Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
12Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
APOLINICUL ŞI DIONISIACUL la Nietsche

APOLINICUL ŞI DIONISIACUL la Nietsche

Ratings: (0)|Views: 410 |Likes:
Published by clau_murgu

More info:

Published by: clau_murgu on Jun 12, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/06/2013

pdf

text

original

 
APOLINICUL I DIONISIACUL
Problema trit i parial elaborat de Schiller a fost reluat într-un mod nou i originalde Nietzsche în lucrarea
Die Geburt der Tragodie (Naterea tragediei)
din 1871. Aceast scrierede tineree se raporteaz, ce-i drept, nu la Schiller, ci mai degrab la Schopenhauer i la Goethe.Cel puin aparent, ea are îns în comun cu Schiller estetismul i credina în greci, cuSchopenhauer pesimismul i motivul mîntuirii, i multe puncte de contact cu
Faust 
al lui Goethe. în ce ne privete, dintr 353v211d e toate aceste raportri, cea mai important este, firete,aceea la Schiller. Nu putem trece îns pe lîng Schopenhauer fr a remarca msura important în care el a dezvoltat ideile orientale tratate de Schiller sub forma unor palide scheme. Dacfacem abstracie de pesimismul lui Schopenhauer, izvorît din opoziia fa de bucuria cretin acredinei i certitudinea mîntuirii, doctrina salvrii este la el esenialmente budist. El s-a situatde partea Orientului. Evident, aici este o contrareacie la atmosfera noastr occidental. Dupcum se tie, aceast reacie subzist nu în mic msur i astzi în cadrul unor micri variate, îndreptate mai mult sau mai puin total ctre India. Aceast orientare ctre Orient se opretepentru Nietzsche în Grecia. El resimte Grecia i ca pe un spaiu de mijloc între Rsrit i Apus.Aici se întîl-nete cu Schiller  dar cît de diferit este concepia lui despre caracterul grecesc! Elvede fondul întunecat pe care este pictat lumea de aur, senin, a Olimpului. Pentru a puteatri, grecii au trebuit s creeze, împini de cea mai imperioas necesitate, aceti zei." Greculcunotea i resimea spaimele i ororileexistenei; în genere, spre a putea tri, el a trebuit s leopun acestora naterea de vis, strlucitoare a olimpicnilor." Acea neîncredere uria în faaputerilor titanice ale naturii, acea Moira tronînd fr mil peste orice cunoatere, acel vultur allui Prome-tcu, prietenul oamenilor, acea neînfricare a îneleptului Oedip, acel blestem alneamului atrizilor care îl constrînge pe Orestc la matricid (...) au fost mereu i reînnoit biruite degreci, sau cel puin învluite i retrase privirii cu ajutorul acelei lumi artistice intermediare aolimpicnilor."
2
Senintatea" grecilor, cerul rizind al Eladei ca o iluzie lucind pe fundaluri întunecate  iat cunoaterea rezervat modernilor; un argument important împotrivaestetismului moral! Nietzsche adopt astfel un punct de vedere substanial diferit de acela al luiSchillcr. Ceea ce am presupus în cazul lui Schillcr, anume faptul c
Bric/e iiber dic âstlietischeErzielmng
se afl in slujba unei cauze proprii, devine în cazul scrierii lui Nietzsche o certitudine cartea este profund general". i in vreme ce Schillcr începe ovitor s picteze lumini iumbre în culori palide i, climinînd toate ascunziurile i abisurile naturii umane, s îneleagopoziia din propriul suflet ca fiind aceea dintre naiv" i sentimental", concepia lui Nietzscheeste mai profund i deseneaz un contrast care pe una din laturile lui nu este cu nimic maiprejos dccît frumuseea strlucitoare a viziunii lui Schillcr, iar pe cealalt latur gsete suneteinfinit mai întunecate care intensific, ce-i drept, puterea luminii, dar las, totodat, s sepresimt dincolo de ele un întuneric i mai adine.Nietzsche numete perechea sa fundamental de contrarii:
apolinic-dionisiac.
S încercm mai intîi s ne reprezentm natura lor. în acest scop, voi da mai jos o seric de citate cuajutorul crora cititorul va fi în msur  chiar fr a fi parcurs scrierea lui Nietzsche  s-iformeze singur un punct de vedere i s judece totodat opinia mea in ce o privete.Vom fi citigat mult pentru tiina esteticii în clipa in care vom fi ajuns nu doar la înelegerea logica, ci i la certitudinea nemijlocit a punctului de vedere potrivit cruia dezvol-
 
tarea în continuare a artei este legat de duplicitatea
apolinic-dionisiac:
 în acelai fel în caregenerarea depinde de dualitatea sexelor în condiiile unei lupte continue i ale unei împcri in-tervenind doar periodic."De cele dou diviniti ale artei, de Apollo i de Dio- nysos, legm recunoatereafaptului c în lumea greac exist, în funcie de origine i de scopuri, o
enorm opoziie,
 întrearta plastic, apolinic, i arta lipsit de imagini a muzicii ca art a lui Dionysos: cele douinstincte atît de diferite merg în paralel, în conflict deschis cel mai adesea, imboldindu-sereciproc în vederea unor noi nateri, mereu mai robuste, spre a perpetua prinele lupta acelor opoziii pe care cuvîntul comun «art» doar aparent o anuleaz; pîn cînd, încele din urm, printr-un act metafizic miraculos al «voinei» elenice, ele apar
împerecheate,
i înaceast împerechere zmislesc opera de art, dionisiac i apolinic deopotriv, a tragedieiatice."
3
 Spre a caracteriza mai îndeaproape aceste dou instincte, Nietzsche compar strilepsihologice specifice produse de ele cu acelea ale
visului 
i ale
beiei.
Instinctul apolinic producestarea comparabil
visului,
instinctul dionisiac pe cea comparabil
beiei.
Prin vis", Nietzsche înelege, cum spune el însui, mai cu seam viziunea interioar", aparena frumoas alucrurilor onirice". Apollo stpînete aparena frumoas a lumii interioare a fanteziei", el estezeul tuturor forelor plastice". Este msur, numr, limitare i stpînire a tot ceea ce esteslbatic i neîmblînzit". Ai vrea (...) s-1 desemnezi pe Apollo prin superba imagine divin a
 principium-ului individuationis." 
4
Dionisiacul este, în schimb, eliberarea instinctului fr limite, iz-bucnirea neînfrînatei
dynamis
a naturii animale i divine, de unde faptul c omul apare în coruldionisiac ca
satyr,
zeu în partea de sus, ap în cea de jos.
5
Este groaza provocat de sfrîmareaprincipiului individuaiei i totodat extazul plin de delicii" pentru c el s-a sfrîmat. Dionisiaculeste din acest motivcomparabil cu beia care dizolv individualul în instincte i coninuturicolective, o explozie a eului închis sub influena lumii. De aceea în dionisiac aflm omul în faaomului, chiar i natura alienat, ostil sau subjugat celebreaz din nou srbtoarea împcriicu fiul ei pierdut, omul"
6
. Fiecare se simte una" cu aproapele su (nu doar unit, împcat,contopit"). Individualitatea sa trebuie s fie de aceea complet abolit. Omul nu mai este artist,el a devenit oper de art: fora artistic a întregii naturi [...] se reveleaz aici sub fiorul beiei."
7
 Altfel spus, acea
dynamis
creatoare, libidoul sub forma instinctului, ia în stpînire individul ca peun obiect i îl folosete ca pe un instrument sau ca pe o expresie. Dac ar fi s concepem fiinanatural ca oper de art", atunci, în stare dionisiac, omul devine oper de art natural; înmsura în care fiina natural tocmai nu este oper de art în accepia în care obinuim s înelegem noi opera de art", ea nu este decît simpl natur neîmblînzit, torent slbatic înorice privin, nici mcar animal limitat la sine i la fiina lui. Din raiuni de claritate i din motivelegate de discuia care va urma, m simt obligat s subliniez acest punct pe care Nietz-sche, dinanumite motive, a omis s-1 scoat în eviden, ascun-zînd astfel problema sub un vl estetic îneltor, pe care îns, fr voia lui, l-a ridicat din cînd în cînd. Aa, de pild, atunci cînd se referla orgiile dionisiace: Aproape pretutindeni, în miezul acestor srbtori se afla o desfrînaresexual tumultuoas ale crei valuri se revrsau peste fiecare familie i peste legile eivenerabile; tocmai bestiile cele mai slbatice ale naturii erau aici desctuate pîn într-atît încîtse lsau prad acelui respingtor amestec de voluptate i cruzime."Nietzsche consider reconcilierea dintre Apollo delfic i Dionysos un simbol alreconcilierii acestor contraste în inima grecului civilizat. El uit îns de propria formulcompensatoare, potrivit creia zeii din Olimp îi datoreaz lumina întunericului din sufletul grec;
 
 în consecin, împcarea lui Apollo cuDionysos ar fi o aparen frumoas, un deziderat provocatde mizeria resimit de jumtatea civilizat a grecului în lupt cu latura barbar care în staredionisiac îi croia nestînjenit drum. între religia unui popor i modul su de via real exist întotdeauna o relaie compensatoare, altminteri religia nu ar avea nici un sens practic. Regula seconfirm începînd cu moralitatea înalt a religiei perilor pe de-o parte, i cu ambiguitateamoral a obiceiurilor lor, faimoas înc din Antichitate, pe de alt parte, i pîn în epoca noastrcretin", în care religia iubirii a asistat cea mai întins baie de sînge din istoria universal. Deaceea putem conchide, în temeiul tocmai al simbolului reconcilierii delfice, c exist un conflictcu deosebire vehement în fiina greac. Ceea ce ar putea explica dorina de mîntuire care a con-ferit misterelor acea importan imens în viaa poporului grec pe care au trecut-o pe de-a-ntregul cu vederea elenitii exaltai de odinioar. Se obinuia s se atribuie în mod naiv grecilordoar ceea ce ne lipsea nou. În starea dionisiac, grecul nu devenea nicicum oper de art, ci era inundat de propriafiin barbar, deposedat de personalitate, desfcut în componentele sale colective i fcut unacu incontientul colectiv (prin renunarea la elurile individuale), una cu geniul speciei", alnaturii chiar. Pentru cel care atinge condiia de înfrînare apolinic, aceast stare de beie care îlfcea pe om s-i uite cu totul de sine i de umanitatea sa, devenind o simpl fiin instinctual,va fi fost ceva demn de dispre, motiv pentru care între cele dou instincte trebuia, neîndoielnic,s izbucneasc mai întîi o lupt aprig. S se pun în libertate instinctele omului civilizat! Celcare se exalt în faa culturii îi închipuie c din ea izvorte doar frumusee. Aceast eroare sebazeaz pe o lips de cunoatere psihologic profund. Forele instinctuale acumulate în insulcivilizat sînt extrem de distrugtoare i cu mult mai primejdioase decît instinctele primitivuluicare îi triete continuu i în msur modest instinctele negative. De aceea nici un rzboi dintrecutul istoric nu poate rivaliza, în amploarea ororii, cu rzboiul naiunilor civilizate. Nici la grecinu va fi fost altminteri. Tocmai pentru c au trit
v
»u senzaia de groaz, ei au izbutit s împacetreptat dionisiaculcu apolinicul printr-un act metafizic miraculos", cum spune Nietzsche chiarde la început. Trebuie s reinem aceast afirmaie, ca i cealalt, dup care opoziia închestiune nu este suprimat decît aparent de termenul comun «art»". Trebuie s ne amintimde aceste propoziii deoarece Nietzsche, asemenea lui Schiller, are tendina evident de aatribui artei un rol mediator i mîntuitor. i astfel, problema se înfund în estetic  urîtul estede asemenea frumos"; abominabilul, rul chiar strlucesc, jinduite, în lucirea îneltoare afrumosului estetic. Natura de artist a lui Schiller, ca i aceea a lui Nietzsche, revendic prin sinei pentru posibilitile proprii de creaie i de expresie un sens mîntuitor.Iat de ce Nietzsche uit cu totul de faptul c lupta dintre Apollo i Dionysos i împcarealor final nu era pentru greci o problem estetic, ci
una religioas.
Srbtorile dionisiace alesatyrilor erau, potrivit oricrei analogii, un fel de srbtori totemice, însoite de identificritotemice cu strmoii mitici sau direct cu animalul totem. Cultul lui Dionysos a avut în multelocuri o coloratur mitic speculativ i a exercitat în orice caz o influen religioas foarteputernic. Faptul c tragedia a luat natere din ceremonia religioas primitiv semnific tot atîtcît legtura dintre teatrul nostru modern i misterele medievale, precum i fundamentulexclusiv religios al acestora, i nu îngduie de aceea ca problema s fie judecat doar în aspectulei estetic. Estetismul reprezint ochelarii moderni prin care tainele psihologice ale cultuluidionisiac sînt vzute într-o lumin în care anticii în mod sigur nu le vedeau i nu le triau. Atît încazul lui Nietzsche, cît i în acela al lui Schiller, punctul de vedere religios a fost complet ignorati înlocuit cu reflecia estetic. în mod cert, aceste lucruri posed o latur estetic ce nu trebuie

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Ella Gab Ella liked this
Sergiu Covaci liked this
gabrielnedelea liked this
Lucian Valeriu liked this
cori_ruth liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->