Coloraţii şi coloranţi

1
COLORAREA

etapa prin care se urmăreşte creşterea

contrastului dintre diferitele componente
tisulare prin modificarea indicilor de
refracţie ai substratului morfologic cu
ajutorul coloranţilor .

2
COLORAREA
Tehnica de colorare depinde de natura
fixatorului utilizat şi de ţesutul pe care
dorim să îl examinăm.

3
COLORANTUL HISTOLOGIC
substanţă chimică colorată, de obicei de
natură organică, ce poate intra în celulă
ataşându-se la nivelul componentelor
celulare şi permiţând astfel diferenţierea
lor optică.

Nu toate substanţele colorate sunt

coloranţi!

4
 COLORANŢI
- grupări cromofore – purtătoare de
culoare

- grupări auxocrome – capacitatea de a

colora

5
GRUPARILE AUXOCROME
1. Ionizate ( principale ) – formează legături
electrochimice cu substratul

 2. Neionizate ( secundare) – formează

legaturi de hidrogen cu substratul. Acest
tip de legatură măreşte stabilitatea
colorantului.

6
CLASIFICAREA COLORANŢILOR

   - natura lor

   - caracterele chimice

7
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
După natura lor
    Naturali
- vegetali : hematoxilina ,safranina ,
orceina , turnesolul
 - animali : carminul

Sintetici : albastru de metil

8
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

    Acizi – sunt de obicei săruri de acizi

organici , gruparea auxocromă principală
fiind încărcată electric negativ.

- se ataşează pe un substrat morfologic

încărcat electric pozitiv

9
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Bazici – gruparea auxocroma principală

încărcată electric pozitiv , deci se va ataşa
pe un substrat încărcat negativ
  

10
CLASIFICAREA COLORANŢILOR
Dupa caracterele chimice

Neutri – grupări auxocrome principale

încărcate electric pozitiv şi negativ, fiind
soluţii apoase de coloranţi bazici şi acizi
într-o anumită proporţie

11
MECANISMUL COLORĂRII

PROTEINELE - substratul molecular la

nivelul cărora se fixează coloranţii prin
legături electrochimice şi de hidrogen.

12
MECANISMUL COLORĂRII
In funcţie de tipul grupărilor ionizabile
din structură , proteinele sunt
1    acide
2    bazice
3    neutre

13
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant bazic – substrat (=proteina)
acid (ex: hemalaunul)

Nucleul – caracter bazofil: albastru-

închis / violet

14
MECANISMUL COLORĂRII
Colorant acid – substrat bazic (ex:
eozina)

Citoplasma – caracter acidofil: roz/roşu

15
Evidentierea componentelor
celulare ( hemalaun-eozină)

16
ETAPELE COLORĂRII
1. Deparafinarea
2. Hidratarea
3. Mordansarea ( la nevoie)
4. Colorarea propriu-zisă
5. Spălarea
6. Deshidratarea
7. Clarificarea
17
 METODE DE COLORARE

1. In funcţie de momentul colorării

2. Dupa nr. de coloranti utilizaţi
3. După mecanism
4. După metoda de obţinere a coloraţiei
optime
5. In funcţie de raportul dintre rezultatul
colorării şi culoarea colorantului

18
Momentul colorării
 Vitale - colorant vital care este
încorporat de animal în timpul vieţii;
persistă numai atât timp cât celulele
supravieţuiesc în vitro

     Permanente – pentru colorarea

preparatelor permanente

19
  Număr de coloranţi
a    Simple – foloseşte un singur colorant

b    Combinate (policromă) – 2 sau mai

mulţi coloranţi
                      i.      Succesivă
                     ii.      Simultană, ex . : hemalaun
- eozină, azan

20
Mecanism
- directă –simplu contact dintre
colorant si substrat

- indirectă necesită prezenţa unui

mediator sau MORDANT , între
colorant şi substrat. Acesta fixează
colorantul de componentele celulare.

21
Metoda de obţinere a coloraţiei optime

- progresive – prin adăugări succesive

pâna se ajunge la momentul optim de
colorare

- regresive - prin acţiunea prelungită a

colorantului până la obţinerea unei
supracolorări , apoi se acţionează cu un
agent chimic decolorant (diferenţiator)
(ex. Coloratia Nissl).
22
 Rezultatul colorării şi
culoarea colorantului
-  Ortocromatică – substratul se
colorează în aceeaşi culoare ca şi cea a
colorantului

-  Metacromatică - substratul se
colorează în altă culoare ca cea a
colorantului

23
IMPREGNARI METALICE

 PRINCIPIU: precipitat de metal care se

depune pe diferitele elemente de tesuturi
evidenţiind structuri care în mod obisnuit
nu se colorează cu coloranţi.

- cele mai folosite sunt : Ag , Au , Os , Hg.

24
IMPREGNARE ARGENTICĂ
- folosită pentru evidenţierea
elementelor din ţesutul epitelial,
conjunctiv şi în cercetarea sistemului
nervos.

Rezultate: structurile vizate sunt

colorate în negru.

25
Coloraţia Componenţi Rezultate

26
COLORAŢIA
HEMALAUN EOZINĂ
 2 coloranţi:
1    - hemalaunul – colorant bazic
2    - eozina – colorant acid

REZULTATE
  - nuclei – albastru - violet
- citoplasma – roz- rosu
27
HEMALAUN-EOZINĂ

28
 COLORAŢIA HEMALAUN –
EOZINA CU ALBASTRU DE
METIL
- coloratie tricromă REZULTATE
1.     hemalaun 1.     Nuclei – violet
2.     eozina 2.     Citoplasma –
albastru – cenusiu
3.     albastru de
3.     Fibrele de
metil
colagen – albastru
colagen – albastru
intens
29
COLORAŢIA HEMALAUN –
EOZINA CU ALBASTRU DE
METIL

30
COLORATIA VAN GIESON
- coloratie tricromă REZULTATE
1.     hematoxilina 1.     Nuclei – negri
ferică 2.     Citoplasma –
galben
2.     acidul picric
3.     Fibre de colagen
3.     fuxina acidă – roşu intens

31
VAN GIESON

32
COLORATIA MASSON
- coloratie tricromă REZULTATE
1.     hematoxilină 1.     Nuclei – negru
ferică 2.     Citoplasma –
2.     soluţia colorantă roşu – violet deschis
A ce conţine fuxină
acidă 3      Fibrele de
colagen – albastru
3.     soluţia colorantă
intens
B ce conţine albastru
de anilină
33
COLORATIA MASSON

34
 COLORATIA MALLORY
 Se utilizează : REZULTATE
1.     fuxină acidă 1.     Nuclei - roşu intens
2     albastru Mallory 2.     Citoplasma – roşie
( contine albastru de 3.     Fibre de colagen şi
anilina şi orange G )
reticulină – albastru
4.     Ţesut muscular neted -
violet
 
5.     Ţesut muscular striat -
roşu – portocaliu
35
COLORATIA MALLORY

36
 COLORATIA AZAN
- azocarmin C REZULTATE
Nuclei – roşu – viu
- albastru
Citoplasma – roşu
Heidenhein , cu
anilină şi orange G Fibre de colagen şi
reticulină – albastru deschis
Ţesut muscular striat –
roşu , orange sau galben

37
COLORATIA AZAN

38
COLORATII CITOLOGICE
 
- utilizate pentru evidenţierea anumitor
organite celulare

39
 METODA CAJAL DA FANO

- evidenţierea complexului Golgi

REZULTATE
 Nuclei – necoloraţi
 Aparatul Golgi – reţea perinucleară de
culoare neagră
 Citoplasma – aurie

40
METODA CAJAL DA FANO

41
METODA
HEMATOXILINA FERICA REGAUD

- evidenţierea mitocondriilor

REZULTATE
Nucleu – necolorat
Nucleol – negru
Mitocondrii –puncte negre
 
42
METODA
HEMATOXILINA FERICA REGAUD

43
 TEHNICI DE EXAMINARE A
TESUTULUI EPITELIAL
IMPREGNAREA ARGENTICA
RANVIER

 - evidentierea interstiţiului dintre

celulele epiteliului din seroase –
limitele intercelulare apar net în
culoarea neagră

44
IMPREGNARE ARGENTICA
ŢESUT EPITELIAL

45
 TEHNICI SPECIALE DE
EXAMINARE A TESUTULUI
CONJUNCTIV
 
COLORAŢIA CU ALBASTRU DE
TOLUIDINĂ
- granulaţiile din mastocite prin coloraţie
metacromatică în roşu – violet
 

46
47
 TEHNICI SPECIALE DE
EXAMINARE A TESUTULUI
CONJUNCTIV
METODE PENTRU EXAMINAREA FIBRELOR
CONJUNCTIVE
 
1.     Fibrele de reticulină – se examinează folosind o
metoda electivă - IMPREGNAREA ARGENTICA
– şi apar colorate în negru
2.     Fibrele elastice – se poate utiliza coloraţia cu
a.     Rezorcin fuxina - albastre
b.    Orceină – cafeniu - roscate
48
Fibre elastice – orceină Fibre reticulină –
impregnare
argentică

49
 TEHNICI SPECIALE PENTRU
EXAMINAREA ŢESUTULUI
MUSCULAR

METODA HEIDENHEIN
- evidentiază structura periodică a
miofibrilelor. Se remarcă alternanţa de
zone clare şi întunecate.
 

50
METODA HEIDENHEIN

51
Metode speciale pentru
evidenţierea ţesutului nervos
- metoda Nissl
- impregnare argentică
- Evidenţierea tecii de mielină prin
fixare cu tetraoxid de osmiu

52
Impregnare Ag Nissle

53
54