Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
164Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Comunicarea nonverbala: limbajul lucrurilor, culorilor, timpului

Comunicarea nonverbala: limbajul lucrurilor, culorilor, timpului

Ratings: (0)|Views: 10,291 |Likes:
Published by ancutza_x

More info:

Published by: ancutza_x on Jun 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2013

pdf

text

original

 
CAPITOLUL 1: COMUNICAREA1.1 Definiţia comunicãrii
În comunicarea interpersonalã, cuvintele nu sunt de-ajuns. Uneori, apelul la cuvinteeste chiar inutil (când este zgomot, când distanţa dintre interlocutori este mare, când nucunoaştem limba vorbitã de celãlalt etc.).Prin „comunicare“ vom înţelege orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor de la o entitate socialã (persoanã, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediulmesajelor. Dacã etimologia conceptului de „comunicare“ este clarã:
communico
,
are
,
avi
,
atum
semnificã, în limba latinã, acţiunea de a face ceva comun, de a împãrţi cu cineva, dea împãrtãşi, nu acelaşi lucru se poate spune despre înţelesul termenului în literatura despecialitate. În urmã cu peste treizeci de ani, Franck E.X. Dance (1970) enumera nu mai puţin de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare:1) schimb verbal de gânduri sau idei;2) proces prin care noi îi înţelegem pe alţii şi, alternativ, ne strãduim sã fim înţeleşi de ei;3) interacţiune (chiar la nivel biologic);4) proces care ia naştere din nevoia de a reduce incertitudinea, de a acţiona efectiv şi de aapãra sau întãri eul;5) proces de transmitere a informaţiilor, ideilor, emoţiilor sau priceperilor prin folosireasimbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.);6) transfer, schimb, transmitere sau împãrtãşire;7) proces care uneşte pãrţile discontinue ale lumii vii;8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora;9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon,telegraf, radio, curieri);10) proces de îndreptare a atenţiei cãtre o altã persoanã în scopul reproducerii ideilor;11) rãspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul;12) transmitere a informaţiei (care constã din stimuli constanţi) de la o sursã la unreceptor;
 
13) proces prin care o sursã transmite un mesaj cãtre un receptor cu intenţia de a-iinfluenţa comportamentele ulterioare;14) proces de tranziţie de la o situaţie structuratã în general la o altã situaţie, aflatã într-oformã perfectã;15) mecanism prin care se exercitã puterea
1
.
1.2 Axiomele comunicãrii: Scoala de la Palo Alto
Şcoala de la Palo Alto (un mic oraş situat la sud de San Francisco) desemnează ungrup de cercetători din domenii diferite, care şi-au concentrat activitatea asuprastudiului comunirii. Principalii exponenţi ai Şcolii de la Palo Alto, PaulWatzlawick, J.H. Beavin şi D. Jackson îşi concentrează cercetările pe relaţiile dintreelemente, mai mult decât pe acestea din urmă luate separat, menţionând faptul căorice comportament uman are valoare comunicativă.Cei trei autori consideră, aşadar, în lucrarea lor de referinţă intitulată
 Pragmaticsof Human Communication. A Study of Interactional Patterns, Pathologies and  Paradoxes
, că procesul de comunicare debutează mai ales ca relaţionare; am adăugafaptul că, odată cu globalizarea, comunicarea pare să revină cu mai mare insistenţă laaceastă primă caracteristică a ei.
2
 Prin
 Axiomele comunicării,
Paul Watzlawick (Şcoala de la Palo Alto) evidenţiazăacest aspect preponderent de relaţionare ce caracterizează comunicarea:
 Axioma nr.1.
„Este imposibil să nu comunici” (P. Watzlawick…, 1967, 51).
Ne este prezentat un enunţ foarte concis. Orice persoană, deşi nu comunică directîntr-un anumit moment, transmite în mod inevitabil celor din jur mesaje despre sine .Felul în care merge sau stă , mişcarea muşchilor feţei sau a membrelor , hainele pecare le poartă, felul în care intră sau iese într-o încăpere, tunsoarea, accesoriile(brăţări, inele, cercei, ceas), totul vorbeşte despre acea persoana, indiferent demoment.
1
 
“Comunicarea. O abordare praxiologicã.” Fârte, Gheorghe-Ilie. (2004). Iaşi: Casa EditorialãDemiurg.p 16
2
Laborator de comunicare, Livia Durac
 
Detalii despre o persoana ies la iveală indiferent dacă doreşte să comunice sau nu, prin simplul fapt al existenţei materiale în acel moment.
 Axioma nr.2:
„Orice comunicare implică existenţa unui conţinut şi a uneirelaţii astfel încât (conţinutul - n.n.) cel mai recent îl conţine pe cel mai vechi şi este,în acest fel, o metacomunicare.” (P.Watzlawick…1967, p.54).
Pentru a înţelege această axiomă este necesarã definirea noţiunilor utilizate.Conceptul exprimat, în mod curent, prin termenul „comunicare” nu se limitează lasimpla transmitere a informaţiilor, ci implică întotdeauna o relaţie.Comunicarea cuprinde nu numai
conţinutul 
, (ceea ce este spus ) , ci şi
relaţia
, maiexact modul personal a celui ce transmite informia, şi modul personal alinterlocutorului său de a interpreta informaţia respectivă, de a acorda anumiteseminificaţii conţinutului respectiv. Un dialog, astfel, nu este limitat doar la cuvintelece îl compun, ci conţine de asemenea, o componentă non-verbală (poziţia în spaţiu ainterlocutorului – cel aflat în picioare în faţa unui prezidiu va fi receptat altfel decâtcel ce sta pe scaun; limbajul trupului – cel ce prezintă o propunere de afaceri în timpce are un limbaj al trupului defensiv sau închis va fi receptat diferit de cel ce esteîncrezător în sine şi cu braţele deschise; intonaţie – o poruncă spusă în şoaptă este percepută diferit de o poruncă spusă cu voce ridicată, pe un ton ferm), aceastăcomponentă indică modul în care trebuie înţeles sau interpretat mesajul în contextulrelaţiei - daca o anumită propoziţie este sugestie, glumă, ordin, ameninţare, etc. Prinurmare, această parte a comunicării este numită partea „ meta „ , respectiv cadrul deîntrebuinţare a mesajului. Relaţia care influenţează conţinutul, plasându-se la unnivel superior, este metacomunicare.Albert Mehrabian ( n. 1939 ), profesor de psihologie în cadrul UCLA, a publicat otepe la mijlocul anilor ‚70: „Decoding of inconsistent communication“, în caresusţinea că elementele unei comunicări de succes sunt : 7% cuvintele, 38% tonul vocii, şi55% componenta vizuală a celui ce comunică. Această teorie a fost ulterior reluata de alţispecialişti în comunicare, precum Allan Pease (n. 1952) , autor al cărţii
 Limbajul Trupului
.Potrivit acestei teorii, o exprimare din care lipseşte tonul vocii şi/sau componentavizuală, este, în majoritatea cazurilor, greşit înţeleasă de interlocutor.

Activity (164)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Odette liked this
andreimotausrl liked this
Adina Sorohan liked this
Felicia Murgoci liked this
Simona Bitiusca liked this
Cătălina Russu liked this
Năstase Miruna liked this
Balajan Anutza liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->