Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
343Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Variante Romana partea I rezolvate 2009 Ion Barbu

Variante Romana partea I rezolvate 2009 Ion Barbu

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 26,399|Likes:
Published by Elyzu

More info:

Published by: Elyzu on Jun 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/29/2013

pdf

text

original

 
20.
Ion Barbu,
Ţi-am împletit…
1.
Sinonime
contextuale ale cuvintelor:
cunună
-
coroană;
gravă
-
 profundă, sobră.
2.
Virgulele
din versul:
 Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând 
izolează un
substantiv în vocativ
(însoţit de adjectiv) derestul enunţului.
3.
Expresii
şi
locuţiuni
cu termenul
inimă:
a-şi lua inima în dinţi, a avea/a i se lua o piatră (de) pe inimă, cu tragere deinimă, apune la inimă, din inimă 
etc.
4.
Enunţuri
cu termenul
unde
: Nu ştie unde trebuie să ajungă. Postul emitea pe unde ultrascurte.5.
Imagini vizuale:
 seara să-ţi umbrească înalta frumuseţe; pe frunte apasă greu tiara.
6. În a doua strofă, metafora şi epitetul din structura „seara / descinde friguroasă” exprimă îndoiala, nesiguranţa,dificultatea asumării unui drum spiritual.7.
Titlul
coincide cu incipitul poeziei; conţine un verb metaforic de persoana I singular, care semnifică efortul artistului dea plăsmui o
imagine stilizată, simbolică,
 prin intermediul textului liric. Pronumele personal în dativ
 ţi
întreţineambiguitatea de sens a substantivului
Soră 
, care, în context, poate semnifica o prezenţă feminină ideală, aspiraţia spre puritatea absolută, o imagine metaforică a naturii văzută în dimensiunea ei cosmică.8. Poezia ilustrează categoria
lirismului subiectiv
(aici, în formă
abstractă, ermetică),
 prin prezenţa eului liric, marcată prin forme verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a -
ti-am împletit 
- , cultivarea
 poeziei pure
(
 
ermetism„intratextual” ), dimensiunea filozofică (ontologică/gnoseologică) a textului, intelectualizarea expresiei lirice: „Ţi-amîmpletit suprema cunună de tristeţe / Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur”.9.
Limbajul poetic
se caracterizează prin
ambiguitate
şi
ermetism
, prin valorificarea simbolurilor (
tiara, seara
ş.a.),termenii neologici (
 Acordul Pur),
încifrarea limbajului, termeni scrişi cu iniţială majusculă, dislocările topice – „Dar dacă-ncumetarea ta şovăie şi seara / Descinde friguroasă în inimă şi gând / Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara”,ambiguităţile semantice, lirica abstractă – „Aşteaptă infinită şi limpede ca marea / Să te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi.”.
 
21.
Ion Barbu,
 Peisaj retrospectiv, I 
1. veşted – ofilit, sumbru – întunecat2. Punctele de suspensie, semn de punctuaţie, marchează implicarea afectivă a eului liric în exprimarea directă asentimentelor, capacitatea reflexivă a acestuia. La nivel metagrafic, punctele de suspensie marchează trecerea de la un plangeneral, al cadrului natural, la un plan subiectiv, al sentimentelor.3. Au pornit împreună pe drumul vieţii.4. Tema naturii, motivul toamnei.5. prezenţa eului liric este evidenţiată în text prin forme verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a – „te”, „mă”, „uită”.6. În prima strofă, exclamaţia retorică „O, desfrunzirile din urmă!” accentuează sentimentele de tristeţe ale eului liric, aflatîn ipostaza celui care contemplă un peisaj de toamnă.7. Titlul face trimitere la imaginea unui cadru natural, prezentat prin intermediul unui pastel – „Peisaj”. Epitetul asociatsubstantivului din titlu sugerează ideea trecerii timpului, „retrospectiv” făcând trimitere la amintire, la rememorare, laredescoperirea unei stări sufleteşti condiţionate cândva de contemplarea unui peisaj.8. Textul dezvoltă ideea centrală a trecerii timpului, reliefând regretul, melancolia ca stări subiective. Imaginile vizualesugerează ideea de moarte, de degradare a unui cadru natural amplu, fiind create prin inversiuni şi epitete – „vastele păduri / Stau veştede sub greaua turmă / de nori haotici şi obscuri.” În consonanţă cu imaginea peisajului descris, stărilesufleteşti ale eului liric sunt dominate de sentimentul inutilităţii, al morţii ca realitate apăsătoare şi sumbră, desemnată prinmetafore şi epitete – „Şi totuşi, iată-mă venit / În faţa toamnei şi-a tristeţii / Cu gândul iarăşi ispitit, // De-avântul surd caredestinde /Tot mai departe largu-i zbor / Deasupra zărilor murinde, / A sumbrei văi, a tuturor.”9.
Limbajul poetic
se caracterizează prin
ambiguitate
, prin valorificarea metaforelor şi a sensurilor figurate ale termenilor - „Şi totuşi, iată-mă venit / În faţa toamnei şi-a tristeţii / Cu gândul iarăşi ispitit, // De-avântul surd care destinde /Tot mai departe largu-i zbor”. 
 
22.
Ion Barbu,
Fulgii 
1.
Sinonime
contextuale ale cuvintelor:
scumpă
-
 preţioasă, nestemată;
aruncă
-
azvârle (zvârle), împrăştie.
2. În structura „să vă-mpresoare”, cratima marchează, la nivel fonetic, dispariţia vocalei
î 
şi pronunţarea în aceeaşi silabă aformei conjuncte a pronumelui personal
vă 
şi a primei silabe din verbul
împresoare
, iar la nivel prozodic contribuie la păstrarea măsurii şi a ritmului versurilor 
.3.
Un
vers
care conţine o
locuţiune adjectivală
cu valoare expresivă este:
Cad fulgii şovăielnici în stoluri fără număr 
(fără număr 
 – nenumăraţi
), locuţiunea adjectivală având valoare stilistică de epitet.4. Teme: condiţia umană (aspiraţia spre cunoaştere spirituală), natura (ecoul ninsorii în sufletul omenesc),
motive
literare:
 fulgii, dealurile, norii, timpul 
ş.a.5.
Prezenţa eului liric
este marcată la nivel lexico-gramatical prin forme verbale şi pronominale de persoana I:
mă poartă,(plumbul) meu.
6. Personificările
 fulgii şovăielnici; nori turburi... aţi pus... un nou fior de viaţă 
şi inversiunile
(nevăzute) urne, albul umăr, surdă simpatie
creează imaginea unui decor hibernal, dominat de albul imaculat, sugerând strălucirea zăpezii,transformarea miraculoasă a naturii. La nivel metaforic, peisajul de iarnă simbolizează transformarea sufletească, drumulspre cunoaşterea spirituală.7.
Persoana a doua
se utilizează în text cu efect personificator, creat prin utilizarea vocativului
(Ce surdă simpatie,/ Noriturburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?)
şi efect gnomic (îndemnul la cunoaştere spirituală:
Ţinuturi ale minţii.../  Lăsaţi să cadă-într-una din neaua altui soare)
, marcând generalizarea sentimentelor exprimate de eul liric.8. Textul se dezvoltă în jurul ideii de puritate a naturii, care se reflectă şi în sufletul eului liric, aspirând la desăvârşireaspirituală, la atingerea gândirii pure, similare crestelor montane împodobite de zăpada imaculată a începutului de iarnă.Puritatea peisajului este sugerată prin epitete şi inversiuni – „fulgii şovăielnici”, „albul umăr”, „crustă argintie” - , prinmetafore – „Aţi prefăcut în domuri de argint natura moartă”. Încremenirea în puritate a cadrului exterior determinăaspiraţia spre aceeaşi stare interioară, idee exprimată prin exclamaţia retorică şi metafora care subiectivizează discursulliric – „Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare, / Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, / Căci, iată, vinevremea când albe, împietrite, / Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite…”9.
Limbajul poetic
 barbian se caracterizează prin
ambiguitate
(valorificarea simbolurilor; încifrarea limbajului; termeniineologici; perturbările de topică; ambiguităţile semantice): „Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare, / Cu voi să setopească în gânduri de ninsoare”.
Expresivitatea
, ca manifestare a conţinutului afectiv (emoţional) al discursului, se obţine prin
imaginile artistice
(Cad  fulgii şovăielnici în stoluri fără număr 
),
 
cu ajutorul
figurilor de stil
(epitete, personificări, metafore ş.a.).

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->