pjL

0584

www.cimec.ro
S U M A R
Pag.
Margareta Barbata PASIUNE SI SPIRIT DE RÀSPUNDERE
Munca teatrelor eu autorii dramatici 1
Eugen Nicoară EDUCATIA COMUNISTA — OBIECTIV PRINCIPAL IN DRA-
MATURGIA PcNTRU ŢINERET 6
B. Elvln ACTUALITATEA, IZVOR AL ORIGINALITÀTII . . . . 12
Ai. Alexandrescu CUM ÎL JUCÀM PE CARAGIALE 16
Florin Tornea BRECHT SI TEATRUL LUI 25

D ISCU TI I

Dumitru Solomon CEVA D6SPRE REPLICA OFENSIVÀ 35

PROFILURI DE TEATRE

Florlan Potrà VÎRSTE ŞI STADII DIFERI1E

ALE SCENELOR DE LIMBÀ GERMANA 40

PORTRETEŞIMARTURII

Valentin Silvestru GEORGE VRACA — Î N CITEVA MÀRTURII DESPRE CONTEM-

PORANEITATE 47

S E M N ALÀ M

/. Derei MONTÀRI IEFTINE, ARTÀ DE PREŢ 55

CRONICA

Semneazo : Emil Rimari, Florian Potrà, C. Parascht-

vesca, Eugen Nicoarà, Al. Popovici. S. Massler, Titus
Priboi, Ilie Rusu, Minai Crisan 60

TEATRUL DE ALATORI 82

Ì N S E M N Ă RI 86

MER I D I A N E

Mihal Ratcu PEISAJ TEATRAL DIN CAPITALA R. P. BULGARIA . . . 89

Carlo Di Stefano TEME SI CÀUTÂRI Î N REPERTORIUL ITALIAN CONTEM-
PORAN 93

CARTI-REVIST E . . . . . . . .95

www.cimec.ro TT
REGISTA LUPARA EDITATA DE MINISTERUL ÎNVĂŢAMINTULUI SI CULTURII 1959
SI DE UNIUXEA SCRIITORILOR DIN R.P.R. (Anul IV)

Margareta Barbuta
PASIUNE SI SPIRIT DE RÂSPUNDERE
- MUNCA TEATRELOR CU AUTORII DRAMATICI -

E regretabil că disicuitna lîmlcepută iîn air. 12/1958 al resistei „Teatrul" prim arti­
colul regizo,rului Minai iRaiou, Cum lucrarti cu auiorii dramatici, mu a atras (mai multi
panticipanti, d:m mindurile draimaturgilor, regizorilor, direetoriilor d e teatru, secreta-
rilor literari. Au raspuns doi autori dramiaitiioi, V. BiîrlăicLeanu si N. Tăuitu, care au
îmipărtăsiit unele aspecte aile experientei 1er (personale din colaborarea cu teat relè :
negative la unni, pozitive la celălalt. Şi dît de rotila ar fi fost o larga dezbatere, care
air fi luminat laturi moi, izvorite din experienta fiecăruia, iìn această problema, de
impontainìta eăreia nu se m a i lîmdoiesite niimeni. A devenit din ce iin ce mai limpede
faiptul ică f ara o colaborare creaitoare anitre tea tre si dramaturgi nu se poate rea­
lità o literatură dramiaiiică valoroasă, în stare a răspumde ceninţellor sporite alle mia-
selor de cameni ai mimcii, speotatorii de azi ai teatrelor moastre. Fara o dramaturgie
originala, inspirata din aotualirfcatea ifierbimte, teatrele nu-isl pot indeplini sareima
lor primioaldială, de educare a speotatorilor lîn spiritai! luptei pentru socialism şi co­
munismi; făiră teatrele care să-i dea viată scenica, dramaiturgia mu-şi valorifică toc-
mai esenta virtutilor sale, posiibillijtatea de a recréa viata, d e a actiona prim exemple
vii asupra spectatorilor. dm aifara iteatrului, conduioîniduHse d u p ă principii, iteorii. i n -
d rum ari abstracte şi generale, dramiatuirgul izbuteşte mai greu iîn opera de iintruclii-
pare in imagini vii, dramatice, a miesajuiui său arzaior. F a r a dramiaturg...
D a r aicestea sint adevăruri de miult cumoscute, repetate adesea in paginile
presei noastre şi ìm unele dezbateri şi conferimte din ultimali ani. La modul „principiu",
li ime ni ara le contesta. Multi dintre oameniii de teatru SÉMI sa le şi exipună fruimos,
afinmlnd necesitatea unei muncii rodnice lîntre teatre şi autori, in care teatrele să
fie animiate de ,4pasiume" şi „um p u t e m i c simt de răspundere", pentru a evita birocra-
tisniul şi formi al ismiufl şi a d a viata primcipiului d u p ă care „poetu'l dramatic trebuie
să facă p a r t e imtegrantă din miarea familie a teatrului". Multe din acetate principii
sint expuse şi in articolili lui Mibai Raicu, desipre care ami ami in tit. Unele dintre eie
si rat discutable, desigur, reprezentind un pumct de vedere care poate gasi aprabare
sau dezaprobare in rindul oamenilor de iteatru. In ansamblu fîrasă, articolul afirma
idei juste, dovedind că din pumct de vedere teoretic problema nu mai prezintă di-
ficulîă'ti. D a r din pumlot de vedere praiotic ?
Articolele celor doi dramiaturgi ne atrag atentia asupra a cai p u | i n două mo­
duli diferite de a rezolva im pracitică problema m u n d i teatrelor cu automi dramatici:
pe de o parte, modul birooratic, prim referate mai muli sau mai puf in ampie, care se
transmiùt autorului fără a se mai discuta cu el; p e de alta p a r t e modul creator, prin
discutii şi indrumări concrete In cadrul teatrului, cu participarea unni larg coleotiv
de artisti, lîrasufleţit de dorinta de a vedea mascindu-se o nouă opera de artă.
Acesite două mioduni, fundamental e, capata diverse variante de la teatru la
teatru, d e la caz la caz. iComseoventa deplimă nu exista mici pe o linie, mici pe cea-

t/ft 7 ^ j . / .
www.cimec.ro
 laltă. Ceca ce e bine tuta--un caiz (oel megativ), e irău fin celai alt {eel pozitiv). Dar
aceasta confirma o alta afinma^ie a ilui M. Haiou şi anoime că, deocanidată, munoa
teatrelor cu autorii se desfăşoară oam sub semnol întîimplării şi că de la princlpii
la practică anai este, deccamdată, o cale destul de (lunga de străbătut — desi ou se
pot nega anumite Tezoltate âimbucurătoare.
Dar să lăsăm abstraotiide si sa in tram ìn domeniul concretuloi. Am ounosout
anol acesta oìteva feraomene interesante in inunca teatrelor cu autorii, care inerita
a fi diseotaie cu titilli de experientă.
Fără indoială că, la nel ca şi fio ailte domeniri de activitaie, iniiitiatiiva joacă
un roil important dm imirnca de stimolare şi ìndiruimare a creatici dramatice. Rolul
teatrelor in direcţia realizării pieselor originale neoesare repertoriuloi incepe chiar
de la stimolarea autorilor şi indruimarea lor apre temele menite să expo-ime sensul
şi directia principală a dezvoitării realitătiii sociale contemporane, itemele majore
ale vietii noastre, io ifunotie, bineìnteles, şi de sarcinile spéciale alle teatrului, de
profilul său ideologie-artistic.
Din tre piesele originale apărute in această stagione in premieră pe scenele
din ţară, oìte s-au datorat oare initiativei teatrelor resipeotive? Foarte putine. Cu
foarte rare exceptai, teatrele continua să aştepte, pasive, aparitia pieselor, farà a
se preocupa de intentiate dramaturgilor, de planuriie lor de creale, fără a-şi pre-
ciza un anuimit iprogram ideologic-artistic ipentru realizarea căraia să dea apoi bă-
tălia cu toate fortele. Am imtîlnit această preocuipare la Teatrul Armatei. Profilul
precis conjurait al teatrului oMigă la orientarea activitătii sale ìndeosebi apre o dra­
maturgie ou tematica eroico-patriotică. De aed straduinta conducerii şi coleotivului
teatrului de a obline de la autori piesele necesare iudepiimirii acestei sarcini ideolo-
gice. Nu e de mirare deci că pe „santierul" teatrului exista in permanents citeva
nume noi de autori, cu care s-a di:soutat, care au prezentat teatrului proiectele unor
paese şi cu care se locrează încă de la proieot, urmărindu-ii-se activdtatea, dindu-
li-se ajutor creator pe tot parciirsul lucrăirii. Consiliol artiste discuta cu seriozi-
tate lucrârile propuse de secretariaitul literar. Este o monca perseverentă, care va
da roade in raiăsuira in care iradrumarea autorilor se va face de la niveluil celei mai
ìnalte exigente ideologiee şi armistice. Asupra acestei problème vom reveni.
La inceputuil acestei stagioni, Teatrul de Stat din Timişoara a organizat un
concurs de dramaturgie, in scopul ianbogatirii propriuloi repertorio pniu stimolarea
unor autori din regione. S-a evidenţiat cu acest prilej, char dacă nu e încă soutită
de unele observatii. piesa lui Radu Teodora Nedeia umbrelor, pe care teatrul a
introdus-o in repertorio. S-a oîştigat o piesă. dar mai ales uo dramaturg, care va
ramine desigur mai départe credincios teatrului care 1-a promovat.
Asemenea initiative sînt încă rare. Dar existenta lor dovedeste creşierea inite-
resuilui şi a dorintei teatrelor din ţară de a-si crea propriul lor repertoriu originai
şi de a nu se mai imulţuoii să reia piesele jueate in premiera de teatrele bucurestene.
Aceste initiative contribuie la largirea patrimonioiloi dramaturgiei noastre contem­
porane şi la diversiifiearea şi ìmbogatirea peisajului tematic, tipologie, al litera-
turii noastre dramatice.
Cele mai multe teatre se mărginese să aştepte pieselë pe care aoitorii le seriu
din proprie initiatvă. Trebuie să spun iosa că in aprecierea pieselor pe care le
primese şi in atitodiuea fata de eie, se remarcă in teatre o mare diversitate, care
poate fi socotită inconseeventă. Teatrul „C. Nottara", de pildă, treee co uşurimtă de
la entuziasm la indiferenta, dopa criterii no totdeauna deslosite. Se entuziasmează
pentru o comédie facilă şi co iz negativist a lui Dan iNegreano (Păianjenii), dar
primeşte cu indiferentă piesa lui V. Birlădeanu Oraşul fără istorie, ou sanse de
reuşită eel putin egale şi mult mai pretioasa prin oontinutul ei, infătişlîind un con­
flict de olasă, legat de oonistruiiirea unui oras nou, socialist, in tarra noastră. (Aceasta
din orma a avot soarta rezoli-ării prin două ireferate trimise autoruluii.) iPiiesa Din
mers de Mariana Piirvulesou, piesa străbăitută de suflol romantic al luptei tineretului
comunist, in primii arai de la Eliberare pentra instaurarea iregiimului democrat,
n-a fost disooitată deloc in consiliul artisitic. Ceca ce a faeut-o pe autoare,
dupa o lunga aşteptare, să o prezinte Teatrului Tineretului, onde a găsit o prioiire
mai câlduroasă (ce e drept, după o „iocălzire" lenta). In stohiimb, la „Nottara" s-a
aoordat de la inceput o mare atentie piesei Procès de dioorţ de aetorul Ion Gheor-
ghiu (de la Teatrul .^Nottara").
La Teatrul Munio'pal s-ao prezentat aproape isimultan dona piese : Secunda 58
de Dorel Dorian şi Adio Tumba ! de «N. Mavrodin, cea dintói, o piiesă tdnerească,

www.cimec.ro 2
reflectînd problème de etica ale oaimeniilor de pe un şamtier, cea de a dona, o pdesă
.,de camera", irefilectìnd cazul de conşitiimtă al unni intelectual. După ce criterii s-a
orientât teatrul cînd a aies în primul rìmid piesa Adio Tumba ! ? N-aş piutea spune.
In cele din uirmiă însă, 'teatrul a «renuntat să mai pună iîn scena in aceasită sitagiume
una din cele două piese, rămlîmlînd dator spectatorilor sai, pe aimibele scene, cu ed te
o piega romiìmeasca.
Dator a xămas si Teatrul Munciitoresc OF.R. Giuleşti, pentru care desieliide-
rea tirzie a stagiunii nu poate fi o juatiifiloare pentru trenuntarea la cea de a doua
premieră romlînească, dacă tinem seama de fajptul că lîin repertoriul curent al tea-
tralui figurează o singură piiesă contemporaaiă originala.
S-ar putea crede că indiiferemta san răceala umor teatre fata de unele piese ori­
ginale se datoiează exigentei conduicerii şi oonsiiliuluii artistic, care rnu pot acorda
sprijinul lor unor lucrări lipsAte de calitati. Uneori acesta e adevărul, şi e bine cînd
este aşa. Alteori lînsă se lîntîimplă că acelaşi teaitru, care a manifestait exigemtă ex-
tremă faţă de o pdesă, araită o tolerantă excesdivă fata de alta. La Teatrul „iC. iNotta-
ra" s-a propus introducerea lo reperioriu a pesei Omul care tace de Vorndc Basara-
beanu, lucrare scrisă cu talent, dar cu serioase deficiente ideologice.
Iipsa de exigenfă se manifesta adesca din pricina unei grecite iintelegeri a
sareinii de a promova dramaturgia originala, din patriotism! local etc. Teatrul din
Arad a propuis lìmscrierea în reperioriu a piesei La capatiti nopfii de Ion Jivan. In-
tentia laudatala de a promova «un autor locai m-a ifost lînsă suificdemttă pentru realizarea
unei piese valoroase. încercînd să oglindeasă ìn piesa sa procesul de descompunere
a chiaburimii, ca clasă, sub presiunea 'înaintării ifortelor socialismuilui la sate, au-
torul a reed : tat de fapt vechea dramă a pămiîntului, lîmcheindtinşi piesa cu moartea
violenta (prin asasimat şi simucidere) a chiiaburilor, al căror pămiînit trecca astfel in
stăpînirea celor ìn drept, rudele lor sărace si foştii lor argati. Lupta de clasă apărea
palidă, din pricină că palide erau 'fortele noului prezentate în piesă. Elerniemtele na­
turaliste, violente, contribuiau la accemtuarea impresici că luorarea mi apartine ac-
tualitătii moastre, oi unei epooi îndepărtate din istoria luptei tărănimii mumoitoare
pentru pămâmt.
lata aşadar că nici promovarea lipsită de exigentă a umor lucrarli originale
nu poate fi considerata o metodă bună de stiuiulare a oreatiei. Promovarea unui
autor local nu este o aetdume meritorie ìn sine, ci mimai lîn măsura in care piesa
contribute efectiv la educarea publicului.
Sìnt teatre care au izbutit in 'ultimai ani să stabilească legături trainice ou
unii autoriii, apropiindu-i de rniunoa lor, făciîmidu-i să simtă o atmosfera de prietenie,
de unit ate a aspiraţiilor, a intereselor, a grndurilor artistiee. Nu ştiu dacă Laurentiu
Fulga sau Nicolae Tăutu var serie ìn viitor pentru weun alt teatru dectìit Teatrul
Armatei. Deocamdată, ei au dovedit un ataşamenit deoşebit pentru tea'trul care le-a
reprezentat primole ikicrări şi de care se simit legati, nu numi ai prin calitatea lor
actuală de consiiieri artistici. O asemenea legatura creatoare s-a stabilii^ şi la Cluj,
ìntre Teatnuil National şi aultorul dramatic Teofil Buşeean, a cărui prima piesă
Nopfile tacerli a ifost jucată de acesit teatru acumi oìtiva ani. Baişecan se alla acum
la cea de 'treia :piesă, lucrata cu sprijinul coleotiviilui Teatnuilui National din Cluj.
Dar s-a liintìmplat şi aci ca, din dorinta, foarte legitimiă de alibfel, de ansi promova
mai départe au torni, teatrul să se grăbească să puma ìn scena piesa Sntr-o forma
nefinisată. Tìrzia otxservare a defioientelor de continut şi de forma, ale piesei, a
creat greu'tăti in miunica interpretilor, care au fost nevoiti sa répète un text în
mai multe variante, ca lìnir-um studio experimental, in care ansa improvizaitia diver-
selor „studii" şi „scene" nu cere şi efortul de memorie al umor irepetitii obismuite.
Aici interv'ne un alt factor foarte important ìn unnica teatrului cu automi şi
a nume : rollìi regizorului.
Este deosebit de lînseminată contributia pe care regizorul o poate aduce la
dosăviîrşirea unui text dramatic. Ina mia t ou capacitatea lìmtelegerii linailor gene­
rale de dezvoìtare a acitiunii. conflrctului, eroilor şi cu aceea a comeeperii sipecta-
colului tpe baza ideii direotoare a oiperei diramatice. regizorul esrte cel mai în mă-
sură să-i dea auitomlui un ajutor concret şi eficieiït, pentru ìncliegarea defiinitivă
a lucrării, pentru luiminarea părţilor comifuze, pentru imtarirea limiilor şubirede,

www.cimec.ro 3
peni ru lîmcheierea tuturor la/turilo r construotiei dramatice ìntr-oin tot imitar, care
să dezvăluie itreaptă ou itreaptă djdeea tn Traimele c a m a a fast scrisă opera. îm ooilabo-
rarea dintre regizor şi autor trebuie sa se porneasca, ouini spmnea Nicolae Tăutu.
„de la imparenta socială a ideii. Alci trebuie sa se (manifeste exigenta sporită şi
farà nici o coneesie a membrilor comsiliuaaii artistic ca şi a colectiviuliii de astori :
de la mesaj, de la continuitul piesei". In cadrai Teatraiilui 'National din iCiluj, Teofiil
Busecan a primit un ajutor substantial de la regizoral C. Anatol şi de la oolectiv
pentru stesavi rşi rea primei sale piese. La cea de a doua, scăzfind exigenfa, s-a ajuns
la acel produs amorf sitrăbătuit de rare scfinteieri, care s-a mmimit Fericirea furata.
La «ultima sa p : esa Dialog in parc, atentia regizomilui C. Anatol s-a ìnldreptat
ìndeosebi asupra unox latori formale, campoziţianale, neglijîndu-se o problema
fundament ala ca aceea a raportului de 'forte in cadrai confliotului, care refleciă o
perioadă inseminata din istoria luptei studentimii moastre, oonduse de part id, pem-
tra revaluţionairea firnvatamiiìntul'ul superior. Merita toată lauda miumca lui C. Anatol
de fimdrumiare concreta si directa a autoralmi. Dar ipierderea la aim moment dat a
exigentei ideologice, a perspeetivei amumcii, ipoate dăuna atiît autoralmi, cfit şi oo­
lectiv ului.
Teatrul Maghiar din Satu Mare a izbutiit în aceasiă stagiune să realizeze
o piesă noua originala, lucrfimd fimdeaproape cm scriitoarea de limbă maghiară
Simon Magda. lata finsă ca exigentele regizoralui G. Harag s-au oprit... fimaintea
finalmlui. Vrmd să ìmbunatateasca finaloil primei versiuni a piesei, fin care dona
personaje ìncercau să se sinuoidă, fin mod destai ide puţim justifie a t. regizorui şi
autoarea s-au mulţuTnit cu o solatie facilă, grăbimd rezolvarea coniflictului prin
cîteva replici atât de conventionale, fimciìt paiblioul mici m-a inteles că piesa s-a
terminât, ci a rămas în sala, aşteptind continuarea.
Munca regizoradali cai autorul mu este uşoară. Ea cere o bună pregăitire ideo­
logica şi profesională. Nu e o problema de strida specialitate. care ar dopasi limi­
tele aiributiilor sau specialitătii regizorulaii, cum crede M. Raicu. Adevăml este
îmsă că, din pacate, noi avem putini regizori care se pasionează şi se preacoipa de
problemele textului dramatic, cei mai mutiti dintre ei preferiìmd sa creeze spec-
tacole pe baza unor texte finisate. Dar noi poate fi mai m ab ila miisiilume pentru un
regizor, decìt de a contribuii, noi inumai la realizarea spectacolului, ci la desăivSr-
şirea operei dramatice, la limpezirea con timi tului ei de idei, la şiefuirea imagiaiilor,
astfel imeit eie sa exprime cît mai iplin, mai bogat, mai euprinzător şi mobilizator,
gmdul autorului. Adesca regizoral se mărgineşte la indicarea amor modificaci for­
male, neesenìtiale, ici scurtarea unei scene, dincolo ìnlacmirea unui euvfimt cu altul
care sună mai bine, rotmnjirea unei Jraze. Exemple de colaborare rodni'că a oregi-
zoraloii cu autorul exista, desigur : Sica Alexanidresou cu Aurei Baramga la Mieliti
turbai sau Arcui de triumf, cu Minai Beniue la în Valea Cucului ; Moni Ghelerter
cu Al. Mirodan la Ziariştii; M. Raicu cu L. Faiilga la prima Aersiune a piesei Ulti­
mili mesaj din 1949—50. Dar in legatura cu aceasta, se ridica fiinfcrebarea : de ce
n-a persévérât Miliai Raicu fin această actionne de siprijinire a autorilor ? Şi de ce
se mentine la miste general itati cunOscute in artioolul său, de parca n-ar avea
nr'ci o legatura directa cu problema pe care o discuta ?
Aceasta corespunde, de altfel, cu raportul dintre „primeipiu" şi „praotică" pe
care-I semmai am la ìnceputul rìindurilor de fata. In iprimcipiu, tati directorii tea-
trelor cauta cu finfrigurare piese originale, cu care să-şi completeze ropertoriul,
răspuinzîmd astfel aştcptării pasionate a oamenilor amumoii, dornici de a veidea pe
scena imaginea profumd emotionantă a epocii noastre. Im practică, unii autori sfrnt
opriti ìnca de la usa teatrului cu exiplicaţia candida că tema piesei mu cores­
punde iprofiludiui teatruilui, sau că iteatrul mai are o piiesă cai aceeaci
tema. In primeipiu, cele mai bune forte ale colectivului teatral siìmt mobilizate
pentru ca piesa originala să dobindeasică la itimfp o valorificare scenica de maxima
expresivitate şi putere de comumicare. In praotică, fin stagiunea aceasta aan asisitat
la un fenomen neasteptat : irei teatre din Bucureşti am tărăgănat mai maillt deoît
era mevo:e pregătirea unor piese romlîmeştf noi : Teatral National „I. L. Caragiale",
Surorile Boga de Horia Lovinescu ; Teatrul „C. Nottara", Ferestre deschise He Paul

www.cimec.ro 4
Everac ; şi Teatrul Tineretului, Partea leului de C. Teodoru. In principal, teatrele
stimoileaza. In praotică, asteapta. Umeorii se manifesta Un ieaitre o adevărată inerzie.
Teatrali National din Bucureşti şi-a îndeplinit in boină măsură datoria fata de dra-
maturgia origiinaJă prezeratînd in stagiunea aceasta trei piese originale* In Valea
Cuculili, • Çuza Vodă şi Surorile Boga. Accasata nu justifică deloc negl'ijenila tlove-
dită fată*de alte luorări, cărora nu li s-a acordat nici drepitul discuitarii în con-
siliul artistic. Piesa Urieşul din cimpie de M. Davidoglu nu a fast discantata ine
consilknl artistic, şi nici eu autonul, Ila caterva luni după ce acesta o depusese la
teatru. Şi e vorba de un dramaturg care i-a adus Teatralui National cinstea
prezentării pe scena sa a primeloa* piese inspirate din viiata şi lupta ipentru socia­
lism a olasei noaistre mruncirtoare. In prima ei versiune, piesa arvea mari slăbiciumri,
e adevărat. Dar asta noi justifică intirzierea teatralui de a discuta coi automi.
In oòlaborarea dintre teatre si autori, nu nurmai cele dimtìi au dartoriii, şi nu
numai teatrele poariă raspunderea lumora din greutăti. La fel de răspumizători siint
dramaturgii. Discutiile repetate din ulitima vreme in legatura ou saroima teatrelor
de a stimula şi sprijini creatia au dat nastere, se pare, falsei irmprresiii că drama­
turgii ar fi absolviţi de datorii. A sprijini dramaturgii a nu înseamnă a renunta la
exigenţă. Dimpatrritvă. Şi totuşi, unii autori soeotesc că obseimatiile critice adruse
piesei de consiiliul artistic, de iregizoml si directoral teatnului, glint o dovadă a
dez inter es ului acestora sau a siibapreeierii diramaturgiei originale. Artirtudinea passo­
nata şi principiala faţă de creatie nu trebuie insă conifunldată cu indrulgeniţia şd
nici cu lipsa de idiscernămlînt. Intransigent a fata de critica a unor autori ridica
adesca greutăti de neinvins iin calea coilaborării creatoarre dintre ei şi teatre. De
aoi unele relajii incordate, de aci rezerva unor membri ai consiliilor artistico de
a-si sipune deschis şi principiai părerea. Dramaturgii soriu pentra a fi jucati. Aceasta
este un lucra de la sine îniteles. Dramaturgia exista pentru public ci ea trebuie
să ajungă oit mai rrepede in fata puiblicului. Oit mai repede şi cit mai bine. Tea­
trele sinit datoare să prezinte publicului, nu nurmai lucrări originale mulite, ci
multe şi bune. Pentra calirtatea creatiei lor, pentra profunzimea ideilor si expre-
sivitatea imaginillor, dramaturgiii raspuind in ifata publicului muneitor domic de
cultura. Acestui public, noi î se ipoate oferi orice, orioum. Şi condaicerile teatirelor
ştiu acest lucra, dupa curm ştiu că o lucrare slabă, mereuşită, care nu poarta in ea
un adevăr ad'înc desipre actuailitate, exprimât într-o forma dramaiică puiermică,
îndepărtează pubiicul de rteatru. La niveluil de azi al draimaturgiiei noastre, după
sucoeselle din ultimili 10 ani, pubiicul nu mai accepta deoii lucrăirile corespunză-
toare acestui niveil. Aşadar, este necesar ca in oòlaborarea cu teatrele, in Croatia
lor, diramaturgii să pornească cu aceeaşi pasiume şi acelaşi puiternic simt de ras-
pundere. Nu e Torba de două tabere cu interese deosebite. E vorba de conliuoranea
in numele aceluiaşi interes, interesul realizării unor opere memorabile, demne de
epoca pe care o traini şi de spectatoriul pentru care cream. : constractoral noii
societâti.
Pentra in'tiìrmpmarea marii sărbători a color 15 ani de la El'berare, unele
teatre au luorat cu autorii, realizìnid oiterva paese noi imtr-o colaborare caire de-
monstrează creşterea miaturitătii ideologice şi artistice şi a unora şi a celorlalţi.
Roadele acesitei colaborări se vor vedea la deschiiderea festiva a staginnii.
Deocamidată, tinind seamă de succesele de pina acum şi de conditole create
de aceste succese, cred că nu exista nici o indoială asmpra posibiiliitâtii irealizarii
in practice a visului enuntat atìt de nostalgie de M. Raicu şi subliniat atit de
pesimi si de V. Bîrilădeanu despre ce inseamnă, vorbind de o piesă, ca e in lucru
la teatra : „actori şi Tegizor, intìllninidu-se zile şi nopti cu autoral ; dezbătiud ou
aprindere pozitia ideologica, osatura drarmatica, caracterele personajelòr... O muncă
vie, in care personajele capata viată lîmainte de repetitii, in care formula de sipec-
tacol merge mina in mina cu textuil, in care autor, regizor. actor formează o uni-
tate..." Cine poate imipiedica realizarea acestui „vis" ? Penimi aeeasia trebuie
doar... „pasiune şi un puternic simt de răspundere".
www.cimec.ro
 Eu gen Nicoarâ
EDUCAŢIA COMUNISTA - OBIECTIV
PRINCIPAL ÎN DRAMATURGIA
PENTRU TINERET
Prdntre numeroasele coneursuri literare inchinate celei de a 15-a aniversari
a eliberării patriei noalstre esite şi umull care aire un caraoter mai deosebit. E vorba
de un coniouirs la care urmează să se prezimte lucrari inspirate d;in viaţa nouă
a tineretullui din uzine, if abitici, soo/li, şamitiere, sate, înfatiişiîindu-se hotărriîirea meatra-
mutată a tineretului nostra de a apăra şi dezvoiMa coiiceriiriile revoftutionare, marefle
sâu eilam patriotic pe şantierele construiotiei socialldste. ' Conioursull e binevenit, nu
noimai penitru că va prilejui desdgur af inmarea unor noi tallente soriitoixceşltd, ci
îndeosebi fiindcă vine să sustină, să stiimuileze şi să însufHeteaisică aotdunea de
educare şi dezvoltare a cons/tidnitei comuniste a oamenillor municii, desfăşuraită deo-
potrivă pe planuil învăţăniîntului ca şi al artelor. „Pentru construdrea ou succès
a noii orîniduiri — a spus tavarăşul Gheorighiu^Dej — are o mare imsemna'tate
faptul că in rîndurille oamendlor municii din tara noastrâ, ca 'rezuHtat ail aotivdităiţii
educative duse de pantid, creste şi se dezvoiltă atitudinea socialista faţă de munică,
faţă de proprietatea socialista şi de buniul obştese, patrdatismull fierbimite, devo-
tamentul fata de cauza socialldsmjulLui. îm desfăsurarea ajctiivAtăitii sale îm acest
domeniu. partidull nostru ţine seama de faiptull că dezvOltarea coudiitiiflor vietii
materiale a societăţid merge îmaintea schimbărillor în constiintă, formarea con-
ştiinţei socialiste fiind un procès care necesită timp şi eforturi o data cu lupta per-
seoerentă şi Iwtărîtă impotriva rămăşitelor lumii vechi, a influenfelor de tot felul
ale moralei şi ideologici burgheze".
In lumina acestor cuviimite, desprimdem şi penitru teatrini şi dramatungia
noastră drept princiipailă sarcină dmtensificarea ipreocupării pentirai eduioaiţia comiu-
nistă în rîndur'ile oamemdlor muncdi şi îndeosebi ale tineretullui. Fără înidoiallă, sar-
eina uu e nouă. Lupta pentru descoperirea şi afirmarea noului socialist, pentru
promovarea atituddnii şi elticii paintinice îm irelatiille noi, năsoute şi 'firaictifdoate de
anii oonstroiirii sooialldsmiuilui pe care-i traini, a fost ìn mare — din ohiar iìnoepu-
turile lor tfórave — comţimutull şi obiectivmil dramaturgied şi iteatrulud nostra. Şi
acest continut şi acest obiectiiv au avuit — niu înjcaipe îndoiallă — eeou in oonşitikita
pubLdoulud, i-au luminait-o şi dnitairit-o, i-au educat-o pe coordonaitele inali uniani'Ste
ale pantidulud, 'ale sociaildsmullud.
Dacă se pune astăzi cu insistenta osebkă accent pe latura sociadist-educativa
a teatrulud, aceasta — cum se rvădeste idin ou vintele citate alle tovarăişullui Gli.
Gheorghiu-Dej — se datoreste necesitafii istorice de accelerare a procesullui de
oreştere şi lîmtăriire a conştiintei socialiste a omuilui mumoii, ipe imăsura cresterii
de azi, impetuoasă, a construiotiei soaialdsmului in tara noastră, pe măsura inffluenţei
cresoîmde pe care ddeea saoalismiufluii o dobîmdeşte zi de zd lìn lume. Nu e, aşaidar.
vorba de o sarcòma nouă, cit de ìmiplinirea, mai in adìnckne, mai operativ, mai
eficiemt, a unor saiioini de bază alle artiştillor şi scriitordìlor nastri ; de o cliemare
patriotiică pe care antiştii si scrditop-'i nostri o resiniit dim paritea Tealităţiilor înseşi
şi a z'ilei de azi, din pantea vdetii şi praatiioii inevolaitioniare care-si aşteaptă oglin-
direa artistica — mai conivimgător deûîit oriiaind. Calci, aceste reailiita^i şi alceastă viaţă
contin in eie forţa nemijiloicită ediucativă — socialisit, oomiuniis't-edulcatiivă — pe
care opera dramatncă o doreşte. Căioi, îm adevăr, aceste ireallităiti şi aoeasită viată
înanmează oamenii mumicii şi mai ailes itimeretull ou oanştiinita ipersipeotivei méofli-
nate pe care o desohide umanitătii comiunisimull, ile dezvolltă îrotr-o stralaiiciltoare

i Organizat de C.C. al U.T.M., Ministerul Invăţămîntului şi Culturii, Uniunea Scriitcrilor

şi U.A.S.

www.cimec.ro 6
înfiorire cele mai vailoroase canditati omenesti. M. I. Kaliinin, In rama ou oîiteva
decenii, formula una din celle mai (lapidare defamitii aile edwcatiei comuniste :
„Principiile comiuniste, in aoceptiunea oea mai siimplă a corvi ntuihiii, siînt principiile
anuullui de tenitura superioara, oinstit, lînainttat ; elle îmseamnă dragaste pentirai patria
socialista, (pr Let ernie, spirit tovărăsese, omentie, cinste, dragaste pentru tmainca so­
cialista si lìnea ailte inullte callităti sujperiaare, faresti penitru oricine. Oulltivarea,
farmarea acestor fîm&utşiri, a aoestor eailLtăti superioare, este elamenitull constiituitiv
ceti mai de seaimă ail eduicaliei 'camiuniste". OM e de aidevăiraită această formulare
ne demonstrează nenumăratele piillde de eroism ìn mumica şi pe fronltul Marelui
Razboi penitnu Apărarea Patriei, săvînşite de oamenii, de tinerii sovietici. Membrii
„Tìinerei Garzi", Zoia Kasmademianskaia, Alexandra Matrosov simt figuri de tineri
devenite (legendare, linzestralte coi forta exempluilui desavirsit. Ne-o demonstirează
de asemenea viata şi dupta HÌUÌ Mie Pintiilie, Valsile Roaită, Fillimon Sirbu, Donioa
Simo, si a atìitor alitar eroi căziuti penttra marea oauză a nomini. A oglindi au piese
de teatra viata şi ikipta lunor asemenea eroi, ca şi a ridica ìn liumiima atrtei chipurille
şi efariturile a tasi şi mii de tineri, enituziasti constructor i ai vietii "noi, In con-
ditiiile paoii şi ale luptei mondiale penitroi pace, e o lìndeletnicire mu muimai abun-
denită in satisfaietii estetice, dar şi in Todnicie educativa.
Dramatuirgii mostri, in marea llor majorita/te, au lîmteiles că eduicatia comu­
nista se poaite amplini cai succès ìn cHipa oîind abordează acele (teme oferite de
realitate, care dau posibiilrtate creatorillor de a desoifra buouriile, frămlîntăriile şi
căutările oamenilor antrenati in construirea sooialismutlui. Reusitele celle mai de
seamă Tepurtate de dramatuigii nostri aiu fost acelea care s-au inălltat pe temaliia
temelor oferite de actual itataa, în permanemtă transform a re, a construirii socia-
lismului, de actuailitatea care eruipe ca un vuilcan zi de zi, cu noi aspeote, cu noi
fapte, cu noi evenimente vrednice de ogfliindire artistica. Adevărull acestei afirmatii
e demonsitrat de înşişi dnamaturgrìi nostri. Aurei Baranga şi Niicolae Moraru
ìn Ami negri creează o fresca imipresionanta a luptei ilegall istillar, izbuitind să arate
puternicele Tădăemi ale Pantiduilnii Comunist in istoria patriei noastre. Mihai şi
Mircea Buzmea, Preda şi Mas Gheorglie tipograful sìnit patru piloni ai unni zid
monoliitic, durait din convingerea nesitramaiitată in victoria dlaisei miuneitoare. Mihail
Davidaglu şi-a inai tat eel mai puttermiic edificiu dramatic pe terenull incandescent al
umei „oetăti de foe", initrnun centra muncitoresc, realiziînd una din cele mai emotio-
nante pagini dramatice din literaitura noastră. Eroii săi îşi dezvăiluie tirăsăturiile de
caracter, frumusetea lor morală, devotamentull fata de clasa munaitoare, nu 'la gura
sobei, ìntre coi patru pereti ai casei, ci in toiul luptei nentru afirmarea noului ; valoa-
rea lui Parvel şi Petru Arjoca o descoperim abia după ce vedem care e atituldinea lor
fata de munică, abda după ce auzdim ouim raspuind problemelor ridicate la ordi-
nea zilei de istoria ce vrea sa modifiée fiundameutal fata realitătii. Lucia De­
metrius in Vad nou şi Oameni de axi suiprinde aspeote caraoteristice ale sobim-
bării structurale intervemilte in viata satiullui nostru, trezdit la viată dnpă Eliberare.
Din piesele ei se resiimite ca viata e determinata >în uiltimă analliză de atitudinea
oamenilor fata de problemele ei cruciaile, e reailizată sau ratată lìn fiunotie de felul
in care ştii să te integrezi fluviullui omenesic porndt sa revolutioneze lumea. Moria
Lovinescu lînfătişează procesul aderării linei mari parti a intellectuallitatii noastre
la luipita tìlasei moinioitoare, inididind perspectiv^a luminoasa a viitorului cîlnd, m
arma uriaşei decamtări savìrsite de viata nouă, oameni ca Matei vor fi disparut cu
desăvirsire, in llocuil lor afirniìnidu-se cu lot mai miult de\"oitamenit. chipuri de dinte-
leotuali de tinnita si valloarea lui Petru Dragomiresou. Miniati Beniuc, scriind In
Valea Cuculili, a ireailizait o imagine vie a unui sat ardelenesc, ou reaotiile şi ati-
tudinille prOprii noii faze in care a pâsit tărănimea miunctitoaire, iar Panll Everac
in Poarta subliniază drumull sinuos nromat de tăranuil mijlocaş pina se convinge
de superioritatea collectivizării. Toaite aceste lutorari si multe alitele ne dau şi nouă
imipresia — aşa cum spunea V. Viîişnevski despre realitatile oglindite ìn dramaturgia
sovietica — că asistăm la procese de fumai înalt. Intr-adevăr, oamenii noi, ìn-
zestrati ou trăsăituri şi atriboite comuniste, ajuing să-şi îinsuşească aceste calli tati
in lupta necontenită cu mediiull şi cu ei înşişi, procesull trainsfonmării lor amimtintd

www.cimec.ro 7
pe ice! petrecut intr-un furaad inalrt, în care intra uiinereul brat ce se va topi pana
la uirimă in masa unui pirodus de calitate superioară.
In aceste medii difeniite, in aceste oonditii de viată şi lupta deosebite, va­
riale, reaflizate cu diverse modalitati de ex[presiie artistica (Davidoglu serie ìnitr-un
fed liric, cald, pătimiaş ; Demetrius, cu o sensibilitate şi delicatete feminină, eia o tenia
transparentă de culoare ; Lovinescu, cu luicidiita.tea şi minutioziitatea aniadistoiiliuii ; Ba-
ranga, cu un umor fin şi suculent ; Beniuc, poetizind cele mai mărante fapte ;
Everac, lurniìnd torni in forme viguiroase), simtim initens inima vietii noasitre
noi, botânirea de nestramutat a eroilor de a oonitribui cu ìnsulfdetire şi aviìnit la
ìnflorirea patriei noastre. Ei se ridica îimpotriva uneûitirilor duişmănoase, demas-
cîndu-de şi ^tintindu-le la stiîlpul inifamiei. Fiecare din acesti miuncAtori eroi lupită
cu f renezie să esimine din constiinta lor şi a alltora esenta moralei burgheze :
„spiritul individualisimudui şi al egoismudui, setea de îmbogăţire, duşmănia şi con-
curenta", ei lupta (împotriva tuturor faetoriflor care „ifl fac pe om lînchis şi izollat,
condus numai de propriile sale forte". Pavel Airjoca, simitind for^a uriaşă a colec-
tivului, Menti ficìndu-se cu initeresele iintregii ctlase muncitoare, va renunta ila feri-
cirea oferiită de o viaiţă liniştită micnbuirgheza, penitru linistea pe caTe o dă con­
stiinta necesiităţii, a iluptei liniflàearaite pentru socialism. Călit ân valvăitaia exigen-
ţelor ila care trebuie să răspundă omul de partM, ed va repudia ameninifăiride duş-
manukii de dlasă, va trece peste prejudecătile diet aite de vauitaitea şi ortgoliuil
mic-burghez, va şti să vada deasupra lucrurilor, strălucind ca o stea călăiuzitoazre,
interesele clasei mumeitoaire. Diacă aceste interese iìi cer supremui isacrificiu, Pavtìl
Arjoca nu se va sfii să-1 săvîrşească iîn numede idealiudui dlasei salle. Minai Buznea
va lega indisodubil viata sa de destinud clasei muncitoare, de flupta partidudui ;
fiecare lovitură pe care zbirii regimudui burghezo-mosierese i-o dau, lîl inairuiează
cu şi mai multa conv ingère in bini iuta if inala a revolutici, ii dăruieşte fonta de
a xăspunde cu demniitaitea neasemuita a comuniistullui la toaite provocarile. Savanta
Dinescu, pătrunsă de perspectivefle si suifluil vietii eliberaite de apăsarea moralei
şi mentalitătii burgneze, se va integra cu trap şi suifleit in QÛndurifle intelectuali-
tătii ataşate de poporul munciitor. Işi va orienta gìndirea şi mumea de om de
ştiintă după liniile ştiintei caTe luiminează paişii clasei muncitoane şi care se do-
vedeşte — pe toaite pdanurile vietii — ferita de greşeli, mairxism-leninism'ul. Toma
Căbudea, plan de vioiciunea şi destepitaciiunea unni „fiu al Pepelei", e un exemplu
al noudui orizont luminos pe caTe-1 are tărănimea noastră miunoitoaire la ora
actuală.
Cu aceeaşi ardoare cu care e dusă lupta împotriva r&măişiteloir capitaliste,
se desfăşoaTă lupta pentru ìnjsiusirea tràsaturilor noi ale omului, tTasaturi pe care
procesul edificării socialismului le reliefează, le dă o gireutaite speciifică înseninaită
în (lupta pentru desăviîirşiirea mulitipleloT sarcini ce irevin oamenilor muncii. „Grija
pentru bunastarea generala a poporului, pentru dezvoltarea mullitilaterală a per-
sonalitătii in condirtiile colectivuilui, unde omul nu mai este duşmanul semenului
său, ci un prieten si un frate", cuimulează itrasaitumi noi pe care le intìlnim la nu­
merosi eroi ai dramaturgiei noastre. Aceste însuşiri allcătuiesc determinanita firii
lui Anton Nastai, minerai pătruns de emtuziasimul muncii eliberată de explloatare.
Inaripat de bucuiria intensa pe caire o da muncitorului conditia de Om (soris cu o
mare), cu caie 1^ ìnvesitit partidul clasei muncitoare, Nastai se va confunda ca
doua ipic&turi de apă cu telurile şi idealurile elasei muncitoare, va ajunge sa con­
sidère orice fenomen ali vietii, avfìnd oa ìndirejptar pretios numai şi numai politica
partidului. Aceste «alitati il icairaloterizeaza şi pe Anton Valdu din Cumpăna, omul
care, ìntre devotamentul fata de olasa muncitoare şi dragositea pemtru fidi san
trădător, alege clasa lui, parrtMul lui. Anton Vadu reprezintă tipul de om din
a cărui conştiintă a fost îndepărttat contegiul sumbru al menitallitaltilor burgheze
si ìn care s-au instaurait cu fermi tate şi simtul raspundenii, f eduli de a privi al coimu-
nistului, conştiinta partiniică a ©mulini care pune deajsiijpra intereselor şi sentimen-
telor sale individuale pe cele ale clasei pe care o Teprezinită, pentnu a cărei vicitorie
luptă cu înflăcărare. Eroi ca Nastai şi Anton Vadu sìnt nenuniărati in dramaturgia
noastră ; ei dovedesc vitalitatea omului non, ìnaintat, forta constructive a conşitiintei
sale incoruptibile de clasă.

www.cimec.ro 8
 Aveste consta/tari voribesc in mare anăsură despre roadele preţioase dobîndite
de dramatuTgia noastră lîin domeniul educatici com uniste. Cum se Tealizează însă
educaţia comunista, iîn dramatuTgia închainată îmdeosebi tineretului, îm acea dra­
maturgie chemată sa lînriîurească în mod determinant prim forţia pe care o are
asupra conştiintelor in formare, puitenric înrlîurite de coartaotul cu făpturi de aceeaşi
wrsiă, ide cuoioştJutele, convingerile si canaciteruil tinerdìlar de pe scena ? O prima
constatare e oferită de numarul restnìns al unor ataoi lucrari. Ziariştii, Nota zero
la purtare, Romantica, Ultima generaţie, şi prea paitiu alitele, aloătuiesc aproape
ìantreg pat rimo niuil dnanraturgiei pentru tineret, ìiiteleasa in sensul iimediat al cu-
vìntului. E o recoiltă cam săracă şi când sallutam imitiativa concursului adresat in
pnimull rìnd tiaieretuJui şi anìnd ca scop refleotarea vietii tineretuiLui, mubream
gìndul că poate numărul pieselor de teatru, fie eie şi ìntr-uin act. care sa
îmfătiseze viata tineretului nostra, va creste. „O mare atentie merita din pantea
literaturii — sorie „Sclìuiteia" 2 — şi tdneretull nostru entuziast, care pe miarille can­
tiere ale construotiei socialismului, îmfăptuieşte o munlcă plină de indirăzneală, in­
franta cu dîrzonie şi mandrie greuitătiile şi îsi însuseste o mouă educafie, aapiriind
cu romantismul şi înflăicăriarea viirstei să fie demn de îinaltul mode!l all comuuiiştiior".
într-adevăr, tineretul nostiru, prin iintregul său fell de a fi, prior munca şi pasiuarea
de care dă dovadă, ar trebui să fie una din sursele de insipiratie celle mai pireţuite
şi des cercetate. Tinereţea, ca anotimfpuil in care ìnflloresc mugurii celor mai de­
licate şi mai pure pasiuni, mai aviìinitate si mai durabile iubiri, aTe uenuanăraie
unde şi adieri de poezie. Unti dinitre dramaturgii nostri care au sor is penitru tinerert
au surprins-o şi au întrachipat-o în paese de teatru valloroase. Ziariştii şi Nota
zero la purtare sint tot atìitea perspective care ni se deschid asupra universirllui
preocuparilor unei parti a tineretului nostru — intelectualliitatea. Mirodan a suir-
prins poezia bătăliei „pentru reiducerea pretului de cost al aldevăruilui", in miijlocul
uneii redacţii comumiisite. Viata lui Cerchez şi a lui Romeo, ca şi a lui Biriînduş şi a
lui Toth, e o neîntrerupită iliadă ìnclranata socialismului. Ei plătesc „biletiul de
intrare ìn comunism" cu adevănate aote de vitejie, sanctionate uneori chiar de
sangele lor care se varsă pentru triuinxful cauzei. Virgili Stoenescu şi Octaviain Sava
vorbesc despre poezia scolii unde a pătruus aeruil inviorator al U.T.'C.-ului, unde
a patrons cuvtrirtull comunist, care, pria forta sa morală, prin superior itatea sa,
va antrena un număr insemnat de elevi pe calea afirmării desohise a persona-
litătii lor.
Ziariştii şi Nota zero la purtare sìnit arme puise ìn servioiail vietii şi al con-
struirii socialismului. Redaotia comunista din comedia lui Mirodan şi liceul din
piesa lui Stoenescu-S ava srnt ateliere to care se formează oameni noi, oameni care
învată să gîndeasică, să imuncească, să actioneze la dimensiunile vaste pe care le
ofera ideal urile sooialàsarrului.
Cerchez : „...la baza oricărai fapt superior se află un aot de ouraj. A serie
adevăruil esie un act de ouraj. A rubi este un aot de cura]. A cunoaşte realitatea
este un aot de curaj. A-^ti realiza visurile este um act de curaj. A fi tu rnsuti e un
aot de ouraj".
In aceste ouvinie sìnt concentrate cìiteva din cele mai interesante trăsaturi
şi caraateristici ale timeretului nostru : pe de o parte, curajul de a-şi sustine un
punot de vedere conform ideoilogiei comuniste, dìrzemm de a-.l apara pina ila ultima
picătură de sînge, şi, ipe de alta parte, e setea de actiune, o sete neipotolită, care
da aripi tineretului uostiru să reailizeze oìt mai multe isprăvi pe frontul construirii
socialismului.
Din pacate, celelalte două lucrări dramatice, din aceeaşi familie ca intemţie
şi oa adresă, mai pu>ţiin ca rezultate, Romantica şi Ultima generaţie, simt tributare
multor neclarităti ideologice, unor formule de teatru depăşite, vehiouLìnd idei şi
convingeri firave. Asa cum se exprima uu critic de teatru, io piesa lui Petru Du-
mitriu si a Souiei Filip, romantismul e la alegere. Guari ? Acolaşi oriitic coniseniina

2 „Literatura să pătrundă în mijlocul actualităiii", „Scintela", 22 martie 1959.

www.cimec.ro 9
prezenţa a eel putin <trei feLuri de romauitisim : uinuil semilipajseist ; uin ailtuil apar-
tinind unui element dusmănos, şi all treilea ail oamenilor care văid a-omanitism pre-
tutimdeni. Trei M o r i de romantism, dar toate itrei inifijime, respeotìnd miste canoame
premeditate care le mitoşonau posibilitaitea de a emotioroa. Pe deasupra, fuinetioniarea
unui oriteriu al valloritor, rmgini't, a dus ila crearea umor personaje sohemaitice, dn-
capabile să trezească interesuil speotatoriior seriosi, a caror reacttie ifirească faja
de personajele din scema era un zîmbet dezaprobaior. în piesa lui Florin VaisiLldu
şi V. Niţulescu îmtlîlkrmi un protest în general, eroii nu sîrat fixaiţi pe o poziţie
de olasă bine precizată. nu aotionează în nuimeile unor (xmrvimgeri ferirne, n-au un
ideal călăuzi'tor, aminitind de niste naufragiiati care doar întîmplăitor, lîn ulitiuia
clipă, sîrot galvani de ivirea muni coilţ de pămuînit.
Exista o lege res'miţită de tetti dramaturgii, după care eficaciltatea suprema
a scrisull'ui e in raport direct proportionail eu adeziunea creatoruilui de anta la
aotualitate, la problemele celle mai semnificaitive aie apocii. De aici, efioienjţa re-
marcabLlă cu care se peate face educatia comunista ; de aici, neeasiitaitea ca dra­
maturgii nostri să păşească in ritmul vieti! oonstructorilor socialismiuilui, un ohm
care zi de zi e mai avtìntat, mai antrenanit, niai lînfocat. Viata însăşi o cere. Ce-
tatea de foc şi Minerii, Campana şi Oameni de azi, Citadela sfărîmată şi Ziariştii,
Mielul turbat şi în Valea Cuculili sfiat martori] vii, impresionanite, alle fazelor di­
verse ale luptei penitru construirea social ismulmi. Dar faptuil că astăzi „Plartiduil
pune în cenitruil aotivitatii educalive, educarea prdn ninnca a tuturor oauieniior,
dezvoltarea unei attitudini constiente oomiuniste fata de mmncă", educare la diesa-
vîşirea căreia — tinem să accenituăim liucrul acesta — un rod deosebit de importami
ìi revine drainaiturgiei şi teatrului, se siiimite nevoia ca, alaturi de piesele citate şi
multe al téle — pledoarii avimtate pentru socialism —, să apară mereu opere dra-
matice noi, in asa fai ìnciit nici o treaiptă, nici un pas non făcut ipe drammi socia-
lisniului sa nu scape naînveşmiîmitat înitir-o lucrare dramatică. PuMiiieul spectator,
alcătuit in marea lui majoritate din clasa muncitoare. vxea ca Lucia Demetrius,
după Arborele genealogie, sa rovina la o tema inspirata — ca şi Cumpăna — din
viata clasei muncitoare ; vrea ca Aurei Baranga, după Reţeta ferivirii, să abordeze
o tema satirica de sucullemta şi din mediuH care a sugerait Mielul turbat ; vrea ca
Mi ha il Davidoglu, care a ramas penitru noi dramatiziatorul vietii Minerilor şi al
Cetăţii de foc, să atace mai départe temale pasionante din viata constractorilor
noii sooietăti. Dorimtele acestui public nou şi insérait de cunoştinte, numai ochi
şi lurechi, numai ininiă şi devotamenit fata de partidul clasei muncitoare, siimi; un
excelenit termonietru pe care se peate editi desitul de user ceca ce e initeresianit,
pi in de seva, captivant în viata noastră. Or, ce poate fi mai imteresamt, mai plim
de seva, mai captivant decit însăişi viata constractorilor socialiismullui, viata eroìlor
participanti actrvi la oons/truirea socialismului ? Caci, ce ailitceva dalcă nn erotismi
e v'ata unor oameni animati de idealluil sooiallismiuilui, care au o perspective Mim-
pede a viitorului lor şi cauta pe toate caille, din ioate puiterille, cu avint şi pasiiune
eniuziasită, entuziasmantă la nìndul ei, sa se apropie de al. V. Kocetov, auitoiriul ro-
manului Fraţii Erşoo, citind părerea unui imunlcitor sovietic, scrìa : „...eu privesc
eroisrnuil din punetul de vedere al tdurikw, ail iideaki'riìlor spre care tindem. Acoilo
unde exista teluri mărete, acoilo nu mai exista ziile obiişnuite. Zillele sîmt obişnuite
acolo unde viata esite lipsită de ţeh de perspective". Da, existenta unui fo\, a unei
perspective, face viata eroica, dănuieşte exiistentelor omeneşti o poezie tulbură-
toare, v'treidnică sa fie ogllindiită in opere artistice. Dacă slîntem de acord că asa
aste, şi asa este îrntr-adevăr, realitaitea noastră ofară nenuimărate izvoare de insipi-
ratie, care e păcat să se piardă supte de nisiipul indiferentei.
Afinmatia noastră are o aooperire dn aux pe care, printre ailtii, o înlesmese
raporterii nostri. Nu exista coltişor in patria ruoastră, cenitru imunoiitoresc sau sat,
şcoală san uzină, unide să nu înifilorească în expresii neaşteptaite, aroismull vietii
ìnsufletite de t«lul oonstruirii socialismulLui. Fiecare nouă uzină, nou şantier, nouă
gospodărie colectivă, îşi are epopeea ei, piesa ei de teatru, eroii ai, mutiti sortiti
să rămlînă anoniiimi, dar ailtii meniti sa treacă hotarele oansaarării pe care le-o
aduce liiteraitura. Oameni ca miinerii Gheorghe Ardelean şi Vasile Meheş ou ortacii

www.cimec.ro 10
'lor, care au desfăşurat o imiuncă entusiasta pentru a saliva abatajul iniundat de
apă, ca maisttrail monitor Petre Petre Enaohe, fruntaş pe sanzionili Combinatutlui
de cdluloză din st'Uif de la Chiişoani, ca barnicul inovaltor Luicacs Nicolae, care a
realizat un dispozitiv ice aocelerează munca la fabrica „lînifrătirea" din Oradea, ca
tinerii frati Emiil şi Gheorghe Pricopie, mecanici la uzinele „Semănătoarea", pildă
de const iinoiozitate m productie, ca Ion Go ina şi Marin Marcu — iprimiutl, pre-
şedlntele gospodăriei colective din Sìntana, xegiunea Oradea, gosipodărie care
a repurtat remarcabille siuccesie ; ali doiilea, presedinitele gosipodariei colective din
Dăbulleni, raionuil Gura Jiiullui, îndrăgit de tăranii irauncitori pentru grija dovediită
fata de bunàstarea llor — siìnt susceptibiili să devina personaje de opere dramatice
viguroase, să demonstreze cu ifapta si caractorufl lor, mai miuilt deoit cu orice argir
mente teoretLce, caduciitatea şi amiurgiull literaturii de aşa-ziisă inislpirafie, alimen­
tata de scheme şi profiilairi abstracte. Piesa de leatru ai cărei eroi se îmrolează sub
steagul oonvimgeriilor marxisit4eninÌBite, ipoate şi trebuie sa devina un loc ideal de
â'ntîlniTe a oamenilor celor mai ìnadnitati ai epocii noastre.
Poetul A. T'Vartdovski, de la înăiltimea tribunei CongresiUilui al XXI-dea, a
spus : „Literatura este chemată — folosind mijloace de expriimare artistice — sa
afirme şi să întărească în conşitiinta oamenilor ioate accie elemente noi care se
dezvolta in realitatea incastra în ajuuuil comunismullui şi, prrn aoeasta chiar, să
influenteze piuiternic psihologia acestor cameni, formatia k * spirituală, moduli de
a giudi, caracterele IOT".
Inspirìndu-se din viată, luiînidu-şi modelele din reali it ate, dramaturgii nostri
vor crea asemenea itipuri care, de pe scena, influentează hotărîtor procesul formării
a noi şi noi constiate de luptăitori, îmbogătind prin sdlutii salluitare îmsăşi viata.
Avem nevoie de piese care reprezinită „interventii active in viată", care „ajiută la
victoria a tot ce e nou şi ìnainitat". Automi nostri dramatiei, m nenuimăraite riinduri,
s-au dovedit capabili să răspuindă œlor mai importamte comianldamente sociale.
Mar-tur ii stau piesele imuiltor creatori citati şi necitati mai sus. Glocotitoarea noastra
realitiate poate inspira insă mult mai moite opere artistice de o incomtestabillă va-
loare. Ne aştejptăm ca dramaturgii să refleote lìn piese de teatru, adînci şi tiulbu-
rătoare, con fliete, teme, persona je inzesitrate cu atributele noului, mărturisindu-si
astfel minunata lor profesiiune de credint'ă şi gradui in care sant ancorati in rea-
lita'te, măsura îin care înteleg poezia vrcmurillor noastre. De aceea, e neeesar ca
noi domenii ale activităl'ii umane, putin sau deloc oglindite pina acuim in piese
de teatru, cuim şi unele teme dezbătute ou înfllăeărare pina acumi, dar In sitare să
fie situate in noi persipeotive, menite sa le dea un sipor de strullucire, să devina
obieotul unor pasionate cercetări care să ifie fructificate ân opere dramatice pa-
sionante. In articolili de fond din „Scìnteia" din 22 martie 1959, partiduil vine
în ajutorul soriitorilor şi dramaturgilor nostri, imdioìnd numeroase teme încă- desituil
de putin valorificate in literaitură, apte să contribuie la educarea comiuiiisită a oa­
menilor miuncii. Noul cbip de mumeitor, t&rămiimea nouă, armata de organiizatori
priceputi ai agriculituirii socialliisite, kiipta intelectualullui de a se desiootorosi de pre-
judecătile şi limiitelle orizontului mic-burghez, tipull activistului de partid siìnt tot
atìtea izvoare autentice pentru orearea unor opere dramatice sortite sa ìnfrunte
vremurile. A explora îm piese de teatru de presifcigiu aceste filoane aurifere ale
prezentului si viitoruilui socialList, a aoorda itineretuilui un loc de cinsite in refilec-
tarea artistica a vietii lui, a ataca teme legate de viata tineretullui nositru de către
cei mai de seamă diramaturgi ai nostri reprezinta o daterie de onoare, menită să
înlesnească afirmarea impetuoasă şi energica a nouilui, înviinigător, şi, în acelaşi
tiinip, o actiune sortita să contribuie la educarea comunista a tineretullui.
Tovarăişul Gheorgihe Gkeorgkiu-iDej, la a doua coaferirata pe tara a Uniiunii
Asiociatiilor Studeniteşti din ipatria noastra, a iprecizat : „In ţara .noas>tră tineretul
reprezintă o însemnată fortă soCiallă şi politica. El şi-a dovedit dievotamerobuil său
necdiinitit fata de partiduil inostru şi politica sa, in toate imarile bătăllii pentiru cu-
cerirea puterii poLitice de către òlasa muncitoare, pentru fauirirea şi consolidarea
statului democrat-ipqpu|lar". Acest tineret, devotat constructor ai socialisimuilui, îşi
aşteaptă oîntăretii diramatici care să-1 zugrăvească in opere draimatice.
www.cimec.ro
 B. Ehm
ACTUALITATEA, IZVOR AL ORIGINALITÀ]"!!

Problemele aotuailitaţii şi originalirtăitii operelor draimatice preocupă intens atît

lumea soriiiitorilor şi atrtişitilLor, cîit şi cea a spectaitorilor. înideosebi, procedeele
artistice ade lui Cethov, dar mai ales ale lui Bentolt Brecht, au foisit în cfîteiva
rîmduri invocate de diraimatjurgii nostri ca un semii al dorintoi lor de a rege­
nera, prin contaeiul ifecund cu mari inoTatori ai teatruilui, formule scenice uzate
şi de a alla noi miijloace de expresie. Este o preocupare drintre cele mai îndrep-
tătite şi dinttre cele niai necesare. Această propozitie, fără a se dori inedita,
contine însă un substantial adevăr. Ca orice aria, scena tirebuie să cheme şi să
pmmeaseă în cadrai ei ceea ce este ou adevărat nou. In acest sens, nimic nu-i
mai firesc deciît să exploatezi zàcaiminte nestiuie din vechi filoane draniatice, sau
să absorbi experiente salutaire de data mai reeentă. Oridît de mult şi-a îmsuşit
teatrali din arta lui Cehov, de-a lungul celor 50 de ani de cimd marcie soriitor s-a
impus ca un înnoitor al dramaturgiei, se alfllă în opera sa capitole întregi care,
priviite dintr-un ait unghi de vedere, pot fi neaşteptat de fertile. Cine ar puitea
apoi să inege considerai) ilui aport al lui Bertolt Brecht la întelegerea şi repre-
zeniarea dramelor .timpului nostra ?
Nici Cehov, nici Brecht — şi, (în generali, nici un dramaturg, oriioît de revo-
lutionar ar fi — nu pot oferi însă o irezolvare de-a gâta* celor ce cauta sa pro-
voace o înnoire a teatrului. Oricine fînitelege aita, comoditate şi oka ratina intra
într-o asemenea solute „inovatoare". Mai este apoi ceva care puine sub semnuil
îndoielii, dacă nu aniuilează, un oîşiig obtinut prin însuşireâ procedeelor, făiră su-
portuil viziunii care le-a născut. Caci o tehnică dramatică originala, dobindiiă
prin transplanitasrea unor formule scenice inedite, reprezinstă un nonseus. In aria,
refetele due sigur la loC comun şi la schema, iar forimulele suprimă creatia. E — ca
s-o numkn aslfel — o lege de sterilitate care aetioneaza iremediab'i. Exista în
fiecare opera o necesitate intima de expresie, pe care o dicteaza f apt elle şi o im­
pune conceptia scriitoralui. Aici se aiflă originaliitatea ei, esite absurd s-o căutăm
în procedee dramatice.
Cuiltul procedeului dramatic în sine este o religie steriilă şi in care credin-
cioşii aduc ofrande unei zeiităti nepuitdneioase. Inventia formala, despirinsă de vi-
ziunea care a comandait-o, este în teatra, ca în orice anta, un drum mont. între
vederi şi procedee exista un acord dinire celle mai tainice şi mai indesitiructibile,
a carni prima norma este că un continui săirac transpare intr-o expresie săracă,
chiar dacă extravagantă. Expresivitate înseaimnă comuinicativitate, tehnica prin
care se face legatura artistului cu publicull, şi această tehnică decine un tipar
rigid aiunci cìnd nu este proprie faptelor, coneeptiei, temperaimentului artistului.
Ceea ce la prima vedere se arata ispititor ìntr-un procedeu devine, de aceea,
adesea, o misterioasă friînă, o nevăzută barieră, un factor de regres artistic.
De ailtfel, cea mai sumară analiză ne conduce la concluzia că noutătille de
ordin tehnic constituie de fapt. indicii despre o noua perspectivă a lucruriilor :
avem de-a face nu niuimai cu un nou fel de a le expune, ci şi de a le privi.
în teatrali lui Cehov, revolutionar nu este nici dialogul „nedramatite", nier
pauza care deaparte mereu actiunea şi o punctează cu o gratvitate plină de o se­
creta mélancolie, ci faptu! că situatiille sìnt de aşa natura, înoît îimbrătişăm dinitr-o
data cu privirea un destin, âncît siurpirindem, de la un capai la celăllallt al ei, o
viaja de om, şi aceasta faxa ca sa se fi produs evenimente excepitionale. Cehov
revolutionează teaitirul priin falptul că multa tragedia pe terenull ştiut al vi'etii de
fiecare zi, consideiiìind că, în aceaistă lume, mai grăitor deciît un schiimb de replliiici
e acea atmosfera care de-a lungull anilor s-a constituai din aminitiri, din aversiuni,
din sperante, şi care ascunde aitìiea. De aiceea, în teatrul lui Cehov, ceea ce spun

www.cimec.ro 12
cuvintale, iar faptele o damonstrează, este inifimit mai putin, infinit mai schematic
decît ceea ce se întîmpllă cu adevărait. Soriitorul sapă prin inertia vocabularalui
comun, Decolorai, şi a ìntìmplarillor oareoare, galerii apre o dirama nevăzuită, dar
prezentă. Ca să o sunprinzi şi oa s-o ìntelegi, trebuie sa sezisezi pinza de imipresii,
de simtàminte, ide complicităti ce*se tese si se d estrama in fiecare clipă. Cuvintele
sînt în sine nesem nifi cat ive. Evenimentale, farà relief tragic. Dar un vai de viata
surdă le inunda, îndată ce desicoperim că bratul care cade descurajat, pleoapa ce
vibreaza duireros, inflectiunea plină de nădejde a gilasului simt pentru protagoniş'tii
dramei lumini şi umbre ÌDcrueisate, ìntr-uin dialog secret pentra noi, dar limpede
pentru ei. Privirea ce îmibrătişează ninnai cei aìtiva zeci de metri pattati ai scenei
DU peate cuprinde şi stăpiîni drama : ea are ascunzisuiri, refugii, eulise. Luicrurile
sînt sub ochii tal, dar mai multe simt dincolo. Este ceea ce s-a nuimit „curentul
subteran" al drauiaturgiei cehoviene.
Ar fi cu meputinta să intelegem uriaşa innoire săvîrsită de Cehov, dacă am
desiprinde proeedeele saile de viziuinea care le-a fa cut necesaq-e. ITI teatrul lui Cehov
nu se infranta grapuri sociale opuse, iar confliotul DU modifica „statutiul" exis-
tentei personajelor. Aefiunea DU solutionează nimic. Cercul impasului in care se
afilă eroii tramane neaitins.
De aceea, Gorki, dacă supirimă, ca şi Cehov, eroul principali, DU miai poate
foiosi şi celelalte procedee cehoviene. In piesele ilui Gorki, bunăoară în Midi bur-
gliezi, personajele nu pot fi ouprinse sub aceeaşi oupdlă. Nil şi Piotr siînt despărtiti
printr-o barieră de convingeri, de aspiratii, de dispozitii temperamenrale. Rapor-
turile dintre personaje se colorează ideologie, ciocnirile au un substrat care de-
păşeşte planul raporturilor personale. Se conturează concqptii, fiilozofii asupra
vietii, care ascund un conflict social. In Duşmanii, ciocnirile mariinte dintre Scro-
batovi şi Bardini încetează să aibă vreo fonfa, fata de conflliiatull ireconciliahil
dintre anuncitom şi stăpîni. în piesele lui Gorki exista granite între un grap de
personaje şi alt grup, iar sferele sociafle sînt distincte. In aceste împrejurări, „cu­
rentul subteran" îşi piéride unele din semnificatii şi îşi deviază, în mod fatal,
oursull. Conflictul este iîn opera drammatica a lui Gorki desfăşurat, iar finalul ìn-
sorie un moment nou, superior, îin destinuil eroilor. lata, aşadar, că modificari/le
intervenite iîn viziunea asupra vietii atrag cu neeesitate ailte mijloace de expresie.
Soriitorul a trebuil sa trateze materialuil în funere de conceptia care-I guvernează,
obfinind efeotele şi valorile cenite imperios de substanta operei. Caci, nauta tea
se affla în structura şi în datele ei, şi DU lîntr-un pj-ocedeu tehnic aparut prin
accident, sau dîştigat prin ìmpruimiut.
Nici o stradarne artistica munsi găseşte, bineiînteles, de la ìncaput particula-
ritatea unica, ficcare autor se descoperă, alăturîndu-se sani opumîndu-se unui
precursor ilustru, preluiînd şi refuzînd după afinităti secrete şi suverane în actuil
creatiei. Ceea ce mai tìrziu devine spontaneitate plină de inédit, de neasieptat,
este însă urmarea unor sfortări întemeiate nu pe însnşirea acelui mecanisim de
expresie care a repurtat victorii artistice, ci pe întelegerea fenomenelor noi, ivite
în viaja contemporaneitatii- O do vedeste în mod exceptionall Bertolt Brecht.
In teatrul lui Binecht, consitructia draimatică are ceva silogisitic în nuda ei
rigoare, iar conflictul este o demonstratie. aproape geometrica, prin reducere la
unian. Sîntem at rasi într-un conflict dramatic, în care, pe măsiură ce istoria se
dezeroizează, ïii se dezvăluie legile sociale şi actiunea lor asupra relatiilor umane.
Adevăraniil dramatism nu consta în evenimentiul nodal, ci in influenta pe care
el o exercită asupra raporturiilor dintre oameni. Teatrul lui Brecht e un teatru
care nu lasa nimic în umbra, care scoate tatui la rampa. Personajele sînt tranşamt
determinate. Fiecare Teprezintă o pozitie. fiecare încoriporează şi exprima o ati-
tujdine. De-a lungul piesei, scendle aduna în mod făfiş probe pe temeiul cărora.
autor, artist şi spectator să poată pu ne concluzii nete. Eroii se întîlnesc şi se con-
fruntă sub o lumina rece, în care incertitudinile sînt violentate şi care joacă rolul
unui examen de oonstiintă ce oheamă rezolutii imediate. De exemplu, tot ce se
întiîmplă în Mizeriile şi teroarea celui de al 3-lea Reich nu are ait crost decît să
provoace faptiu'l decisiv şi farà apel, care este îivtiîlnirea omuiLui eu sine însuşi şi
pe care nazismul cauta s-o evite, să o facă imiposibilă.

www.cimec.ro 13
 Dacă cineva a r refine din toată draima<turgia lui Brecht faptuil că versud rupe
langui repiioilor şi ar Moisi acelaşi procedeu, luCrul n-ar avea, desiguir, aceleaşi
canseeinte ca Ja scriitorul german, la care vensud e u n mijloc, printre nuimeroase
aitale, de a se sud p e soenă, alături de ceilaftU eroi, de a-şi face sensdbilă prezemţa,
o modalitate sjpeciifică a amtistului amtgajat de a extrade esenta faiptelor. A p a r e clar
că formula brechtiana, atlît de disicutaită şi atàt de interesantă, nu poate fi preluată
„tale quale", fără aderente organice la viziunea soriitoruilui.
Cehov, Gorki, Brecht slînt, pentru orice scriitor care vrea sa inoveze expresia
dramatică, prillej de reflectie şi sairsă neistoviită de irezolvări teatrale. Nuimai că, un
dramaturg care vrea sa dea operei sale amiprenita originala a epocdi, nu are d e îm-
prumuitat procedee, ci de formulât o viziarne artistica proprie, uouă. Pentru aoeasta
trebuie sa ia puilsul contemporaneitătii, s-o judece, s-o apreoieze ìu ceca ce are ho-
tărîtor. Şi astfel, ajumge la fapte, la problème. î n adevăr, te cele din urina, nu e
vorba de a desorie prin formule sceniice inedite decorai şi de a consemna ìnt»r-o
complicitate cu pitoreseul, cadrai in care gfînldimi şi aotionăim, ci de a nuimi ìntre-
barile care se impum orioarei conşttiinţe. în împrejurările sociafle priu care trecem,
în gravitatea şi măreţia procesului p e care-I traimi, se află substanta unica din
care se poate nutri o opera artistica revoluit-iomara. Este ceea ce afirmă cu strălucire
realismxuil socialist.
LNOUI nu se afila in procedee inedite şi extravagante, noul începe în teatru
cu o concepţie originala nouă, cu fapite noi şi personaje noi.
In Citadela sfărîmată, nu ne surprind procedee scenice inedite. D a r nimeni
nu poate sa nege noutatea aceistei opere. I n ipiesa lui Lovinescu, noutatea nu vine
dinrr-o meaşteptată constructie dramatică. Sîmtem în permanenţă încercuiţi d e zi-
duri, îmtr-un decor banal. încăperile în care se petrece drania siînt însă un seis-
mograf sensibil la cutremurele sociale, şi simtim foarte bine cuim valurdle mo-
mentului revoluftionar asaltează citadela Dragoni ireştilor. Se affla în vaiata acesitei
familii o (multitudine de fapte şi de obiecte care s-iau sedimentat- îu memoria ei
afeotiva, fac coup comun ou casa, şi căirora even-imeiiitele ultime le precizeaza
abia sensu1!, greutatea şi importanta lor reală. Nu vorbese aoi d e complexul de
sentimente al lui Petru penitru Maltei, înainte şi d u p ă accident, ci de kuonurile
mai mâruntte. îm aldevăr, Horia Lovinesicu reuisieste foarte bine să confrante imag'mea
obiectelor din momentul oîmd luăm conitaot ou eie, şi iimaginea lor modificata de
prefaceriile sociale, lata, de pildă, pianul, o mobilia oarecare în această locuinţă
şi care capata 'mai tirziu, pentru Petru, întelesul unui instrument de comunicare
cu oamenii. I n t r a multa ingeniozitate dramatică în felul în care obieotele din casa
» Dragonrrescu, sub declinurile şi ascenisiunile luminii, exprima r e v o l u t a , dar
forta piesei sta în fidelitatea cu care evoca decadenza unei familii burgheze, sub
loviturile projetariatului victoirdos.
D e altraiinteri, însăşi experienta art'sitică a lui Horia Lovinescu dovedeşte
că nu trebuie să te încrezi în puterea procedeelor. în adevăr, cîmd acest scriitor
s-a lăsat sedus de o modailitate scenica şi i-a acceptât rigorille, înainte de a observa
că nu ipoate îmbrăţişa concepitia care a generat-o, faptul a ai\rut oonseorniţe nete.
In Hanul de la răscruce, decalajul din tre oanceptie şi procedee aminteşte acelle
clişee bicolore care nu se suprapun. In această piesă, care nu o data adulce aminte
de Potopul, dar şi de Pădurea impietrita, formula dramatică — în loc să sprijine
şi să evidenţieze mesajul ideologic — ìli estomipează şi-i imprima un caracter a b ­
stract, vag. Şi aceasita fiindlcă, astăzi, problema solidaritâtii umane in fatta morţii,
în faja marilor calamităiţi, se pume in cu totul alti tenmeni. L u p t a pentru pace re­
clama un cadru specific, situatii noi, o alta mişcare psicologica. Viata ìu siponta-
neitatea ei nu se repetă n : ciodată !
Ne reîutoarcem, aşadar, mereu la adevărul că noul trebuie căutat Su îm-
preŢUTările apartte, în probllemele inedite pe care epoca le-a inscris ca urgenite şi
decisive pe actull ilor de naştere. O l u c r a r e dramatică trăieşte şi exista prin vigoa-
rea si noutatea artistica a viziunii care o călăuzeşte, a faptelor şi eroilor pe care-i
prezintă. lata, de pildă, Ziariştii. Ne retine atentia vreun procedeu scenic inédit ?
Şi totuşi, piesa are o tinerete care se iimjpuue din oapul looului. E greu să transpu-

www.cimec.ro 14
nem personajele şi împrejurăirifle acestei lucrar! iîn alte conditii decît acelea pe
oa>re i le-a fixait autorail, întraiaîit eie siînit solidaire ou epoca noastră, cu ceea ce are
specific şi ireductibiiil. Aici trebuie cantata oriiginaliitatea Ziariştilor. In piesa lui
Mirodan, scena se învârteşte în jurai ei de cîteva ori, într-o mişicare iimpetnoasă,
dar Jioutatea i^o conféra Cerchez, eroul primioipal. Prin Cerchez, pătrunide în piesă
nu nuimai un oaracter nou, dar şi o conceptie nouă asupra vieţii. Confliotul care
are loc în piesă nu-i disputât între două personaje deosetbite caractérologie. Răz-
boiul care se poantă împotrirva adversarilor adevărului defineşle o poziţie etica
nouă. Nu-i vorba naiimai de reahillitarea unni orni. Apărîndu-l pe Ion Gheorghe, Cer­
chez îşi apâră propriile sale klealuiri. Véafca sa e ìudreptata cu o coniseoven^ă absolută
catre o datorie superioară. Orice abatere ar păla definitiv initegritatea ei. Uiltiimiul
ìnfeles al gìndiurilor sale patetice ni se destăiinmieste în viiolenta disoutie pe care
o are cu Torno viici : nu trebuie să inch idem ochiii asuipra niioi unei injustiitii, abid'ialnd
din comoditate sau din scepticism. O simigură minciună dezlănţuie o avalansă. O
singură coanplezenţă favorizează şi îmitiratiue un iung şir de ipocrizii. La caipăitul
lor te afli — vrînd-nevrtîmid — pe pozitiile duşanamului. Atomici jmidaci îmitlolcimai cu
Pamfil, pentra care omul constitude un mijloc sau un pretext. Ceea ce este preg­
nant la Cerchez este această intransigenta, logica severa după care se conduce,
după care trăieşte şi care se ìmpleteste cu multa îmtelegere şi omenie.
Sudcesull dobiìndit de lulcrarea lui Beniulc în Valea Cuculili nu se dat oraste
procadealor dramatice inedite, ci faiptului că ea are rădăicdinile adînc ânifipte în
lumea satului de astăzi. îintîmplările din Valea Cuculmi siînt străibăitute de o axă
vizibilă, care dă vieţii eroillor o riinduiialla şi o directic Se siimte că personajele
sînt angajate într-un procès revolutiomar şi că pe măsură ce al se dasăivfîrseşte,
satul şi oamenii lui capata o noua înfăţişare. Speotatonu! obtine de-a lungnl piesei
dovezile sensibile aile unor însemnate tramisiformari. Cine ar vedea, de pildă, In
Toma Cabulea nuimai un ţărtan hîtru, ar greşi. Inteligenţa acestui făran, care se
bizuie pe lunga însumiare de impras'i eu priiviire la caraloterele, atitudinille şi de-
prinderiile color din jur, prezintă o ratura absolut noua. Ea provine din îraţele-
gerea dinamieii prefaiceriilor care se înifăptiuiese la tara. Este resortml cel mai in-
teresant al personalkăiţii salle. Revolutia trăieşte cu strălueire plastica lîn cuvintele
lui Toma Căbullea şi se simte oă personajul n-a venit ìntr-o atingere smperficială
cu sensiurille vietai noastre. Iaită de ce el constiitinie o fereastră deschisă asupra unni
larg procès social. CeleTalte pansonaje ale piesei sînt, de asamenea, reprezentative
pentru vremea ce o trăiim. Origin al itatea luorării Imi Beniiuc se nutreste din ca-
racterul re voi ut iomar al oameniillor şi faptelor înifătişate.
Adevărul este, aşadar, că nu proCedeele asigură originialitaitea unei opere.
Elemenite puterniice. de o generoasă vitalitate, care doboară oliscale şi răpun pon­
cif eie, se afllă într-o conceptie nouă, ântemeiată pe studimi temei esentiale şi ne-
istovite care este actualliitiatea. Ori de oìite ori noiitatea îşi sărbăitoreste triiumful,
este prin mijlocirea actual :«tăţii şi a probi em elor ei.
www.cimec.ro
 Remus Comăneanu (Trahanache), Manu Nedeianu (Ca(avencu) sì
Costică lonescu (Cetăţeanul turmentat) in .,0 scrisoare pierdutà"
de I. L. Caragiale — Teatrul National din Craiova

Mir ce a Alexandre scu

CUM ÎL JUCĂM PE CARAGIALE

Se ştie că o aşa-zisă „itraditie". ce apucase sa se statornicească ìn rastimpul

a cìtorva decenii de reprezentare a pieselor lui Ion Luca Caragiale, după moartea
lui, departe de a-1 sluji pe autor ivi intentale lui şi opera acestuia ìn ipledoaria ei,
mi iacea decût să uirmărească abaterea ascuţişaillu.i observiatiiilor lui satirice spie co-
micul buf. spre situaci de un umor facil şi, adesea. fără obiect. In multe puneri
ìn scena din trecut, accentui cădea toemai pe ìnohegarea unor situata de comédie,
care să conduca la amuzament prin tratarea replicii, a textului, cu o uşurinţă
aproape revuistică, şi cu un dezinteres fata de sensuri care, pina la urmă. izbutea
su le anihileze, pe eie ca şi ìntregul mesaj al piesei.
Acţiunea de valorificare şi ide redare a operei lui Caragiale in adevărata ei
lumina, publicului nostru spectator, a ìnceput-o, acum mai bine de 10 ani, prima
noasitră scena, Na^ionalul din Bucureşti, prin străda'nia actualului ei prim-regizor,
S'ca Alexandrescu. Si azi ne amintim cu emotie de revtìlatia ce a exerciitat-o asupra
publicului orizontul nou pe care il ofereau O scrisoare pierdutà, Noaptea furtu-
noasa, D-ale carnaoalului. ,.Unul din principalele mérite ale reprezentarii piesei din
septembrfe 1948 (O scrisoare pierdutà — m.n.) — serie in studiul său despre Ca­
ragiale criticuT Silvian losifescu — sau a Nopfii furtunoase in 1949 — ^site farptul
că, accentuìndu-i ìntreaga ascutime critica, a plasat aotiunea ÌTnautenticul ei cadru
social. Dacă personajele Nopfii furtunoase erau var'etăti ale burgheziei din 1880.
cele unsprezece personaje ale Scrisorii perdute reprezimtă de asta data ìnitregul
sistem politic al aliantei dintre cele două clase stăpînitoare".

www.cimec.ro 16
 Speotaiarul nostru a putut asit/fel urmări pe scena Nationalului O scrisoare
pierdută, ou emoţia oă se aiflă in fata unei opere de artă desooperită de ourfind,
spallala de impuritătile şi aluviunille depuse pe ea de o pracfcica teatrală care UT-
mărise sa asconda ceea ce strălucea mai puternic inlăuntrul ei : diamantul satirei
necrutătoare la adresa unei societăti corupte şi a moravuTilor ei.
Sica Alexandxescu şi-a explicat ITI caietul de regie (publicat de E.S.P.L.A. in
1953), conceptia sa asupra piesei, arătînd că efortul de revalorificare a operei lui
Caragiale trebuia pornit de la demascarea veohilor pozitii de pe care se pleca in
trecut la montarea ei scenica. „Oligarhia burghezo-moşierească — arata primul re-
gizor al Nationalului in caietul său de regie — pe care Caragiale o demască şi o
înfierează in oomediile sale, neputìnd sa dea viguroasei lui opere o lovitură de
gratie printr-o tactică brutale (bandolo organizate de scandalagii şi bătăuşi, atacul
patriotard al lui Sturdza de la Académie, afacerea Caion), a recurs atunci la o
lactică diversionisla, mult mai subtilă, pentni a-tt atenua virulenta corostivă."
Din componenti ai claselor exploatatoaTe, personajele lui Caragiale au fost
decretate de critica burgheza, şi apoi trasformate prin jocul scenic, prin decoruri
şi costume, in mici mahalagii şi provinciali. Dintr^un tablou realist critic al regi-
mului burghezo-moşieresc, s-a ìncercat a se transforma opera sa ìntr-o simplă
şarjă a unei „spoeli de civilizatie oeciìdemtala". „Din piese cu profundă semniifiioatie
socială, s-a ìncercat a se prezenta oomediile sale ca nişte simple farse gratuite, ba-
zate pe speculaci de situatii şi comic verbal".
Se imipunea apoi a fi lămurită, enuntată şi explicată, conceptia nouă, de pe
pozijia satirei realiste, in virlutea careia se pornea la punerea In adevarata va-
loaTe a celui mai de seamă dramaturg al teatrului romìnesc. Şi ială care este această
pozitie, aşa cum apare ea în sus-mentionatul caiet de regie :
„Sarcina pe care o aveam de rezoivat, cìnd am ìnceput munca de reconsi­
derare a teatrului său, era, prin urmare, să redăm pOporului pe adevăratul Ca­
ragiale :
— sa retransìformain personajele sale din paiate în oameni, astfel cuim i-a
cumoscut, i-a văzut şi i-a Ini avisât Caragiale ;
— să le redăm adevarata lor stare civilă de membri ai oligarliiei sau ai apa-
ratului acesteia ;
— sa restabilim caraoterul realist critic al operei lui Caragiale ; ìntr-um
cuvant :
— să reconstituim oìt mai fidai autenlicul „stili Caragiale" al speotacolelor
clasice, realizate sub conducerea marelui dramaturg.
Munca noastra la realizarea spectacolului cu O scrisoare pierdută pe scena
Teatrului National „I. L. Caragiale" din Bucureşti, am consemnat-o în prezentul
Caiet de regie pe care-1 punem la îndemiîna tinerilor regizori şi adori".
De cum s-a ridica! cortina pe scena Nationalului şi pina la ultima replica,
spedatomi a avut în fata ochilor, ìntr-o perindare sinottica, o lume care era bur-
ghezo-mosierimea, coalitia claselor expiloatatoare, pe care a satirizat-o I. L. Cara­
giale ; a avut în fata personaje ale acestei lumi, în tot ce aveau eie mai caracteristic
— prinse in loată complexitatea lor, porniind de la ideile pe care le agitau şi pina
la ticurile şi labieturile care le ìntregeau portretul — şi nicidecum nişte personaje
izolate, privite ca nişte cazuri aparte. Spectatorul a fost, de asemenea, foarte con-
ştient la această nouă infătişare a operei lui I. L. Caragiale, ca actiunea de pe
scena, departe de a urmari crearea şi stpecularea unor situatii de comédie, realiza
demascarea monstruoasei coalitii burghezo-anoşiereşti. Rîsul i-a fost trezit celui din
sala de un factor exterior, în realitate, actiunii si personajelor : de ridicolul în care
apăreau aoeşti irepirezemtanti ai linei lumi apuse, iridiiool de multe ori tirisi, dar acu-
zator — un ridicoli care se iscă in privirea speotatorului, dar pe care interpréta nu
trebuie să-1 ostenteze. Subliniez acest fapt pentru ca, in alte montări scenico, de
care mă voi ocupa mai departe, temtatia de a pune personajele in situala de auto-
satirizare a prilejuit efecte contrare celor scontate. S-au adus pe scena parodii ale
personajelor caragialeşti, care, lot autoironizìndu^se, n-au mai semănat cu tipurile
concepute de Caragiale ; în limp ce ascutişul critic al textului, concurat stăruitor
de dorinta de auloironizare, aş spune mai degrabă de automutilare a inlerpTetilor,
n-a mai avut, de fapt, fimpotriva cui sa apereze.
Mai recent, O scrisoare pierdută, ca şi Noaptea furtunoasă, D-ale carnavalului,
Corni Leonida fata cu reacţiwnea au fost rolliate pe diverse scene ale tării. Şi-au

www.cimec.ro
2 — Teatrul nr. 6 17
 Scena din „0 scrisoare pler-
dută" — Teairul National din
Cluj

tf ricerca t fartele, cu a-
cest prilej, regizori ti-
neri, sau maestri incer-
caji ai scenei.
La Teatnul Natio­
nal din Craiova, artistul
poporuilui Remus Comă-
neanu, ìn ipo&taza de
„ifiînăr regizor", cum
se caracterizează siingur,
desahide caietui de spec-
tacol la O scrisoare pier-
dută, cu o desiăinuire.
O reproduc pentru că ea
contine unele bune in-
'tentii dar şi unele erori :
„Se vorreste ime-
reu desipre actual şi des­
t r e spirit novaitcr io tea-
tra. Se vorbeşte, de ase-
menea — şi pe bună
dreptate — desţpre fapitul ca un mare dramaturg este mereu actual şi că trecerea
vremii nu face altceva deoit să dea o şi mai mare stralucire operelor sale.
Aeeasta pentru că, om ìnaintat. antistul de geniu apartine mai muli gene-
ratiilor viitoaTe decìt epocii sale. Asa privind lucrurile, il vom gasi pe Caragiale
mereu alături de noi, cei de azi şi de cei ce VOT veni.
Ca... trnăr regizor am aipelat la textul lui Caragiale care, nu ştiu oîti vor fi
observait — e un foarte actual caiet de regie. M-am straduit, limpreună cu ceilalti
interpreti, sa-d transcriu scenic.
Atît, şi nimic mai mult. Resini apartine lui Caragiale".
Şi ìnainte de a intra ìn analiza propriu-zisă a spectacolului, voi ìmprumuta
din acelaşi caiet de spectacol, pentru că sint absolut de acord cu ceea ce se spune
ìn aceste citeva rìnduri de mai jos, un citât dupa Caragiale :
„...un artist necriticabil nu poate exista, o piesă fără cusurari nu se găseşte
pina acuma, şi o reprezeniatie teatrala absolut penfectă nici nu s-a văzut, nici nu
se va vedea vreodată (..J Chestia in arta nu sta ìn alingerea absolutei perfectii,
ci in o relativa lipsă de imperifectiune. Şi tocmai aci sta roluil criticii : sa semnaleze
imperfectiile şi sa recomande eliminarea lor, dacă lucrai e cu putintă".
Ceea ce intenitionez să şi fac, fară să intra in polemica cu „tinăral" regizor,
dar vemerabilul actor de la Craiova. Aş vrea sa remare insa de la bun ìneepuit că
— atunci dìnd se vorbeşte despire actual si spirit inovator ìn teatra — e nece-
sară punerea in dumină a unor aspecte ale operei respective, pe care, asa
cum se (întîmplă la Caragiale, actualdtatea vremii in care au débutât autoral şi
opera, nu le recunoştea, le combătea ori le camufla. O t despre spiritul inovator,
sìnt convins că nu aducerea (in scena a unei trasuri cu un cai in mariine şi stare
naturala, aşa cum se întîmplă la Craiova ìn aotul III, ar putea să marcheze su­
prema rezolvare pe calea unor căwtări de innoire in aTta spectacolului. Fiind pe
de alta parte intra totul de acord şi eu ca artistul de geniu apartine mai inult
generatiilor viitoare decii epocii sale, a Jung iarăsi la concluzia că el (artistul) tre-
buie pràviit cu ocihii nostri de azi şi, in conseointa, intemitiile si ideile pentnu care
pleda dramaturgul sa capete la generatale succesoare, adica la noi, ecoul pe caTe
epoca lui nu !e sezisa ori nu le îngăduia.
Remus Comăneanu nu a revalorificat traditia spectacolului lui Caxagiale
(care, ìntre altele trebuie amintit, lua parte la moniarea propriilor lui piese), ci
l-a reconstituit după amimtiri mai veohi sau mai putin vechi. Prima consecintă a
fosit că pe scena craioveană O scrisoare pierdută nu a aparat ca satira, ci exact
ceea ce nu tTebuia să lie, o succesiune de situafii cornice, uranărite an sine, pe ire-

www.cimec.ro 18
plica şi ipe intrări ìn scena. Personajele an foot palide şi nereprezentative, n-au
fost deci tipuri (cu excepjia meritorie a lui Amza Pellea, care a ìncercat o ìndxaz-
neată caracterizare a lui Farfuridi, sintetizind cu talent şi vervă trasaturile politi-
cianului conservator, patriotard, semidoct şi prost). Am surprins, mai cu seamă la
Angela Bìrsan, /in Zoe Trahanaohe, accente şi un comiportamemt care ar fi făcut-o»
mai potrivită intr-o operetă, pina intr-atôt ea ne-a adus pe scena o femeie fatala,,
o aventurieră, dar nicidecum, personajul privit în adevăratele «lui semnificatii. Caci
tate, cum o caracterizează de pildă regizoruil Nationaluluii dm Bucuiresti pe Joiiţica ;
„Joitica, — o adevărată „Rrromîncă" — este stîlpul principal al organizatiei
partidului conservator din capitala „judetului de miunte". Fanfuxidi o ştie foaxte
bine : „Adică^ partidul nostru : madam Trahanaohe, dumneata, nenea Zaharia, noi
şi ai nostri..." Iar Pristanda exécuta, cu sifintenie, ordinele ei, chiar cind sfint în
contradictie cu cele ale prefeotului.
Aventura ei „sentimentală" cu Tipătescu are încă un scop bine pxecizat :
ca acesta sa ramina prefect al judetului şi să nu piece la Bucureşti".
Angela Bìrsan a tari însă conJdusă pe o iliruie străină piesei, potriviită poate
unei drame de salon, dar nu unei comedii satirice de Caragiale. Este personajul
care a distonat cel mai mult in distributia regizată de Remus Comăneanu. Pe lìnga
situatiile de comédie, care s-au apropiat uneoxi prea mult de farsa, spectacolul
craiovean se desfăşoară deschiziìnd in acelaşi timp şi calea unei lovituri de ieatru
care, de altfel, se produce in actul III, odată cu aparifia ìn scena a acelei trasuri
cu cai cu tot, despre care am mai pomenit. Din srupeiaoţie, dintr-un sentiment al
neobişnuitului, al netfirescului, al neprevăzutului, s-a produs o explozie de aplauze
care a xatat intrarea in scena a lui Agamia Dandanache, aflat in trăsură. Lumea
apucase sa aplaude calul...
Incoio, regizoruil Remus Comăneanu a pornit de ila o idee valabiiă, mărtu-
risită in cuvîntul său publicat în programul de sala : anume ca textul lui Caragiale
este în acelaşi timp un excelent caiet de regie. De aci, o respeetare foarte scrupu-
loasă a tuturor rndicatiilor continuité în text, o încercare de a fi cuminte, conside­
r e d că odată aceste indicatii respectate cu docilitatea cuvenită, sensurile satirice
vor opera de la sine. Pe linia de reeditare, cu acest prilej, a unor rezolvări din

Scena din ,,0 scrisoare pierdută" — Teatrul de Stai din Timişoara

www.cimec.ro 19
 Schifa de decor de T. Th.
Ciupe pentru ,,0 scrisoare
pierdută" (Teatrul National
din Cluj)

ìspectaooilele mai vechi.

regia şi scenografia au
crezut că servesc piesa
construind pe scena un
interior de casa boie-
rească, în toată logea,
ce aduce foarte put in a
decor şi foarte mult a
piesă de muzeu. Ten­
t a l a de a recurge la
naturalismi s-a resimtit
de aceea de-a lungul
intregului sroectacol, in
toate oompartimentele
iui, si nimie nu poate
deservi mai muilt o co-
medie satirica, decit o îoecare a ei va magala amawuntuilui de iprisos, in subordonarea
substan{ei draimatice, preocupăTii de a reeonstitui ou fideiitate cromolitograifică
epoca şi personajele.

Pe o alta scena, la Teatruil de Stai din Titmilsoara, alt regizor, de asta data
tìnar si oa virata, dar experimenitai şi (pre^uit (penrtiru rotdniica lui aotiviiaie
de pina acum, a abordât tot O scrisoare pierdută. Esite vorba de Horea Po-
pescu.
In punerea ìn scena a Scrisorii pierdute a lui Caragiale, Horea Popescu a
pornit la lucru cu intentia evidentă de a respecta multe din canoanele pumerii cla-
sice In scena. Dar căutînd cu orice prêt să obţină o subliniere a satirei prin ìn-
groşări împinse, de cele mai mulie ori, pina la grotesc, el a fost nevoit sa eludeze
textul, sa aplice satira ìmpotriva personajelor, obligîndu-le să devină nişte scheme
comice, sărăcindu-le în ceea ce eie contin ca date caracieristice umane, subţiindu-ile
prin reducerea lor la o singură trăsărtură. Ceea ce Horea Popescu a considerai a fi
tilpiizare, m-a fost de fapi decit desipersonalizare. Astfel, el şi-a pus personajele în
situatii de un ridicol foarte subliniat, comferindu-le gesiuri evident imjpimse la auto-
satirizare, excesive şi fără efeot functional. Ingrosârile operaie astfel la Cafiavencu,
de pildă. ori rigiditatea întepată şi prostănacă conferita lui Farfuridi, ca şi unele
giumbuşlucuri comice la care a fost îndirumat Brînzovenescu, au fost mult prea
stăruitoare, pentru a nu deven/i pînă la urmă de prisos şi a nu raimlîne în afara
textuilui.
Horea Popescu a pus accentui pe o mare mobilitate şi dinamica scenica,
aproape trepidaniă, poate cu scopul de a suplrnT prin tempo, unele carente in Sn-
truchiparea personajelor. (Intruchiparea personajelor fiind ìn acest caz un lucru
destul de anevodos, idacă avem in vedere ca disiriibuiia, desi dimire cele mai bune
pe care le putea oferi cdleorjvul tiimisorean, ou era ioiusi lîn imăsură să răspmndă
la multele exigence legate de realizarea mnor personaje oaragiiailesti.)
în adevăr, contrastele fizionomice aoi ajpărut în bună parte estompate şi uneori
ohiar absente, de aceea o seamă de titpuri autentie caragialeşti, o seamă de tipuri
eu fortă reprezentativă care, laolaltă, sugerează lumea impotriva căreia operează
autorul, prin textul Scrisorii pierdute, au fost pallide.
Ca o concluzie pe marginea speotacolului de la Timisoara, am putea spune
că Horea Popescu a căutat să respecte canoanele momtării caragraleşii ; i s-a parut
însă că eie nu sîni suficienie pentru a pune lîn valoare pe deplin textul şi a crea
tipurile. Regizorul a crezut, adică, în necesitatea de a suplini prim gestică carac-
terizarea personajelor, ca si cum replica şi situatale dramatice n-ar izbuti să facă
acest lucru şi n-ar consiâitui singuire sursa cea mai sigură de creare a itiipurilor

www.cimec.ro 20
Schifa de decor de T. Th.
Ciupe pentru ,,0 scrisoare
pierdută" (Teairul National
din Cluj)

marelui nostra autor sa­

tiric. De aceea, fin spec-
iacoilul de la Tiimisoara
se siiimte o prea subli-
iiiată prezeniţă regizo-
rală şi o contribuitie a
aoesteia care inai se in-
caidrează (întotdeauna, in
mod organic, iîn cana-
<vaua spectacolului, ră-
mlinind artiificială. Ori-
oîit de bine intentionate,
căutăniile de lìnnoire in
afara spiri tului piesei se
dovedese a fi pina la
urană contra i nd icate.
Cu D-ale camavalului, pe scena aceluiaşi teatru din Timişoara, am asistat
la un alt experiment. Trebuie spus ìin primul rînd, înainte de a face orice fel de
aprecieri asuipra spectacolului, că, asa ouin afdnmă criticali Silvian Iosifescu, această
piesă nu este un simiplu vodevil. „Exista aici o lume, zugrăvită cu limbajul ei spe­
cific, cu preocuiparile, amorurile şi petrecerile ei. Lumea aceasta a micii burghezii
şi a micii negustorimi imita şi ea high-life-ul — oligarhia — ìn morala ei bazată
pe intrigi şi adulterai ri, ìn limbajul coi incercări de rafinaiment, ìn bahirile mascaie
la care ia parte şi unde inastile „se taohinează". Satira se accentuează atunci cind
apare personajul iipistatului. Acesta, fioros cu cei mici si necunoseuti („Vorrrba !"),
se inmoaie cînd are de-a face cu negustorii din cartier. Lor le vinde bilete la fai-
moasa loterie Cuprinzînd ca premiu un „porte-iabac cu muzică" pe care il castiga
régulât însuşi ipistatul : „Iar eu, domnule, înohipuieşte-ti noroc !"
Totuşi, aspecitele crii ice în aceasită piesă rămiin saoutndiare şi llipsa ei este ca,
apropiindmse de lumea micii burghezii, s-a marginit să zaigrăvească figuri pko-
reşti, menţiniîndu-se la o critica pe plan moral, faxa sa pirindă trăsături esenţiale,
cum izbutise O scrisoare pierdută.
D-ale camavalului a fost înscenat de regizorail-alctor Victor Popescu, pe care
1-am văzui iîn Ghită Pnistanda din O scrisoare pierdută. Speetacoluil pe care 1-am
viziouat, s-a desfăşurat in fata unni ^public oarecum omogen : o unitate militala.
Victor Popescu a intuit destul de bine stilul spectacolului caragialesc, a găsit
o formula de punere în scena care, dacă nu a fost originala, a avut darul de a fi
utilă, a imprimât desfăişurării scenice ritmul dictât de text. Pina aci, actorul-
regizor Victor Popescu si-a folosit experienţia şi priceperea în mod judicios şi po-
zitiv. Dar se naşte intirebarea, de ce totuşi D-ale camavalului a ramas, în însce-
narea lui, un speotacoì eu valoare numai de experiment şi nu o realizare deplină,
un spectacol demn sa fie păstrai în répertoriai teatralui ? Răspunsul ni se pare
a fi următorul : spectacolul nu a fost finisat, nu a fost lucrai cu exigenţa care s-ar
fi cerut pentru a fi reprezentat ìn mod curent pe scena teatrului, ci cu o oarecare
ìngaduinta ce i-a dat o aimiprenită de manifestare initruoi<tva amatoare. Nu ştiu aî/te
repetitii i-au fost rezervate, dar am descifrat lesne ìn acest speotacoì semnul grabei.
Cu flerul sau actoricesc, Victor Popescu a găsit, probabil, destul de repede
forma de spectacol caragialesc, dar lipsa de experientă şi de ochi regizoral 1-a
făcut să piardă din vedere uranărirea lui pe toate planurile. Aşa, de pildă, o prima
şi o serioasă carentă o constitule faţptuil că irepllica nu a fost lintotdeauna juoată, ci
mai mult spusă, trimisa spectatorului fără încărcătuira emotională, fără vibratia
şi nuantarea care s-o ìncadreze in canavaua comica a textului. De asemenea, am
retinut la o seamă de interpreti, serioase deficiente de frazare şi o dorinta de a
pune anuimite accente, care nu o data au făcut ca ireplici clasice sa se piarldă şi sa
ramina farà efect, in timip ce alitele, in loc să aibă efeotul sconitat, au dus ïa

www.cimec.ro 21
vulgaritate şi chiar la trivialitate. Reactiile salii au lost în acest sens concludente.
Nu mai insistăm.
Puniînd în lumina *n primul rînd ideea texiului, regizorul este ohemat să
nu îngăduie intenpreţilor de a accentua pe ouvintele oare au évoluât semantic
înspre eruditati de sens. Este principala observaţie pe care ţinem s-o aducem în
legatura cu spectacolul D-ale carnavalului, de la Timiisoara, eu atît mai muLt eu
cît tentatia de a pune accente ieftine ni se pare a fi fost privită de unii interpreti
drept o dorintă de a se încadra în spiritul satiric al textului. Confuzie ! Şi o
victimă a acestei confuzii a fost permanent Cristian Pîrvulescu în Nae Girimea,
spre deosebire de Sică Stăneseu (în rolul unui catindat de la perceptie) care a
ocolit şi nu s-a lăsat furat de tonuil aproape general, de a aluneca spre facil şi
obscenitate. Din itoată distnibutia el a fost de altfel (de aceea ?,) singuiruil personaj
pe deplin 'ntruohipat. în alta ordine de idei, Victor Popescu, dacă pe viitor va mai
pune in scena — şi ii recomand călduros să o laça — va trebui în orice caz să
urmărească la interpreti întruchiparea rolurilor în toată bogătia lor de nuante, să
nu se niulltum casca doar ou sohitarea lor formala, şi mai aies, trecînid peste frazarea
defectuoasâ a actorilor, sa renunte definitiv la urmărirea efeotellor ieftine, de dragul
aplauzelor, nu totdeauna edificatoare, obtinute la scenă deschisă.
***
Spectacolul studentilor Institutului de Teatru, cu piesele Conu Leonida faţă
cu reacţiunea şi O rwapte furtunoasă, a stîrnit, în urma unei însemnări criticiste
apărută in „Contemporanul'", o disputa urmată de o analiză oompetentă şi eu efeote
reabilitante pentru realizatorii spectacolului. Semnatarul notei din „Contemporanul"
expédia spectacolufl în termeni gravi şi plini de muistrare, iar o scrisoare emanata
de la corpul profesoral al Institutului a prilejuit revistei o revizuire autocritica a
punctuilui său de vedere.
Spectacolul studentilor poate totuşi, şi trebuie sa fie analizat fă-ră intenţia
de a face polemica şi nici de a da lectii. In definitiv, în anumite privinte nu avem
deaît de învătat de la ei. Dar pe tonul analizei ştiintifice. adevărul trebuie spus,
eu convingerea că ar putea fi, aşa cum spunea şi Caragiale, util măcar în repa-
rarea a ceea ce se poate repara.
Regizorul profesor Ali. Finiti a gîndit in mod imeontestabii spectacolul eu
aceste piese de la nivelul exigentelor celor mai ridicate în ceea ce priveşte \ialo-
rificarea operelor caragialeşti. S-a îngrijit adică să sublinieze sensurile sociale
continute în replici (ma refer în special la O noapte furtimoasa). Ideea ce trebuie
să stea la baza spectacolului caragialesc de azi, a funotionat deci ca punct de
plecare. Lin'a mare, ca stil şi ca ritm, a fost urmărită şi tradusă în fapt. Dar spec­
tacolul studentilor nu a fost lipsit de neajunsuri. Eie pot fi relevate ohiar dacă
exigenta noastră nu operează fără o necesară discriminare, dictată de faptul că
avem de-a face cu actori-studenti. Asa, de pildă, desi minati de cele mai bune in-
tenţii, interpretii lui jupìn Dumitraclie şi Ghită Pristanda n-au frazat intotdeauna
corect, n-au avut intotdeauna grija de a nu ìneca replica toemai pe poantă, fă-
cînd-o astfdl să-şi rateze efeotuì (nu intotdeauna, bineînteles). N-au făcut ca gestul
să fie organic legat de situale şi replica, lăsîndu-se furaci de o exuberantă gestică
ce trada emotia. De aisemenea, a fost fioarte evident faptul, de pildă, că intenpreitul
lui Rica Venturiano nu şi-a lucrat cu cea mai mare sîrguintă, din intregul său rol,
deoìt partea de solo în scena, cìnd xevine de pe schela din faţa casei. Aci, inter­
p r e t e găseşte într-adevăr mijloace noi de întrachipare a acestui personaj, este
convingător şi plin de savoare. Dar nu-i putem uita faptul că la intrarea :n scena,
a fost tributar interpretării lui Beligan, îmiprumutată de la acest maestru, dar nu
şi asimillată. Dacă n-aiveoii nimic împofcrivă ca discipolii sa se desăvîrşeiască lînivătîmd
de ila maestri, nu stìntemi de acond ca acest iliucru sa se 'facă din comioditatea de a
lua un lucru gata făout, fără a-i cauta şi învătătura pe oare o contine. Poate to-
tuşi că Al. Finti — în ciuda divergentelor aprinse ce au avut loc asupra acestui
punct — ar fi procédât mai bine, dacă in Zita n-ar fi distribuito pe Monica Pos-
tolache, un talent foarte promitator pentru dramă, dar care în acest rol de co-
medie, cu toată strădania ei, n-a izbutit ìntotdeauna sa fie autentica şi n-a izbutit
sa se elibereze de nota falsa a glasului ei, struotuirat pe tonuri grave, dar neadaptat
aooenteilor cornice. Stăruind (într-iun falset vocal, lactrita mu a redait, aşa cum se
spunea in scrisoarea pe care am pomenit-o mai sus, semnată de către decanul In-

www.cimec.ro 22
stitutului de Teatru, falsul patetismi care demască personajul, ci a arătat că nu
râsipunde datelor cerute de trod, trebuind să dapună un efort pentru a-i face fata.
***
Spectacolul Teatrului National din Cfckj eu O scrisoare pierdută a urmărit
de la inceput să-işi cistige spectatorii prin verva comica, ifolosindu-se im acest
scop orice replica şi orice situatie. Exploatarea ideilor din text sau subtext a for­
mat mai putin lotbieotull caietului de regie al lui C. Dineseu, care a préférât să
reliefeze unele momente de unde elementul comic să poată fi impins spre situatia
de farsa. !n conseciintă, distributia a căutat şi ea să-si dovedească devotamente,
slujind primeipiul comic, şi aproape toti interpretii s-au intrecut in a-si p/lasa per-
sonajele in situatii care să conduca la stîrnirea risului : pe cont propriu (ca Sandu
Rădulescu in Tipătescu) sau in tandem {oa Tîlvan şi Botta, respectiv in Farfuridi
şi Brinzovenescu),.
Deci, comédie in priimul rind, Şi privft dim acest punot de vedere, s-ar putea
spune că spectacolul olujan işi atinge ţethil. Se ride, se ride mult şi de orice,
pentru că fiecare intrare este speculata şi de interpret şi de regizor spre obtineT ea
acestui efect. Se ifolosesc oîrlige şi se lucrează pe cont propriu, ca de piildă, artistul
emerit Alexandru Marius in Catavenou. Voi da o mostra de lelul cum rosteste
actorul replica, şi ce sens intelege el să-i reliefeze, spre a putea vedea ce anume a
urimărit : la adumarea electorallă, Catavenou (Al. Marius) proclama : „Vreau, in
oraşuil acesta de gogomani in care eu siint cel diniii... (aci Allexandru Marius face
o 'lunga pauză, ipentru ca spectatorul sa rìda, şi apoi continua) ...om politic..." Evi­
dent, mergind pe asemenea „speouilatii" in materie de text caragialese, se poate
inova la infinit. Tăiiinid noi uumai fraza, ci si ouvimitul, s-ar putea obline efeote tìb'ar
mai spectaeuloase. Preocupat insă de astifel de „găselnite", atit mterpretuil lui
Catavencu Oit şi regizorul care 1-a vegheat au scapai din vedere biografia drama-
tică exaotă a personajului. Alexandru Marius a inteles, contraziciind parca
limia generala a speotacollului, să-1 irotruchiipaze pe Catavenou ca pe un om sincer,
deloc canalie, doar putin demagog. Pina la urmă, Catavencu al său apare ca o
victimă a lui Trahanache şi a lui Tipătescu, un om politic cu bune intentii, dar
care nu izbuteşte să infringă coalitia de la iputere. Marius a facut din Catavenou
un personaj de dramă, in cea mai mare parte a evoluirei lui scenice, un personaj
grav, serios, neispiti't sa ia lucrurile uşor işi care nu participa la „gluma" celorlalti.
Această gradita interpretare — care-1 disociază ipe Catavencu de oligarliia candu-
cătoare satirizată de Caragiale — a creat un dezechilibru in speotacol, atiìt pe
planul intelegerii acestui rol, oît şi al intelegerii piesei in general şi al realizării
irnui climat omogen.
Mai interesantă a fost incercarea lui Cornei Sava de a reda in Agamită Dan-
danaohe o seamă de trăsături care să-d conlfere acestui personaj o alta fizionoimie
deeìt cea care a devenit acuim cunoscută şi rqpetată de fiecare data, a căutat adică
să-1 surprindă intr-o lumina nouă. De aceea, Cornell Sava s-a apropiat de ceea ce
Caragiale trasa drept caracteristică a acestui personaj : Dandanaclie este mai prosi
decit Farfuridi şi mai canalie decìt Catavencu.
Interpretul a mers mai putin pe linia unor efecte caricaturale, căutind să
sublinieze mai degrabă stuipiditatea dublată de violenie, candoarea senilă de sub
care mijeşte vicini inveehit. Dandanache, astfel realizat de Cornei Sava, a fost
mai putin comic, dar muli mai veridic din punct de vedere al construotiei sale
dramatice. Fără stîngăciile unei emotivităti care tine de tineretea actorudui şi de
dificultatea acestui rol, Cornei Sava ar fi izbutit ou sigurantă, şi iîu mai mare
măsură, să realizeze un Dandanache surprius in liuii inedite, un Dandanache care
sa nu fie tributar creatiilor atit de cumoscute.
Caragiale, pe unele din scende noastre, ue-a jprilejuit utile constatari.
In primul nìnid, am putut vedea ca pentru regizorii nostri, punerea in scena
a unei piese de C a r a t a l e eohivaleaza cu o proba de consacrare, ceea ce este exact.
In al doilea riind că, proba de consacrare fiind, orice regizor e tentât sa incerce
(şi e bine că o iface) spre a oferi spectatoruilui o punere ìn scena mai interesantă,
mai atrăigătoare, mai inedita. §i aci este locul să arătăm că inovatia este salutară
doar atunci cînd se produce organic, pe linia şi ìn funotie de textul dramatic,
prin servirea lui optima (ceea ce ma se intîmjplă întotdeauna şi la toti regizorii).
Trebuie aimintit cu acest prilej ca Ion Luca Caragiale era un draima-
turg care cunoştea, pe lîngă problemele vietii şi societătii oontemtporane lui, şi pe

www.cimec.ro 23
acelea ale scenei, cunoştea necesitătile şi imperativtìle serisului pentru scena, ca
îşi elabora piesele aviînd neîncetat ìn fata ochilor imaginea momentului, tabloului
sau situatici respective. De aceea, nimic de prisos ìn textul lui, nimic care sa nu
slujească desfăşurarea dramatică, care să nu conduca ìn mod imperativ la miele
sublinieri şi concretizări ale imaginii scenice, menite la rindul 1er să sllujească idcea
pentru care pleda el. Om de teatru prin excelentă, Caragiale a gindit pemtru scena,
pe proportiile şi in functie de posibilitătile şi mijloacele acesteia. De aceea, textul
caragialesc se impune regiei atìt prin continutul său efectiv artistic, o*t şi ca indi-
catic regizorală, ìntruoit, replica esle studiata de autor şi in functie de mişcarea
in scena pe care Caragiale însuşi o studia in clipa in care dşi construia piesa. Este
nevoie deci de a se respecta ìntocmai toate aceste indicatii şi cerinte ale textului,
faptul acesta constituind o conditie esentială pentru ca imaginea scenica sa se for-
meze cu toată claritatea, in aimănunt, ca şi in ansamblu. Pentru că, aşa cum releva
Remus Comaneanu in cuvtìntul său publicat in programul de sala al speetacoiluikn
din Craiova, îtextul lui Caragiaile este un adevărat caiet de regie. De aoeea, cred,
încarcările de a-1 „supìini" pe Caragiale nu pot ramine, in cel mai bun caz, decìt
lucruri de prisos, care diluează esenta dramatică a textului şi împiedică ritmul lui
firesc de desfăşurare.
Pe de alta parte ìnsa, caiet de regie fiind, şi recunoscindu-l ca atare, acest
text are nevoie ca regizorul să fie pe deplin conştient de obiectivele urmărite de
autor, pentru ca astfel să poată observa îndeaproape exploatarea sensurilor şi in­
tentici satirico a acestuia şi nu să se multumeasca a asista, spectator cuminte şi
pasdv. ca textul să opereze el însuşi mizanscena.
Caragiale era om de teatru şi, ca atare, nu s-a multumit doar sa serie pentru
ca apoi să-şi depună textul, nepăsător şi increzător absolut, an bnàtele vreunui tre-
gizor. El a colaborat intens, clipă de clipă, la toate etapele montării scenice a pie-
selor lui, contribuind astfel la crearea celei mai clare imagini scenice a textelor
sale. Aci îşi are obdrsia (traditia spectacolului caragialesc, ântreruptă mai tîrziu, eu
voie şi bună ştiintă dăunătoare, de carre unii „inovatori" rău intentionati. Problema
spectacolului caragialesc ni se pare deci a fi in primul rìnd o preocupare de a
studia cu precadere conditiile, punctul de vedere şi materialele lasate de Caragiale
in afara textelor propriu-zise, precum şi materialele de istoriografie menite să lă-
mureasca conditiile şi conceptia după care lucra marede nostru autor satiric. Pu-
nerea in valoare a operei caragialeşti trebuie să pornească — aşa cum o pornise
Sica Alexandrescu — de la descifrarea semnificatiei sociale pe care Caragiale o
atribuia operei sale şi, odata cu aceasta — respectìnd pe de o parte ceea ce Ca­
ragiaile ânsuişi dăduse ca contributie proprie la punerea ei in scena — să căutăm
eventual inovaţii pentru îmbogăţirea expresiei, prin aprofundarea mai departe a
sensurilor textului, dar nicidecum prin lipirea unor modalităti de expresie nege-
nerate de text. *
Am amintit toate aceste lucruri, in general cunoscute, cu riscul de a deveni
plictisitor, doar pentru că sìnt de parere că regizorii nostri trebuie sa \\nk seamă
de aceste caracteristici ale operei lui Caragiale, că eie sînt nişte călăuze foarte pre-
tioase in aducerea la lumina rampei a ideilor marelui nostru draniaturg.
Pe de alta parte, cred că nimic nu poate fi mai dăunător decìt faptul de a
foiosi opera lui Caragiale in scop de amuzamemt, de distractie, de comicărie,
practica la care se ajunge de obicei prin folosirea de „oîrlige" şi din tentatia de a
vulgariza textul. Pentru ca trebuie să se ştie, o data mai mult, ca faptul acesta vine
să aducă apă la moara acelora care — ìnca din timpul vietii lui Caragiale, mini-
malizìndu-1, ìl aouzau că ar serie „pentru şi deapre mahalla". O astfel de tenlatie
am întîkiit-o, cum s-a văzut, şi efectele au fost cu totul contrare celor urmă-
rite de autor.
Nu vreau să ìnchei cu o traditionala coneluzie, ci cu o recomandare : mare
atenţie faţă de opera lui Caragiale, atunci ciìnd o aducem pe scena. Ea este pre-
ţioasă şi vasta, plină de seva şi lînvătăminte. S-o ouprindem in toată compilexitatea
ei, căutînd noul in ea însăşi şi nu in afara ei.
www.cimec.ro
 Stema Teatrului „Berliner Ensemble" cu
marea : „Bun venit la BERLINER EN-
SEMBLE pe Schiffbauerdamm"

Florin Tornea

BRECHT
SI TEATRUL LUI'

Cìnd prin 1915, un an de la Lzbuenirea primuilui război mondial, se îmifătişa

sfios la redacţia unei gazetute locale din oraşull său natal Augsburg, ou un caiet
de versuri, Bertolt Brecht avea 16 ani si era încă gimnazisit. Versurile sale uiimdiră
însă ipe redactoruil-şef al gazeted, poet şi el (iìl chema Wilhelm Briistle), penimi ca-
racterul lor cu totul neprevăzut ; de două ori neprevăzut. întîi, penimi maturitatea,
precizia şi limpezimea surprinzatoare a expresiei şi limbii ifoliosite ; apoi, pewtru
caraoterul total lipsiit de epigomdsui, de conventional, total strain de lirica vremii
— expresionistă, idealist expresiondstă. Desi nu vorbeau despre răziboi, "versurdile
contineau in eie un germene de intelegere dndignalta a luimii din jur şi a epocrii.
Era de pe atunoi, lìnea din şcoală, atras de ari/pa stlîngă a politìcii, îşi aminteşte
memorialistul. Cdudat. Caci tînărul gimnazist se născuse şi trăia irntr-o casa de
oameni înstăriţi, ba chiar bogati. Tartăl său era director sau chiar proprietar al
unei fabrici de hiìrtie, liar educatia pe care i-o dădea fdului sau, il destina pe
acesta, mai départe, unei cariere şi unei psihoilogii potrdrvite cu casa şi olasa in
care se năseuse. Totmşi, data — aşa cum însuşi Breehft avea SHO uiărituriseasică niai
tîrziu — el reeunoaşte dna fragedă tonerete găunoşia olased si a mentalitătii celor
din clasa sa, şi o pă>raseş)te :
Am crescut fecior
De oameni cu stare. Părinţii mi-au pus
Guler la git şi m-au educai
In deprinderile omulul ce se iosa slujit
Si mi-au dat învăfdtură arto de a porunci. Dar
Cìnd am ajuns sa am mintea-ntreagă şi am privit in juru-mi,
Nu mi-a plăcut lumea clasei mele,
Nici deprinderea de a porunci, nici de a fi slujit.
Şi aşa mi-am părăsit clasa şi m-am legai
De lumea celor de rind...

„Lumea celor de rind" nu 1-a dsipitit sentimental. Breohit a<vea o sociabiilHate

lucida. Vedea. Vedea din chiar iprimul an al razboiuiluii, consecintele lui, atiìt „in
lumea celor de rlînd" dît şi „in lumea odor cu guiler". $i oîtnltărea. încă din şcoală,

* Extrase din conferinţa rostită în ziua de 18 mai 1959, la Casa oamenilor de artă din
institutiile teatrale şi muzicale.

www.cimec.ro 25
această cântărire a consecintelor era să-,1 primajduiască : se manifestase deschis, în
lucrările sale scrdse, impotrdva războiului şi nuimai fajptud că profesorii ştiau de
unsde vine şi cine e, şi că i-au taxât iesirile lui drept alle unui copil Bmintit şi
iresponsabil, 1-a salvat de la exuiatriculare.
Dar războiul a durât urn an, dod, t r e \ patru, cinci... vo-eme In icaire „cel iagooiit
cu itemei" din clasa sa, cuni se socotea Brecht, avea sa urmeze cursurile Faoulitătii
de medicina din Miinchen şi, iìn 1918, student medicinist, avea să fie <trknis asisitent
într-un lazaret militar. A d are iarăsi prilejul sa vada : să vada iarăşi „luimea celor
de rìnd", s-o eunoască mai bine, să traiasca cu ea şi alături de ea, oror.ile şi rava-
giiìle — materiaile, .umane, sufiletesti — ale răziboiului imperialisit. Ailăituri de „luuiea
celor de mind" şi cu ea, avea iarăşi să cintarească şi să inteleaigă : cine siimt faptasii
şi profitorii razboiului, cime sintt vietimele lui. Ceea ce fusese firn anii copiilariei
şcoilăireşti stiîrbă de „daprmderea de a porunci şi a ifi silujit", devine ân acaşti ani
indignare şi irevoltă, un senitimenit tragic al grotescului şi al durerii, a carni di-
men&iune el nu găsea că peate fi expriimată decît într-o lîmbinare de oroare şi
greajă pentru cei de sus. Aşa a fost concepută fia stihuri de o revelatoare sprinte-
neală pqpulară Balada soldatului mort.
Era cea dintîi (formulare precisa a sentimentelor Ini de clasă : sent irniente
pe care şi le va marturisii de-atunci incoio mereu mai profund, mai ilucid, mai
clarvăzător, de-a lumgul timpului, de la marea .infràngere a Reichului lui Wilhelm,
pi ini la marea inifnîngère a iRaichullui nazist si, mai départe, in perisipectiva renaş-
terii intru dreptate soeiaflă, întru pace şi constructie pasmică a unei noi Germianii
démocrate, libera de exploatare şi de porniri revanşande. Acesit sentiment Si va
fi alimentât, de-a lungul vremii de izbucnirea şi apoi trăjdarea imişelească si
năbuişirea în singe a revoluţiei comuniste germane (ecoiu direct al Marii Revoiluiţii
Socialiste din Oct ombrie), si de miiscarea muncitorească de care se apropia şi pe
care va cauta s-o priceapă în itoaită semnlificatia, adiîncimea şi necesitatea ei iste­
rica. Va studia cu scrupulozitatea omului de stiintă, care dubla in el pe poet,
lucrările clasicilor soci ali ismului, kuorările lui Marx, Engels, Lenin. Sii va ìntfelege
că revolta şi indignarea nu siìnt idecSit incaputul şi veşnKîntul, că singure eie nu
pot duce la dezlegarea marii problème a Jhimii celor de rìnid" ; că e nevo'e sa se
altoiască pe aceste sentimente explozive conştiinta necesitătii solidarit&tiii de clasă,
a luptei şi uirii de dlasă, a limitelegerii lucide a parsipecitivelor şi căilor care due spre
aceste perspective.
Era epoca in care amamirïle crizei financiare şi ale cuimplitei exploaitări in­
durate de mumeitorime din pricina acestora, se iprofiillau şi mai crunite prin pretgatirille
mereu mai puţin camuflate ale unni nou război. Demiascarea substratului miîrşav
şi profiter al razboiului imperiallilsit şi al atlîtătorilor la război apărea neìndastu-
lătoare, oa şi demascarea lumii exploatatoare ca atare.
Recunoscut, indată după razboii, printr-dun premiu acordat dramei sale Tobe
in riempie (premiul Kleist) drept un scriitor de mari resuirse artistice, Brecht se
vedea insă, pe sine — dupa ce dăduse şi povestea lînstrăinatului Baal, şi a avataru-
rilor sărmanului hamal Galy Gay din Omul e om, şi a nefericirilor Din destili
oraşelor — se vedea, repet, nei ndes tula tor sie însuşi : „Lumea celor de rìnd" era
privita fragmentar, pe eazuri izolate, de la periferia ei, nu in esenta ei şi nu in
totalitatea ei. iProletama'tul nu-i apărea incă limpede ca o olasă in ascensiune, desti­
nata — şi istoriceşte in stare — să cucereasca pentru siine, şi penitru lumea le­
ticata asuprita, l:beritatea de sub asuprire, neldreptate şi ignoranită. Parsipeotivele
proletariatuiluii ii rămăseseră innegurate, pe atunci, de prezentta mai directă şi zgo-
motoasă, anarhică, a lumpenproletariiatului. Accentele si fetele acestei „lumi de
nìnid" apar in acca „palma pe gustuil oficiail", cuim o numise Maiakovski şi pe care
Brecht o dă lumii capitaliste prin Opera de trei parale. Opera aceasta avea să-i
aducă notorietate mondiala. Ce greşeailă comisese aultoruH ei ca, Sin ciuda poziiţiei
de-a dreptul „obraznice" cu care itrata iPe stăjpînitorii banuilui, opera ìncinitase in
loc să supere pe aceşti stăpînitori ai banuluii ? din nici un caz ìmeercarea de a da
o lovitură iteatrului „cufliinar", tealtrului mucegăit in formale şi tematica bulevaT-
diera, prin folosirea unei itehnici, unei comipozitii şi construct ii draimatice şi sce-
nice neobişnuite ; nu inaugurarea „teatrului epic" care, de la această Opera de
trei parale, incepe să-si fundamenteze principiile. Ci la|ptul că „opera" rămăsese
— ca şi lucrarile anterioare — o opera critica, nuimai critica. Ceea ccipeutru officia­

www.cimec.ro lo
litate, pentru publioul ofioial, obisnuit, ail stalluri'lor teatrale, era, orioit de findraz-
nea/ţă, o pazzie cumin te >(ba chiar vrednică de tnatat cu un surfis aimuzat). Public ul
oficial se oamplalcea în a se vedea caricaiturizat ; soandalul rau-i dispflăcea, fireşie
soandalul fără urmări. Şi Opera de irei parale asta realizase : un scandali, de ordin
artistic, fără iirmări. Calci ea nu trecca, prin mesajuil e;i, tramitele îngăduiite de
aşezarea socială ipe care o demasoa, inu propunea — in afara baitjoourii — rălstur-
narea ei ; nu vorbea despre putinta acestei răstuirnări şi mai putin despre necesi-
tatea de a face ceya ipentru rasturnarea ei. Pe atunei, iBrechi era un materialist, dar
un materialist lìnea uiecanieist ; ura olasa si aJsezarile elasei burgheze, dar m avea
încă perspeotiya clară, justă, ci persjpectiva anarbică a Tăstunnării sale. Alceastă pozi-
tie incă intîrziartă a lui Brecht apare limpede 'în şarja autobiografica pe care şi-o
face, in poemuil inchinai Sarmanuluì B. B.
CaraoteruH dialectic şi istorie materialist al vederilor lui nu va óiratirzia însă
sa se arate. Din ce in ce mai văldit, mai nedomolit. Mai tuffi fin poezie. tntr-o
poezie lin care distingem nu numai o temperatura mult iridieată a verbuilui său faţă
de cele mai tari imprecatii din alte versuri satinice araterioare, ci şi sentimentul
greu al ìntelegerii depiline a realităitilor dure, sentiment ull unei responsabillităiti poe-
tice fata de aceste lealităti, dublat ide conviragerea că eie pot şi mai ales trebuie
să lie schimbate.
E neìndoios eă aceasta poezie a fosit rezulitatul contaetuHui lui Brecht nu nu­
mai ou viaţa, cu meoazuriile şi oamenii muncii, ei şi al coraiactuluii, care i-a iluuiiraat
vederile, cu invitatura marxist-leninista, contact stimulât spre ifruct ili care artistica
de exemplul poetic şi cetătenesc al lui Gorki. Romanul lui Gorki, Mama, In anni
de ajun al îmscăumării faseismului hitìleriist. avea să-i fie material pentru drama
cu acelaşi titlu. Drama venise să cristalizeze căutările ininoitoare ale poetului şi
clraimaturgului. ale teoretici a nu lui «si praoticiarauliui de teatru ; cantari, toate, şi
din capul ilocului, imenite să slujească altui public deoît celui „ofileial", aitar rosturi
deeìt celor sterili desfătătoare : publiicului muncitor şi rosturilor lui pol'itice, edu-
cării şi iniaririi constiimtei sale revoluitianare* Ziaruil Partkluilui Comunist din Ger­
mana, „Die Rote Falline", nota lîn adevăr. diseutînd reprezentairea imtr-un cere
munclitoresc cu aotori amatori a Mamei : ,.Acesta este un Bert Brecht nou. El a
S'trăbătut şi ieşiit din deşertull institut iei teatrale burgheze şi alcuni luptă allături
de olasa municitoare. N-a mpt incă itoate legătuirile caire-1 tin încătuşat de trecut.
Dar o va face. Va trebui s-o facă şi curiind". In oehii piresei burgheze, sumprinsă
de această cotitură in ereatia lui Brecht (desi tot ceea ce sorisese şi incercaise pina
la Marna vestea această eotitură), dramatnrgul era taxât drept „Kulturbolsehewiist",
balşevic all eulturii. 3>i asa va ramine de aitumci lìnlcollo — in pofida tuituror incer-
cărilor critica oficiale de atunei (şi de mai tìrznu !) de a dilua continutul o;perei
sale, de a-il atrage pe dramaturg in tabăra vederilor şi priaotioilor capitaliste ìn
domeniul artei.
De ila Mama, şi pe imăisanră ce se inalspreau şi in taira lui şi peste notare con-
d'tiile de viată şi de muncă alle scriitorullui dornic să rostească in lumea burgheză
adevărul, opera lui Birecht se va dezvolta mai departe, neabătut, pe Linia curajoasă
pe care i-ia prevestit-o partildul, de care el era acum atìt de apropiat. Opera lui va
deveni, incepìnd cu Marna, o adevărată „oglindă a lulptei iilmipului nostru", cum
avea sa i-o definească Konstantin Fedin. Această luptă, văzută fie an problema­
tica relatiilor dintre elase, fie in problematica păcii şi războiului, fie în proble­
matica aspiraci il or omenirii spre mai bine, fie în problematica patriotismului na­
tional, a fost neìncetat uruiărită şi dusă din unghiuil de vedere al progresului, al
triumifului noului te lume, ali convimgerii că lumea peate şi trebuie să se schimbe,
eă annuii ponte şi trebure să eunoască şi să stăjpîneajscă propria sa deverai re, să ou-
noască, sa stapìneasca si sa dirijeze devenirea lumiii ; din unghiul de vedere al
clasei municitoare, al aspirâtiilor şi convingerilor ei, din perspeetiva marxistHlerai-
nis'tă, socialista.
Marna nia avut parte de un spoetami de mare anivergură. A fost interzisa,
ìnainte incă de ìntunecarea hiltHer:istă a Germaniei. Satira anticapitalista Sfìnta
Ioana din abatoare, care a urmat Mamei. n-a putut fi jucată nici ea pe pămnntul
gerinan, caci in 1933 regiimull hiltìerist il sileste să itreaeă granita, sa intre in emi-
gratie, să colinde tari şi erase — Viena, Paris, Copenhaga, Helsinki, New York,
Hollywood... O emigratie plină de surprize amare, de neliinisie. iln tara lui, carţile
sale, alături de ale altor soriitori demooralti, sirat arse ìn strazi de gealatii cuilturii
lui Gobbels ; in Spania e dezlămtuiit şi susfmut cu arme fasciste si bani ai demo-

www.cimec.ro 27
 Hélène Weigel In rolul titular din
„Mama" de B. Brecht, după roma-
nul lui Maxim Gorki
Ernst Busch in Mefisto din „Faust
de Goethe
www.cimec.ro
cratiilor „neinterverutioniste", războiul ci­
vil. iSînt invadate Austria şi iCehoslovacia ;
"vine apoi rasinea de la Miinchen si, ou
invazia Polonici, se porneşte mzboiul :
cotropirea criuiinala a Uniunii Soviet ice,
apoi Stalling rad ul, iretragerea, prăbirşirea,
lîmfrîngerea — a doua miare lîrafriîngere
a imiilitarismului germaU, scindarea Ger­
manici...
iN-a fost eveniment in a cesi tirnifp de
grêle triste|i, pe care Brecht să mu-i fi
consemnat în datele semnificatiei lui cele
mai esenţiale, [pe care să nu4 fi folosit
spre elarifiearea omenirii, spre prevenirea
dezastrelor, spre în tări rea mădejdilor şi
a comştimtelor cinstit luptătoare. Războiul
civil din Spania prilejuieşte Puştile Te-
rezei Carrar : — nu poti s*a neutra într-o
Juptă in care e în joe cauza ctlasei tale.
Ajiinul iăzboiului îi inspira Mutter Cou­
rage : — războiul de agresiune e o afacere
imurdar negustorească, în care cad răpuşi
oamenii din lumea de rind, lìmpotrirva
căraia doar conştiintele oarbe sau iiînipe
pot fi sentite să lupte. Apoi, Domnul
Puntila şi sluga şa Matti : — nu exista
punte de legatura, de impacare in tre ex-
ploatator şi exploatat. între stăpiîn şi
slugă ; argafii „slăipîn lîşi vor gasi uşor,
cind vor fi ei stăpîni pe soarta ilor". Apoi,
Omul eel bun din Sîciuan : — nu poti fi
bum in oriinduirea răutătii, a capitailisimu-
iluii ; răstoarmă orînduirea ca să aifli binele
in lume. Apoi, Mizeriile celui de-al treilea
Reich : — „sarcana noastră e foarte grea,
dar e cea mai mare din cite exista : să
eliberăm omenirea de asupritorii ei". Apoi,
Ascensiunea de zagăzuit a lui Arturo Ui :
— averiisment. Hitler a luat puterea, dar
putea fi oprit, mai poate fi oprit să se
intindă. Apoi, Capetele rotunde şi cape­
tele tuguiate : — rasismul e o diversiune
crilmina'lă a siăpftnitorilor. Apoi, Soldatul
Şoeik în eel de-al doilea război mondial :
— inifringerea dui Hitler e inevitabilă. Apoi.
Nălucirile Simonei Machard : — dusmani
nu siîmt doar cotropitorii tării, ci şi cei care
fraternizează cu ei. Apoi, Cercuì de creta
caucazian : — dreptatea e de partea muneii
şi dragostei de om, nu de partea huzuru­
llali şi a inuimanului. Apoi, Viaţa lui Gali­
lei : — a ilupta pen tra adevăr e un act de
eroismi, greu de lîndeplirait ; dar adevărul
itrebuie să lînrvingă, tìl iti luimineaza cailea
apre transformarea Intani. Apoi. Ziìele Co-
munei : — avertismeni proletariatului, zlîrn-
ibrele capi tal iiştilor slînt ucigătoare, nu te
Sncrede iîn eie.
...Tot ce a soris şi rostit Brecht — la
.posturiile de radio, in coniferirate,in dezba-
teri puiblice — im tot acest lînciîilcit şi aima.r-
DÔC răstiimp de peregrinări, a fost scris si
rostit eu curaj, "de pe cea mai nobiilă po-
28
zitie umana — a păcii lîn lume ; de fpe Ernst Busch In rolul titular din
cea mai ava usata poziţie sooială — a „Viaţa lui Galilei" de B. Brecht
olasei imuncitoare. De aceea, desigur, anii
New-Yorkuilui şi Hollywaodului n-aai fast
pentra Brecht ani de tilhnă — dita itilină
putea gasi ani emigrant — nici imaterială,
<nici, cu atììt imai putin, inorala. De aceea,
a cesti ani s-au isjftìns.it cu interrventia bru­
itala a Cornisiei pentra cercetarea aeti-
vitatii antiamericane, in cugetul şi in con-
vingeriiile lui Brecht, silindu-il să părăsească
Statele Unite a!le Aimericii. De aceea. „ex-
ţperientele" teatrale fìncepute in 1928 pe
scena de fpe mail ni iSpreei — la Schiiff-
bauerdamim — au lost anevoie continuate
in emigratie şi nu au ipiuiut atinge cnista-
lizarea idecît după intrarea ipoetu'lui, din
nou, ìn 1948, ìn patria sa, In Republica
Demoorată Germana.
Mai găsise aiei, lìn 1948, urtmele greu
de sters ale rainelor ; Tesiimitea cu durere
ìn preajmă-i lipsa ifecionilor tarii sale,
multi, otraviti cu ani in urtmă de min-
ciunile murdare ale ifascismului, rete-
zati apoi de nrgia măeelului. Mama care-şi
legănase prunoul cu 25 de ani în urmă şi
care-I prevenise ìimpotriva minciunilor
murdare, care-i cerase .,să se fina lìnga
ai lui" ca noi cum va să ajungă să adirne de
vreo siîrană ghiimpată..., fisi pliìngea acuim
copiluil mort in bruna „căimasă a montii"...
ili fin tampina (însă ibucuria de a ve-
dea desifăiş uni nid u-se cu elan monca de re­
construire imaterială şi suifleteasca a po-
poruilui m'uncitor. \$1 ilntlìimpinau revoluiţia
culturală şi sprijiniul neprecupetit al gu-
vernuilui democrat al Germanici, pentra
a pome in practica şi a-şi dezvolta munca
oreatoare, lìn teatrali iì.ntemeiat şi condus
de el şi de sotia sa Helene Weigel. Ani-
niatoruil lìn teatru era şi animator al linei
culturi, al unei arte inchinate farà ocol
luptei pentra pace, lìmpotrilva războiuilui
in liuime. Omul de teatru care-şi punea
opera sa dramatică si scenografica sub
egida porainubelului păcii al ilui Picasso,
porumbel care caracterizează esenţa ansasi
a aatiivităitii oaleotivului tea trai „Berliner
Ensemble", se va adresa ca scniitor sorii-
torilor ci ca artist artistilor, ceriîndu-le să
dezbată nrmatoarele cinci propuneri :
Î. — Liberiate deplină carfii,
cu o restrictie ;
2. — Liberiate deplină teatrului,
cu o restrictie ;
3. — Liberiate deplină artei plastiee,
cu o restrictie ;
4. — Libertate deplină muzicii,
cu o restricfie ;
5. — Libertate deplina filmului. Helene Weigel in rolul titular din
cu o restrictie ; Mutter Courage" de B. Brecht

www.cimec.ro 29
restricţia : nici o liberiate scrieriior şi operelor artistice care preamăresc războiul
ori îl prezintă drept ceva de neînlăturat...
Scrisoarea deschisa adresată scriitorilor şi antiiştilor se înoheiia cu un memento
inori :
Marea Cartagine a purtat irei razboaie,
Mai era puternicâ dupa eel diniîi,
ìncsL in stare sa fie locuită, după al doilea.
Ştearsă de pe pămînt şi de negăsit, după al treilea.
Premiu] Lenin pentru Pace, ce d-a lost acordat un 1954, a venit ca o distinotie
care ìnoununa, pe drept, eforturile creatoare, viiata, luipta, conviiigerile şi reali-
zăirile lui Brecht.
***
Această concern traita trecere în revdstă a carierei de cetătean şi seriitor a lui
Brecht mi s-a parut ut Sia nu numai pemtru cunoaşterea si pretuirea unei vieti
exemiplare, dar şi pentru nmtelegerea lesndoioasă a ceca ce pare, la prima vedere,
complicat şi greu de priceput in cxeaitia şi practica sa artistica. In adevăr, modali-
tatea artistica a teatrului brechtian nu poate fi abordată cu folios deeît pumìnld-o
în suberdine şi an relatie dialectica eu comitinutul şi tendrintele ei. Aşa abordată»
se va lîntelege dim eapul locului că prin forma tehmică, cantata şi expérimentâtă
de diînsul, Brecht s-a străduit sa dea relief şi efiieacitate functiei social-social iist-
educative a teatrului. Se curvine să subliniez : este vorba de expérimente, desi în
lumea teatrului, o anumită terminologie şi anumite orientarti tehmice siînt socotite
primeipii definitor şi definitiv nu nuimai formulate, dar şi oristalizate de
Brecht. In realiitate, (în pofida umui ,jMic Organon pentru teatru", conceput în
cîteva zeci de punete-reguli explicative şi uneori normative, teoriile teatrale
ale lui Brecht s-au născut şi s-au acuimulat, de la piesa da piesă, de lia o inscenare
la alta, chiar de la o repetitie la alita, într-un procès oontiuuu de cantari, de în-
trebări, de solutii, unele dinitre elle compdetînd sau negtîmd alitele anrterioare. Ddn
acestea nu se poate spume ca a răm.as um sistemi, oi mai degrabă o orientare teh-
nică, artistica, rod al unei conrvdmgeri deopotTivă estetice, sitirtnitifice, fdlozofice şi
politice. Aceasiă orientare oheamă mu la iîntelegerea îiru^u&tă a soluţiilor sale, ci
la întelegerea creatoaire, deed desohisă defeavfirsirii, a soduitiallor propuse.
Care e orientaTea aceasta ? Este orierutarea spre cuprinderea dialectica a
fenomemelor vietii, ca si a aCtului teatral ; esite apeluil către realizarea umei imiia-
gini artistice — dramatice şi scemice — în stare să prezinte lumea, şi viarjta, şi
omul, nu in aspeotele în careni afilăm aparent, nu ca pe niişte real'tăiti impietrite, ci
în continua devenire, realităti istorice supuse pieirii sau transiformării ; nu ca
pe mişte realităti observate la suiprafata lor, ci în esenta lor, aşaidar în aspec-
tele lor contradictorii. Orientarea aceasta nu s-a nàscut arbitrar în gdmddTea
şi în praet'ca lui Brecht. Ea este rezuiltatuil umud ilumg şi obieotirv procès de expe­
rience teatrale, lîncepute lìnea din praguil veacului, şi pe care Brecht le-a uraiărit
cu atentie în sensurile si lîn conitriburtia lor la dezvolrtarea teatrului. Aceste expé­
rimente erau pormiite atît pe pia null literaturii drarmatiice, dît si pe plamul artei
see nice, fie pentru a îrnmoi mrţrloaceile de desfaitare a pubdiicullui, (fie pentru a
adînci şi âimbogati rnilijloaceLe de instruire, de educare a publicului. Experiantele
înnoitoaire îm teatrul modem s-au puriait ipe aceste doua direotid, ca pe diTeçtiile
defimatorii aie teatrului, dar an mod paralel, ifără sa se întfilnească. Eie au cultivât,
pe de o parte, gustili umui amunmit publie dornic de „efecte", venit — cum spunea
Brecht — distrat la teatru ca să se distreze şi, fin care scop, teatrull trebuia sa
găseasca mijlocul de a-i comcenitra aitemtia. Eie au tints, pe de alta parte, sa mul-
tumească setea de cunoaşitere a omului, lărgind sfera tematica si a problematicii
teatrului dincolo de psdhologia mărunt individualista înspre mişcările sociale şi
ohiar înspre mişcările revoUutionare aie Clasei miumcitoare. Umele ouiltivau emotidle
pemtru emoţie, celelalte ajumgeau finsai, instruimid, sa se secăitaniască de seva înciîm-
tării airtiistice. Problema se punea, în momemtul în care Piiscator (şi Brecht alături
de el) imiitia „teatrul politic" ca un teatru ail viremii, ca un teatru mecesar miscarii
mumeitoresiti, oum sa se îmbine aceste doua limii functiomale aie teatrului. Toată
bogătia de cuceriri tehmice pe care, de la Antoine, Brahm şi StanMarvski pînă la
Gordon Craig, Reimhardt, Jessner şi Meyerhold, le-a cunoscut scena tçatrala, Pis-
cator le-a foJosit, adâugiîndu-le pe deasupra sisteme tehinice noi, grêle şi complicate

www.cimec.ro 30
 maşinării, faetori artistici neuziitati pfină attuned în teatru, ca, de pildă, fiflinral,
metode de lucru ce se voiau irewolutionare, (în care un spectacol se realiiza Sn coimun
ou mai multi draimaturgi, cu mai multi seenograjfd ©te. Totuişi, efeotele instructive-
didaiotiice, daca se reaiizau pe aceaslă cale, se reaiizau ìimpotriva a ceca ce se
numeşte şi se doresle a li element arti&tic, ìimpotriva celeilalte functid — deslă-
tătoare — a tealruiliuii. Era o discrepantă lìintre funotia de cunoaştere şi aceasită
funette de îneîntare, care chema spectatorul să se contopească cu viata, cu psico­
logia, cu destinuil eroulud pe care-I vedea pe scena. Această contopire rălpea pe
spectator din propria Ioli viaită, fil Iacea s-to uite şi sa se uite pe sine, ìl „narcotiza"
prin sugeslii, prin emetti sterile, prin illuzii amăigitoare. Se punea problema gă-
sirii unni mijloc de a destepta emotid ìm spectator care sa nu-1 deslacă de readi-
tăjile din jur, ci care sa trezească în el senitiimentull unei cresteri prin ounoaşlere.
senlimen'tuî bucuniei de a li mai puternic, de a actiona, de a interveni actiiv în
viiată, după eonitetmplarea speolacoluliui. Aişadar, se punea problema găsirii umiui
mijloc de a păstra, in cadrele strate aile teatrullui, elementul emotional complétât
şi dinamizat de elementul lucidiitatiii, ail gtinldirii active.
Ce metodâ urma sa se folosească penitru a se ajunge la înlocuirea desifătării
gratuite prin emoţia parlici)pativă, ou setea de a cunoaşte, de a actiona, cu iscarea
unei ati'tudini criitice fata de scena ? Pumînd înlrebarea, am définit în rosituritle lui.
vestitul „efect de dilslanitare", atît de discultat şi în juxul caruia se înrviîirteşte
ìndeobsle inleresul, mai bine zis ouriozitatea fata de teaitrul lui Breohit. Căci aeeastă
metodă a disitanftării a fosit preconrizata (în teatroni modem — după partdciparea la
experientele lui Plilscaitor — de Bertolt Brecht în teatrali lui. Nu e aici momenlul.
nici timpuil nu îmgăduie, să fincencăni dez volta ri în • fiumi acestui efeot de dislan-
tare. El consta, ca să folosdim pe sourt (lamurirille lui Brecht lîmsuşi, în a (reprezenla
întîniplari şi cameni ca date is to rice, deci trecatoare, ohiar dacă e vorba de con­
tempcrami ; el înlseamnă a privi cu neìncredere şi curiozitalte, a privi examinator.
o fintìmplare, un caracter, socotite altfel ifoarte cunoscute ; înseammă, aşadar, să
real:zezi un teatru care „să MI inai ìimibete" pe slpedtatori, sa nu le mai ofere iluzii
goaile, un leatru care, departe de a-1 lace pe spectator să evadeze din vială ori să
se ìmpace cu scarta, ìl pune fin fata puitinrtei de a o cunoasle, deci de a o siăipîni
şi diri.fa.
Fireşte, practic, realizairea dramaltica (si iscendcă mai ales) a tìfectuilui de
distan-tare e o problema complicata sii care naşle complicata. Desi principini ei e
doar aparent nou. iLendn (ìl descoperise fiwtr-un leatru de imulsdc-liall din Londra.
Gorki povesteşie că „numerele excentrice", urmanite de Lenin acolo, i-au lost ex­
plicate de Lenin „ca o lormă deosebita a arici teatrale". în care se foloseste „un
fel de attitudine satirica san sceptìca faita de oeea ce e ìndeobste admis" ; în care
„se vede tendiinta de a iratoaree (lucrurile pe dos, de a le diifornua putin, de a arata
absurdilatea obişnukudud. Complicat, îinisă interetsant" ìncheia I^enin expilicatia l .
Diistantarea a lost folosită ca metoldă şi în teaitruil claisic spanntol, şi AD teatrul eliza-
bethan : este folosiită şd fin teatrul chdnez. Dar ea pune cu acuitate probileme fiin
realiizarea ei şi in chiar rezultaiteile ei. Prejudecatile teatTului naituralldlst sfinì, pe de
o parte, prea puterndee ìnca, pentru a li lesne abandonate ; pe de alta, disponibi-
litatea spre sarirea peste sa este şi ea loarle Irecventa : dovadă, pe pian teoretic,
intrebarea, cruciala, dacă nu cumva efeloM de dislianitare — la jocul actorullui —
duce sau îmseauimă, poate, chiar adoptarea jocului „prin reprezentare". In-
trebarea se mai pune dm legatura cu prezenta emotiei ca ataTe în teatrul de tìis-
tanoTare şi aşa rn^ii deparie. înlrebarille aceatea îşi au răispunsul lor, în însiuşi adu-1
ari'&tic teaitral regizat şi realizal de Brecht şi elevii lui, desi răspunsu! a fosit dal
în dese rìnduri, şi explicit, de dlìnisul. Peate ìnisa ca o lectie ipractică ar fi mai de
folos deedìt ìncercarea de a da alici asemenea răsipunisuri. O asemenea „lectie" a fosrt
înaintală, într-c serisoare-poem 2 , actorilor TeatruLud Munciloresc „Theatre Union"
din New York, fin anufl 1936, dupa reprezentarea, ìnlr-o vertsiiune engleză, a
piesei Marna.
Sìnl înlătisale fin aceajslă lectie, aQăJturi de problema ca atare a dislanlării.
şi o seamă de alle chestiuni anexe, care fac însă eşaifodajul teorelic şi practic al

i M. Gorki, schita V. I. Lenin, în „V. 1. Lenin despre cultura şi artă". E.S.P.L.P.. 1S57,
p»g. 610.
2 Traducerea a fost publicată în „Teatrul", nr. 5, din 1959.

www.cimec.ro 31
tehniieij teatrale brechtiane : teatrul breohtian tratează ohestiiinile miariii, sociale, ìin
chip adecvat, mare. La baza arted lui stau simplitatea, caracteristicul, preoizia, relie-
farea esentiialului, ìnlaturarea priisosiuilui, a mflorAturilor, ìncrederea ìn recejptivi'tataa
spectaiorului şi deci fin putinja trezdrii juidecătii sale lucide, sublinierea noului, pă-
răsirea inertiei ìn deprinderi Yeehi, in depirinderea mad ales de a rămlîne la gustul
dat al puihMouihià, /ìn loc de a devansa acest gust, de a unmări creşterea, eduicairea
acestui gust
Aceste linii directoare sfìni doar, unele, ìm ansamblul muncii practice teatrale,
preconizaite, veriifdjcate şi experiimemtate de Biretohit încă din 1928, ciìnd Umora chiar
ìn sedimi actual al lui „Berliner Ensemble", împreună cu Hellene Weigel, Ernst
Busch, Peter Lorre, Oscar Huanolka, scenograful Neher şi altii. Tendin/ta teatrullui
breohtian, reallizairea oinei eficiente (maxime, a imprimât şi artei aotoriceşti — dic-
tiunii şi gesiticii — o lìmprospatare. Diotiunea determina aimploarea gestului, dar ìntre
ge&t şi oujvLnt exiista o legatura de reciproca iinifluenitare. Principiul gestic in teatrul
brechitian, ca şi principiul decorativ, pireeoniizat de Neher, urmăresc corespondenta
nu ninnai cu viiata şi ouivimtul personajelor, ci şi lînveşimlîntarea personajelor, a ac-
tiunii lor, potrivit cu perspectivele devenirii lor în spectacol ; rnifluentate de per-
sonaj, si gestul şi deoorul infilueniteaza la rlnldull lor replica, modul de a replica si
de a actiona ad personajiului. Legatura dialleotică lìmtre gest şi cuivlinit, lìntre aotiuine şi
decor, ìntre inscenare şi text, ìntre spectacol şi puiblilc, este continuili urmărită.
îndeosebi, legatura dintre spectacol, deci dintre ansamblul artistic şi tehniic al tea-
trului, şi public este o legatura care se doraste a fi de influenjare reciproca. In

www.cimec.ro 32
acest sens, vizitele, discuitiile în sate, în fabriei, sau în alte institutii, şi la teatru,
ou ipublLauil, ou oamenii mumjaii, în cbiar perioada de pregătire a speotacolelor, şj
după încbeierea aoestor prega/tiri, slìmit seninificative. Eie vorbesc nu noirniad despre
o imetodă de docuimentare din pantea corpullui artisitic, ci de o vădită dorinţă de
a nu sta pe kxc, de a merge mereu înaitnte, în descoperirea noulluii, a cărui necon-
tenită cercetare a ramas oa o sarcină testamenitara din partea maestTului.

A fi în căutarea noului — dar mai ou seamă a-d desccperi — nu este o

saroină întîimplătoare. Ea fareste în primul rlnd de rutimizare. Ea indesneste apoi
ìmbogatirea şi perfectarea — cantate de aitfel neincetat de Brecht în timpul vieftii
— a stipulili sau teatrali, a fontei de înirîurire a stillului său. Este o sarekiă pe care
„Berliner Ensemble" se străduieşte s-o împlinească neobosit. Nu pentrtu că memoria
lui Bertolt Brecht stăpîineşte încă proaspăt miumca cotleotiviului — de la col mai
mărunt factor pina la oel mai de traspundere — dar penitriu că în acest ooleotiv
se aifla clemente a căror cariera artistica şi viată, aidoma lui Brecht, au fost in­
chinate noului.
Sa nu pomeniui decìt despre conduioătoarea teatruflui, Hellene Weigiel, şi despre
aiotorul Ernst Busch, a căror prestiigioasă artă o vom putea cunoaşte peste cîteva
zile. începuturile ilor artistice se confundă ou începutjiole vieţii lor cetăteneşti şi
matuirizarea lor artistica se conifundă cu maturizarea vederii iLor politico, cu ata-
şarea lor deschisă de mairea cauză a olasei muncitoare, a viiitorului ei nou, revo-
lutiomar, socialist.
Ceca ce putem spune despre Helene Weigel şi Ernst Busch — prima a trait,
îmipreună cu tovarăşul ei de viată şi de creatie, căile aspre ale emiigratiei ;
celălalt, prin cîntecul său şi cu arma in mina, a inflăcărat şi a participât la
luptele dlasei munciitoare, in brigatile internationale din Spania, im actiunille de
partid, iar din temniţă îsi lăsa auzită spre mobilizare la înorederea Sn victoria
fonala a clasei muncitoare, vocea lui de oîntăret al baricadelor, de „Tauber al
baricadelor" cum i se zioe —, ceca ce putem spune despre ei, putem spune, pe
coordonatele lor personale, si despre actorii si Tegizorii mai tineri, elevi şi emuli ai
lui Bertolt Brecht, mădullare pretioase ale teatruilui ìntemeiat de diusul. Exista la
„Berliner Ensemble" in relatiile tovăirăseşti şi antistice dintre membrii coleorivullui,
în disciplina şi seriozitatea lor profesionala, in siuiplitatea lor umana, in setea lor
de a cunoaste si de a dezvolta cunoaisterea, un climat îmbietor de muncă pe care
ninnai conştiinta unei misiuni malte — greu de implinit, dar plina de satisifactii —
ìl poate naşte. E conştiinta miisiimii de educare a paporului, prim puterea transfor-
matoaTe a artei.

Spre sfîrşitul prematur al ziMar sale, Bertolt Brecht a socotit cu cale sa

pună capăt unor „erori" care circula în jurul teoriilor şi practicii sale teatrale.
Această punere la punot noi făcea în fond deoîit să trimită sipre o privire mai atentă
şi mai adinca a operei sale, a continutullui ei, a intenţiiilor, tendinţelor şi obiecti-
velor ei : spre caracterul şi substanta ei de clasa, spre pozitia ei neabăitut com-
bativă ìmjpotriva orinduirii şi neprezenitantUor societăţii capiitaliste, ìmpotriva eticii
şi esteticiii sale ; apre caracterul ei militant realist, inchinat luptei pentru pace in
lume, ìnohinat c!lasei muncitoare şi cauzei sale revolutionare. „Teoriile mele, spunea
diinsul — sìnt mult mai naive dédît se socoate, decit moduli meu de a ma exprima
lasa sa se presupună... Voiam doar sa imprimi teatrului un salt care să-1 duca de
la interpretarea lumii la schiimbarea ei. Sohiimbăriile care s-au iscat după această
intentie... au fost, mari sau mici, înlăuntrul actului teatral. Cu alte cuvinte, o can­
t i a t e enormă de regnili vechi au rănias „fireşte" cu totull neschinibate. In acest
cuvintel „fireşite", sta greseala imea. N-am ajuns aproape niciodată să vorbesc şi
despre accie reguli ce Tăoniîneau nesohimbate, şi multi cititori ai indicatiilor şi
teoriilor mele presupun că aş fi vruit sa le limlatur. Criticii ar face bine sa-mi

3 www.cimec.ro
— Teatrul nr. 6 33
privea&că teatrul asa euim o fac spectaitorii — fără a oîmiari mai ìmitìi teoriile mele.
Vreau să sper ca atunci vor vedea teatru pur şi siimpllu, cu famtezie, cu umor,
cu sens, şi abda dupa o amailiză a efectullui lui, vor da peste ceva mou, peste ceea
ce pot afla lămiurit în explicative anele teoretice" 3. „forma uned repTezentaitii —
mai spumea el — poate fi bună doar atuinci oîmd este forma contimuluilud ei. Şi
nu e bună cînd se îmstrăimează de el" *. Asadar, prdimorddailitatea eontiniutullui,
unitale lîntre conţinut şi forma, asadar realismi. lata finainte de oricare înnoire,
ceea ce pretinde explicit — 'în pralctică şi in înitedegere — teatral lui Brecht. Teaitrai
„al epocii stiiinitifàice", ouan îi place sănl mumească, el apare astfel nou şi actual,
nu atît prin felul cum, ci prin ceea ce oglindeşte ou stato rmr'leie, prim ceea ce prodec-
tează cu statornicde : perspectiva f inala a victoriei clased imiumicitoare îm lupta eu
aşezanea burgheză capitalista.
„Este acest slid nou de reprezentare, noni still ? — se îmtreabă Breichit ; este o
tehmieă finita, cuprinzătoare, rezultatull ultim al tuturor experimentelor ? Răspuus :
Nu. Este doar una din cai, aceea pe care noi ani străbătut-o. Incercarile trebuie
continuate. Pircblema priveste toată anta si este utriaşă. DezLegarea către care s-a
tins aici este doar urna dimtre probabiil muntele solutii alle problemei, care soma aşa :
cum ipoate teatral să fie în acelasi timp desfăitare şi educatie ? Cum poate să se
desfaca de negotul narcozei sufileteşti şi sa devina dintr-o institutie a iliuziilor o
institutie a eunoaşterii ? Cuim poate să-^şi dobîmdească teatrali său omull veacului
nostra, chinuitul şi eroicul om, omul de care s-a abuzat atît a, omul atît de inventdv,
omul care «e poate schiimba pe sine şi care poate să schimbe odată eu sdne iuraiea
din juru-i, omul acestud iînfricoşător şi mare vealc ? Gum poate dobindi acest ootn
teatrul care să-J ajute a se stăpînd pe sine şi a stăpîmi lumiea ?" 5 Sîmt. cuviniele
aflate dntr-un anamiuscrds postumi, dim care iîmţelegem grija care 1-a firaunlîmitat sta-
tornic pe Brecht de a realiza o artă, un teatra pe măsoira tinted căire care el voia
să ìnalte pe spectatoruil său : tiuita comunista. Sipre acest teatra. timide, îm strădania
înnoitoare care-i este proprie, împreună cu înitreaga cultura soledìalista care se dez-
voltă în lagăral mostra, şi „Berliner Ensemble". A pretui acest teatru dincolo de
îmtrebăirile privind stilul şi tehnica sa artistica proprie, în tendimtele lui, înseaimmă
aşadar a preţui desigur din nou pe Brecht care, în preadma morţii, aifilase totuşi, ca
o culminaire a muncii şi căutărilor sale, primeipiiile de bază estetiice în stare sa
duca la definitivarea stdlului şi tehnilcii cantate de dinsull : prdmcdpiile realismulhii
socialist. A preţui dmsă acest teatra îmseaimmă dn primul aiîmd a constata, împreujiă
cu Brecht, amploarea pe care Germania democrată a dat-o culturii socialiste în
cei zece ani de la întemeierea ei. E o constatare pe care o facem cu gratitudine
faţă de comtributia adusa de Republioa Democrată Germana la mărirea patrinuo-
niului artistic al lagarului socialist, patrimomdu aTtiistic prin exoelenţă legat de
lupta şi năzuiinţele tuituror popoarelor pentru piace şi bine in lume. Şi cu această
gratitudine salutami şi aplaudămi prefiosul oaspete, teatral lui Brecht, „Berlimer
Ensemble".

3 B. Brecht, Discuta la o repetiţle (Notaţii la piesa Katzgraben), în „Sederi despre

teatru", Ed. Suhrkamp, Frankfurt pe Main, 1957.
4 B. Brecht, Unele erori despre stilai de joc de la Berliner Ensemble (mica conversale
despre dramaturgie), apărut în „Sinn und Form", număr special închinat lui Bertolt Brecht, 1956.
5 B. Brecht, Despre teatrul experimental (studiu postum), apărut în „Studii" nr. 1/1959,
www.cimec.ro
supliment la revista „Theater der Zeit", nr. 4/1959.
GÌWDDD
Dumitru Solomon
CEVA DESPRE REPLICA OFENSIVÂ

In teaitni, replllciile sìnt de mai multe feluri : lince sau dramatic*;, a(pod
aforistice (independemte), caracterizatoare (pentru personaje) sau esplicative (pen­
tru desfăşurarea imtrigii), scunte sau lungi, utile sau inutile... Nu ştiu daeă aceste
subdiviziumi, care noi sint trainsainte, ci destull de relative, figurează sau nu ìn
vreun tratat de teatrologie. Nu e nevoie să figurez© : le simte, uneori le indura,
fiecaTe spectator. Pu team să mă ocup de una din categoriile de mai sius. Dan o
discuţie in iredacţia revistei „Teatrul" mi-a sugerat abordarea replicai... ofensive
si, inevitabili, m-aim ciocnit de o noua categorie : replica ofensivă şi replica, s-o
mumim, neutra. Ştiu, se pot ivi nenumărate întrebări şi obieetii : QÒ orice replica
neofensivă este neutra, deci îmtr-o piesă ruminai cu raplici „neutre", opoziţia nu
mai are valabilitate ; b) cind replica uniui personaj e ofensivă, replica interlofou-
torului trebuie să fie neutra sau defensivă, dar ce te faci totmşi, dacă şi replicille
acestuia au un caracter ofensiv ? ; e) de ce nu spui, m definitiv, replica ofensivă
şi replica defensivă, pentnu :ca antinomia sa fie totuşi expniimată exact ? etc., etc,
Trebuie sa fac o p^recizare ut ilă : replica neutra nu este nuimai replica ne-
ofensivă. Această categorie fund prea larga, mici nu intra in discuţie. Replica neutra
este şi aceea care nu e ofensivă, dar ar trebui să fie. Avena de-a face deci cu eategorii
valorice şi nu cu simple eategorii tehnice. ìn această lumina trebuie sa diseutătm
problema. De ce considerami necesară o dezbatere pe marginea caracterullui ofensiv
al repliciii, nu e greu de raspuns. In dramaturgia veche, aceasită problema s-air
fi putut pune doar ca o ohestiune particullară, într-adevăr de tehnicâ, şi ar fi
avut o valabilitate restriînsă. Personajul finaintat din piesele bume presooialiiste,
chiar dacă avea de pantea sa dreptatea, adevărul, era in minoTitate. Eil putea,
cel mult, sa dea atacuri, să duca o luptă de hărţuială, dar nu să dezlănţuie ofen­
sive. Replica Norei lui Ibsen are sii ea un caraciter ferm, voluntar, însă limitât la
o ìnfruntare individuala a moraJlitătii egoiste, meschine, caracter ist ice societari
burgheze. Doctoral Astrov al lui Cehov e pe pozitià mai avansaite, dar şi eli se ré­
suma la atacuri izolate, lipsit fiinld de forte morale şi numierice pentru a intre-
prinde aetiuni cu caracter de ofensivă.
Abia odată cu draimaturgia realist-socialistă a apărut eroul dramatic de tip
nou, capabil sa exprime o majoritate socială şi o suprématie morală. AtacuniJe
lui, ìmdreptate impotriva veohiilor valori <(nomvalori !) burgheze, pe planuri vaste
şi diverse, implica angajarea unei societàti, militar ea partinică pentnu un ideal
définit, pe care-d saujeşte conştient şi activ. Personajul pozitiv nu are dreptul să
stea ân expectativă sau, mai exact, adoptiìmd această postura, nu mai este personaj
pozitiv, nu mai reprezinta partea cea mai lînaintată a societătii noi Sn care trăieşte.
Aiît tinip cît socialisamul mai are duişmani deolarati sau ascunşi, externi sau in­
terni, personajul pozitiv are datoria sa nu părăsească poziţiile de luptă, să mu
înceteze ofensiva. *
Fireşte, ca lin orice luptă, exista retrageri, înfnîmgeri, vremelmioe izbînzi aie
adversaruilui, dar replica personajullui pozitiv, ca şi însăşi ideea piesei, trebuie sa
indice ori să sugereze sensul general al dlesifăjştiurării băitălliei, raportul de forţe pe
plan istorie, cu alte euvinte cine este mai puternic şi, inevitabil, învinge.
Replica ofensivă este, in faipt, o oreatie a dramaturgiei real ist-socialiste,
luptătoare, o forma de manifestare a spirit'iilui de partid în teatru. Ea defineşte

www.cimec.ro 35
caraeterul personajului pozitiv, dar şi all noii oriînduiri în plimă ofensivă impotriva
aparatarilor şi a răimăşitelor colei veehi. Nu ne este indiferent dacă personajul
pozitiv isi ridica sau mu replica la înăiltiimea maritar idei pe cane vrea să le ex­
prime. Fiindcă, în teatru, replica e tatui sau aproaipe tatui. Fara decor sau cu
un decor stilizat la maximuim, pina la sugestia propriu-zisă, s-a faeut teatini.
Fără costume adecvate, idem. Şi farà scena, şi farà machia j , şi fără cortina, şi
fără regizori, şi fără măşti, şi faxa... speotatari. Şi chiar farà actari prezcnţi pe
scena (tea/trai de marionete). Fără replica, înjsă... Neindoielnic, ni se poate da...
o replica miinicitoare : dar teatrul de mimica ? Teatrali de mimica poate songera ac­
clini, chiar complicate, şi unele idei, chiar profunide, dar expanse într-um mod
dementar. El nu poate realiza însă primcipalul în teatru : oiocnirea de caractère,
de idei, aşa-nutmitu'l conflict dramatic care sprijină şi pe care se sprijină rejplica.
Replica este deci expresia cea mai directă şi mai proprie a oontinuitului ideologie
dramatic al piesei de teatru. Prin replica, personajul pozitiv îşi dezvăluie ideile
şi sentimentole, cu alte cuvinte pozitia sa în cadrai conflictului. Or, dacă replica
lui e debila, anemica, lipsită de vigoare, el ìnsusi devine asemenea replicii, fiindcă,
în general, nu are, pe scena, mijloace mai bune de manifestare. Sohematismul,
apolitisimul, naturalismul, dar şi autentioul viu se simt ìmainte de toate în replica.
Trebuie, din nou, sa fac o precisare. Prin replica nu ìnteleg mumaideoìt si
ìntotdeauna textui cuprins ìntre numele unui persona; şi cel al altui personaj ci,
după caz, aproximativ tot ce spaine un personaj intr-un aniumit moment (sau
scena) din piesă. lata, de pilldă, cairn evoluează raportul de replici şi ouim, chiar
fără o cunoaştere a piesei, ìncepem sa descoperim pe măsura acestei evoluţii, de
partea cui este dreptatea, datarita pozitiei combative a eroului pozitiv. Intr-o
încâpere se află trei pensonaje. Personajul 1 se adreseaiză pensonajuilui 2.
PERSONAJUL 1 : Ooncedierea dumitale nu are nici o legatura
cu situatia dumitale de pantid şi una nu influemtează pe ceailaflta, da,
da... (După o pauză). Noi nu siîntem mullţumiti de munca dumitale
profesională.
Deocamdată, e o expumere. Se constata că 1 e in situatie de superioritate
fata de interlocutor. Nu stiu daca 1 are dreptate. S-ar putea să aiibă. Prima
parte a replicii (in ìntalesuil restnîns) e jutstă. A doua (^Noi noi siìntem m-udţoiimiit'i..."),
desi formuleaza o opinie restriotivă („Noi nu sìntem multumiiti..."), poate exprima,
sa spunem, o poziţie de asemenea justă, principiala, pe limie de partid sau de stait.
Replica celudiLalt
PERSONAJUL 2 (stăpîmndu-se) : „Noi" ? Care noi?
nu aduce niimic in plus, deocamdată, în problema lămuririi raporturilor cel or doi
fata de adevar. 2 se poate eschiva sau poate amima explicatia rostiud repLica de
mai sus. El poate fi vinovat, dar poate fi şi sincer révoltât de afinmatia lui 1.
PERSONAJUL 1 (cu răceală) : Bunăoară, eu.
Fiind vorba de o chestiune de partid, poti să remarci : un comunist nu-şi
subordoneaza opini a coleotivă, ci se subordonează ei. Dar spunînd „bunăoară", s-ar
putea sa fi dat pair şi simplu aim exempflu şi mimic mai mullt. Deocamdată, 1 este
în ofensivă şi parca are dreptatea de partea lui.
PERSONAJUL 2 : Şi mă rog, care articol din Godul Munoii pre­
vede că trebuie să te multuimesic cu orice prêt P e dumineata ? Pe dite
ştiu, munca mea a fost apreoiată pina acuiti de Puterea Sovietica.
Chiar ministrai mi-a aidus de citava ori mmltumiri.
2 este tot defensiv. S-ar puitea sa imvoce pretuirea sa de către Puterea So­
vietica doar oa urn mod de a-tsi drapa vimovătia, dar s-ar putea oa argumemtul
sa fie înitr-adevăr cel decisiv. Balanta îniolimă încă apre 1, care e ofensiv :
PERSONAJUL 1 : In calleaşca treoutuilui nu ajungi departe, to-
varăşe 2.
Deci, iìi irecumoaşte aoestuia un trecut cimstit. Ceca ce nu e tatuai suficient.
2 se poate să fi greşit în prezent. 1 are dreptate în principiu. Răm/îne de văzut
dacă şi in caduti speciali al lui 2.
PERSONAJUL 2 : Nici in timpul războiuilui, eu. n-am căutat
să-mi apăr piélea in spatde frontuilui.
Deci, a luptat. Aceasta e în ifavoarea lui, dar deocamidată tot pentru treout.
Atentie. însă : a început ofensiiva lui 2. Vorbimd despne el, prim opozitie face
aluzie la cineva care şi-a apărat piedea in spatole frontuilui şi care ar putea fi
chiar 1.

www.cimec.ro 36
 PERSONA JUL 1 : Nu te mai infarini afflìtta cu meri tele dumdttale-
din război. Ne e ieliamite de tììnteoull asta rasutflat ! Nici in spatole'1
frontuliui n-au stat oauienii cu boatta la scare. Şi ei au contribuii la
■viatorie. (Se ridica şi se adreseaza lui 3). Mai ai cerva de discutât cu min*?*
Prima noastră reaoţie la raispuusul lui 1 : un comunist mi vorbeşte aşav
Lehamite, cìntec irasuiflai?! Aeeasta cu privire la paTticiparea la Răizboiul pen tri»
Apărarea Patriei. 1 se redresează putin, foronuliìnd un adevăr ineomtestabil : parti-
ciparea la victorie a celor din spaitele fronitullui. Dar de ce evita diiseutia, inier-
pelìnd pe 3 ? Nu cuuiva...
PERSONA JUL 2 : Eu inai aim ceva de discutât cu duimneata.
Te ìntreb fatica o data : de ce trebuie sa te niuliuimesc neapărai pe
dumneata ? Cine ti-a dat dreptul să vorbeşti asa coi imine, cu un ce-
tăţeain sovietic ? Va să zică, nu eşti imiuiltuimit de mine ? Apoi, alla că
nici eu nu sii ni mulituimit de dumneata, auzi ? Ottusi de putin !
2 a treçut hotănît la ofensirvă. Il Untoarce pe 1 Ila el. Subminează mai ìntfii
arbitrariull opinici celuilalt („de ce trebuie sa te multumesc neapărat pe dum-
neata ?"). Se considera cetacean sovietic. O spune cu màndria lui Maiakovski.
Apoi, ìi ìntoarce replica celuilallt, nu fără o nuantă ironica („Apoi, află că
nici eu...").
PERSONA JUL 1 (către 3) : Vezi cum rìsi dă arama pe fata ?
Tot către personajul 3, deci... Nu are curajul continuarii duelului. De ce ?
Fiindcă, lîntre aliele, a fast ânirebat : „cine ti-a dat dreptul ?" şi lui il nu i-a dat
nimeni dreptul. Aşa se pare. Replica lui e stupida (nu din puract de vedere dra­
matic, ci uman,). Ce înseamnă că 2 şi-a dat arama pe fata ? El n-a zis nimic grav,
in orice caz niimilc mai grav decfit cele apuse de 1 însuşi. Acumi initerrvdne şd 3.
PERSONAJUL 3 : 2, te rag sa te tii &» limitele...
Deocauidată, e aparent neutra. In fond, e alături de 1 şi, pare-se, ìmpotrirva
lui 2, fiindcă pe acesrta din uirrniă, şi nuimai pe el ìli invita sa se t^na „in limitele..."
PERSONAJUL 2 : Frumos ! Acuim nu-oni mai spuneţi decit 2 !
Pentru orice eventualitate ! Vigilentă, nu-1 aşa ?
PERSONAJUL 3 : AseulLtă.... tovarăşe... 2 ! Nu uita că te afli in
sediul biroului organizatiei de bază.
De ce să nu uite ? Ce-a apus ? 3 ìncepe să-şi ìncalce neutralitatea...
PERSONAJUL 1 : Lasă-ll in pace, 3. Lasă-1 să se domaste singur.
Acumi, tot mi mai are nimic de pierdut.
De ce sa se demasie ? 2 n-a spus nimic in acest sens : 1 a devenit agresiv
(nu ofensiv) şi şi-a pierdut logica.
PERSONAJUL 2 (cu glasul sugrumat) : Cine... eu ? N-awi ce
pierde ? E vorba de excluderea mea din partid... si... spui că nu mai ami
nimic de pierdut ? (Se apropie de 1 cu pumnii strinsi !) Ticailosule !
Un nacomunist (sub rapontul consiimitei) n-ar fi rostii „cu glasul suigruimat"
aceste euvimte dureroase... Din interagatia lui întelegem că prin excludere, el are
toiul de pierdut. Deci, e sincer. Guim reaotionează 1 ?
PERSONAJUL 1 (se repede ìntr-un colf al odaii) 3 !
(3 sare de la masă şi se postează îrttre ei doi.) Cheamă paza !
Las. A siniţit dreptatea şi dianensiunea urii celuilalt şi, neavânid puitexea s-o
ìnfrunte, s-a réfugiât ìntr-un edit al odaii si a cerut ajutorull lui 3. Si 3 este o
femeie ! Dacă 1 ar fi convins că 2 e capabil de orice, n-ar mai cere ajutorul lui
3, fiindcă un om care urmează să se demaste, n-ar mai avea re>ticente in fata lui
3. 1 cheaimă însă şi paza. Nu poate sustine lupta cu 2, care e logie, putemic, desi,
oum arătaim la ìnceput, lìn stare de inferioritate (socială, administrativă etc) fata
de 1. Ofensiva lui 2 1-a dezarniat pe 1. I-a transformât aroganta de la ìnceput
in laşitate şi teamă. Ati ìnteles că 2 este personajull pozitiv, omul care, chiar
ìntr-un momenit de iniferionitate, găseşte fortele necesaTe pentru a trece la ofensiva,
pentru a-1 dezartma pe adversar. Ati ìnteles de asemenea că 1 e cationi ni a tomi Po-
ludin, 2 — icomumistul Hlebnikov, iar 3 — şovăielnica Dergaceva din cunosouta
piesă a lui Alexanldr Stein : O chestiune personale.
Hlebnikov, această luoninoasă şi totodată miofdiestă figura de comuniist, desi
in cea mai mare parte a piiesei ;se afila pe punctul de a fi exclus din partid, are
tărîa morală nu miniai de a rez sta asailtuirilor caloonniaitorului san, dar de a trece
el însuşi la actiune, de a amatine consecrvent o atiitudine de ofensiva. Ca in replica
urmatoare :

www.cimec.ro 37
 Kolokoiiiikoo : ( . . . ) <Nu sSmt un iluptator.
Hlebnikoo : Asa, nu esti un duptător ? Atunci ce cauti iìn partidul
nastrai ? Pe tine ar trelbui sa te exoludă, nu pe imine !
Hjlebnikov rostaste cu ferimitate şi mlìndriie : „partidud nostru". Ştiindu-se ou
caniştiinţa ounaltă, are mandatai! morali careni autorizeaza să vorbească în nuimale
pantiduUui, să-il apere de elememite ca Pdloidin sau Kdiokalnikov, desi ed âmsuşi trebuiie
să se apere.
Replica lui Hlebnikov e umeori melanconica, allteori inidiiferemita, iriistă, dar
tonul dominant e cel hotăriît, optimist, pairiinic. De aeeea, ohiar in dliipe de meno-
rocire, personajul se arata activ, ìncrezaior în victoria sa, a adevărudiui, a dreptătii,
m victoria partidulluii.
Nu mai insistami aici asupra neuitatëlor repldci ale Goimisaruilui din Trage­
dia optimisa, ale comunistei Liubov Ianovaia din piesa lui Trenierv-, sau ale lui
Lenin din trilogia lui Pogddim. Draimaturgia sovietica ramine cea mai înaltă şcoallă
a repdicii ofensive.
Dramaturgii nostri au adus şi ei pe scena vibraţia pdină, bărbăitească, a re-
pilicii ofensive, pătrunse de spirit de pantitd. Unele replica din Cumpăna, Anii negri,
Cetatea de foc, Citadela sfărîmată sîmt cunoscute. Eie sìnit ofensive. dar nu au
ìntotdeauna oontinuitatea şi nici amploarea necesairă. Dim acast unghi de vedere
— al continuităţii şi al amplorii — s-ar cuveni mentionate ìn mod aparte replicale vii,
intelligente, spirituale, rost'Jte de Spiridon Biserieă in Mielul turbai, Cerchez In
Ziariştii, sau de Toma Căbulea în comedia în Valea Cuculili.
Unii dintre auitorii citati au mers, în alte piese, atît de départe eu neglijaa-ea
caracterului continuu ofensiv al replicii, inoît şi-au sacrificai personaje care me-
ritau tatuisi o scarta mai bună. In evolutia celor trei „generatii" ale Luciei Deme­
trius, de pildă, iniervine la un moment dat un om care efeotuează sau, mai pirecis,
catalizează procesul de întrerupere a continaiităţii, de apropiere a cedei mai tinere
generafii (Veronica) de idealuo-ile lumii noi, socialiste. E vorba de 'miunicitarail Pavel.
Dar acest personaj, pe care ne-aim fi aşteptat să-d vedem (auzim !) dairtîmiînd, lucid
şi ferai, eşafodajuî 'moral putred ail familiei Veronicai, se mudtumeşte să pravoace
în suifletul iubitêi sade indoieli si nu certitudinide de care ea are nevoie : „Ce cauti
tu în casa asta ?", „Veronica mea, ce cauti tu aioi ?", „Pleacă de ailci" etc., folosinid
de predilectie argumente sentimientade. Nu numai atît. Pavel îi oferă viitoarei salle
sotii nu terenud tare, sigur, al certituldinillor morale şi isociaJle, ad unni idealfcnalt, ci
nisipurile mişcâtoare ale liniiştii şi idragostei : „Am să-^ti dau, Veronica, liniştea de
care ai nevoie. Te simt cîteadată incaricata de oboseală, muncind ca un om care duce
ìn spate o povară, eu am să-ti dau linişte. {Zîmbind sfios.) Altceva nu mai am sa-fi
dau, decît lin is te şi toată dragostea mea." Asta e tot. Intre acaste două jaloane,
linistea şi dragostea, se eupxinde, sărac şi indfensiv, mesajuil lui Pavel, imdicat de
autoare — altfel, o bună creatoare de tipuri dramatice — drept reprezentanit al
lunuii noi. Ne oprim aici, fiindcă noi observìnd ceca ce observa, în ifond, orice spec­
tator, servim scopull irevenidicatirv al acestui articol.
Multe personaje pozitive insă '(in intentie !), care ar trebui să freamăte ìntr-o
perpetua ofensivă dramatică, să^şi dezvăluie prin replica pozitia inaintata, caracte-
ristică cedei mai mari parti din societatea noastră socialista, se mmitumesc să se
mentina ifie in limitele unor Teplici neutre, anodine, fie pe terenuil jocmilui conven­
tional al ifrazelor pseudopublioistice, lipsite de caldura şi paisiune. Aceasta ìi arti-
ficializează, lîi îmdejpărtează de clocotnl dramatic şi, nu raTeori, îi pune (într-o peni-
bilă inferioritate fata de ^negativi", ìnzastrati de autor cu mai multe însuişiri com-
batirvre, cu mai multa intéligenta şi logica decît cei care, în viată, siìnt categorie
superiori. Ma voi referi la um singur exempllu, care se află, ca sa spunem astfel, la
extreìma de jos (treptele intertmediare ile va parcurge cititoru'l cu imagi natia sau,
eventuali, cu aimintiri ale pieselor văzute ori oitite). Şi folosim acest exemplu, fireste,
cu titlu demonstrativ, fără intenitia de a iredesohide cazuri olasate. E vorba de
Microbii a lui Dan Negreanu, piesă în care apare şi un.~ comuinist. Un „comunist"
care trăieşte (e un ifel de a ispune) in epoca noastră. Şi au aipare episodic, ci e unuil
din personajele principale ale piesei : dootorul Minai Ionaşou. Poaie ca unii cititori
caxe cunosc piesa vor ramine mirati (la aceaistă destainuire : Minai — comunist ? !
De unde pina unide ? Uimirea nu e gratuita. In aifară de două referiri la oalitatea de
comumist a lui Mihai Ionaşcu, făcute de alte personaje, de nicăieri nu mai reiese
această calitate. Ou atît miai putin din replica dui, care poate conistitui un model .''e
reţpdică neutra, atemporală şi piata. El vorbeste ca orice medie — cìmd e profesionall ;

www.cimec.ro 38
ca orice indragostit '(peate ceva mai puţin inspirât) — aìnd e îndrăigostit, dar nu
vorbeşite deloc ca un oomiuulilsit, in mici o impxejuirare. Maijoritaitea replicillor sale sdnt
asemănătoare celor pe care le cităm mai jos :
IRINA : Miihai, nu'trebuie să ne mai vedem. Niu pot îngădui aicest
compromis.
MIHAI : Irina, tu ştii că eşti totul pentru mine.
IRINA : De aceea mi-ai asouns adevăruil ? De aiceea m-ai miniţit ?
MIHAI : In clipa ìn caxe am sim^it că ite iuibesc mai muilt decat pe
mine, ţi-aon spus adevărul farà nici un ascunziş.
IRINA : Dar la mine nu te-ai ginidit ? Asta nu e dragoste.
MIHAI : Te inseli, Irina...
IRINA : Ah, Doamine ! Cium am puitut crede ! M-aim puritat ca o
fata de optsprezece ani. Si am pretenda eă sînt soriitoare, că slînt o ou-
noscătoare de oameni. Ce comédie ! Ce personaj ridicol sînt !
MIHAI : Irina...
IRINA (îşi ia capili în mîini) : Mi-e rasine, Mihai. Mi-e rasine. Ce
iluzii nebuneşti a putut născooi mintea mea înifiertbiîntată ! Ce nerozii !
MIHAI : Irina !...
IRINA : Spune, Mihai, şi acumi ce ai de giîmd ?
MIHAI (după o mica pauză) : Nu ştiu... nu mai ştiu...
IRINA : Da... sigur... Du-te, Mihai...
MIHAI : Irina... (O prioeşte o clipă parca ar urea să mai spuria
ceva. Apoì se ìntoarce si iese.)
IRINA (ramine înlemnită).
Cortina
E un moment de răscruce. Mihai e acuzat, ipe bună dreptate, de Irina ca a
asouns muiltă vreme adevăral asupra starii sale civile... Cium xiiposteaza el ? „Te in­
seli", „Irina...", „Irina...", „Irina..." şi, binaî nifclesi (în naputinţa sa de a da rălspunsul
care se ouvine, „se intoaree şi iese". Ó singura lìmtrebare i s-ar putea pune autoruùui :
de ce a ţinut oa Mihai să fie numaideeiît comumist ? Nimic (din caraoterul eroului
san) nu-I obliga la aceasta. Piesa este destul de veche şi verdiotud speotatorilor a
fos't rostit. Primejdia ânsă mai pîuteşte, subtilă. Evident, situatia dramaturgiei
noastre s-a modificat substantial. Maturizarea genului, apropierea de unale teme
centrale ale actualităiţii, sporirea combativitătii au avut un efect bun asupra replicii
ofensive, asupra amplorii şi contimuitătii ei (nu întîimplător cele trei piase citate
pozitiv in acest sens siîmt şi de data mai irecentă, şi nu întîmpllător piesele mai noi,
care ooupă sau urmează să ooupe în ouTtînd afişele teatrelor noalstre, au depăşit în
bună parte... drama replicii ofensive), deschiakid totodata promitătoare perspective
pentru dramatungia noastră, in general.
Nu este absolut necesar ca replica oifensivă să definească numai o piesă axată
pe proMeme politice, de stat sau de partid. Şi în problemele familiale, şi în proble­
mele strict personale, eroul pozitiv, reprezentant al socialismullui in plină ofensiva,
nu are dreptul sa abandoneze pozitiile de atac, sa cada în placiditate şi platiruldine.
Replica, expresie directa a atitudinii personajului, lîi reflecta ifără cruţare carac-
teruil. Oînd nu e, privită in ansamblu, ofensivă, trebuie să ne glîndim eu seriozitate
la reallizarea artistica a personajului si, implicit, a piesei.
La baza acestor clîtorva observatii nu a stat intentia de a epuiza tema, ci de
a crea, pe cît posibill, premisele unei discutii mai ample asupra acestui aspect al
dramaturigiei
www.cimec.ro noi din t^ra noastră.
IMSUHBU ma ranfia
Florian Potrà
VÎRSTE SI STADII DIFERITE
ALE SCENELOR DE LIMBĂ GERMANA

Populaţia germana din tara noastră, la fed ou celelalte minorităti nazionale,

poate fi iraîndră şi muiltuimita : are — pe (Maga alte forane ale cuiltuirii — două teatre
cu spectacole ìn limba ei. La Sibili, o sectie germana a Teatruilui de Stat ; la Tkni-
şoara, un Teatru German de Stat. Asemenea institutii de artă au, e adevărat, pre­
cedente ìn istoria TransiJYaniei. Se pare ca trupe drainiatice de liimiba germana au
cutreierat orasele ardelene anca prin 1660. Totuişi, aceste manifestari teatrale n-au
avut decìt un caraoter sporadic, spontan, fără răspiîndirea pe o arie atìt de larga,
cu o pătrundere atìt de adincă, pina la ultimul cătun, ce constituie trăsaturile
actualelor œlectàve. ìn trecut, continuitu! teatrului de limba germana din Trainsil-
vania a cunoscuit un trejptat regres, pina la poziţiiile net reapttioiiaxe din perioada
opresiumii naziste, culminiind cu „Lamldestheater"-.u;l de trista memorie. Aeest teaitru
a fost o oficină a inni de rasa şi a fascismului desăntat. De aceea, se poate spune
ca adevăraitul teatru geranan pe plaiurile noasitre ìncepe de abia aoum, din ainii
regimului democrat-popular. Ca e aşa, o demonistrează nu numai principiile de orga-
nizare şi stimulare, ci însăşi praotiica, activitatea de zi cu zi. Caci, cine ar puitea
susţine că la Tiimlişoaira, de piiildă, ar fi fiimtat vreodaită — ìn 200 de ani — un teaitru
in li m'ha germana care sa atingă nivelul ideologie şi artistic al celui actual. Ajceasta
după şase ani de existenţă. Fiinidcă o politica justă, axată pe principii de un pro-
fund democratism şi legata de realiiate, nu poate da — şi in cìmpul artei şi al
culturii — decìt roade utile. Astfel, treburìe sa subliniem — şi nu vom obosi niicdodaită
in a répéta — că Partidul Muncitoresc Roman şi gurvernul democrat-popular au pus
pentru prima oară bazele unui teatru german, cu adevărat corespunzător menirii
sale, in tara noasitră.
Stadiile in care se află actualmente cele două scene germane sìnit sensibil
deosebite, atìt pe planili organizării, cìt şi al valorii artistice. Faptul e explicabil,
deoarece şi viratele lox sìnt diferite.
Teatrul German din Tiimişoara, inifiinfat in 1953, ca sectie a Teatrului de
Stat, a devenit, an 1956, o institute de sine stătătoare, aldministriîndu-se şi manifes-
tìndu-se autonomi. Seccia germana a TeatruiLui de Stat din Sibiu a fost creata mai
tìrziu, in 1956, şi fiinitează şi astăzi sub aceeasi forma.
In amiîndouă cazurile, s-a plecat de la nuclee de amatori* ìntregite cu foarte
pupne cadre profesionale. Majoritatea actoriior sìnt tineri care au absolvit de cu-
rìnd scolile medii. Timpuil, experienta «istigata progresiv, contactul mai indelumgat
cu scena şi-au spus îmsă cuviìntul. După tatonăiri şi cantari, după uneUe suocese rela­
tive şi multe eşeeuri, Teatrul German de Stat din Tiuiişoara a depăşit, in uitimele
două stagiuni, faza diletantistă, pentru a deveni realmente un teatru, cu tot ceca
ce implica această notiune in domeniul artistic şi adiministratitv. Instituţia despre
care vortbiim poate sta cu cinste alaituiii de teatrelle romiìnesti ìnfiintaite ìn ultimai
15 ani ìn regiuni.
Seotia germana de la Sibiu, in schimib, se afllă lìnea in stadiul ìnceputurilor,
fixìndu-se de abia acum ìntr-un cadru organizatoric mai limpede. Resultatale sìnt,
in parte, promitătoare, dar nu se poate vorbi deocamdată de maturitate şi deplină
eficientă.

www.cimec.ro 40
 Scena din „D-cle carnava-
lului" de I. L. Car agiate —
Teatrul German din Timi-
şoara

Astfel, cu toate ca au numieroase problème comune — repertoriu, regie,

cadre aritistice etc. — îmitre cele două scene germane exista deferente de orestere.
care ne o'bliga la un comentariu séparât.
îucepcm cu teatrul timişorean, întruoît a parcurs deja un anumit drum, şi
experienţa dobîndită poate fi utilă şi coleotivului de la Sibili.
Am avut prilejul, de mai immite ori, să alsistam la unele spectaco3e mai veohi
ale timişoreniilor. Repertoriu! jucat prezenta oarecaTe variatie şi echildbru, ouprin-
zìmd piese olasice, ca Ifigenia in Taurida de Goethe sau Intriga şi iubire de Schiller ;
piese sovieţice, ca Bătrînete zbuciumată de Rahmanov sau La telefon TaimiruJ. de
A. Galici şi K. Isaev ; lucrări de dramaturgie nomlînească originala, ca Mielul turbat
şi Trei generata, sau din draimaturgia germana contemporană din RD.G., ca, de
pildă, Se cauta urgent un Shakespeare de Kippbardt. Dar nici unni din aceste spec-
taoole — montate ìntre 1953 şi 1958 — n-a izbutit să retina atentia. De-abia se
întrezăreau posibilitati şi calităiti virtuale la cìte un actor sau al tuli.
Totuşi, a fost un spectacol, care, fără să depăşească un nivel mediu, a atras
atenjia : Sperjurul, pus ìn scena lo stagiunea 1956/57. Promovate in faza l i n d a a
ooncursului itinerilor actori, dìteva scene din acest spectacol au demonstrat un ìn-
ceput de omogenizare, actiunea a avut o evolutie mai organica şi s-a put ut vorbi
chiar de o anumită tensiune şi atmosfera dramatica. Exemiplul răaiiînea, ansa, izodat.
Ultimul spectacol pe care am avut ocazia să J l vedem ìnaintea stagiunii actuale a

www.cimec.ro 41
fost După furtună, piesă originala de Johann Szekler. Monta-rea ipurta pecetea im-
provizatiei şi a u'nui diletantism neevoluat, caracteriziind un regres al momentuliui :
toamma anului 1957.
De atunci şi pina la primull stpectacol văzut In atagiunea aceasta, a treout
mai bine de un an. Mărturisim că ii-aim inai reounosout Teatrul German de S tat
din Timişoara. Saltul calitativ, care s-a produis îmtre tiimp, e impresionant. Ed mă-
soară exact distanta de la teatrali de amatori la. teatrul profeslonist, 'de la jocul
scenic întîimplător la artă.
O aleăituire judicioasă a program uiLui săptăimiînal ne-a permis să vedem cinei
apectacole diferite ân şapte ziile. Seria a început ou Sărbătoarea lampioanelor de
H. Pfeiffer : primuil ţ,şoc", prima surpriză. îi cunoşteam dinainte pe Gerda Roth,
pe Rudolf Senati, pe Peter Sohuoh, actori de bază ai teatrului. Dar nu-i văzusem
niciodată juoînd cu dritta sigurantă, ou atiîta preoizie, în sfiînşit, cu a tata maturitate.
Mijloacele lor de expresie s-au lînnoit, lîndârătul mişcărilor şi ail actiunilor verbale
se ghiceste o intuitie clară a personajului, intenpretarile au coerenta şi vitalitatea
artei teatrale autentice. Dincolo de această sunpriză, revelatia spectacoluiluii a oon-
stituit-o crea-fia lui Ernst Kraus in Yamamoto, ìììnar-uil actor şi-a oompus personajul
cu o măsură şi ou o pregnantă de artist stăpîn pe mijloacede sale, drqp't pentru
care ne luăm risoul să-i prevedem o ascensiune valoroasă. Remarcabil s-a com­
portât şi cel mai tînăr membru al icolectirviului, Gerhard Brossner (Sbida).
Uranatorul speotaool a ifost Nota zero la purtare. Piesă cu personaje tinere,
lucrarea lui Virgil Stoenescu şi Qotavian Sava ar ifi putut desooperi, pe alocuri,
lipsa de experientă a actorilor, stîngăcia unora dintre ei. Reprezentatia la care am
asistat n-a îngăduit să se observe asemenea deficiente. S-a jucat clar, sobra, fără

Dora Stefan—Maurer (Lizzie) sì Walter Schneider (Starbuck)

in „Omul care aduce ploaie" de R. Xash — Teatrul de Stat
din Sibiu, secţia germana

www.cimec.ro
 Scena din „Mutter Courage" de Bertolt Brecht — Teatrul German
din Ti miş oar a

goluri in desfasjurarea actkraii, cretîmidiu-se ìm acelasi t'imip aìiteva personaje ce ne-.au

retin/ut amentia. Ne reiferim un priimul nìmd la caldura şi luiminozitaitea lui Josef
Jochum (Vardia), la ponderea şi noblatea sufletească lìmpnuimutate profesoruihii
Butnaru de către Ottonar Strasser, cum şi Ha nervul cu care a juioat Franz Keller
(Voicea), sau, dimpotrivă, la omenia jignită a lui Gerhard Bròssner Un Damiel.
Fără îndoială, un iCaragiale fin l:imba germana nu putea sa stîrneaseă deoît
interes şi coirdozitate. (Intr-un feil, a>r fi ca şi cium am 'verifica viabili ita tea textului
caragialesc pe o scena din s train aitate.) Experienta cu D-ale carn-aoalului, ceti putin
la Timişoara, a Teusit. Publicul s-a amuizat copios, desi — ifireşte — multe din
expresiile şi modurile lexicale ale originalului s-au pierdut odata cu traducerea.
Calitatea principală a spectaeoluJliui a stat in evitarea botala a oricărei vuilgarizări.
Atît M.iţa (Hella Sassier,), cîit mai ales Crăcănel (foante savuros tin rntenpretarea lui
Ottonar Strasser) şi GaJtindatoil (jaitcat au mullltă mobiililtaite de Allex. Ternovits) au
rezistat perfect, ca să zieem aşa, lîn „ipostaza" lor germana.
Ultimele două spectacole au fast şi marile pietre die încercare : Mutter Cou­
rage şi Don Carlos. Poemuil dramatic ai lui Schiller a avut tenuta unaii bun spec-
taiool clasi'c (i-am ramarcat pe Ernst Kraus — Don Carllois ; Otto Grassi — Posa ;
Ajlice Szabó — Elisabeta). d a r răimîne cert faptiul că Mutter Courage este cea mai
bună realizare de ansamblu, de p:mă acuim, a teatrarlui timişorean. întelepciunea,
expresivitatea, adresa pregnanza, nervini dramatic, uimoru'l popular — toate aceste
trasaturi definitorii ale dramatargiei lui Brecht a u apămit cu evidentă in montarea
de malta ţkufctă la care am avut pilăcerea să asistăm. Totodată, speotacolul a oca-
zionat cîteva interpretări cu totul laudabile, îndeosebi aceea a lui Margot Gòbtilinger
(Anna Fienling). excelentă mai ales in nuaniţele de uimor şi ironie, predirai şi a
Gerdei Pvoth '(Katrin), cu excepţia scenei mortii, ainde actrita cel pu tin în seara
respeotivă, şi-a précipitât finalull. E*e nefinut, de asemenea, vigoarea interpretării lui
Rudolf Sohati (Bucatami), care — in cialda unor cronici défavorable — ne-a

www.cimec.ro 43
satisfăout, expresivitatea trista a lui Innxgard Sohati (Yvette) şi buna coimpoziţie
caricaturala a lui Allex. Ternovits (Galon elul).
Se naşte de la sine o ìntrebare. Cuim a fast posibil un asemenea propres, ce
anume a déterminât calitaitea noua a speotaicolelor germane de la Tiieiisoara ? I-am
consultât şi pe cei din teatru. Răspainsull a fast net : regia comipetentă, creatoare,
animatoare. Si, ìn special, contribuitia artistului emerit Mauriciu Sekler, regizor din
Buouresti. De fapt, de nuinele lui se leagă primele semne de înubunătăitire, cu
Sperjurul, ca şi realizarea deplină, rotunda, a spectacalului Mutter Courage. Se
pare ca vizitele lui Sekler la TimisoaTa n-au lăsat numai spectacdle bune, luate in
parte, ci au avut efecte educative generale. De asemenea, invitarea lui Georg Leo­
pold, regdzor din R.D.G., pentnu montarea lui Don Carlos s-a dovedit o initiaitivă
plină de consecinte utile.
Dar, orieìt de utile şi fecunde ar putea fi asemenea colaborari cu regizori invi­
tati (,.als Gast"), singură contributia lor nu ar 'fi fost suficientă pentru a explica
evoluţia teatrului banafean. Astfel, cauza fundamentală a succeselor ìnregistrate
trebuie cantata in munca asAduă* conseeventă, entuziastă, a colectivului. Intr-adevăr,
începînd cu conducerea şi teriminiìnd cu ultimul masinist, la Timisoara se lucrează cu
seriozitate şi eonştiinţă a ipropriei meniri. Interesant de remarcat — fapt oaracum
inédit in frontul nostra teatral — e că la Teatrul German de Stat din Timişoara,
secretariatul literar (condus de Franz Liebhard) e un adevărat motor al activităţii
generale, e un/ul din factorii determinanti atìt in m/unca de alcătuire a repertori ului,
cît şi ìn supravegherea calatati! speetacolelor sau in organizarea actiunilor obşteşti.
Am găsit un secretariat literar cu toate lucrăriie la zi, cu o bfună sisitematizare a
muncii (procese-verbale ale consiliului artistic, fise de deplasare, grafice asupra uti-
lizarii cadrelor artistice etc.). Ni s-a demonstrat practic că problema secretariatului
literar poate trece din planuil dezbaterilor teoretice, In acela al aetivitătii concrete,
eotidiene. Adica, seeretaral literar... sifinteste locul.
Un fapt cu totul pozitiv e ca teatrali are, de la ìnceputul anului, un priim-
regizor artistic al său, in persoana experimentatului Dan Radu lonescu. Prezenţa

Scena din „Banii turbati" de A. N. Ostrovski — Teatrul de Stat

din Sibiu, secfia germana

www.cimec.ro
prim-regizorului s-a dovedit deternninantă pentru păstrarea sau chiar creşterea cali-
tativa a spectacolalor. La fel de iinportantă e şi angajarea pictorului-scenograf per­
manent Constantin Rapeauu, care aisigiură unitatea de conceptie a colectivului ar­
tistic. La acest capitol al scenografiei trebuie să imentionam decoruriile de capitate
la Mutter Courage şi Don Carlos, apartimìnd lui Gustav Binder, şi celle de la Săr-
bătoarea lampioanelor (Adina Reich).
Printre altele, am găsit la Timisoara o strictă aplieare a sdstemului de control
al calitătii fiecărui spectacol, seară de seară. Consiliul artistic iîşi deleagă dite un
observator care consemnează riguros constatari critice. lata, de piLda, fisa de control
a scrii de 28 uiartie : Floricica purpurie. Se constata : 1) o sensibilla degradare gene­
rala a spcetacolului ; 2) numeroase inadvertente şi igreşeli grosolane de ordin tehnic ;
3) se impune de ungenţă reluarea repetitiilor : ceea ce s-a şi lîntîmiplat m săptămîna
imediat următoare. Sau o alta adnotatie, de data aceasta pozitivă, la rubrica
„Observaţii" din fisa zilei de 25 uiartie, la spectaooluil Nota zero la purtare : artista
H. Walldeck, desi bolnavă, a venit la spectacol şi s-a aehitat constiinoios de rol (ur-
mează multumirile direotiunii).
In mod firesc, creşterea calitativă a spectacol el or a déterminât şi o sensibilă
creştere a afluxului de sipectatori. Ajunige să amin tirai că de la 10.000, in 1954, <nu-
mărul spectatorilor s-a urcat la 31.494 iìn 1958, în orasul Tiraiisoara. Dar nu ninnai
timisonenii s-au bucurat de manifestarile teatrului, ci şi sătenii din regiune. De
curìnd, coleotivuì actoricesc disponibil s-a impartit în doua echipe, care s-au che-
mat la iîntrecere lîn muncă. Aceste echijpe au întreprins, simultan, turnee prm satele
din regiune. Printre saroimile asumate s-a numărat şi aceea de a „desooperi" oìt mai
multe localităţi uecericetate de teatru pînă astăzi. De fapt, una dintre echipe şi-a şi
cîştigat denumirea de „echipă a descoperitorilor". S-au dat reprezentaţii în 16 co­
mune în care teatrul nu s-a deplasat m trecut, printre care Alunis, Sînimihaiiil
german, Comloşul Mare etc. Actorii în deplasare au dat dovadă şi de spirit de
iniţiativă, înregistrîndu-se şi unele episoade semnificative. S-a întîimplat, de pildă,
ca lîngă comuna Liebling, autobuzul turneului sa aibă o pana de motor, chiar liîugă
ogoarele unei gospodarii colective. Actorii au imjprovizat pe loc un spectacol, folo-
sind ora de repaus a colectivistilor. La Comiloşul Mare, de asemenea, s-a oferit —
la cerere — un spectacol în plus pentru pensionarli căminului de bătrîni de acolo.
Programull turneellor a cuprins Avanti şi un sipectacol de estrada. In sifiîrsit, o a
treia echipă a cercetat, cu Trei generafii, un mimar de 38 de comune.
Stadiul ìnaintat la care a ajuns Teatrul German de Stat din Titmisoara e
oglindit şi de anvergura proieotului de repertoriu, alcătuit pentru stagiunea 1959/60.
Se prevăd piese care cer o (montare destul de pretentioasă. dar In acelaşi timip piese
de greutate, atìt dm punct de vedere tematic dît şi artistic. Ambitia teatruLui e de
a juca, in stagiuraea viiitoare, Arcui de triwmf, Orasele germane de cflasicuil Kotzebue,
Tragedia optimistă, Hofii lui Schiller, o piesă originala, Revizorul de Gogol, Diplo­
mata şi Cauţiunea. Duipă cuim se vede, un repertoriu de imafturitate. Judecìnd după
reaiizările artistice actuale, avem credinta că teatrul ìl va putea realiza cu cinste,
la un bun uivel de artă.
Din pacate, despre seccia germana a Teatrului de Stat dm Sibiu avem mai
pufine de spus. Asa cum am pomenit la încaput, secţia şi-a căpătat abia de ourînid
o clară fizionomie organizatoriică, prin numirea unui responsabil al secţiei (Hans
Binder), a unui regiizor artistic cailiificait (Hanns Schuschnig) şi a unui scenograf pro-
priu (Erwin Kuttler). Desi timpu'l a fost scurt, efectele acestei reorganizări s-au
văzut în cîteva spectacole de bună calitate : Banii turbati de Ostrovski, Puştile Te-
rezei Carrar şi O îniîmplare de Lovinescu (coupé), Omul care aduce ploaie şi chiar
Mielul turbat. Fata de diletantismul marcat al unui spectacol ca Trei generafii, de
aeum dotta stagiuni, s-a obser\Tat şi la Sibiu un oarecare progres. Totuşi, faza dile-
tantistă uu e încă depăsită. Actorii joacă de multe ori gros, fără trăire lăuntrică,
fără întelegere a normClor scenei. N-aui izbutit să vedem deoît două spectacole :
Banii turbafi şi comediia lui Baranga, în daplasare la orasul Victoria. Amiîndouă
au avut o desfasurare absolut decenită, fără să atragă luarea-amiinite prin nimic
distonant, dar mici prin ceva deosebit. Echipa actoricească e foarte tînără şi are
ìttica mullite de învăitat. Totuşi, unii dintre aceşti tineni actori au calităti sigure ;
printre ei, Chiristian Mauirer, Kurt Conradt, Wailter Schneider, Dora Stefan-Maurer,
care, alături de cìtiva actori expérimentâti ca lise Thiiringer sau Karlfritz Eitel,
au perspective de a ridica spectacolele ipe o treaptă mai sus.

www.cimec.ro 45
 Cea mai marie parte a activit&tii sectiei se consuma in delplasare. De fapt,
s-au lìnregistrat turaee masive şi aproape ca mu exista sat eu popuilatie germana
care sa nu fi fost atins. Comune ca Hamba, Sona, Dealul Fruimos, Valea Lunga etc.
şi-au iprimit de acum botezul teatrali, după ce secole de-a rìndul nu văzuseră scena
şi actori.
Repertoriul scerei a cuprins, ìn tionp, titluri destul de importante, ca Mutter
Courage (premieră pe tara in 1956), Ulciorul sfărîmat de JCleist. Emilia Galotti de
Leasing, Bătrînefe zbuciumată şi Institutorii. In acest sens, tendinta e de a păstra
lista de piese iìntr-un just eehilibru între valoare şi posibiiitătile de transpunere
scenica. Totuşi, se peate remarca insunficieuta preocupare pentru repertoriiuil ori­
ginai şi de actualliitate, acesta ramiìmlìnld un seotor asiupra oaruia coìleetiviuil sibian
va trebui să-şi ìindrepte cu precadere atentia.
Actualmente (scriem in aprilie) seotia se pregăteşte să dea premiera Visul
unei nopfi de vara, ân regia lui Hanns Sonuschnig, ou deooruriile de Erwin Kuttller
(acesta din urmă a semnat excelenta scenografie a speotacodului coupé Carrar —
O ìntìmpìare). E o ìncercare grea şi intr-un fel lăuiuritoare : ori izbuteşte, şi atunci
colectivul va continua să se cimenteze şi pe un repertorio mai vast, ori nu se âmpJi-
neşte şi va trebui să se caute alte cai de formare şi creştere artistica. Experienta e,
de aceea, de două ori interesantă. Faptul că ìntreg colectivul s-a asterniut cu entu-
ziasm pe treabă ne face să inclinami ìn favoarea unui pronostic pozitiv.
O sarcină deosebită in această priviută le revine Teatrului de Stat şi cole-
gilor romini, care trebuie să-şi sporească ajutorul, dat şi pina acuim ìn spirit tovă-
răşesc (in special de directorul N. Albani şi de prim-regizorul Radu Stanca, pre-
zenti in viata sectiei cu ândrumări şi sugestii pretioase).
Sprijinul frăitesc trebuie oferit cu mai multa eficientă, ìn special pe linie
profesionala. Singurul regizor al sectiei, Schusehnig, nu poate face fata ìnitregului
repertoriu al unei stagiuni (5—6 premiere), de aceea se impune contributia şi oolabo-
rarea altor regizori, localnici sau de la alte teatre. Bunele irCzultate obtinute de
Mauriciu Sekler la TknLsoara ar trebui să le dea de gindit sibienilor. Dacă, diimpo-
trivă, colectivul are ambiţia de a se desăviîrşi prin resurse proprii — ceca ce e cu
putintă — va trebui să-şi muiltiplice eforturile. O judicioasă apreciere a celor ce
sint de făout (e nevoie de multa cOaritate ìn toate actiunile) şi o hortănîtă concen­
trare pe cìteva problème fundamentale pot deschide perspective noi. După opinia
noastră, aceste problème ar fi : 1) perfeetionarea profesionala a actorilor prin
cursuri (sau alte forme) de telinică scenica şi de dictie (uiai ales alceasta din urina,
deficitara la Sibiu) ; 2) schimb organizat de experienta (regizoral. aetoricese, secre­
tariat literar, administrativ) cu colectivul romiinesc de la Sibiu şi cu Teatrul Ger­
man de Stat diim Tiunisoara ; 3) invitarea umor regizori din Bucureşiti. Gu toate
acestea. sa nu se uite că nimic şi ninieni nu poate ìnlocui munca ci conşfciinciozitatea,
aportul de ficcare zìi. Teaitrul sibian e încă sarac in „aoumiulăiri" pe care sa se clă-
deaiscă edificiiul său artistic. De aceea, ficcare spectacOl, ficcare deplasare trebuie
considerate drept ouceriri progresive, platlorme succesive de acuimiulare a unei ex-
pericnte şi a unei perfectionări neapărat nccesare.
în sifiîrşit. ne îngăduim să faccm o sugestie, a cărei aplicare iìn practica ar fi
deosebit de utilă pentru caliiicarea colectivelor artistice despre care vorbim : de ce
nu se creează, pe lingă Institutul de Teatrm ,,L L. Caragiale" un curs pentru o
promoţie unica de studenti germani, curs care să alba lectii in liniba germana nu-
mai la arta actorului şi la tehnica vorbiirii, restull disciplinelor putiìnd fi urmat in
limba romàna ? Solutia aceasta ar permite sa se formeze cadre actoriccşti de li-mba
germana, cu o calificare reală şi cu o formatie apecifică.
Am văzut cum teatrini timisorean s-a străduiit mai bine de patru ami pana
şi-a căpătat prestigiul actual ; Sibiuil se apropie de această vi reta : poate că şi
sectia de acolo ne va face sa asistam in curìnd la un salt vailoric hotănîtor.
Dincolo de toate aceste constataci, dincolo de pironosticuri şi expectative, un
lucru se desprinde clar : populatia germana din tara noastră are bucuria — necu-
noscută inainte idecìt ìntìmpiator — de a-şi educa spiritili cetătenese şi gustuil artis­
tic prin maniifestări teatrale in propria ci limba. Iar dacă ne gìndim la tinnita aleasă
a scenei timişorene, sipectacolele de limba germana pot deveni o mfìndrie nu nuniai
a minorităţii nationale căreia i se adresează cu precadere, ci a ìntregii noastre
culturi socialiste.
www.cimec.ro
■ U f i B û E SU ELDHJtDaJU

Valentin Silvestru

GEORGE VRACA -
ÎN CÎTEVA MĂRTURII DESPRE
CONTEMPORANEITATE

Convorbirea eu artistul poporului George Vraca a avut loc într-un miez de

aprilie friguros. Camera larga de lucru era înmiresmata de buchetele de liliac, dar
in soba de faianfa alba murmura flacăra gazului metan.
„Actorul la el acasă" n-ar fi un titîu potrivit pentru rezultatele unei inves­
tigata gazetăreşti in oiafa personale a artistului. Amănuntele intime aie îndelungatei
cariere rămîn ascunse. ïn inieriorul său sobru şi simplu, omul se dezvăluie greu şi
eu jenă pe sine ; prefera să vorbească despre teatru in general, despre gîndurile sale
asupra mişcării teatrale de azi, despre viitorul artei căreia i-a inchinai oiafa. Acasă.
continua nemijloeit munca de la teatru — şi nu numai pe aeeasta. Pe masa de lucru
se afta manuscrisul unui irol. o carte de critica teatrale, pagina abia începuta a
unei conferinţe despre pacea lumii, conspectul unei alocuţiuni la viitoarea întîlnire
eu ofiferi la Casa Centrala a Armatei, însemnările din care se ţva n-aşte probabil
un scenariu de film artistic... Aşadar, semnele unei activităţi tinereşti, laborioase,
marcine prezenţa militantă în plină actualitate a omului >şi artistului.
Unul din reprezentanţii strălucifi ai scolii romîneşti de dramă, interpret de
ţinută clasică a unui număr impresionant de roluri de mare anvergură ale tuturor
repertoriilor. actor de film, prezent mereu la posturile de radio şi televiziune, frun-
taş al colectivului Teatrului Armatei — pe scena căruia joacă de multi ani —, artis­
tul poporului George Vraca este, în acelaşi tlmp, un participant prefios la dez-
baterile teoretice asupra fenomenului teatral. fie e a acestea au loc in consiliul
artistic al institufiei linde lucrează, fie că au loc in presa sau in vreun for de
creatie, susfinìnd totdeauna un punct de vedere ìnaintat asupra sensului content-
poran al teatrului.
Pentru a inlesni exprimarea deplma a acestui punct de vedere, l-am rugai
pe maestrul George Vraca să înceapă prin a fixa chiar momentul ìntìlnirii sale cu
arta teatrului.
— Cìnd şi cum a avut loc aeeasta întîlnire si ce sanume a hotarìt asupra
fixării vocafiei dv. artistice ?
— Biografi ile, şi ale mariilor şi ale mai pattini murilor artisti, ne-au arăitat că
mai toţi artistii — aotori, muzicieni, plastieieni sau dim alte raimoiri — am foist in
marea lor majoritate con t inni a tor ii unor membri ai ifamiliei, mai apropiaţi sau
mai înd'ejprir'taiţii. Asia se face că au existât „dinasitii" întregi de artisti, ai mai multor
generatii. Imi aimintesc ca aicum ciîtiva ani, la Moscova, dupa ce asistasem la un
frumos spectacol ou ipiesa Ivan cel Groaznic, la Malîi Teatr, ducîradu-ne pe scena
ca sa transmitem colectiviillui salutuil şi admirât ia noastră ipentru interpret area
măiastră, ne-ann găsit lata un fata cu directorud teatrului — ipe atunci ân ■viaţă —
iregretatul artist al poporului, Konstantin Zubov. I-ani arătat că deasmpra satis-

www.cimec.ro 47
facţiei artistice pe care aim resimtiit-o, ne-a impresionat legatura indestructibilă
dint re anembrii coleetivului, oa şi faptul că toţi p&reau mai mult decît la ei acasă.
Zîmbind, marcie artist ne-a răspuns : „Nu este de mirare. Străbunica mea a jucat
în acest tealru pe rtiimpul 'lui Ostrovski, tatăil meu i-a uruiat pe aceeasi scena. Eu
sînt aioi sa primesc cu piacere sailutul dv. şi, dacă-mi permiteti, sa vi-i prezint şi
pe fini meu, aioi de fata".
Desigur că ântr-o astfel de atmosfera, într-un astfel de climat artistic, fa­
milial, niu mai poate fi vorba de uiei o şovăială în alegerea carierei artistice, ci
de o opţiune dît se poate de firească.
Dar com excepţiile âmtăresc Tegula, i se lînttîmiplă oîteodată omului că por-
neşte pe o alita cale decît ar fi orezut, ţintind spre o cariera, as putea spune opusă
celei pentru care lìntr-adevar era sortit. Este şi cazul meu.
înoeputurile anele artistice aînt destul de curioase, la prima vedere. Ca student
în agronomie, şi iînitr-o atmosfera familială ca aceea pe care am avut-o, nu exista
—se părea — nimic care să mă îndritu Lasca sa giîndesc vreodată că as putea să
fiu artist dramatic. In şcoală mu fusesem ales nici corist, nici să spun poezii. în
casa se aflau cameni care munceau în prafesiuni mai mult practice : medici, ma-
tematicieni, dascăli...
Şi totusi, lîn razboiui din 1916, cînd am întrerupt stuidiile şi am pleoat pe
front, s-a lîntîmplat — cum se intîmplă uneori in viată — ceva care mi^a sohimbat
dnumul. Rănit ântr-o luptă, aim lost internat tîntr-un spital din Iasi. Intr-o zi, spre
a ne alina suferintele, au intrat pe usa sallonului de spital trei oameni. Unul era
Constantin Nottara, al doilea — George Enescu, a itreia persoană — Maria Ventura.
I-am ascultat ; şi eu, care pînă atunci >nu avusesem (sau crezusem că nu am)
nici o consonanza ou lucrurile de artă, am sLmtit că se trezeste, undeva fin mine,
acca bucurie a descoperirii unui nou continut frumos de viată. Aim început chiar
acolo, în patul de spital, să cer cărti, să citesc versuri. Uneori cu glas tare. Nu
ştiu dacă mă auzeam, dar imi plăcea.
A fost un moment hotănîtor.
— Şi mai tìrziu...?
— S-a constatât cu prlvire la ìnceputurile fiec&ruia dinitre noi, mai ales
a celor din teatru, că resultatele bune alle carierei artistice au fost hotăriîte fin mare
măsură de educatia artistica primită. Din fericire, eu am avut prLmul contact
artistic cu nişte oameni desăvîrşiti : am fost lînriîurit de Nottara, de la care am
primai primole îmdrumări teoretice, apoi de Soreanu. Contactul cu Enescu (la Iaşi,
în 1916), ou actorii tineri pe atunci — Manolescu şi Storin — a avuit adiînci repercu-
s'.uni asupra educatici male artistice. Asta nu înseamnă ca to-ti elevii şi studentii lui
Nottara au pastrat totdeauna o etică înaltă în teatru, dar, în general, s-a putut ob­
serva că această împrejurare fericită a îmceputulluii a influentat foante mult rezul-
tatul de mai tîrziu.
— Excepiînd începutul carierei, care anume étape ale biografici do. artis­
tice le considerati drept cele mai importante ?
— Atîta vreme ait noi oamenii de teatru nu ne vom ridica deasupra amin-
tirilor mărunte, deasupra acelor momente care ne-au servit altădată drept criterii
aie unor valori adeseori false ; atîta vreme eût nu vom iîmbrătişa, într-o ampia
înţelegere, epoca revolu^ionară prim care a trecut şi trece poporul nostru, nu vom
putea avea o privire edificatoare asupra asa-ziselor etape importante din biografia
noastră artistica. Acuim, oînid în tara noastră s-au făeut, în toate domemiile, pro-
grese epocale ş\i oînd toată tara înainitează, unoînd neìntrerupt spre desicoperirea
şi cucerirea bunurilor menite bunastării omului, oînd toate artele au fost îmipros-
pătate cu o vigoare tînără, imi pare afară din cale de absurd să mă întorc înapoi
şi să mterpunctez cei 40 de ani de muncă artistica ai mei cu mărunte evenimente
ce-mi păreau cìndva etape însemnate lîn viata mea artistica. Personal, ored că nu
este exagérât oînd spun că etapa cea mai importauta nu-i nici debutili meu artistic,
nici premiera lui Hamlet, nici evenimenitul împlinirii celei de a 100-a piese, sau
a celei de a 200-a piese jucate.
Etapă importauita în biografia mea este una singură : ziua oînd mi-am dat
seama şi totodată am simtit marea bucurie că munca mea mu mai reprezintă o
ambitie personală, fie ea oît de nobiilă, oi că această muncă e dăruită oamenilor,
şi anume, acelor oameni care nu mai fuseseră niciodată la teatru.

www.cimec.ro 48
In rolul titular din „Vlaicu
Vodă" de Al. Davilla

' V* *-\ ,11

àL

i-. ?
1 ;

;:
. ~jp*:*~
• ■■■■:■■
■ '■■-":■
:.■■<■:■:
':

■■■■>,:

..*fc:***c':0^ -~ ^ J ^ :
1

im K *W ~ À f I
mm* e " IH

— Afi cuTwscut bine ieatrul rominesc in wltimele decenti, ave\i buna cu-
noştinţă despre istoria mai ueche \a teatrului nostril si despre ţelurile sale aditale.
Care anume moştenire teatrale socotiţi că trebuie valorificată şi continuata astăzi
la noi ?
— Anta noasiră teatrallă a trecut in ulltimele decenii prin mai multe faze.
De la îndepărtatul romantism, a trecut la naturalismi, la 'verism, aipoi a cunoscut
încercările de pairundere şi răsptfndire a diferite curente mai noi — „isme" ou
rezonantă dar vremelniee — dar a ipăstrat totdeauna am filon de bază realist, mai
mult sau mai pufin evident.
Sìntem azi, din fericire pentru arta noastră teatrală, iîn posesia celei mai
ìnalte si mai autentic artistice metode de creatie : realiismul-socialisi.
Evident, manie transf ormar i în artă sì ni desigur ìnioideauna sirfns legate
şi eorespund marilor transfonmări sociale şi politice. Epocile revoluitiomare âşi re-
varsă continutu'l şi forméle şi in creatia artistica, ajuitînid-o sa ouiprindă năzuintele,
dorintele si necesitătile oamenilor din apocile respective. O astfel de mare revo-
luiie a artelor, deci şi a teatruilui, a ìmcepui şi la noi acumi 15 ani. Suflul nou ce
a străbătut întreaga noastră artă nu iputea să nu străbată şi teatrul. Noii nostri
poeti -(dram a turgi şi artisti au élaborât deapotrivă un nou sens artei. Dar dacă in
această epoca revolutiomara am ajuns in teatrul nostru la productii neatinse in
trecut, n-am ignorât şi nu ignorăm o bună parte din moştenirea artei teatrale a
trecutulìiii.
Cu tot amestecul şi conifuzia de curente din trecut, cu toate tendinfele care
serveau clar bungheziei şi in ciuda transiformării artei teatrale intr-o ìntreprimjdere
comercială, s-au găsit iotuşi oameni care, şi in scris şi de pe scena, au luiptat cu
dìrzenie pentru o artă 'înaintată, realista. Numele lor este iìn gìnduil nostru al
tuturor. Ei au fosi poeti buni, dramaiurgi buni. regizori şi acttori buni. De munca
lor, de arta lor, ne aprqpiem şi astăzi ou folios. Ea ne servaste. Dar — trebuie sub-

www.cimec.ro
4 — Teatrul nr. 6 49
liiniat — să nu cădem în greşeala de a colora senrtiiimentall perspecti/va trecutuflui.
Aanamitirdle sînt nu totdeauma, cd uneotri ffruimoase.
Generative de tineri sluijitori ai scemei au nuimai de clîstigat din cunoaşterea
frămintăriloT celor ce au ajutat la creşterea artei noastre, chiar în oonditii vitrege.
— Apreciaţi, aşadar, că sînt „tràdifii" care frebuie înlăturate şi tradifii care
trebuie continuate... V-aş ruga, deci, să faceti unele concretizări.
— O bună mostenire şi care ne e de ifoilos tutiiror s-o cunoaştem şi s-o fruc-
tificam — deopotrivă, şi cei inai lîn vtfcstă şi cei inai tineri — o constituie, de
exemplu, în literatura dramatică, opera lui Vasille Aleesandri. Dar, alături de ea,
şi miodul de a o tălmiăci scenic, cu o lînaltă artă, représentât de Constantin Nottara.
Mă refer apoi la traditia noastra realista, afirmiată în teaitru prim interpretairea
operei lui Caragnaile de către unii din înainitaşii nostri, care, în ciuda pestriitelor
curente de artă pomenite, au reusit să păstreze echilibrul, să înifătişeze oamenii
aşa cum sóntt, sa descopere artdstic adevartul, ìrilesnimdu-ne asitfel trecerea noastra
la acel moment culiminamt al lealismului socialist, care ne călăuzeşte astăzi pe toţi.
— Către care gen de piese, spre ce categorie de repertoriu se ìndreapta pre­
ferititele do. ?
— Zioalele „Cìte bordeie, atìtea obiceie", „ O t i oameni, atìtea gusturi" nu se
pot aplica şi ìu cazul de fata. Hugo spunea că „geniul dăruieste umanită^ii por-
tretul sau". Unui, nìzind ; altul, plìmgind ; altii, giìndimd... Plaut rìde si ne dă-
ruieşte pe Amfitrion. Rabelais rìde de asemenea şi dă oamenilor pe Gargantua.
Şi Cervantes rìde si ne dă pe Don Quijote ; nîde şi Beaumarchais, iar din risul său
se naşte Figaro. Şi, să nu para curios, Molière plmge şi da oamenilor Auarul, in
timp ce Shakespeare viseaza şi-1 dă pe Hamlet, Eschil gîndeşte şi-1 dăruieste pe
Prometeu. Portrete ale umanitătii.
întîmplarea face ca pe unii din cei citati si ipe altii, necitati, eu sa-i fi in­
terprétât pe scena teatrului nostru. încercări mai moli sau mai puţin izbutite, sfi­
guri càrora m-am siilit să le dau viată. Aş putea sa iînşirui alatori de eie şi figurile
eroilor din piesele olasioilor nostri. Pe acelea ale 1/ui Vlaicu, Răzvan, Despot, Ovidiu,
Horatiu şi ale altora. Ìntr-um cuviîmt, iată-ne în plin teatru clasic.
A fost o vreme cìnd eram convins că p r e f e r i t a mea merge spre un ase­
menea teatru. N-as putea spume că astăzi m-ain lepădat de acest crez. Dar, desi
„arta e lunga şi viaja e scurtă", cum spune un dicton latin, mi s-a Sntìmiplat şi
mie ca atìtor altor artisti sa întîlnesc în drumul meu şi altfel de genii care au
înălţat spiritili omenesc şi care au promovat progresuil şi umianitatea. lata dar că
astăzi după o bruma de experiemtă, şi de viată, şi de artă, pot afinma că atunci
cìnd am luat conitact — şi spiritual şi sufleteşte — cu aceşiti construetori de viaţă
noua, cu tulbuTătoarea lor prezentă, conceptia mea despre artă s-a îmbogătit cu
ceva mou.
Iubesc omul clasicismului, dai- îl iubesc mai mult pe semenul meu de azi.
Şi, să nu para nesincer oìnd spun că astăzi simt o mai adunca bucurie artistica
interpretine! opera bună a unui contemporan al meu, deoìt jueìndu-1 pe Hamlet.
— Cum apreciaţi valorile contemporane ale dramaturgiei noastre ? In ultima
vreme au apărut cîteva piese noi. interesante, iar ca ansamblu exista impresia ge­
nerala că ne aflăm într-o nouă fază de dezvoltare a repertoriului original. __
— Schimbările sociale profunde au Teperousiuni asupra modului de giîndire
al poetilor-idiramaturgi — eu comifund mereu poeţii cu dramiatuirgii. AT fi însă o
greşeală să credem că producala poetilor ce dìruta vremiurile noi poate fi de la bun
început completa şi desăvîrşită. Poetii şi scriitorii nostri au pornit să ajute ila con­
s t r u c t vietii noi prin scrisul lor. Dacă munca lor literara n-a avut Intotdeauna
o înaltă expresie artistica, ea a fost dn schimb pusă tìn slujba unui Inalt comanda-
ment patriotic. Unii n-au scxis ohiar atfît de finuinos, dar au scnis de cele mai multe
ori cu inima lor. N^au récoltât poate ìmtoitdeaiina aplauze unanime şi ìndelungi,
dar şi-au uimplurt sufletul de multumire oă şi-^au îndeplimit nu numai menirea de
artist, ci şi cea de cetătean.
De 15 ani ìncoace, literatura draimatica romiînească a crescut mult. Cìnd
facem aceasta afirmait'ie, sîmtem obişnuiţi să îmşirăm nume proprii. Să-mi fie în-
găduit ca astăzi să nu o mai faC, pemtru ca, dupa aitîfcia ani, şi noi si publioul mare
le cumoaştem scrisul. Greatia auitonilor nostri este în continuiu progrès. Viremiuirile de
astăzi formmlează finsă ceriniţa îndreptătită ca poetii nostri dramaturgi să dea
opere din ce in ce mai bune, pina vor ajunge la acel sau la acele mari oìntece pe
care poporul le aşteaptă.

www.cimec.ro 50
 In dr. Tokeramo din „Taifun" Jn Pelevanov din „Trenul
de M. Lengyell blindai" de Vs. Ivanov

— Ce parere aoeţi des pre stadiul actual al regiei teatrale la noi ?

— lata o chestiune la ordinea zilei. Fără îndoială că o convorbire, de durata
totuşi (limitata, nu îngăduie o sintetizare a chestiunii. Voi atinge deci numai un
aspect al problemei. exipumînd o parere strict personală.
Se spaine că atunci cînd Michelangelo a terminât minunatul său Moise, a
dat eu ciocanul în el şi a strigat : „Vorbeste !" Să fi fast genialul artist nemul-
ţumit de opera sa minunată şi nemuritoare ? Nu ştiu. Se poate. Poate să fie numai
o gluma. Dar, undeva, totuşi trebude retiniut din această pavestire un sens ce se
poate ireferi ila ori care artist, inalusiiv regizorul. Vreau să spun că nici un artist
noi e infaiilibil şi nu trebuie să se socotească desărviîrişit in arta sa.
iRecunosc ou convingere şd simeeritaite că in arta regiei noastre s-a făout
in ultimii 15 ani un sait important. La alceasta a contribuirt fără îndoiailă însuşirea
conoeiptiei marxisl-ù'eninisite asupra. vietii şi a artei, ohiiar dacă la îniceput această
însuşire s-a făout lînitr-un chr'ip mai pultin organiizait. Concepţia marxiist-deniinustă
despre lume şi des<pre artă i-a călăuzit pe multi dintre regizorii nostri pe drumul
unei mai complete îniţellegeri a textului, al unei cunoasteni mai baine a forţeilor
colectiivului cai care lucreaiză şi al unei collaborări mai rodndce eu autorii nostri.
Subliniind aceste progrese, remarc totodată că arta noastră regizorală, in urousul
ei nu chiar lesnioios, după părerea mea, n-a gasai încă mijloaicele necesare pentirai
a se ridica la nivelaill celorlailte arte.
O afirmaţie din parte-mi -at'ìt de importantă cere, desigur, explicaţii. Dacă
în cèle ce urmează noi voi reuşi, am, fără îndoială, dataria să continuu alta data
să-^mi exprim părerea asupra acestei atît de mult dezbăfcute şi atiît de însemnate
problème a it eat rulu i nostru. Plînă atunci, treibuie să arăt, măcar pe scurt şi în mie,
cum îmi explie aeeastă rămiînere în urmă a artei noastre regizorale.
Arareori se întîimplă ca regizorul să aibă puterea ereatoare de a completa,
de a-1 întregi pe poetili dramatic, de a-i întregi armonios opera. De multe ori Si
scapa regizorului spiritili artistic al textiului, iar opera propriu-zis regizorailă ca­
nnine uscată. Lucrarea poetului dramatic, care iprin idei şi sentimente dăruieşte

www.cimec.ro 51
oamenilor opera sa nu totdeauna ìntr-o Forma destull de explicita, aşteaptă ca re-
gizorul-artist s-o transforme scenic, olarificînd-o cu pricepere, cu siuntire. La fel
se ipoate spune şi despre poziţia regizorului fata de actor. Nu totdeauna — an
orice caz rareori — regizorul ştie sau poate să uree pîină la febra creatoare a
actorului.
Mìnuind cu sigurantă metoda realist-socialistă, manifestìnd o adîncă şi mare
sinceritate fata de poet şi actor, de asemenea, o calda prietenie în munca comună,
abtinînidu-se să-si umiilească colaboratorii — aşa il văd pe adevăratul regizor
artist al prezentuiliui.
— Care sînt datele principale ale procesulmi do. de creare a personajelor ?
— Artei noastre teatrale, ca şi tutunor arielor (in general, îi este data toată
libertatea — oferită oricărei activităiti a gîndirii. Libertătiile se acordă Snsă cu o
singură conditie : cine se foloseşte de eie, rămlîne răspunzător. Aşadar, iată că şi
artisttull este realmente răspunzător de a sa. Oîrnd o foloiseşte rău — aldică nagiiijimd
soopuil educativ şi caraeter|ril popular all artei, spirituil de partid care anilina orice
oreatie artistica —, nu mai trebuie să ne întrebăm dacă e bun sau pelasti a riti st. De pe
această pozitie trebuie private datele proeesului de creatie al aotorutlui nou, de astăizi,
în ceea ce priveşte întruchiparea personajelor. Dacă acest imperativ de ordin moral
nu e înteles destuil de clar, se poate uşor caldea într-o confuzie 'totală. Aşadar, pentru
o bună şi adevărată lîntruchipare a rolurilor, trebuie însuşită cît mai bine ştiinta
marxist-leninistă, care ne sprijină în întelegerea fenomenelor vietii de azi, a artei de
astăzi, a mesajului bine définit al acestei arte. Adevărul moral trebuiie să-il vezi deo-
potrivă în viată ca şi îin anta, îndreptat spre bine, spre fruimos, spre progrès, spre
dragostea de om, şi să-1 faci să apară ca atare din orice* roi jucat. Am mai spus-o
şi o irepet : realismul socialist ne-a luşurat 'întelegerea proeesului nostra de muncă,
de creatie. Eu personal, din punctul meu artistic de vedere, nuimesc aceasta înfe-
lepciunea erei socialiste. Din această înţelepciune am luat şi eu cat aim putut.
Cînipuil artei socialiste este atît de vast, ânoît nu e toemai usor să prinzi totml
dintr-o data.
Trebuie să adaug că această noua educatie lîn artă işi iprin artă dă mai mult
ca oricînd întreaga if rumuseţe a adevârului ; în aoelaişi tirnp, ascute şi mintea,
măreşte puterea de convingere a artistului, iîl ajută să păstreze măsura. lata datele
cu care mă aşez să descifrez un nou rol.
A orìndui orice lucru ila looul său, a isti care este loculi fiecarui lucru, a şti
ce reprezintă o faptă omenească, nu numai (în viată dar şi iîn artă, a avea o idee
ferma despre ordinea de fapte căreia îi apar/tine, a explica toate cauzele aceilei
fapte — iată ce stăpînim azi. Sa mai spun iîncă o data, cîtă confuzie a lîmprăştiat
acest nou fel de a privi arta, ìn procesul de creatie al artistului romîn, cred că
ar fi de prisos.
— Unul din rolurile do. care a rămas foarte puternic in memoria specta-
torilor din aceşti ani, este rolul lui Pelevanoo din Trenul blindât (la Teatrul Ar-
matei). Ne-a impresionat pe ioti vibraţia nouă şi foarte interesantă din creaţia
rolului. La vremea ei, critica a explicat acest succès al do. V-aş ruga să-m4 furni-
zafi citeva date in legatura cu construirea personajului Pelevanoo.
— Dorinta dv. mă lace să dezvă'lui un punct de vedere care nu e împărtăsit
de toti oamenii de teatru. TI consider pur personal. Sper ca fonimularea Ini va fi
mai edificaltoare deciìtt datele partiouilare asuipra creatiei acestui roi. în oreatiile
unui artist dramatic, artist-actor, nu au vailoare de artă înaltă rolurile eu rezo-
nante mari. Ci, are valoare momentul moral, ipsihic, aînd actoruil interpretează
rolul. Mai clar : dacă în clipa intruchipării rolului sînt profund angajat fa.ţă de
un mare ideal, poate capata o mare valoare chiar şi interip reta rea tunui personaj
de mai mică rezonantă. Poti juca un Oedip, sau un Hamlet, sau un Faust, într-o
vreme cînd firn ta ta nu vibrează la o lînaltă temperatura de dăruire pentru un
ideal — şi sa nu îmregistrezi o biruintă, Dar, în conidiitiiile dăruirii integraile faţă de
un ideal înaintat, fie că joci roluri de rezonanită ca Pelevanov din Trenul blindât,
sau Esterag din Fiul meu, fie ca interpretezi figuri apisodiee cu mesa je mai limi­
tate, nu poti să nu înregistrezi un reail Succès.
— E un punct de vedere interesant. Îndeobste, actorii se refera la condifia
oferUa de roi cînd îşi judecă personajele. V
— De aceea am şi precizat că este un punct de vedere pur personal.
— Ce parere aveţi despre generafia noua de actori ?

www.cimec.ro 52
 In rolul titular din „Ovidiu"
de Vasile Alecsandri

— Generatia nouă de actori are bo-

gătia tineretii. Dar işi inexperien^a viîrstei.
Are ingenuitatea sentiimentului in general,
dar, ftot an general, nu are adlnciime. T»re-
boiie s-o spum însă ou piacere : prefer
liipsa lor de mieşteşug, pretuindu-le sfor-
ţările gindului. I-ami unrnărit. .Şi îi ur-
maresc. Se poate alfirmia că suit printre
ei inimd calde si curajoase care reuşesc sa
ima oheme şi atuoci clînd siîmt obosit. Ca
se afla pe un drum bun, acesta este un
lucrai ştiut ; noi toti, care-1 bătătorim ou
un picior mai sigur sau mai puţin sigur,
çfcim acesi ilucru.
Mai este o problema — dacă vor-
bim despre tineri —, căoi ei vor imjgheba
colectivele de inline aie teatrului nostru.
Este vorba de educatia artistica. Reco-
mand coJegilor miai vîrstnici, regizoni si
artisti, oamendlor de teatru In general, să
îmbrăitişeze ou oit mai multa caldura
cauza pregătirii sch imballila de ml ine al
teatrului. Iar perutru itineni, şcoala să le
fie Unga imiimă. Să mu urte că pentru for-
marea unui artist, pentru alcătuirea Imi
inorala, şcoala e de cea amai mare impor-
taată. Acolo e alfa. Iar casa ìn care se
vor duce, odată iesiti din şeoală, teatruil,
să nu mite a le cultiva insaişirile şi a le
creste cu dragoste <părintească. Climatul
favorabil dezivoiltării tinerilor ìn teatru
este cu atit miai miuilt o necesitate cu cìt
conditile de astăzi uişurează esentai această tfnimoasă actiune de creştere a tine-
relor vìaistare de aotori.
— In dezbateri de presa şi ìn discuta intre artisti, a revenit adesea in ultima
vreme problema caracterului popular al artei teatrale, ca o problema legata de
însuşi sensul teatrului nostru actual. Cum prìoifi această problema ?
— De caraeterul popular al teatrului, In adevăratul înţelles al cuivintuilui, mi
se poate vorbi decfìt de ila eliberarea tarli încoace. A trecut vremea cìnd notiunea
de artă populară se conifiumida la noi cu tendinea semănăitorisită saoi cu alte curante
asemănătoare. Greu se putea ipomeni, in trecut, despre um veritabil caracter popular
ail artei teatrale. Fareste, îmiţelegand prin aceasta, in primul rìnd, eomitinutull ad/ìnc
ancorai in probleimele de via^a ale poponi lui ifunctia prime piai socială şi educativa
a textului dramatic şi a speetacoiluiliui.
Dar caracterull popular all teatrini™ apare şi pe alt pian. Zeci şi zeci de mai
de artiştinamatori fac anta cu o caldura neniaiînrîlniltă încă, in dorinfa de a exprima
simţirea epocii noastre prim teatnu, muzică, plastica, dans. Forma şi fondu] acestui
teatru popular siînt propnii vieti! noastre de astăzi, progresuluii social, alaingării
întiunenioiilui, botliLor, analfabetitemiailui. E um teatru propriu vietii noi din orase si
din sate, /hip tei nobile de ştergere a deosebirilor esentiale dintre oras şi sat, iizbînzii
soci all iste in toate domeniile.
Aici, ar mai fi multe de spus, apoi, despre contactul nostru cu artiştii-ama-
tori, despre iesirile noastre in fabrici, la tara, despre care am mai scris şi vorbit
şi ìn alte dati.
— După părerea du., cerinţa caracterului popular al artei teatrale are orco
relafie directă cu interpretarea actoriceasca ?
— Mă refer deocamdată marmai la o latură a problemei. Se mai spune uneori
că exista un mod şablon de a interpreta tărani pe scena. Dar aceasta se datoreşte

www.cimec.ro 53
 probabili lipsei de discernămlîint în distiributie, pe de o parte, pe de alta parte, ne-
cunoaşterii vieţii tăranului. Fireşte însă că problema, aşa cum ati pus-o dv.. este
mai larga. O disauţie, obliar dacă pumotml meu de vedere personal n-ar fi cel mai
potrivit, ar fi ut ilă. De piddă, con&iderînd că tăranull de astăzi a treout şi el printr-o
adîncă prefacere sooiailă, ca obscurant isoiiul ila sa/te e în mare desioreştere, oă ţăranuil
e oin participant politic la viafa tarii şi că, .în sfiìrsit, cultura şi igustuil său pentru
fnimosul artistic se dezvoltă din ce în ce mai mult, se ipoate sustine că trebuie
schimbate şi datele întruohipării unni roi de fa ran nume i tor oontemporan. Nu mă
mira — în această ordime de idei — că s-a acceptât pe deipflin i interpréta rea unui
artist al poporului, îmtr-o recemtă piesă sateasca, a unui mare poet all nostra, juicată
pe scena Teatruliui National. Nu ma mir de noutatea interp retarti i lui Ririliic, artist
al (poporului, a unnii tăran bătnîn, care dilferă munit chiar de interpretarjle de ţă-rani
din aces ti ani, de pildă, de initerpretarea urnui rdl dintr-o ail tă piesă, a afltui drania-
turg romiìn al zilledor noastre, care păstra încă izuri semănătoriste.
A survenit o schimbare. Dacă interpretarea cu reminiscente semănătoriste era
din pnmct de vedere artistic o interpretare — as zice — mai sulbielctivă, ceallaLta, pe
care personal o preţuiesc mai mullt, sustinută de colegiiil artist al poporului, un
mare artist comic, mi s-a parut mult mai generala şi mai obiectiivă. Ce credeti ?
— Aveţi perfectă dreptate.
— Mai este vreo ìntrebare ?
— O tradifie a tuturor conoorbirilor ce urmează a oedea lumina tiparului
cere ca ultima ìntrebare ÌSÌ ultimiti răspuns să fie consacrate nemijlocit cititorilor.
— De acord. Sànt un vechi colaborator al revistei „Teatrul" şi fiind informat
de dv. ca aceste clteva gìnduri ale mele despre teatru vor apărea in preajma ani-
versării celor 15 ani de la dezrobirea tării noastre, simt că este cel mai potrivit
moment ca sa salut cititorii revistei — care, desigur, nu siìnt alfii deoìt colegii mei
de teatru şi publioul ce ne vede pe scena —, sa le tranamiit in preajma acestei inali-
fatoare sărbători a Rcpuibliic'i noastre populare. celle maii caMe sentimente şi, în
acelaşi tiimp, să reamintese adagimi că dacă n-ar exista el, puiblfcul, n-ar exista îmsăşi
ratiujiea artei mele.
— Permiteţi-mi sa consider că cititorii \oor lua cunoştinfă cu cea Jnai mare
piacere de opiniile do. şi să oă mulţumesc pentru solicitudinea cu care le-aji ìm-
părtăşit.

In „Ruptura" de Boris Lavrenieo

www.cimec.ro
0QiO][ODE!i
■

L Derei
MONTĂRI IEFTINE, ARTĂ DE PREJ

Din ambiţia de a realiza spectacole oit mai străllucitoare, sau numai din pura
comoditate, teatrele au ignorât uneori sau au éludât o problema de mare importanta :
relafia dintre creaţia artistica şi mijloacele materiale prin care aceasta se intru-
pează. în aceste cazuri, a cîiştigat teren, pe nedrept, prejudecata că activiratea
artistica, eea tea traila în speţă, ou ipoate fi pianificata piînă m cele anai mici detalii
(cum se întîmplă la o uzină tmetalungiică, de pildă) si, ca atare, ea nu poate intra
ìn cadrai general al linei politici economice ferme şi chibzuite. Cum sa poti pre-
vedea şi calcula fiorai de artă ad unei scene, sa zicem, de patos revolutionar ? Cum
să te amesteci in viiziunea regizorului care simte şi cere o miişcare a aotorului şi nu
alta ? Cum sa negi pictorului-seenoigraf „dreptuil" la o anumită lime, consisfeniţă si
cuiloare in realizarea unui panou ? Cu toate acestea, şi prevederea şi amesteoul ìsi
au locul.
Să luăm, conventional, un spectacol cu piesa originala şi actuală, X. Primul
act se petrece in exterior, lîn curtea unei fabriai ; al doilea, in biroul directoruilui ;
al treilea, acasă la unni din personaje. Desigur, exista o mudtime de posibdlităţi şi
de soluţii care, in primul moment, par relative şi subiettive, Su funotie de vederile
regizorului şi ale scenografului. Acestia din urma se astern pe treabă. Se pun de
acord şi proiecteaza — pentru primul act — o uzină ,,constraita", pentru ani marca
prezenţa scenica, cu mult metal şi stucatură ; biroul directorului, lìn schimb, e vazut
simplu şi sobru, dar elegant, ceea ce pretinde mobilia masiivă de stejar, perdele de
catifea scumpă, candelabra de Murano etlc. în plus, regizoral virea dît mai multe
practicable, pentru a diferenţia pdanurile de joc. In sfiîrşit, interiorul domesitic din
actul al Ireiilea e imaginât cu perdele de mătase, cu covoare şi ouverturi scumpe, cu
mobilă de un anuimit sitili s.a.mjd. De asemenea, costemele: badatele sau salopetele să
fie de gabandină ; haiinele bârbăiteşti, din kamgarn souimp ; rocbiile, din mătase
naturala. La realizarea practică a acestor cadre pdastiice, ìncep îlnsă să se constate o
m ultime de lucruri :
Scena Teatrruilui Y e prea mica, ara suportă constructia metalică a uziined,
care va stîinjemi şi apaisa jocud aiotoricesci ; lumina, orioit de bine ticluită, nu va da
stralucirea scontata mici mobilierudui, nici perdelelor, mici costumelor ; practicabilele,
acoperite cu covoare de Buliara, complica jocul scenic, în loc să-d facă mai expresiv ;
cutare panou — realizat ou belşug de materiale — de-abia se vede la public ; alt
panou sau element de decor, îmbrăcat din întîmplare în piînză de sac, face exact
acelaşi efect, dacă nu mai evident, oa şi stofa de gabardină etc. etc.
Astfel, cîmpul de joc al „relativitătii" şi al „subiectivitătii" cedor ce realizeaza
monitarea, se restnîiruge simjţitor. Faptul concret de artă demonstrează şi convdinge că
nu erau necesare nici atîtea eforturi şi, mai aies, nici atîtea cheltuieli. Se ajunge
astfel la un mare adevăr, de mult cunoscut, dar nu totdeauna băgat în seamă : arta
teatrală — bazată pe conivenţie, pe sugerare, pe expresivitate esentială, şi Sn nici
un caz, pe reproducerea aidoma a realitatii — cere eforturi de faniezie creatoare,
cere strădanii de a vailorifica în mod pregnant resursele expresive aie actorului.
regizorului şi scenograifului, dar niicidecum nu cere Tisiipă şi ostentativă opulenta de
mijloace materiale.
De ce apar, în cronicile de speaialitate, atîtea cuivinte de lauda la adresa
outărui acbor, pentru economia de mijloace de expresie cu care a realizat un roi ?
Sau la adresa regizorului şi scenografului, care, cu aceeaşi economie de mijloace, au

www.cimec.ro 55
 montât un speetacol ? E limipede eă această economie nu intra doar in sfera alemen-
telor teoretice, de igiîndire şi concept ie, oi, inevitabili, şi in aceea a practicii şi, prin
urmare, a mijloacelor materiale. Cel mai simiplu raţionament piine an evidentă legă-
tura ddntre baza materială a spectacoluilui şi continutul de idei exprimât înitr-o
forma specifica.
E lesne de imţeles că economia nu înseamnă zgîrcenie şi, de asememea, ca
artistul nu e chemat să facă economii (in sens vuilgariizator), ci in primuil rînd
artă. Dar a face arta nu înseamnă nici pe departe revarsarea de anijloace, fiiindca
asa cum arată şi sensul cuvintului, mijlocul mu e scop, ci un element lintermediar,
ajutator. Pictori iluştri, de pildă, n-au lost aceia care au utilizai zeeile de culori
din comert, ci aceia care şi-au combinat cele itrenpatru culori de bază ce le-au
format „paleta". Adică, au folosit din pirn ceea ce ìle-a stat iimediat la lîndemină.
Nici real izator ilo r de spectacole nu M se cere ailteeva decît folosirea mijloa-
celor pe care teatrele, orice teatru, le tin la dispozitie. Căci, aşa cum am incercat
să demonstràm, a lucra cu economie lînseamnă a face anta.
La baza documentelor Plenarei din noiambrie 1958 a Comitetului Centrali al
P.M.R. sta, de altfel, ìimpede exprimată această îndruonare. In exipunerea ifăcirtă la
Plenară, tovarăşull Gh. Gheorghiu-Dej a subliniat că orice initraprimdere sau inst ; -
tufie itrebuie sa-si findrepte eforturile spre „descoperirea şi valorificarea muimeroasedor
şi duiportamtelor rezerve ex ; stente la toate óntreprinderile".
Să vedem cum se refleotă această 'teză in preocupări'le instituţiilor de spee­
tacol bue ureş tene.
In ultimii ani, îoţelegerea mai profunda a caracteristicilor teatrului realist-
socialist a dus la ftnlăturarea eoneeptiei naituralisrt-con&truetiiviste, ce-şi tfăcuise loc
în nîndurile pictorilor scenograifi şi care, în afara laturii artistice negative, ridica
enorm cheltuielille de montare. Dintre speotacolele acestei siagiuni, care, după opinia
noastră, au remşit să imbine armomios elementul estetic cu eel material, putem cita :
Omul cu arma la Teatrul Municipal (scenografi Liviu Cimici — Paul Bortnovski) ;
Britannicus la Teatrul Tiineretului (scenograf N. Mitrici) ; Sender Blank la Teatrul
Evreiesc de Stat (scenografi Adina Reich şi Dan Nemteanu) ; La telefon Taimirul
la Teatrul „C. Nottara" (scenograf Adriana Leoneseu) ; Bucureşti 500 la Teatrul
„C. Tănase" (scenograf George Voinescu). Desigur că montarea acestor spectacole
nu 'reprezimtă maximuil ce nu poate fi depăşit, tot usi demonstrează o dmtelegere
justă a caracterului artei teatrale. Folosirea in piesa Omul cu arma a mobi'lierului
de epoca şi a costumelor dm alte (piese, scoase din repertoriu. a redus aproape la
jumătate costui montării, »ceea ce a permis scenografului să realizeze un decor
monumental, in spiritul măretiei revolutionare a piesei. Foilosirea costumelor depo-
zitaie s-a realizat în bune comdiitii ?i de către Teatrul Tineretului în spectacolul
Tînăra garda, eeea ce a adus o economie substantia'lă. Şi refolosirea materialelor
recuperabile din decorurile pieselor scoase din repertoriu este un uiijloc de econo-
misire. La Teatrul Evreiesc de Stat, pinza de decor este folosită de mai multe ori,
pînă la completa epuizare.
Aceste cìteva exemple denota că aeolo umde se manifesta o sustinută pre-
ocupare de a iface artă cu economie de mijloace, aceasta se poate realiza. Exista
însă sdtuaţii lîn care ilipsa de atemtie, indiferenita sau nepriceperea au dus la cheìl-
tuirea umor mijloace materiale şi a unor energii ce s-ar fi putut utiliza in scopuri
mai utile. Astfel, decorurile piesei Recolta de aur la Teatrul Municipal au trebuit
să fie refăcute, deoarece eie nu eorespundeau caracterului şi fonduilui ideologie al
piesei, fiind in acelaşi itimp lips it e de gust. Dacă consiliul artistic şi conducerea
teatruilui ar fi intervenit cu miai (multa fenmiitate, s-ar fi puitiut evita o asemenea
situaţie. La fel, in mod cu totul inutil, la piesa Soful ideal (Teatrul Municipal)
s-au realizat două fundaluri, umul ipictat si imvizibil, altuil brodât şi vizibil, ceea ce
pe bună draptate ridica problema responsabilitătii scenografului. Desi cazul e din
stagiunea anterioară, totuşi nu putem să nu arătăm că Teatrul de Operetă a con-
fecţionat pentru operata Vis de fericire, costume moderne din stofă costisitoare,
ceea ce se poate considera risipă, deoarece pe scena calitatea srofei nu se remarca.
Se întîmplă uneori ca însăşi piesa să ridice problème de montare relativ
grele şi complicate, cum e lucrarea Ferestre deschise, pusă in scena la Teatrul
„C. Nottara". Autorul a impus, prin indicabile date iìn text, un decor simmltan,
cerìnd o intreagă construetie care sa reprezinte şase camere in acelaşi timp. In loc
să caute soluţii oit mai simple, deci economicoase, piicitonul-scenograf (Tony Gheor-
ghiu) a imaginât o construetie dintr-un material loarte scump (duraluminiu), in

www.cimec.ro 56
lac să se foloseasca de baTe obişnuite, mult mai ieftiine. Nu .înitlîimplător, prin teatro
circula gluma că această consitruotde va ifi trausportată la vara pe Intanai şi va servi
ca vilă pentru personaluil teatrului, ìn timipuìl concedirlor. Dacă adăugăm ila aceasta
folosirea unei solutii cu totull dnoportune, prin realizarea unui fundal cu panouri
fotografico, in locul unuia piotat '(ceea ce majorează de aitava ori pret-ul de cost),
şi dacă mai tinem seaimă că acest fondai panoramic nu intra in unitatea concep-
tională a ìntregului spectaool, ilipsa de preocupare pentru o gospodardre ragionala
a mijloacelor materiale apare şi mai flagranta.
Dacă aceste exemple refflectă Idpsa de preocupare pentru economii, un alt
exemplu, tot de la acest teatru, demonistrează că uneori întelegerea grecita a pro-
blemei economiïlor este un dauna calitătii artistice a spectacolelor prezentate. Astfel,
la ìnceputul stagiunii, la montarea piesei Cumpăna, scenografa (Adriana Leonesou)
a oonceput un cadru plastic numai din „bucati" ce se găseau fin magazia iteatrului
şi care nu se asamblau : rezulltatuil a fost un cadru cenuisiu, plat, neartistic.
Fata de aceste exemple, vom lîncerca să reliefăim unele cauze care credem că
au putut genera asemenea situati', adăugdnd eventual şi exemple noi.
Astfel, nu ìnitotdeauna intìlndim o unitate concaptiona'la regizorală şi sceno­
grafica, ceea ce face ca piese'le să nu fie sustinute calitativ de către decor şi să duca
la micşorarea interesului speetatorillor peniru piesă. Aşa s-a petrecaitt cu Tînăra
gardă, unde formula scenografica s-a găsit uneori in contrast cu textull şi chiar
ou regia.
O alta cauză credem a fi lipsa unei temeinice cunoaişteri a zestrei teatrului,
care să permită de la bun dnceput aiegerea unor costume şi obiecte ce ar pmtea
servi noilor piese. Strìns legat de aceasta, este şi modu'l ìn care se tine evidenta
bunurilor din inventar.
De asemenea, dacă uneori (ila Esop, de pildă, montât de Teatru'l Municipal),
sohitéle de costum se fac tinlìndu-se cont de aotorul ce trebuie sa dnterpreteze un
anume rol, aceasta nu se lîntîmpHă intotdeauna, ceea ce are ca urinare diverse modi-
ficări aduse costumelor, adică un spor de oheltuieli.
Nedorite siînt şi modiificările pe care unii scenografi ce nu au făout un studdu
temeimic pentru realizarea cadrului plastic, le aduc pe parcursul executării lucră-
rilor şi al repetitiilor, ceea ce implica noi oheltuieli. Desiigur, fiind vorba de artă,
de o creatie specifica, in care conceptia initiailă este adesea — ìn timpuil elaborărid
— solicitată de viziuni noi, superioare, mai expresive, în mălsură să slujească mai
bine respeotiva conceptie iniziala, nu este exclus ca pe parcursul realizarii practice
a elementelor scenografice să se iimpuna modificaci. Dar aceste modificari se justi-
fică atunci oìnd eie vizează retuşuri la elemente mărunte, izolate, nu însăşi arhi-
tectura ca atare a decoruilui, adică ansasi conceptia lui.
Conducente teatrolor trebuie să creeze scenografiilor coniditii pemtru reailizaTea
schitelor, dar scenografii să nu abuzeze de aceste conditii. Cu toţii dmpreună, însă,
trebuie să militeze pentru profunzimea studiului şi pentru solutii pe oìt posdbil
definitive. Aceasta nu oste necesar numai din punot de vedere bugetar, ci şi pentru
bunul mers al pregătirii artistice a spectacolulud. Se aud uneori scuze din partea
unor scenografi care, negăsind soluti il e cele mai fericite. pun esecul pe seama lipsei
de timp. S-ar putea dîteodată să aibă dreptate. De multe ori ìnsa, este numai o
scuză fără fundament real.
Credem, de asemenea, că nu se acordă suifioientă atentie comtributiei pe care
lucrătorii din teatru, de la col mai important pina ila cel mai mie, o pot aduce prin
propuneri de dnlocuire a materialelor scumpe cu altele mai ieftine dar de acelaşi
efect, precum si de simplificare a procesului de productie. Desi exista unele ìncer-
cări ìn acest sens, totuşi, eie sìnt irasuificiente. Aci intervin şi pozifia şi conştiinta
artistica a scenografului, care nu are AToie să respinga asemenea propuneri, aviìnd
obligatia sa le anailizeze cu atenitie si să-si însuşească ceea ice este valabil.
Foarte utilă ar fi de asemenea, realizarea unui schimb permanent de expe-
rientă ìntre scenografi, schimb de experientă care să ajute la raspinddrea diversélor
încercări ce se fac pentru ìn'locuirea unor materiale cu altele m'ai convenabile, din
toate punctele de vedere. Uniunea Artiiştilor Plastici, care are o sectie de sceno­
grafie, ar trebui să se preocupe şi de acest aspect, data fiind şi competenta sa.
O recentă discutie, care a avut loc din initiativa Seotiunii Culturale a Sfatului
Popular ail Capitalei, a scos la iveala numeroasele pos ibi li tati şi resurse existente.
Dadi ne-am referi mimai la folosirea materialelor plastice, care îneep a fi din ce
ìn ce mai la indemînă, şi încă s-ar desohide un sector deosebit de vast. Exemple

www.cimec.ro 57
eàificatoare sînt. La Teatrul de Operetă s-au inlocult covoarele de scenă obişnuite,
cu unele din material plastic, mult mai ieftine, mai rezistenite «si mai practice, iar
la Teatrul „ C Tănase" feroneria a lost lînlocuită ou materiali plastic, care se poate
mula mult mai uşor şi in forme mai variate. Desigur, in amumite lîimiprejurări. folo-
sirea materialului plastic poate fi mai costisitoare deoit a altor materiale. De la caz
la caz. factorii Tesponsaibili trebuie să analdzeze si să mot&rască in acest sens.
în sfurtşit, o problema ce ni se pare a fi deosebit de importante, este aceea a
modului de lìntocmire a devizelor la piese. Unora, devizul poate să le apară o
simplă formali tarte. De asemenea, dàtorita unor greutăti ìntimpimate la aiprovizio-
nare şi care ar putea fi evitate primtr-o mai bună organizare şi specializare a Ofi-
ciului de Aprovizionare şi Desfacere de pe lunga Sfatul Popular al Gaipitalei, uneori
devizul ia forma definitiva abia in ziua premierei spectacoilului. Aceasta însă se
întîmplă şi dàtorita felului dafeertuos in care se lintocmesc devizele. Devizul trebuie
de la inceput să stabilească limita oheltuielilor pentru piesa respectiva, fiind un
element important de control şi, rtotodată, oglinda seriozitatii celor ce J-au lintocmit.
Este demn de remarcat modul ìn care se lintocmesc devizele la Teatruil Evreiesc de
Stat, care a reuşit sa reduca â,n aceaistă stagiune cosrtul mediu al montărilor la mai
puţin de jumătate fata de stagiunea anterioară, farà nici un prejudiciu de ordire
artistic, dimpotrivă. In intocmirea devizului la sipeotacolul Sender Blank, de pildă,
se reflectă o bună cunoaştere a resurselor interne şi o orientare sănătoasă spre folo-
sirea unor materiale ieftime şi de efect, cei doi pictori scenografi realiziînd un decor
original, ce serveşte lin bune conditii sipeotacoluil. şi reuşind să suplimească prin
solutii ingenioase calLitatea materialului. iCrevtîretull de ordine: „devizul a fost ûntoiami't
după cercetarea prealabilă a tuturor depozitalor" nu este, de data aeeasita, o siimplă
formalitate, ci reprezinta un real act de responsabilità te concreta. iNu acelaşi lucru
s-a petrecuit la Teatrul Timeretului, uuide, desi se stia că exista importante rezerve,
s-^a iutoomiiit imitiial pentru stpectacoilul Tînăra gardă, un deviz incarcait, care pre-
vedea cheltuirea unei sume importante. Folosindu-se de garderoba existentă, costui
real al moutării s-a dovedit a fi de circa cinci ori mai mie, ceea ce — orice s-ar
zice — nu vorbeşte despre o muncă itemeinică fin această directie.
Dacă pîmă acnm am analizat etaipa pregătitoare a lucrărilor, credem ca este
cazul să ridicăm cîteva problème ale etaipei de executie a elementelor de decorare
şi de costumare. Un factor deosebit de important pentru asigurarea umei execu^ii
prompte şi de calitate este buna pianificare a activitătii intregii institute.
In aceasită problema, majoritatea dustitutiUor pracrtiică un sistemi, credem, pé­
rimât: acela al executării decorunillor In ordinea pieselor dim repentoriu, paralel cu
desfăşurarea Tepetitiilor. Dacă nu ìn tortallttate, eel puiţim o piante din decorurille, cios-
tumele, mobilierul unei alte piese pot li realizate fin perioadeile „golului de pro­
ducile". Aceasta depinde de planificarea initială, de la ìncepuitul staffiunii, precum
şi de orientarea conducerii teatrului Sn aşa fel. incit spectacolele dificile să poată
intra in lucru (inaintea altera mai uisor de rezollvat. O asrtifel de sistematizare a
lucrului ar evita perioadele de „gol" şi „asalt", ambele grevìnd bugetul teatrului.
Oricum, perioadele de gol de productje pot fi folosite nu numai penitru repararea
inventarului existent (ceea ce nu este rău), ci şi pentru muncă productive, fie in
sistemili de mai sus. fie prin sprijinirea unui alt teatru care s-ar alla in perioadă
de vàri. Teatrul de Operetta, care — multe lunl de la desohiderea stagiunii — nu a
montât nici un spectacol, ar fi putu't să sprijine un alt teatru aglomerat, care a
fost probabil nevoit sa angajeze colaboratori sau sa comande lucrări la cooperaitive
sau la „Decorativa", mărind astfel ipretul de cost al spectacolului.
La evitarea colaborarilor şi executiei in afara teatrului, trebuie sa contribuie
şi planificarea judicioasă a lîmtregii activităti, fîn aşa fel inoit perioadele de vîrf să
nu depăşească posibil'ităţile maximie ale energiilor şi resurselor interne.
O problema importantă este aceea a calitătii executiei. Un recent exemplu il
constituie modul in care s-a exécutât decorul la spectacolul Pe aripile revistei la
Teatrul „C. Tănase". In afara concqptiei initiale a scenoigralfului (iN. Lebas), care
se găseşte deseori in contradicitie cu caracteristicile genului, folosind tonuri şi culori
ìnchise, aceasta s-a accentuât prim proasta calitate a culoriilor folosite in vopsirea
diferitelor materiale, ceea ce amplifica denarturarea unui cadru plastic in genul
revistei, obligìnd lìm acélasi timp la ciheltuieli suplimentare. Si ret (însă şi alte cazuri
cind dàtorita unei insuifiiciierete oalifiicairi a umor luicrăitori, sau datorită lipsei de pre-
ooupare a scenografului (care trebuie sa dea sonata de detailiu la timp), se con­
suma miateriale in mod inutil, sau se strică parti de decor sau costume care nu

www.cimec.ro 58
corespund cu sohiţa initială. Este o obligate de seamă pentru scenografi de a
tirmări pînă la fio is a re execuitia proiectelor date ìn luoru. In oeea ce priveste oali-
tatea personalului executant, credem că sìnt necesare oursuri dé îmbunătătire a
calificărdi profesionale, care să ofere, iîn acelaşi <timp, posibilitatea unui util sohimb
de experienţă. Numai prin măiestria cu care se cro:esc costumele s-ar putea realdza
importante economii de materiale. Cei care se pricep mai bine, să împărtăsească
din experienta lor celorlal-U, in cadmi acestor oursuri.
Tot o problema de califieare este şi aceea a mandpulării şi conservarli deco-
rurilor, costumelor şi reouzitei. Nu sì ni iputine cazurile cìnd, dm neglijenta sau
nepriceperea unora, se sfîşie un decor, se strică o coloană executată cu migală de
butafor, isau se deteriorează o mobilă. Credem că este neoesar ca lucratomi care
manevrează decoruri'le sa fie imstruiti în asa fcl, ìncìt să lìnteleaga ce grijă deose-
bită trebuie sa poarte acestor bunuri. Dar, conservala mai ridica o problema :
aceea a localurilor, a magaziilor.
Dacă uneile teatre au reusit sa rezolve m<tr-o măsură această problema, altele,
neprimind sprdjinul necesar, sìnt iìntr-o situale gréa. Este cazul Teatrului Tineretului,
care intervine de vreo doi ani pe Tìnga Camitetul Exeoutiv al Sifatului Popular al
raionului T. Vladiimirescu pentru a i se repartiza nişte magazii goale in sir. Smfîrdaîi;
raionul n-a soluţionat pina in prezent aeeastă cerere. La lei 6e petrec lucruriile şi
cu Teatrul „C. Nottara", care nu a putut obtine de la Comitetul Executiv al Sfa-
tului Popular al raionului Lenin, două încăperi ala-turate salii „Libertatea", care ar
fi fost de mare utilitate pentru (păstrarea in bune condi-tii a decorurilor. (Aceste
încăjperi slìnt folosite două-trei ore pe zi de ciţiva tineri care joaică... tends de masă !)
Acesle situaţii nu scuză însă, atunci oìnid ea apare, lipsa de răspundere faţă de
conservarea unor bunuri ce pot fi încă mult t'-mip folosite.
Recensta oansfatiuire, organiizata de Sfatili Popular al Capitalei panlnu a
discuta problème economice, a fost binevenită deoarece a prilejuil realizarea uinui
important sichimb de experienta, faipt subliniat de partioipanli ca o netcesitate
permanente. Luìnd euviìntul, diferiti tovarăsi cu cele mai diverse at rib ut ii ìn teatru
au arătat pasdbilitătile mari, existente, pentru realizarea de economii, prezentìnd
aspeote concrete din institutiile lor.
Una din problemele principale ce s-au desprius la consfătuire a fost aceea
a necesitătiii dmbunălăit'iriii lînldriumării teatreflor, pe toate planuriile, inclusii/V odi
financiar şi de pianificare, de către sectii speoializate ale S'fatului Popular al Capi­
talei, şi nu concentrarea lìndruimarid sub toate aspectele numai la Sectia Culturală.
Este necesar ca şd celdlalte resorturi canting en te să se sipeoiallizeze in prablemefle
institutiilor de artă şi sa le urmărească mai ìndeaproape activitatea.
iSemnalăm initiativa lăudabilă a Teatrului Tineretului si a Teatrului „C. Tă-
nase", care s-au angajal, iìn cursul eonsfătu'irii, să-şi îndeplinească sarcinile din acest
an, fără cheltuieli suiplimentare.
Este util ca asemenea consifătuiri să aibă ioc cît mai des, eventual periodic.
Analiza eforturdlor depuse in direotia reiducerii pretului de cost al productiei
artistice ridica şi problema drumului de urmat, de aci ìnainte, In spirdtul documen-
telor Plenarei C.C. al P.M.R. din noieimbrie 1958.
In consfătudrile de praductie organdzate pe il inde «indicala, teatrele nu trebuie
să se mult'umească doar cu analiza activitătii strict profesionale, ci şi cu cea a
pretului de cost al montărilor. Intregul colectiv trebuie iiiobilizat la discutarea şi
lămurirea acestor problème.
Se impune, de asemenea, realizarea unui permanent sohiimb de experienfa
pentru creatorii si executanţii din diferite institutii de spectacole. Acest schimb de
experienta se poate realiza, ifie prin cons-fatuiri, fie prin presa, fie, poate, printr-un
buletdji intern lunar al teatrelor din Capitala, dn care sa apara informatii in legatura
cu inovatiile, sohiţiiile, rationaldzările făcute.
Pe de alta parte, socotim că este indicata tragerea la răsipundere a celor care,
in mod sistematic, dau dovadă de mepasare, •neglijenta sau nepricepere, şi din caaiza
carora se măreşte inutdl pretul de cost al montarilor. ìmpotriva acestora, trebuie
creata o adevărată opimie de masă, care să-1 facă pe vinOrvat să siimită jràs(pun)derea
fata de valor ile materiale ce depind de el.
Considerami ca o daterie patriotică a fiecărui am din teatru de a lupta pentru
reducerea pretului de cost al productiei artistice, pentru o ait mai mare rentabildtate
a institutiiei sale şi pentru o oìt mai activa conitributie adusa aperei de culturalizare
şiwww.cimec.ro
de educare comunista a poporuilui muncitor.
 QGHDEQDGHD
UN PORTRET ARTISTIC
T e a t r u l National „I. L. Caragiale" : Cuza Vodă de Mîrcea Ştefănescu
Evocarea istorică Cuza Vodă se înscrie
în opera dramatic! a lui Mircea Ştefă-
nescu, alături de primele sale „biografii
de epoca " ce ne-au prilejuit amintirea ma-
irelui artist Matei Millo şi a marelui poet
Mihail Eminescu. Consecvent pasiunii cu
care rememoreazà figurile inaintate ale
trecutului, autorul a urmàrit si de asta
data, cu priceperea şi talentul care-I carac-
terizează, să dezvàluie prin cel mai demn
reprezentant al ei, prin Alexandru loan
Cuza, fràmintata epoca a Unirii Ţărilor
R ornine.
Ca si primele sale evocări, Cuza Vodă
este un excelent portret dramatic. Ca şi in
primele sale evocări, autorul cauta sa
străpungă cu fantezie rigiditatea documen-
telor pentru ca evenimentele si persona -
jele istorice sa capete acel dram de viaţă
farà de care faptul dramatic nu poate
emoţiona. De data aceasta — aşa cum sub-
liniam într-un articol anterior — dramul
de viaţă, dramul de fantezie au cîntărit mult
în echilibrul evocàrii. Istoria domniei lui
Cuza degajă un insistent parfum intim,
propriu dramelor istorice romanţate, eve-
nimentul social-istorie trecînd nu o data
pe al doilea plan, ceea ce ştirbeşte imagi-
nea transimisă spectatorului prin această
evocare dramatică.
Evident, prima sarcină a regizorului era
să depăşească litera oarecum festiva a
textului, atmosfera de interior şi cairacţerul
oarecum autonom al episoadelor, distan-
ţate în timp. Sarcină delec uşoară ! Cu atît
mai mare e meritul regizorului Sica Alexan­
drescu a cărui înceroată baghetă ne-a ofe-
rit satisfacţia unui spectacol închegat, T O-
tund, a unui spectacol emoţionant şi patriotic.
Exista în piesà o replica a soţiei domni-
torului. Elena Cuza, care — aş spune —
a constituit cheia de boita a viziunii regi-
zorale şi pe care ne permrtem s-o citàm :
„Alexandre, fiul meu năzdrăvan. Deie dom-
nul ca istoria să te privească cu ochii
mei, cu ochi de marna. Pentru că sìnt
convinsă că eu am dreptate şi că istoria
www.cimec.ro
nu trebuie să-şi umple paginile de slăbi-
ciunile tale omeneşti. Şi să-ţi ierte bietele
tale pacate, pentru marea, pentru sincera
şi nedezminţita ta iubire de tara."
Făoînd din această replica leit-motivul
spectacolului, regizorul Sica Alexandrescu a
urmârit în primul rind reliefairea portre-
tului moral, spiritual, într-un cuvint : uman
al lui Cuza, pe care 1-a intégrât cu fineţe
în substanţa dramatică a evocàrii, chiair şi
acolo unde prezenţa scenica a domnitorului
lipsea. Mai mult chiar — de fapt aici
izbînda regizorului este de netăgăduit —
Cuza a apàxut în viziunea Naţionalului un
vrednic reprezentant al unioniştilor şi al
maselor de ţărani in preajma şi în frun-
tea cărora se alla, aplecindu-si eu dragoste
urechea la pâsul lui Moş Ion Roatà sau
la sugestiile primului sàu sfetnic, Mihail
Kogàlniceanu. Cuza a apărut ca un ade-
vărat patriot, o figura progresisţă care n-a
ştiut ce este compromisnil social si politic,
care se dovedeşte neiertător cu trădătorii
de ţară, ce sub masca bunăyoinţei şi a
dragostei de popor înfir!oau incă de pe
a'.unci reacţionara „monstruoasă coaliţie",
a cărei prima acţiune a fost ruşinoasa
„convingere" a domnitorului de a . abdica.
Evenimentul istorie şi frămîntarea soci-
ala a epodi au fost astfel în spectacol —
mai aies în primele două acte — a m p l i ­
ficate, iar ecourile înălţătoare şi progre-
sisite ale „voinţei ţării", ale poporului,
ne-au fost transmise cu însufleţire.
Cum era şi firesc, susţinerea rezonanţelor
artist'ice ale acestor accente evidenţiate de
regizor a irevenit interpreţilor celor trei
roluri de greutate : Cuza, Kogăln ; ceanu şi
Moş Ion Roată. EvocaTea axată în special
in jurul figurii lui Cuza a pretina inter-
pretului un efort deosebit. Txebuie să
mărturisim că de multa vreme doream să-1
vedem p>e Consitantin Bărbulescu într-un
roi care să-i solicite toate resorturile şi valen-
ţele darurilor sale. Si Constantin Barbu-
lescu, spre lauda sa, a realizat, fără să-i
observăm efortul. ci dimpotrivă — cu
60

efeotive virtuţi artìstice — un partret ar­
tistic exceptional. Cu ficcare scena, cu
ficcare teblou, intenpretul a adaugat o
nouă trăsătură de penel portretului, demon-
•strînd că un erou istorie poate fi redat
scenic fără gestuiri largi, farà voce osten­
t a t a impunătoare. Drumul parcurs de in­
terpret de la pîrcălabul inteligent şi oa-
recum înfumurat, conştient de frumuseţea
sa, pina la ipostura de domn şi apoi la du-
reroasia abdicare, a fost marcat cu dis-
creţie şi dezvăluit cu dezinvoltură. In
priimele tablouri ale piesei — Constan­
tin Bărbulescu a fost un curtezan frumos,
un june arogant, visător, dar şi un ofiţer
sagace, al carmi patriotisim înflacărat 1-am
simţit mai ales in scena prezentării de-
misiei sale caimacamului Moldovei, scena in
care demnitaìea caraoterului său integru a
devenit opaca la ticăloşenia trădătorului
Vogoride, căruia Niki Atanasiu s-a străduit
www.cimec.ro
Marietta Decuîescu (Elena)
şl C. Bărbulescu (Al. loan
Cuza)
— uneori prea făţiş — să-i afişeze iipsa de
scrupule şi caraeterul josnic de unealtă a
iputerilor străine. ìntre acest moment-cheie
al ulterioarei evoluţii dramatice şi tabloul
imediat unmător, exista cronologie o distanţă
de sapte ani. ìn spectacol, acest ,,primejdios
salt" (cum il numeste regizorul) nu se
mai simte. Constantin Bărbulescu ne rea-
pare de asta data ca vodă, in palatul de
pe podul Mogoşoaiei; trecerea la maturitate
a omului care a săvirşit atitea izbinzi so-
cial-'politice şi administrative este evidenti
dar nu forţată. Cu maxima sobrietate, ac-
torul joacă „incognitoul" lui Cuza in
anticamera palatului, acumulìnd cu inte-
ligenţă impresii si ascultìnd păsul ţăra-
nului. în cabinet, Vodă Cuza este însă
important, actorul reliefind — fără poză
— autoritatea monarhului care şi-a văzut
împlinite visurile generoase şi care pă-
şeş'.e acum spre realizarea altora, întru
61
marea sa dragoste de patrie. De aceea gin-
durile sale n u làirwn mult ascunse ; révolta
initerioară n u mai poate fi mascată ; c u o
singură frază, cu un singur gest simplu
şi hotărît, Cuza-Bărbulescu alungă
boierii slugarnici din palat. Cu acelasi gest
simplu şi hotărît, in uirma bilanţului des-
coperirilor sale şi a discutici cu Moş Ion
Roată, discuţie care a căpătat în spectacol
semnificaţia unui adevărat ,,sfat al ţării",
Cuza semnează legea Tevoluţionară de la
1864, pe care i-o înminează Mihail Kogăl-
niceanu, dar ipostaza de domn n u înseamnă
pentru Bărbulescu înbrăcarea unei haine
rigide, strict oficiale. Actorul nu tràdeaza
pe omul Cuza, nici chiar în importanta lui
funcţie politica. Şi atunci cind Didiţa Ret-
zeanu stau Maria Obrenovici vin să-şi ofere
graţiile feminine, la care Cuza era atît de
permeabil, C. Bărbulescu ne amdnteşte,
prin atitudinea relaxată de moment, curte-
zanul din tinerete care astăzi stie să ïn-
www.cimec.ro
trevadâ eu aceeaşi degajare a atitudinii
prin voaleta sexului firumos viclenia insi­
n u a n t i ce ţinteşte surparea şi înjosirea
trepted politice pe care se află. De aceea,
Cuza Vodă fără a-şi reteza aripile s"lăbi-
ciunilor sale trece pe primul plan pro-
blemele de 'stat, refuzînd eu rafinaită curtoa-
zie ceea ce „altădată" n-ar fi refuzat, ră-
mînînd acelasi domn dîrz, plin de prospe-
ţime şi entuziasm, azi mai conştient ca
oricînd de însemnătatea şi raiportul just
între el ca domn si evenimentej între obli-
gaţiile sale oficiale si isipitele „omeneşti".
Acest echilibru constant 1-a urmărit cu con­
tinua înţelegere C. Bărbulescu şi 1-a ex­
primat eu sinceritate, eu convingere, evitrnd
gTanculocvenţa şi superficialitatea. Fără să
renunţe la simiplitaitea mijloacelor interpre­
tative, actorul a înţeles marea popularitate
a domnitorului Cuza ; în scena înţîlnirii
sale cu ţăranii de la Ruginoasa, el a
ştiut să fie familiar, intim, copilăros sau
Scena din actul III
 chefliu. Dar mai ales, actorul a ştiut să
gradeze trecerea de la fericirea ìmplinita
la renunţairea ooimpletă din final ; de aceea
momentul dramatic al abdicării fortate a
domnitorului, pe care C. Bàxbuleseu 1-a
pregătit mult înainte, încă de la unda de
amărăciune cu care îşi suspectează oamenii
de „ìncredere" ìn seaia loviţurii de stat,
n u a sunat ca o inirdngere depmmantă, ci
ca rezultatul unei lupte inégale ; abd'carea
a fost jucată cu profund zbucium interior
şi cu luciditate. Tratìnd cu demnitate şi
ironie pe çei ce i-au ìnecat aspiraţiile, ac­
torul ne-a lăsat clară imaginea unui erou
care nu va dezarma uşor, a unui erou care,
astăzi, nu a Tealizat însă tot ceea ce vi-
sase si ceea ce iubise. Bineìnteles, calităţile
fizice şi prestanţa scenica i-au prilejuit acto-
rului posibilitatea să valorifice scenic, din
plin toate aceste cerinţe.
Posibilitatea redusă de evoluţie scenica
n u 1-a ìmpiedicat pe Marcel Anghelescu sa
dezvolte şi să aprofundeze linda compozi-
tiei sale ; interpretìndu.-l cu autenticitate pe
primul ministru, Mihail Kogălniceanu, el
mi a rămas — ca automi — doar la re-
liefaTea funcţiei lui, ci a evidentìat fermi-
tatea sentimentelor nationale care au ani­
mât isterica figura a omului de stat
unionist.
Moş Ion Roată a găsit în Costache
Antoniu interpretul ideal. Doar în cîteva
scurte apariţii, actorul a reuşit să dea ro-
lului greutatea dramatică şi istorică nece-
sară, realizînd două momenite covîrşitoare,
prin care eroul a depăşit semmficaţia indi­
viduala a personajului din piesă, devenind
astfel purtătorul de cuvînt al întregii ţă-
rănimi moldovene. Cu mare simplitate şi
economie a mijloacelor de expresie ar­
tistica în scena înfiruntării boierului Balş,
Cosiache Antoniu a relevât în cîteva ac-
cente de mare profunzime, amărăciunea şi
ìmpilarea ţăranilor, demnitatea şi uriaşa
sete de dreptate a acesitora ; iar în ìntìlni-
rea cu Vodă, sfătoşenia şi suculenţa umo-
rului moldovean, atit de „familiare'' inter-
pretului, ne-au amintit farmecul, liniştea
şi vioiciunea povestirilor lui Creangă.
Cu multa gingăşie şi d^licateţe a mo­
delait Marietta Deculesicu psihqlogia ma­
terna a Elenei Cuza, a cărei dureroasă re-
semnare — caie atinge uneori intonati i
tragice (vezi momentul cînd Cuza ìi cere
ìniierea feciorului său) — a fost învăluită
de fiorul si caldura. înţelegerii omeneşti,
filtrata prin neţărmurita dragoste de pa­
trie a Elenei.
www.cimec.ro
Compozdţia taberei antiunioniste este în
piesă superioară unionistilor atît numeric,
cîţ şi ca diversitaite caracterologică. Din
această cauză, conisiderăm. inspirata ideea
regizorului de a orienta „idealurile" anti-
unionistìlor — pentru o mai precisa con-
sistenţă a oonflictului dramatic — într-o
siingură direcţie. Astfel, întreaga tabără,
cu toată diversi/tatea garticularităţilor in­
dividuale şi sociale, a scos în lumina ridi-
colul si absurdàtatea cu care a complotât
şi s-a opus legilor istorice. Şi dacă unii
interpreti au préférât să fie numai nişte
boieri odiosi si meschini, aşa cum a procé­
dât Nicu Dimitriu (in Alecu Balş), sau
numai nişte unelte retrograde cum au găsit
cu cale Ion Henter (în Vlădescu) şi I.
Anastasiad (în Arghiropol), Nicolae Branco-
mir si Grigore Bălănescu au încercat să
ne sugereze prin parvenitismul colonelului
Haralambie si al boierului Toderaşcu, in-
teresul pactizării şi partàciparii lor la
„monstruoasa coaliţie".
Celorlalţi interpreti, textul dramatic nu
le-a oferiţ decìt ceea ce a intenţiomat şi
automi : o galerie colorata a unor por-
trete de album, pe care Marietta Sadova
(Postelndceasa Rosetti), Dina Cocea (Maria
Obrenovici) si Cella Dima (Didiţa Re-
tzeanu) le-au creionat cu umor.
Acolo unde spectacolul si interpreţii nu
au mai reuşit să ţină pasul vizàunii re-
gizorale pline de nerv (precum ìn primele
doua acte) a fost in realizarea ritmului
si atmosferei ultimelor doua acte ; aici to-
nalitatea ,,de camera" in care a fost scrisă
evocarea, s-a iresimţit.
La aceasită tonalitate a contribuât in mare
măsură şi partea plastica a spectacolului.
Cositumele au fost elegante şi colorate, iar
decorai — mai puţin cabinetul lui Cuza
(actul III) — a fost adecvat climatului pie-
sei.
Datorită stilului unitar regizoral şi omo-
genităţii interpreţilor, sinectacolul Teatrului
National „I. L. Caragiale" ne-a amintit
de frumoasa tradiţie a primed noastre sce­
ne , tradiţie cu care a servit totdeauna
repertoriul istorie.
Pe scena Naţionalului, Cuza Vodă a fosrt
o însufleţitâ şi patriotàca fila a istoriei
patriei, pe care valorosul ansamblu artistic
al primei noastre scene a desorifrat-o cu
simplitate artistica, acurateţe stilistica şi cu
elocventă pasiune.
Emil Rimari
63
 DOUA MODURI DE A SLUJI UN AUTOR
T e a t r u l National din Iaşi : Casa Bernardei
Minunata pantofăreasă de Federico Garcia
Conştient de pericolili unor infiltraţii for­
maliste (suprarealism, ermetismi), care-i îm-
povărau şi adumbreau opera lirica şi dra-
matică, Federico Garcia Lorca a tins mereu
spre o limpezire a expresiei artistice, do-
rind-o tot mai esenţială, mai directă şi acee-
sibila. A fost, pentru el, o trudă anevoioasă,
dar pina la .urmă încununată de succès.
Această încununare e tragedia Casa Bernardei
Alba. încă in timp ce lucra la ea, Lorca
îşi anunţa aproape triumfător prietenii că
a găsit calea bună : „Nimic literatură, teatru
curât !". Calea a fost într-adevăr bună, in
concepţia lui Lorca, deoareœ, departe de
a imbia la „purism", cuvîntul acesta de
ordine urmărea să excludă cu totul artifi-
ciile, clişeele, formulele literatorilor forma­
listi, pledînd pentru un dramatism organic,
pentru un dialog functional şi dens, firesc,
tipizant, care să reflecte credincios esenta
caracterelor şi a societăţii observate.
Unii critici burghezi au lansat în chip
tendenţios opinia că ultima piesă de teatru
a lui Lorca (datata : vineri, 29 iunie 1936)
este expresia unei „sălbatice fatalităţi",
comparabilă cu aceea a tragediilor antice.
Folosind replica unui personaj, Martirio :
,,Eu văd că totul e o groaznică repetare",
— aceiaşi critici au dérivât tragismui piesei
din neputinţa omului de a se opune unei
orînduiri sociale, chipurile definitiva, de
neclintit. Nimic mai fais, mai mistificator !
Casa Bernardei Alba este, dimpotrivă, un
fulgurant imbold spre eliberare. Iar pe de
alta parte, o denunţare violenta a consecin-
ţelor extreme la care catolicismul si feudali-
tatea au adus Spania, in particular sa'.ul
andaluz şi nucleul lui familial.
în Casa Bernardei Alba se ciocnesc două
tendinee fundamentale : una, centripeta, care
reprezintă efortul disperat de a mentine cu
rigiditate o poziţie de clasă (sodala, eco­
nomica, morală), „veşnicia" unei orînduiri ce
se vrea încremenită în tipare definitive ;
alta, centrifuga, prin care se deliniază
răzvrătirea, gestul de rupere a lanţurilor
străvechi, de eliberare şi înnoire. Fără nici
o aluzie spedala a autorului, ghicim in
Casa Bernardei Alba însuşi chipul tragic al
Spaniel. Ca şi familia Bernardei, Spania,
poporul ej sînt închişi îrotr-un perimetru
îngust, sufocant, în care „nu vor pătrunde
adierile uliţei. Să ne înehipuim că am zidit
eu cărămizi usile şi ferestrele" (Bernarda).
E un ..infern", cum spune ait personaj,
www.cimec.ro
•a ; T e a t r u l de Stat din Bacău :
Angustias ; e un loc al dementei : „Nu
vorbiţi de nebuni. Acesta e singurul loc
unde nu trebuie rostit acest cuvînt" (Mar­
tirio) ; iar Adela, cea de a cincea fiică a
Bernardei : „Ajunge eu urlerete acestea de
temniceri !". Este Spania retrograda, este
poporul ei ţinut în întuneric ci neştiinţa,
sub pintenul prejudecăţii şi al resemnării.
Am insistât asupra acestui paralelism între
tragedia lui Lorca şi starea patriei sale, mai
aies pentru că semnificaţia, mesajul Casei
Bernardei Alba nu poate fi înţeles decît
printr-o strictă raportare la condiţiile sociale
şi morale aie poporului spaniol înfeudat.
Bernarda, personaj principal în construcţia
piesei, dar numai un poi al conflictului ei,
e figura prototipica a burgheziei rurale. „Ti­
rana eu cel ce-i stă în preajmă", cum spune
despre ea Poncia, jupîneasa, „e în stare să
se aşeze cu toată greutatea pe inima omului
şi să-1 vada un an întreg cum moare, fără
să-şi piardă surîsul ei de gheaţă, pe care şi
l^a întipărit pe fata ei blestemată", Bernarda
devine — după moartea soţului ei — capul
despotic al familiei, alcătuită din cinci fete
de măritat, dintre care Angustias, cea dindi,
are treizeci şi nouă de ani, iar mezina, Adela,
douăzeci. Orgoliul de clasă o face pe Bernarda
să nu-şi mărite fiicele : „ O sută de leghe
de jur ìmprejur nu-i nimeni să le poată lua.
Bărbaţii din partea locului nu sînt de rangul
lor. Ori vrei să le dau după un pălmaş ?"
Iar cînd i se sugerează un mire pentru Mar­
tirio, a treia născută: „Sîngele meu, cîttrăiesc,
nu se va amesteca niciodată cu acela al fami-
liei Humanas. Tată-său lucra cu ziua". Pentru
Bernarda, atta de a conduce o familie, de-
tarte de a fi facuta din dragoste materna
şi Inţelegere, sta în teroarea ce trebuie cu
tot dinadinsul inculcata fetelor : „lata ce-n-
seamnă să nu vă ţiu mai din scurt. Ar
trebui să mă visaţi şi noaptea !" Dacă faţă
de propriile ei fiice, Bernarda e teribilă,
faţă de oamenii din sat arata un dispreţ
total : „Să treacă multi ani pina veti mai
calca pragul casei mele !" (aceste cuvinte
fiind spuse v femeilor care au venk la pomana
soţiului Bernardei). Filozofia personajului e
pe cìt de rudimentară, pe atìt de retrograda :
„Pentru femei acuì şi afa ; catîrul şi bkiuşca
pentru barbati". In acelaşi timp, dispregi
de oameni e însoţit şi de neìncredere, de
teamă faţă de ei : „...sat cu fintini, unde bei
apa mereu cu spaima că-i otrăvită". Spaţiul
nu ne îngăduie să prelungim caracterizarea
 Scena din „Casa Bcrnardei Alba" de Federico Garda Lorca —
Teatrul National din lasi
Bernardei, făcută cu desăvîrşire de poet, pe *
toată întinderea piesei ; suhliniem însă că
Lorca a individualizat-o în modul eel mai
pregnant, definindu-i profilul moral de clasă.
între Bernarda şi celălalt factor extrem
al conflictului, Adela, sìnt Angustias, Mag-
dalena, Amelia, Martirio, cocoşata, şi sluj-
nicele. Cu nuanţe de diferita intensitate,
toate alcătuiesc un trist grup al resemnării,
al renunţării la viaţă, al acoeptării — chiar
dacă uneori străfulgerată de răzvrătiri —
a condiţiilor date. E o lume de infinita
tristeţe şi obidă. Martirio respinge lumina
strălucitoare a verii, aceasta nu se potriveşte
SL'fletului ei ìnchircit : ,,De abia aştept să
vină noiembrie, zilele ploioase, bruma, tot
ce să nu fie această vara care nu se mai
sfîrşeşte". La rindul lor, servitoarele îşi măr-
turisesc una alteia sărăcia şi durerile.
„Poncia : Noi avem miinile noastre şi o
groapă în ţărna virtuţii. Slujnica : Singura
ţărnă pe care au lăsat-o celui care nu
are nimic, ca noi".
Fiicele Bernardei Alba scrişnesc din dinţi,
dar tac sau vorbesc cind ştiu că nu sìnt
auzite. Numai la Adela, ìmpotrivirea ia
forma atitudinii şi a gestului concret. Rupînd
cleştele, pe care-I ţine strîns Bernarda,
mezina se aruncă in oratale bărbatului iubit
şi se eliberează. Cu Adela, viaţa reintră în
drepturile şi condiţiile ei fireşti. E adevărat
5.www.cimec.ro
— Teatrul nr. 6
că această eliberare o va costa moartea, dar
jertfa nu face d e d t să întărească sublimul
faptei ce descătuşează. „Ferice de ea —
murmura în final Martirio — că a fost a
lui !", a lui Pepe Romano, bărbatul viguros,
jinduit de toate surorile, dar în acelaşi
timp, ferice de Adela că a izbutit, fie chiar
prin moarte, să iasă din temniţa Bernardei.
Fiindcă Adela a avut farta de-a alege, de
a-şi hotărî singură destinul, înfrîngînd orice
prejudecată, orice norma absurdă ridicată
împotriva vieţii : „Ei bine nu ! Trupul meu
va fi al aceluia pe care-1 vreau eu 1"
Tot în Adela, reântîlnim un motiv drag
poetului, care în întreaga lui opera imparte
oamenii în cei care se uită şi în cei care nu
se uită la stele. Adela vorbeşte, seara, eu
Amelia, care spune : „Cînd pe cer sînt ful-
gere sau stele căzătoare, închid ochii sa nu
le văd", şi iată riposta Adelei, cuprinzind
întreaga semnificaţie a personajului şi poate
chiar a piesei : ,,Eu nu. Mie-mi place sa
vàd cum goneste, plin de flàcâri, ceea ce
a stat incremenit ani ţi ani de zile"- Doua
atitudini, doua temperamente, în ultima ana-
liză, două viziuni aie vieţii : una statica,
rigida, conservatoare, cealaltă plină de avînt,
de mişcare, de optimism. Ce altceva putea
poetul să dorească Spaniei decît să vada
în iureş de foc cum se aprinde şi se clin-
65
 teste din loc tot ceca ce a ţinut poporul
spaniol ìn veacuri de obidă şi tenebre.
E limpede, credem, că nici nu poate fi
vorba de o interpretare fatalista şi in nici
un fel mistica a Casei Bernardei Alba. Aici
se ciocnesc voinţd umane, se înfruntă setea
de libertate a sufletelor nobile şi generoase,
cu zăbranicul de fier cu care s-au ìmprej-
muit apele statute ale unei orinduiri sociale
nedrepte. Tragismul finalului rezultă tocmai
din această confruntare, din care atitudinea
si fapta cea nouă ies biruitoare, chiar dacă
la preţul sacrificmlui suprem. Ieri ca si as-
tăzi, din spatele gratiilor Casei Bernardei
Alba, poporul spaniol îsi cîştigă dreptul
la libertate : tragedia lui Lorca îi simboli-
zează durerea, dar si germenele posibilei,
inevitabilei descătuşări.
Am putea, din comoditate şi din economie
de spaţiu, să epuizăm într-o singură frază
tot ce am avea de spus privitor la spectacolul
Teatrului National din Iaşi. Fraza e urmă-
toarea : dat fiind cà, in mod absolut déli-
bérât, teatrul a încredinţat piesa lui Lorca
unei distribuţii alcătuite din actriţele care
„stau si nu joacà de mult", efortul de a monta
Casa Bernardei Alba s-a incheiat cu un résul-
tat cu totul deficitar, demonstrind ìn bunà
màsurà, lipsă de exigenfă artistica, dacà nu
lipsà de ràspundere fata de public, care
a ràmas cu o imagine falsa despre drama-
turgia lui Lorca.
Să ne explicăm.
Spectacolul e lipsit de coIoana verte-
brală, n-are tensiune, nu e străbătut de
fiorul trăirii artistice (cu excepţia inter­
pretarli date d e Gilda Marinescu perso-
najului Martirio). Regia, ca element de
ghidare şi coordonare, a fost absenta,
cu excepţia a două momente : unul ìn actul
II, cìnd se ghiceşte o anumită „coreografie"
ìn aranjarea scenica a fiicelor Bernardei,
înspăimîntate de vehemenţa acesteia ; al
doilea, ìn final, d n d printr-o „metafora",
trupul neînsufleţit al Adele! ramine din-
coace de grilajul de care se agata disperat
restul familiei. Acesta din urmă a fost,
într-adevăr, un moment izbutit, care a
lăsat să se întrevadă o gîndire regizorală.
Dar cu totul şi cu totul tardiv : spectacolul
se terminase! Ìn rest, spectacolul a trădat pina
şi cele mai neînsemnate pretenţii ale auto ru­
llìi, de la episodul Cersetoarei pina la Corni
secerătorilor (acest admirabil contrast propus
de autor faţă de atmosfca de mormînt şi
ìnchisoare a casei stăpînite de Bernarda) ;
de la apariţiile Mariei Josefa pina la finalul
piesei, văduvit de timbru tragic. Personajele
au fost şterse, nu şi^au înţeles replicile şi
nici relaţiile dintre eie, totul a fost spus si
mişcat la suprafaţă, fără convingere intima
şi fără forţă. Eugenia Protopopescu (Ber­
www.cimec.ro
narda) n-a izbutit să realizeze decît o atitu-
dine marţială, dar de o marţialitate care nu
impresiona pe nimeni şi cu atìt mai puţin
pe fiicele Bernardei sau pe slujnice. ìntreg
conţinutul de clasă şi de temperament
al comportamentului moral al Bernar­
dei a rămas undeva, ìn afara scenei.
La fel, Elena Foca (Maria Josefa), care
n-a priceput nimic din semnificaţia acestei
marne a Bernardei, înnebunită de regimul
de penitenciar ce i se impune. La fel de
palide şi inexpresive : Cornelia Juraşoc-
Gheorghiu (Aurelia), Silvia Ionaşcu (Servi-
toarea), Marioara Davidoglu (Prudencia).
Punctul cel mai negativ al spectacolului
ramine însă Virginica Bălănescu (Adela).
Acriţa a minimalizat personajul de aşa ma­
niera, încît datorită ei spectatorul n-a mai
izbutit să-nţeleagă nimic. (Şi am încercat
mai sus să arătăm ce reprezintă Adela in
tragedia lui Lorca !)
Singura interpretare pozitivă, repetăm,
a izbutit să ofere o compoziţie de bună
calitate. Gilda Marinescu a adìncit perso­
najul incredinţat, descoperindu-i şi redindu-i
valorile dramatice. Am fi putut vorb-i de o
adevărată creaţie, dacă regia — din pacate,
absenta — ar fi ferit-o de unele excese
inutile (in emisia vocală, mai ales).
D e bine de rău, s-au mai „salvat" — fie
datorită înfăţişării fizice, fie experienţei
scenice — Fiori ca Damian (Poncia), Lidia
Persofschi (Magdalena) şi Aurora Ardeleanu
(Angustias). Degeaba, însă : fără Bernarda şi
fără Adela, personaje centrale ; fără o regie
activa, spectacolul atîrnă de un singur fir
de aţă subţire, ce se rupe în fiecare seară
in fata publicului lăsat in nedumerire.
Scenografia pe turnantă a lui N . Lebas
e gîndită cu expresivitate in toate ipostazele
celor trei acte, preţios fiind şi elementul
de grilaj-gratie, care înconjoară „cuibul
de piatră" sau „citadela" Bernardei. O unica
observaţie : faptul că decorul e „deschis",
si ca atare prea aerat, nu permite consti-
tuirea atmosfere! incandescente cerută de
t e x t In rest, turnanta a funcţionat destul
de bine, iar luminatila a fost promptă si
adecvată diferitelor porţiuni de decor.
Severitatea cu care am apreciat acest
spectacol poate apărea excesivă. Totuşi nu
este, întruoît a fost impusă de prestigiul cîş-
tigat de mult şi pe bună dreptate de Teatrul
National din Iaşi : si în critica dramatică
trebuie dat Cezarului ce i se cuvine...
Lorca s-a bucurat d e un tratament sim-
ţitor diferit la Teatrul de Stat din Bacău,
e adevărat cu o lucrare mai puţin preten-
ţioasă, Minunata pantofăreasă. Ar ajunge să
menţionăm că pentru montarea ei, teatrul a
făcut apel la doi colaboratori dinafară,
66
mai iniţiaţi, ca regizorul Vlad Mugur şi
scenograful Toni Gheorghiu.
însăşi prezenţa acestor doua nume pe afiş
— pe lîngă angajarea celor mai bune eie-
mente actorkeşti ale teatrului — avea darul
să ne stîrnească interesul şi curiozitatea. Pe
deasupra şi impulsul de a compara reali-
zarea băcăoanilor cu aceea a teatrului bucu-
reştean, desi... comparatio non est ratio,
comparaţia nu e argumentaţie. E drept,
spectacolul de la Bacău n-a adus nimic
nou, în ansamblu, faţă de cel de la Bucu-
reşti. Totuşi, e în mod neîndoielnic un
spectacol de ţinută artistica şi de prestigiu
al colectivului moldovean, ceea ce e destul
de mult.
Ca să ne desluşim aşteptările, speram că
Vlad Mugur va intui mai deplin caracterul
popular al comediei lui Lorca, ca vom asista
la descrierea unei ambiante mai autentice,
cu tipuri şi caractère mai puternic întipărite
pe fondul incandescent al piesei. Lucratile
acestea nu le-am dobîndit urmărind specta­
colul. în schimb, am asistat la o montare de
bun gust, asigurat şi de scenografia şi costu-
mele lui Toni Gheorghiu (luminoase, clare,
vioi colorate). Păcat că unii din oamenii
nostri de teatru nu reuşesc să treacă hotărit
pragul gesfcului şi mişcării elegante, al ros-
tirii corecte, pentru a ajunge la izvorul ori­
ginar de apă proaspătă al inspiraţiei popu-
lare, ìndeosebi dnd e vorba de Lorca.
ŞARJĂ SI SUPLETE SATIRICA
Teatrele de Stat din Baia Mare si Arad : Partea
O dovada a popularităţii de care se bu-
cură genul comic in rindul spectatorilor o
constìtuie şi faptul că un număr mare de
teatre au inscris in repertoriile lor sipirituala
satira a lui Costin Teodora Partea leului.
Vom analiza a i d spectacolele de la Bada
Mare şi Arad.
Nu ştim dacă vom fi în asentimentul au-
tonilui sipunînd că spectacolul băimărenilor
a fost mai fidel, mai corespunzător, mai
aproape de spiritul textului decit spectaco­
lul arădenilor, care abundă în preţiozităţi
şi extravagante stilistice. Nu ştim, de a-
semenea, cum va fi reacţionat publicul din
Arad pentru că noi am văzut spectacolul
la Bucureşti cu ocazia unui tuirneu şi nu
ne-am dat adeziunea cu acelaşi entuziasm
cu care la Baia Mare am aplaudat laolaltă
cu speotatorii. Evident, se resimt alci două
www.cimec.ro
Aşadar, spectacolul a avut ritm, ouloare
şi cursivitate, din el desprinzìndu-se cu
oarecare vigoare citeva figuri de interpreti.
Fireşte, in primul rind Kitty Stroescu (Panto-
făreasa). Actriţa a dovedit forţă, s-a mişcat
cu uşurinţă şi aplomb, a avut citeva clipe
fericite în scende cu Copilul şi alte cìteva
d n d infranta dojana tìrgului. Interpretarea
ei n-a fost, totuşi, deplină tocmai fiindcă nu
s-a inspirât nemijlocit din resursele populare
aie piesei. Faţă de interpreta bucureşteană,
Kitty Stroescu a avut însă un plus de
forţă, de altfel foarte necesar rolului.
La Costei Constantinesou, care avea toate
datele personajului (Pantofanul), am obser­
vât o inexplicabilă pasivitate, un soi de
plictiseală. Fundamental, rolul a fost servit,
dar fără culoare, fără nuanţe, fără bucuria
actoricească de a juca. Din restul perso-
najelor, inclusiv Primarul (conceput exterior
de Paul Lavric) şi Placali, s-au deta-
şat Veeina in negra (Liliana Russu,
într-o comipoziţie foarte expresivă), AutoruI
din prolog (Ion) Buleandră) şi cu precădere
— sintem datori să soibliniem — Copilul
(Anca Bogdan).
La Bacău, Lorca a- fost slujit cu tragere
de inimă şi cu demnkate artistica şi, chiar
dacă nu i s-a desluşit pînă în esenta
opera, nu a fost nici pe departe tratat sì
trădat ca la Iaşi.
FI. P .
leului de Costin Teodoru
modalităţi regizorale şi două concepţii dis­
tincte, ba chiar opuse, aparţinînd viziunilor
personale ale lui Petre Meglei (Baia Mare)
şi Ion Deloreanu (Arad). Prima a urmàxit
simplitatea si verva acţiunii, a accentuât
ritmul si specificul grotesc al personajelor,
obţinînd exact ceea ce trebuia : u n pamflet
spiritual si plin de nerv la adresa celor ce
se indeletnicesc cu frauda. Bartolomeu Mo-
ţoc în interpretarea lui Cosrtin Iliescu a
devenit un fante ambiţios, întreprinzător şi
farfara, amintind. ìntrucitva de spontanei-
tatea lui Ostap Bender (eroul romanelor lui
Ilf şi Petrov). Substitutul său, Pomipilian-»
interprétât de Ştefan Iordănescu, a schiţat
o caricatura inspirata prin exagerarea aceloar
trăsături ale personajului care îl descoperă
in esenta sa ridicola (parvenitismul, laşi-
tatea). Replicile se succed cu vioiciune, c a
67

într-o veritabilă bastonadă, antrenînd publi-
cul şi stirnindu-i voie bună.
Petre Meglei şi-a călăuzit intenpreţii pe
firul suculent al satirei, obţinînd o reuşită
ridiculizare a unor moravuri incompatibile
cu spiritul societăţii noastre. în actul trei,
Balaban pretinde lui Moţoc trei părţi din
oîştig. Moţoc protestează foarte indignât
şi e gâta să xuipă orice legatura cu com­
piicele neprevăzut. Atunci Balaban lasă să
cada ca din întîmplare creionul cu care
gesticula, obiigindu-1 cu o şiretenie disimu­
lata sa i-I ridice ca un veritabil valet. Mo-
ţoc ezită, artkulează cîteva sunete ca u n
fel de riposta, ocoleşte de cîteva ori creionul
spre a-si mai păstra o clipă demnitatea,
dar sub privirile insinuante ale parteneru-
lui, neavìnd ìncotro, se apleacă şi i-I oîeră.
Ion Deloreanu a străbătut un drum mai
ìntortochiat, cautìnd o exprimare rafinată
a unei partituri care revendică firescul şi
spontane'tatea, abătîndu-se astfel de la su-
pleţea satirica spre şarjă. O prima nedu-
merire provoacă decorul care redă numai
conturul pereţilor, lăsînd spaţiului vizual o
enormă pinza neagiră ce acoperă fundalul
şi partile laterale. Un grafie şi un inventar
atìrnate de sfoară amintesc existenţa unor
pereti invizibili. Poate că această „stilizare"
să fie un experiment interesant pentru see-
www.cimec.ro
•
Scena din actul I — Teatrul
de Stai din Arad
nograf, mai ales din punct de vedere al e-
conomiei materialelor de decor şi al nece-
sităţilor de turneu, dar in cazul de faţă
devine nejustificată şi chiar potrivnică spi-
(ritului textului.
Interpreţii personajelor care se cereau ri-
diculizate, Romeo Lăzărescu (Motoc) şi
Nicu Antoniu (Pompilian) au patinât la
suprafaţa rolurilor, într-o maniera revuistică
perimată, uzînd de mijloace comice facile,
graituite. Moţoc a devenit un cavaler tom-
natic, a cărui prestanti se reduce la o
ieftină fanfaronadă, în timp ce Pompilian
s-a rezumat la expresia de ghiduş. Dar
ceea ce ni se pare si mai ciudat e caracte-
a*ul trenant al acţiunii, monotonia desfăşu-
rării dramatise care după cîte ştim este
improprie oricărei comedii (şi mai ales
farse).
Dacă elaborarea expresiei satirice a cu-
noscut deosebiri structurale, umorul perso­
na jelor pozitive a lips it deopotrivă celor
două spectacole. Desi însuşi textul suferă
d e oarecare paliditate la acest capito!,
exista un argument care pledează pentru
ìnviorarea scenica a acestor personaje :
muricltorii şantierului îşi dau seama din
cîteva scurte confruntări că Moţoc este un
pungaş şi îi pregătesc farsa cu Balaban,
cunosoînd existenţa lui fictivă pe statele de
salarii. Atît la Arad, cît şi la Baia Mare
(şi eu acest prilej reamintim şi Oxaşul
Stalin), chipurile eroilor politivi au apă-
rut crisipate, inexpresive, evoluînd eu mult
sub nivelul personajelor satirizate. Ni se
pare o minimalizare a sensurilor piesei.
Ne-am bucura să aflăm că celelalte pre­
miere şi-au cîşţigat totala adeziune a pu-
DOUĂ COMEDII SHAKESPEAREENE
T e a t r u l Secuiesc de S t a t din T g . Mureş : Femeia indărătnică
T e a t r u l Muncitoresc C.F.R. : Nevestele vesele din Windsor
Referindu-se, într-o scrisoare citre Marx,
la unul dintre denigratordi lui Shakes­
peare, Engels1 scria : „Actul I din Neves­
tele vesele din Windsor cuprinde mai multa
realitate decît cuprinde întreaga literatură
germana". Această piesă şi Femeia inda-
râtnicâ, ambele bogate în implicaţii sociale
şi de o savoare comica neobişnuită, au
fost însufleţite scenic recent de două dintre
teatrele noastre. Atît colectivuli Teatrului
Muncitoresc C. F. R., care e la prima
abordare a unei comedii shakespeareene, cît
si acela al Teatrului Secuiesc din Tg. Mu­
res s-au apropiat într-o maniera c o m u n i
de textul dramatic.
Femeia îndărătnică, scrisi în 1593, şi Ne­
vestele vesele din Windsor, în 1597, sint doua
faţete aie aceleiaşi tendinţe, desi una se pe-
trece pe pămîntul însorit al Itaiiei, iar
alta în ceţoasa Anglie : oglindkea reali-
tăţii epodi elizabethane prin mijlocirea
limbajului farsei si a l comediei, de pe po-
ziţiile unui spirit al Renasterii ce priveşte
cu indulgenti contradicţiile iscate din cioc-
nirea mentalităţilor a două clase sociale
diferite. Unii dintre comentatorii mai apro-
piaţi de timpurile noastre descifrează în
Imblinzirea scorpiei (titlul original al Fe-
meii indărătnice) o temeinică pledoarie
pentru emanciparea femeii. Intr-adevăr,
Catarina, prin întreaga sa atitudine, prin
variata gamă a reacţiilor ei faţă de con-
strîngerile la care o supun cei din jur,
poairtă ceva dintr-un mesaj de eliberare,
pe care aveau să-1 rostească mai pline de
vigoare, unele eroine ale dramaturgiei mo­
derne.
Nevestele vesele reprezintă o treaptă
superioară a comediilor shakespeareene,
graţie — aşa cum remarca Engels — fap-
tului că cuprinde multa viaţă, multe re-
feriri la timpurile în care a fost scrisă.
Piesa ne zugrăveşte un tablou viu de la
www.cimec.ro
blicului. Dar ne-am bucura si mai mult
d a c i debutantul, după călă'.oriile de rigoare
pe la cele cìteva colective care i-au confirmât
calitatea de dramaturg, nu se va dedica
amintirilor (multe şi plăcute, desigur) ci
îşi va ascuţi pana satirica cu perseverenţă
şi exigenţă de consacrât.
C. Paraschivescu
:
sfîrşitul secolului al XVI-lea, accentuînd
îndeosebi asupra mentalităţii clasei care se
afirma atunci in Anglia, burghezia. Viaţa
acestei clase sociale, in grandoarea şi mes-
chinăria ei, în toată ardoarea de a-şi pu-
tea rosti liber voinţa, e descrisă cu un
rar spirit de observafie. Aici, mai mult de­
cît în alte comedii, mai mult decît în
Femeia indărâtnică sau în Mult zgomot
pentru nimic, ori Visul unei nopţi de
vara şi Furtuna, întîlnim numeroase raze
de lumina asupra multor aspecte ale vieţid
Angl : ei contemporane lui Shakespeare.
Succesiunea de persipective pe care le des-
chide piesa asupra traiului diverselor clase
sociale — în Nevestele vesele se ìncruci-
şează într-un aprig duel burghezia măruntă,
o burghezie care a dobîndit ranguri nobi­
liare, ari&tocraţia şi cavalerismul feudal
— transforma opera dramatică într-o cro­
nica vie, de o neasemuită plasticitate.
Shakespeare nu-şi drămuieste simpatia
şi dreptatea pe talere de farmacie, ci se
arata un înflăcărat susţinător al bunului
simţ, al onestităţii, al victoriei elementelor
ìnaintate. Acesta e si unul din motivele
pentru care comedia Nevestele vesele s-a
" bucurat în Anglia nemuritorului Will, de
aprecieri unanime, fiind cea mai des ju-
cată, cea mai gustata de public. Un alt mo-
tiv al marii adeziuni a spectatorilor ìl con-
stituie prezenţa reprezentantului cavalerismu-
lui feudal, Falstaff, satirizat cu o forti ex-
cepţionali.
Falstaff reprezenta cu puterea definitorie
a tipului literar desivîrşit, expresia a nu­
merosi indivizi din aceeaşi familie m o r a l i
şi spirituali, caTe vagabondau pe p i m î n -
turile Angliei, patronìnd potlogirii de tot
felul. î n r i i ţ i şi leneviţi de ne urma vieţii
duse c i t i vreme au fost înrolaţi sub stea-
gul mercenarilor, investiti s i jefuiasci cît
mai mult şi pe oricine, deprinzìndu-se ast-
69
tel să trăiască fără muncâ, ed nu pot
concepe că a venit timpui cînd trebuie
să baţi în retraeere, să te mulţumeşti zi
d e zi cu tot niai puţine piaceri. Fanfa-
ronada neruşdnaităi gustul ipentru escro-
cherii de tot felul, limbuţia bolnăvirioasă,
traiul de sibarit şi dorinţele lascive alcă-
tuiesc tot bagajul său sufletesc şi mora!.
Falstaff a ajuns să preţuiască viaţa cu
moneda oaimenikw ajunşi pe treaipta des-
compunerii, considerînd lucrurile de nimic,
dirept valorile cele mai strălucitoare, îm-
bătîndu-se cu elixiTul autoamăgirilor, ima-
ginîndu-se încă irezistibil cuceritor. înce-
putul de senilitate i-a paralizat conWet
simţul ridicolului, numeroasele farse, a
căiror victimă e, îi par tot atîtea dovezi
de draooste. La rîndul său, e însetat de
dragoste, ar vrea să iubească, e convins
chiar că iubeşte, incapabil să-şi dea sea-
ma că, de fapt, felul iubirii lui nu depă-
şeşte sfera meschinăriei. Falstaff trăieşte
amuirgul strălucdrid şi puterii sale şi, cum
se întîmplă în asemenea cazuri, oamenii se
despart de el rîzind.
Personajele care-1 contracarează sînt
stăpînite de un spirit aoaparator n u mai
puţin dezvoltat, noate mai timdd. Eie îşd
trădează numerosi germeni care vor rodi
mai tìTziu cu două veacuri in expresii
specifice burghezdei, care şi-a pderdut orice
nuanţă progresistă. Astfel, Page a ìncetat
t ă mai măsoare cu etalonul celui dornic
să parvină în alta clasă, parca simţind că
viitorul îi apartine. El va refuza mina
fiicei sale unui aristocrat, pentru aceea a
u n u i găgâuţă dinitr-un cin nobiliar imai mie,
d a r plin de bani, dntrìnd în conflict cu
sbţia sa, care privea lucrurile printr-o alta
prisma : doamna Page visează să-şi casato-
rească fata cu un medie ce are
relaţii la curte. Page vede o treapta mai
sigură, sipre dobìndirea puterii, în ,.dia-
volul galben", decât în prafuitele bla-
zoane si emblème medievale, dîndu-şi sea-
ma de rolul primordial pe care-I va juca
de acum înainte banul în ascensiiunea şi
în consolidarea situaţidlor sociale. N°ç;us-
torul Ford e obsédât de posibilitatea ìn-
şelării lui de către soţia sa, fapt caracte-
ristic ìndeosebi .pentru oameni care au ales
neveste cu un trecut dubios. Chinuit de
îndoială, e gata să distolga cu propria-i
mîriă liniştea căminului, reourge la şi-
«letlicuri care-1 p u n într-o lumina nefa-
vorabilă, dar n u se poate potoli decît în
clipa cînd dobîndeşte certdtudinea nevino-
văţiei nevestei siale. Doamna Page si
doamna Ford, 3pre deosebire de bărbaţii
lor, mai păsttrează multa demnitate, fap-
tele lor sînt guvernate d e bunul simţ şi
d e u n umor delicios, şt ; u să folosească
œie mai isteţe şiretlicuri cînd e vorba să
www.cimec.ro
pedepsească încercările ce urmăresc să le
ştirbească probitatea. Doamna Quickly e
(cum remarcă în caietul-program şi Pe-
t r u Comarnescu) un fel de Falstaff fé­
minin care, sub masoa onorabilităţii, as-
cunde un caracter prefăcut, pretîndu-se la
afacerile cele mai murdare. Ea mijloceşte.
în acelasi timp, căsătoria Annei Page şi
pentru Fenton si pentru Cajus, nu se
sfieşte să-1 servească şi pe Falstaff. Ca si
ailte persona je shakesoeareene, doamna
Quickly anunţă o figura care va cunoaşte
o deosebită circulaţie în literatura seco-
lelor următoare.
Asa cum am spus la începutul cronicii,
cele două spectacole au o notă distinctdvă,
comună. Şi anume, în ambele spectacole,
autorii principalelor Teuşite sînt actorii.
La Tg. Mureş, doi membri ai colectivu-
lui a u izbutit să se situeze între hotarele
creaţiei autentice. Ne referim la Tanai
Bella şi la Lohinszky Lorând. Tanai Bella
ctreează o Catarina încăpăţînată, dar nu
rea, aprigă în voinţa ei de a se impetrivi
ruturor, dar n u oarbă în această voinţă.
Comportarea sa pare a unei fiinţe care,
neputând suporta mediocritatea şi lìnee-
zeala vieţid, fără ordzont a celor din jur, se
revolta ìmipotriva tuturor, înţeapă pe ori-
cine i se aşează în cale. Toate acestea le
împlineşte numai şi numai pentru a se
rupe d;.n monotonia unei existenţe ame-
ninţate să se rutinizeze, să încremenească
într-o forma a pasivităţii. De aceea, pri­
ma ivire în scena e a unei fete gâta me-
reu de harţă, cu ochii aprinsd de dorinţa
ripostei, cu nările fremătînd ca o vietate
sălbatică de pădure, urmărită de vìnatori.
Sdngura punte spre adevăratul ei fond su­
fletesc o constituie vocea calda a inter-
pretei, mişcările hotărîte, dar parca gata
să se preschimbe în mîngîieri. Catarina
va évolua ulterior pe linda dezvăluirii
simple, farà artificii, a adevăratului ei
caracter, in aşa fel înoît „ìmblìnzirea scor-
piei" pare mai degrabă efectul dnagostei
nemăsurate pe care Petrucchio a iscat-o în
inima ei, şi nicidecum un rod al ìnfosirilor
la care a supus-o aventurierul. Cieaţia lui
Tanai Bella ne pare cu atìt mai intere-
santă, cu cìt se deosebeşte fundamental
de ceea ce acrriţa a realizat în alte ro­
llili. Surprinde la tînâra actriţă din Tg.
Mureş, art a de a se adapta perso najelor
p e care le interpretează, în a«a fel încît
acestea dobîndesc o existenţă clar contu­
rata în scena, fiecare roi fdiind tratat
într-un mod autonom şi spécifie. Cata­
rina, „scorpda îmbllînzită", vine deci să
ocupe u n loc nou şi interesant în galeria
personajeloT irealizate pînă acum de Ta­
nai Bella, aducînd faţă de Dukasz Anna
(interpreta de la Oradea a acestui roi).
70
Nelly Nicolau (Doamna Qui­
ckly) si Nicolae Sireteanu
(Falstaff) In „Nevestele ve-
sele din Windsor"
o mai calda înţelegere a fiicei lui Bap-
tista, iar faţă de Ninetta Gusty, mai mul­
ta prosipeţime şi firesc.
Lohinszky Lorând, in Tmanio servitorul
care devine stăpîn pentru o vreme, a des-
făşurat o întinsă gamă comica, compu-
nîndu-şi un pexsonaj in care deprinderile
de servitor se imbină cu aerele de mare
senior. Alăturarea aproape permanentă a
celor două atitudini creează impresia de
ridicol, care stîrneşte hazul de cea mai
bună cantate, iar interpretarea lui sur-
prinde cu atit miai mult, cu cit actorul ne
obişnuise cu roluri grave.
Alături de cei doi interpreti de mai
sus, menţionăm pe Csorba Andras (Petruc-
chio) şi pe Gyarmati Istvan (Biondello), ul-
timul fiind indicat, credem, să interpieteze
o serie de bufoni din opera shakespeare-
eană.
Biruinţele actoriceşti in apectacolul Tea-
trului Muncàtoresc C.F.R. aparţin acelor
www.cimec.ro
actori care, ■ consecvenţi necesităţii de a
trata personajele de pe poziţiile farisei,
au realizat figuri complexe, bogat colorate,
farà a fi stridente. Printre acestìa se nu-
mără N. N. Matei care, in rolul Birta-
şului, a areionat u q persona] hitru, dor-
niic să joace renghiuri concetăţenilor sai,
pricepindu-se să iasă din încurcături, ca-
ipabil să-şi dobindească tovarăşi pentru
farsele pe care le pune la cale. ValoaTea
prdncipală a creaţiei lui consta in remar-
cabila naturaleţe pe care o degajă in
scena. Interestantă, desi oaxecum şarjată,
e realizarea lui S. Mihăilescu-Brăila in
rolul lui Shallow. Actorul a incercat să
infirme elanul şi ardoarea verbala a bă-
trînului, prin gesturi şi mişcări care ìi
rrădau ramolismentul. O supralicitare a
slăbiciunii lui fizice a sfireit tonisi prin
a exagéra nemăsurat caraoteristicdle per-
sonajului, devenit caricatura. E păcat,
fiindcă actorul in alte ocazii s-a dovedit
71
un adept al măsurii. Ne amintim de pildâ
creaţta sa in Optimistenko (Baia) sau in
Ion Jitairu (Răzeşii lui Bogdan). In am-
bele cazuri, Mihăilescu-Brăila a demon-
strat că tposedă o bogată paletă interpreta­
tiva, pe care o foloseşte cu o remarca-
bilă ştiinţă a nuanţării. Pe aceeaşi linie
de accentuare a unor trăsătuiri de carac-
ter în detrimentul altora, s-a situât Ion
Vîlcu, in Slender. Tipul de găgăuţă, rea-
lizat de tînârul interpret, se impune prin
unele detalii compoziţionale care se păs-
trează de-a lungul reprezentaţiei : un mers
lucrat în aşa fel, încît să demaşte si
mintea lui slabă, gesturile aruncate si ne-
controlate aie unui copil ţîfnos, oeea ce
contribuie la realizarea unei imagini intere-
sante, ţinînd seama că Vîlcu e la primul roi
de asemenea gen.
Am lăsat în mod intenţionat la urmă
pe N. Sireteanu, fiindcă alături de unele
aspecte vrednice de apreciere, găsim altele
mai puţin reusite. Sir John Falstaff, în
intenpretarea sa, a păstrat monumentali-
tatea personajului, vigoarea care odinioară
trebuie să fi fost excesivă, dar mai puţin
umorul si satira pe care le provoacă in-
tirziatul cavaler.
î n ce priveşte regia (Kòmiivesz Lajos), la
Tg. Mures semnalăm inconsecvenţă pe par-
cursul spectacolului, inconsecvenţă care se
vădeşte în existenţa a eel puţin trei stiluri
de interpretare. Pirimul, apropiat de eel al
commediei dell'arte (îndeosebi în soenele
care se petrec la Petrucchio) ; al doilea, al
unei sobrietăţi ce nu se altoieşte pe pri­
mul stil (in unele scene din casa lui
Baptista) ; iar al treilea, unul intermediar,
situât între farsa şi tonul grav (ìndeosebi
in ultimul tablou). Atunci cînd în scena
a prédominât ritmul vioi al commediei dell'
arte, am fost martorii prezentei unui flux
comic care punta pe valurile lui spre
spectatori in sala, voioşia si destinderea.
Din pacate, alcest flux n-a avut continui-
tate, adeseori în scena acţiunea trena, ìn-
greunìnd adeziunea spectatorilor la eve-
nimentele ce se succedau.
George Dem. Loghin, regizorul specta­
colului de la Teatrul Muncitoresc, a pornit
munca sa asupra p'esei de la un pro­
gram estetic afirmat cu fermitate : ,,...ne
propunem să tratăm piesa ca pe o co-
medie de caracter". Iar mai departe, măr-
turiseşte : „Căutînd să realizăm în specta-
colul pe care îl prezentăm publicului, o
imagine realista a oamenilor si întîm-
plărilor zugrăvite de autor, am îndrumat
actorii spre o întruchipare veridica a per­
sona jelor, îndemnîndu-i la o satirizare
demnă de stilul comediei shakespeareene".
Am constatât însă cu parere de rău că în
www.cimec.ro
dorinţa de a realiza caractère veridice, re­
gizorul a uitat de implicatile comice si
satirice pe care le cuprinde piesa. Prea
puţin din verva shakespereeană, din umorul
savuros, aproape débordant, al Nevestelor
vesele s-a revărsat în sala, textul de farsa
autentica fiind transmis de pe scena tea-
trului din Giuleşti cu mijloace aproape
specifice dramei. Astfel dacă în spectacol
consemnăm unele intenţii regizorale intere-
sante, prezente îndeosebi prin realizarea
personajelor Shallow, Slender, Cajus, n u
putem trece eu vederea scene întregi unde
si gravitatea cu care se discuta, şi ţinuta
actorilor, si scenografia, împrumută come­
diei o lumina nefirească, de drama. Acest
lucru s-a resimţit in special în ultimul ta­
blou care trebuia sa fie o apoteoză a voiei
bune populare, u n punct culminant în de-
mascarea definitiva a lui Falstaff, dar care,
în spectacol, a apârut tern, lipsit de vi-
goare satirica.
Un capitol séparât în ambele spectacole
trebuie acordat scenografici. La Tg. Mures
a existât o tendinţă de stilizare, de sim-
plificare realizată printr-o îmbinaire armo-
nioasă a culorilor si liniilor arhitecturale.
Scena a fost foarte libera, actorii putîn-
du-se mişca eu uşurinţă şi, atunci cînd
era cazul, aveau ocazia să se desfăşoare
într-un joc amintind comedia de improvi-
zaţie. La Bucuresti însâ, desi a existât
aceeaşi tendinţă spre sinrolitate, realiza-
toriâ decorului după sellitele lui Traian
Cornescu au invadat scena cu tonuri de
culori dezagreabile, aproape iritante. Pe
deasupra, a existât predilecţia pentru pre-
zentaiea sărăcăcioasă a interioarelor de
o austeritate, care ştiuţ este că abia spre
sfîrşitul secolului al XVII-lea avea sa se
manifeste puternic.
Asa cum se prezintă pe scenele noastre,
cele două comedài s'hakespeareene sînt u n
prilej deosebit de învăţăminte. în primul
rînd, subliniem că regia ar trebui să im­
prime unui spectacol un singur stil, să
asigure unitatea interpretativa, să fie con-
secventă în reflectarea realităţii evocate.
Altfel, se iscă primejdia de a înfăţişa ta-
blouri de viaţă lipsite... de vitalità te si de
conţinut. Actorid e necesar să se apropie de
personajele lor în spiritul epocii, sa le pună
în lumina cea mai adevărată, cairaoterùzîn-
du-le cît mai complex. Iar scenograful tre­
buie să fie însufleţit x de dorinţa de a îea-
liza nu o copie fotografica, după o imagine
de album, ci un cadru cît mai autentic, mai
plastic si mai expresiv. Concordanţa între
toti aceşti faotori e în măsură să asigure
un autentic succès.
E. N.
un adept al măsurii. Ne amintim de pildâ
creaţta sa în Optimistenko (Baia) sau in
Ion Jitairu (Răzeşii lui Bogdan). In am-
bele cazuri, Mihăilescu-Brăila a demon-
strat că tposedă o bogată paletă interpreta­
tiva, pe care o foloseşte cu o remarca-
bilă ştiinţă a nuanţării. Pe aceeaşi Unie
de accentuare a unor trăsătunri de carac-
ter ìn detrimentul altora, s-a situât Ion
Vîlcu, în Slender. Tipul de găgăuţă, rea-
lizat de tînărul interpret, se impune prin
unele detalii compoziţionale care se păs-
trează de-a lungul reprezentaţiei : un mers
lucrat în aşa fel, încît să demaşte si
mintea lui slabă, geslurile aruncate si ne-
controiate ale unui copil ţîfnos, ceea ce
contribuie la reaHzarea unei imagini intere-
sante, ţinînd seama că Vîlcu e la primul roi
de asemenea gen.
Am lăsat în mod intenţionat la urmă
pe N. Stieteanu, fiindcă alături de unele
aspecte vrednioe de apreciere, gàsim altele
mai puţin reuşite. Sir John Falstaff, in
interpretarea sa, a păstrat monumentali -
tatea personajului, vigoarea care odinioară
trebuie să fi fost excesivă, dar mai puţin
umorul şi satira pe care le provoacă în-
tîrziatul cavaler.
I n ce priveşte regia (Kòmiivesz Lajos), la
Tg. Mureş semnalăm inconsecvenţă pe par-
cursul spectacolului, inconsecvenţă care se
vădeşte în existenţa a eel puţin trei stiluri
de interpretare. Pirimul, apropiat de eel al
commediei dell'arte (ìndeosebi în soenele
care se petrec la Petrucchio) ; al doilea, al
unei sobrietăţi ce nu se altoieşte pe pri­
mul stil (ìn unele scene din casa lui
Baptista) ; iar al treilea, unul intermediar,
situât între farsa şi tonul grav (ìndeosebi
ìn ultimul tablou). Atunci cìnd in scena
a prédominât ritmul vioi al commediei dell'
arte, am fost martorii prezenţei unui flux
comic care punta pe valurile lui spre
spectatori ìn sala, voioşia si destinderea.
Din pacate, alcest flux n-a avut continui-
tate, adeseori ìn scena acţiunea trena, ìn-
greunìnd adeziunea spectatorilor la eve-
nimentele ce se succedau.
George Dem. Loghin, regizorul specta­
colului de la Teatrul Muncitoresc, a pornit
munca sa asupra p.esei de la un pro­
gram estetic afirmat cu fermitate : „...ne
propunem să tratăm piesa ca pe o co­
médie de caracteT u . Iar mai departe, măr-
tu ri-seste : „Căutînd să realizăm ìn specta-
colul pe care il prezentăm publicului, o
imagine realista a oamenilor şi întîm-
plărilor zugrăvite de autor, am îndrumat
actorii spre o ìntruchipare veridica a per-
sonajelor, îndemnîndu-i la o satirizare
demnă de stilul comediei shakespeareene".
Am constatât însă cu parere de rău că ìn
www.cimec.ro
dorinţa de a realiza caractère veridice, re­
gizorul a uitat de implicatale cornice si
satirice pe care le cuprinde piesa. Prea
puţin din verva shakespereeană, din umorul
savuros, aproape débordant, al Nevestelor
vesele s-a revărsat în sala, textul de farsa
autentica fiind transmis de pe scena tea-
trului din Giulesti cu mijloace aproape
specifice dramei. Astfel dacă în spectacol
consemnăm unele intenţii regizorale intere-
sante, prezente ìndeosebi prin realizarea
personajelor Shallow, Slender, Cajus, nu
putem trece eu vederea scene întregi unde
si gravitatea cu care se discuta, şi tinuta
actorilor, si scenografia, împrumută come­
diei o lumina nefirească, de dramă. Acest
lucru s-a resimţit în special în ultimul ta­
blou care trebuia să fie o apoteoză a voiei
bune populare, u n punct culminant în de-
masìcarea definitiva a lui Falstaff, dar care,
în spectacol, a apârut tern, lipsit de vi-
goare sati<ricà.
Un capitol séparât în ambele spectacole
trebuie acordat scenograiiei. La Tg. Mures
a existât o tendinţă de_ stilizare, de sim-
plificare realizată printr-o imbinare armo-
nioasă a culorilor si liniilor arhitecturale.
Scena a fost foarte libera, actorii putîn-
du-se misea eu uşurinţă şi, atunci cînd
era cazul, aveau ocazia să se desfăşoare
într-un joc amintind comedia de improvi-
zaţie. La Bucuresti însâ, desi a existât
aceeaşi tendinţă spre simrolitate, realiza-
torii decorului după schiţele lui Traian
Cornescu au invadat scena cu tonuri de
culori dezagreabile, aproape iritante. Pe
deasupra, a existât predilecţia pentru pre-
zentairea sărăcăcioasă a interioarelor de
o austeritate, care ştiuţ este că abia spre
sfîrşitul secolului al XVII-lea avea să se
manifeste puternic.
Asa cum se prezintă pe scenele noastre,
cele două comedii shakespeareene sînt u n
prilej deosebit de învăţăminte. în primul
rînd, subliniem că regia ar trebui să im­
prime unui spectacol u n singur stil, să
asigure unitatea interpretativa, să fie con-
secventă în reflectarea realităţii evocate.
Altfel, se iscă primejdia de a înfăţişa ta-
blouri de viaţă lipsite... de vitalitate si de
conţinut. Actorii e necesar să se apropie de
personajele lor în spiritul epocii, sa le pună
în lumina cea mai adevărată, ca.racterizîn-
du-le cît mai complex. Iar scenograful tre­
buie să fie însufleţit v de dorinţa de a îea-
liza nu o copie fotografica, după o imagine
de album, ci un cadru cît mai autentic, mai
plastic si mai expresiv. Concordanţa între
toţi aceşti faotori e în măsură să asigure
un autentic succès.
E. N.
 RISUL E NECRUŢATOR
T e a t r u l Armatei (sala Uranus) : Musafiri
Pe Miroslav Stehlik, ca reprezentant al
dramaturgiei cehoslovace, spectatorii nostri
din Capitala îl cunosc pentru dramatizările
sale după Makarenko (Steaguri ţe turnuri şi
Viaţâ nouă), iar cei din provincie şi pentru
comedia Musafiri neţoftiţi (Dragoste la ţară)
jucată pe scenele mai multor teatre de stat.
Subiectul piesei e destul de simplu şi e
mai bine să-1 lăsăm chiar pe Stehlik să ni-1
povestească :
„Doi condamnaţi evadează din închisoare
şi ajung la gospodăria chiaburului Doudiera.
Acolo se dau drept diversionisti ca să aibă
mai multa trecere şi, timp de trei luni, tră-
iesc ca în sînul lui Avram. Unul din et,
aşa-zisul Baron, dîndu-se drept nobil moşier,
aj unge să se logodească chiar eu fiica lui
Doudiera, Milena. D a r Anicika, nepoata
înfiată de Doudiera şi exploatată de aceste
rude, ea singură nefiind in stare să se apere
— cu ajutorul iubitului ei Ian, miliţianul
din sat, descoperă pe cei doi impostori, la
care in cele'din unmă se adauga un al treilea,
un terorist adevărat".
Simpla narare a intrigii piesei nu poate
nici măcar sugera savoarea pe care o au
situaţiile in care Stehlik surprinde cu o mare
capacitate de cunoaştere a realităţii, aspec-
tele diverse şi multiple pe care le capata
lupta de clasă în mediul sătesc. Chiaburul
Doudiera, fost primar, laoom şi hrăpăreţ,
e şi acum stăpînul unei ascunzători garni-
sită pantagruelic cu alimente dosite de la
colectare. Nu e întîmplător însă că Dou­
diera a păstrat pentru „orice nevoie" şi un
aparat de radiotranismisie. îmiprejurările 1-au
făcut să adopte poziţia lupului în blană de
oaie, dar andata ce i se vîntură în fata
ochilor speranţa „întoarcerii lucrurilor
gata să-şi arate colţii. Cei doi borfaşi îşi
găsesc un nevisat azil mizînd pe cunoaşjterea
psihologică a mentalităţii de clasă a lui Dou­
diera. Escrocul zis Baronul are în acest sens
o justă intyiţie a oamenilor. Contrastali co­
mic e în acest fel realizat din plin, atunci
cînd simulează (parodistie, de fapt, dar Dou­
diera, cu sîngele înfierbîntat, nu observa
aceasta) toate trasaturile unui josnic terorist.
Hazul devine şi mai plin datorită faptului
că borfaşii se impun cu atìt mai mult
cu rit ei simulează o brutalitate, un dispreţ
şi un cinism mai dur — ,,calităţi" care îi
ridica în ochii chiaburului. In casa lui Dou­
diera, Stehlik face să se desfăşoare imagì-
nile destrămării iputerii ehiabureşti, aleoreipus-
culului acestei lumi, care înnebunită, avînd
www.cimec.ro
nepoftifi de M. Stehlik
senzaţia sfîrşitului iminent, se agaţă cu dispe­
rare de orice colac de salvare, chiar şi de
calkatea celor pe care le oferă „Baronul" şi
„Căpitanul". Nu lipseşte nici figura clasică a
unui „gură casca" împăciuitor de profesie,
„calitate" datorită căreia e gata fără de
voie a deveni o unealtă. Neadurind în scena
ca eroi principali, personaje „pozitive" (cu
excepţia Anicikăi, o fata nelămurită, crescută
de chiaburi şi aflată sub influenţa lor, dar
care îşi limpezeşte conştiinţa, şi a miliţianului
Ian, reprezentant al puterii populare), Steh­
lik lasă eroii săi „negativi" să se autode-
maşte necruţător, relatìnd astfel nu numai
un simplu fapt dramatic, ci luminînd concepţii
de clasă, atitudini, poziţii politice.
Concepută mai mult ca o farsa, burlesca
pe alocuri, mizînd ades pe cornicili gras
de situaţie şi la fel de des pe comicul verbal,
pe „poantă", piesa trăiejte mai ales prin
modalitatea cu care personajele satirizate,
infierate chiar de fierul roşu al unui rìs
necruţător, ssînt demascate pînă la uldma lor
esenta. Intriga piesei, e drept, nu oferă nici
méandre, nici mari surprize dramatice, cons-
trucţia ei simplă e salvata adesea de ritmul
replicilor şi de savoarea lor. Stehlik a de-
monstrat şi el, o data mai mult, capacitatea
corosivă a risului, desfăşurînd scenic tipuri
destul de bine surprinse in contururile lor
generale. El nu face adìnci investigaţii psiho-
logice, nu sondează deci adîncuri sufleteşti,
ci reduce aproape fiecare personaj la un
„dat" dramatic, din ale cărui coordonate
eroul nu „evadează" pina la final. Caracte-
ristică lui Stehlik îi este însă o anumită
modalitate directă de a face legatura dintre
personaj şi public, de a spune faptului dra­
e matic direct pe nume, cu o savoare de bună
calitate. Puţinătatea peripeţiilor dramatice
face însă oarecum lungi cele ci nei acte, in
pofida replicilor hazoase.
Meritul lui Miroslav Stehlik ramine acela
de a fi ştiut să demonstreze în limitele unei
comedii, formele tot mai ascuţite ale luptei
de clasă la ţară, afirmînd totodată, prin
perspectiva piesei, de partea cui se află
viitorul.
Florin Scărlătescu — regizor şi interpret
principal totodată — a intuit mai cu seamă
modalitatea de farsa a textului dramatic şi
s-a apropiat in munca scenica de cele două
roluri cheie : Căpitanul şi Baronul. El a
lăsat friu liber unei largì miscări a actorilor
in scena, nu s-a temut să împingă persona­
jele pina la grotesc şi caricatura (poate şi
73

sub influença textului), dar a greşit prezentìnd
ìn fata spectatorilor un fel de expoziţie
vivantă de stiluri diverse de interpretare,
de la caricatura uşor manierista a... regi-
zorului interpret, la jócul sobru, realist, al lui
Ion Pogonat, la eel uşor melodramatic al
Mariei Săniuţă sau la cel cu implicata natu­
raliste al lui Nucu Păunescu.
Acest mie mozaic artistic insuficient sudat
a dat uneori un caracter d e compartimentare
spectacolului, ca un fel de sui^a revuistică. Ar
mai trebui ca interpreţii să facă efortul de
a-şi susţine in chip égal şi ritmul, pe ìntreg
parcursul spectacolului, pentru a nu mai
capota ìn cele doua acte finale...
Spectacoiul trăieşte, ìn mare măsură, prin
creaţia valoroasă a lui Gh. Trestian, admi-
rabil interpret al rolului „Căpitanului", discret
pînă la fineţe atistică, exploatînd efectele
comice într-o maniera personale, mult îm-
bogăţită de contactul cu teatrul de pr«ză.
Seriozitatea „chaplineană" cu care el eviden-
ţiază contrastul comic demascator, candoarea
suavă pe care o dă nuanţelor celor mai di­
verse, n i j înfăţişează pe actor la maturi-
tatea unor potente artisrice.
www.cimec.ro
Florin Scartateseli (Baronut)
si G. Trestian (Câpitanul)
Florin Scărlătescu are un haz propnu,
dublat de o mimica vie, uneori însă puţin
cam exagerată şi prea explozivă. Ion Pogonat
s-a remarcat la Teatruil Armatei ca interpret
al unor roluri foarte divense, aducînd în
scenă şi de asta data, în rolul lui Doudiera,
un precis simţ al oompoziţiei scenice, reali-
zîndu-1 sobru, ceea ce a dus şi mai mult
la demascarea personajului, demonstrînd deci
o gîndire temeinică asupra rolului. Jeni Ar-
geşeanu a surprins, printr-o agitaţie plastica
de calitate, profilul chiaburoaicei, iar G.
Guriţă a reuşit să dea viaţă unui roi palid
şi şters.
Surprinzător de banal decorul lui Ipser,
de obicei mai aplecat spre căutări îndrăz-
neţe.
Cu recomandarea de a nu lăsa interpreţii
să alunece pe linia unei farse groteş.ti (cum
se întimplă ades cu comediile de acest gen),
sîntem încredinţaţi că spectacoiul Teatrului
Armate! se va bucura d e aprecierea publi-
cului.
AL Popolici
 CREŞTEREA VALORICĂ A CONTINUTULUI
ÎN SPECTACOLUL DE REVISTĂ
T e a t r u l Satiric-Muzical ,,C. T ă n a s e " : Pe aripile revistei
Felea şi Jack Fulga
Că teatrul satiric-muzical, de revistă s au
de estrada — oricum am vrea s'ă-1 eriche-
tăm — este îndrăgit de mase, e un adevàr
care nu poate fi tăgăduit. Eie fcrecventeazà
cu satisfacţie aoest gen de spectacole,
populare în cea mai largă accepţie a
cuvîntului.
Atracţia pe care o exereità spectacolul
de revistă, accesibiliitatea sa, se explică
desigur priai modul direct în care aces<ta
operează, stabiMnd prin mijloacele variate
ce-i sint caracteristiice (cupletul, sceneta,
cîntecul liric sau satiric, momentele core-
graîice etc.) o legatura vie şi calda — o
strinsi œmunicativiitate — între scena si
public. Aceastà apropiere calda de spec­
tacolul de revistà nu se poate însă mentine
şi n u poate avea efxienţă decît în cazul
cînd mijloacele teatrale specifice folosite
— fantezie, originalitate, umor — sîpt
determinate şi însufleţite de puilsuil actuà-
lităţii, cînd în reflectarea actualităţii, sûnt
surprinse aspectele cele mai semnificative
şi cînd eie sînt potentate artistic, în aşa
fel încît să asigure prin volubilitate, antren
şi vervă, nu numài bunia dispoziţie a salii,
dar şi u n efect educa tiv, mobilizator şi
moral izator.
în acest sens, căutările autorilor genului
revuistic n-au fost întotdeauna din cele
mai fertile şi p î n ă nu de mult reuşitele
s-au lăsat asteptate. Nu rareori s-au făcut
simţite unele manitestâri învechite, s-au
folosit terne şi mijloace propria unei vechi
şi mult dăunătoare „tfaditn" a genului.
Aluziile licenţioase, gluma şi jocurile de
cuvinte în doi peri, cu nelipsitele şi ne-
sàratele atacuri la adresa unor tipuri şi
nitîmplàri lipsite de importanţă pentru
viaţa şi problemele zilelor noastre, erau
în aceastà privinţă cusiururile direct izbi-
toare aie inerţiei în gratuit si trivial, în
care păreau să lîncezeascà unele „inspi-
faţii" revuistice. Dacă adăugâm la eie
cusuirurile mai grave ** lipsa unei orien-
tàri ideologice sânătoase, şi de aici înfâ-
ţişarea denaturata a rearităţilor si proble-
mtelor actualităţii, înclinarea spre prezenta-
irea lor fie negativistă, fie siropos idilizantà,
închistarea în viziuni paseiste, nostalgice,
faţă de trecut etc. — putem înţelepe^ de
ce în ultima vreme teatrul de revistă a
suferit o vădită descreştere şi în calitatea
leailizarilor spectacologice ; de ce publ : cul
începuse siă ccolească, să nu mai guste
www.cimec.ro
de N. Stroe, Aurei
acest gen, atît de îndrăgit în principiul
său ; de ce s-au putut manifesita, în raport
eu textul revuistic şi eu speotaoolele de
revistà, atitudini de disipreţ ,,aristocratizant u
din partea unor critici de teatru.
Se astepta, de aceea, un Teviriment, o
Sitrădanie din partea celor răspunzători de
dezvoltarea teatrului de revistà, de a-1
reabilita, atît in ochii publicului oit şi
în ochii acelor critici dispusi să-1 minima-
lizeze in loc să-1 ajute a se redresia.
lata de ce, asistind la spectacolul recent
Pe aripile revistei, ni s-au parut eu atît
mai remarca bile eforturile autorilor specta-
colului de a-şi depăşi încercările de pînă
acum şi de a 'ne oferi un text d e o
calitate net distinctă şi superioară — şi
ca valoare tematica şi ca valoare artistica
— celor de pînă acum. N. Stroe, Aurei
Felea şi Jack Fulga au oferit în adevàr
publicului un text închegat, plin de vervà
cuceritoare, de u n optimism sànàtos, de o
just orientata forţă satirica, în care gluma
ridicuKzeaza acid şi ţinteş/te cu pTecizie
in ceca ce este putred şi duşmănos 1 vieţii
şi muncii poporului nostru, în i'acilele şi
în reprezentanţii acelora care incearcà za-
darnic sa frìneze mialrşul biruitor al cpns-
tructorilor socialisniului in tara noastră.
Pornind de la epocala realizare a savan-
ţilor sovietici, cei dintìi cuceritori ai spa-
tiilor interastrale, autorii au imaginât o
„calatone în cosmos", prilej de a cuprinde
însă în acelaşi timp — eu fantezie şi
sensibilitate lirncà — unele aspect© şi
perspective aie construepei socialiste la noi.
Ei o fac cu multa călduiră şi convingere
în tablourile în care prezintà fie succesele
induJstriei noastre în plină dezvoltare (Vrernt
să fiu frumoasâ pentru Une), fie avîntul
si stràdanj(a ìniaÌJ|para a constiructoriîor
(Cintà-mi dragostea, chtiară), fie puternica
afirmare a artei noastre populare în tur-
neele de răsunător succès întreprinse peste
botare (Cìntecele noastre cuceresc pămin-
tul).
Şfehiul necrutâtor al poantei satirice e
folosit cu abilitate ai adresă. Astfel, cu­
pletul Scurt, preeis şi răspicat, spus de
N. Stroe, eu savoarea lui specifica, ridi-
culizeazà pe şperţarii din comerţul ali­
mentar, pe cei care n u se ìngrijesc de ìntre-
ţinerea bunurilor poiooirului, pe acei con-
ducàtori de ìntreprinderi care se ,,profi-
lează şi reprolileazà", in dauna interesului
75

cetăţenilor. Soenetele De c'ind e lumea e
mai bine in doi şi O iubesc, interpretate
cu vervă şi subtilitate de cuplul Horda
Serbànescu—Radu Zahaxescu, satirizează de
asemenea unele moravuri care amintesc
de conştiinţa individualista. La fel, cuple-
tele : A sosit revista, in care Zizi Şerban
parodiază cu haz pe unii actari, ironi-
zînd totodată practica nedemnă a ,,susa-
nelelor" ; Scolarità, o spirituală şi construc-
tivă sarjă la adiresa păxinţilor neatenţi
faţă de educaţia copiilor lor, débitât cu u n
cuceriitor antren de Didi Ionescu ; Spala-
toreasa, in care Elena Bunmaz, cu suculent
umor, atinge unele p r o b l è m e " cetăţeneşti ;
ca şi sceneta în paradis — in care sìnt
trecuţi prin focul replicilor caustice cei ce
se înfruptă din avutul obştesc — jucată
cu volubilitate de Horia Căciulescu şi
Cornelia Teodosiu, se insoriu printre reu­
sitele numere ale programului. Se mai
cuvine menţionată şi contribuţia plină de
vervă caricaturala a celorlalte apariţii ie
succès, prilejuite de Ion Antonescu-Cărăbuş
— carni neglijat totuşi de autori — I.
Brandea, Eugen Popescu şi Jeny Săndu-
lescu, plină de vioiciune in rolul Lunei.
Muzica, melodioasă, invitimi la opti­
mism, semnată de H. Mălineanu, N. Pa-
trichi şi Petre Romea, dă u n color it a-
greabil spectacolului si chiar dacă melo­
dia de larga circulaţie nu se impune cu
ostentaţie, părerea noastră este că unele
dintre eie : Cel mai albastru cer din lume,
Cine-mi eşti, cine-mi eşti, Vreau să fiu
www.cimec.ro
Finalul actutui 1
ţrumoasă pentru tine şi Ce pot să fac vor
intruni sulrtagiile amatorilor de muzică
uşoară. Lavinia Slăveanu, Gaby Pascu,
Mihai Kinsburg, Anatol Bogdan şi Dan
Georgescu au susţinut cu caldura şi dis­
cret liristn partitura, iar N. Patrichi a
condus cu ritm si culoare orchestra,, care
a răspuns prompt şi cu exactitate indica -
tiilor baghetei sale. O c o n t r i b u t e de seamà
la succesul prenderei a u adus-o momentele
coregrafioe sau evoluţiile ce-au însoţit une­
le tablouri. S. Siomin si Nicolae Sever
a u izbutit să prezinte un corp de balet
bine pregătit, plin de gratie şi de alimo­
nie in mişcări, care a excelat mai ales
in finalul primului act (suita de dansuri
populare), mai puţin însă în baletul In­
sula comorilor, cu conţinut anticolon ; aliist
(actul I I ) , unde s-au făcut simţite unele
d e m e n t e de ordinul gratuităţii. Tinerii
solisti ai baletului, Silvia Surdu, Dumitru
Pătnaşcu, Nela Stoenescu şi Tudose
Martinica, *s-au impus prin calităţile
axătate, ca şi printr-o iremarcabilă plasti-
citate scenica.
Decorurile semnate de N. Lebas, ca şi
costamele executate după sonitele imagi-
nate* de Mia Steriade, au plăcut prin sim-
plitate şi eleganţă. S-a ronunţat — ceea
ce este util şi important — la montarea
costisitoaire şi goală de conţinut a aşa
numitului fast revuistic de perimată tra-
diţie ; iar direcţia de scena a lui N. Stroe
— in colaborare cu N. Frunzetti — a
imprimat spectacolului, cu grija acurateţei,
ritorni adecvat, fără sâ uzeze de „inge-
niozităţi ■ nesemnificative.
Saiutind prezenţa în repertoriul actuialei
stagiuni a spectacoluiiui Pe aripile revistei
oa pe un bun şi lăudabil început, ne ex-
priimăm dorinţa ca Teatrul Satiric-Muzical
,,C. Tănase" să-şi continue ascendent dru-
mul încemit. Pxin producţii de o calitate
SPRE DEPĂŞIREA INERŢIEI
T e a t r u l de Stat din Ploeşti : Răzvan
Apreciată în mod curent drept una
dCmtre pieselie de bază ale moştenirii
noastre clas'ice, Râzvan şi Vidra incìnta
prin bogăţia şi noutatea cairacterelor, prin
ineditul conflictului, prin vioiciunea dialogu-
lui dens în idei şi aforisime în spirit popu­
lar şi, înainte de toate, prin suflul ei
patriotic şi social.
Piesa urmăreşte un dublu conflict, pe
de o parte oel dintre popor — din care
face parte Răzvan — şi boleri, conflict
de factura socială şi, pe de alta parte,
un al doilea conflict între Razvan şi setea
de putere a Vidrei. Cum această sete de
putere e de origine oligarhică — adevăr
répétât de Haşdeu prin comparatia dintre
Zbierea şi Răzvan — cele două conflicte,
diferite in aparenţă, a u în fond aceeaşi
esenta. Piesa urmăreşte procesul inoculării
unui erou cinslit şi viteaz, cu ambiţie şi
ideologie străină poporului, cum şi trezirea
lui la adevăr în pragul morţii : „învaţă
copilul nostru, ca să nu dorească în veci/
bunuri ce sticlesc ca sticla, bunuri fragede
şi reci", rosteşte Răzvan în final (versuri
pe care regia le-a găsit în ediţia din 1867).
Scăpat din mîinile lui Zbierea, din ro-
bia fizică, Răzvan o cunoaşte pe Vidra
şi cade din nou în robia boierilor, de
data aceasta pe pian de conştiinţă. Evo-
Iuţia lui este o trecere de la robia mate-
rială, exterioară, la robia interioară, cu
scurte răgazuri de respiraţie libera. Piesa
confirma adevărul că libertatea trebuie
cucerită în societate ca şi în cuget, şi are
ca tema principală această luptă intransi­
gents, pe toate fronturile, cu tabăra duş-
mană.
Pentru a explica molipsirea lui Răzvan
eu fumuri boiereşti, Haşdeu imaginează o
situaţie subtiră : eroul, ţigan sufocat de
pnejudecata originii sale, este exceptional
înzestrat ; Răzvan e un soi de „paria im­
bracai în hainele efemere ale puterii" (G.
www.cimec.ro
mereu îmbunătăţită, abordînd ó tematica
mai bogată şi lărgind sfera de Sicţiune a
satirei revuistice la problème mai impor­
tante, va face faţă cu tot mai multa rod-
nicie rolului său.
S. Massler
şi Vidra de B. P . Haşdeu
Câlinescu), admirât şi dispreţuit totodată.
Prejudecata naţionalistă are în piesă ro-
lul unui fel de cadru general în care tră-
ieşte eroul, un cadru care potenţează şi
conflictele. Corolarul ei, şi anume con-
ştiinţa de „damnât" a eroului, uşurează
căderea lui in mrejele Vidrei.
La Teatrul de Stat din Ploeşti a fost
distribuit cu îndrăzneală in rolul lui Raz­
van, un tinăr actor talentat (Nicolae Spu-
dercă). Este lăudabilă tendinţa de a pro­
mova actori tineri în roluri de prim rang,
mai aies că exper'.enţa, în ansamblu, nu a
dezamăgit. înţelegînd că exi&tenţa lui Raz­
van este un zbucium aproape continuu,
actorul a încercat să-şi rezolve rolul la o
înaltă tensiune dramatică şi a corespuns în
exploziile de ură la adresa boierimii. A
evocat eu lirism frumusetile patriei, iar
momentul morţii 1-a realizat impresionant.
N. Spudercă are însă tendinţa de a-şi
asculta glasul, în momentele de relaxare,
mai aies, cînd imprima jocului şi o dega-
jare exagerată care nu e decît reversul unei
participări scenice exterioare.
Amorul dintre o fata de boier şi un
flăcău slmplu, haiduc şi încă ţigan, avea
toate avantajele şi dezavantajele unui pon­
cif romantic. Haşdeu a ştiut însă să evite
banalitatea printr-o nuanţare originala a
motivelôr sufleteşti şi anume, pe lîngă
dragoste, ca element de legatura între Vi­
dra şi Răzvan, el a adăugat ambuia gi-
gantică a femeii. Femeie eu o voinţă
inflexibilă, rece, susţinută interior de o
imensă încredere în sine, Vidra este carie-
rista unei mari aventuri. Prin dimensi-
unea ţelului urmărit şi natura mijloacelor
de parvenire alèse, ea ramine în familia
tipurilor romantice. Totuşi, la trăsăturile
acestei figuri se adaugă o neaşteptată în-
ţelegere realista a decrepitudinii clasei —
a „trîndăvitei boierimi" — din care face
parte.
77
 î n rolul complex al Vidrei, Maria Bon-
dar a adus indiscutabil u n anumit farmec
şi prestanţă feminină. A păcătuit însă priin-
tr-o atitudine prea îngheţată. Tipul Vidrei
exclude risipa de mişcări, dar nu şi vitali-
tatea mindra şi stăpînită. Cu mai mult
relief a jucat in partea finală a p'esed, gă-
sind tonuri potrivite pentru a explica si
maiestatea femeii care si-a ìmplinit ìdealul,
si, cu emoţie, îngrijorările pe care le cu-
noaşte Vidra-mamă.
Clasa parazitară a boierilor e prezentă
in piesă printr-o serie de tipuri dintre care
se distinge Ztxerea — odios, fudul, onctuos
si de o avariţie acerba pina la inconştienţă.
Tipizînd, Haşdeu a exagérât artistic o
trăsătură cerebrali a tipului — am găsit
acest interes pentru cerebral şi in carac-
terul Vidrei — arătînd cum pasiunea pen­
tru arginţi duce la u n déclin al inteli-
genţei, la prostie, abordind acest viciu
al boierimii, n u atìt sub aspectul ororii
pe canre-1 trezeste, cìt al riddcolului. Inter-
pretul ploestean al rolului, Tudor Po-
pescu, a fost la nivelul valenţelor pe
care le reclama rolul, remarcabil mai ales
in clipele de exagerare satirica.
Piesa face loc altqr personaje secun-
dare — n u puţine — si este de remé­
morât că Haşdeu, cunoscător al literaturii
ruse, admirator îndeosebi al lui Puşkin
şi visînd să creeze o drama cu o bogăţie
de caractère shakespeareene, a urmarit si
a reusit sa încorporeze în fiecare personaj
o nuanţă aparte, îndeosebi să acorde re-
prezentanţilor poporului u n substantial roi
ideologic şi estetic în desfăşurarea dramei.
Bătrînul Tănase, apăsat de prejudecăţi,
dar cu un fond bun, reluând ca un leit­
motiv ideea inferiorităţii lui Răzvan, a
fost interprétât excelent de Mihail Bala-
ban.
La un nivel superior s-a prezentat si
Toma Caragiu, care în Vulpoiu a fost
autentic si în clipele de potolită efuziune
patriotică şi în momentele de mînie anti-
ciocoiască şi, n u mai puţin în final, cînd
eu o infatuare î n fond nevinovată şi sim­
patica şi cu un umor involuntar, gusta
„TEIATRU" ADEVĂRAT
Î N COMUNA VIDELE
Drumui pînâ în comunâ (aflat în cons-
rrucţie) se învecinează, î n multe loculi, eu
nervurile a nenumăraţe schele. Schele ase-
mănătoare pot fi văzute şi în comună.
www.cimec.ro
ceasurile efemere d e mărire. Expresiv,
Grigore Pogonat în rolul leahului Pietrovski,
prizînd falsa, subţirime a tipului şi ridi­
cola lui mulţumire de sine. Corespunză-
tor, pedaliînd pe gravitate, Gheorghe Filip
în Răzeşul ; cu timbru marcat si dezinvol-
tură pe scena, Zephi Alşec în Hatmanul ;
reusit în clipele de perfidie si înfumurare
dizgraţioasă, Ştefan Băncilă în Minski.
Scenograful Tony Gheorghiu a introdus
în fiecare tablou u n element simbolic,
pentru a sugera ascensiunea si coborîrea
lui Pvăzvan (scări, trepte, lespezi). în
ciuda unor detalii nepotrivite — cum ar
fi Kniille prea industriale ale lespezilor din
pădure şi scările diseuse nefiresc în fata
tronului —, ideea lui rămîne interesantă.
Variate şi deloc lipsite de bogăţie, costu-
mele.
Regizorul Giei Ionescu s-a îngrijit de
finisarea lamănuntelor, si poaite de aceea
i-au reuşit tipurale secundare (printre altele,
scena cu care debutează piesa, a mulţimii
forfotind multicolor într-o zi de tîrg). Me­
rita a fi relevate cîteva încercări de rezol-
vare creatoare cum aar fi iertarea lui
Zbierea de către Răzvan, care a fost ex-
plicată prin dorinţa eroului de a cîştiga
preţuirea Vidrei ; apoi finalul, în care
s-a găsit o mişcare scenica corespunzìnd
si logicai caracterelor şi fiind adecvată tot-
odată convenţiilor ce decurs; din elemen-
tele simbolice ale decorului. Regia nu a
urmârit însă, cu destulă consecvenţă, liniia
fundamentalâ a spectacolului. Rolul nociv
jucat d e Vidra în viaţa lui Răzvan a
a parut estompât, în momenrul care precede
ìntoarcerea eroului în ţară.
Avînd în vedere nivelul la care s-a men-
ţinut o vreme sectorul de regie al teatru-
lui, putem vedea i n spectacolul, reuşit în
genere, cu Râzvan şi Vidra, un prim efori
al colectivului ploestean de a ieşi dintr-o
anumită inertie. îl salutăm şi aşteptăm cu
nădejde ca teatruï să găsească mijloacele
de a-1 continua.
Titus Priboi
TEATRE IN DEPLASARE
—.
Si aici se construieste. Cele 6 — 7 întovă-
răşiri in care sînt reuniţi ţăranii muncitori
de aici sînt o mărturie că, alături de clă-
diri, se construiesc si forme noi de viaţă
menite să aducă belşug şi lumina.
Pe scema salii de spoetacele a Casei de
cultura raionale, recent construite, s-au
succédât pina acum cîteva trupe de teatru.
78
Aceeaşi sala a avut cinstea de a găzdui
de curónd pe actorii de frum'.e ai prónei
noastre scene, echipa care a prezentat
spectacolul In Valea Cucului.
Reprezentaţia data aici a mafcat prima
ântîlnire a acestui spectacol cu un public
format aiproape ìn intregime d'in ţărani mun-
citori. Unii, veniţi de la mari depărtări
(au străbătut 25 şi chiar 30 de kilometri) ;
alţii, din comuna sau de la G.A.C.-urile
si S.M.T.-urile din vecinătate, cu toţii fre-
mătînd, arzînd de dorinţa de a vedea tea-
tru, aproape că au luat cu asalt sala de
sipectacole. (N-am întîlnit nicicînd o ase-
menea pasiune pentru un spectacol. Multi
dintre cei care nu au mai încăput ìn sala
— in ciuda numaruìui mare de locuri pe
care ìl are — au aşteptat la uşă, ìnar-
mati cu mari rezerve de răbdare, ìn spe-
ranţa că poate, poate, se va ivi vreo po-
sibilitate de a se strecura în sală_. Ar fi fost
mulţumiţi să srtea in picioare, ba chiar
ìntr-un picior, numai să asculte şi să
vada cime joacă şi ce sie joacă pe scena.)
Printre spectatorii afiati in sala, nu ne
îndoim că se aflau multi ţărani aidoma
lui Toma Căbulea, eroul centrai al piesei,
inimoşi, mintosi, dìrji, care se vor fi mirat
tare, atunci cônd a u aflat nu numai că au
venit „artisti mari, nu gluma, artisti ai
poporului, artisti emeriti", ci çhiar şi
„draimatorul*, u n „dnairiator" fără „sudo-
nim", cu un nume „năzdrăvan" de-al lor.
I-au aplaudat deopotrivă pe artisti şi pe
scriAtor. La pnima cadere a cortinei, după
ce acţiunea din primul tablou s-a consu­
mât, ţăranii afiati in primele rìnduri au
prins 1 a însoţi aplauzele cu freamătul gla-
surilor. Măiestria artei lui Birlic ìi cuce-
rise. Emoţie, admiraţie, respect, recuno-
ştinţă, toate se regăseau ìn entuziasmul
general care cuprinsese sala. Cu simţămin-
tele proaspete, vii, pe care nu ìncercau
deloc să şi le zăgăzuiască, purtaţi de va-
lul entuziasmului, au ìnceput să scandeze:
„Bi-ne Bir-lic,.... bi-ne Bir-lic..." Birlic,
ca şi oeilalţi actori, se ìntrecuse ìntr-a-
devăr pe sine. Toţi dăruisieră acestor
oameni simpli, care îi întimpinaseră cu
atìta bucurie si caldura cu cìteva ceasuri
ìnainte, pe uliţele satului, tot oeea ce
arta lor putea să ofere mai de preţ.
O meritau.
După terminarea spectacolului, am stat
de vorbă cu cîţiva ţărani muncitori, co-
lectivişti şi întovărăşiţi dnn satele ìnveci-
nate.
lata mărturiile unota dintre ei.
Cristea Stelucă, colectivist in Gospodă-
ria Agricola Colectivă „Elena Pavel", ^din
comuna Roata, înfiinţaţă in urmă cu a-
proape un deceniu (un om cu ochii scìn-
teietori, cu faţa luminoasă, inspirind fortă
www.cimec.ro
şi incredere) : „Piesa a scos foarte limpede
la iveală vînzările pe care sìnt in stare
să le facă chiaburii. Autorul se vede că
ne cunoaşte foarte bine, atìt pe noi cìt si
problemele noastre, deoarece si la noi au
existât tìlhairi şi dusmani, pe care însă i-asm
prins şi i-am demascat şi acum stau la
„biţiboaică", cum zicea unul d'n piesă".
„Sìnt foarte bucuros de venirea teatrului
la noi. De cind am terminât armata, n-am
mai văzut teatru. Acum că avem şi noi
o sala de teatru, cred că n-o să firn tre-
cuţi cu vederea de tovarăşii artisti şi o
să firn vizitaţi mai des". (Petre Dobre,
membru al întovărăşirii din comuna Tă-
măşeşti.)
„Piesa ne ajută să ìntelegem multe
lucruri. Avem nevoie de asemenea piese
care să vorbească de problemele şi fră-
mîntările noastre". (Alexandru Dobrinescu,
membru al întovărăşirii „Tineretul pro-
gresdst" din Silstea.)
Am plecat din comuna Videle, lăsînd in
urmă casele ìndreptate cu fata apre soare,
lanurile, cu tot mai putine haturi, şi oa-
menii care, o data cu venirea primăverii,
au lepădat cojoacele şi — tot ca pe nişte
cojoace, dar putrede şi zdrenţuite — ve-
chile pTejudecăti, ţintind acum spre o nouă
viaţă.
* **
Spectacolul dat la Videle a coincis cu
cursurile de pregătire a propagandiştilor
de partid, care se ţineau in comună. Nici
unul din cei 40 sau 45 de propagandisti
n-a lipsit de la spectacol. Aşa cum mi-a
spus tovaràsul Şerban Mihai. directorul
cabinetului de partid raional, pentru ziua
u.rmătoaTe se programase o discuţie pe
marginea sJpectacolului cu toţi propagan-
distii, discuţie menită să sooată in relief
toate învăţămintele piesei, care să fie apoi
popularizate in toate satele, cătunele şi
casele din raion.
lata o pildă de felul in care cuvìntul
rostit pe scena poate să capete cele mai
ampie rezonanţe şi să pătrundă a dì ne in
ma se.
/. R.
TEATRUL DE ESTRADA PLOEŞTI :
DOUA SPECTACOLE
PENTRU SATE
Ni se pare lăudabilă iniţiativa Teatrului
de Estrada din Ploesti, de a pregati două
programe pentru sate, ìncercìnd orientarea
pe teme locale.
79
 Am vâzut unul din aoeste programe toc-
mai eu ocazia unei deplasări in comuna
Vărbdlău, raionul Teleajen. Un program
de brigadă akăruit cu scopul de a-1 of eri
drept model formaţiilor de amatori. Poate
că varietatea problemelor abordate a lăsat
uneori de dorit, tbtuşi, oîteva numere ni
s-au parut remareabile. într-un dialog se
vorbeşte, de pildă, despre necesitatea cre-
ării unui fond de bază, explicîndu-se pe
larg avantajele pe care aoesta le oferă
colecrJviştilor. într-un teujplet se critica
leneşul care nu însămînţează la timp, un
pierde-vară care se plimbă la oraş fără
rost in loc să-şi vadă de munca cîmpului,
sau un neglijent care nu-şi vede de vite.
Cu totul remareabile sìnt „strigăturile"
in genul ceastluştUor, texte ritmate pe mu-
zică. Strigăturile de joc — scurte versuri
satirice improvizate — cunosc o larga răs-
pìndòre. Preluarea si prelucrarea acestei
forme de oreaţie populară înseamnă nu
numai continuarea unei valoroase tradiţii,
dar şi un mij loc foarte potrivit de a face
simţit ascuţişul satirei pentru leneşi, ne-
glijenţi, superstiţioşi, necinstiţi ş.a.
Cel de al doilea program are, de ase-
menea, citeva texte interesante prin pro­
blematica. Critica ultimilor ţărani indivi­
duali, care, cu toate avantajele pe care le
văd in viaţa colectiviştilor, se încăpăţînează
să-şi duca traiul amărît, aşa cum 1-au apu-
cat din barrirti (Prolog, Loda) ; arătarea
avantajelor pe care le oferă cultivarea unor
plante (Floarea-soarelui, S feda), pericolul
pe care-1 reprezintă insectele dăunătoare
— cu referire şi la spiritul colectiv, to-
vărăşesc pe care-1 cer misurile de com-
batere a acestui pericol (Gindacul ghebos) ;
critica „precupeţelor" care lipsesc de la
muncile agricole, căutînd un cîştig necurat
prin vìnzarea unor produse la oraş si,
totodată, arătîndu-se avantajele pe care
le oferă valorificarea surplusului prin co­
operative ; felul in care se duce munca
culturală in unele sate, necesitatea intro-
ducerii sportului la siate, ingrijirea so-
selelor de tara — iatk cìteva din temele
incluse in acest program.
Am aflat că multe subiecte pentru a-
ceste programe au fqst culese de creatorii
www.cimec.ro
lor errar de pe teren. Un sat complet co-
lectivizat, in care o singură familie a
Tămas la forma individuala de muncà
(Puieşti-Glodeanu), a inspirât Prologul ce­
lui de al doilea sipeotacol şj sceneta Lada ;
şoselele neîngrijite din comuna Cioreşti au
dug la prezentarea cupletului Şo se au a. Este
o bună demonstrate a necesităţii şi efica-
oităţii luării de contact cu realitatea.
Teatrul de Estrada din Ploeşti duce o
muncă susţinută in ceca ce priveşte de-
plasările.
Dar toemai faptul că aceste spectacole
sìnt atìt de apreciate, trebuie să sporea-
scă exigenţa creatorilor lor. Oricìt de bine
ar fi orientât un program, dacă forma de
reprezentare este necorespunzătoare, înseam-
nă că scopul n-a fost atins. Un ţăran
îmbrăcat în smoking, care se văicăreşte
despre ravagiile făcute de către gîndacul
ghebos, oferă o imagine ridicola, iar tata
Floarea, în rochie de seară cu decolteu, în-
grijorată de soarta vacii nehrănită la timp
de bărbatul neglijent, stîrneşte ilaritate şi
nu înţelegerea cazului ariiticat.
Dacă posibilităţile materiale ale teatrului
nu permit (să credem oare ?) confecţiona-
rea costumelor adeevate fiecărui program
în pairte, este de préférât costumul-tip al
marilor ansambluri. Pretenţiile exagerate aie
paietelor şi cortinelor multicolore sânt, în
fond, lipsă de pretemţie.
Teatrul de Estrada din Ploeşti a dovedit
că dispune de creatori talentati şi, adesca,
bine orientati. Textele jucate numără prin-
tre autori şi cîţiva localnici, printre care
unii chiar membri ai colectivului (Alexe
Marcovici, Toma Caragiu, Tanti Grigoriu),
după cum între comipozitori afişele înscriu
numele lui Nelu Danielescu sau al lui
Puiu Mancaş din orchestra teatrului. Re­
gia lui Alexe Marcovici este, în general,
competente, iar conducerea muzicală a lui
Nelu Danielescu — valoroasă. Spectaco-
lele ar cîştiga mult în ritm şi vioiciune
dacă s-ar elimina unele lungimi inutile
atìt din text, oît si din muzică.
Exerciţiul conţinuu, exigenţa în muncă
— iată oondiţiile sipre desăvîrşirea artistica.
Pentru un colectiv format în majoriţate din
neprofesiionişti, acest obiectiv trebuie să fie
80
mai viu ca oriunde. Ramine ca un fapt
deosebdt de pozitiv, orientarea apre actu-
alitate — chiar cu scăpările arătate — şi
prezenţa teatrului in viaţa satului prin
deplasările permanente pe care le efec-
tuează.
Mihai Criţan
ÎNTÏLNIRE CU SHAKESPEARE
în cadrai unei deplasări făcute cu puţin
timp în urmă de Teatrul MunicLpal eu piesa
A douâsprezecea noapte de Shakespeare,
infcerpreţii spectacoiului au fost surprinşi în
chip plăcuit de călduroasa primire care li s-a
făcut în unul din orăşelele muncitoreşti din
regiunea Ploieşti.
înainte de ridicarea cortinei, au dat năvală
pe scena un grup d e pionieri pe feţele carerà
înfloreau surîsul şi emoţia. O mica oratoare
cu un glas cristalin şi nuanţat, după ce tra-
diţionala trompeta şi tobă au amuţit, a
rostit un adevărat diseurs.
„Iubiţi oaspeţi,
„Permiteţinmi vă rog, ca în numele pio-
nierilor, şcolarilor fi părinţilor nostri din
această comună, cu inima deschisă să vă
spunem „Bine aţi venit în niijlocul nostru".
Părinţii nostri, dintre care unii poate că în
această clipă mai lucrează încă în ateliere,
ne-au trimis să vă întîmpinăm cum se cuvine.
Şi noi ştim s-o facem pioniereşte, cu tinere-
ţea în suflet, eu zîmbetul pe buze. Din
partea noastră, dragi tovarăşi, cele mai calde
cuvinte de bun venit, întruchipate în tradi-
ţionalul nostru „Salut voios de pionier", tar
ca încheiere, o rugăminte pe care o exprima
www.cimec.ro
6. — Teatrul nr. 6
prin noi părinţii nostri : să veniţi cit mai
des în mijlocul nostru pentaru că vLzita dvs.
este una din deosebitele bucurii pentru mari
şi mici, deopotrivă".
Mai emoţionaţi decît pionierii, actorii au
luat la rìndul lor cuvìntul, spre a mulçumi
pentru aceste urări de bun venit, făgăduin-
du-le cà vor veni cît mai des.
Cele două spectacole date aici au avut
o recoltă bogată de spettatori şi aplauze.
Publicul — format aproape in exclusivitate
din mu nei tori — s-a dovedit a fi extrem
de sensibi! şi pasionat pentru teatru. Reac-
ţiile la replicile pline de savoare şi tilc ale
comediei shakespeareene se năşteau cu aceeaşi
promptitudine cu care se iveşte scînteia atunci
cînd loveşti cremenea cu amnarul. După
cîte am putut să aflu, informaţiile despre
Shakespeare pe care le au muncitorii de
acolo, sînt foarte bogate. Departe de a se
limita numai la date hiografice şi titluri de
opere, eie se întind, dincolo de aceste hotare,
spre cunoaşterea şi înţelegerea semnificaţiilor
operei sale în general, precu-m şi spre pă-
t^Tunderea sensurilor filozofice şi poetice ale
principalelor sale opere. Şi acest lucru nu
apare deloc surprinzător, dacă vom ţine
seama de afirmaţia pe care mi-a făcut-o
dndva, bibliotecarul unui alub muncitoresc :
„Unii din cei mai solicitaţi autori aflaţi în
biblioteca sînt Shakespeare şi cei care au
scris despre el". Un semn al preţuirii de
care se bucură marcie Will şi, în acelaşi
timp, o dovadă care confirma cît de bogate
sînt roadele revoluţiei culturale în tara
noMtcă.
/. R.
DCOEDQED EfJ EDDMHDGin
DIN ÎNSEMNĂRILE UNUI
INSTRUCTOR ARTISTIC
Era o zi lurninoasă de pximăvară, în
aprilie 1954, cînd. am plecat în satul Ni-
oolae Bălcescu, ca instructor artistic, tri-
misă de Teatrul Tinererului.
Am coborit din tren, îndreptîndu-mă
spre şcoala unde se afla directorul cămi-
nului cultural, protesomi Traian Dimi*riu.
De la prima întîlnire, profesorul Dimi-
triu m-a pus la curent cu situaţia cultu­
r a l i a satului :
— Ţăranii de alci sìnt domici să fau­
rea scă o ecKipă bună de tea tra. Le place
să citească. Iubesc _căminul. Au montât
împreună cu mine O noapte furtunoasă.
FoaTte curind, m-am convins singură
că oamenid sont însetaţi de cultura. Dar
mai ales, iubesc teatrul •
— La noi, cìnd n-avem teatru dumi-
nica, e trist — mù-a spus u n ţăran
virstnic.
Biblioteca aflată alături de càmin, era
foarte solicitată de numerosi săteni, mai
ales de cei tineri. Primul lucm pe care
1-am îâcut venind la Bucuresti, a fost
să-i propun directorului teatralui nostra
să înjghebăm pentru săteni o biblioteca
ceva mai mare. D a r a i a constituit o ne-
spusă bucurie pentru _ei.
Am fost impresionată cìnd am aflat că
aceşti tineri, deşi au muncit la cîmp de
la patra dimineaţa, au venit — absolut tqţi
— la teatru. Primele lor mărturisiri au fost
nespus de plăcute : că vor să ajungă şi
ei o echipă cu faimă, cum sînt acelea
d e care citesc in ziar ; mă asigurau că
vor murici cu rîvnă şi ça nu vor ieşi din
cuvìntul meu...
Pe membrii echipei i-am cunoscut ex-
primîndu-se în cuvintele din 0 noapte
furtunoasă : onorabile, stimabile, musiu...
Profesorul mi-a spus că au avut un mare
succès cu această piesă, pe care au re-
pTezentat-o de nenumărate ori şi că oa-
imenii din. sat oer s-o mai vada, multi
dintre ei cunoscìnd pasaje ìntregi pe de
rost.
Ne-am hotârît să ìnoepem munca co­
m u n i în vederea concursului, cu piesa
Mitrea Cocor. întîi şi întîi i-am cercetat
pe toţi cu atenţie, să vada dacă am inter-
preţîi indicati şi, in special, pe Mitrea.
www.cimec.ro
Unii, mai „ìntipti", ìmi puneau tot felul
de întrebări şi-mi povesteau despre ei,
despre actorii pe care îi cunoşteau, despre
filmele pe care le-au văzut la Bucureşti,
despre dragostea lor de tea tra... Parca ne
cunoşteam de cìnd lumea...
Le-am citit deci Mitrea Cocor şi, după
aceea, le-am cerat părerea. Textul Te-a
plăcut, dar se ìntrebau : o să putem noi
juca ?
— Sigur, le-am spus eu convinsă. To-
tul e să ma ascultaţî şi să veniţi ré­
gulât la repetiţii.
Repetiţiile la masă au mens mai bine
decît m-am asteptat. Cînd am trecut însă
la mişcare, lucrurile s-au complicat. Majo-
ritatea au pierdut tonul firesc, mişcarea
era rigida, artificială. Ridicarea unei mîini,
ca şi orice mişcare elementară, devenise
o adevărată problema. Pe unii timiditatea
îi paraliza, la alţii volubilitatea era exa-
gerată. Scende de dragosite, in special,
dintre Mitrea si Nastasia, au cerut mult
timp, migală şi răbdare. Intenpreta a
vărsat multe lacrimi, iar interpretul lui Mi­
trea, la un moment dat, a renunţat să
mai vină. Le era jenă să se îmbrăţişeze,
să se uite unul în ochii celuilalt. Apoi,
învăţarea mişcării adecvate pentru rolurile
de bătrîni a fost cat se Doate de anevo-
ioasă. Greutăţi am întîmpinat şi în distri-
buirea rolurilor negative : boierul Treina-
suri, Cìrciumiarul. Am constatât câ e o
pisihologie generala în privinţa rolurilor
negative, că acţorii amatori din stat au o
■repulsie pentru eie. Nimeni nu le voia.
Exiplicaţiile mele, toată strădania mea pă-
reau zadarnice. Oamenii erau convinsi c^ă
e bine ^ c u m fac ei si admiteau numai
foarte mici îndreptări. Consimţeau să ré­
pète o data, de două ori, dar cînd au
văzut că reveneam de cinci şi de zece ori
asupra unei fraze, a unui gest, s-au plic-
tisit, s-au enervat şi au început chiar să
dezerteze... Credeau că tatui consta in
memorare. Desi le-am explicat cu de-a-
mănuntul cum trebuie să interpreteze şi
ce înseamnă crearea unui rol, mi s-a parut
că nu vor să mă creada. A trebuit sa bat
puţin in retragere şi să-i las în ale lor,
cìt se pu tea ; altfel, pierdeam bătălia. Am
depăşit această fază numai după ce mem­
brii echipei au venit la teatru, la Bucu-
reşti, şi au asistat la o repetitie. Cînd au
văzut cum actori mari, unii dintre ei
82
oameni vîrstnici, erau întorşi de nenu-
mărate ori de regizor, care uneori se mai
enerva si... se răstea la ei, ceea ce
n u md^aş fi îngăduit să fac eu niciodată
fata de dînşii, s-a produs un reviriment
total în muncă, au devenit mai maleabili,
mai atenţi la indicaţiile mele si, in conse-
cinţă, rezultatul se vestea a fi altul.
împreună cu echipa am vizitat atelie-
rele, unde amatorii au văzut cum se lu-
crează un decor, un costum, şi au cunoscut
o garderobă de teatru. Ei s-au ìnapoiat
înzestraţi chiar cu decoruri şi accesorii
pentru scena.
în afară de aceasta, teatrul nostru a
prezentat spectacole in satul Nicolae Băl-
cescu, lost Presna, sat în care pînă la
noi, niciodată n-a pus piciorul o trupă de
artisti profesionişti.
Dar, paTtea cea mai grea a muncii mele
în acea etapă a constituit-o, după mişcarea
scenica, grima. Tovarăşul profesor Traian
Dimitriu le pusese mustăţi de eliti, la
0 noapte furtunoasă, şi le adincise uşor,
cu cărbune sau cu capete de chibrituri
arse, trăsăturile obrazului. De la aceasită
grima primitiva la machiajul veritabil, a
fosrt desigur un pas seri os. Moş Triglea,
personaj interprétât de u n băieţandru de
17 ani, sau chiaburul trebuiau macinati
foarte serios pentru a da veridicitate per­
sonaj elor. Nici prin gìnd nu mi-a trecut,
însă, că aceasta operaţie ar putea să-i
supere şi să-i jignească atît de mult, cum
s-a îrutîmplat.
Dimpotrivă, am crezut că-i va amuza
chiar. Le-am adus grimoane, peruci, mu-
stăţi de la teatru. Qînd s-au văzut însă
în oglindă, s-au môniiat de faptul că i-aim
maimuţărit, s-au suipărat pe mine şi mi-au
vorbit chiar răstit. U n u l a luat o ba­
tista şi, vrind să se şteargă, s-a mâzgălit
pur şi sàmplu ; altul a procédât la fel eu
dosul mînecii de la cămaşă. Mă vedeam
în neplăcuta situaţie de a nu putea da
spectacolul pentru care am muncit împre-
ună cu profesiorul Dimitriu, mult si greù.
Preludiul primului spectacol, care a avut
mult succès, n-a fost prea promiţător. In-
terpreţii, enervati, n u voiau să intre în
scenă, toţi erau bosumiflaţi, morocănoşi.
Dar, ţotul e bine cînd se termina cu bine,
mi-am zis, cu un suspin de_ usurare după
atîtea emoţii, oînd în sala răsunau ropote
de aiplauze în timpul şi la sfîrşitul speç-
tacolului.
Şi amintindu-mi de începuturi, azi cînd
îl văd pe Titu Mărăcine, interpretul lui
Oswald din piesa 0 întîmplare de Horia
Lovinescu, cum îşi încearcă mai mult sin-
gur machr'ajul, pînă cînd i se spune că
e bine, şi în special nasul cu „nasenkit",
pe care 1-am adus de la teatru, mă uit
www.cimec.ro
bucuroasă la el, bucuroasă că am ajun»
aied si uit toate greutăţile.
Mitrea Cocor, primul spectacol la care 1
am contribuit, a fost un succès, lucru c o n ­
firmât de numeroasele spectacole prezei&-
tate în sat, în sa tele vecine, apoi, de
concursul de la Bucureşti, unde am ob-
ţinut menţiune pe tara.
E cazul aici să p>omenesc de turneele
echipei artiştilor amatori din satul Nico­
lae Băkescu. Dat fiind că echipa se
bucură de un bun renume în toată regi-
unea, este mereu solicitată la festivalurile
căminelor din satele vecine. Pe orice
timp, echipa încarcă decorurile (cele im-
provizate cu măiestrie în sat, sau cele
donate de teatru, care au produs un efect
deosebit) în căruţe, apoi urea şi ei, si
o pornesc în satele vecine : Lehliu, Paicu,
Fîntîna, Răzvan etc. E de admirât cu cita
dragoste se due oriunde sînt chemaţi să
dea spectacole.
In decursul acestor cinci ani, reperto-
riul echipei s-a îmbogăţit, spectacolele au
devenit tot mai numeroase şi, fără falsa
modestie, fiecare interpret a marcat un
progres calitativ. Le-au plăcut şi au jucat
Răfuiala, Gardul, Barbatiti farà opifici sì,
în special, le plac şi joacă piesele ìntr-un
act ale lui Lovinescu. î n piesa Oaspetele
din faptu[ serii, pioniera Mioara Zamfire-
scu a repurtat un remarcabil succès ca in­
terpreta a fetiţei Yvette, obţinînd prermiul
special la concursul de la Bucureşti.
Echipa Căminului „Nicolae Bălcescu" cere
şi aşteaptă însă piese noi. Membrii echipea
mă roagă mereu sa le aduc de la Bucu-
reşti piese mai bune si mai fruimoase. Cum
tovarăşul profesor Traian Dimitriu are şi
darul scrisului, el a compus textul cìtorva
numere pentru spectacolele brigăzilor de a-
gitaţie, care au avut un răsunet favorabil,
aducìnd o serioasă — şi pe plan artistic
valoroasă — contribuţie la lichidarea lip-
surilor din sat, la lămurirea oamenilor si
la grăbirea procesuilui de colectivizareL
Toată activitatea culturală a satului este
axată de fapt pe aceste obieotive majore.
Sînt siguara că n u aş fi ajuns la rezùl-
tatele frumoase de astăzi dacă n-aş fi
avut concursul directorului scolii, pax>feso-
rul T. Dimitriu, un tovarăş nespus d e
priceput şi de inimos, precum şi ajutoruì
Teatrului Tineretului, care a stimulât ne-
ìncetat aceasta echipa. între Teatrul Tine­
retului si echipa artiştilor amatori din sa­
tul Nicolae Bàlcescu s-au creat relaţii în
adevăr frăţesti.
» » *
Căminul cultural a devenit locul préfé­
rât de întîlnire al tineretului. Aici exista
rad : o, şah, ziare, reviste etc. Un bătrin din
sat mi-a spus înîr-o seară după repetiţie,
83
oînd toată echipa mă conducea la gara :
,.Ehei, ce timpuri au apucat tinerii de
astazi : şah. sport, radio, se duc la Bucu-
Testi eu teatrul si acolo văd alt teatru.
De!"
Au trecut cinci aoi. Astăzi, toale sont
deosebite faţă de atuncf S-a créât gos-
podărie oolectivă în sat. Căminul s-a
mărit, îşi desfăşoarâ activitatea într-un
locaş miai mare şi ruai frumos. în decursul
acestor cinci ani, şi oamenii au évoluât.
S-ia transformât mentalitatea lor, conştiinţa
lor. iaT echipa de acum cinci ani, com-
pusă din tineri inimoşi şd entuziaşti, azi,
datorită une! muraci perseverente, a ajuns
fruntaşă, dobîndind premii la toate con-
cursuirile. Bucuria lor e şi a mea.
Polixenia Car ambi
STUDENŢII-ACTORI
Concur&urile teatrale studenţesti au deve-
nit evenimente de seamă în viaţa artistica
studenţească. Şi observăm cu satisfacţie că
sporeşte şi importanţa lor în ansamblul
activităţii mişcării artistice de amatori din
tara noastră.
Exista un principal care nu mai suferă
discuţii : repertoriul trebuie să corespundă
intereselor creatoare ale formaţiilor teatrale.
De aoeea, ne-am fi aşteprat de la echipele
teatrale studenţeşti la miai multa preocupare
pentru oapitolul esenţial al unui reper-
toriu : draimaturgia conterniporană, autohtonà_,
de actualitate. Piesele contempcrane, tine-
reşti, capabile să cucerească pe spectatori
dar si pe actori, sînt aproape, twin suflul
vieti! noi pe care il degajă, de preocupările
studenţimii. Ce actor-student n-ar fi bucu-
ro9 să facă să răsune pe scena replica
optimistă a omului zilelor noastre ? Si to-
tuşi, chiar şi formatii ìncercate, ca cea a
Universităţii ,,C. I. Parhon", s-au dovedit
deficitarie la aoest capitol. Alegerea piesei
Institutorii de Otto Ernst nu s-a dovedit
prea feracità. Cu siguranţă că fantezia
creatoare a actorilor s-ar fi manifestât cu
mai multa vigoare intr-un sipectacol cu o
piesă de actualita/te. Este adevărat că
exisită o situaţie destul de precară in ceea
c e priveşte repertoriul destinât formatiilor
artistice studenteşti. Piese eu un asemenea
specific sînt a p r o a œ inexistente. 1 După
Institutorii, Rădăcini adînci de James Gow
1 N-ar putea oare revista ,,Viata studen-
tească" şi Casa de Cultura a Studentilor să
initieze un concurs literar de piese într-un act
<sau mai multe), inspirate din viata nouă a
studenţimii ? Sînt sigur că un asemenea con­
curs ar stîrni un deosebit interes.
www.cimec.ro
si Arnold d'Usseau si Cineva trebuie sa
moarâ de Al. Mirodan, colectivui de tea­
tru s-a qprit la piesa Ziariştii, dovedind
într-un spectacol valoros ce înseamnă o
alegere reuşită.
Camedia în trei acte Musafiri nepoftiţi
de M. Stehlik nu s-a bucurat de o întru-
chipare firească, cu toată risipa de eforturi
din partea inteppreţilor. Echipa de teatru
a Inistìtutului de Arhitectură „Ion Mincu",
formata eu puţin timp înaintea intrăirii în
concurs, din d e m e n t e care făceau pentru
prima oară cunoştintă cu scena, n-a putut
să adîncească sensurile ideologice ale lu-
crării dramaturgului oeh. Am aflat cu suir-
prindere că aceeaşi echipă se pregăteşte să
monteze Platon Krecet, lucrare de o inten-
sitate dramatica deosebita, care depăşeşte
categorie resursele artistice actuale ale a-
cestui colectiv. Este adevărat că îndrăz-
neala este un atribut al tinereţii. Dar sus-
tinerea nejustificată a unor asemenea ale-
geri neferidte nu trebuie să ambiţioneze
pe nimeni. De ce nu se orientează studenţii,
în alegerea Tepertoriului lor, înspre lucrări
dnamatice de tipul pieselor lui Rozov, de
pildă, corespunzatoaire şi prin problemele lor,
şi ptm. construcţia lor, înţelegerii, aspina-
ţiilor ş i . . . puteriikw artistice ale colective-
lor sTtudentesti de teatru ?
Renuntînd la combinaţii convenţionale,
urmărind să imprime o nota cât miai fi-
rească liniei de întruchipare scenica, ma-
ndfegtînd un efort analitic de înţelegere a
conţinutului de idei al lucrărilor dramatice,
colectivui de regizori de la • Universitatea
,,C. I. Parhon" a conoeput cîteva specta-
cole interesante. Piesa Rădăcini adînci de
James Gow si Arnold d'Usseau a devenit
o sincera pledoarie de actualitate în apă-
rarea omului de culoare, o incisiva demas-
care a faimoasei democratii de peste ocean.
Drama negrului Brett Charles, veteran al
celui de al doilea război mondial, a depà-
şit cadrul unei întâmplari strict individuale.
Regia a évitât ieftinul umanitarism. Pe
scena se dezbat problème grave, iar spec-
tatorii devin nu numai' martori, clair si acu-
zatori ai unui sistem de viaţă care a rafi-
nat cu multa fantezie dreptul oprimaTli omu­
lui de către om. Este meri tu! regie! (Aurei
Tunsoiu de la Teatrul Municipal şi doi
amiatorù : Gicu Antofi, student la Fa-
cultatea de filozofie, si Sergiu Andon,_ stu­
dent la Facultatea de ştiinţe juridieeì că
a reuşit să d'ferentieze în însuşi tabloul
larg oreionat de dramatufg, n u numai
taberele care acîionează, dar şi amănunte
expresive de natura să contribuie la ex-
primarea ideii de bază a spectacolului.
Concepţia unitară în tratarea scenica a
lucrării dramatice s-a vădit mai eu steamă
în spectacolul Ziariştii. în aoeastă opera,
84
rasună puternic noul; piesa loveşte în tot ce
e xutină şi standardizat, cheamă la iniţiativă
şi viglienti. Regia a imprimat (in mare
măsură) omogenitate stilului de joc al tine-
rilor actori. Şi dacă s-ar fi évitât momen-
tele de crispare si de poza din actul al
III-lea, dacà intreg spectacolul ar fi avut
alerteţea şi prospeţimea primului act, de-
sigur că reuşita ar fi fost deplină.
Am mai remareat eforturile regizorilor
Lia Niculescu (Insititutul de Peferol, Gaze
şi Geologie), Gurita Constantin (I.M.F.),
Cornelia Mănescu (Institutul Agronomie) si
Gheorghe Angheluţă (I.S.E.P.). In pro-
porţii diferite, regizorii (în majoritatea lor,
actori prof esionisti sau studenti la Institu­
tul de Teatra si Cinematografie „I. L. Ca-
nagdale") s-au străduiit să imprime firescul
în comportairea scenica, să corecteze facilita-
tea vorbirii si gesticulatiei. Trebuie remar­
cata colaborairea fructuoasă dintre regia ar­
tistica si cea tehnică in uranarirea efectelor
sonore, mijloacele stereofonice màrind pute-
rea de sugestie a unor tablouri şi contri-
buind la- crearea unei atmosfere prielnice
(Rădăc&ni adirici, Cineva trebuie să moară,
Chestiuni familiare, Steaua farà nume).
Am apreciat mai cu seaimă calitatea sono-
irizărid din cadrai primului act al piesei
Steaua farà nume (cu ajutoral unei game
ìntregi de sunete si zgomote realizate cu
inventivitate, a fost înstufleţită atmosfera
proprie micuţei gara de provincie).
Am amintit un fapt interesant : majori­
tatea interpreţilor au făcut cunoştinţă cu
scena, cu prilejul recentului concurs. Dacă
acest fenomen, nu Mpsit de semnificaţie,
mărturiseşte atracţia pe care o exercită arta
teatrală asupra sţudenţilor, nu e mai puţin
adevărat că munca regizorilor a fost ade-
sea epuizantă. A-1 învăţa\pe aotorul amator
ce înseamnă disciplina de teatru, a-i dez-
văluii în mod concret valoarea unei dicţiuni
şi gesticulaţii corcete, a nu-i permite sk
joace erniarie, neverosimil, a-1 familiariza
eu a.b.c.-ul machiajului ş.a. înseamnă zeci
de ore de muncă comună, de repetiţie obo-
sitoaare, pe text şi în afara textului. Am
asistat la o asemenea repetiţie a actorilor
de la Univensitatea , , C I. Parhon", într-o
noapte, tîrziu, spre zori. E cu adevărat
minunat entuziasmoil acestui colectiv. Vă-
zîndu-i pe scena, nici nu bănuieşti cîtă trudă,
cîte căutări ascund fiecaire gest, masca,
grima, merstil, intonaţiile. Gicu Antofi (in-
terpretul soriitorului Howard Merrick din
Rădâcini adirici, şi al lui Cerchez din
Ziariştii), Puiu Alexandra (student în anul
IV al Facultăţii de fizico-matematici), în
rolul senatoralui Elsworth Langdon din
Rădăcini adinci, Serghei Celac (anul III
engleză) în rolul utecistului d'"n Cineva
trebuie să moară, şi Brînduş din Ziariştii,
www.cimec.ro
Irina Carmen -Tudose (anul III franceză)
în rolul Bellei Charles din Râdăcini
adînci, şi Toth din Ziariştii, Cornel Cristian
(anul IV critica liiterară) în rolul avocatulud
Roy Maxwell din Rădăcini adînci, şi ai
reporterului Romeo din Ziari§tii, au jucat
nuanţat, cu inteligenţă, scoţînd în reliei
trăsăturile suileteşti ale personajelor inter­
pretate. De la imaginea exterioară şi pînă
la cel mai simplu gest, Puiu Alexandre a
reuşit de pildă să creeze in mod pllastic
chipul cink al senatoralui dintr-un stat din
sudul America. Pîndit în permanenţă de re-
torisim, tînăral actor a reuşit să evite sche-
matizairea personajului, concentrînd jooul în
sublinierea unei trăsături esenţiale. î n scena
înfruntării dintre Merrick şi Langdon, ac-
torul a dezvăluit în mod veridic ura săl-
batică de care e stăpînit senatorul impo­
rriva oamenilor de culoare, împotriva idei-
lor progresii&te. S-au mai remarcat în Sipec-
tacolele prezentate în cadrul concurs ului.
Ion Păcurara (anul II I.S.E.P.), în rolul
ProfesoTului din Steaua farà nume, Lauren-
tiu Mihăilescu (Inst. Agronomie), interpretuil
lui Barbarosa din Nota zero la purtare,
George Tudor (anul III geo-fizică) îan
rolul bătrînului Goujon din Oaspetele in
faptul serii. Este greu însă să-i aminteşti
pe toţi.
Au existât potdcneli, au fost şi greşeli.
A fost însă un concurs al tinereţii, care
s-a manifestât impetuos, dovedind un real
dnteres pen tra teatru.
Alexandra Nichi ta
REZULTATELE CONCURSULLI
Locul I şi titlul de lauréat : Colectivul de
teatru al Universdtatii , , C I.
Parhon "
„ i7 : Institutul Medlico-Farmaceutic şi
Institutul Agronomie ,,N. Băl-
cescu"
,, / / / ; Institutul de Petrol, Gaze şi
Geologie şi Instìtutul de Cons-
trucţii
INDIVIDUAL :
Titlul de lauréat : Serghei Celac, Gicu
Antofi, Irina Garrnen-
Tudose, Università tea
„C. I. Parhon"
Titlul de fruntaş : Lauirenţiu Mihăilescu,
Institutul Agronomie ;
Repan Alex., Ivanescu
Ion, Universdtatea
„C. I. Parhon" ; Radu
Năstase I. M. F. ;
George Tudor I.P.G.G. ;
Sergiu Andon, Nehi
Stan, Puiu Alexandru,
Universitatea „C. I.
Parhon"
 QEIHniQ
UN ÎNCEPUT DE DRUM...
Dinoolo de semnifioaţia unei premiere,
«pectacolul Racheta lui Tudoricâ de la Tea-
trul Palatului Pionierilor mai are şi un
ait tîlc : într-un anumit sens, aoeasta e
poate prima piatră de temelie la edificiul
viitorului teatru pentru copdi, atît de mult
dorit şi aşteptat. Piesa datorată lui H.
Nicoladde şi Jack Fulga, pe care-i cunoa-
ştem mai aies oa pe nişţe înoercaţi revuişti,
poartă întTuoîtva pecetea genului cu care
autorii ei sînt mad familiari. Construită
p e linia şi in coordinatele unei farse,
piesa ne relatează întîmplările lui Tudorică,
neobosit iscoditor de invenţii, pe care-1
depăşesc însă cunoştinţele şi capacitatile
oreatoare. Captivât de lecturile din Jules
Verne, Tudorică visează la o calatone in
luna, pe care practic vrea să o efeotueze
cu o lconstrucţie de ,,tip propriu", propulsa­
ta de o încărcătură de praf de puşcă.
Parte din prietenii sai se lasă captivaţi de
ideea „inovatiei", alţii îşi dau seama că
n u e vorba decìt de o utopie şi cauta să-1
tempereze. Un bunic bun şi prietenos se
amesteca in jocuràle copular, oferindu-le
complioitatea sa. Momentul de vkf al co-
xnediei il constituie imprejurarea in care
copili, înainte de a pomi cu racheta, adorm
furati de vraja unui pahar cu vişinată in
care a fost dizolvat un somnifer. Păxinţii
au hotărît să le facă p farsa. Adormiţi, ìi
transporta într-o pădure lîngă Bucureşti,
unde vor face cunoştinţă cu o serie de per-
sonaje de coşmar — locuitorii lunii — de
fapt păninţii deghizaţi şi mascaţi. După
citeva ..încercări", copiii vor primi lecţia
«le a nu mai porni in acţiuni şi ìntreprin-
deri care le depăşesc puterile.
Piesa are demente valoroase, ea sur-
prdnde cu umor unele trasàturi caracte-
riistice ale copiilor, setea lor de cunoastere,
imbinarea elementelor de joc cu cele ale
.ştiinţei.
Piesa devine discutabilă însă, din mo­
mentul in care ea presupune un anumit e-
lement de ,,absurd", un conventionalism tri­
butar unui gen de farse puţin désuet. E
g r e u de crezut în toată întîmplarea cu a-
dormitul copiilor şi mai ales p e r i p e t i a
k>r, petrecute in luna. In măsura in care
toate aoeste elemente sìnt judecate revui-
www.cimec.ro
stic, eie îşi pot gasi o oairecare justificare ;
in cadmi unui text dramatic conceput
însă ca piesă, eie fac corp strain faţă de
restul elementelor dramatice si nedumiresc.
In acest sens, piesa lui H. Nicolaide şi
Jack Fulga e intr-un fel u n amestec de
genuri neorganic sudat, si din aceaslă prici-
nă insuficient de operatìv, in ceca ce pri-
veşte acţiunea educativa asupra micilor spec-
tatori. Hazul de dragul hazului si poanta
gratuita n u au fost complet înlăturate, dupà
cum morala finala nu e suficient de lim-
pede şi clară.
Prezenţa miculîii erou — pionieruî —
pe scena, dezbaterea dramatică a unor pro­
blème actuale ale copiilor, iată prindpalul
merit :il acestei piese, cu tcate că reali-
zarea ei artistica nu e incă destai de iz-
butită.
Cei doi autori au pornit la iesţelenirea
unui teren de la care se aşteaptă roade şi
mai fertile. Teatrul Tineretului a patro­
n a t aceaistă acţiune destul de modest, prin
oîţiva actori mai puţin distnibuiţi la „se-
d i u " si prin elementele de decor.
Minai Radoslavescu, regizoml piesei, a
adunat însă cîtiva pionieri, talente auten­
tice, care s-au dăruit cu nîvnă interpretării
unor roluri în care au reuşit, cei mai
multi, să întruchipeze personaje veridice.
Cu mijloace modeste încă, acest început
de drum se cere continuât şi, mai aies,
sprijinit eu mai multă eficienţă decit pînă
acum de tutorele său : Teatrul Tineretului.
AL P.
UN MUZEU CARE NU-ŞI
GĂSEŞTE... LOCUL
Muzeul Teatrului National din Iaşi, care
a fost infiinţat în anul 1952, nu mai
are local. Piesele numeroase — unele
deosebit de valoroase — aie acesitui tezaur
preţios pentru istoria mişcării noastre tea­
trale sînt expuse degradării, deoarece, în
momentul de fata, se află depozitate „pro-
vizor" în podul teatrului şi în alte locuri
necorespunzătoare. E un provizorat care
durează prea mult, adică de la inaugurarea
sălii, după renovarea radicala din cursul
anului 1958. Pînă atunci, muzeul funcţiona
86
în fostul fumoar, sub supravegherea unui
custode care dădea şi explicaţiile necesare
vizitatorilor.
Pina la găsiirea unei solutii mai bune,
piasele şi documentele atit de interesante,
aflătoare în posesia acestei unitati de cul­
tura, air trebui instala te tot aoolo (in fu­
moar), cu atit mai mult eu qît această
sala somptuoasă n-ar avea decît de cîştigat
dacă a r fi mobilată cu portretele, textele
de piese, documentele, memoriile, obiectele
de scena care au aparţinut înaintaşilor glo­
riosi ai celei mai vechi scene din ţară.
N. B.
PRIMUL SPECTACOL-PREMIERĂ !
„Teatrul X vă invita să luaţi parte la
premiera piesei Y... a şi invitaţii sosesc la
teatre ; dòn redactìij irtstituţii, întreprinderi,
organe de stat... Premieră înseamnă primul
contact al spectacolului cu publicul. Prima
emotie, prima vertificaire !... Cu această
ocazie se va constata in ce măsură munca
depusă in timpul repetiţiilor e reuşită, în
ce măsură spectacolul e pus sau nu la
punct...
Ou toate aceste date bine cunoscute (de-
rivìnd chiar din cuvinitul premieră), cei
invitati la „premieră" constata că piesa
Y se joacă de vreo doua-treà săptămîni,
iar teatrul nu s-a hotărit decît cu întîr-
ziere la programarea spectacolului cu invi­
tati. Care peate fi expiicatia ? Ori specta­
colul nu era pus la punct la primul con­
tact cu publicul şi direcţiunea considera
că mai are nevoie de un oarecare ,,rodaj u ,
ori sînt alte cauze care determina condu-
cerea respectivului teatru să dea „premiera
la... al zecelea spectacol.
Explicaţia n u e deloc misiterioasă. Cau-
za e aceea pe care am arătat-o mai sus.
Teatrul considera cà, ìn cele cìteva repre-
zentaţii pe care le mai da pînă să invite
„presa" şi oamenii de specdalitate, specta­
colul capata calităţi pe care nu le avea
initial la prima reprezentatie. Actorii vor
juca mai siguri pe ei, resorturile tehnice
vor functiona mai prompt etc. S-ar putea
să fie ceva adevărat. Dar se pune o ìn-
trebare : cu ce e vinovat publicul primelor
spectacole — pina se pune totul la punct
pe parcurs — de faptui că un spectacol
a intrat ìn seria reprezentaţiilor fără să
fie fìnisat ? De ce trebuie ca spectatorul
care-şi cumpăxă bilet, spectatorul fata de
care ar trebui sa avem aoeeaşi — dacă nu
o sparita — consideraţie ca şi fata de
„invitati", sa suporte faza de „rodare",
care îniseamnă, practic, spectacole mai slabe
decdt eel oferit mvitaţilor ?
www.cimec.ro
Personal, cred că un spectacol niu se
peate repara pe drum, adică ìn decursul
reprezenratiilor. Ceea ce era greşit initial,
Tămîne greşit ! E adevărat că actorii cas­
tiga o oarecare sdgurantă, care s-ar putea
însă obţine încă de la repetiţiile generale.
Dacă, de pildă, o comédie are nevoie de
un contact prealabil eu publicul, se poate
organiza o „generala'" sau doua eu pu­
blic (ca la repetitiile generale de la Filar­
monica). Publicul e prevenit că asistă la
o repetiîie generala, constata unele defecte
ce s-au ivit pe drum, în schimb „tensi-
unea" de spectacol se obţine pentru actori
şi tehnicieni, eu public în sala. lata o
rezolyare echitabilă. Iar primul spectacol
devine astfel într-adevăr premieră.
Din pacate, însă, se întîmplă destul de
des sa se arunce în focul reprezentatiilor
spectacole care nu sînt încă finisate. Ter-
menul premierei fiind presant (ou toate
că nu e totul gâta), actorii, tehnicienii
sînt „aimncaţi" în spectacol, cam aşa cum
se întîmplă cu copìii care n u ştiu să
înoate şi sînt azvîrliţi in mijlocu'l unei
ape : descurce-se fiecare cum poate.
De ce, cìnd avem termene absolut preci­
se in fata noastră, nu sînt puse la punct
toate lucràrile, sau cel puţin marea lor ma-
joritate ? Soluţia ? _ Ar trebui elusa lupta
ca, încă de la repetiţiile generale, teatrul
să fie in misura sa inyiite farà reticente
reprezentantii presei. Deviza teatrelor ar
trebui sa fie : primul spectacol-premierà,
ca apoi să fie valabUa deviza mult dorită :
fiecare spectacol — o premieră !
M. R.
...SA RĂSARĂBUSUIOC!
Duminică, 29 martie 1959, orele 14V2
oolectivul piesei ìntr-un act Der grosse
Kurbis (Dovleacul cel mare), de la sec-
ţia germana a Teatrului de Stat din Sibiu,
aştepta camionul care trebuiia sa-1 traiis-
porte la Turnişor, la gospodăria agricola
colectivă din acca localiitate, pentru un
spectacol. Mimitele tree, se face ora 15,
apoi, 15V4. 1 5 V J . . . După o asteptare de
peste o ora, responsabilul secţiei, Hans
Binder, ordonă „rupeţi rîndurile" şi „li­
ber" ! Camionul nu venose şi nici n u
urma să mai vînă. Camionul aparţinea
G.A.C. -Turnişor şi fuisese oferit de con-
ducerea gospodăriei. După citeva ceasniri,
un telefon răzleţ anunţa câ în sala de
festivităţi din Turnişor s-ar fi întrunit, la u n
moment dat, în aşteptarea spectacolului, vreo
300 de colectivişti.
Tot duminică, tot 29 martie 1959, dar
la orele 18: colectivul piesei Mielul turbot
87
(Das toile Lamm), de la aceeaşi secţie,
aştepta camionul — de data aceasta al
teatrului — care orma să-1 transporte la
Tălmaci, unde la onrele 20 fusese programot
un spectacol. Mimitele tree, se face ora
18V 2 , apod I8V4, 19, 19'/ 2 ... Victorie !
Soseşte camionul, care in piealabil trans -
portase decorurile la Tălmaci. Le-a trans­
portât ? Nici poveste : se intoarce cu de­
corurile intacte, aşa cum le-a dus. De ce ?
Urmează o „delicioasă" explicaţie a ma-
siniştilor' însoţitori : decorurile n-au in-
trat. Unde n-au intrat ? în scenă ? Nu se
poate : doar s-au făcut măsurătorile exacte,
decorul încape şi în înălţime şi în lăţime.
Atunci ? Decorurile nu încap... pe usa care
duce la scena ! Să turbeze mielul, nu alt-
ceva !
Din nou „rupeţi rîndurile", din nou
„liber", mai ales că începuse să şi plouă.
în privinţa xaspunderilor, n-am mai
putut stabili nimic. Poate că nu e tîrziu.
Am aşteptat 2 — 3 ceasuri în ploaie, mai
pu tern aştepta încă 2 — 3 luni acasă, la
adăpost.
Atîta doar că secţia germana a Teatrului
de Stat din Sibiu a realizat într-o singură
zi — record ! — două, deplasări... tot pe
loc, pe loc, pe loc !...
FI. P.
METAFORA ?
Ştiut este că, pina la epilog, piesa Nota
zero la purtare aduce imagini din şcoala
secundară a andlor 1945-46, ilustrìnd acţi-
unea uteri ştilor care a u luptat pentru schim-
barea sitărdlor de lucuuri din sistemul de
învăţămînt, pe atunci încă burghez. In spec-
tacolul Nota zero la purtare (Betragen :
ungenugend) al Teatrului German din Ti-
mişoara, regizoruil D a n Radu Ionescu si
scenograful Constantin Răpeanu s-au sfră-
duit — şi în general au reuşit — să dea
relief ideilor şi problème lor piesei, precum
si o ambianţă scenica propice. Numai că
de la ultimul tablou la epilog au închi-
puiit o trecere cam ciudată.
în clasa de liceu din 1945, pe pereti
atîrnă portretele a trei clasici ai litera<turii
romìne : Slavici, Vlahuţâ şi, dacă nu mă
înşel, Anton Pann. In clasa cea noua, a re-
înitîlnMi după zece ani (1955) a absolven-
ţilor, toate aoeste tablouri au disparut fără
urmă. S-ar deduce, in mod logic, că schim-
bările produse în şcoala noastră nouă s-au
tracLus — printre altele — şi eu alungarea
www.cimec.ro
clasacilor literaturii. E adevărat lucrul a-
cesta ? Cîtuşi de puţin !
Dacă ţin neapărat să accentueze prin me­
tafora sau simboluffi scenografice o evo-
luţie, să marcheze transformările revoluţiei
nqastre culturaJe, nealizatorii de spectacole
ar trebui să se gîndească ceva mai atent
şi să-şi aleagă mijloacele de expresie din
zestrea bogată pe care o oferă cu adevârat,
efectiv, realitatea. N u să născocească, după
inspiiraţii străine, ba chiar contrare reali-
tăţii, motive ce pot d a loc la interpxetări
eronate, falsificatoare.
Să fie atît de grea o documentare reală,
făcută cu respect pentru adevăr, la o pie­
sa contemporană ca Nota zero la purtare ?
S. G.
TOTUŞI: CE REPERTORIU FIXĂM
SI CE JUCĂM?
O serie de teatre ne-au sezisat că în
articolul Ce repertoriu fixâm şi ce jucàm ?
publicat in numàrul 3 ai revisited noastre,
sub semnatura lui C. Paraschivescu, s-au
strecurat unele inadvertenţe de domeniul
jnformaţiei, atribuindu-se un număr exa­
gérât de premiere restante teatrekw : German-
Sibiu, Bacău, Armatei, National-Cluj, Ger-
man-Timişoara, Munccipal, Naţional-Bucu-
reşti, National-Iaşi, „No|titairlau, Maghiair-
Oradea, Satu-Mare. întrucît la data re-
dactării articolulud — 1 februarie 1959 —
aceste colective îşi îndepliniseră o parte
din sairciniile prevăzute, facem aici recti-
ficarea cuvenită, mulţumind totodată tea-
trelor care ne-au atras atenţia asupra unor
date statistice insuiicient controlate (Ger­
man-Sibiu, Bacău, Aranatei, prin scrisori
adresate redacţiei, şi Naţional-Cluj, prin
„Tribuna").
Considerăm însă că, în esenta, proble-
mele ridicate de articol au fost îndreptăţite.
Automi s-a referit la nenumăratele fluctu­
a t e care au caracterizat pînă în luna fe­
bruarie repertoriu! stagiunii în cuirs, sus-
ţinînd necesitatea respectării saircinilor pre-
văzuite în plan. Oare, însuşi faptul ça
instabilitiatea repertoriului a înlesnit tocmai
strecurarea unor date eronate, nu constituie
un argument care pledează pentru consec-
venţă în producţia artistica ?
Făcînd reotificările cuvenite, revenim
totuşi asupra semnalârii noastre şi repetăm
întrebarea : ce repertoriu .fixăm si ce
jucăm ?
Ì0BDEDQG1S
PEISAJ TEATRAL
DIN CAPITALA R. P. BULGARIA
In ultima 15 ani, capitala R. P. Bul­
garia a luat u n drum ascendent, vertigi­
nes. Sofia creste văzînd cu ochii. De acum
trei ani, de cind am vdzitat pentru prima
oară tara vecină, şd pînă azi, Sofia a
crescut şi s-a dezvoltat ca un oraş de
poveste. Cu trei ani înainte, central de
azi n u exista. Acum, nenumărate clădiri
masive cu multe etaje încing cîteva pieţe
eu pareuri, ca u n briîu bogat, incrustât
cu ornamentatili. In acest centru nou se
află aproape toate ministérele, un nou ho­
tel al „Balkanturist"-ului, un magazin
universal imens impartit pe cinci etaje,
in care se găseşte totul de la automobile
pina la ace de cusut.
E o adevărată bucurie să te plimbi prin
Sofia. La fiecare pas te întîlneşti cu noul,
cu construirea socialismului... 9 saptem-
brie 1944 e data de cìnd pe strazile So _
fiei, cu fiecare zi ce trece, se serie istoria
Bulgariei noi.
In acest oraş nou, capitala unei tari cu
o populaţie de peste 7 milioane de lo-
cudtori, se află următoarele teatre : Teatrul
National cu două sali, Teatrul Tineretului,
Teatrul Armatei, Teatrul de Satira, Tea­
trul Frontului M u n d i (de faipt, teatrul
Municipal — singural teatru apartinônd
Sfartuluà Popular), Teatrul Institutului de
Teatru. In aiară de aoeste teatre dramatice
profesioniste, mai sint nenumăirate truipe
de amatori care dau cu regulaTitate spoe­
tatole iin easele de cultura.
Teatrul profesionist bulgar pe care 1-am
cunoscut ìn capitala ţării are o orientare
limpede realist-sodalistă. Dramaturgia con-
temporană bulgara reflectă eforturile oame-
nilor mundi in minunata opera de construire
a sodalismului. Personaje viguroase, consti-
ente de misiunea pe care o au, apar ìn pie-
sele noi şi trednd peste greutăţile inerente
construira u n d societăţi noi, desăvîrşesc o
minunată opera avìnd perspectivele comunis-
mului in fata ochilor. NLmic nu-i poate
opri pe aceşti oamenj de la ìndeplinLrea
sardnilor pe care le au. Cfiipul lui Darndan
din piesa Cei ce cauta fericirea de Ori in
Vasài iev (piesă jucată si la noi la Bucuresti
şi in alte oraşe) il regaseşti ìn multe din pie-
www.cimec.ro
sele contemporane bulgare. Dar nu numai
atte. Problème de moravuri burgheze rămase
încă in sodetatea de azi se aduc ìn mod
critic pe scena ca de pildă in Secretiti de
Slavinski şi Danovski, sau gingaşa sardnà
a educaţid copiilor in sodetatea de azi e
tratata ìn piesa tînărului scriitor Kliment
Tacev Din prea multa aragoste. Frontul
teatral combate alături de c d d a l t e cìmpuri
de bătaie in mod limpede pentru o sode-
tate nouă, omul nou eliberat de confuzii şi
complexe, trăind o viaţă îmbdşugată, con-
ştient de faptul că atìt construirea acestei
vieti d t şi apărarea d depind numai de el.
Aş vrea să încep darea mea de seamă
nu prin povestirea unei laturi profesionale
a teatrului bulgar, ci a uneia umane. Te-
meinicia şi seriozitatea oamenilor de tea"
tru mi-au stîrnit admiraţia la fiecare pas.
Munca de teatru este considerata tot atìt
de importantă ca şi alte munci. De aceea.
disciplina şi hăxnicia actorilor, iregizorilor
şi tehnidenilor se înmănunchează într-un
efort unitar, spre prosperitatea teatrului.
Am văzut pe cei mai mari actori ai Tea­
trului National in coral tragediei antice
Antigono de Sofocle, am văzut nenumăraţi
actori jucînd azi iroluri principale, iar mìine,
făcînd figuratie. Aş fi nedrept cu noi,
dacă aş spiune că acalo acest fenomen
îmbucurător nu mai r i d k ă prob'leme dar
faptul că se realizează cu regulariitate
este demn de a fi luat in seamă. Princi-
piul acesta nu se aplică însă numai ca
să fie apliicat. El este folosit doar in locul
unde este absolut nece&ar, sau _unde cerin-
ţ d e u n d trupe prea pu tin, numeroase o
impun. î n asemenea ocazii insă, acest
principiu se aplică fără comentairii.
I n al doilea rìr.d, rareori am văzut spec -
tacole, care se jucau de multa vreme, de­
gradate. Bineînţeles că ritmud uneori era
slăbh, sau plastica mişcărilor căpătase
după un timp o oarecare aproximaţie, dar
acca ..îmbogăţire", prin efecte din proprie
initiativă, am intrlnit-o extrem de rar.
Actorii bulgari îşi joacă rolurile cu un
sentiment de mare respect. Faptul acesta
te izbeşte de la începuţ, d n d intri intir-o
sala de teatru. Chiar dacă unii actori sint
— ìn u n d e cazuri — mai puţin dotati,
convingerea cu care se dăruiesc perso-
najelor trece rampa.
89
 Scena din
Sofia
Primul spectacol pe care 1-am văzut a
fost Antigona de Sofocle, la Teatrul Na­
tional, pusă ìn scena de regizorul grec
Musenidis, invitât special pentru această
piesă. Musenidis a lucrat trei luni cu ech ; -
pa de actori, ramănunchind aproape toată
trupa Natìonalului, in felul următor : di-
mineaţa numai cu personajele, după masă
numai cu corul, iar mai tìrziu cu corul
împreună cu soliştii, iar seara cu decora -
torii şi echipa tehnică. Tot personalul a
fost supus la eforturi suprapmenesti, deoa-
reoe regJzoxud. cerea să-i fie respectată fic­
care indicaţie, pînă la oel mai mie gest.
Concepţia lui regizorală dădea corului un
roi deosebit de important. 40 de barbati,
cei mai buni actori ai teatrului, in costume
largì ale epocii respective, ţinând in mina
toiege ìncovoiate la capătul de sus, evo-
luau pe scena pina in avanscenă (fosa
de orchestra fusese acoperită cu o plat-
formă şi u n sistem de scări) ìn diverse
formaţii plastice — foarte frumos găske
— , cu gesturile corespunzătoare. executate
de toţi deodată. Uneori. gestuale şi miş-
cările evoluau in contratimp. Toate aceste
fortmaţii plastice erau însă in deplină con -
oordanţă cu textul spus perfect la unison
de 40 de guri, care, ìn anumite momente,
www.cimec.ro
Iubtrea" de Orliti Vasillev — Teatrul National din
exau însoţite de miscari de dans, împreună
cu cìntec. Corul funcţâona foarte divers:
versuri, contee, mişcări plastice şi dans,
pe rind, combinate unele dintre eie, s"au
chiar toate odată. Precdziunea cu care se
exécuta totul, precum şi corespondenţa cu
momentele de conflict transmiteau in sala
u n fluid care interesa spectatorii şi le
menţinea atenţia mereu incordata. Tre-
buie precizat că acest spectacol are un
mare succès de public. El reprezintă until
d"'n spectacolele de rezistenţă ale Teatrului
National. î n oricare zi se programeaza.
sala e plină, iar bilete nu se mai gasesc
la casa de sîmbătă dimineaţa. Sigur că se
pot face şi critici spectacolului. Exista
uneori un abuz de plastioitate, interpreţii
cad uneori pe al doilea plan fata de cor
(or oorul, oricit de interesant ar fi, trebuie
să ramina mereu u n secondant al trage-
diei), dar spectacolul are la bază un
gìnd clar, plin de poezie. Iat faptul
că o punere in scena a făcut accesibilă
martlui public o tragedie antica, subli-
niind si nefalsificìnd ideile poetului dra­
matic, mi se pare demn de luat in seamă.
Nu ma opresc asupra interpreţilor din
acest spectacol, doar din pricina lipsei de
spaţiu, desi a u avut multe virtuţi i n jo*
90
cul lor. Mi s-a parut iriai interesant în
acest spectaool regizorul in munca lui óu
corul. şi de aceea m-am limitât să vor-
besc numai desipre asta.
La acelaşi Teatru National am avut ocazia
să văd chiar premiera piesei Regele hear
de Shakespeare, prima punere in scena
(examenul de stat) al unui tinăr regizor
Saşa Stoianov. Ceea ce mi-a atras atenţia
in mod deosebit, in acest spectacol, au fost
decorurile artistului emerit Asen Popov. De
o simplitate impresionantă, folosind mai ales
decorni viu (grupuri de soldati cu lanci şi
scuturi, sau păduri de flamuri), grupìnd oame-
nii pe diverse pianura si denivelàri, se ohţi-
nea un efect desăvîrşit si foarte in nota pie-
sei. Asen Popov, colorist de mare talent,
dădea valori ce duceau la înţelegerea spa-
{iului scenic conform cu situaţia pe care o
găzduia in acel moment. Proiecţii fixe san
mişcate (nord, ploaie, furtună etc. i, cu o lu­
mina care dădea de nenumărate ori contre-
jours-uxi desăvîrşite, întregeau concepţia sce­
nografica.
Trebuie să menţionez că la Teatrul Na­
tional am văzut cele mai bune spectacole.
Imi aduc aminte de altfel că acum trei ani
am vàzat Puntea de foc la acelaşi teatru,
tot acalo am văzut Iubirea, ultima piesă de
Grlin Vasiliev, sau poemul procesului de la
Leipzig in care rolul principal al lui Gh.
Dimitrov il deţinea cu mare succès, un
actor tinăr, Ştefan Gheţov.
N-am să uit multa vreme interesanta in­
terpretare, de pe poziţii contemporane, pe
cane regizorul Sîrciadjiev a dat-o piesei
istorice Spre prăpastie a lui Ivan Vazov.
O piesă de factura romantica, cu o intriga
greoaie şi care ne duce îndărat la timpu-
rile unei istorii măreţe a poporului bulgar.
inainte de cotropirea turcilor. Deci, piesa
se petrece cam în a doua jumătate a se-
colului al XV-lea, după căderea Constan-
tinopolului, cìnd otomanii băteau puternic
la portile şubrezite, prin intrigile de curte,
ale imperiului bulgar. Decorul, tot al lui
Asen Popov, pomenit mai sus, era format
din proiecţii de fundaluri si planuri in­
clinate pe turnantă. Mişcarea şi concepţia
regizorală in general căutau latura umana
şi ţinuta aproape statuară a eroilor. Multe
tablouri semănau cu picturi de prin mînăs-
tirù, dar cu o stilizare contemporană ...Şi
să mai citez încă un spectacol bun al
Naţionalului, jucat la filială : La poaleìe
Vitoşei de scriitorul clasic bulgar lavorov.
Menţionez spectacolul mai ales pentru doi
actori care mi-au plăcut deosebit de mult :
Slavka Slavova, o actriţă tînără, plinà de
sensibilitate şi temperament, JÌ Asen Mi-
lanov, pe care n-am ştiut multa vreme cu
ce actor să-d asemuiesc. în afară de fap-
www.cimec.ro
tul cà e deosebit dé dotat, mai are o can­
tate pe care i-am admirat-o de cite ori
J-am vàzut jucind ; ştie să tacă aşa cum
presupûn că marii mimi putèau tăcea.
E prezent in orice parte a scenei, fără sa
atragă atenţia intr-un mod deosebit asu-
pra lui. L-am mai văzut pe Asen Milanov
şi in piesa lui De Filippo Minciuna are pi-
cioare lungi, in rolul lui Libero. - Şi in
acest spectacol de vervă i-am admirât fi-
neţea şi disoreţia jocului. Deoarece piesa
lui De Filippo am văzut-o la Teatrul Ti-
neretului. ma voi reìntoarce la ea, o data
cu o mica analizà a acestui teatru.
Nu pot încheia aliriiatul consacrât Tea-
trului National, făxă să vorbesc desipre
localul in care funcţionează acest teatru.
Cele două sali sìnt într-adevăr lăcaşuri de
teatru ; sala prinoipală stirneşte toată
admiraţia, fiind dotata cu cele mai mo­
derne mijloace tehnice. Totul se pune în
mişcare aiei electric sau hidraulic. Scena
poate lua diverse forme, fiind împărţită
pe parcele mici care fiecare peate deveni
de sine stătătoare o trapă sau un practi-
cabil de diverse inaMmi. Iar contrabalele
sînt manevrate electric şi se pun în mis
care cu ajutorul unor butoane. Aparatur.n
electrică cuprinde numai proiectoare eu len-
tile de mare concentrare (freneluri), nu-
mărul lor fiind impresionant. Descriu toate
aceste detalii tehnice subliniind că toate
scenele Sofiei sînt bine utilate, au dimen-
siuni accertabile pentru o scena de teatru
si manevrarea utHajului se face eu pri-
cepere. Aproape toate teatrele au turnante,
sau glisante, pe care funcţionează două-
trei turnante mai mici, concentrice ; peste
tot, utilajul electric e de cea mai bună
calitate, referindu-mă mai aies la lenti le
şi becuri de proiecţie.
La Teatrul Tineretului am văzut, după
cum am arătat mai sus, piesa lui De Filippo
Minciuna are picioare lungi. Pusă în sce­
na de regizorul Boian Danovski — unul
Hintre cei mai buni regizori bulgari (ar­
tist emerit, profesor de regie şi aria ac-
torului, inovator în domeniul spectacolo-
gic), spectacolul surprinde mai Mes prin
autenticitate. O atmosfera de mahala na-
politană, cu detalii neorealiste care te apro-
pie de filmale pe care le-am văzut în ul-
timii ani, cu un ritm şi o vervă perfect
meridionale, toate acestea, împreună cu o
bună interpretale despre care am mai vor-
bit in parte, fac ca spectacolul să fie
atrăgă*or, de calitate şi de un real nivel
artistic. La „Tineret" am observât cu pri-
sosinţă o régula care e valabilă de fapt
peste tot : importantul rol al regizorului.
La acest teatru, diferentele intre spectacole.
datorite regizorilor, erau perfect vizibilo.
91
lata că după piesa lui De Filippo, am
văzut Vulpea şi strugurii de G. Figuei-
redo, pusă in scena de N. Liuţkanov. Spec-
tacolul, desi avea în rolul lui Esop pe
unul dintre cei mai iubiţi aotori, invitât de
la Teatrul National, artistul poporului
Constantin Kisimov, avea un stil grandi-
locvent moralizator, eu accente melodra-
matice. Cu toate acestea, datorită inter-
preţilor şi mai aies celui principal, spec-
tacolul a atras mult public. Eu 1-am vă-
zut iucîndu-se în cea de a treia stagiune
şi eu toate astea. eu săli pline. Văzînd
mai tîrziu încă o piesă Civilizaţia prost
inţeleasă, comédie clasică bulgara de Dobri
Voinicov — un fel de Frantuzitele de
Facca —, mi-am întărit convingerea şi
mai mult asupra rolului regizorului în
acest teatru. Punerea în scena (R. Md-
hailov) a avut atîta graţie, fantezie, umor
de calitate, încît a ridicat piesa, oarecum
desueta, la un nivel foarte înalf. De puţină
vreme a fost numit în postul de director şi
prim-regizor al acestui teatru Kr. Mirski,
regizor la Teatrul National, profesor de arta
actorului la Institutul de Teatru. Acesta se
ocupă nu numai de conducerea teatrului
si de punerea în scena a unor sœctacole.
dair si de educarea permanentă a colec-
tivului. Spectacolul Maria Stuart, pus în
scena de el, a demonstrat o promovare a
tineretului într-o piesă clasică iimportantă,
în urma unei munci susţinute, nu départe
ca metodă de felul cum se luorează la
Institut. în rolul Mariei Stuart a jucait eu
succès o actriţă care a părăsit de puţină
vreme băncile Institutului şi era doar în
prima stagiune la acest teatru, iar în Eli­
sabeth a jucat o actriţă care absolvise
Institutul numai de vreo 7-8 ani.
Tree acum la Teatrul Municipal al So-
fiei. Mai bine zis, Teatrul Frontuhii Mun-
cii, dar îiind singurul teatru din capitala
Bulgariei care ţine de Sfatul Popular, e
supranumit şi „Municipal". Trebuie spus
că în Bulgaria în general, toate teatrele tin
direct de Minister. Sub forma de excepţii,
uneori ţinînd seama de împrejurări spe-
cifice locale, cîte un teatru aparţine orga-
nului puterii locale.
Teatrul Frontului Muncii e eel mai mie
din Sofia. Sala are cam 350 de locuxi şi
nu e situata chiar în centru. Spre marea
mea mirare, desi posedă un colectiv în-
zestrat, teatrul are în spectacolele sale o
orientare puţin melodramatică la dtame şi
pu tin şarjată la comedii. Am văzut de pildă
o piesă bulgărească contemporană Din prea
multa aragoste de Kliment Tacev, care dez-
bate o problema de educaţie a coprilo r.
Cît priveşte orientarea spectacolului (pu­
www.cimec.ro
nerea în scena apartine actorului Man-
dadjiev — care e şi directorul teatrului)
ea este putin melodramatică. Aceeaşi trasa­
tura a reieşit şi în Copacii mor în picioare
de Al. Cassona, sau in Pygmalion de
G. B. Shaw. Se pare că această trăsătură
intra în stilul teatrului. Prezenţa actritei
emerite de .la Teatrul National, Olga Kirceva,
în spectacolul Cuibul de piatră a adus o
nota de sobrietate, care a făcut ca ìntrea-
ga Unie a spectacolului să capete o am-
prentă de umanitate. Această piesă d'estui
de gingaşă ca rezolvaxe morală şi-a gă-
sit la Trudov front linia ideologica justă.
atacînd din pliin moravurile burgheze ale
Finlandei secolului nastru.
La acest teatru, am remarcat actori ta­
lentati ca Mandadjiev, Katia Zehireva (Eliza
Doolittle), N. Kumanova (d-na Higgins), G.
Mladenov (H. Higgins) etc.
Cu o echipă regizorală completa, acest
'teatru s-ar putea dezvolta foarte frumos,
aşa cum s-a dezvoltat in ultima vreme la
noi Teatrul Muncitoresc C.F.R. Sìnt forte
actoriceşti tinere şi interesante în acest tea­
tru.
Am lăsat la urmă cu intentie oel mai ti-
năx teatru al capitalei Bulgariei : Teatrul
de Satira. înfiinţat doar de vreo doi ani,
cu o conducere regizorală foarte dotata
(director si prim regizor Boian Danovski),
acest teatru îşi propune să fie eel mai
politic dintre toate. Mereu in actualitate.
combătind duşmanul şi răminerea in urmă
în perioada construirii socialismului, tea­
trul duce o luptă susţinută pentru a-şi
alcătui un repertoriu corespunzător. Acest
teatru are eel mai larg consiliu artistic,
în sensul atragerii a cît mai multor oa-
meni din afară. Teatrul este în legatura
directă cu revista satirica „Spinul", merge
în întreprinderi, organizează reuniuni co­
mune cu spectatorii etc. Are două sali :
una mare pe care o imparte cu Teatrul
National (fiHala acelui teatru) si una mica
de vreo doua sute de locuri, unde se va
juca un repertoriu de miniaturi. Anul a-
cesta s-au reprezentat la acest teatru Se-
cretul, o piesă bulgărească de Danovski şi
Slavinski, Douăsprezece scaune, dramati-
zaire după Ilf şi Petrov, şi Mielul turbot
de A. Baranga. în pregătire o piesă so­
vietica Fereastra deschisă de Braghinţeva
şi Ploşniţa de V. Maiakovski. Se mai
joacă de anul trecut Baia de Maiakovski,
Blestematele fantôme de De Filippo şi un
spectacol de satiră-miniaturi, D.D.T. In­
tenda e sa se facă un teatru viu, strìns
legat de public, lata de pildă că, în pe­
rioada cînd eram eu acolo, a fost invitât
92
personalul Ministerului Poştelor la piesa
Secretul in care eroul principal este un
factor postal. Iar după reprezentaţie, s-a
făcut o ampia d'scuţie cu spectatorii, ca
după aceea toată lumea, actord, spettatori,
să fie invitati in holul teatruilui, la un bai
cu program.
Dar, nu numai ìn domeniul repertoriului
sint proiecte şi chiar realizări interesante
ale acestui teatru, ci şi in domeniul spec-
tacologic. Directorul teatrului, desi mi
mai e ila prima rimerete, este într-o per-
manentă căutare de forme noi, oit mai
atractive pentru public. El a părăsit Tea-
trul National acum doi ani, treoìnd ìn
fruntea acestui teatru mitirtel cu o trupă
de numai 24 de actori, pentru a putea
expérimenta căutările sale. Spectacolul Se­
cretiti, scrds in parte si realizat de el,
demonstrează că drumul căutărilor acestui
regizor este perfect axat pe linia realis-
mului socialist, luîndu-şi ca model de
plecare spectacolele Teatrului de Satira
din 'Moscova. Şi Douàsprezece scaune, pus
in scena de G. Ostrovski, cel de-al doilea
regdzor al teatrului, poartă amprenta
acestui spirit novator. Menţionez că publi"
cui spectator vizitează foarite susţinut acest
teatru. Pe baza datelor pe care le cunoa-
ştem pina acum, Teatrul de Satira din
Sofia are toate şansele să se dezvolte
cu paşi repezi, devenind într-adevăr un
teatru ancorat pe deplin in actualitate.
Si ìn loc de concluziii, care cred că
s-au putut degaja pe parcurs, aş vrea să
mai spun că opinîile oamenilor de teatru
bulgari nu mi s'-au parut de loc elastice
cìnd apreciau cite un spectacol. Nici presa,
nici opimia publică nu erau impartite atunci
cìnd calificau un spectacol drept nereuşit,
sau, dimpotrdvă, toată lumea vorbea in
tenmeni laudativi de o xeuşită. Doar in
privinţa comentariilor legate de detalii, pă-
rerile apăreau uneori diferite ; ca apre-
ciere generala însă, in majoritatea cazurilor
marea mulţime era in număr zdrobitor de
acord. Dacă un actor imi relata că un
spectacol a fost bun ou o seară mai ma­
inte, puteam £i sigur că din cei zece pe
care i-aş mai intreba, cel puţin nouă vor
spune ca primul. Nu stiu de ce, dar asta
m-a impresionat, mai aies că ducîndu-mâ
să văd spectacolul, imi dădeam scarna că
opinia publică judecase într-un mod obiec-
tiv şi onest.
Drumul teatrului bulgar mi s-a parut
limpede şi ascendent. Dorinţa tuturor ca
teatrul să meargă din ce î n ce mai bine,
este impresionantă. Un scbimb de expe-
rienţă mai s'rins, între teatrul romînesc
si cel diin tara vecină, ar fi, cred, de un
folos reciproc.
Mihai Raicu
www.cimec.ro
TEME SI CĂUTĂRI ÎN REPERTO­
RIA ITALIAN CONTEMPORAN
Cum se prezenta repertoriul national în
momentul căderii fascismului si a doua
zi după terminarea celui de al doilea raz-
boi mondial ? în tirnpul oelor 20 de ani
de regim fascist, din (Taluni autarhice şi
antirasiale, reprezentarea autorilor străini
suferise puternice restringeri şi, in afară
de cei cîţiva maghiari care cultivau genul
bulevardier evazionist şi de anumite re-
luari ale lui Shaw (programat pentru că
era socofck anùeniglez), multe opere in­
teresante si valoroase din punct de vedere
al conţinutului a u fost ţinute departe de
scena. în repertoriuil italian „triunghiul",
comedia de situaţii, dezbaterile găunoase
de ordin psihamalitic şi banal şi-au găsit
o larga şi generoasă ospitalitate ; foarte
rare — încercările anticonformiste ; aproa-
pe nule — pozitiile de révolta faţă de
atîta stupiditate.
Astfel, teatrul italian — ca şi celelalte arte
cu excepţia filmului — nu şi-a cîştigat con-
ştiinţa posibilităţilor de denunţare, de do­
cument, de perspectivă a vieţii sociale ita-
liene, şi nu a izbutit sa închege un tablou
oit de cit complet al societăţii italiene. Caci,
această analiză a societăţii — şi implicit, a
motivelor ei de luptă şi de afimmare a unor
noi principii şi exigenţe — nu ni s-a parut
a fi, în teatrul italian, clară şi constructivă.
Perioada de opresiune fascista — sufocarea
inteligençei î<n favoarea „cliçeului", a ,,'mo-
dei" prefabricate si formale, a lăsat urme ;
ieşirea din această perioadă nu putea sa
creeze deodiata premisele unei dezbateri mai
ample, mai (reale, mai serioase. Afirmăm că
nu e uşor să poti cauta la noi in Italia,
semriLfkaţia unei partocipari popuilare, fie la
război. fie la lupta imporriva fascismului,
fie la bătăliile pentru democraţie — sì • •
ceasta din (multiple şi diverse motive. Prin-
tre multele cauze : constrìngerea pe care
clasa diriguitoaxe a ţării a operat-o nu numai
ìnainte si in timpul fascismului. dar pe care
o operează şi astăzi in privinta culturii si a
patrimoniului cultural al Italiei. Cu toate
acestea, nu se poate spune, hotărît. că au
lips'it anumiţi fermenti, că s-au manifestât
„dezertări" în absolut de la bătădia pentiru
o scenă naţională, înţelegînd prin national
un teatru care înmănunchiază valorile sem-
nLficative aie oamenilor nostri, care să se
inspire din problemele noastre, care să se
lege de tradiţia cea mai sănătoasă, inclusiv
cea eu caracter dialectal,' din care, cu unele
rezerve, s-a născut o întreagă literatură
înfloritoare şi un teatru de enormă efici-
enţă pentru istoria moravurilor.
93
 Astfel, unele încercări au fost fàcute şi
eie merita menţiunea noastră. Roberto Zer-
boni (un autor poetic, prea repede uitat) a
fost unul dintre puţinii care, ìntr-un triptic
de ţinută nobili, şi de o interesantă redac-
tare, a vrut să se apropie de scenele vieţii
de razboi, mai precis, ale ràzboiului parti-
zan. în Antonio povesteşte durerea unei
marne care, împreună cu logodnica fiului
ucis de nemţi, aşteaptă, mai mult chiar, se
încăpătinează să aştepte, să vorbească cu fiul
ei, ca si cum acesta ar fi încă viu si aproape
de ea. în Pian della Neve (Podişul zăpezUor)
descrie procesul unui trădător şi in Veglia
(Veghe), înfăţişează, cu acoente poetice,
transportarea cadavrului unui partizan ìm-
puşcat in munti, de carré o fata care duce
trupul departe de focul luptei pentru a-1 ìn-
gropa.
Carlo Tenon, critic remiarcabil, a ìncredin-
ţat scenei două sau trei lucrari interesante :
Giuditta, o valoroasă opera r>e tema rezisten-
ţei, Avevo più stima dell'idrogeno (Aveam
mai multa stima pentru hidrogen), o deli­
cata, amara, dar şi ascuţită versiune sati­
rica asuipra noii inventìi atomice, demon-
strind în aceste lucrari calităţi şi daruri re-
marcabile in inspirata lor originalitate tea-
trală.
în ultimii ani, s-a afirmat Federico Zardi,
polemiet ascuţit, caire, cu / Giacobini (Iaco-
binii) a revalorificat ìntj-o misurata ana-
liză diramatică revoluţia franceză, in timp
ce, cu Tromboni (Găunoşii) a exercitat o
acida satirizare a moravurilor, referindu-se
la „baloanele umflate" ale finanţei, artei,
gazetăriei, justitìed, paliticii. în schimb, în
Serata di gala (Serata de gala) şi-a ate-
nuat vigoarea satirica, contaminind-o cu o
naraţie dramatică, care nu a contribuit pr<ea
mult la claritatea şi coerenţa lucrării. Ori-
cum însă, Zardi ramine unul dintre jcriitorii
cei mai combativi ai generatici de după răz-
boi.
Un alt autor care a văzut triumful scenic
a două din lucrarile sale, este Luigi Squar-
zina, mai ales cu Tre quarti di luna (Irei
sferturi de luna) unde se ia poziţie fata de
educaţia ideologies a tineretului în timpul
fascismului. precum şi cu Romagnola,
www.cimec.ro o Carlo Di
„parada* (peste patru ore de spectacol) a
perloadei 1940—1945, în care, sub pretextul
unei poveşti de dragoste, asistăm la întîm-
plările cele mai semniHcative şi tipice ale
acelor frărriiîntaţi şi întunecaţi ani ai istoriei
noasitre nationale.
Aldo Nicolai şi Giampaolo Callegari sìnt
ultimii doi autori ai nodi generaţii, care si-au
inspirât în mod hotărît din cronica şi care,
prin aoeasta, au înţeles să denunţe nedrep-
tăţile si viciile înrădăcinate în societatea
italiana. Atìt cu Teresina şi La stagione
delle albicocche (Anotimipul caiselor) ale ce­
lui dintîi, cît si cu Le ragazze bruciate verdi
(Fete jertfite) a celui de al doilea, teatrul
de cronica si-a dobîndit o fizionomie proprie
şi, cu unele rezerve, o proprie funcţie şi
justificare dramatică.
Alti autori, ca : Dursi, Pirro, Basisano.
Rocca, si-au ìnceput cercetările în vederea
obţinerii unui sti.1 personal si adecvat fata
de societatea contemporană şi de motivele
ei cele mai evidente.
Dar drumul nu e usar, criza repertoriulur
— care e o ramificaţie a crizei mai gene­
rale şi violente a sistemului capitalist —
nu poate fi depăşită doar prin pronunţarea
unei singure formule ,,magice de înnoire
şi ìnviarare. Tonisi, am fi Tăi profeti dacă
nu am àfirma că în jurul nostru, al teatru-
lui nostru, nu s-ar întîmipla ceva în-
noitor. Caci se profilează o angajare mai
mare si mai multa seriozitate ; exista o re­
volta lenta, şi totuşi palpabilă, împotriva
metodelor şi a confecţiilor de clişeu ; exista
vointa de a căuta şi de a gasi motive mai
trainice şi mai sincere, care să asigure o
perspectivă durabilă ; înmugureşte, în sfîrsit.
o conştiinţă şi o exigent! a dramaturgiloT
de a se uni într-un mănunchi capabil
să dăruiască ţării o dramaturgie demnă
de un repertoriu national. Toate acestea
sînt, în orice caz, demente care ne
îndeamnă sa nădăjduim. Şi oricum, sîntem
siguri câ, în aceste demente, recu-
noaştem cauzele şi esenta unui stimulent
spre căutare şi spre luptă, care vor putea
de 4 ermina rezultate noi şi vor putea con­
firma succese noi.
Stefano
0GMÌUOQQQUEUG
TEATRUL ROMÎNESC OGLINDIT
ÎN REVISTA BULGARA „TEATĂR"
în cei doisprezece ani de activitate, re-
vista bulgara „Teatăr" a pus la dispozitia
cdtitorilor sài o seamă de materiale infor­
mative si de orientare privind viaţa tea­
trale din Republica Populară Romina. De
asemenea, n-au fosit trecute cu vederea
nóci unele acţiuni organizate cu scopul de
a stimula dezvoltarea artei teatrale de la
noi din tara — cum au fost, de pildă, De­
cada dramaturgiei originale, Festivalul tea­
trelor dramatice si Concursurile tinerilor
artisti, care au devenit tradiţionale in miş-
carea noastră teatrală.
Dacă răsfoim paginile celor trei numere
ale revistei de teatru bulgare, apărute în
1959, vom constata că în fiecare număr
se dau vesti şi se fac comentarii pe mar-
ginea activităţii teatrelor noastire. Asa de
pildă : în numărul 3 din 1959, criticul
de aita Stoian Naidenov — care în 1958
ne-a vizitat tara — face o ampia expune-
re asupra dezvoltării teatrului in Republican
Populară Romina, subliniind fap'ul că
,,arta teatrală din Romania frăţească este
in plină ascensiune, fapt care ccnstituie
o expresie grăitoare a grijii Partidului
Muncitoresc Roman faţă de această artă
şi creatorii ei". Dintre cele 38 de spec-
tacole la care a asistat. Stoian Naidenov
a putut să-şi facă o idee justă asupra
dxumului pe care merge teatrui romînesc.
Referindu-se la aceasta, el spune că „tea­
trui romiînesc merge siçur pe drumul larg
al realismului socialist".
A fost imoresionat în mod deosebit de
spectacolele Teatrului National „I. L. Ca-
ragiale" : ,,Acesta este un teatru eu bogate
traddţii, cu o înaltă cultura. Puţine ţări
din lume pot să se laude cu un asemenea
excelent ansamfelu, care cuprinde adori
atìt de talentati şi foarte deosebiti ca gen,
ca acest teatru. Aici, alături de I. L. Ca-
ragiale şi M. Sebastian, îşi găsesc o
calda primire şi Gogol şi Goldoni. Iar
cine vede spectacolele acestui teatru. poate
să-1 cunoască şi pe Gogol şi pe Stein si
pe Ostrovski".
www.cimec.ro
Apreciind valoarea artistica a unor spec-
tacole din cadrul Festivalului teatrelor dra­
matice, el a subliniat existenţa, la ora
aetuală, în R.P.R., a unei pleiade de
tineri regizori care constituie o garantie
pentru teatrui romînesc. Schimbul de
mîine este asigurat : „Cel mai interesant
tînăr regizor din Romania — spune criticul
de artă bulgar — este fără îndoială Horea
Popescu. Spectacolele montate de el au
constituit vîrful Festivalului teatrelor dra­
matice".
Bogata récolta teatrală cu care a luat
cunoştinţă în timpul şederii sale, 1-a făcut
să creadă că e ceva ciudat în faprul că
nici în R.P. Bulgaria nu sînt cunoscute
marile succese aie teatrului romînesc şi
nici noi nu stim prea multe despre în-
florirea artei teatrale bulgare. ,,Şi doar
sîntem vecini si mergem pe acelaşi drum.
Vizitele reciproce ale teatrelor noastre na­
tionale ar contribui foarte mult la cunoa-
şterea celor doua ponoare. E timpul, de
acum, să se realizeze un contact mai lăr-
git între oamenii de teatru din aceste doua
ţări. Acest lucru va fi de mare folbs şi
pen rru unii şi pentru alţii" — încheàe
S. Naidenov.
Revista consemnează şi muinca rodnicâ
a regizorului Mihai Raicu, care a montât
piesia lui Aurei Baranga Mielul turbot la
Teatrui de Satira din Sofia. Automi cro-
nicii subliniază că spectacolul este bine
regizat si se bucurâ de aprecierea pu-
blicului.
MEMORIILE LUI ILINSKI*
Explicînd în introducere ce 1-a déterminât
să-şi serie memoriile, Ilinskj vorbeşte despre
„sentimentul datoriei cetăţeneşti neîmpUnite,
în transmiterea ştafetei creatoare către gene-
raţia următoare". Pornind de la această idee,
care marchează o înaltă responsabilitate pro­
prie eticii actorului sovietic, el şi-a conceput
cartea ca pe „o autobiografie cu povestiri,
digresiuni şi gînduri despre munoa mea si
* Igor Ilinski : Despre sine trisiisi (revista
„Teatr". nr. 5—12/1958. 1—2/1959).
95
aceea a colegilor mei de pe tărimul teatrului,
cinematografului şi estraded".
Autorul începe memoriile sale prin încerca-
rea de a-şi identifica vocatia artistica şi
primele interese teatrale ìncà din virsta de
aur a copilăriei. După ce a izbutit să se
îndrăgostească de scena, serie in anii ado­
lescente! o serie de miniaturi teatrale, dintre
care una — Călătd parizian — i se joacă.
La 16 ani — indată după revoluţia din
februarie — dă examen si intra la şcoala
de teatru a lui F. Komissarjevski. Foarre
curind îşi fac loc primele experience crea-
toare, primele roluri, primele emoţii şi
intense tràiri scenice. Nu trece multa vreme
ci Ilinski joacă, mai 'întîi la Teatrul de Artà
si după aceea la teatrul lui Meyerhold.
Cam in acelaşi timp — prin 1923 — face
şi primul experiment cinematografie, inter-
pretìnd un rol in filmul Aelita, turnat după
romanul lui Alexei Tolstoi.
Anii următori încep să cunoască ,,consa-
crarea actorului, care îl joacă pe Prisipkin
în Ploşniţa, interpretind cu mult succès şi
alte partituri din repertoriui maiakovskian.
Diverse roluri în filme de mare popu-
laritate, frecventele seri de lectură artistica
— si Ilinski e un maestru al acestui gen
atìt de dificil—, dar mai cu seamă activi-
tatea teatrală neobosită il fac unanim apre-
ciat cu mult înainte de intrarea la Teatrul
Mie, in 1938. ìncununarea activităţii sale
creatoare are loc însă toemai în aceste două
decenii deosebit de rodnioe, petrecute ?n
j.casa lui Qstrovski".
Memoriile lui Ilinski — a căror publicare
continua in revista ,,Teatr" — au dami de
a aduce o ampia şi interesantă informaţie,
care confundă de foarte multe ori viaţa
actorului cu istoria teatrului sovietic. Sint
evocate in paginile lucrării o serie de figuri
proeminente ale culturii teatrale — Komis­
sarjevski, Sahrovski, Stanislavski, Nemirovici-
Dancenko, Meyerhold —, scriitori care s-au
legat de scena ca Maiakovski, Esenin ş.a.
Niciodată nu e adoptât tonul anecdotei
istorice, niciodată nu e pusă pedala pe
aspectele minore ale vieţii de culise.
Automi nu se mărgineşte la informaţia
nuda, adoptind adesea o avizată poziţie
I. P. 2. c 1690
www.cimec.ro
critica in raport cu diverse fenomene teatrale
ale vremii. Edificatoare pe aceas^ă linie sint
amintirile legate de munca cu Meyerhold.
Beneficiind de o cunoaştere amănuntită —
datorită timpului destul de ìndelungat pe-
trecut in teatrul lui Meyerhold —, Ilinski
intreprinde o dezbatere temeinică asupra
biomecanicii, asupra spectacolelor excentrice
pe teme clasice (Pădurea, Revizorul ş.a.)
realizate de acest regizor plin de aprige
contradicţii. Mentionînd unele aspecte pozi-
tive ale activităţii lui Meyerhold, Ilinski nu
se lasă furat de amintire şi descoperă evi-
dentele laturi negative ale aceluia ce se
intitulase conducătorul unui „Octombrie tea-
tral".
Paginile pasionante, cu ramificare impli-
caţii în întreaga mişcare teatrală de după
revoluţie, scrise de Ilinski, demonstrează in
mod practic evolutia sa, dezvoltarea crea­
toare a unuia din marii actori contemporani,
care s-a născut ca artist in epoca sovietica
si a mers în pas cu ea.
îngrijita, fermecătoarea forma literară a
memoriilor face ca eie să fie citite ca un
roman şi nu ca o simplă relatare istorică.
Această caracteristică a lucrării îi lărgeşte
considerabil sfera de influenţă, transfor-
mind-o dintr-o carte adresată poate initial
specialiştilor, ìntr-o opera desitinată unui cere
întins de cititori interesaţi de teatru, de
artă in general. în acelaşi timp, forma acea-
sta atractivă nu-1 ìmp'edica deloc pe autor
să comunice reflectii profunde, opinii teore-
tice foarte interessante asupra teatrului sovie­
tic. asupra teatrului în general.
împletind istoria cu literatura, informaţia
exactă cu figura de stil, gìndirea teoretica
profundă cu relatarea atractivă, memoriile
lui Ilinski dezvăluie geneza şi formarea unei
mari personalităţi actoriceşti, aducînd in
acelaşi timp mărturii imediate, preţioase, în
legatura cu cea mai mare mişcare teatrală a
contemporaneităţii. în această perspec v ivă,
adăugirea unui întreg cortegiu de alte atribute
laudative cu privire la valoarea deosebitâ
a lucrării devine aproape inutilă.
Horia Deleanu
Coperta I : Marcela Rusu (Pemela-comisar) si Constati-
tin Rauţchi (Marinarul răgusit) tn Tragedia optimistă
de Vs. Vişnevski — Teatrul National , / . L. Caragiale*
Coperta IV : Ernst Busch in rolul titular din pie sa
Viata lui Galilei de Bertolt Brecht— „Berliner Ensemble"

REDACŢIA SI ADMINISTRATE
Str. Constantin Mille nr. 5 - 7 - 9 — Bucureşti
Tel. 14.35.58

Abonamentele se fac prin factorii postali şi oficiile

postale din Intreaga (ara

PREŢUL UNUI ABONAMENT

15 lei pe tre! luni.30 lei pe şase luni, 60 lei pe un an
www.cimec.ro
 m
$ 1 ., £
•y-

* \^K9^JÊÈ.
'

www.cimec.ro