Pãrintelui
politul Ardealului, de ÎPS Bartolomeu ceresc pentru “a-
Anania, Mitropolitul Clujului ºi de ÎPS
dormitul robul lui
Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei. Con-
ducerea slujbei a fost încredinþatã Înalt Dumnezeu Ioan, pãrin-
tele nostru”, zicând: “De vreme ce l-ai
Prea Sfinþitului nostru Mitropolit Lauren-
þiu. În bisericã erau nenumãraþi preoþi-pro- împodobit pe acesta între oameni cu vred-
nicie duhovniceascã, primeºte-l neosândit
fesori de teologie, preoþi de mir, ieromo-
nahi, monahi ºi monahii, credincioºi, stu- ºi în mãrirea Ta, cea hãrãzitã îngerilor. Tu
denþi, iar afarã sute de participanþi, foºti ai preamãrit viaþa lui pe pãmânt ºi ieºirea
ucenici ai celui adormit, cu toþii îndureraþi vieþii lui fã-o ca o intrare întru drepþii Tãi
de plecarea celui vrednic de preþuirea cei sfinþi ºi numãrã sufletul lui cu toþi care
tuturor. din veac þi-au plãcut Þie” (Rugãciunea a 2-a
Vãdit emoþionat, în cuvântul sãu ÎPS din rânduiala Înmormântãrii preoþilor).
Bartolomeu a spus: “A plecat pãrintele În dangãtul jalnic al clopotelor, trupul
Stãniloae, ne-a pãrãsit ºi pãrintele neînsufleþit al celui ce ne-a strâns pentru
Benedict Ghiuº, nu mai este cu noi nici ultima oarã în jurul sãu a fost pogorât în
patriarhul Teoctist, iatã azi ne despãrþim mormântul mai dinainte pregãtit în cimiti-
de pãrintele Iovan ºi eu am început sã mã rul mãnãstirii, în aºteptarea Venirii celei
simt tare singur”. L-a socotit pe pãrintele de-a doua ºi a Învierii morþilor. Dumnezeu
Ioan între cei mai mari 4-5 duhovnici din sã-i aºeze sufletul în ceata sfinþilor!
Biserica noastrã. A evocat anii petrecuþi Pr. Marcel Dobrea,
împreunã în închisorile comuniste, Biserica “Sfântul Nicolae”, Fãgãraº

Sf. Ioan Botezãtorul, cel mai mare om nãscut din femeie
Atunci când se foloseºte superlativul
în legãturã cu o persoanã, dacã facem
abstracþie de Evanghelie ºi de creºtinism,
putem sã ne gândim la eroii filmelor ºi ai
benzilor desenate, la savanþii diferitelor
epoci, la cei ce au conceput sisteme filo-
zofice, la cei care au determinat într-un fel
sau altul cursul istoriei. Dacã luãm seama
însã la cuvântul Evangheliei trãit în decur-
sul veacurilor, pentru noi cei mai mari
oameni sunt sfinþii Bisericii. Dintre toþi
sfinþii, despre unul singur Domnul nostru
Iisus Hristos a spus cã este cel mai mare
om nãscut din femeie. Acesta este Sfântul
Ioan Botezãtorul, a cãrui naºtere o prãz-
nuim în fiecare an la 24 iunie.
Sf. Ioan Botezãtorul este ultimul dintre
prooroci, ultimul dintre cei care au vorbit
poporului lui Israel sã se pregãteascã pen-
tru venirea lui Mesia. Iar naºterea acestui
ultim prooroc s-a petrecut într-un mod
minunat. Pãrinþii lui au fost Sfinþii Zaharia
Ce înseamnã numele meu?
ADINA - vine din ebraicã: podoabã, plãce-
re, om plãcut, gingaº, numele acesta amin-
tindu-ne cã omul este cea mai preþioasã
podoabã de pe pãmânt, fiind creat dupã chi-
pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Omul rã-
mâne o podoabã atâta timp cât rãmâne lân-
gã Dumnezeu ºi îndeplineºte poruncile Lui.
OLGA- vine din rusã: sfânt, sfinþenie,
acest nume amintindu-ne cã omul este cea
mai sfântã fãpturã creatã de Dumnezeu.
Sufletul omului este o fãrâmã de cer ºi de
sfinþenie, pe care fiecare o poartã în el. Iar
sufletul, asemenea cerului, poate fi mereu
senin, luminat de dragoste ºi credinþã, sau
poate fi înnorat de pãcate ºi necredinþã.
CORNELIU, CORNELIA- din latinã:
cornul abundenþei, simbolul bogãþiei, al
hãrniciei ºi belºugului. A fi creºtin înseam-
nã a fi harnic, muncitor, pentru ca belºugul
ºi dãrnicia Domnului sã se reverse asupra ta
prin sãnãtate, rezultate bune în muncã,
prosperitate ºi mulþumire în familie.
Pãrintele Teofil spunea cã “munca este
rugãciunea mâinilor”. Derivate ale acestui
nume sunt: Cornel, Cornea, Neli º.a.
În cartea Faptele Apostolilor se amin-
teºte despre un bãrbat cu numele Corneliu,
“om drept ºi temãtor de Dumnezeu”, care, de-
ºi era sutaº ºi fãcea parte din armata Imperiu-
lui roman pãgân, s-a botezat ºi a devenit creº-
tin, aceastã întâmplare arãtându-ne cã toþi
oamenii, indiferent de neamul din care se trag,
sunt chemaþi sã devinã creºtini pentru a fi
cu toþii fraþi întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
A consemnat Pr. Ion Tãrcuþã
Sfinþii, prietenii noºtri
ºi Elisabeta. Amândoi se trãgeau din se-
minþia lui Levi, adicã dintre cei care erau
rânduiþi sã slujeascã la templul din
Ierusalim, Zaharia fãcând parte din ceata
preoþeascã. Vieþuirea acestor doi era
deosebitã, fiind drepþi înaintea lui Dum-
nezeu, umblând fãrã prihanã în toate po-
runcile ºi legile Domnului (Lc. 1, 6). Sin-
gura lor întristare era aceea cã nu aveau
copii pentru cã erau bãtrâni iar Elisabeta
era stearpã. Pentru a dobândi un copil de la
Dumnezeu aceºti doi sfinþi au fãcut rugã-
ciuni îndelungate, rugãciuni care au fost
ascultate, cãci Arhanghelul Gavriil a fost
trimis sã îi vesteascã lui Zaharia cã femeia
sa, Elisabeta, îi va naºte un fiu.
Fiul lui Zaharia este prezentat de înger
ca dar al lui Dumnezeu, ca cel care a fost
dinainte rânduit spre a fi prooroc ºi
înainte-mergãtor al Domnului. Numele
acestui prooroc este ales de însuºi Dum-
nezeu, Ioan însemnând Dumnezeu este
milostiv. Pe lângã nume, îngerul îi vesteºte
lui Zaharia ºi caracterul misiunii fiului sãu
ºi gradul de curãþie al vieþuirii lui, fiind o
persoanã purtãtoare de Duh Sfânt încã din
pântecele maicii sale. Cuvintele spuse de
înger despre Ioan sunt uimitoare ºi su-
blime în acelaºi timp: “Bucurie ºi veselie
vei avea ºi, de naºterea lui, mulþi se vor
bucura. Cãci va fi mare înaintea Dom-
nului; nu va bea vin, nici altã bãuturã
Doctori fãrã de arginþi
Sfinþii Cosma ºi Damian
La 1 Iulie, Biserica Or-
todoxã îi prãznuieºte pe
Sfinþii Mucenici ºi Doctori
fãrã de arginþi Cosma ºi
Damian. Aceºti sfinþi erau
fraþi ºi au trãit în marea ce-
tate a Romei, în zilele îm-
pãratului Carin. Amândoi
erau doctori, vindecând nu
numai oameni, ci ºi ani-
male. Pentru cã erau creº-
tini, ei cereau ca platã de la
cei ce se lecuiau doar cre-
dinþa ºi mãrturisirea lui
Hristos, nimic altceva. De
aceea au rãmas cunoscuþi
ca “doctori fãrã de arginþi”, pentru cã nu
primeau bani. Pãgânii au aflat însã de
lucrarea lor ºi i-au acuzat cã fac vin-
decãrile cu meºteºug fermecãtoresc. Au
fost înfãþiºaþi împãratului ºi li s-a cerut sã
15
ameþitoare ºi încã din pântecele mamei
sale se va umple de Duhul Sfânt. ªi pe
mulþi din fiii lui Israel îi va întoarce la
Domnul Dumnezeul lor. ªi va merge
înaintea Lui cu duhul ºi puterea lui Ilie, ca
sã întoarcã inimile pãrinþilor spre copii ºi
pe cei neascultãtori la înþelepciunea
drepþilor, ca sã gãteascã Domnului un
popor pregãtit” (Lc. 1, 14-17). De aceea
Zaharia ºi-a exprimat neîncrederea, cerând
un semn prin care sã fie încredinþat cã cele
spuse de înger sunt adevãrate. Drept rãs-
puns, îngerul i-a spus cã va fi mut pânã se
vor împlini cele spuse de el. Fãrã grai, ter-
minându-ºi sãptãmâna slujbei la templu,
preotul s-a întors la casa sa, iar cuvintele
îngerului au început sã se împlineascã
unul câte unul.
Sfântul Ioan Botezãtorul este conside-
rat cel mai mare sihastru ºi postitor din câþi
au fost vreodatã. Viaþa lui asprã pe care a
dus-o în pustiul Iordanului, chemarea
poporului la mãrturisirea pãcatelor ºi la
pocãinþã, vrednicia de a-L boteza pe
Domnul Iisus Hristos, mãrturisirea ade-
vãrului ºi însetarea de dreptate care i-a
atras ºi pedeapsa tãierii capului, toate aces-
tea fac din Sfântul Ioan Proorocul, Înain-
te-Mergãtorul ºi Botezãtorul, un model de
urmat pentru noi, cei care considerãm cã
cei mai mari oameni sunt sfinþii Bisericii.
Pr. Ovidiu Bostan
se lepede de credinþa lor, ei
însã l-au mãrturisit pe Hris-
tos ºi acolo.
Sfinþii Cosma ºi
Damian au fost supuºi
unor chinuri cumplite ºi
greu de crezut astãzi. Iar
împãratul Carin, vãzân-
du-i cum primesc totul
cu bucurie ºi cum pro-
povãduiesc în conti-
nuare dreapta credinþã
în Hristos, a crezut ºi el
ºi s-a convertit la creºti-
nism, alãturi de ceilalþi
care erau de faþã. A dat
poruncã sfinþii sã fie
eliberaþi, trimiþându-i cu
cinste la casa lor. Dar,
dupã o vreme, dascãlul
lor, care i-a învãþat meºteºugul doctoriei,
invidiindu-i pentru prestigiul lor, a urcat
împreunã cu ei la munte, pentru a culege
ierburi de leac, iar acolo i-a ucis.
Oana Dobrin
 16 Trecut ºi prezent
Biserica ,,Buna Vestire'' din U c e a d e S u s
Ucea de Sus este o parohie de la poalele munþilor, cu oameni credincioºi, care
au dus mai departe credinþa strãmoºilor lor. Ucenii au fost întotdeauna apropiaþi
de Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, duhul mãnãstirii care l-a avut
stareþ pe pãrintele Arsenie Boca simþindu-se ºi acum în spiritualitatea comunitãþii.
Legãtura cu mãnãstirea a fost preluatã din moºi strãmoºi, iar sãtenii merg ºi acum
în timpul verii sã îi ajute pe pãrinþii cãlugãri la muncile câmpului. Despre biseri-
ca comunitãþii ne povesteºte pãrintele Alexandru Stanciu, preot paroh din 2006.
Bisericã de brad
Biserica din satul Ucea de
Sus, cu hramul ,,Buna Vesti-
re'', existã din vremuri înde-
pãrtate, însã din lipsã de date,
nu se poate preciza întemeie-
rea ei, prima atestare docu-
mentarã existând doar din
1680. Aici erau doi preoþi
iobagi care plãteau dijmã:
Popa Marin ºi Popa Iuon.
Lãcaºul de cult era din bârne
de brad cu tencuialã la interi-
or, ºi a fost pictat în anul 1712. credincioºilor din parohie. Cu
ocazia renovãrii s-au zidit în
Cea mai aproape de cer dreapta ºi în stânga turnului
Actuala bisericã este ziditã pe locul ce- douã încãperi laterale, una pen-
lei vechi, între anii 1860-1862, sub pãsto- tru urcarea în cafas ºi alta pen-
rirea preoþilor Vasile Purece ºi Dimitrie tru arhivã; s-au înnoit complet
Burs. Fundaþia e fãcutã din piatrã de mun- acoperiºul ºi turnul, precum ºi
te de doi metri grosime, iar zidurile, cu o geamurile duble în cornier, 9 la deosebitã de majoritatea satelor
grosime de 90 cm, sunt din cãrãmidã ºi numãr, dar trei au fost astupate din Þara Fãgãraºului. Aici, cele
var, înãlþimea pereþilor fiind de 8 metri, iar pentru dezvoltarea picturii ºi li- 20-30 de familii de greco-ca-
a turnului de 18 metri. mitarea luminii prea puternice. tolici s-au întors la Biserica
Arhitectura este în stil roman, cu patru În anii 1965-1966, biserica a Ortodoxã de bunãvoie, încã din
bolþi, care sunt despãrþite cu arcuri laterale fost pictatã în întregime, cu con- 1924. Ei au considerat un abuz
ºi transversale, iar catapeteasma era din zid. tribuþia benevolã a credincioºilor, de catolicizarea fãcutã cu forþa dupã
Arhitectul constructor - Ioan Wonner din Mer- cãtre pictorul Ioan Cãzilã din Sibiu, Pr. Alexandru 1700 de cãtre împãrãteasa Ma-
ghindeal, lângã Agnita - a lucrat dupã planul în stil romano-bizantin; s-a introdus Stanciu ria Tereza ºi ºi-au exprimat
dat de inginerul Mitropoliei Sibiu, în urma ºi lumina electricã. dorinþa de a se întoarce împre-
dispoziþiilor Mitropolitului Andrei ªaguna. În anul 1968 catapeteasma de zid a unã cu preotul Bursu, parohul lor, la Bi-
În anul 1924, românii consãteni emi- fost demolatã ºi înlocuitã cu o catapeteas- serica din care s-au rupt în secolul al
graþi în America au strâns un fond de mã din lemn de stejar, sculptatã de cãtre XVIII-lea.
120.000 lei pentru a se procura un ceas în sculptorul Dumitru Iliescu Cãlineºti - Fosta bisericã greco-catolicã nu a mai
turnul bisericii. Locaºul de cult se gãseºte Piteºti. fost folositã ºi s-a deteriorat foarte mult.
la cea mai mare altitudine din judeþ. Din anul 2004, prin contribuþia credincio-
Biserica micã ºilor, ea a intrat într-un proces de reabili-
Renovatã ºi pictatã Lângã aceastã bisericã mai existã un tare, urmând ca în curând sã deserveascã
Biserica a fost renovatã în anul 1940, locaº de cult, ridicat în 1899 pentru cre- diferite servicii religioase, în special ca ºi
cu cheltuiala ctitorilor Axente ºi Maria dincioºii greco-catolici. Situaþia greco-ca- loc de prohodire a celor plecaþi în veºnicie.
Pandrea din Brãila, ca ºi prin contribuþia tolicilor din Ucea de Sus a fost una Pr. Alexandru Stanciu
Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,
Drãguºanu nr. 6 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Irina Constantinescu, Laura Ciolan,
(Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Ramona Broscãþeanu, Mihaela Bîlbã
Tel. 211790 Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Dorin Tehnoredactor: Natalia Corlean
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Cristea (Perºani), Pr. Adrian Magda
Redactor ºef: Natalia Corlean (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs.
Corecturã: Amalia Rãibuleþ de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), la adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL Pr. Cãtãlin Teulea (Recea) apostolatfagaras@yahoo.com

CMYK