Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Thomas de Kempis - Imitatiunea Lui Cristos

Thomas de Kempis - Imitatiunea Lui Cristos

Ratings: (0)|Views: 306|Likes:
Published by hope keeper

More info:

Published by: hope keeper on Jun 23, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/18/2013

pdf

text

original

 
Imitatiunea lui CristosThomas de Kempis
Traducere de Andrei Brezianu
ÎN LOC DE PREFATA
Imitatiunea lui Cristos vorbeste atît de frumos de la sine, încît s-ar putea dispensa de orice prezentare. Cîteva cuvinte nu vor fi totusi inutile, pentru a oferi cititorului nostru o cît de sumaraorientare în fundalul istoric si sensul acestei opere, una din marile carti ale umanitatii, floare adarurilor, distilînd unele dintre cele mai alese arome ale spiritualitatii crestine dintotdeauna. Aparuta sicirculata, initial, sub forma de copii manuscrise, putin înainte de inventia tiparului, în acel veac al XV-lea, - care gratie descoperirii lui Gutenberg, avea sa revolutioneze mijloacele comunicarii si ale culturiiscrise -, Imitatio Christi a beneficiat, îndata dupa iesirea de sub teasc a primelor biblii, de un numar atît de impresionant de editii, încît a tine socoteala lor ar însemna a însirui cifre rivalizînd, poate, doar cu cele reflectînd nenumaratele reeditari ale sfintelor Scripturi, în cele mai diverse limbi ale pamîntului. Într-adevar, foarte aproape de Biblie si Evanghelii, Imitatiunea lui Cristos se dovedeste afi dobîndit, de-a lungul epocilor, statutul unei carti ce nu cunoaste învechirea, ramînînd - de cinciveacuri încoace -, mereu proaspata si la fel de actuala, în pofida trecerii timpului si a diversitatii ariilor în care si-a iradiat mesajul.A pune problema raspîndirii si circulatiei Imitatiunii lui Cristos înseamna, desigur, a pune problema talmacirilor de care s-a bucurat aceasta carte de exceptie, compusa în latina, - într-o limbaclara, viguroasa, de o mare transparenta si substanta. Primele traduceri, în mod semnificativ, n-auasteptat aparitia tiparului, raspîndindu-se, cum spuneam, prin opera copistilor, înca înainte de mijloculsecolului al XV-lea (în engleza, de pilda); o prima talmacire franceza imprimata (în fapt o adaptare)dateaza de la 1462; cea dintîi traducere italiana (tiparita la Venetia) este din 1488; în timp ce editia princeps a originalului latin - un pretios incunabul -, iesea de sub teasc la 1472 (în acelasi an cu primaeditie imprimata a Divinei Comedii de Dante Alighieri). În secolele care au urmat, acest proces dedifuzare continua s-a întetit, ajungînd sa cuprinda, ca într-o vasta îmbratisare, nu numai întreagaEuropa, dar si, gratie operei de evanghelizare dusa de misionari pe alte continente, marginilecunoscute ale pamîntului. În afara de Biblie, nici o alta carte de îndrumare spirituala nu a fost, într-adevar, conform statisticilor, tradusa în mai multe limbi decît Imitatio Christi. Opera contemporana cusufletul omului dintotdeauna, ea nu a încetat sa stea în atentia marilor spirite si nu a încetat niciodatade a hrani, fara deosebire, pe cei mici si pe cei mari, oferind tuturora, în scurgerea lenta a timpului, balsamul si învatatura necesara cugetului dornic de perfectiune.Putem astfel întelege mai bine de ce un mare clasic francez, poetul si dramaturgul Corneille,se simtea dator, în secolul sau, sa dea o splendida talmacire în versuri a Imitatiunii lui Cristos (1652-1654). Astfel se explica, desigur, elogiile aduse, incidental, acestei carti de personalitati atît de diferiteca preocupari si orientari profesionale, atît de diverse în credinta, precum literatul si gînditorul preiluminist Fontenelle, care afirma despre ea ca este "cea mai frumoasa carte din cîte s-au scris demîna omului: caci Evanghelia vine de la Dumnezeu"; sau filosoful academician Leibniz, contemporanal lui Dimitrie Cantemir; criticul literar Sainte-Beuve; un istoric ca Jules Michelet; un maredescoperitor precum Ampcre; romancierul Balzac; sau, mai aproape de noi, maresalul Foch, si multialtii, care au recunoscut - fiecare în felul si la timpul lor -, capacitatea inestimabila a acestei carti, nufoarte mari, de a da raspuns tocmai unor întrebari si aspiratii fundamentale ale omului, confruntatmereu cu unul si acelasi manunchi de probleme vitale: sensul vietii înaintea suferintei si a mortii,dilema asupra cailor mîntuirii, însemnatatea abnegatiei ca dimensiune launtrica fara de care, cum binestim, omul nu poate fi cu adevarat om decît în parte; si, poate, mai presus de orice, ceea ce cugetulcrestin intuieste fara gres: acea capacitate a ei de a oferi, pe tarîmul practicii, o rezolvare temeinica sidemna pentru dorinta fireasca de desavîrsire a sufletului omenesc: pornind nu de la vreo filosofieînalta, ci de la premisele caii simple si drepte a Evangheliei, înteleasa ca urmare a lui Cristos.Este, de altfel, semnificativ de observat ca mai vechile talmaciri românesti ale acesteicapodopere foloseau în titlu, nu fara rost, forma astazi cumva arhaizanta, dar neta si frumoasa "Deurmarea lui Hristos".Imitatio Christi s-a asternut întîia oara pe hîrtie într-o manastire din nordul Tarilor de Jos,unde - înca de la sfîrsitul secolului al XIV-lea - se cristalizase o puternica miscare de primenirespirituala, cunoscuta, de atunci începînd, sub numele de Devotio Moderna. "Modernitatea" devotiuniisi evlaviei care a iradiat catre noi, pornind de atunci si de acolo, merita sa ne retina atentia pentrucîteva clipe, deoarece, printr-o providentiala întorsatura, în însusi faptul voitei sale "noutati" în raportcu peisajul de atunci al practicii crestine, Devotio Moderna a reprezentat un factor formator de
1
 
constiinta de lunga durata. Nu alta, desigur, este si explicatia faptului ca Imitatiunea lui Cristos - operade spiritualitate sintetizînd cel mai perfect tendintele si luminile acestei scoli - ne-a ramas, de atunciîncepînd, contemporana, în sensul cel mai bun si mai profund al cuvîntului. Tragîndu-si sevele de laînvatatura unor predecesori ca Fericitul Ruysbroek (ale carui scrieri, în secolul al XIV-lea, marcheazade altfel începuturile limbii literare neerlandeze), Devotio moderna datoreaza, cum se stie, foarte multîn primul rînd lui Gerhard Groote (1340-1384), cunoscut si sub numele de Gerhard cel Mare,întemeietorul "Fratilor vietii comune", ordin calugaresc la a carui scoala a învatat, printre altii, simarele umanist al Renasterii Erasmus, ilustrul prieten de o viata al sfîntului Thomas Morus. Asezataastfel în perspectiva momentului inaugural al epocii moderne, miscarea despre care vorbim ni seînfatiseaza cu atît mai graitoare, în acest rod al ei de exceptie - cartea Imitatiunii lui Cristos -, îndrumar în care tot ce a avut mai bun si mai durabil spiritul crestin al Renasterii ne-a fost transmis ca zestre deînvatatura actuala si pururi proaspata, nemarcata de stigmatul vestejitor al trecerii timpului.Imitatiunea lui Cristos reprezinta, asadar, o opera de devotiune moderna în mai multe sensuri, pe care este bine sa le enuntam pe scurt, spre folosul unei întelegeri mai exacte a rosturilor ei adînci siîn raport cu propria noastra viata spirituala.În primul rînd, s-ar putea spune ca este vorba de ideea mereu moderna de înnoire, aplicata însaaici acelui plan strict personal, unde - odata cu fiecare om si cu ajungerea fiecarei constiinte lamaturitatea întelegerii si a harului - convertirea înseamna, de fapt, cotitura si primenire radicala.Despre aceasta renovare interioara, mereu reînceputa, vesnic în stare de cautare si curajoasa explorare,vorbeste Imitatiunea lui Cristos; si, în aceasta privinta, cartea era menita sa ramîna, întra-devar,moderna, asa cum moderna, în toate sensurile, este azi ca si ieri, întotdeauna, neobosita conditie aoricarui spirit care se încumeta la drum. Dar drumul despre care ne vorbeste Imitatiunea este drumullui Cristos, nou si proaspat o data cu biografia fiecarei constiinte renascute.Moderna este, apoi, desigur, modalitatea comunicarii sugerata si preconizata de Imitatiunea luiCristos. În istoria Bisericii si a spiritualitatii crestine în general, au existat, cum este si firesc, maimulte stadii, si, în potrivire cu acestea, mai multe stiluri concrete de practica religioasa. În masura încare, în exterior, acestea au reflectat conditii istorice si culturale locale, partea lor de acoperamîntuman a fost, o data cu trecerea timpului, lovita de desuetudine. Pentru o credinta întemeiata pe Cristos,Fiul Dumnezeului celui viu, comunicarea reala cu Domnul întrupat, cu cel fara de moarte, ramîne însa- dincolo de caracterul vremelnic si mutabil al stilurilor -, chezasia tineretii si a unei modernitati perpetue. Adunînd toate la Cristos într-un mod atît de direct si de personal, concentrînd viata spirituala pe reala prezenta a lui Isus înaintea ochiului mintii fiecaruia si, mai concret înca, în sacramentul sfinteicuminecari, în misterul euharistic al iubirii, Imitatiunea lui Cristos transcende fireste toate modurileistorice de viata crestina, caci, dincolo de orice amanunt accidental, merge nemijlocit si esential laizvoarele comunicarii cu persoana Mîntuitorului însusi, Domnul si Stapînul timpului. De aici, faraîndoiala, fragezimea îmbietoare si unica a acestei capodopere, pertinenta ei perpetua fata deactualitatea crestina.În sfîrsit, s-ar putea spune ca modernitatea devotiunii propuse de Imitatio Christi provine sidin locul aparte acordat persoanei umane în structurile acestui dialog despre perfectiune. Interiorizarearecomandata de autorul Imitatiunii - acea stare de veghe activa si de permanenta interogare a lui IsusCristos - presupun, nici vorba, asumarea deplina si responsabila a calitatii de interlocutor. Notiunea de persoana trecînd înaintea aceleia de grup; notiunea de evlavie si rugaciune personala si interioaratrecînd înaintea exercitiilor colective (cum ar fi pelerinajele, hramurile, marile celebrari si cortegiifestive etc.) - acestea sînt tot atîtea accente moderne, deloc neglijabile, pe care Imitatiunea lui Cristosle pune în lumina plina, ca parte dintr-o conceptie si dintr-o psihologie pe care ni le simtim, de laRenastere încoace, aproape.De vreo trei secole chestiunea autorului adevarat al Imitatiunii lui Cristos a facut sa curgasuficient de multa cerneala. Cum se stie, primele editii ale operei au aparut anonim, numele scriitorului- prin propria sa vointa - ramînînd învaluit în mister. Era în spiritul umilintei acest anonimat, prin careîntreaga slava - ca si în cazul constructorilor medievali de catedrale - era adusa lui Dumnezeu.Polemica asupra paternitatii cartii a izbucnit ceva mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, stîrnind de atunciîncepînd pe eruditi si filologi la sustinerea mai multor puncte de vedere. O prima ipoteza a atribuitcîndva textul vestitului teolog francez Jean Charlier, supranumit Gerson (1363-1429) cancelar alUniversitatii pariziene si unul dintre marii animatori ai sinodului ecumenic de la Konstantz (1414-1418). Analiza stilistica a demonstrat însa lipsa de fundament a acestei presupuneri. Un examenstilistic la fel de atent a dus, de asemenea, la respingerea altei ipoteze (emisa de parintele iezuit J. VanGinneken), potrivit careia textul latin al Imitatiunii ar fi, de fapt, o versiune tardiva dupa însemnarifacute în neerlandeza de magistrul Gerhard Groote însusi, propagatorul miscarii spirituale la care ne-am mai referit, Devotio Moderna. Un al treilea punct de vedere a sustinut, în sfîrsit, ca autorul formeioriginale a Imitatiunii ar fi fost Ioannes Gerson, abate benedictin de Vercelli si prieten cu sfintii Anton
2
 
din Padova si Francisc din Assisi (+ cca 1243); atît analiza istorica cît si cea filologica si stilistica audemonstrat imposibilitatea materiala a unei atari supozitii.Întemeiata pe o scrutare atenta a codicelor si manuscriselor existente, analizînd cu rigoareîntreg aparatul de texte din punct de vedere statistic, stilistic si filologic, cercetarea a izbutit - de cîtevadecenii încoace - sa faca definitiv lumina în controversata problema. Dificultatea întreprinderii a fostsporita, cum era si firesc, de faptul ca, anterior primelor tiparituri (mai întîi ca incunabul, înainte de1500) Imitatio Christi a circulat destul de mult, în mai toate tarile Europei, sub forma de fragmentemanuscrise, uneori si ca întreg, dar cu variatii în titlu* sau cu adnotari, subtitluri, interpolari si glose(uneori derutante) - datorate copistilor.O stabilire temeinica a formei întregi si fidele a textului original a fost si ramîne operaumanistului francez François Joseph Desbillons (1711-1789) care a dat, la 1785, o editie magistrala aImitatiunii, ce ramîne un model de exactitate si eruditie. În aceasta forma a sa, potrivit tuturor argumentelor pe care se poate întemeia stiinta si cercetarea moderna, textul Imitatiunii lui Cristosapartine lui Thomas Hemerken a Kempis (al carui nume se regaseste, de altfel, în 37 din manuscriseleoperei) si figureaza pe drept ca atare în monumentala editie îngrijita de M. J. Thomas, Hemerken aKempis Opera omnia (7 vol. Freiburg am Briesgau, 1902-1922). Un pivot important al demonstratiei,venind sa coroboreze toate celelalte argumente ale analizei, a fost furnizat filologiei si de studiul unuimanuscris olograf din 1414, conservat în Biblioteca Regala din Bruxelles si cuprinzînd textulImitatiunii de chiar mîna lui Thomas a Kempis (Codex Bruxellensis, MS 5855-5861). În 1956,eruditul si filologul L. M. J. Delaissé a demonstrat, într-o ampla teza expusa în doua volume, camanuscrisul bruxellez nu este o opera de copist (asa cum anumite voci sugerasera cîndva), ci unautograf de autor; un an mai tîrziu, în 1957, specialistii J. Huyben si P. Debougnie puneau capatdisputelor, publicînd o sinteza finala a chestiunii în acelasi sens.Thomas Hemerken, intrat în memoria posteritatii sub numele de Thomas a Kempis (dupaKempen, o mica localitate din dieceza Köln unde acesta a vazut lumina zilei în 1379), a dus o viataretrasa si modesta, consacrata rugaciunii, educatiei si pregatirii novicilor, la manastirea Sfînta Agnesde pe Munte, lînga Zwolle (tinutul Overijsel), în nordul Tarilor de Jos. Cînd a închis ochii, la vîrsta de92 de ani, în 1471, Thomas a Kempis lasa în urma lui un volum impresionant de scrieri spirituale,dintre care se cuvin mentionate, macar pentru savoarea evocatoare a titlurilor si marilor temeSermones ad novicios, De contemptu mundi, Sermones ad fratres, Conciones, Meditationes,Chronicon Canonicorum regularium Montis Sanctae Agnetis, Parvum alphabetum monachi in scholaDei, Orationes de Spiritu Sancto et de sacra conversatione primitivae Ecclesiae, Orationes piae dePassione Domini, Meditationes et orationes de Iesu Christo, Exercitia spiritualia, Hortulus rosarum,Manuale parvulorum, Sermones de Incarnatione Domini, Vallia liliorum si altele. Cuviinta si smereniavietii sale, o adînca familiarizare, cunoastere si iubire a sufletului uman, o solida experienta asuferintelor si rabdarii sînt calitatile unui psiholog si ale unui sfînt, pe care le regasim si intuim, printrerînduri, la tot pasul, si în opera sa fundamentala, Imitatio Christi, înfatisata acum într-o noua versiunecititorului nostru, cu speranta ca acesta va putea descoperi în ea acel tezaur spiritual, avut mai demultîn vedere si de catre cei care ne-au precedat, atunci cînd, în mai multe rînduri, au talmacit pentru binele sufletelor acest nepretuit îndreptar în limba româna.Ramîne un paradox al istoriei faptul ca cel dintîi român care s-a aplecat cu osîrdie asupratextului Imitatiunii lui Cristos spre a-l traduce din latina ne-a dat o talmacire slavona a capodoperei. Îlevocam aici pe boierul carturar Udriste Nasturel, cumnatul lui Matei Voda Basarab, care, la jumatateasecolului al XVII- lea, scotea de sub tiparnita Manastirii Dealului, cu porunca si cu toata cheltuiala prealuminatei si dreptcredincioasei Doamne Elena - "Cartea despre imitarea lui Hristos... cu ostenealarudei sale Orest Nasturel, al doilea logofat, tradusa acum din limba latina în limba slavona", VDealscom monastiri, 1647 (216 pp.). Mai tîrziu, alta figura ilustra a culturii românesti, Samuil Micu, patriotul corifeu al Scolii Ardelene, scotea de sub teascurile Blajului prima traducere româneasca, cutitlul "A Thomii dela Câmp: De Urmarea lui Hristos, patru carti"... la Tiparul Seminarului, 1812 (420 pp.), în timp ce dincoace de munti, la Bucuresti, Gavril Munteanu publica în 1845 propria satalmacire, Urmare lui Iisus Hristos (Tipografia lui I. Kopainig, 282 pp.) reeditata apoi, cu mult succes,de mai multe ori (1901, 1938, 1944). Pentru catolicii din Moldova, parintii franciscani tipareau laBacau în 1902 o alta versiune a Imitatiunii lui Cristos (semnata P.N.) urmata, în 1932, de talmacirealui I.B., publicata la Iasi în seria religioasa a Institutului "Presa Buna" (nr. 13), unde, trei ani maitîrziu, vedea lumina tiparului o reeditare a aceleiasi, frumos ilustrata, cu reproduceri dupa desene sigravuri de Iosif Führich.Versiunea prezenta, care a urmat îndeaproape textul latin al editiei F. J. Desbillons, cu unelelectiuni ale editiei J. Valart (1773), s-a confruntat constant cu interpretari românesti, mai vechi si mainoi, propunîndu-si mai înainte de orice sa gaseasca tonul just în comunicarea admirabilei substante aoriginalului: evitînd, pe cît posibil, atît excesul de modernisme cît si formele arhaizante suparatoare,straduindu-se sa arunce, cu alte cuvinte, o punte cît mai fireasca peste veacuri si traditii de cultura,
3

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
mariget liked this
kayla_rx liked this
miiucu liked this
mariget liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->