Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
41Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Politica Comerciala Si Vamala

Politica Comerciala Si Vamala

Ratings: (0)|Views: 2,178|Likes:
Published by mary-ld

More info:

Published by: mary-ld on Jun 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/29/2013

pdf

text

original

 
CAPITOLUL ICONCEPTUL POLITICII COMERCIALE
Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unei tari, care vizează sfera relaţiilor economice externe aleacesteia si include totalitatea reglementarilor adoptate de câtre stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar,valutar, etc.) in scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe si a protejării economiei naţionale de concurentastrăina.Având in vedere faptul ca relaţiile comerciale externe au fost si continua sa fie un factor important al creşterii economice, principalulobiectiv pe termen lung al politicii comerciale a oricărui stat este stimularea dezvoltării economice naţionale, la adăpost de concurentastrăina. De aici rezulta ca politica comerciala indeplineste 2 funcţii :
de promovare a relaţiilor economice internaţionale;
de protejare a economiei naţionale de concurenta străina si in principal a statelor dezvoltate prin reglementare si controlulimporturilor, stimularea exporturilor, realizarea echilibrului in balanţa de plaţi externe si sporirea rezervelor valutare ale statului si aleagenţilor economici.Din obiectivele pe termen lung deriva o multitudine de obiective pe termen scurt si mediu, pe care statele le pot urmări cu ajutorulinstrumentelor si masurilor de politica comerciala cum sunt:
 perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;
anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale;
imbunatatirea raportului de schimburi prin sporirea puterii de cumpărare a exporturilor.In general in domeniul politicii comerciale se acţionează cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente şi măsuri:1.de natură tarifară2.de natură netarifară3.de natupromionaşi de stimulare.În general primele 2 categorii de instrumente vizează cu precădere importul, iar cea de a doua categorie vizează export
1.POLITICA COMERCIALĂ TARIFAP
olitica vamală este o componentă a politicii comerciale a unui stat, cuprinzînd totalitatea dispoziţiilor legale cu privire laintrarea şi ieşirea în sau din ţară a mărfurilor. Instrumentul principal de realizare a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde taxelevamale.
Taxele vamale
sînt impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor care trec graniţele vamale ale ţării respective. Taxelevamale pot fi clasificate după următoarele criterii:
obiectul impunerii vamale sau felul operaţiei de comerţ exterior;
scopul instituirii taxei vamale;
modul de percepere a taxei vamale;
modul de fixare a taxei vamale.După
obiectul impunerii
, taxele vamale se clasifica in: taxe vamale de import, pentru protejarea producţiei naţionale, taxe vamale deexport, destinate în principal limitării exportului unor produse de bază, în vederea prelucrării lor pe plan intern şi taxe vamale de tranzit pentru mărfuri străine care traversează teritoriul statului respectiv.Având în vedere
scopul impunerii vamale
, se disting taxele vamale protecţioniste, care urmăresc îmbunătăţirea balanţei comercialeşi taxe vamale cu caracter fiscal pentru obţinerea de venituri de la bugetul statului. Ele se deosebesc după nivelul impunerii. Cele care auun nivel ridicat sânt protecţioniste, iar cele cu un nivel scăzut au caracter fiscal.Ţinînd seama de
modul de percepere a taxelor vamale
, acestea pot fi: specifice, cînd se percep pe unitatea de măsură fizică amărfurilor, ad valorem, când se aplica sub forma unei cote procentuale raportată la valoarea vamală a mărfii importate şi mixte, când se percep ca adaos la cele ad valorem, atunci când acestea nu sunt suficient de protecţioniste.După
modul de fixare
, taxele vamale se împart în patru categorii: taxele vamale
autonome
, de regulă mai ridicate, stabilite de stat ţnmod independent şi nu pe bază de înţelegeri cu alte state, percepute asupra mărfurilor provenite din ţările cu care statul respectiv nu aplicaclauza naţiunii celei mai favorizate; taxele vamale
convenţionale
fixate de stat prin înţelegerea cu alte state cu care îşi acordă clauzanaţiunii celei mai favorizate; taxele vamale
 preferenţiale
, stabilite la un nivel redus, comparativ cu restul taxelor vamale, aplicate tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite ţări, fără a se extinde asupra mărfurilor provenind din celelalte ţări, de exemplu, celeexistente între fostele metropole şi colonii, în cadrul grupărilor integraţioniste, între C.E.E. şi ţările asociate în cadrul S.G.P., ele reprezintăo derogare de la clauza naţiunii celei mai favorizate; taxele vamale
de retorsiune
, apărute, de regulă, ca răspuns la politica comercialăneloială a altui stat; acestea îmbracă 2 forme: taxele vamale antidumping percepute de către stat peste taxele vamale obişnuite, pentru aanihila efectele dumpingului, şi taxele vamale compensatorii
 
, pentru a înlătura efectele subvenţionării exporturilor sau a primelor deexport.
Tariful vamal
este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxele vamale percepute asuprafiecărui produs sau grupe de produse în parte.Clasificarea mărfurilor în tarifele vamale s-a făcut si se face în funcţie de o serie de criterii; alfabetic, în funcţie de origineamărfurilor, în funcţie de gradul de prelucrare sau o combinaţie de criterii, ţinându-se seama de toate criteriile menţionate. În decembrie1950 a fost adoptat Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles, numit în prezent Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamală, acceptat până în prezent de circa 140 de ţări.Pe baza tarifelor vamale, producţia internă poate fi protejată împotriva concurenţei străine, se pot negocia concesii în domeniul politicii vamale sau se pot institui discriminări în relaţiile cu anumite state.
 
Concesiile vamale pot îmbrăca forma reducerilor directe de taxe vamale, mergând până la eliminarea lor completă sau formaconsolidării acestora, adică a menţinerii lor la nivelul existent pe o perioadă de timp determinată.În cadrul negocierilor tarifare se pot aplica mai multe metode de reducere a taxelor vamale, cum sunt:
metoda reducerii directe a taxelor vamale, fie “produs cu produs” sau “ţară cu ţară” , specifică tratativelor bilaterale;
metoda reducerii lineare şi reciproce, care presupune reducerea tuturor taxelor vamale cu acelaşi procent şi este specificătratativelor multilaterale. Această metodă nu rezolvă însă problema disparităţilor tarifare, adică a reducerii diferenţei dintre nivelul taxelor vamale ale mai multor ţări pentru acelaşi produs;
metoda armonizării taxelor vamale, potrivit căreia reducerea este cu atât mai mare cu cât acestea sunt mai ridicate.
Teritoriul vamal 
este teritoriul pe care se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală.Teritoriul vamal de regulă coincide cu teritoriul ţării. Însă la etapa actuală această regulă mai mult prezintă o excepţie. Când statelehotărăsc să creeze pe teritoriul ţării zone de antreprenoriat liber sub diferite forme, atunci teritoriul vamal al acestei ţări se restrânge. Încazul când câteva ţări convin să creeze o uniune vamala, atunci are loc fenomenul extinderii teritoriului vamal.Uniunile vamale şi zonele de liber schimb au determinat apariţia efectului de creare de comerţ, prin care se înţelege apariţia de noifluxuri în cadrul uniunii vamale, care înlocuiesc sursele de furnizare mai puţin eficiente cu sursele de furnizare interne cele mai avantajoasedin punct de vedere al costului , precum şi a efectului de deturnare de comerţ, care presupune înlocuirea surselor de furnizare a mărfurilor,din afara uniunii vamale, cu surse interne ale costului de producţie, dar devenite artificial mai competitive datorită neaplicării taxelor vamale în schimburile reciproce ale uniunii.
2.POLITICA COMERCIALĂ NETARIFARĂ
 Politica comercială netarifară
prezintă un complex de reglementări care limitează sau deformează fluxul internaţionale bunuri,îndeosebi menţinerea importului sub control, în scopul protejării pieţei domestice şi/ sau echilibrării balanţei de plăţi externe.După unele estimări numărul barierelor netarifare atinge cifrele de 2000 pentru mărfuri şi 500 pentru servicii. Aceste obstacole sedeosebesc de la o ţară la alta şi sunt greu de negociat. Conform G.A.T.T. barierele netarifare se clasifică în 5 mari grupe:1. Barierele netarifare care implică o limitare cantitativă directă a importurilor, din această grupă fac parte:
Interdicţiile de import, care reprezintă mijlocul radical de protecţie totală sau parţială pe o perioadă limitată sau nelimitată,interzicând importul unor produse sau grupe de produse.
Contingentele de import sunt plafoane maxime cantitative sau valorice, admise la importul unor produse sau grupe de produse peo perioadă determinată de timp. Se disting contingente globale şi bilaterale; cele globale se stabilesc fără a fi repartizate pe ţări; iar cele bilaterale se înscriu în acordurile bilaterale între 2 ţări.
Licenţele de import sînt autorizaţii acordate de stat firmelor importatoare pentru un produs sau grupă de produse, pe o perioadăde timp, acestea pot fi automate, ce se acordă îndată după înaintarea cererii de către agentul economic şi nu poate fi înlăturată de organelestatale; globale, ce permit importul produselor din orice altă ţară pe o anumită perioadă de timp fără limitări cantitative; bilaterale; etc.2. Barierele netarifare care implică limitarea importurilor prin mecanismul preţurilor, din acestea fac parte:
Prelevările variabile la import reprezintaxele de prelevare ce se percep la importul unor produse agricole supusereglementărilor pieţei UE.
Preţurile minime şi maxime la import ce se aplică de ţara importatoare în cazul când pe piaţa mondială ele sunt mai joase decâtcele naţionale pentru protejarea ramurilor economiei domestice.
Taxele antidumping şi compensatorii au o dublă natură: tarifară şi netarifară. Pentru ca aceste taxe să fie percepute este necesarăo procedură de anchetă pentru a adeveri evenimentele de dumping sau subvenţie.3. Barierele netarifare care decurg din formalităţile vamale şi administrative privind importurile:
evaluarea mărfurilor în vamă,
documente şi formalităţi suplimentare cerute la import1.Barierele netarifare care decurg din participarea statului la activitatea de comerţ exterior sunt următoarele:
Achiziţiile guvernamentale ce sunt menite să dea prioritate firmelor naţionale în ce priveşte aprovizionarea organelor de stat,
Comerţul de stat, efectuat de unităţile economice de stat beneficiază de avantaje în ce priveşte impunerea fiscală sau de altănatură fată de cele particulare importatoare,
Monopolul de stat asupra unor produse de primă importanţa poate conduce la limitarea importurilor produselor respective la preţuri ridicate pe piaţa domestică.2.Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene sunt următoarele:
 Normele sanitare şi fitosanitare ce se impun asupra produselor alimentare, medicamentelor animalelor vii, seminţelor, unor  produse chimice,
 Normele de securitate ce se impun mai frecvent importurilor destinate consumului productiv, şi anume maşini utilaje şi mijloacede transport,
 Normele de ambalare, marcare, etichetare.Datorită diversităţii şi neuniformităţii aplicării acestor bariere în diferite ţări - ele constituie obstacole destul de serioase pentruimporturi.
3.POLITICI COMERCIALE PROMOŢIONALE ŞI DE STIMULARE
Politica comercială promoţională reprezintă totalitatea măsurilor şi instrumentelor menite să dezvolte exporturile unei ţări.Instrumentele utilizate în dezvoltarea exporturilor se împart în 2 categorii: măsuri promoţionale şi de stimulare.Scopul măsurilor promoţionale este îndreptat spre informarea şi stingherirea consumatorilor străini pentru a cumpăra produsele uneiţări exportatoare. Printre măsurile promoţtionale vom menţiona următoarele:
 participarea la târguri şi expoziţii internaţionale şi organizarea unor astfel de manifestări pe teritoriul propriu cu participareinternaţională. Acesta e un mijloc specific de promovare a imaginii ţării şi a potenţialului de export. În lume se creează un număr mare deastfel de târguri unele din acestea devenind tradiţionale, fiind înregistrate de Biroul Internaţional al Expoziţiilor în cadrul Camerei deComerţ de la Paris.În prezent o mare expansiune o cunosc expoziţiile specializate pe anumite mărfuri, la care de regulă participă firmele pe cont propriu.
 
negocierile şi încheierea de acorduri comerciale şi de plăţi, acorduri de cooperare economică internaţională sau alte convenţiieconomice.Tratatul internaţional reprezintă un acordul expres şi de liber consimţământ dintre 2 sau mai multe state prin care se creează, semodifică anumite norme de drept internaţional sau raporturi juridice internaţionale. Acestea au un rol deosebit în desfăşurarea vieţiiinternaţionale ale statelor, prin asigurarea conlucrării dintre acestea. Acordurile au caracter general şi se încheie de obicei pe o perioadăde 10-15 ani. În funcţie de caracterul lor acestea conţin următoarele elemente principale: principiile generale sau speciale - clauzanaţiunii celei mai favorizate, clauza regimului naţional, pe care se întemeiază relaţiile economice dintre statele semnatare, facilităţi pecare le acordă reciproc în vederea realizării obiectivelor propuse.
reprezentarea comercială în ţările partenere–organizarea de agenţii şi reprezentanţe comerciale în străinătate
 prestarea unor servicii de informare şi orientare a clienţilor externi, consultanţa şi asistenţa de specialitate;
diverse modalităţi de publicitate externă.Instrumentele de stimulare a exporturilor se divizează în 4 grupuri: bugetare, fiscale, financiar – bancare şi valutare.
Măsuri bugetare de stimulare a exporturilor
Subvenţiile la export reprezintă sume de bani acordate de stat unităţilor economice direct sau indirect, pentru realizareamărfurilor pe piaţa externă. Subvenţionarea se înfăptuieşte selectiv pentru unele ramuri strategice ale economiei sau în care sunt ocupatemulte braţe de muncă.
Primele de export se acordă de către stat exportatorilor care realizează pe piaţa externă volume semnificative.
Alte instrumente bugetare se reduc la acordarea unor facilităţi exportatorilor ce se exprimă prin cheltuielile de stat în domeniulinformaţional, al transporturilor, în studierea pieţei externe, în participarea la târguri sau expoziţii internaţionale.
Măsuri fiscale de stimulare a exporturilor
Facilităţi fiscale pentru mărfurile exportate mai frecvent sunt reprezentate de scutirea, reducerea sau restrângerea impozitului pecirculaţie.
Facilităţi fiscale acordate exportatorilor prezintă: scutiri totale de plata impozitului, reduceri ale impozitului pe venit, stabilireaunor fonduri neimpozabile pentru stimularea exporturilor.
Facilităţi vamale la mărfurile importate pentru a fi exportate în vederea exportului. Aceste facilităţi constau din reduceri, scutirisau restituiri de taxe vamale de import, acordate pentru acele materii prime, materiale, combustibili, sau chiar maşini utilizate direct în producerea mărfurilor destinate pieţei externe cu condiţia realizării exportului şi dacă aceste mărfuri înglobează în măsură ridicată muncanaţională.
Măsuri valutare de stimulare a exporturilor
Primele valutare se acordă exportatorilor diferenţiat pe tipuri de exporturi sau pe zone geografice pentru încurajareaexportatorilor.Aplicarea acestei măsuri înseamnă convertirea valutei obţinute de exportator în moneda naţională la cursul de schimb mai avantajosdecât cel oficial
Deprecierea monedei naţionale conduce la scăderea preţurilor exprimate in valută, însă în acelaşi timp – la majorarea preţurilor laimporturi. Situaţia pe piaţa internă în rezultatul acestei măsuri depinde de starea economiei domestice şi poate aduce la situaţiiimprevizibile.
Măsuri financiar – bancare de stimulare a exporturilor
Creditele de export, care există în următoarele forme: creditul cumpărător, creditul-furnizor, liniile de credit, creditul de asistenţă.
Creditul-cumpărător 
se acordă importatorului de către o instituţie specializata din ţara furnizorului; această formă e cea mairăspândită în practica internaţională.
Creditul-furnizor 
este acordat direct importatorului de către furnizor şi se caracterizează prin valori mai mici ăi termene de timp maiscurte decât creditul –cumpărător.
 Liniile de credit 
reprezintă în sine o formă mai complexă a creditului cumpărător.
Creditele de asistenţă
se acordă de agenţii guvernamentali din ţările dezvoltate.
Asigurarea şi garantarea creditelor de export
 Asigurarea
se înfăptuieşte pentru creditele-furnizor cu scopul acoperirii riscului de încasare a valorii mărfurilor exportate pe credit prin intermediul instituţiei bancare din ţara exportatorului.
Garantarea
se înfăptuieşte pentru creditele-cumpărător de o instituţie bancară din ţara importatorului către o instituţie bancară dinţara importatorului către o instituţie bancară din ţara exportatorului în cazul când importatorul devine incapabil să recupereze creditul.
CAPITOLUL IIPOLITICA COMERCIALĂ IN REPUBLICA MOLDOVA
Dat fiind dependenţa enormă a economiei moldoveneşti faţă de factorul extern, o importanţă decisivă pentru ieşirea din criză o are promovarea unei politici comerciale eficiente. Anume politica economică în acest domeniu urmează a fi principalul instrument derespecializare şi modernizare a economiei, de stimulare a creşterii economice.În această opinie de idei pot fi promovate două forme de politică : liber-schimbism şi protecţionism, cu o mulţime de variante a uneiaşi alteia.Până in prezent, în politica comercială a ţărilor în tranziţie s-au conturat două etape. La prima etapă are loc o liberalizare cvasitotală aoperaţiunilor de import-export, la cea de a doua însă se revine la unele operaţiuni protecţioniste. Deşi liberalizarea comerţului a fostînfăptuită în toate ţările, gradul acesteia a fost diferit. Rusia şi Ucraina, de exemplu, au menţinut de la bun început unele restricţiicantitative cu privire la import-export, în acelaşi timp în RM consecinţele negative ale liberalizării comerţului au fost multiple şi pare să lefi depăşit pe cele pozitive. Cel puţin pe termen scurt şi mediu. Efectuată în condiţiile unei enorme diferenţe între preţurile interne şi celemondiale, şi deci a perspectivei unor uriaşe profituri, această liberalizare a determinat pe o perioadă îndelungată caracterul agenţilor 

Activity (41)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Alex Izbas liked this
Adrian Panus liked this
Sorina Lilith liked this
Adrian Panus liked this
Szanto Agota liked this
Daniela Davidic liked this
Alex Izbas liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->