Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
August Strinberg - Domnisoara Julie

August Strinberg - Domnisoara Julie

Ratings: (0)|Views: 28|Likes:
Published by bodokid

More info:

Published by: bodokid on Jun 23, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2010

pdf

text

original

 
 Domnioara Julie
 
 DRAM NATURALIST 
 
CU O PREFA A AUTORULUI (1888)
 
 Prefaa autorului
 
Mi s-a prut înc de mult c teatrul este ² ca de altfel arta în general ² o
 Biblia J>auperum\
o biblieilustrat pentru cei ce nu tiu s citeascaTcuvîntuT scris sau tiprit, iar autorul dramatic un fel de predicator laic, care prezint ideile epocii într-o form popular, atît de popular încît clasa mijlocie,vizitatoarea cea mai frecvent a teatrului, s poat înelege, fr mult btaie de
cap,
despre ce estevorba. De aceea teatrul a fost totdeauna o coal pentru tineri, pentru brbaii semidoci i pentrufemei, care i-au pstrat înc cu toii însuirea de a',se pcli pe ei înii i de a se lsa pclii, adicde a-i crea o iluzie, de a-i însui sugestia venit din partea autorului. De aceea am impresia c, învremurile noastre, cînd procesul de gîndire rudimentar, incomplet i care se desfoar în sferafanteziei pare s se transforme în mod progresiv în reflexiune, în atitudine de cercetare, de verificare,teatrul, ca i religia, este pe cale s fie prsit, deoarece ar reprezenta o form în dispariie, pentru acrei savurare ne lipsesc condiiile necesare. Un argument care întrete aceast presupunere este nunumai criza profund ce a cuprins teatrul i domnete acum în întreaga Europ, ci i faptul c în aceleri de cultur, în care s-au nscut cei mai mari gînditori ai perioadei contemporane, i anume înAnglia i Germania, genul dramatic este mort, dup cum au murit de altfel i celelalte arte.
 
în alte ri s-a crezut c se poate crea un nou gen de dram turnînd în tiparele vechi un coninutadecvat timpurilor mai noi; dar, pe de o parte, ideile noi nu au avut înc timp s se rspîn-deasc în aamsur încît publicul s poat înelege despre ce este vorba; pe de alt parte, luptele dintre partizaniidiferitelor idei au aîat spiritele, astfel încît nu s-a ajuns la o gustare absolut obiectiv a operei de art,fiindc fiecare poate fi contrazis în convingerile sale cele mai intime; apoi, o majoritate care aplaud
 
1
 
 Biblia sracilor 
(
în ]b. lat.) de fapt, denumirea uneia din cele mai cunoscute cri de educaie moral din evul mediu,aprut prin secolul al XlH-lea, în Bavaria.
 
. o. «.Auuui uominaia atît de fi, cum nu este posibil decît într-o sal de teatru; în sfîrit, înc nu s-agsit o form adecvat pentru noul coninut, astfel încît vinul nou a spart sticlele vechi.
 
în drama de fa nu am încercat s fac ceva cu totul nou ² cci aa ceva nu e posibil ² ci doar smodernizez forma potrivit acelor pretenii pe care am socotit c oamenii timpurilor noastre le-ar puteaavea fa de aceast art. în acest scop am ales sau m-am lsat inspirat de un motiv, despre care se poate spune c se situeaz în afara lupi£k«u.dintre diferitele faciuni ale-ziîe1?-^eoarece .jrob^ma^
 
fj^£gj^iurn^feau declinului pe scara /vieiLgociale. cJhestimre^3ac^iJBei^£ldevia£jni bun sau mai-
 
r^
 daCsTesfe
 brbat sau femeie, a fost i va rmîne de un interes permanent. Cînd am împrumutatacest motiv din via, aa cum l-am auzit relatat cu cîiva ani în urm ² i fiindc evenimentul a avuto influen puternic asupra mea ² am socotit c el se preteaz pentru o tragedie, cci, în orice caz,este foarte impresionant s vezi cum un individ care s-a bucurat de o soart fericit se prbuete la unmoment dat i cu atît mai mult s asiti la stingerea unei familii. Dar va veni poate un timp cînd vom fiatît de înaintai, de luminai, încît vom contempla cu indiferen spectacolul crud, cinic, neîndurtor pecare îl ofer viaa; cînd vom renuna la aceste instrumente de gîndire rudimentare i nesigure care senumesc sentimente i care devin de prisos i chiar duntoare, de îndat ce puterea noastr de judecata ajuns la maturitate. Faptul c eroina provoac comptimire se datorete numai slbiciunii noastre: nune putem înfrîna simmîntul de team c aceeai soart ne-ar putea fi rezervat i nou. Dar s-ar  putea întîmpla ca spectatorul foarte sensibil s nu fie totui satisfcut de aceast comptimire i e posibil ca omul viitorului s atepte cîteva propuneri pozitive pentru îndreptarea rului, cu alte cuvinteo schi de program. în primul rînd îns nu exista un ru absolut, cci dispariia unei familii este cevaagreabil pentru o alt familie, care în felul acesta se poate ridica; iar alternana dintre ascensiune ideclin constituie tocmai una din cele mai mari plceri ale vieii, deoarece la contiina fericirii seajunge doar pe baz de comparaii. Iar pe acela care ateapt un program, care vrea s remediezesituaia penibil creat prin faptul c pasrea de prad mnînc turtureaua, dar pduchele la rîndul sumnînc pasrea de prad, a dori s-1 întreb: c oare într-adevr necesar un remediu ?
\
Viaa nu e atîtde idiot de matematic încît numai cei mari s-i mnînce pe cei mici, ci se întîm-pl adesea ca albinas omoare leul sau cel puin s-1 scoat din mini.
 
Dac drama mea las multora o impresie tragic, aceasta e vina lor. I în momentul în care vom fi tarica primii oameni ai
 
 
102
 
revoluiei franceze, vom tri fr îndoial un sentiment de veselie vzînd c un parc este curit decopacii btrîni i putrezi, care au stat prea mult vreme în calea altora, cu acelai drept la via; vomavea, deci, o senzaie plcut, întocmai ca atunci cînd vedem c un bolnav incurabil reuete, în sfîrit,s moar.
 
Recent, drama
Tatl 
a fost acuzat c ar fi prea tragic, ca i cînd mi s-ar fi cerut s scriu o tragedievesel. Se preconizeaz redarea bucuriei de a tri, dar directorii de teatru pretind farse, ca i cumaceast bucurie ar consta numai în a fi un neghiob i în a-i prezenta pe oameni ca apucai de strechesau ca idioi. Cît despre mine, gsesc c bucuria de a tri const în lupta puternic, neînduplecat, avieii, iar plcerea mea este s pot afla i înva ceva. Am ales de aceea un caz neobinuit, clar plin deînvminte, cu alte cuvinte o excepie, dar o excepie remarcabil, care confirm regula, ceea ce îi vaofensa desigur pe amatorii de banaliti. Un lucru care de asemenea îi va oca pe unii este faptul cmotivarea pe care o dau aciunii nu e simpl i c pot s existe mai multe puncte de vedere. Uneveniment oarecare din via ² i aceasta e o descoperire destul de recent! ² este determinat de oserie întreag de motive mai mult sau mai puin profunde, dar spectatorul îl alege în primul rînd pe celmai uor de conceput pentru puterea sa de înelegere, sau pe cel care este, dup prerea sa, cel maionorabil. De pild, se sinucide cineva. Mergeau prost afacerile! spune burghezul. Iubire nefericit! zicfemeile. Boala! e de prere cel bolnav. Sperane zdrnicite! comenteaz naufragiatul. Dar s-ar  putea întîmpla ca motivul s trebuiasc a fi cutat pretutindeni sau nicieri i ca cel decedat s fiascuns cauza fundamental, punînd pe prim plan o cu totul alt cauz, pentru ca amintirea care ise pstreaz s fie
 
CÎt mai bun. Am motivati^'soârta tmpricn n-îrinrrminnrm Julie
 
 
 printr-o serie întreag de împrejurri: pornirile instinctuale ale, mamei; educaia greit dat de tat
 
fiicei sale; temperamentul fetei; aluziile pe care le lace logodnicul cu privire la un creier slab,
 
degenerat. Apoi: atmosfera de srbtoare din noaptea de Sînziene
x
: absena anlni; faptul c fata este
 
 preocupat de problema prii animalice din om; efectul excitant al dansului; umbrele nopii; aciunea
 
afrodisiac a parfumului florilor i, în sfîrit, întîmplarea care lace ca cei doi tineri s ajung într-o
 
odaie dosnic, precum i îndrzneala brbatului provocat.
 
 Nu am procedat prin urmare unilateral-fiziologic i nici raono-man-psihologic; nu am aruncat vinanumai asupra trsturilor motenite de la mam i nici exclusiv asupra Äimoralitii"; nu m-am limitatnumai la predica moral! în lipsa unui preot, am lsat-o în seama unei buctrese.
 
1
Noaptea spre 24 iunie ² miezul verii, srbtorit cu mult fast în Suedia.
 
103
 
^
 
Vreau s m felicit pentru faptul c acest numr mare de motive corespunde cerinelor timpurilor moderne! Iar dac alii au fcut deja înaintea mea aa ceva, m voi luda c nu sînt singurul care alansat paradoxuri, cum se numesc toate noile descoperiri.
 
în ceea ce privete caracterele, am încercat s prezint figurile destul de
Äfr
 
caracter" din urmtoarelemotive:
 
Cuvîntul Äcaracter" a dobîndit, în decursul timpului, o accepiune multipl. La început el însemna,firete, trstura dominant a complexului sufletesc i era confundat cu temperamentul. Ulterior, el adevenit expresia favorit a clasei mijlocii pentru ideea de automat; aa încît un individ care s-a fixatodat pentru totdeauna la trsturile sale motenite sau s-a adaptat unui anumit rol în via, pe scurt,care a încetat s mai evolueze, a fost numit un om de caracter; iar acela în plin dezvoltare, navigatorulîndemînatic pe fluviul vieii, care nu plutete cu pînzele întinse, ci ocolete btaia direct a vîntului
pîn
 
cînd ajunge ca acesta s-i fie favorabil fiindc îi sufl din spate, a fost calificat drept un om frcaracter. într-o accepiune peiorativ, firete, fiindc e aa de greu de prins, de categorisit i decontrolat. Aceast noiune burghez despre imuabilitatea sufletului a fost apoi transpus pe scen,unde ambiana burghez a dominat întotdeauna. Un caracter era un adevrat stpîn; el aprea în modinvariabil ca un beiv, un om pozna sau un personaj penibil, cruia era suficient s i se atribuie catrstur caracteristic o infirmitate corporal, un picior diform sau de lemn, un nas rou, sau care era pus s repete stereotip: Äasta e galant"
1
sau ÄBarkis ar dori"
2
etc. Acest fel unilateral de a vedeaoamenii apare chiar i la marele Moliere. Harpagon este numai zgîrcit, dei el ar fi putut s fie înacelai timp i un mare om de finane, un tat excepional, i un cetean onorabil; i ² ceea ce e imai grav ² Äviciul" su prezint avantaje deosebite tocmai pentru fiica i ginerele su, care îlmotenesc i, de aceea, nu ar trebui s-1 critice, chiar dac sînt nevoii s mai atepte un timp ca s se
 
 poat cstori. Iat de ce nu cred în caractere de teatru simple. Iar caracterizrile sumare ale autorilor,cum ar fi: cutare e prost, cutare e brutal, cutare e gelos, cutare e avar etc, ar trebui dezminite denaturaliti, care tiu cît de mare e complexitatea sufle-
\
tcasc i îneleg c Äviciul" are i un reverscare seamn foarte mult cu virtutea.
 
1
O replic frecvent repetat de ctre contabilul ef de banc Grot din comedia intitulat:
 Det skadar inte ! (Asta nu stric!)
 ² 1870 ² a dramaturgului suedez Frans
Hedbe
rg.
 
2
Din romanul
 David Copperficld ² 
1850 ² al scriitorului englez Charles
Di
ck 
e
ns
.
 
în calitatea lor de caractere moderne, care triesc într-o perioad de tranziie mult mai trepidant pe planul istoriei decît perioada precedent, personajele sînt prezentate mai ovitoare, mai tulburatesufletete, compuse într-o mai mare msur din elemente vechi i noi; i nu mi se pare neverosimil ca, prin intermediul ziarelor i al conversaiei, ideile moderne s se fi infiltrat chiar i în acele pturi încare se întîmpl s existe un
 
valet.
 
.
 
Caracterele mele îmbin, ca un conglomerat, grade de cultur
 
I ale trecutului i ale prezentului, luate din cri i din ziare; sînt
4
 
fragmente de oameni, haine desrbtoare, care s-au prefcut în zdrene, întocmai dup cum sufletul este înjghebat din petice. în plus,am introdus i puin istorie evolutiv, fcîndu-1 pe cel | mai slab s repete i s fure cuvinte de la celmai tare, punînd 'I pe unul s împrumute Äidei", sugestii de la altul.
 
-----Donmioara Julie este3Ji,jpejsQjia4-, modern, dar nu fiindc
 
semi-femeia, femcî2r~cSfe îi urte pe brbai, nu ar fi existat în toate timpurile ci fiindc ea este abiaacum descoperit, trece pe prim plan i face tapaj. Semi-femeia este un tip care îi croiete acumdrumul, vînzîndu-se pentru putere, ordine, distincii, diplome, aa cum mai înainte se vindea pentru bani, i prezint
 
Lîn acelai timp semne de degenerare. Nu este un tip pozitiv, cci nu are durabilitate, dar din pcatetransmite i generaiei urmtoare întregul su cortegiu de mizerie; iar brbaii degenerai par s prefere, în mod instinctiv, acest tip de femeie, aa încît ele se înmulesc, dînd natere unor fiine cusexul nedefinit, pentru care viaa e un chin dar care, din fericire, dispar; fie pentru c sînt în dezacordcu realitatea, fie din cauza unei izbucniri impetuoase a instinctului refulat, fie, în fine, din cauz csperana de a putea s mai cucereasc un brbat ajunge s li se risipeasc. Acest tip e tragic, oferindspectacolul unei lupte disperate împotriva naturii ; el e tragic întocmai ca o motenire romantic, acumspulberat de naturalism; acesta din urm nu vrea decît fericire, dar fericirea necesit un tip robust isntos.
 
Domnioara Julie este îns i un vlstar al vechii nobilimi militare, care face acum loc noii nobilimi anervilor sau a creierului ; ea este o victim a dezarmoniei pe care a provocat-o Äpcatul" unei mame însînul unei familii; o victim a rtcirilor unei perioade, a împrejurrilor, a propriei sale constituiidefectuoase, iar toate aceste elemente trag tot atît de greu în cumpn ca i destinul vechilor generaiisau legile universului. Odat cu Dumnezeu, naturalistul a eliminat i noiunea de vinovie, dar el nu a putut elimina i consecinele aciunii, pedeapsa, închisoarea sau teama de închisoare, pentru simplulmotiv c toate acestea persist, indiferent dac îl scutesc pe infractor de rspundere sau nu ; ccisemenii crora li s-au adus prejudicii nu sînt atît de bine-
 
104
 
105
 
voitori, pe cît sînt de echitabili cei crora nu li s-a adus nici un fel de prejudiciu. Chiar dac, clinmotive imperioase, tatl ar renuna la rzbunare, fiica tot s-ar rzbuna pe sine însi, aa cum face aici,în virtutea acestui sentiment de onoare înnscut sau motenit, sentiment pe care clasele superioare îlmotenesc ² de unde? De la barbarie, de la obîria lor arian
1
, de la cavalerismul medieval, care estefoarte frumos, clar nu mai e în ziua
de
 
azi de nici un folos pentru continuitatea speciei. Este un
harakiri 
al nobilului, legea contiinei interioare a japonezului, care îi poruncete s-i spintece propriul
pînt
e
c, cîn
d
 
este insultat de cineva ; aceasta continu înc s existe în duel ² privilegiulnobililor. Iat de ce valetul Jean poate tri dezonorat, clar domnioara Julie nu. Tocmai acesta eavantajul erbului fa de stpînul su nobil, c-i lipsete aceast prejudecat foarte periculoas despreonoare; dar noi sîntem toi într-o oarecare msur nobili sau Don Quijoi, ceea ce ne face s-1comptimim pe sinucigaul care a svîrit o fapt dezonorant i i-a pierdut astfel demnitatea, i deasemenea, sîntem destul de nobili ca s fim îndurerai la vederea unui personaj important care a czuti al crui cadavru zace în colbul drumului, chiar dac acesta s-ar putea ridica i reabilita prin aciunicare s-i fac cinste. Lacheul Jean este reprezentativ pentru
un
nou tip, la care se poate observa

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->