Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
153Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Variante Romana partea I rezolvate 2009 Nichita Stanescu

Variante Romana partea I rezolvate 2009 Nichita Stanescu

Ratings: (0)|Views: 14,832 |Likes:
Published by Elyzu
88. Nichita Stănescu, O călărire în zori 1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe. 2. În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă. 3. trunchiuri, soare. 4. Tema naturii, motivul soarelui. 5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mi”, „smulg”, „meu” etc. 6. În
88. Nichita Stănescu, O călărire în zori 1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe. 2. În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă. 3. trunchiuri, soare. 4. Tema naturii, motivul soarelui. 5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mi”, „smulg”, „meu” etc. 6. În

More info:

Published by: Elyzu on Jun 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/30/2013

pdf

text

original

 
88.
 Nichita Stănescu,
O călărire în zori
1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe.2. În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă.3. trunchiuri, soare.4. Tema naturii, motivul soarelui.5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mi”, „smulg”, „meu”etc.6. În strofa a doua, enumeraţia „Tobe de piatră bat, soarele creşte” alcătuieşte o imagine vizuală a răsăritului, care seasociază cu o trăire extatică, jubilatorie.7. Titlul poeziei face trimitere la un text eminescian, aşa cum o sugerează şi dedicaţia: „lui Eminescu tânăr” , care dezvoltatema iubirii, sfidând timpul. Ideea transmisă de titlu dezvoltă în textul lui Nichita Stănescu, conotaţia unei stări de fericiresupremă, asociată cu imaginea răsăritului, sugerând o iubire de început de lume: „Mi-am întors către soare unicul meuchip,/umerii mei smulg din goană frunzişe./ Câmpul tăindu-l, pe două potcoave/ calul meu saltă din lut, fumegând./ Ave*,mă-ntorc către tine, eu.” Starea de fericire extremă de trăire extatică se revarsă asupra întregului univers, sufletul eului liricintră în consonanţă cu elementele cosmice: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave./ Sufletulmeu îl întâmpină, ave!”.8. Textul reliefează în ansamblul o stare de fericire supremă, trăirea intensă a bucuriei integrării în ritmuri cosmice:„Soarele rupe orizontul în două./ Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere./ Suliţe-albastre, fără întoarcere,/ privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,/ să-l întâmpine fericite şi grave.” Personificarea soarelui care devine elementul central al peisajului descrisare rolul de a sublinia prin corespondenţă, trăirile eului liric: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şigrave./ Sufletul meu îl întâmpină, ave!/ Calul meu saltă pe două potcoave./ Coama mea blondă arde în vânt.”9. O trăsătură a limbajului poetic care poate fi identificaîn textul dat este expresivitatea obţinută prin valorificareasensurilor figurate ale termenilor şi crearea unor imagini artistice surprinse: „Tăcerea se izbeşte de trunchiuri,”, „Tobe de piatră”, „Ave, maree-a luminilor, ave!”.
 
89.
Nichita Stănescu,
Viaţa mea se iluminează
1. „a-şi da viaţa”, „luptă pe viaţă şi pe moarte”2. Cratima din structura „fantome-ale verii” marchează pronunţarea în aceeaşi silabă a două cuvinte diferite prinmodificarea valorii fonetice a sunetului „e” (care devine semivocală) pentru păstrarea măsurii şi a rimei versurilor.3. ţărm, corăbii4. tema iubirii, motivul timpului5. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin folosirea formelor verbale şi pronominale de persoana I şi II-a ( „mă”,„tău”,”te-”).6. În strofa a doua enumeraţia care include comparaţia – „te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat” – evidenţiazămetamorfoza spectaculoasă a cadrului exterior sub imperiul sentimentelor trăite de eul liric îndrăgostit. Prezenţa iubitei arerolul de a modifica trăsăturile unor elemente care în realitatea cotidiană au atributul stabilităţii şi al materialităţii şi care sedematerializează, devin mobile.7. Titlul este alcătuit dintr-un enunţ care evidenţiază caracteristicele spectaculoase de revelaţie pe care îl are sentimentul dedragoste pentru cel îndrăgit: „viaţa mea se luminează”. Forma pronomina„mea” accentueasubiectivitateasentimentelor transmise. În text ideea de jubilaţie, de trăire intensă este susţinută de exprimarea directă a sentimentelor prinintermediul enumeraţiilor şi al interjecţiilor : „mai lasă-mă un minut”, „oho, alerg şi salt şi curg”.8. Textul dezvoltă ideea centrală a metamorfozei trăită de un îndrăgostit, sub imperiul unui eveniment etern – iubirea.Sentimentul determină atât modificarea modului în care îşi percepe trăirile individuale şi celelalte sentimente, eul liricîndrăgostit – „şi viaţa mea se luminează/ sub ochiul tău verde la amiază,/ cenuşiu ca pământul la amurg.” cât şi percepţialumii înconjurătoare – „ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat / ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.” Iubirea se asociază custarea de jubilaţie interioară, cu trăire intensă. Dorinţa perpetuării sentimentului de dragoste este subliniată de repetiţia„mai lasă-mă” şi prin enumeraţia care include termeni cu valoare simbolică, referitor la timp: „mai lasă-mă un anotimp, unan, un timp”.9. Nichita Stănescu este unul dintre înnoitorii de marcă ai limbajului poetic, ceea ce este atât la nivel prozodic, cât şi lanivel lexico-gramatical. În acest sens, se remarcă asocierile surprinzătoare ale termenilor, care desemnează realităţiincompatibile: „ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat”. La nivel prozodic se remarcă rima complexă, obţinută prin asocierearimei împerecheate şi încrucişate, cu versul liber şi versul alb.
 
90.
Nichita Stănescu,
Lauda omului
1. adăugată – scăzută, eliminată, înăuntru – în afară.2. Primul
i
reprezintă desinenţa de plural, al doilea
i
reprezintă articolul hotărât.3. a bate apa în piuă, a bate în strună.4. Metafora „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite / cu aripile crescute înăuntru” alcătuieşte o imagine vizuală originală, princare se sugerează întoarcerea spre sine a omului, într-un zbor invers, spre interioritate, nu spre înaltul cerului. Se poatestabili, în acest fel, o corespondenţă între bogăţia şi frumuseţea aparte a universului interior al omului şi universul cosmic,spre care l-ar fi purtat aripile îndreptate spre în afară.5. Cei doi termeni definiţi în mod repetat pe parcursul poemului sunt omul şi soarele.6. Repetiţia structurii „Din punctul de vedere al…” marchează introducerea unei noi perspective asupra realităţii prezentatede poet. Se creează, în acest mod, o simetrie a discursului liric, care accentuează definiţiile metaforice ale omului, respectivale soarelui.7. Titlul,
 Lauda omului 
, reliefează mesajul poetic, textul fiind un imn închinat omului, puterii sale de înălţare deasupracontingentului, a obişnuitului. Fiinţa umană e pusă în relaţie cu elemente cosmice ( „Din punctul de vedere al copacilor…”,„Din punctul de vedere al pietrelor…”, „Din punctul de vedere al aerului…” ), realizându-se, simbolic, definiţii ale fiinţeisituate deasupra celorlalte, care însumează toate caracteristicile acestora: „oamenii – o emoţie copleşitoare..”, „oamenii-s olină apăsare…”, „Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite…”. Toate aceste caracteristici sunt sintetizate în titlul cu caracter laudativ.8. Ultima strofă concentrează semnificaţiile întregului text, omul fiind reprezentat în ipostaza de fiinţă gânditoare, carestăpâneşte toate tainele lumii. Simetria cu strofele anterioare se obţine prin structura cu valoare de refren – „Din punctul devedere al….” În această strofă, punctul de referinţă îl reprezintă „aerului”, element al cadrului exterior care sugereazăimaterialitatea, inefabilul. Metaforele „soarele-i un aer plin de păsări / aripă în aripă zbătând” şi „Oamenii sunt păsărinemaiîntâlnite” sugerează identitatea celor două elemente definite pe tot parcursul discursului liric – omul şi soarele - , proiectând fiinţa umană într-o dimensiune cosmică absolută. Particularizarea descrierii fiinţei umane, prin metaforă şienumeraţie – „cu aripile crescute înăuntru / care bat, plutind, planând…” – culminează cu reliefarea caracteristiciidistinctive a fiinţei umane – capacitatea de a gândi, de a-i descoperi propria bogăţie interioară: „într-un aer care e mai curat – care e gândul!”9. Nichita Stănescu este unul dintre înnoitorii de marcă ai limbajului poetic, ceea ce este atât la nivel prozodic, cât şi lanivel lexico-gramatical. În acest sens, se remarcă asocierile surprinzătoare ale termenilor, care desemnează realităţiincompatibile: „Din punctul de vedere-al aerului, / soarele-i un aer plin de păsări”. La nivel prozodic se remarcă rimacomplexă, obţinută prin asocierea rimei împerecheate şi încrucişate, cu versul liber şi versul alb.

Activity (153)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Flory Angel liked this
Flory Angel liked this
geekitten liked this
Andra Ipate liked this
Andrei Fodor liked this
robertmrf liked this
Sorin Paun liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->