P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu58
Despre ªcoala de la Chicago s-a scris mult ºi preponderent din perspectivã sociologicã.Mai puþin a fost tratatã contribuþia sa în dome-niul studiului comunicãrii sociale. ªi mai puþin a fost analizatã corelaþia pe care ªcoalade la Chicago o stabileºte între procesele so-ciologice ºi cele de comunicare. Mai precis,reprezentanþii acestui curent de gândire,dorind sã studieze procese sociale presanteºi complexe ºi propunându-ºi sã facã acestlucru din perspectivã sociologicã, descoperãun strat mai adânc al realitãþii, un strat carenu poate fi în întregime nici explicat, nici mo-delat doar dintr-o asemenea perspectivã. Este problematica, complexã ºi ea, a comunicãriisociale care trebuie conceputã într-un raportde complementaritate cu cea sociologicã;
ªcoala de la Chicago
ambele perspective se cer corelate pentru adescifra corect realitatea ºi, mai ales, pentrua contura soluþii adecvate de ghidare aevoluþiei sale.Un motiv anume ne face sã insistãm asu- pra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþieisale la studiul comunicãrii sociale. Contri- buþie pe care noi o considerãm întemeietoare.Este semnificativ faptul cã astãzi, cândsuntem contemporani cu mai multe încercãride scriere ºi de rescriere a istoriei studiuluicomunicãrii, ªcoala de la Chicago este re-descoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sãlumineze mai bine aceste contribuþii înscrisecu mult înainte ca domeniul comunicãriisociale sã se autonomizeze ca domeniu desine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale.
ªcoala de la Chicago, creatã în jurul primului Departament de sociologie din SUA,este un fenomen ºtiinþific bogat ºi complex cu numeroºi reprezentanþi ºi mai multeetape de afirmare. Cunoscutã în primul rând ca o orientare sociologicã, ªcoala dela Chicago a înscris prima contribuþie de rãsunet de pe continentul american la studiul comunicãrii sociale.Vorbind despre meritele istorice ale acestei orientãri, se cuvine sã subliniem, în primul rând, raportul de complementaritate stabilit între fenomenele sociologice ºicele de comunicare; ambele perspective se cer corelate pentru a descifra corect realitatea ºi, mai ales, pentru a contura soluþii adecvate de ghidare a evoluþiei sale.Un motiv anume ne face sã insistãm asupra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei sale la studiul comunicãrii sociale. Contribuþie pe care noi o considerãmîntemeietoare. Reprezentanþii acestei orientãri fundamenteazã noi orientãri în studiul comunicãrii, lanseazã paradigme care vor face carierã. Modelul ritual al comunicãrii,interacþionismul simbolic, rolul comunicãrii în constituirea comunitãþilor umane, prefigurarea unor modele explicative care, mai târziu, vor lua forma unor teorii derãsunet, iatã numai câteva contribuþii organic legate de activitatea ªcolii de laChicago. Este semnificativ faptul cã astãzi, când suntem contemporani cu mai multeîncercãri de scriere ºi de rescriere a istoriei comunicãrii, ªcoala de la Chicago esteredescoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã lumineze mai bine aceste contribuþii,înscrise cu mult înainte ca domeniul comunicãrii sociale sã se autonomizeze cadomeniu de sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale. ªi prin aceasta, cu atât maivaloroase.
Paul Dobrescu
SNSPA
Alina Bârgãoanu
SNSPA
Sociologie Româneascã, Volumul I, nr. 1-2/2003
ªcoala de la Chicago59
De aceea, asemenea contribuþii sunt cu atâtmai valoroase.
Declaraþiile de independenþã alecercetãrii americane1. Sociologia de la Chicago era totuna cuSociologia
ªcoala de la Chicago ia naºtere în jurul primului Departament de sociologie din SUAºi va fi recunoscutã drept un moment de sinestãtãtor în istoria acestei discipline. Uniidintre profesorii ºi cercetãtorii care s-auformat în cadrul departamentului de Socio-logie în acea perioadã de glorie au mãrturisitcã, la momentul respectiv, credeau chiar cãsociologia de la Chicago e totuna cu Socio-logia. De fapt, era un fel de a spune cã ªcoalade la Chicago a dominat istoria de început asociologiei americane. În primele decenii alesecolului al XX-lea, avem de-a face cu unadevãrat proces de acaparare a sociologieiamericane de cãtre Departamentul desociologie de la Chicago, proces atestat deurmãtoarele fapte:
l
în 1909, la doar 17 ani de la înfiinþare,Departamentul de sociologie de la Chicagooferea 100 dintre cele 1000 de cursuri desociologie care se predau în toate cele 200de universitãþi americane ale momentului;
l
Departamentul respectiv editeazã
The American Journal of Sociology
, prima revistãde profil de pe continentul american;
l
între 1895 ºi 1915, Chicago a acordat35 de titluri de doctor în sociologie, dintrecele 98 de titluri oferite în întreaga Americã;
l
între 1915 ºi 1935, la Chicago auabsolvit 60 de doctori în sociologie, iar dintreaceºtia, 11 s-au numãrat printre primii 37 de preºedinþi ai Societãþii Americane deSociologie;
l
în 1929, 1/3 dintre toþi absolvenþii destudii postuniversitare în sociologie se aflaula Chicago; îºi luaserã titlul de doctor laaceastã universitate, se rãspândiserã la alteuniversitãþi, iar de acolo trimiteau studenþiicei mai buni înapoi la Chicago; în felul acesta,multe dintre departamentele de sociologie aleuniversitãþilor americane reprezentau ade-vãrate incubatoare pentru UniversitateaChicago;
l
cursuri universitare de bazã în dome-niul sociologiei utilizate ºi în celelalte uni-versitãþi americane au fost elaborate de cãtreautori aparþinând acestei universitãþi:
The Polish Peasant În Europe and America
(1918-1920), de W.I. Thomas ºi . Zaniecki,
Introduction to the science of sociology
,editatã de R.E. Park ºi E. Burgess (1921),(Rogers, 1994, 147).O periodizare a ªcolii de la Chicagoaparþinând autorilor A.G. ine ºi J.R.Gusfield (1995) propune urmãtoarele personalitãþi-cheie care jaloneazã evoluþiaacesti grupãri:a) pãrinþii fondatori: Albion Small,William I. Thomas*, George Herbert Mead(reþinuþi atât pentru contribuþiile de naturãinstituþionalã este cazul mai ales al lui A.Small, primul director al Departamentului deSociologie, cât ºi pentru contribuþiile în planul ideilor ºi al metodologiei de cercetare promovate); b) prima generaþie de sociologi propriu-ziºi care sã iniþieze un vast program de cer-cetare a problemelor sociale contemporane:Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C.Hughes;**
* De numele lui W. Thomas se leagã celebra teoremã cu privire la definirea situaãiei, cunoscutã chiar subdenumirea de teorema lui Thomas; teorema (mai degrabã un enunþ) a fost formulatã în 1928 (W.I. Thomas, p.572) în urmãtorii termeni: situaþiile care sunt definite ca fiind reale devin reale prin consecinþele pe care le au(engl.: situations that are defined as real become real În their consequencesi).** Dupã cum se observã, în aceastã sistematizare nu este menþionat John Dewey, care, cel puþin în primii ani, afost fermentul acestei ªcoli. El l-a influenþat pe Cooley în perioada când preda la Michigan, l-a invitat pe Mead sãvinã la Chicago; în sfârºit el orienteazã cercetarea spre problemele sociale cu care era confruntat oraºul ºi formuleazãun nou model pentru studiul comunicãrii comunicarea ritualã.
P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu60
c) a doua ªcoalã de la Chicago, revi-talizatã ºi reîmprospãtatã prin contribuþiileunor sociologi precum: Herbert Blumer,David Riesman, Anselm Strauss, ErvingGoffman.
2. Chicago laboratorul în care sunttestate noile teorii sociologice
Oraºul Chicago reprezenta, dupã cum seexprima Park, un adevãrat laborator. κidublase populaþia între 1880 ºi 1890 ºi încão datã pânã în 1910. Demografic, era oaºezare de o diversitate ieºitã din comun. În1892, când se înfiinþeazã universitatea,Chicago era al doilea mare oraº al Americiicu o populaþie de 1 milion de locuitori. În1900, jumãtate din populaþia de 1,7 milioaneera nãscutã în strãinãtate, iar cea mai mare parte a locuitorilor se aflau la prima generaþienãscutã pe pãmânt american. În 1904, Weber viziteazã oraºul ºi îl descrie astfel:
este caun om cãruia i s-a jupuit pielea, motiv pentrucare poþi sã vezi cum îi funcþioneazã intestinele
.Meritul lui J. Dewey, W. Thomas, R.E.Park, E. Burgess, C.H. Cooley, G.H. Meadconstã în faptul cã autohtonizeazã teme alesociologiei europene, abordeazã problemelelegate de identitate (socialã ºi individualã)într-o manierã specific americanã. Contri- buþia lor se încadreazã într-un context mailarg. La sfârºitul secolului al XIX-lea, StateleUnite lanseazã declaraþii de independenþãfaþã de Europa în domenii variate, înliteraturã, artã, filosofie. În aceastã perioadã,se articuleazã principalele idei ale filosofiei pragmatice, este lansatã ipoteza cu privire larolul frontierei în derularea istoriei americaneºi în crearea specificului naþional american(Turner), sunt publicate opere literare de mare prestigiu (Emerson, Whitman, Melville,Hawthorne), se nasc preocupãrile cu privirela recuperarea tradiþiilor indigene. Încontextul acestor declaraþii de indepen-denþã, primii autori cu preocupãri în zonasocialului au citit cu ochi americaniconceptele fundamentale ale sociologieieuropene: comunitate (
Gemeinschaft
) ºisocietate (
Gesellschaft
), status ºi contract,solidaritate organicã ºi solidaritate mecanicã,feudalism ºi capitalism. Reprezentanþii sãi au procedat la interpretarea lor din perspectivarealitãþilor noului continent, elaborând con-cepte, noþiuni, un întreg vocabular specificamerican.ªcoala de la Chicago a constituit un gende reacþie la principalele aserþiuni ale utilita-rismului, care modelaserã, în secolul al XIX-lea, majoritatea dezbaterilor din societateaamericanã cu privire la presã. Carey (1996)semnaleazã cã tradiþia utilitaristã nu a prinsrãdãcini în Germania, putându-se vorbi chiar de un contrautilitarism dezvoltat de cercurileintelectuale germane. Autorii grupaþi în jurullui Dewey au fost influenþaþi de tradiþiagermanã a contrautilitarismului. Contrautili-tarismul german tematizase în mod diferitcomunicarea, de la o problemã a libertãþii ºia accesului la informaþie, la una de integraresocialã ºi dominaþie. Întrebarea referitoare lacondiþiile care garanteazã libertatea estemodificatã astfel: cum se poate ajunge lasolidaritate ºi ordine socialã prin comunicare?Ceea ce presupune un set nou de preocupãri:rolul comunicãrii, probleme legate de inte-grare, de legitimitate, putere ºi control etc.De menþionat cã ºi contrautilitarismulgerman va fi, la rândul sãu, contextualizat decãtre Dewey ºi colegii sãi, astfel încât sã ofererãspuns la probleme ºi preocupãri americane(moralã, educaþie, politicã, ºtiri, fenomenesociale de mare anvergurã). În ambele cazuri, preocupãrile au constituit un rãspuns latransformarea rapidã a societãþii, la dorinþade a defini ºi de a explica naºterea ºi dezvol-tarea societãþii moderne, la cerinþa de a arti-cula conºtiinþa socialã prin comunicare. ÎnGermania, aceleaºi subiecte au fost abordateîn cadrul demersurilor de facturã filosoficãºi politicã, având, deci, un caracter prepon-derent teoretic. În America, sociologia ºistudiul comunicãrii de masã, ca fenomensocial, au luat naºtere din nevoia clar contu-ratã ºi asumatã de a contribui la înþelegerea
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
Notes
Load more
