Professional Documents
Culture Documents
Fiii lui Israel îºi ziceau între ei: „Sã ne dãm silinþa sã-l cunoaºtem pe Domnul! Venirea lui este sigurã ca zorile;… va veni ca o
ploaie de primãvarã care face sã rodeascã”. „Ce-aº putea sã fac eu pentru tine, Efraime?... Iubirea voastrã este ca norul de
dimineaþã, ca roua care dispare de îndatã. De aceea v-am biciuit prin profeþi, v-am nimicit prin cuvintele gurii mele ºi judecãþile
mele vor strãluci ca lumina! Cãci iubire vreau, nu jertfe, ºi a-l cunoaºte pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot” (Os 6,3-6).
Reproducând cuvintele fiilor lui Israel care îºi propun sã facã un efort de a-l cunoaºte pe Domnul, profetul Osea aratã, în prima lecturã
a acestei duminici, cã un enunþ cât se poate de lãudabil este, în realitate, superficial dacã nu chiar ipocrit. Într-adevãr, însuºirea unei
adevãrate cunoaºteri a lui Dumnezeu ar trebui sã se traducã prin împlinirea poruncilor Lui, împlinire în care iubirea (faþã de Dumnezeu ºi
faþã de aproapele) trebuie sã fie expresia dominantã. Or, profetul, în numele lui Dumnezeu, denunþã acea atitudine ipocritã în care
împlinirea ritualisticã a jertfelor ar fi, în ochii lor, suficientã pentru a atrage bunãvoinþa divinã, bunãvoinþã care sã le rãsplãteascã „eforturile
de a-L cunoaºte” prin rodnicia holdelor, a turmelor ºi prin bunãstarea familiilor. Ispita superficialitãþii ºi chiar a ipocriziei religioase îi paºte
pe toþi oamenii, inclusiv pe creºtini. De aceea, textul profetic de astãzi ne invitã sã aprofundãm în ce constã cunoaºterea lui Dumnezeu.
Aceastã cunoaºtere, mai înainte de a fi o temã de dezbatere teologicã, trebuie sã dea sens iubirii exprimate prin gesturile cele mai
concrete.
Isus a vãzut un om, cu numele de Matei, ºezând la biroul lui de vameº ºi i-a zis:
„Urmeazã-mã!”. Matei s-a ridicat ºi l-a urmat. În timp ce stãtea la masã în casa acestuia,
au venit o mulþime de vameºi ºi pãcãtoºi ºi au luat loc alãturi de el ºi de ucenicii lui.
Vãzând aceasta, fariseii au spus ucenicilor: „Pentru ce mãnâncã Învãþãtorul vostru cu
vameºii ºi pãcãtoºii?” Isus, auzindu-i, le-a zis: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci
cei bolnavi. Învãþaþi ce vrea sã spunã scriptura prin aceste cuvinte: «Milã vreau, nu
jertfã» Cãci n-am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi” (Mt 9,9-13).
Textul evanghelic al acestei duminici ne oferã douã exemple în care cuvântul lui
Dumnezeu, adresat cândva poporului prin profetul Osea, este pus în practicã într-un mod
diametral opus: 1. Chemarea vameºului Matei, care echivaleazã, în textul nostru, nu doar
cu alegerea unuia dintre apostoli, ci, mai mult, cu vindecarea unui bolnav (boala fiind
starea de pãcat în care se afla viitorul evanghelist prin modul în care îºi practicase profesia,
împreunã cu colegii sãi de breaslã); 2. Iniþiativa fariseilor de a „salva” „sfinþenia” lui Isus (ºi
a ucenicilor Lui) prin îndepãrtarea de „cei contaminaþi de pãcat”, cu care orice tip de
comuniune trebuie exclusã. Prin remarca sa, care face aluzie la cuvântul profetului Osea,
Isus confirmã faptul cã gestul sãu trebuie înþeles ca împlinire concretã (termenul de milã îl
cuprinde ºi-l concretizeazã pe cel de iubire) a voinþei Tatãlui. În plus, aceastã împlinire a
voinþei este pentru El (ca pentru oricare dintre ucenicii sãi) o adevãratã vocaþie.
Fiii lui Israel, plecând din Rafidim, au ajuns în pustiul Sinai ºi ºi-au stabilit tabãra acolo, chiar în faþa muntelui. Moise a urcat la
Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe înãlþimea muntelui ºi i-a zis: „Spune casei lui Iacob ºi vesteºte fiilor lui Israel: «Voi înºivã aþi
vãzut ce am fãcut eu în Egipt, cum v-am purtat ca pe aripi de vultur, pentru a vã aduce pânã la mine. Acum, dacã ascultaþi glasul
meu ºi pãziþi legãmântul meu, veþi fi partea mea aleasã între toate popoarele… Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor
sfânt»” (Ex 19,2-6).
Pentru ca sã înþelegem valoarea acestui text, trebuie sã ne reamintim faptul cã, deºi Dumnezeu a intervenit în favoarea urmaºilor
patriarhilor, stabiliþi deja de mult timp în Egipt (v. cele zece plãgi), în ziua ieºirii lor din þara sclaviei lor, evreii (ºi împreunã cu ei oameni din
multe alte neamuri) au plecat în dezordinea cea mai mare. În plus, în drumul cãtre muntele Sinai, a fost întrerupt în permanenþã de
vociferãri, revolte ºi neîncredere în prezenþa salvatoare a lui Dumnezeu în mijlocul lor. Or, iatã aceastã „turmã” ajunsã, cum-necum, la
poalele muntelui unde Domnul i se va revela ºi nu doar cã îi va reaminti toate câte a fãcut în favoarea ei, ci îi propune, dacã vor asculta
glasul lui ºi vor pãzi legãmântul lui, sã facã din ea parte aleasã între toate popoarele, împãrãþie de preoþi, popor sfânt… Mulþimea
Anul pastoral 11
acceptã acest Legãmânt (Ex 20) ºi va pleca de acolo bine organizatã, ca un adevãrat popor purtând în mod solemn, într-un chivot preþios,
cele douã table ale Legii. Aceastã zi poate fi, aºadar, consideratã ca o adevãratã zi de naºtere a Poporului ales pe care Dumnezeu ºi
l-a constituit dintr-o mulþime de fugari neisprãviþi. Cum sã nu vedem în acest gest a lui Iahve manifestarea iubirii neþãrmurite faþã de cei
pe care i-a purtat ca pe aripi de vultur pânã la locul consacrãrii lor?
Vãzând mulþimile, lui Isus i s-a fãcut milã de ele, pentru cã erau istovite ºi abãtute
ca niºte oi fãrã pãstor. Atunci le-a zis ucenicilor sãi: „Seceriºul este într-adevãr mare,
dar lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi, aºadar, pe Stãpânul seceriºului sã trimitã lucrãtori
în seceriºul lui”. Apoi, chemându-i la el pe cei doisprezece ucenici, le-a dat putere
asupra duhurilor necurate, ca sã le scoatã ºi sã vindece orice boalã ºi orice
neputinþã… (Mt 9,36-10,8).
ªi textul evanghelic al acestei duminici ne vorbeºte despre acele mulþimi care se
apropie de Isus, iar lui i se face milã de ele deoarece erau istovite ºi abãtute ca niºte oi
fãrã pãstor. Apropierea mulþimilor de Isus (reamintindu-ne, oarecum, scena din prima
lecturã) semnificã aici cãutarea acelui conducãtor care sã facã din ei un popor, în timp
ce seceriºul nu se vrea altceva decât reunirea într-un popor ordonat aidoma spicelor de
grâu în snopii care trebuie apoi duºi în hambar. Isus se angajeazã sã înfãptuiascã aceastã
reunire a celor care îl cautã prin instituirea grupului celor doisprezece ucenici cãrora
le-a dat puteri speciale de a vindeca în mulþimi orice boalã ºi neputinþã. Interesant este
cã aceastã vindecare are trãsãturile unui exorcism. Cu alte cuvinte aceste mulþimi sunt
deja victime ale unor duhuri ºi boli de care trebuie sã fie eliberate. Or, nu poþi „intra
într-un snop” atâta timp cât eºti afectat de vreun „duh necurat” sau de vreo „boalã”.
Ceea ce noi avem de fãcut este sã vedem ce „duhuri” sau „boli” ne istovesc astfel încât noi, deºi trãim, în realitate sã simþim cã viaþa
noastrã este fãrã sens ºi, mai apoi, lãsându-ne „eliberaþi” (printr-o spovadã bunã ºi printr-o dãruire totalã în braþele Mântuitorului) sã
redescoperim gustul adevãratei vieþi.
Eu, Ieremia, am auzit ameninþãrile poporului: „Învinuiþi-l, strigã ei; haideþi sã-l învinuim pe acest om care vede teroare pretutindeni!”.
Chiar prietenii mei pândesc sã vadã dacã mã clatin ºi zic: „Poate cã se va lãsa prins, vom pune mâna pe el ºi ne vom rãzbuna pe
el”. Dar Domnul este cu mine, ca un luptãtor puternic; de aceea prigonitorii mei se vor poticni ºi nu vor birui. Înfrângerea lor îi va
acoperi de ruºine; o veºnicã ruºine care nu se va uita!” (Ier 20,10-13).
Profetul Ieremia reprezintã, în contextul lecturilor duminicii a XII-a de peste an, figura omului drept care, tocmai pentru dreptatea ºi
pentru fidelitatea lui faþã de Dumnezeu, devine incomod pentru prietenii ºi contemporanii sãi. Întrucât profetul denunþã silniciile ºi nedreptãþile
lor, aceºtia se aliazã împotriva lui ºi se îndreaptã împotriva lui cu nenumãrate persecuþii, care mai de care mai elaborate ºi mai agresive.
Ceea ce urmeazã în text este exprimarea convingerii profetului cã nimic nu i se poate întâmpla atâta timp cât îl are aliat pe Dumnezeu.
Ba mai mult, bazat pe aceeaºi încredere, profetul se bucurã de mai înainte de dreptatea pe care Dumnezeu i-o va face, rãsplãtindu-i
astfel fidelitatea.
Isus a spus ucenicilor sãi: „Nu vã temeþi de oameni, cãci nimic nu este acoperit care sã nu
fie scos la ivealã ºi nimic ascuns care sã nu fie fãcut cunoscut. Ceea ce vã spun la întuneric,
vestiþi la luminã ºi ceea ce vã spun la ureche, predicaþi de pe acoperiºuri. Sã nu vã temeþi de cei
care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeþi-vã mai curând de acela care poate sã piardã
ºi sufletul ºi trupul în Gheenã…” (Mt 10,26-33) .
Deoarece ucenicii, angajaþi, ca ºi Învãþãtorul lor, sã vesteascã Evanghelia ºi sã o trãiascã cu
fidelitate, riscã sã devinã victime ale persecuþiilor, Isus le sãdeºte în suflet o convingere similarã celei
a profetului Ieremia: de persecutorii care le cauzeazã doar suferinþe fizice nu trebuie sã se teamã; de
temut sunt persecutorii care le pot ucide ºi trupul ºi sufletul.
Întrucât acest discurs se adreseazã tuturor celor care se simt chemaþi de Isus Cristos, în ce mãsurã
ne considerãm noi adevãraþi ucenici ai sãi, adicã creºtini? ªi apoi, care sunt temerile noastre ºi unde
se situeazã ele? Ce loc îi facem noi lui Isus în viaþa noastrã: cel al unui bibelou cu care ne-am obiºnuit
deja, pe care nu-l mai deranjãm de mult ºi de care nu ne mai lãsãm deranjaþi sau, poate, cel pe care
l-am lãsat sã ne cuprindã întreaga noastrã existenþã?
12 Anul pastoral
Reformarea cuvintelor
Continuãm ºirul episoadelor despre prietenie. Ne vom opri observa cã visul unei sexualitãþi libere de orice tabu s-a tradus
asupra „prieteniilor sexuale”. Anticipam deja în numãrul trecut într-o separare din ce în ce mai mare între exercitarea
cã termenul prietenie este impropriu în acest caz, iar din punct acesteia ºi iubire. „Prietenul” nu este decât un simplu
de vedere moral e o perversiune. Atenþionãm cã e vorba instrument de plãcere momentanã, sexul a devenit o tehnicã,
despre ceea ce ruineazã autenticitatea prieteniei ºi cât de a fost redus doar la dimensiunea sa biologicã. Consecinþele
departe ne situãm de acel dicton antic „amicus alter ego”. asupra relaþiilor de cuplu sunt grave; ele sunt tot mai scurte
Spre deosebire de prieteniile senzitive, care se construiesc ºi mai lipsite de responsabilitate. Femeile sunt frustrate de
pe o calitate realã sau artificialã a persoanelor, prieteniile imposibilitatea de a-ºi exprima emoþiile ºi sentimentele.
sexuale se construiesc pe o acþiune, anume pe exercitarea Bãrbaþii sunt condamnaþi sã rãmânã mereu adolescenþi. Sexul
dezordonatã a sexualitãþii. Cum morala este ºtiinþa acþiunii, „muºcã ºi fugi” a dus la umplerea tribunalelor pentru
ne dãm seama de ce „prieteniile sexuale” sunt calificate ca împãrþirea averilor, a conturilor în bancã ºi a fiilor. Prin
fiind imorale. expresia „muºcã ºi fugi” surprindem caracterul veninos al unei
Câmpul dezordinilor este vast. El acoperã o sferã care astfel de relaþii, pe de o parte, ºi instabilitatea sa, pe de altã
merge de la auto-erotism pânã la fapte înjositoare ca parte.
prostituþia, la preversiuni ca homosexualitea, pedofilia,
pederastia pe de o parte, la adulter, viaþã dublã, pe de altã
parte. Prima e o perversiune a firii, cea de-a doua a legãturii
Luxuria
matrimoniale. În cazul adolescenþilor ºi al tinerilor, o tratare Catehismul Bisericii Catolice defineºte astfel luxuria:
neserioasã a propriei sexualitãþi ºi o rezumare a acesteia la „dorinþa dezordonatã dupã plãcerea venericã, sau desfãtarea
un joc de tipul „muºcã ºi fugi”, este o formã de desfrâu ce dezordonatã în aceasta. Plãcerea sexualã este moralmente
duce, în fapt, la rãtãcire, la luxurie. dezordonatã când este cãutatã pentru ea însãºi, în mod izolat
În evaluarea acestor
dezordini va trebui sã
subliniem cã ele încalcã
una dintre virtuþile cheie
ale spiritualitãþii creºtine,
curãþia sau castitatea. La
baza lor se aflã o dorinþã
dezordonatã sau
adeseori bolnavã de
cãutare a plãcerii, care
se confundã cu fericiriea.
Muºcã ºi fugi!
Jurnalistul american
Mayron Magnet a fãcut
un studiu asupra aºa-
zisei revoluþii sexuale, în
SUA, din anii ‘60 ºi ‘70.
Autorul se întreaba:
„revoluþia sexualã
fãgãduia cã ne va face
mai fericiþi, mai împliniþi,
mai vii. Unde se aflã însã
aceastã fericire?” Apoi
Anul pastoral 13
de scopurile procreãrii ºi unirii”
(nr. 2351).
Asociaþia familiilor catolice
Tragedia vremurilor noastre „Vladimir Ghika”
este aceea de a considera
luxuria drept o înclinaþie În luna mai a.c., un grup de familii implicate activ în viaþa
naturalã ºi nu o veritabilã boalã Bisericii Catolice au constituit, în Bucureºti, Asociaþia Familiilor
a minþii ºi a inimii. Pentru a nu Catolice „Vladimir Ghika”. Scopul Asociaþiei constã în conservarea,
mai lupta împotriva rãului, se promovarea ºi aplicarea valorilor creºtine în viaþa de familie,
spune cã rãul nu este rãu. E printr-un angajament responsabil faþã de valorile familiei ºi ale
ipocrizia timpurilor noastre. vieþii, în vederea realizãrii unei societãþi civile bazate pe
Luxuria este un rãu care spiritualitatea familiei creºtine, având la bazã învãþãturile
slãbeºte omul din punct de Magisteriului Bisericii. De asemenea, Asociaþia se doreºte a fi un
vedere spiritual, moral, forum de dezbatere pentru factorii decizionali în vederea apãrãrii
psihologic ºi fizic. Îl face sclav vieþii de familie în societatea noastrã, o „voce” pentru apãrarea
al dorinþelor necurate. Voinþa familiei, în directã colaborare cu ierarhia Bisericii ºi în dialog cu autoritãþile ºi cu organismele locale,
devine prizonierã a poftelor naþionale ºi internaþionale.
trupeºti. Pe scurt, luxuria este Pentru realizarea scopului propus, Asociaþia îºi propune sã desfãºoare:
cãutarea plãcerii trupeºti în (a) activitãþi spirituale legate de cunoaºterea, însuºirea ºi aprofundarea învãþãturilor Bisericii
afara finalitãþii pe care Catolice, vizând apostolatul în viaþa de familie, evanghelizarea ºi formarea creºtinã a familiilor;
Dumnezeu a conferit-o (b) asistenþã psiho-socialã prin:
sexualitãþii umane. - consiliere psihologicã ºi socialã;
- consiliere ºi organizare de grupuri de suport în vederea consolidãrii ºi protecþiei familiei în
societatea româneascã: pregãtire pentru cãsãtorie, planning familial, întâlniri matrimoniale, susþinere
Între mizerie în vederea depãºirii perioadelor de crizã etc., conform principiilor creºtine;
ºi plãcere - consiliere pro-viaþã, în scopul prevenirii avortului;
Mizeria sexualã ºi afectivã - acordare de ajutoare materiale ºi/sau financiare persoanelor aflate în situaþie de crizã;
þine de alinierea „ordinii erotice” - elaborarea ºi susþinerea de programe de prevenire (droguri, alcool, tutun, prostituþie, delincvenþã
la ordinea economicã. Aºa cum juvenilã, avorturi etc.).
liberalismul economic (c) activitãþi educative prin:
genereazã o nouã sãrãcie, - vizitarea de biserici, muzee, monumente istorice etc.;
liberalismul sexual dã naºtere - acordarea de suport material / financiar în vederea dezvoltãrii aptitudinilor artistice sau sportive
unor noi forme de sãrãcie ale copiilor, adolescenþilor, tinerilor etc.;
afectivã. Liberalizarea - organizarea de meditaþii la materiile ºcolare, pentru diferite examene, sau la limbi strãine.
moravurilor este absolut (d) activitãþi culturale prin:
simptomaticã pentru societatea - colaborarea cu diferite instituþii, organizaþii, cu mass-media, prin prezentarea de propuneri
de consum. La urma urmei, conforme cu învãþãtura Bisericii Catolice, pentru depãºirea pericolelor cu care familia se confruntã în
liberalismul cultural n-a fãcut societatea actualã;
decât sã izoleze tot mai mult - organizarea de pelerinaje la diverse puncte de interes ale lumii creºtine, în þarã sau strãinãtate;
oamenii, sã-i facã egocentrici, (e) colaborãri cu alte organizaþii non-guvernamentale, cu persoane fizice sau juridice cu scop
incapabili sã-i aducã fericire lucrativ, din þarã sau strãinãtate, cu instituþii ale statului.
celuilalt. Departe de a favoriza O primã activitate desfãºuratã de membrii Asociaþiei a fost participarea acestora la comemorarea
bucuria simþurilor, revoluþia a 54 de ani de la trecerea la Domnul a patronului Asociaþiei, comemorare care a avut loc sâmbãtã,
sexualã a provocat o 17 mai, la mormântul Monseniorului Ghika, situat în
formidabilã dezvoltare a cimitirul Bellu Ortodox, din Bucureºti.
frustrãrilor ºi a depresiilor. În luna iunie a.c., Asociaþia organizeazã urmãtoarele
Eliberarea de tabu-uri, activitãþi:
eliberarea corpului a dus la - 7-8 iunie 2008 - Pelerinaj la ªumuleu Ciuc;
accentuarea singurãtãþii. - 28-29 iunie 2008 – Exerciþii spirituale la Mãnãstirea
În episodul urmãtor vom Carmelitanilor Desculþi, de la Snagov – Ciofliceni.
reveni asupra dezordinilor Invitãm, cu multã dragoste, cât mai multe familii
definite drept „prietenie creºtine, indiferent de confesiune, sã participe la acþiunile
sexualã”. Vom arãta cât de mult noastre. De asemenea, sperãm sã atragem o implicare
corup ele prietenia. activã a tuturor parohiilor catolice din Dieceza de
Bucureºti, precum ºi din întreaga þarã. Asociaþia poate fi
(Va urma)
(Va contactatã prin e-mail la adresa:
asociatiafamiliilorcatolice@yahoo.com
14 Reportaj
or Doctrinei Creºtine
Creºtine. Grãdiniþa, care funcþioneazã religioasã a parohiei greco-catolice
sub patronajul fundaþiei Mlãdiþa, se de care aparþin. Cunoaºterea
bucurã de calitatea procesului Liturghiei Bisericii greco-catolice este
educaþional oferit de educatoare ºi de o ºansã de a cunoaºte mai bine
atmosfera intimã ºi veselã în care copiii aceastã Bisericã sorã ºi de a crea o
îºi desfãºoarã activitatea. În prezent, în bazã solidã de înþelegere ºi de
grãdiniþã învaþã ºaizeci ºi ºase de copii, colaborare ecumenicã.
distribuiþi în trei grupe.
Tot dedicate copiilor sunt ºi activitãþile - Vorbiþi-ne despre iniþiativele în
pe care surorile le organizeazã în plan social!
cartierul bucureºtean în care locuiesc. În - Dupã ce am fãcut propunerea
apartamentul lor au de a înfiinþa o comisie de ecumenism
amenajat o salã în care copiii sunt aºteptaþi pentru din care fac parte ºi alte persoane consacrate a cãror carismã
cursuri de limbã francezã ºi pentru alte întâlniri de este îndreptatã spre relaþiile cu celelalte Biserici ºi confesiuni,
destindere. am crezut cã este bine sã ne organizãm ºi pentru activitãþile
sociale.
- Cât de importantã este educaþia în devenirea Pentru cã în dorinþa noastrã de a face multe lucruri pe plan
unui om? social ne-am confruntat cu foarte mari dificultãþi, am ajuns la
- Educaþia este foarte importantã! Modul în care concluzia cã ar fi bine dacã ar exista o comisie socialã care sã
cineva se formeazã în copilãrie se va rãsfrânge toatã urmãreascã formarea din punctul de vedere al doctrinei sociale
viaþa asupra persoanei. Omul are dreptul ºi are a Bisericii. De aceea, am propus organizarea unei astfel de
nevoie de educaþie. Omul trebuie sã fie capabil sã comisii în cadrul Conferinþei Superioarelor Majore din România.
se asume pe sine însuºi ºi sã intre în relaþie cu ceilalþi, În acest moment, avem ºase grupuri, în toatã þara (Sighet, Iaºi,
conºtientizând cã alãturi de el existã ºi altcineva. Roman, Oneºti, Bucureºti, Mangalia), ºi fiecare are câte douã
Pentru asta omul trebuie format deplin: caracter, animatoare. Acestea sunt pregãtite de specialiºti, în cadrul unei
inteligenþã, emotivitate. sesiuni anuale. Primele sesiuni de pregãtire au fost despre
În România lipseºte încã educaþia la viaþa Rerum novarum ºi despre sfântul Francisc din Assisi. Vreau sã
asociativã, care poate sã fie grup parohial, club spun cã am descoperit un Francisc pe care nu-l cunoºteam,
sportiv sau orice altfel de grup care sã determine am descoperit moduri extraordinare în care acest sfânt a lucrat
spiritul de iniþiativã ºi de concurenþã loialã. în societate.
Apartenenþa la un grup ne învaþã sã renunþãm la Aici, la Bucureºti, comisia socialã ºi-a propus sã le trimitã
ceva din noi sau pentru noi în favoarea celuilalt. De guvernanþilor o scrisoare prin care sã solicite rezolvarea
asemenea, ne învaþã sã gestionãm conflictele, sã-i problemei copiilor strãzii. La Roman, s-au hotãrât sã-i ajute pe
respectãm pe ceilalþi ºi sã socializãm. tineri sã cunoascã mijloacele naturale de planificare familialã.
Încã mai trebuie lucrat la promovarea omului în Poate nu facem lucruri extraordinare, dar trebuie sã se miºte
dimensiunea sa individualã ºi colectivã. ceva. Trebuie sã se vadã cã îi pasã cuiva de ce se întâmplã. ªi,
puþin câte puþin, se va schimba ceva. Sperãm!
- Ce activitãþi desfãºoarã Comunitatea de la Cluj?
- În 1997, de Sãrbãtoarea - Care credeþi cã este astãzi rolul
Buneivestiri, Consiliul general a persoanei consacrate?
decis sã trimitã în România alte - Persoana consacratã are misiunea
surori. Acestea au deschis o sã-L facã prezent pe Dumnezeu. Este o voce
comunitate la Cluj. Aici, surorile care are ceva de spus în Bisericã ºi în
sunt prezente în domeniul societate. O persoanã care poate sã se
învãþãmântului, în cel sanitar, în implice, alãturi de laici, în diferite acþiuni. Noi
pastorala tinerilor, în miºcarea facem parte din Bisericã, nu suntem izolate.
ecumenicã ºi în promovarea Activitatea noastrã din comunitate ºi alãturi
vieþii religioase în apostolat. Unul de laici încearcã sã schimbe în bine
dintre angajamentele misionare societatea ºi, dacã este posibil,
prioritare ale comunitãþii de aici mentalitatea.
este sã participe la viaþa
16 Oameni ai credinþei
Un proces interminabil,
Paul atacat de toþi
Faima apostolului Paul trecuse de mult graniþele micuþei dreptul sãu de cetãþean roman ºi, ca atare, “cere sã fie judecat
Palestine. Era acum cunoscut la Efes ºi la Corint, la Tesalonic ºi în de Cezar!”(Fap 25,11). La care guvernatorul Festus i-a rãspuns: ”Ai
Galaþia, era, în egalã mãsurã cunoscut ºi în patria lui, la Ierusalim. cerut sã fii judecat de Cesar, la Cesar te vei duce!”(Fap 25,12).
În timp ce unii îi admirau curajul misionar iar alþii dãruirea de sine Acest drept era, de fapt, un privilegiu pe care îl aveau doar puþini
în slujba lui Cristos, Paul avea totuºi un ghimpe, care-l rodea evrei. În felul acesta, evreii, dornici de rãzbunare împotriva lui Paul,
întruna ºi de care îi pãrea rãu; era propriul sãu popor. Aceºtia îl se vãd rãmaºi fãrã nici un fel de competenþã în cazul de faþã. Paul
voiau numaidecât mort, cãci toþi îl acuzau pe faþã cã a cãlcat cu invocã acest drept al sãu pentru a scãpa de furia Sanhedrinului ºi
bunã ºtiinþã legile iudaice. de acuzele ce i se aduceau, una mai murdarã
Fãrã sã se gândeascã prea mult la decât cealaltã. Paul cere, ºi i se aprobã,
posibilele acuze din partea evreilor, ºi în ciuda prezentarea în faþa unui tribunal imperial de la
tuturor avertismentelor ce veneau din toate Roma, care sã judece imparþial cazul sãu. Paul,
pãrþile, Paul pleacã, pentru ultima oarã, la ca cetãþean nãscut în diasporã, în oraºul Tars,
Ierusalim. El venea cu gândurile cele mai curate un oraº liber, situat la Marea Mediteranã, s-a
sã-i revadã pe “stâlpii Bisericii de la Ierusalim”, bucurat încã de mic de cetãþenia romanã, pe
aºa cum îi plãcea lui sã spunã ºi, totodatã, sã care o primeºte în mod gratuit. Totuºi, Paul este
le aducã ºi colecta în bani ce fusese strânsã obligat sã-ºi apere nevinovãþia ºi în faþa regelui
pentru ei de la comunitãþile de curând Irod Agrippa al II-lea, care pur ºi simplu este
încreºtinate în diasporã. Paul nici nu bãnuia cã impresionat de Paul ºi de înþelepciunea sa,
la Ierusalim îl aºteptau o mulþime de acuze, iar hotãrând ºi el cã este mai bine ca el sã plece
conaþionalii sãi îi cereau cu insistenþã moartea, la Roma.
ca sã termine odatã cu acest evreu pângãrit. E bine, când totul se terminã cu bine. Paul
În noianul de acuze ce i se aduceau din toate visa de multã vreme sã ajungã la Roma ºi sã
pãrþile, lui Paul îi surâde totuºi un gând. Aºa predice ºi acolo, în capitala imperiului,
cum este scris în Faptele Apostolilor, Paul este evanghelia lui Isus Cristos. Desigur, era
violent atacat de propriii sãi conaþionali ºi, în conºtient de preþul pe care trebuia sã-l
cele din urmã, arestat. Calvarul vieþii sale începe plãteascã pentru acest lucru, despãrþindu-se
de-abia acum, el este purtat ºi acuzat, în modul de patria pe care o iubea nespus de mult ºi
cel mai grav posibil, pe la toþi mai-marii vremii. plecând printre strãini. Creºtinilor din Roma,
Paul se vede constrâns sã se apere, Paul le scrisese cea mai importantã scrisoare
printr-un lung discurs, în faþa propriului popor, a sa. Acum venea el în persoanã sã dea
oferind detalii despre activitatea sa ºi prezentându-ºi toatã viaþa, mãrturie despre Isus din Nazaret. Ajuns la Roma, un oraº liberal
nepãtatã, în slujba lui Isus Cristos, descriind cu lux de amãnunte ºi cosmopolit, ”lui Paul i se permite sã locuiascã aparte împreunã
convertirea sa la creºtinism, petrecutã pe drumul Damascului (Fap cu ostaºul care îl pãzea!” (Fap 28,16) Paul se simte din nou un om
9,1-25), precum ºi pregãtirea sa temeinicã în ale religiei la ºcolile liber; procesul sãu nu a mai avut loc. El ia contact imediat cu
vremii. comunitatea evreiascã din Roma rezumând, încã o datã, cauza
Mai-marii poporului evreu rãspund la toate acestea cu pentru care el se aflã acum la Roma demonstrându-ºi, dacã mai
ameninþãri cu moartea. Atunci Paul admite sã fie dus la curtea era nevoie, nevinovãþia ºi fidelitatea faþã de iudaism ºi faþã de
guvernatorului Felix situatã în afara Ierusalimului în oraºul de Templul de la Ierusalim. De aici, de la Roma, Paul desfãºoarã un
coastã, Cesareea. Acesta îl reþine pe Paul în arest vreme de doi program, bine pregãtit, de evanghelizare, pentru a-l face cunoscut
ani. Evreii nu s-au calmat, ei continuau sã-i aducã lui Paul noi ºi pe Isus Cristos ºi pe aceste meleaguri din vestul Europei. El este
grave acuze, determinându-l pe Felix sã ia totuºi o atitudine în arestat din nou sub împãratul Nero, murind, conform unei tradiþii
privinþa sa. foarte vechi, ca martir pentru ataºamentul sãu pentru Cristos,
Între timp, cazul sãu devenise cunoscut de tot poporul. probabil în anul 67.
Constrâns de împrejurãri ºi dat fiind cã evreii rãutãcioºi erau V-aº ruga nespus de mult sã citiþi textul biblic din Faptele
într-o continuã agitaþie împotriva lui Paul, Felix se vede nevoit Apostolilor, de la capitolul 21 pânã la capitolul 28. Veþi avea
sã-l predea succesorului sãu în funcþia de guvernator, un oarecare satisfacþia, parcurgând aceste etape din viaþa apostolului Paul,
Porcius Festus. Spre surprinderea tuturor, apostolul Paul invocã sã descoperiþi mãreþia ºi profunzimea credinþei lui.
Oameni ai credinþei 17
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
Pr
Pr.. EUGEN BORTOª
Pr
Pr.. FRANCISC DOBOª
Transplanturile :
donare
sau
extirpare
de organe?
Imediat dupã 1989, adolescenþii ºi donatorul sau cei îndreptãþiþi nu ºi-au dat medical al consimþãmântului responsabil.
tinerii, dar nu numai ei, au adoptat, în consimþãmântul explicit în aceastã Prin aceastã procedurã, donarea de
numele libertãþii, tot ceea ce înseamnã privinþã. Transplantul de organe este organe este degradatã la stadiul de act
Occident, cu valori ºi nonvalori. Cele de pe conform cu legea moralã ºi poate fi vrednic obligatoriu ºi transformatã în extirpare de
urmã înseamnã nu numai concupiscenþã, de laudã dacã pericolele ºi riscurile fizice ºi organe.
ci ºi comerþ, din ce în ce mai rafinat (fum ºi psihice la care se expune donatorul sunt Departe de a favoriza „cultura donãrii
praf halucinogen, pofte epidermice, proporþionate cu binele urmãrit pentru de organe”, aceastã procedurã va face sã
grobianism de divertisment etc.). destinatar. Este inadmisibilã, din punct de se nascã o rãspânditã ºi justificatã
Pentru Statul român, „Occidentul vedere moral, provocarea directã a mutilãrii neîncredere faþã de autoritatea sanitarã, iar
postrevoluþionar”, cu dogmele sale, îl invalidante sau a morþii unei fiinþe umane
reprezintã astãzi „infailibila” Uniune fie ºi pentru a întârzia decesul altor
Europeanã. Aceasta, printre nenumãrate persoane” (Catehismul Bisericii Catolice nr.
valori, promoveazã multe politici împotriva 2296).
vieþii pe care, în spirit gregar, ºi România Având în vedere învãþãtura Bisericii, se
doreºte sã le urmeze. Pentru noi, problema cuvine sã facem unele precizãri, în contextul
va rãmâne întotdeauna aceea a viziunii modificãrii legii 95/2006 prin introducerea
asupra vieþii ºi a Pãstorului de urmat, printre noþiunii de ACORD PREZUMAT. A admite cã
nenumãraþi pãstori. Statul, în cazul morþii clinice ºi dacã
Printre abuzurile împotriva vieþii, cetãþeanul nu îºi exprimã în timpul vieþii, în
promovate de pãstorii politicii comunitare mod explicit, dezacordul faþã de
(avortul, homosexualitatea, eutanasia, transplantul de organe, poate considera
anticoncepþionalele), se aflã ºi transplantul aceastã atitudine drept accept implicit,
de organe în accepþiunea de ACORD presupune unele principii grave cum ar fi:
PREZUMAT. Prin acordul prezumat, practicã 1. Se insinueazã cã autoritatea publicã
ce se doreºte a fi legiferatã ºi în România, poate sã impunã cetãþeanului sã se personalul medical va fi suspectat cã va
Statul stabileºte cã orice cetãþean care nu pronunþe obligatoriu asupra unei teme atât simpatiza cu grupurile care acþioneazã în
ºi-a manifestat expres opoziþia faþã de de personale ºi delicate. sfera comerþului de organe.
donare devine automat, în momentul 2. Se insinueazã cã persoana nu poate În plus, prin extirparea statalã de
decesului, donator. Periculoasã abordare sã mai dispunã de propriul trup dacã nu îl organe, politica sanitarã se va îndrepta spre
a noþiunii de donare... prin insinuare. Mai revendicã, în prealabil, în mod explicit. legalizarea eutanasiei.
poate fi vorba, oare, în acest caz, de donare 3. Se pretinde cã familia rãposatului nu Biserica nu este împotriva donãrii de
sau mai degrabã de extirpare de organe?! ar mai avea nici un drept efectiv asupra organe, ci împotriva manipulãrii ºi
Este ca ºi cum, în momentul decesului, în destinaþiei trupului neînsufleþit. mercantilizãrii acesteia. Sã nu uitãm cã Îl
lipsa unui testament, bunurile defunctului Precizãm cã noþiunea de acord avem cel mai mare donator în ºi de viaþã,
ar intra, prin acord prezumat, în posesia prezumat este ilicitã, atât din punct de ºi încã Viaþa divinã: Isus Cristos.
Statului. vedere moral, cât ºi juridic. Este inadmisibil Soluþia la emergenþa transplantului de
Iatã care este poziþia oficialã a Bisericii principiul pe care aceasta se bazeazã: organe nu se va rezolva printr-o politicã de
Catolice referitoare la transplantul de tãcerea=acord, deoarece îl împiedicã pe extirpare totalitarã, ci printr-o operã de
organe: „Transplantul de organe nu este cetãþean sã facã o alegere conºtientã ºi sensibilizare ºi de cultivare a caritãþii ºi a
acceptabil, din punct de verere moral, dacã liberã, contravenind principiului etico- gratuitãþii conºtiente ºi explicite.
Arta de a trãi 21
Psihologul rãspunde Sfatul Medicului
Ce le oferim copiilor noºtri în vacanþã?
1. Unul dintre copiii mei a început sã spunã minciuni Ne gãsim în perspectiva vacanþei, preºcolari, ºcolari ºi studenþi, toþi se
ºi sã ºterpeleascã dulciuri din porþia celorlalþi. Nu e un bucurã la încheierea anului ºcolar. Relaxarea, dupã o muncã susþinutã,
copil rãu – minciunile le spune ca sã se salveze atunci reprezintã perioada de refacere a forþelor fizice ºi intelectuale. Ca pãrinþi avem
când se ºtie vinovat de ceva, iar dulciurile le furã pentru datoria sã cumpãnim modalitatea cea mai potrivitã ca aceastã perioadã sã
cã este prea pofticios. Cum sã procedez? fie pe cât de plãcutã, pe atât de folositoare. Atmosfera de familie, pe care
pãrinþii au datoria sã o întreþinã, cere efort pentru a fi disponibili la nevoile
Minciunile, ca ºi furturile, sunt fapte reprobabile. A copiilor, pentru a asigura petrecerea timpului liber mai mult în mijlocul naturii.
cãuta scuze înseamnã sã accepþi, cel puþin tacit, cã Copiii nu trebuie sa fie acaparaþi de televizor sau de calculator. Miºcarea în
faptele amintite nu sunt grave. Nu trebuie uitat cã aer liber, mici drumeþii, jocuri sportive, înot, pot constitui obiective atractive ºi
personalitatea se contureazã în aceastã perioadã a sãnãtoase. Trebuie sã atragem atenþia asupra unor pericole pe care le putem
copilãriei. Chiar dacã poate sã parã o comparaþie întâlni.
exageratã în acest stadiu, minciuna de acum se poate - Mersul în soare, fãrã a proteja capul cu o pãlãriuþã sau ºapcã, poate
transforma în evaziunea fiscalã de mai târziu, iar determina insolaþia. Dureri de cap, ameþeli, înroºirea feþei, febrã apar în acest
dulciurile <ºterpelite> pot fi înlocuite, în timp, cu obiecte caz. Persoana va fi dusã la umbrã sau într-o încãpere rãcoroasã ºi i se vor
valoroase. Ambele sunt fapte penale. Atunci nu vor fi pune comprese reci pe frunte. Dacã situaþia nu se îmbunãtãþeºte, va fi chemat
acceptate scuze cu legãturi din copilãrie. medicul.
Care ar fi cauzele? Mai întâi trebuie vãzut de ce - Expunerea la soare, pe plajã, se face gradat, cu precãdere în orele
copilul acela nu spune adevãrul, care sunt urmãrile dimineþii, spre a evita arsurile pielii. Cremele de protecþie ajutã la evitarea
atunci când spune adevãrul, dacã nu cumva acest arsurilor. Dacã s-au produs totuºi arsuri, se va turna alcool medicinal pe zona
exemplu este luat din familie, dacã pãrinþii au fost respectivã sau se va aplica iaurt în strat subþire.
categorici de la primele minciuni, sau le-au acceptat în - Se va evita consumul de îngheþatã sau bãuturi reci de la gheaþã, când
ideea cã prin ele copilul se dovedeºte isteþ, dacã doar organismul este supraîncãlzit ºi transpirat.
minciuna îi oferã acces la ceea ce îºi doreºte... De - Este importantã o hidratare corectã în perioada de varã.
asemenea, trebuie vãzut de ce furã, în loc sã încerce sã - Pentru evitarea diareelor, regula de spãlare a mâinilor înainte de masã
obþinã pe cale normalã. Presupunând cã nu este vorba trebuie respectatã. Nu se vor consuma fructe nespãlate. Se va folosi apa numai
de o boalã psihicã (cleptomanie), vã invit sã reflectaþi la din surse sigur potabile.
motivele pentru care copilul are nevoie de lucrurile altora - Se va evita consumul de alimente care nu au fost pãstrate în condiþii
ºi nu le primeºte de la dumneavoastrã. ªi, de asemenea, igienico-sanitare corespunzãtoare sau care prezintã cele mai mici semne de
sã vã gândiþi la reacþia pe care aþi avut-o prima datã alterare.
când aþi aflat de acest comportament. - Scãldatul nu se va face în locuri interzise sau periculoase. Se vor evita
Ce se poate face? O discuþie paºnicã, fãrã reproºuri, sãrituri în apã, necugetate.
dar cu o abordare maturã, adaptatã vârstei copilului. O - La înþepãturile de þânþari se aplicã tamponãri cu oþet diluat.
prezentare a inconvenientelor provocate de minciuni ºi Dacã s-au dat teme pentru vacanþã, se pot acorda una, douã ore pe zi în
furturi, a lipsei de valori umane ataºate acestor gesturi. acest scop. Pentru cei mici, scriere, dictãri, pentru cei mai mãriºori lecturi, cu
ªi, desigur, o mai puternicã implicare din partea întregii întocmirea fiºei pentru cele citite. Acestea se pot îmbina armonios cu probleme
familii în rezolvarea contextelor care îl îndeamnã sã aibã ºi exerciþii de matematicã.
acest comportament. Acum este momentul sã-l Pentru elevii care nu au fost destul de silitori în timpul ºcolii, vacanþa poate
dezobiºnuiþi de aceste tentaþii, cãci mai târziu, dacã se fi umbritã de pregãtirea pentru o corigenþã.
tranformã în habitusuri, vor fi asimilate ca mod de viaþã... Oricât de ocupaþi ar fi pãrinþii, ei sunt cei care le pot orândui copiilor un
iar vina dumneavoastrã va fi mare. Dacã vorbele nu program corect de îmbinare armonioasã a activitãþilor pe timpul vacanþei.
sunt eficiente, o variantã coercitivã poate fi aplicatã fãrã
reþinere, aceasta fiind, desigur, echilibratã ºi strict
centratã pe aspectul de corectat. Cunoscându-i
preferinþele, le-aþi putea valoriza punându-le în opoziþie
cu aspectele care vã deranjeazã. Ideea de bazã este
aceea cã nu puteþi aºtepta sã creascã în vârstã sau sã
vã complaceþi în argumentãri ale gesturilor lui,
condamnabile de altfel, sperând cã se vor rezolva de
la sine. Nu timpul este responsabil cu formarea copilului,
ci pãrinþii în primul rând, ajutaþi ºi de alte instituþii abilitate
în acest demers.
Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE Medic primar BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
22 Social
Vacanta
, mare la mare Distanþa pânã la mare
Începând cu noul sezon estival, parohia din Nãvodari oferã este de 1,5 Km, iar pânã în
posibilitate de cazare. Mansarda casei parohiale a fost amenajatã staþiunea Mamaia este de 8
pentru oaspeþi. Aceasta dispune de 8 camere: trei cu 2 paturi, trei km.
cu 3 paturi ºi douã cu 4 paturi. Fiecare camerã are baie proprie. Programul Sfintelor
La demisol a fost amenajatã bucãtãria ºi sala de mese de Liturghii:
100 de mp, existând astfel posibilitatea ca oaspeþii sã-ºi poatã - duminica ºi sãrbãtori
pregãti masa. Intrarea cãtre camerele de la mansardã este de poruncã - 09.30 ºi 18.00.
separatã de restul casei parohiale. În curte existã ºi un teren de - în cursul sãptãmânii -
joacã care poate fi folosit pentru diferite activitãþi cu grupuri de 18.00
copii ºi de tineri . Pentru cazare ºi alte informaþii: tel: 0241762607; 0723215349.
Preþul este de 30 de lei zilnic, pentru o persoanã. Pr
Pr.. NICOLAIE FFARCAª
ARCAª
Misiune 23
Experienþã misionarã
Inter viu cu pãrintele Cristian Piºta, vicar la parohia Bãrãrþia
Interviu
Copiii se întreabã…
în Ce sã-i spun lui Dumnezeu când mã rog?
Când ne rugãm, e uºor sã repetãm mereu aceleaºi cuvinte. Rugãciunea poate deveni ceva automat, un lucru pe care îl facem fãrã
sã-i dãm atenþie. Dar de fapt, atunci când ne rugãm trebuie sã ne gândim la ce vrem sã-i spunem lui Dumnezeu ºi, mai ales, e important sã
fim sinceri. Dumnezeu ºtie oricum care e situaþia noastrã, dar e bine pentru noi sã ne rugãm pentru cã aºa
ne punem în acord cu voinþa lui Dumnezeu ºi primim harul sã o îndeplinim. Isus ne-a învãþat cum sã ne
rugãm cu rugãciunea Tatãl nostru. Când ne rugãm, putem sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru cine este El
ºi pentru ceea ce face pentru noi. Apoi, îi putem cere iertare pentru greºelile noastre, spunându-i cã ne pare
rãu de relele pe care le-am fãcut. Putem ºi sã-i cerem lui Dumnezeu lucrurile de care avem nevoie, noi ºi cei
din jurul nostru. Dumnezeu se bucurã dacã noi îi vorbim despre tot ce ne preocupã.
Versete cheie: Iar când vã rugaþi, spuneþi aºa: Tatãl nostru, care eºti în ceruri... (Mt 6,9-13).
Versete ajutãtoare: Lc 11,1-13, 1Ts 5,17
Suflet tânãr 25
Gândul meu pentru tine/ri
Prietene,
Dumnezeu, Tatãl ceresc, a fãcut tot ce era posibil
pentru ca omul sã gãseascã pacea
ºi sã fie liber ºi fericit!
A creat lumea cu multã chibzuinþã ºi i-a dat-o omului.
În lumea creatã poþi admira perfecþiunea
ºi înþelepciunea divinã!
L-a creat pe om dupã „chipul” sãu
ºi i-a dat „suflu de viaþã”.
În omul creat poþi admira dorinþa acestuia
dupã iubirea ºi desãvârºirea veºnicã!
La „împlinirea timpului” l-a trimis pe Fiul sãu
ca sã-l „ridice” pe om ºi sã-l „sfinþeascã”. Campionatul Interdiecezan de Fotbal,
În Fiul poþi admira iubirea lui Dumnezeu faþã de om.
„Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
ediþia a VI-a, Sinaia 2008
încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut,
În perioada 15-18 mai 2008, s-a desfãºurat a VI-a ediþie a
ca oricine crede în el sã nu piarã,
acestui campionat devenit deja tradiþional în rândul tinerilor
ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16).
din diecezele ºi eparhiile din România. La aceastã ediþie au
Dumnezeu a pus, ºi pune mereu,
participat urmãtoarele echipe: 1. Blaj, 2. Bucureºti, 3. Câmpia
totul la dispoziþia omului.
Turzii, 4. Iaºi, 5. Lugoj, 6. Satu Mare, 7. Timiºoara. Anul acesta,
De ce? Pentru cã „Dumnezeu este iubire”
au participat, în premierã, douã echipe din aceeaºi eparhie
ºi vrea binele omului.
(Alba Iulia ºi Fãgãraº) care au fost denumite Blaj ºi Câmpia
Aºa este Dumnezeu!
Turzii.
Un Dumnezeu care dãruieºte.
Meciurile s-au disputat pe terenul de fotbal din cadrul
Dãruieºte fãrã sã þinã cont de generozitatea sa.
Hotelului Alexandros din Buºteni ºi, din cauza condiþiilor
Dãruieºte fãrã ca, de multe ori, sã fie înþeles.
meteo nefavorabile, în sala de sport a ºcolii generale din
Dãruieºte în ciuda pretenþiilor omului.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Buºteni. Echipele au fost împãrþite în douã grupe din care
s-au calificat în semifinale primele douã clasate.
Cele douã semifinale au fost: Iaºi – Bucureºti, scor 1-4 ºi
Rugãciune TTaizé
aizé în capela Câmpia Turzii – Satu Mare scor 3-2. Cel mai disputat meci a
Catedralei Sfântul Iosif fost semifinala Câmpia Turzii – Satu Mare care s-a decis în
Pe data de 03.06.2008, în capela Catedralei s-a organizat o final pe baza unui penalty acordat în ultimele minute de joc.
rugãciune de cãtre comunitatea din Taizé. Deºi tinerii din dieceza Oricum echipa din Câmpia Turzii a fost surpriza acestei
de Bucureºti participã de mulþi ani la întâlnirile organizate de competiþii, ajungând în finalã încã de la prima participare.
fraþii din Taizé în afara þãrii, este pentru prima oarã când se Clasamentul final a fost
organizeazã acest tip de rugãciune în dieceza noastrã. 1. Bucureºti,
Rugãciunea a fost animatã de un grup de tineri sub îndrumarea 2. Câmpia Turzii,
fratelui Fabian Rubio Navarro dar ºi de prezenþa Fratelui James, 3. Satu Mare.
responsabil pentru România în cadrul comunitãþii. Dânsul a fãcut S-au mai acordat premii pentru:
1. Golgetter: ªtefan Ioan Dãnuþ (Câmpia TTurzii) urzii)
un tur al României împreunã cu Superiorul Comunitãþii, Fratele
2. Cel mai tehnic Jucãtor: Ilie Cãtãlin(Bucureºti)
Alois, care a dorit sã vadã la faþa locului grupurile de tineri din
3. Cel mai bun portar : VVasile asile Mihai (Bucureºti)
România care participã în numãr foarte mare la întâlnirile
organizate atât în Taizé (Franþa) cât ºi în marile oraºe ale Europei
cu ocazia Pelerinajului de Încredere pe Pãmânt. În dieceza Dorim sã le mulþumim tuturor celor care au contribuit la
noastrã se intenþioneazã formarea unui astfel de grup de buna desfãºurare a acestei ediþii, în primul rând parohiilor
rugãciune care sã se întâlneascã cel puþin o datã pe lunã la din Bucureºti care, la fel ca în fiecare an, au sprijinit financiar
Biserica Italianã din Bucureºti. atât echipa din Bucureºti cât ºi alte cheltuieli generale, precum
Cei care doresc sã participe la acest tip de rugãciune pot lua ºi sponsorilor: Sc Christine Top Fashion, Sc Ronastym ºi Sc
legãtura cu Claudiu Roznovszky la nr. de tel. 0724.376.455 sau Emi Mar Spedition. De asemenea, mulþumim tuturor celor care
pe adresa roznovszky@yahoo.com. Informaþii suplimentare se au sprijinit prin voluntariat organizarea acestei ediþii.
CLAUDIU ROZNOVSZKY
pot gãsi ºi pe www.tic.ro la rubrica Întâlniri ale Tineretului.
CLAUDIU ROZNOVSZKY Paginã realizatã de ROXANA ROTARU
ROTARU
26 Lecturi
ANA-MARIA BOTNARU
Specializãri: adevãr
adevãr,, iubire, caritate
ºi dreptate. Experienþa: 2000 de ani
Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi Pace - „Compendiu de doctrinã socialã a Bisericii“
Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 669 p.
Ca sã vã spun drept, de mult aºteptam sã îmi cadã în mânã o demers de gândire ºi acþiune creºtinã: „Planul de iubire al lui
astfel de carte. De la o vreme, mã preocupã doctrinele economice Dumnezeu faþã de omenire“, „Misiunea Bisericii ºi doctrina socialã“,
ºi teoriile sociale. ªtim unde ne-a dus comunismul - care proclama „Persoana umanã ºi drepturile sale“, „Principiile doctrinei sociale
sus ºi tare grija faþã de om, egalitatea de ºanse, dreptul la muncã a Bisericii”, „Familia, celulã vie a societãþii“, „Munca umanã“, „Viaþa
ºi alte minciuni poleite. Noi am avut norocul sã nu trãim economicã“, „Comunitatea politicã“, „Comunitatea internaþionalã“,
comunismul în consecinþele sale extreme. Dacã nu mã credeþi, „Ocrotirea mediului natural“, „Promovarea pãcii“, „Doctrina socialã
întrebaþi-i pe nord-coreeni. Problema e cã nici capitalismul nu stã ºi acþiunea eclezialã“, „Pentru o civilizaþie a iubirii“.
prea bine: seamãnã cu o junglã unde singura lege este a celui Multe sunt problemele cu care ne confruntãm astãzi, iar
puternic. Iar puternic este cel care are bani - foarte mulþi bani. ªi Biserica are un rãspuns pentru ele. În unele þãri - ºomajul ºi sãrãcia,
capitalismul mai are o problemã - filozoficã ºi epistemologicã: în altele - goana dupã profit, obsesia creºterii economice, munca
gândeºte totul - dar absolut totul - în termeni de rentabilitate ºi disperatã, pânã la epuizare ºi depresie. Rolul politicii - cãutarea
profit. Iar asta nu e doar greºit, ci ºi extrem de periculos. Ce sã unui bine comun. Proprietatea privatã. Societatea civilã.
caute legile economice în învãþãmânt, artã, religie, sãnãtate? Democraþia. Singurul element de coagulare socialã este caritatea.
ªcolile cu rezultate slabe sau cu numãr mic de elevi sunt Demnitatea familiei. Criza familiei. Bãrbatul ºi femeia. Drepturile
ameninþate cu desfiinþarea, un pictor e judecat dupã numãrul de copilului. Educaþia ºi sãnãtatea. Demnitatea persoanei umane -
tablouri vândute (chiar dacã ele sunt proaste), sistemul de sãnãtate avortul ºi eutanasia. Scandalul intervenþiilor asupra embrionului
este „împovãrat“ de numãrul mare de bãtrâni sau de handicapaþi, uman. Descifrarea genomului uman: victorie epocalã sau pericol
pacienþii mor aºteptând nu-ºtiu-ce aprobare de la casa de mortal? Obsesia (rasistã) a copilului perfect. Spaima în faþa bolii ºi
asigurãri… Nu, hotãrât lucru, nici comunismul criminal, nici a suferinþei fizice - realitatea omniprezenþei acestora - pãcatul
capitalismul sãlbatic nu reprezintã soluþia. Specialiºtii ne spun cã indiferenþei umane ºi sociale - eforturile Bisericii de a alina suferinþa
nu avem de ales decât între acestea douã. Ce aþi zice totuºi de o celor mai sãraci dintre sãraci. Libertatea de conºtiinþã ºi libertatea
a treia cale? Sã dãm jos de pe soclu religioasã. Biotehnologiile. Dreptul ºi
capitalismul ºi democraþia ºi sã le datoria de a munci - dreptul de a fi
supunem permanent exigenþelor plãtit în mod just. Criza ecologicã -
creºtinismului. Lumea în care trãim ar planeta nu este un coº de gunoi.
arãta cu totul altfel. Resursele nu sunt nelimitate. O
„Compendiul de doctrinã realitate înfricoºãtoare: terorismul.
socialã a Bisericii“ este în fapt o Armele ºi rãzboaiele. Crizele
confruntare detaliatã a problemelor economice ºi umanitare.
economico-sociale contemporane cu Documentul elaborat de
exigenþele Sfintei Scripturi. Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi
Vechiul ºi Noul Testament ne Pace subliniazã necesitatea
învaþã sã privim lumea cu smerenie ºi mãrturiei creºtine în lumea
dreptate. În paginile compendiului ni contemporanã. O mãrturie
se reamintesc adevãruri parþial uitate permanentã, în cuvânt ºi faptã, o
astãzi: noi nu suntem stãpâni - nici mãrturie a vieþii de fiecare zi.
asupra pãmântului, bogãþiilor ºi Adevãrul, iubirea, caritatea ºi
roadelor sale, nici asupra semenilor dreptatea nu sunt facultative pentru
noºtri sãraci ºi lipsiþi de putere. cei botezaþi. Biserica le proclamã de
Nedreptatea faþã de om este 2000 de ani. Toþi avem obligaþia de
nesocotirea dreptãþii lui Dumnezeu. a respecta poruncile lui Dumnezeu
Simpla trecere în revistã a ºi ale Bisericii. Numai aºa putem
capitolelor ne oferã o imagine edifica o civilizaþie a iubirii, a dreptãþii
edificatoare asupra acestui vast ºi a pãcii.
Educaþie media 27
MARINA FFARA
ARA
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Biserica în timpul
lui Constantin cel Mare (306-337)
Edictul de la Milano (313) ajuns stãpân peste tot întinsul Imperiului Roman, în anul 323. El a
În numãrul trecut al revistei noastre, am evocat anul 313 pentru continuat sã-i ocroteascã pe creºtini, le dãdea posturi în funcþiile
importanþa sa datoratã edictului. Acest act, dat de cei doi împãraþi publice, le-a ordonat respectarea duminicii, i-a invitat pe conducãtorii
ce conduceau în mod unitar Imperiul Roman, Constantin ºi Liciniu, din provincii, încã pãgâni, sã pãrãseascã cultul idolatru ºi a acordat
consfinþeºte un moment de cotiturã în istoria Bisericii pentru cã anula drepturi oraºelor care nimiceau altarele zeilor mincinoºi, îndemnând
toate prescripþiile date de împãraþii romani împotriva creºtinilor ºi, populaþia sã se lepede de ei. Mai târziu, a oprit þinerea sãrbãtorilor
mai mult, creºtinismul devenea religie permisã. Precizãm cã religia pãgâne ºi a pus sã se închidã templele, în afarã de cele din Roma.
creºtinã nu devine acum religie de stat, aºa cum greºit afirmã unii, Dar lucrul cel mai folositor, cu adevãrat, pentru Bisericã a fost ordinul
ci mai târziu (în anul 380) prin împãratul Teodosiu. pe care l-a dat de a face, pentru diferite biserici, 50 de cópii ale
Bibliei greceºti. În acest timp, când tiparul nu era cunoscut, cãrþile
De ce nu este Constantin sfânt se înmulþeau prin cópii fãcute la mânã ºi care costau foarte scump.
ºi în Biserica Romei? Acesta era un dar bogat ºi folositor în acelaºi timp, pe care împãratul
L-a ucis pe fiul sãu Crispus învinuit pe îl fãcea Bisericilor.
nedrept de conspiraþie, ºi-a înecat în baie a Constantin a lucrat deci în toate felurile ca
doua soþie, Fausta, a fost botezat cu puþin timp sã înlocuiascã pãgânismul cu religia cea
înaintea morþii, dupã unii istorici de cãtre nouã, cel puþin din afarã. Dar care au fost,
episcopul semiarian Eusebiu de Nicomedia, pentru Bisericã, urmãrile acestei legãturi cu
iar dupã alþii, mai sigur, de Papa Silvestru al puterile lumii? Triste ºi neplãcute în toate
Romei. ªi-a pãstrat titlul de „Pontifex Maximus” privinþele. Biserica, al cãrei conducãtor
toatã viaþa, cãci era înconjurat de o nobilime ajunsese, de fapt, chiar împãratul, deºi pãrea
ºi un patriciat roman în majoritate pãgân ºi întotdeauna plin de bunãvoinþã faþã de
numai aºa putea supraveghea orice acþiune episcopi, a fost aºezatã într-o strânsã
pãgânã împotriva creºtinismului. Constantin dependenþã de stat, ea, care nu trebuia sã-l
a vãzut în creºtinism ºi un factor al menþinerii aibã drept conducãtor decât pe Cristos.
unitãþii imperiului, grav ameninþat de cultele pãgâne strãine adoptate
de mulþi romani ºi de “barbarii” ce înconjurau ameninþãtor Imperiul. Constantin ºi Conciliul de la Niceea (325)
Lipsurile lui Constantin cel Mare sunt însã multe. N-a aplicat în viaþa Arie, un preot din Alexandria, susþine cã fiinþa lui Dumnezeu
sa personalã preceptele creºtine; a fost tiran cu ai sãi. este unicã ºi incomunicabilã, ºi trage concluzia cã Fiul nu are o naturã
identicã cu Tatãl. Separând firea Tatãlui de cea a Fiului, Arie face o
Importanþa lui Constantin pentru creºtinism diferenþã între „nãscut” ºi „creat”, de unde inferioritatea Fiului. Fiul e
Trebuie sã spunem lãmurit, pe de altã parte, cã dorinþa lui Dumnezeu nu în mod adevãrat, prin naºtere din veci din Tatãl, ci
Constantin de a statornici, a întãri ºi rãspândi creºtinismul n-a putut este creat, de aceea El are un început. Arie ºi-a formulat erezia
fi tãgãduitã niciodatã. Nu s-a folosit de constrângere violentã faþã spunând: „A fost un timp când Fiul nu era”, adicã Tatãl a existat
de cei care rãmâneau credincioºi pãgânismului, dar a sprijinit înainte de - ºi fãrã - Fiul. Fiul nu este de aceeaºi naturã cu Tatãl, dar
creºtinismul din toate puterile lui ºi ºi-a întins ocrotirea asupra celor se deosebeºte de celelalte creaturi. El e cea dintâi dintre creaturi,
care îl mãrturiseau. Astfel, a pus sã se construiascã o mulþime de înþelepciunea creatã sau „chipul” lui Dumnezeu, instrumentul prin
biserici ºi îi silea pe pãgâni sã facã la loc pe cele pe care le care Tatãl a creat celelalte creaturi. Aceastã erezie a fost condamnatã
distruseserã; li s-a încuviinþat comunitãþilor creºtine sã primeascã la Niceea, unde Constantin i-a adunat pe episcopii Bisericii.
donaþii; chiar el le-a dat bogate daruri. Membrii clerului creºtin s-au Practic, împreunã cu episcopul Hosius, reprezentantul Papei
bucurat de toate drepturile pe care le aveau altãdatã preoþii pãgâni. Silvestru, bãtrân ºi bolnav, absent la Conciliul din Niceea (325), Sfântul
Au fost încãrcaþi cu onoruri ºi bogãþii, scutiþi de sarcinile publice ºi Atanasiu a alcãtuit Simbolul CredinþeiCredinþei, aprobat aproape în
au primit, pentru plata ºi întreþinerea cultului, sume serioase din unanimitate de cei 318 episcopi, sub preºedinþia de onoare a
venitul fiecãrei cetãþi. împãratului Constantin cel Mare ºi a delegaþilor papali: episcopul
Prima grijã a lui Constantin, venind la domnie, a fost de a publica, Hosius (Osie) ºi preoþii Vitus ºi Vicentius. Tot acest conciliu adoptã
în înþelegere cu Licinius, împãratul din Orient, un edict de toleranþã hotãrârea ca sãrbãtoarea Paºtilor sã fie sãrbãtorit în întreaga Bisericã
care oprea orice persecuþie. Cum mai târziu Licinius a nesocotit acest în Duminica ce va urma dupã luna plinã de dupã echinocþiul de
edict, Constantin a gãsit motiv sã-i declare rãzboi. L-a învins ºi a primãvarã.