Professional Documents
Culture Documents
Introducere
−→
Notăm cu R3 mulţimea punctelor din spaţiu şi cu R3 mulţimea vectorilor din
R3 . Se numeşte câmp scalar sau vectorial pe un domeniu D ⊆ R3 orice funcţie
−→
scalară sau vectorială definită pe D cu valori ı̂n R sau R3
Câmp scalar: F : D → R, F = F (x, y, z)
→ −→ → → → →
Câmp vectorial: V : D →R3 , V = U (x, y, z) ı +V (x, y, z) +W (x, y, z) k
1
2 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
asociat diviziunii ∆n .
Se numeşte sumă Riemann asociată funcţiei f, diviziunii ∆n ∈ D(D) şi sitemului
de puncte intermediare ζ∆n , suma
n
X
σ∆n (F, ζ∆n ) = F (ξi , ηi , ζi ) · V (Di).
i=1
Suma vectorilor:
→ →
a ± b (ax ± bx , ay ± by , az ± bz )
Înmulţirea cu scalari:
→
α· a (αax , αay , αaz )
Produsul scalar:
→ → → → → →
a · b = || a ||·|| b || cos ϕ = ax bx + ay by + az bz ; ϕ = ^( a, b )
Produsul vectorial:
¯ ¯
¯ → →
→ ¯
¯ ı k ¯
→ → → → ¯ ¯ → →
a × b = || a ||·|| b || sin ϕ = ¯ ax ay az ¯ ; ϕ = ^( a, b )
¯ ¯
¯ bx by bz ¯
Produsul mixt:
¯ ¯
¯ ax ay az ¯
→ → → ¯ ¯
a ·( b × c ) = ¯¯ bx by bz ¯¯
¯ cx cy cz ¯
4 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
∂F ∂F ∂F
dF = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
(x, y, z) ∈ S ⇐⇒ F (x, y, z) = 0
→ → → →
se numeşte punctul curent al suprafeţei iar vectorul r = x ı +y ı +z , este
vectorul de poziţie al punctului curent. Vectorul
→ → → →
d r = dx ı +dy +dz k
este vectorul director al planului tangent suprafeţei S ı̂n punctul curent. Spunem
că (dx, dy, dz) este o deplasare infinitezimală pe suprafaţa S.
Vectorul gradient este normal suprafeţei ı̂n punctul curent, Figura 9.5,
→ → →
→ → ∂F ∂F ∂F
grad F ⊥ d r , grad F ·d r = dF = dx + dy + dz = 0
∂x ∂y ∂z
→ → → → → ∂U ∂V ∂W
V = U ı +V +W k , div V = + +
∂x ∂y ∂z
1.3. OPERATORI. FORMULE VECTORIALE ŞI INTEGRALE 5
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
f = f (x, y, z), ∆f = + +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
7
8 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Notând cu dm, elementul de masă cuprins ı̂n volumul dτ, ataşăm particulei fluide
următoarele mărimi :
2.2. VITEZA. DENSITATEA 9
A. Forţele Masice.
Sunt forţe care acţionează asupra particulelor fluide fie din exterior, forţe
gravitaţionale, forţe electromagnetice etc. fie din interiorul fluidului ca urmare a
interacţiunii particulelor aflate ı̂n contact. Forţele masice sunt proporţionale cu
masa particulei dm şi au forma
→ →
(2.4) d F m =F dm.
→
unde vectorul F reprezintă forţa masică aplicată unităţii de masă, forţa masică
unitară. De exemplu presupunând că asupra particulei de masă dm acţionează
→
doar forţa gravitaţională, forţa unitară F , va avea mărimea F = g = 9, 81N.
Ecuaţiile (2.7) şi (2.8) se numesc ecuaţiile lui d’Alembert şi exprimă principiul cu
acelaşi nume.
12 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Capitolul 3
13
14 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
→
eforturile unitare la nivelul elementelor de suprafaţă dσj ı̂n direcţiile versorilor ıj ,
j = 1, 3. Sunt cunoscute relaţiile dintre suprafaţa dσ şi proiecţiile ei dσ1 , dσ2 , dσ3
pe planele de coordonate:
Elementele matricei
T11 T12 T13
(3.6) T = T21 T22 T23
T31 T32 T33
→
Pe de altă parte, ı̂n baza tabelului (3.7) ı̂ntre proiecţiile tensiunilor T 0 i pe axele
celor două repere există relaţiile
3
X
Tij0 = αjk τ ik ,
k=1
de unde, ı̂nlocuind expresiile lui τ ik din (3.12) ı̂n ultima expresie, găsim
3 X
X 3
(3.13) Tij0 = αil αjk Tlk .
k=1 l=1
Observăm că ultimele relaţii au fost deduse prin raportarea tuturor expresiilor
la sistemul M x1 x2 x3 . Exprimând toate tensiunile ı̂n raport cu axele sistemului
M x01 x02 x03 , ca ı̂n (3.11)−(b), sau mai simplu, rezolvând sitemul (3.13) cu necunos-
cutele Tlk , obţinem relaţiile duale
3 X
X 3
(3.14) Tlk = αil αjk Tij0 .
i=1 j=1
3
X 3
X 3
X
+(T12 + T21 ) αk1 αk2 + (T13 + T31 ) αk1 αk3 + (T23 + T32 ) αk2 αk3
k=1 k=1 k=1
Presupunem că după deformarea particulei, punctele A şi B trec ı̂n punctele
→ −→
A0 ( x01 , x02 , x03 ), B 0 ( x01 + δx01 , x02 + δx02 , x03 + δx03 ), δ r0 =A0 B 0 ,
→ →
unde δ r (δx1 , δx2 , δx3 ) şi δ r0 (δx10 , δx02 , δx03 ) sunt infiniţii mici care despart
punctele din interiorul particulei (P ), respectiv interiorul particulei (P )−deformate
pe care o notăm cu (P 0 ). Fie
→ −→
(3.16) u =AA0 (u1 , u2 , u3 ), ui (t, x1 , x2 , x3 ), i = 1, 3,
x0i = xi + ui (t, x1 , x2 , x3 ), i = 1, 3
(3.17)
x0i + δx0i = xi + δxi + ui (t, x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ), i = 1, 3.
X3
∂ui
ui (t, x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ) = ui (t, x1 , x2 , x3 ) + δxk , i = 1, 3
k=1
∂xk
X3
∂ui
(3.18) x0i + δx0i = xi + δxi + ui (t, x1 , x2 , x3 ) + δxk , i = 1, 3.
k=1
∂xk
3.2. DEFORMAREA PARTICULEI FLUIDE 19
B
x3
x3 B
(P’) r
A (P)
x3
B
r
r O x2
r A A x2
O A
x 1 = AB
x2
B B
x1 x1
Deformarea liniara Deformarea de volum
→
unde u (u1 , u2 , u3 ) conform notând cu d(δτ ) = δτ 0 − δτ, definim deformarea
unităţii de volum:
d(δτ ) →
= div u
δτ
→ → → →
unde u = u1 ı 1 +u2 ı 2 +u3 ı 3 conform (3.16), iar
→ ∂u1 ∂u2 ∂u3
div u = + + .
∂x1 ∂x2 ∂x3
Presupunem acum că deformarea se realizează ı̂n intervalul de timp dt şi să
notăm cu
→
→ u
(3.21) v=
dt
viteza de deformare a particulei fluide. Împărţind cu dt relaţia de mai sus obţinem
formula de deformare a volumului particulei fluide:
d(δτ ) →
(3.22) = div v
dt δτ
de unde deducem următorul enunţ important
Propoziţia 3.2.1 Un fluid este incompresibil dacă şi numai dacă
→
(3.23) div v = 0.
Într-adevăr, volumul particulei fluide se deformează numai ı̂n cazul fluidelor incom-
presibile.
Demonstraţie.
X 3 3 3 3 3
∂vi0 ∂vk X X ∂vk ∂xl XX ∂vk
0
= αik 0
= α ik · 0
= αik αj l ·
∂xj k=1
∂xj k=1 l=1
∂xl ∂xj k=1 l=1
∂xl
XX 3 3 X3 X 3
∂vi0 ∂vk ∂vj0 ∂vk
0
= αik αj l · , 0
= αjk αi l ·
∂xj k=1 l=1
∂x l ∂xi k=1 l=1
∂xl
3 3 µ ¶ X 3 X 3
1 XX ∂vk ∂vl
a0ij = · αik αj l + = αik αj l akl
2 k=1 l=1 ∂xl ∂xk k=1 l=1
3
X 3
X 3
X
+(a12 + a21 ) αk1 αk2 + (a13 + a31 ) αk1 αk3 + (a23 + a32 ) αk2 αk3
k=1 k=1 k=1
adică
→ → →
(4.1) d T σ = (T τ + T n )dσ.
Presiunea hidrostatică
Spunem că fluidul se află ı̂n stare de echilibru (repaus) dacă viteza particulelor
→
este nulă ı̂n orice punct, mai explicit dacă v = 0.
Vom considera, aşadar, fluidul ı̂n repaus iar ı̂n domeniul ocupat de fluid vom
izola un volum V mărginit de suprafaţă S. Fie dσ elementul de suprafaţă situat
→
ı̂n punctul M ∈ S. În ipoteza adoptată, tensiunea d T σ va fi perpendiculară pe
23
24 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
dTσ
(4.4) dTσ = p dσ, p= [pa]
dσ.
Unitatea de măsură pentru presiune este pascalul (pa) şi se defineşte astfel:
1pa = presiunea exercitată de o forţă de 1N (newton) asupra unei suprafeţe de 1m2 .
Cum 1kgf = 9, 81N, rezultă
1N 1 1kgf
1pa = 2
= ·
m 9, 81 m2
Teorema 4.1.1 Presiunea p ı̂ntr-un punct al unei suprafeţe fluide aflate ı̂n repaus
nu depinde de direcţia normalei la suprafaţă.
→
n fiind normala exterioară, conform figurii 3.1. Pe de altă parte, observând că
→ → →
ı 1, ı 2, ı 3
sunt normalele interioare ale feţelor normale ale tetraedrului, vom avea
→ → → → → →
T 1 = T11 ı 1 , T 2 = T22 ı 2 , T 3 = T33 ı 3
N m/s N ·s
(4.11) 2
= [µ]· adică [µ] = 2
m m m
Modelul de fluid care ia ı̂n considerare vâscozitatea se numeşte fluid vâscos sau
fluid real. Fluidele vâscoase care ţin seama de formula (4.9) se numesc fluide
newtoniene. Majoritatea fluidelor utilizate ı̂n tehnică sunt fluide newtoniene (aerul,
apa, uleiurile, etc.)
Fluidul a cărui vâscozitate este neglijată se numeşte fluid ideal. În fapt fluidele
ideale se definesc tocmai prin anularea coeficientului de vâscozitate dinamică:
Vâscozitatea dinamică µ depinde ı̂n mică parte de presiune, dar variază foarte
mult cu temperatura. Este important de menţionat că:
Vâscozitatea lichidelor scade o dată cu creşterea temperaturii iar a gazelor creşte.
Pentru deducerea vâscozităţii dinamice vom utiliza următoarele formule:
B
− TB
Pentru lichide, formula lui Gutman: µ = µ0 ··e C+T 0
µ ¶3/2
T S + T0
Pentru gaze, formula lui Sutherland : µ = µ0 ·
T0 S+T
numit coeficient de vâscozitate cinematică. Din formulele (2.3) şi (4.11) obţinem
unitatea de măsură a coeficientului de vâscozitate cinematică
N ·s m3 kg·m s·m m2
(4.13) [ν] = · = · =
m2 kg s2 kg s
28 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
astfel că ı̂n fiecare punct al suprafeţei libere S se poate defini vectorul
→ →
→ ∆F dF
σ= lim =
∆s→0 ∆s ds
→ →
numit tensiune superficială. La fel ca ∆F = ||∆ F ||, mărimea σ = || σ || nu
depinde de punct şi direcţie prin urmare determină complet tensiunea superficială.
Valoarea σ este o mărime fizică proprie fiecărei substanţe ı̂n condiţii fizice date
(constantă de material). Ea depinde de natura fluidelor ı̂n contact manifestându-se
ca o funcţie descrescătoare ı̂n raport cu temperatura, până la anulare, σ(T0 ) = 0, la
atingerea unei temperaturi critice T0 .
Prin inegrarea expresiei dF = σds de-alungul unui contur de lungime l obţinem
F N
σ = , [σ] = .
l m
astfel că tensiunea superficială este de natura unei forţe pe unitatea de lungime,
tangentă suprafeţei libere şi perpendiculară pe contur.
La temperatura de 20◦ C s-au calculat următoarele valori
− Apă ı̂n contact cu aerul σ = 0, 072 N/m
− Ulei ı̂n contact cu aerul σ = 0, 025 N/m
− Apă ı̂n contact cu ulei σ = 0, 020 N/m
− Mercur ı̂n contact cu aerul σ = 0, 472 N/m
→
Existenţa tensiunii superficiale σ este pusă ı̂n evidenţă de menţinerea pe
suprafaţa liberă, la contactul ditre un lichid (apă) şi aer, a unui ac metalic cu
diametru foarte mic ı̂n raport cu lungimea l, de exemplu un ac de cusut.
1 2
F ac
F −F
F1 N F2
S
M
R G
Figura 4.5:
→
Greutatea G a acului, Figura 4.5, va deforma suprafaţa liberă având ca efect
→ →
acţiunea a două tensiuni superficiale σ 1 , σ 2 de aceeaşi mărime, σ = σ1 = σ2 , dar
deplasate cu unghiul α, simetrice ı̂n raport cu verticala.
→ → → → → → →
Forţele de tensiune F 1 = l σ 1 şi F 2 = l σ 2 vor da rezultanta F =F 1 + F 2 de
mărime F = 2M N = 2lσ cos α care va trebui să echilibreze greutatea acului, adică
→
G = 2lσ cos α. Deducem că mărimea tensiunii σ care menţine acul pe suprafaţa
liberă este
G
σ=
2l cos α
30 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Capilaritatea
Este o consecinţă a proprietăţilor de aderare a lichidului la pereţi şi de acţiune
a forţei de tensiune superficială. Se constată că lichidele cu densitate mică urcă
ı̂n tuburile capilare ce au diametrul interior de ordinul zecimilor de milimetri, cu
o cotă h faţă de suprafaţa liberă a lichidului, conform figurii (a). Lichidele cu
densitate mare coboară ı̂n tuburile capilare cu o cotă h, conform figurii (b). Citirea
ı̂nălţimilor coloanei de lichid denivelate, h, se face plecând de la planul suprafeţei
libere a lichidului până la planul orizontal tangent la suprafaţa liberă a lichidului
din tub. Pentru determinarea cotei h se egalează rezultanta forţelor de tensiune
superficială calculată pe circumferinţa suprafeţei libere, cu greutatea volumului de
lichid ce a urcat ı̂n tubul din figura (a):
2r
h
G
h
(a) (b)
Figura 4.6:
f ( p, ρ, T ) = 0
ı̂ntre presiune, densitate şi temperatură, care ı̂mbracă diferite forme ı̂n funcţie de
natura fluidului şi starea lui la un moment dat. Fără a intra ı̂n amănunte, ı̂n funcţie
de cazurile pe care le vom avea ı̂n vedere, prezentăm urmmătoarele forme alr ecuaţiei
de stare:
4.3. ECUAŢIA DE STARE. 31
(4.14) ρ = ρ(p)
(4.15) ρ = const.
Statica fluidelor
→
Conform ecuaţiilor lui d’Alembert (2.8) unde a= 0, condiţia de echilibru a masei
fluide aflată ı̂n domeniul (D) este
ZZZ ZZ
→ →
F ρ dτ = − p n dσ.
(D) S
33
34 CAPITOLUL 5. STATICA FLUIDELOR
deducem
ZZZ ZZZ
→
(5.3) grad p dτ = F ρ dτ.
(D) (D)
În general, când o astfel de relaţie integrală are loc pe orice domeniu atunci relaţia
se păstrează ı̂n toate punctele domeniului, adică
1 →
·grad p = F .
ρ
Numim această ecuaţie ecuaţia vectorială a staticii.
→
În ipoteza ı̂n care forţele masice F sunt date, ı̂n ecuaţia de mai sus figurează
ca necunoscute presiunea p şi densitatea ρ. Pentru ca sistemul să fie complet (două
ecuaţii cu două necunoscute), lângă această ecuaţie trebuie să mai apară o ecuaţie
cu aceleaşi necunoscute. Această este ecuaţia de stare. Astfel sistemul complet de
ecuaţii ale staticii se scrie
1 ·grad p = F →
.
(5.4) ρ
f (p, ρ, T ) = 0
Să observăm că, pe lângă necunoscutele p şi ρ, ı̂n sistemul (5.4) apare ca parametru
temperatura absolută T.
Observaţia 5.1.1 Referitor la ecuaţiile de mai sus menţionăm că ı̂n unele
aplicaţii temperatura T este ea ı̂nsăşi o necunoscută, ı̂n consecinţă sistemul de
mai sus va trebui completat cu ı̂ncă o ecuaţie. Fără a intra ı̂n amănunte, să
spunem doar că această ecuaţie, furnizată de principiile termodinamicii, se numeşte
ecuaţia caracteristică a fluidului.
În proiecţie pe axele de coordonate ecuaţia de mai sus, este echivalentă cu sis-
temul
1 ∂p
· = Fx
ρ ∂x
1 · ∂p = Fy
(5.5) ρ ∂y
1 ∂p
· = Fz
ρ ∂z
f ( p, ρ, T ) = 0
→ → → →
unde F = Fx ı +Fy +Fz k este forţa masică unitară, p este presiunea iar
cu ρ am notat densitatea fluidului. Ecuaţiile (7.6) se numesc ecuaţiile lui Euler
pentru repausul absolut al fluidului sau ecuaţiile echilibrului static.
Să mai precizăm că toate mărimile care apar ı̂n ecuaţiile (7.6) sunt scrise la un
moment oarecare t ı̂n punctul ales arbitrar (x, y, z) ∈ (D).
5.2. INTEGRAREA ECUAŢIILOR STATICII 35
→
dacă cunoaştem expresia forţei F .
→
În sfârşit, ı̂nmulţind prima ecuaţie din (5.4) cu d r şi ţinând cont de relaţiile
(5.7) şi (5.8), găsim forma diferenţială a ecuaţiilor staticii
dp + dU = 0,
(5.10) ρ
f (p, ρ, T ) = 0
3) Gaze perfecte:
dp
+ dU = 0,
ρ
p
= RT
ρ
Înlocuind ı̂n prima ecuaţie ρ = p/RT, obţinem
dp 1 dU
+ =0
p R T
de unde, prin integrare, rezultă
Z M
p 1 dU
(5.13) ln + · =0
p0 R M0 T
unde temperatura T figurează ca necunoscută, prin urmare vom avea nevoie de ı̂ncă
o ecuaţie.
4) Transformări izoterme ale gazelor perfecte:
Punând T = const. ı̂n (5.13) obţinem
p 1
ln + ·(U − U0 ) = 0
p0 RT
cum RT = const., ı̂n ecuaţia de stare putem lua,
p0
(5.14) R·T =
ρ0
găsim ecuaţia
p0 p
(5.15) ·ln + U = U0
ρ0 p0
de unde putem deduce presiunea hidrostatică p, apoi din (5.14), densitatea.
Observaţia 5.2.1 În toate ecuaţiile deduse mai sus va trebui să fixăm valorile
U0 , p0 , ρ0 numite condiţii iniţiale.
5.2. INTEGRAREA ECUAŢIILOR STATICII 37
→ −→
unde r =OM (x, y, z), M ∈ S fiind punctul curent al suprafeţei. Să menţionăm
→ →
că cuplul (F p , MO ) poartă numele de torsorul presiunilor.
→
Pentru deducerea centrului presiunilor P ( rP ) vom face apel la următoarea teo-
remă
Teorema lui Varignon: Momentul rezultantei este egal cu rezultanta mo-
mentelor:
→ → →
(6.2) rP × F p = MO
adică ZZ ZZ
→ → → →
rP × p n dσ = r × p n dσ.
S S
39
40 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
→
Considerând acum suprafaţa S plană, n= const. expresia de mai sus devine
ZZ ZZ
→ → → →
n × rP · p dσ = n × p r dσ,
S S
de unde obţinem
ZZ
→
p r dσ
→ SZ Z
(6.3) rP = .
p dσ
S
unde (xP , yP ) sunt coordonatele centrului presiunilor adică P (xP , yP ), iar M (x, y)
este punctul curent al suprafeţei S.
Introducând ultima valoare a presiunii ı̂n prima formulă din (6.1), găsim expresia
rezultantei presiunilor:
ZZ
→ →
(6.7) Fp = ρ0 g sin α n · y dσ
S
Fie A aria plăcii. Ordonata centrului său de masă, (vezi Cursul 1), este
ZZ
y dσ
S
(6.8) yG =
A
→
astfel că expresia rezultantei Fp se scrie
→ →
(6.9) Fp = ρ0 g hG A· n .
unde, ı̂n baza relaţiei (6.6), hG = yG sin α este adâncimea centrului de masă.
Pentru deducerea coordonatelor centrului presiunilor P (xP , yP ), ı̂nlocuim ex-
presia presiunii din (6.6) ı̂n formulele (6.4). După simplificare cu ρ0 g·sin α, obţinem
ZZ ZZ
xy dσ y 2 dσ
xP = SZ Z , yP = Z
SZ
y dσ y dσ
S S
→
F fiind forţa de greutate unitară (forţa masică unitară) a fluidului dezlocuit de
→ →
corp valoarea ei este F = −g k , şi formula de mai sus devine
ZZZ ZZZ
→ → → →
Fp = ρg k dτ = g k ρ dτ = mg k ,
(C) (C)
unde
ZZZ
(6.12) m= ρ dτ
( )
(C)
b) Pentru demonstrarea celui de-al doilea punct al principiului lui Arhimede vom
calcula rezultanta momentelor forţelor de presiune ( Cursul 1)
→
ZZ ZZZ ZZZ
→ → → → →
MO = r ×p n ·dσ = rot(p r ) dτ = (p ·rot r +grad p× r ) dτ,
S (C) (C)
→
cum rot r = 0, deducem
→
ZZZ ZZZ
→ → →
MO = grad p× r dτ = ρ F × r dτ =
(C) (C)
ZZZ
→
ρ r dτ
ZZZ ZZZ
→ → → → → (C)
=− ρ g k × r dτ = −g k × ρ r dτ = − F p ×
m
(C) (C)
adică
→ → →
(6.14) MO = rC × F p
unde, ρ fiind densitatea fluidului, vectorul
ZZZ
→
ρ r dτ
→ (C)
(6.15) rC = ZZZ .
ρ dτ
(C)
44 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
unde V este volumul dezlocuit de corpul (C) sau chiar volumul corpului. Prin
urmare, din (6.13) obţinem forţa arhimedică
→ →
F A= ρ g V k ,
iar din (6.15), vectorul de poziţie al centrului de greutate al fluidului
ZZZ
→
r dτ
→ (C) →
rC = ZZZ = rG ,
dτ
(C)
care, după cum bine observăm, coincide cu vectorul centrului de greutate al corpului,
→
G( r G ), astfel că putem enunţa următoarea propoziţie:
6.3. ECHILIBRUL CORPURILOR SCUFUNDATE ÎN LICHIDE 45
Propoziţia 6.2.2 Centrul de greutate al unui corp omogen scufundat ı̂ntr-un fluid
greu, incompresibil coincide cu centrul de greutate al fluidului dezlocuit C = G.
→
Să menţionăm că dacă solidul nu este omogen, ı̂n expresia vectorului r G inter-
vine densitatea ρ a corpului ( Cursul 1) şi centrul de greutate al fluidului dezlocuit
C nu coincide cu centrul de greutate al solidului.
zA = a cos θ
În conformitate cu teorema lui Lagrange-Dirichlet ı̂n virtutea căreia, poziţia cor-
pului pentru care potenţialul forţelor aplicate, admite un maxim izolat este poziţia
de echilibru stabil, calculăm unghiul θ0 care maximizează funcţia U. Condiţiile
de maxim sunt, după cum bine ştim
dU d2 U
= −F ·a sin θ = 0 şi = −F ·a cos θ < 0
dθ dθ2
Prima relaţie implică valorile θ = 0 şi θ = π adică centrele P şi G se vor găsi pe
aceeaşi verticală. Din a doua condiţie rezultă valoarea unică θ0 = 0, adică pentru
realizarea echilibrului stabil centrul presiunilor P trebuie să se găsească de-asupra
centrului de greutate G al corpului.
Capitolul 7
47
48 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
˙
→ →
pe care o derivăm ı̂n raport cu timpul, ţinem seama că r = ω× r şi obţinem
expresia acceleraţiei de transport
→ → ˙ → → → →
→
(7.2) a t = a 0 + ω× r + ω ×( ω × r ).
Modelul matematic al mişcării relative, raportat a la o particulă fluidă, este reprezen-
tat de ecuaţia
→ →
(7.3) d F = a t ·dm
→
unde dm = ρdτ este masa particulei, iar dF este rezultanta forţelor care acţionează
asupra particulei fluide (forţe masice şi tensiuni de suprafaţă). Asimilând mişcarea
fluidului cu mişcarea corpului rigid, vom considera că particulele fluide se deplasează
ı̂ntr-o măsură foarte mică una ı̂n raport cu alta, astfel că putem neglija tensiunile
tangenţiale de suprafaţă. Singurele tensiuni de suprafaţă pe care le vom lua ı̂n
considerare vor fi presiunile hidrostatice p.
La fel ca la secvenţa 5.1.1 suntem ı̂n măsură să deducem ecuaţiile repausului
relativ. Fie (D) un domeniul oarecare, decupat din mediul fluid aflat ı̂n repaus
→
relativ, mărginit de suprafaţa S. În baza celor spuse mai sus, rezultanta d F se
→ → → →
compune din forţele masice d F m =F ρ dτ şi forţele de presiune d T σ = p n dσ,
astfel că ecuaţia (7.3) devine
→ → →
F ρ dτ + p n dσ = a t ·ρ dτ.
Cu formula lui Gauss−Ostrogradski,
ZZ ZZZ
→
p n dσ = − grad p dτ,
S (D)
→
unde n este normala ı̂ndreptată spre fluidul din (D), (normala interioară), condiţia
de echilibru a masei fluide aflată ı̂n domeniul (D) se scrie
ZZZ ZZZ ZZZ
→ →
grad p dτ = F ρ dτ − a t ρ dτ.
(D) (D) (D)
Cum această relaţie are loc pe orice domeniu din masa fluidă obţinem ecuaţia vec-
torială a fluidului aflat ı̂n repaus relativ
1 → →
(7.4) ·grad p = F − a t .
ρ
În proiecţie pe axele de coordonate ecuaţia de mai sus, este echivalentă cu sistemul
1 ∂p
· = Fx − atx
ρ ∂x
1 ∂p
(7.5) · = Fy − aty
ρ ∂y
1 ∂p
ρ · ∂z = Fz − atz
7.2. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR GRELE 49
→ →
unde am notat F (Fx , Fy , Fz ) şi a t (atx , aty , atx ).
→ → z
a t = a·
Ecuaţiile (7.5) devin z
S
∂p S0 ii −
=0 z0
∂x
a
∂p
(7.6) = −ρa z1 g a
∂y
∂p
= −ρg y0
∂z O A y
O1
x
Înmulţind ecuaţiile respectiv dx, dy, dz
şi adunându-le găsim diferenţiala pre- y1
siunii x1
dp = −ρ(ady + gdz) Figura 7.2: Translaţia
Din expresia de mai sus observăm că presiunea este mai mare pe peretele din stânga
rezervorului şi ma mică pe cel din dreapta. La fel, pe fundul rezervorului, z = 0,
presiunea descreşte o dată cu creşterea lui y.
Aplicaţie: Să se calculeze viteza rezervorului pentru care
l
z 0 − z0 = 0, 17m, l = 2m, y0 = = 1m, t = 10s (durata acceleraţiei)
2
Din (7.9) deducem acceleraţia
g(z 0 − z0 )
a= = 9, 81 · 0, 17 = 1, 6677,
y0
apoi viteza:
16, 677·3.600
v = a · t = 1, 6677 · 10 = 16, 677 m/s = ≈ 60 km/h.
1000
Prin urmare, pentru a nu trece peste pereţii rezervorului, viteza de mişcare trebuie
să fie de cel mult 60 km/h.
− •−
Opţional. Demonstraţie.
Aplicăm operatorul rotor ecuaţiei (7.4)
1 → →
·rot(grad p) = rot g −rot a t ,
ρ
→
Tinând cont că forţele masice sunt conservative F = −grad U, şi ( Cursul 1)
→ →
rot(grad U ) = rot(grad p) = rot g = rot a 0 = 0,
unde
∂A ∂A
Vx = ωz − ωy = ωz ωy − ωy ωz = 0
∂y ∂z
∂A ∂A
Vy = ωx − ωz = ωx ωz − ωz ωx = 0
∂z ∂x
∂A ∂A
Vz = ωy − ωx = ωy ωx − ωx ωy = 0
∂x ∂y
Prin urmare ecuaţia (7.11) se reduce la
˙
→
(7.12) ω =0
− •−
Presupunem rezervorul sub forma cilindrică antrenat ı̂ntr-o mişcare de rotaţie ı̂n
jurul axei sale de simetrie Oz. Cum mişcarea are loc ı̂n plane paralele cu xOy
→
vectorul de rotaţie ω va avea componentele
→
ω (0, 0, ω).
Ca şi ı̂n cazul precedent, vom deduce ecuaţia suprafeţei libere şi distribuţia
presiunilor. Ţinând cont de (7.12) acceleraţia de transport (7.3) are expresia
→ → → →
a t = ω ×( ω × r ), care se mai scrie ( Cursul 1)
→ → → → → → → → → → →
a t= ( ω · r )· ω −ω 2 · r = ω 2 z k −ω 2 (x ı +y +z k ) = −ω 2 x ı −ω 2 y .
ω2 2
(7.15) H= R + h.
2g
ρω 2 2
(7.16) p= (x + y 2 ) + ρg(h − z) + p0 .
2
Relaţie suplimentară: Obţinem o relaţie ı̂ntre H, h, h0 punând condiţia ca volumele
lichidului aflat ı̂n repaus şi mişcare să fie egale. Pentru aceasta, eliminând pe ω 2 /2g
ı̂ntre (7.14) şi (7.15) găsim ecuaţia paraboloidului sub forma
H −h 2
(P ) : z= 2
(x + y 2 ) + h
R
Să observăm că paraboloidul de rotaţie se obţine prin rotirea ı̂n jurul axei Oz a
parabolei
x=0
2
y 2 = R (z − h).
H −h
Volumul corpului mărginit de suprafaţa paraboloidului şi planul z = H este
Z H
R2 πR2
V(P ) = π (z − h) dz = (H − h)
h H −h 2
πR2 πR2
V = πR2 H − (H − h) = (H + h)
2 2
54 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
πR2
πR2 h0 = (H + h)
2
şi găsim relaţia
H + h = 2h0
care asociată cu relaţia (7.15) implică
ω 2 R2 ω 2 R2
h = h0 − , H = h0 + .
4g 4g
ω2 2 2 ω 2 R2
Ec. suprafeţei libere: z = (x + y ) + h0 −
2g 4g
ρ ω2 2 2 ρ ω 2 R2
Ecuaţia presiunii: p= (x + y ) − ρg(z − h0 ) + p0 −
2 4
Capitolul 8
Cinematica fluidelor
z z
D(t0) (P)
D(t) D M
0 M
(P)
(P) (P)
r (t0) r (t0)
r (t) O
r (t)
O
y y
(Lagrange) x
x (Euler)
Figura 8.1: Metoda lui Lagrange şi Euler
55
56 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
tip Lagrange.
Raportând spaţiul la reperul fix Oxyz, mişcarea domeniului D(t) poate fi
asimilată cu o transformare continuă a domeniului D0 = D(t0 ) ı̂n domeniul D(t)
la fiecare moment t. Să considerăm o particulă fluidă care se află la momentul
iniţial t0 ı̂n poziţia
→ → → →
r 0 = x0 ı +y0 +z0 k
iar la momentul curent t > t0 ı̂n poziţia
→ → → →
r = x ı +y +z k .
→ →
Atunci vectorul r se va defini ca funcţie de r 0 şi t, adică
→ → → →
r = r (t, r 0 ) = r (t, x0 , y0 , z0 )
sau
sau
Să considerăm o funcţie scalară sau vectorială f legată de particula ı̂n mişcare,
care reprezintă unul din parametri fluidului (viteză, presiune, etc.)
→
f = f (t, r 0 ) reprezintă valoarea funcţiei f la momentul t pentru particula
→
(P0 ) ∈ D(t) care la momentul t = t0 ocupa poziţia r 0 in D0 .
→
f (t, r ) reprezintă valoarea funcţiei f pentru particula (P ) care la momentul
→
t se găseşte ı̂n punctul r al domeniului D(t) ocupat de fluid.
→ →
Funcţiile f (t, r 0 ) şi f (t, r ) sunt legate prin transformările (8.1) şi (8.2)
care realizează trecerea de la una la alta.
8.2. DERIVATA SUBSTANŢIALĂ A UNEI FUNCŢII 57
8.1.3 Concluzie
Fie F o funcţie scalară sau vectorială care reprezintă un parametru al fluidului
(viteză, presiune, etc.), definită pe unul din domeniile menţionate mai sus,
D(t) = domeniu Lagrange (variabil), D = volum de control (f ix)
→ → → →
şi fie r = x ı +y +z k vectorul de poziţie al unei particule fluide aflată la
momentul t ı̂n unul din cele două domenii. Atunci
F : D(t) → R, F = F ( t, x, y, z ); t, x, y, z sunt variabile independente
F : D(t) → R, F = F ( t, x, y, z )
Teorema 8.3.1 Derivata substanţială a integralei triple are una din expresiile
ZZZ ZZZ µ ¶
d dF →
(a) F dτ = + F · div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
Z Z Z Z ZZ µ ¶
d ∂F →
(8.5) (b) F dτ = + div(F · v ) dτ
dt ∂t
D(t) D(t)
Z Z Z Z ZZ ZZ
d ∂F → →
(c) F dτ = dτ + F ( v · n) dσ
dt ∂t
D(t) D(t) S(t)
→ →
unde D = D(t0 ) este un domeniu fixat iar n= n e este normala exterioară la
suprafaţa S.
caz ı̂n care coordonatele x, y, z devin funcţii de variabila independentă t. În baza
formulei schimbării de variabilă, integrala I(t) se scrie
ZZZ ZZZ
F ( t, x, y, z ) dτ = F (t, x(t), y(t), z(t)) J dτ0
D(t) D
unde
D(x, y, z)
J=
D(x0 , y0 , z0 )
este, după cum cunoaştem, jacobianul transformării, iar elementele de volum
dτ şi dτ0 ale domeniilor D(t) şi D = D(t0 ) sunte legate ı̂ntre ele prin for-
mula
(8.6) dτ = J ·dτ0 .
Înlocuind mai sus şi având ı̂n vedere că trecerea de la domeniul D la domeniul
D(t) se realizează prin formula (8.6), obţinem
ZZZ Z Z Zµ ¶ ZZZ µ ¶
d dF → dF →
F dτ = + F div v J dτ0 = + F div v dτ
dt dt dt
D(t) D D(t)
adică (8.5)−(a).
Ţinând cont de formula (8.3) obţinem (8.5)−(b)
ZZZ µ ¶ Z Z Zµ ¶
dI ∂F → → ∂F →
= + grad F · v +F ·div v ) dτ = + div(F · v ) dτ.
dt ∂t ∂t
D(t) D
obţinem (8.5)−(c).
8.3. DERIVATA SUBSTANŢIALĂ A INTEGRALEI TRIPLE 61
→ → → → →
(8.7) V (t, r ) = U ı +V +W k
şi integrala
ZZZ
→ →
(8.8) J (t) = V ( t, x, y, z ) dτ.
D(t)
→
unde n este normala exterioară la suprafaţa S.
ZZZ ZZZ µ ¶
d dU →
U dτ = + U div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
ZZZ ZZZ µ ¶
d dV →
V dτ = + V div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
ZZZ ZZZ µ ¶
d dW →
W dτ = + W div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
62 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
Principiul conservării masei: Masa fluidului cuprins ı̂n domeniul D(t) este invari-
antă ı̂n raport cu timpul.
dm
(8.12) =0
dt
Teorema 8.4.1 Teorema conservării masei se exprimă prin ecuaţiile echivalente:
dρ →
dt + ρ div v = 0
(8.13)
∂ρ + div(ρ →
v) = 0
∂t
numite ”ecuaţiile continuităţii.”
Demonstraţie. În conformitate cu (8.12), anulăm derivata substanţială a inte-
gralei triple (8.11) care exprimă masa volumului de fluid al domeniului D(t). În
baza primei formule din (8.5) obţinem
ZZZ ZZZ µ ¶
dm d dρ →
= ρ dτ = + ρ div v dτ = 0,
dt dt dt
D(t) D(t)
8.4. PRINCIPIUL CONSERVĂRII MASEI 63
Cum formula are loc pe orice domeniu D(t) din mediul fluid, rezultă
dρ →
+ ρ div v .
dt
Mai departe, aplicând formula (8.3) derivatei de mai sus, găsim
∂ρ → → ∂ρ →
+ v·grad ρ + ρ div v = + div(ρ· v ) = 0
∂t ∂t
adică a doua formulă din (9.5).
Să observăm că ecuaţia continuităţii stabileşte o legătură ı̂ntre densitate şi viteză
care este ı̂n deplin acord cu condiţiile (3.23) şi (4.15), deja deduse, pentru fluide
incompresibile:
→ dρ
div v = 0 ⇐⇒ = 0 ⇐⇒ ρ = const.
dt
64 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
Capitolul 9
Câmpurile cinematicii.
(Viteza)
65
66 CAPITOLUL 9. CÂMPURILE CINEMATICII.
Domeniul mişcării este străbătut de o serie de curbe şi suprafeţe fluide: Traiec-
toria, Linia de curent, suprafaţa de curent, pe care le definim ı̂n cele ce urmează.
9.2 Traiectoria
Este drumul parcurs de o particulă fluidă ı̂n mişcarea sa. Cunoscându-se câmpul
→ →
vitezelor la fiecare moment v (t, r (t)), ecuaţia vectorială a traiectoriei unei par-
ticule fluide se scrie
→ →
d r = v dt
fiind echivalentă cu sistemul de ecuaţii scalare
dx dy dz
= u(t, x, y, z), = v(t, x, y, z), = w(t, x, y, z),
dt dt dt
sau
dx dy dz
(9.2) = = = dt
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)
V(M,t2) V(M,t1)
V(M,t1) = V(M,t2)
M
Stationar
Nestationar
Figura 9.1: Linia de curent
→ → →
Fie d r (dx, dy, dz) vectorul director al tangentei la curba r = r (x, y, z).
Ecuaţia vectorială a liniei de curent este
→ →
v ×d r= 0
echivalentă cu sistemul
dx dy dz
(9.3) (C) : = =
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)
9.3. LINIA DE CURENT 67
Sistemul (9.2) nu trebuie confundat cu sistemul (9.3). În timp ce ı̂n sistemul
traiectoriilor, timpul apare prin diferenţiala sa, ca factor de integrare, pentru inte-
grarea sistemului (9.3) va trebui să-l exprimăm sub o formă explicită, de exemplu
dy v dz w
(C) : = , =
dx u dx u
Liniile de curent
la momentul t 2
Liniile de curent
la momentul t1
Traiectoria
Liniile de curent
la momentul t 3
Suprafaţa de curent.
Este o suprafaţă imaginară Σ formată din liniile de curent care se sprijină, la
un moment dat pe o curbă simplă C care nu este linie de curent.
Întrucât ı̂n orice punct al suprafeţei fluide P ∈ Σ vectorul viteză este tangent
→
la Σ, fluidul nu traversează suprafaţa de curent, figura 9.3 stânga. Notând cu n
normala la Σ ı̂n punctul P, vom avea aşadar
→ → → →
v ⊥ n, adică v · n= 0, ∀P ∈Σ
Suprafaţa de curent este deformabilă ı̂n mişcarea nepermanentă şi fixă ı̂n regim
permanent. Ţinând cont de formulele de mai sus, soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale
∂F ∂F ∂F
u+ v+ w=0
∂x ∂y ∂z
Σ: F (x, y, z) = 0
v
n
v
P C
C
ZZ v n v n
→ →
Φ = dt ρ v · n dσ vn S vn
S
S
M vndt
Pentru dt = 1 găsim formula d
debitului
ZZ D
→ →
Q= ρ v · n dσ
(a) (b)
S
9.6 Aplicaţie
Aplicăm formula (9.5) unei conducte cilindrice alcăuită din două zone (C1 ) şi
(C2 ) cu secţiunile S1 , S2 prin care curge un fluid incompresibil, figura 9.6.
ZZ ZZ ZZ
→ → → → → →
v · n dσ = − v · n i dσ + v · n e dσ = 0
S S1 S2
Câmpurile cinematicii
(Vârtejul şi acceleraţia)
→ → → dx dy
Viteza liniară: v = u ı +v , u = , v=
dt dt
→ → dθ
Viteza de unghiulară: ω z = ωz k , ωz =
dt
71
72 CAPITOLUL 10. CÂMPURILE CINEMATICII
În mod identic, presupunând rotaţiile ı̂n planele yOz şi zOx obţinem vectorii
¯ → → ¯ ¯ ¯
¯ → ¯ ¯ → → → ¯
¯ ı k ¯ ¯ ı k ¯
1 ¯¯ ¯
¯ 1 ¯¯ ¯
¯
ω x= ¯ 0 ∂ ∂ ∂ ∂
→ →
¯, ωy= ¯ 0 ¯
2 ¯ ∂y ∂z ¯ 2 ¯ ∂x ∂z ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 v w ¯ ¯ u 0 w ¯
→ → → →
ω= ω x + ω y + ω z
unde
µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 ∂w ∂v 1 ∂u ∂w 1 ∂v ∂u
(10.2) ωx = − , ωy = − , ωz = − .
2 ∂y ∂z 2 ∂z ∂x 2 ∂x ∂y
Cu notaţia operatorială
¯ ¯
¯ → →
→ ¯
¯ ı k ¯
¯ ¯
→ ¯ ∂ ∂ ∂ ¯
(10.3) rot v = ¯ ¯
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ u v w ¯
→ 1 →
(10.4) ω= rot v
2
10.1. CÂMPUL VÂRTEJURILOR 73
Linie de vârtej
Linia de vârtej este o curbă cu proprietatea că la un moment dat t este tangentă
→ 1 →
ı̂n fiecare din punctele sale vectorulului vârtej ω= rot v . O linie de vârtej are,
2
aşadar, ecuaţia vectorială:
→ →
ω × dr = 0
→
unde d r (dx, dy, dz) este o deplasare elementară pe linia de vârtej. Ţinând cont
→
de componenetele vectorului vârtej ω (ωx , ωy , ωz ) ecuaţia de mai sus se exprimă
scalar:
dx dy dz
= =
ωx (t, x, y, z) ωy (t, x, y, z) ωz (t, x, y, z)
Suprafaţa de vârtej
Suprafaţa de vârtej Σ este suprafaţa formată din liniile de vârtej care se sprijină, la
un moment t dat pe o curbă simplă C care nu este linie de vârtej, figura 10.2−(a).
Dacă
Σ: f (t, x, y, z) = 0
este ecuaţia unei suprafeţe de vârtej la momentul t, atunci normala suprafeţei
µ ¶
→ ∂f ∂f ∂f
n , ,
∂x ∂y ∂z
→
va fi perpendiculară le vectorul vârtej ω, adică
→ →
(10.5) n · ω= 0.
Tub de vârtej
Dacă curba C este o curbă ı̂nchisă atunci suprafaţa de vârtej poartă numele de
tub de vârtej.
Teorema 10.1.1 (Teorema lui Helmholtz) Valoarea fluxului vectorului vârtej la un
moment dat t printr-o secţiune a unui tub de vârtej nu depinde de aria secţiunii.
Demonstraţie. Considerăm un tub de vârtej, reprezentat prin domeniul D,
Figura 10.2−(b), şi fie S1 şi S2 două secţiuni oarecare ale tubului. Suprafaţa
S care mărgineşte domeniul D este compusă din secţiunile S1 , S2 şi suprafaţa
74 CAPITOLUL 10. CÂMPURILE CINEMATICII
sau ZZ ZZ ZZ
→ → → → → →
− ω · n 1 dσ + ω · n l dσ + ω · n 2 dσ = 0
S1 Sl S2
→ → → →
dar pe Sl avem că ω⊥ n l adică ω · n l = 0, prin urmare egalitatea de mai sus se
reduce la
ZZ ZZ
→ → → →
(10.6) ω · n 1 dσ = ω · n 2 dσ
S1 S2
C2
n nl
S2 n2
S
P D
C
n1
C1
(a)
S1
(b)
Figura 10.2: Suprafaţă şi tub de vârtej
Teorema lui Helmholtz poate fi enunţată şi sub altă formă.
Corolarul 10.1.2 Circulaţia vitezei de-alungul unei curbe simple, ı̂nchise care
mărgineşte o secţiune a tubului la un moment dat t, nu depinde de aria secţiunii.
Demonstraţie. Aplicând formula lui Stokes ( Cursul 1) curbelor C1 , C2 care
mărginesc secţile S1 şi S2 şi având ı̂n vedere egalitatea (10.6) obţinem
Z ZZ ZZ
→ → → → → →
Γ1 = v ·d r = rot v · n 1 dσ = 2 ω · n 1 dσ =
C1 S1 S1
ZZ ZZ Z
→ → → → → →
=2 ω · n 2 dσ = rot v · n 2 dσ = v ·d r = Γ2
S2 S2 C2
10.2. CÂMPUL ACCELERAŢIILOR. 75
Dinamica fluidelor
(Teoremele dinamicii)
Dinamica este partea mecanicii fluidelor care studiază mişcările fluidelor ı̂n
prezenţa sau absenţa corpurilor sub acţiunea forţelor.
11.1 Introducere
Să ne reamintim noţiunile şi teoremele mecanicii clasice care, prin transfer, fac
→
obiectul cursului. Considerăm un corp C de masă m, ı̂n mişcare cu viteza v .
→
Presupunem că rezultanta F a forţelor care acţionează asupra corpului imprimă
→ → −→
acestuia acceleraţia a . Raportăm mişcarea la reperul fix Oxyz, şi fie r =OM
vectorul de poziţie al unui punct M ∈ C.
→ →
Principiul inerţiei (Newton): m· a =F .
→ →
Lucrul mecanic elementar: dL =F ·d r
→ → dL
Puterea: P = m a · v =
dt
→ →
Cantitatea de mişcare (impulsul): H (t) = m· v .
→ →
dH dv → →
(11.1) = m· = m· a=F (Teorema impulsului)
dt dt
→ → → → → →
Momentul cinetic: K O = r × H , MO = r × F
→ → →
d KO d r → → dH →
(11.2) = ×H+ r × = MO ( Teorema momentului cinetic)
dt dt dt
unde, conform (11.1),
→ →
dr → → → dH →
× H = v × m v = 0, =F
dt dt
77
78 CAPITOLUL 11. DINAMICA FLUIDELOR
Asupra unei particule din domeniul fluid acţionează, ı̂n conformiatate cu (2.4)
→ →
şi (2.5), forţele masice F dm şi forţele de tensiune T dσ. Rezultanta forţelor
exterioare care acţionează asupra domeniului fluid D(t) are expresia
ZZZ ZZ
→ → →
R= F dm + T dσ.
D(t) S(t)
Asimilând domeniul D(t) cu un corp solid ı̂n mişcare putem să-i aplicăm teorema
impulsului (11.1)
→
dH →
=R
dt
Teorema 11.2.1 Derivata ı̂n raport cu timpul a impulsului volumului fluid cuprins
ı̂n domeniul D(t) este egală cu suma forţelor exterioare care acţionează asupra
domeniului.
ZZZ ZZZ ZZ
→ → →
(11.4) a dm = F dm + T dσ
D(t) D(t) S(t)
11.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC 79
Să observăm că că teorema impulsului exprimă tocmai principiul lui d’Alembert
expus la (2.8).
La fel ca mai sus, definim momentul rezultantei forţelor care acţionează asupra
volumului fluid
ZZZ ZZ
→ → → → →
(11.6) MO = ( r × F )dm + ( r × T ) dσ
D(t) S(t)
şi aplicăm teorema momentului cinetic al mişcării rigidului exprimată prin (11.2).
→
d KO →
(11.7) = MO
dt
Teorema 11.3.1 Teorema momentului cinetic se exprimă sub forma
ZZZ ZZZ ZZ
→ → → → → →
(11.8) ( r × a) dm = ( r × F ) dm + ( r × T ) dσ
D(t) D(t) S(t)
→
unde n (n1 , n2 , n3 ) reprezintă normala exterioară suprafeţei S.
→
Notăm cu Tij coordonatele vectorilor T i , cu ai componentele acceleraţiei şi
cu Fi componenetele rezultanei forţelor masice:
3
X 3
X 3
X
→ → → → → →
(12.3) Ti = Tij ıj , a= aj ıj , F= Fj ıj .
i=1 j=1 i=1
81
82 CAPITOLUL 12. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR.
3 µ
ZZZ X ¶
∂T1j ∂T2j ∂T3j →
= + + ıj dτ
j=1
∂x1 ∂x2 ∂x3
D(t)
Cum domeniul D(t) a fost luat arbitrar, ecuaţia de mai sus are loc ı̂n toată masa
fluidului, ceea ce ne conduce la ecuaţia (12.4). Proiectând ecuaţia vectorială (12.4)
pe axele de coordonate obţinem ecuaţiile scalare (12.5).
Reamintind că la & 3.2.3 am definit componentele tensorului vitezei de defor-
mare µ ¶
1 ∂vi ∂vj →
aij = + , div v = a11 + a22 + a33 .
2 ∂xj ∂xi
admitem fără demonstraţie următoarea propoziţie:
Propoziţia 12.1.2 Între componentele tensiunilor Tij şi componentele aij ale
tensorului vitezelor de deformare există relaţiile
µ ¶
2µ →
(12.6) Tij = 2µ aij − p + div v δij , i, j ∈ {1, 2, 3}.
3
unde p este presiunea hidrostatică, cu µ am notat coeficientul de vâscozitate, vezi
Cursul 4, iar δij este simbolul lui Kroneker:
½
1 dacă i = j
δij =
0 dacă i 6= j
Să observăm ı̂n primul rând că este satisfăcută legea lui Newton (4.10)
X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂vj ∂p 2µ ∂ →
=µ + − − · (div v ) =
i=1
∂xi ∂xj ∂xi ∂xj 3 ∂xj
X3 µ ¶ X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂ ∂vj ∂p 2µ ∂ →
=µ +µ − − · (div v ) =
i=1
∂xi ∂xj i=1
∂xi ∂xi ∂xj 3 ∂xj
X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂p 2µ ∂ →
=µ + µ∆vj − − · (div v ) =
i=1
∂xj ∂xi ∂xj 3 ∂xj
∂ → ∂p 2µ ∂ →
=µ div v + µ∆uj − − · (div v )
∂xj ∂xj 3 ∂xj
adică
3
X ∂Tij µ ∂ → ∂p
= · (div v ) + µ∆vj −
i=1
∂xi 3 ∂xj ∂xj
84 CAPITOLUL 12. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR.
→
Acceleraţia a= dv/dt se exprimă sub forma lui Euler
→ → → → →
dv ∂v ∂v ∂v ∂v
= + u+ v+ w.
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
sau sub forma Helmholtz
→ →
dv ∂v 1 → →
(12.11) = + ·grad V2 + rot v × v .
dt ∂t 2
Fiind cunoscute funcţiile
→
F (X, Y, Z) (forţele masice), R (constanta gazelor), T (temperatura absolută),
sistemul de ecuaţii (12.9), (12.10) ne furnizează cinci relaţii scalare ı̂ntre cinci funcţii
necunoscute
→
viteza = v (u, v, w), presiunea = p, densitatea = ρ.
12.3. SISTEMUL COMPLET DE ECUAŢII ALE MIŞCĂRII 85
Evident, ı̂n cazul peretelui fix ı̂n dreapta semnului egal se pune 0.
Contactul cu un alt fluid. Dacă frontiera S este o suprafaţă de separare ı̂ntre două
fluide nemiscibile, neglijându-se efectul tensiunii superficiale, vom pune condiţia ca
presiunile p1 şi p2 să fie egale de-alungul suprafeţei S
p1 |S = p2 |S
Condiţia la infinit. Dacă domeniul ocupat de fluid este nemărginit, vor fi precizate
valorile vitezei şi presiunii la infinit
→ →
lim v = v ∞ , lim p = p∞
M →∞ M →∞
86 CAPITOLUL 12. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR.
Numim fluid perfect sau ideal un fluid a cărui vâscozitate poate fi neglijată adică
acel fluid pentru care coeficientul de vâscozitate dinamică µ este nul.
87
88 CAPITOLUL 13. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE
forme:
Ecuaţiile lui Euler:
∂u ∂u ∂u ∂u 1 ∂p
+u +v +w w = Fx −
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x
∂u ∂v ∂v ∂v 1 ∂p
(13.3) +u +v +w w = Fy −
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y
∂u ∂w ∂w ∂w 1 ∂p
+u +v +w w = Fz −
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z
unde V2 = u2 + v 2 + w2
sau
→ µ Z ¶
∂v → V2 p
dp → → →
(13.6) ·d r +d +U + = ( v × rot v )·d r
∂t 2 p0 ρ(p)
unde ¯ ¯
¯ dx dy dz ¯
¯ ¯
→ → → ¯ ¯
( v × rot v )·d r = ¯ u v w ¯
¯ ¯
¯ ωx ωy ωz ¯
→
Considerând v 6= 0 determinantul de mai sus este nul ı̂n cazurile
ωx = ωy = ωz = 0 mişcare irotaţională
dx dy dz
= = deplasare pe o linie de curent
u v w
dx dy dz
= = deplasare pe o linie de vârtej
ωx ωy ωz
u v w
= = mişcare elicoidală
ωx ωy ωz
Mişcare irotaţională:
→
În cazul rot v = 0 mişcarea se mai numeşte potenţială adică există funcţia
→
ϕ(t, x, y, z) asfel ı̂ncât v = grad ϕ, prin urmare
→ µ ¶
∂v → ∂ϕ
·d r = d
∂t ∂t
Mişcare elicoidală:
→ →
Integrând (13.6), ı̂ntre două puncte de referinţă M0 ( r 0 ) şi M ( r ) de-alungul
unei linii de vârtej Λ, obţinem ecuaţia
Z →
r → Z
∂ v → V2 p
dp
·d r + +U + = C(t)
→
r0 ∂t 2 p0 ρ(p)
care, ı̂n cazul mişcării permanente devine
Z p
V2 dp
+U + =C
2 p0 ρ(p)
→ →
unde τ ( r ) este versorul tangentei la linia de curent Γ care trece prin punctul
M. Dacă luăm ca parametru lungimea s a liniei de curent, măsurată de la un
→
punct de referinţă M0 ( r 0 ) ∈ Γ, atunci, după cum ştim
→ →
→ dr ∂ v → ∂v
τ= şi ·d r = ds,
ds ∂t ∂t
→ →
ı̂n plus, fluidul fiind greu, F = −g k , incompresibil, ρ = const., ı̂n conformitate
cu (5.9) vom avea Z
U = − F dz = gz + const.
V2 p V2 p0
+ gz + = 0 + gz0 + .
2 ρ 2 ρ
→
Să observăm că dacă neglijăm forţele masice F = 0, sau dacă linia de curent se află
ı̂ntr-un plan orizontal, z = 0 atunci ecuaţia lui Bernoulli devine
V2 p
+ = C(Γ).
2 ρ
C fiind o constantă care depinde doar de linia de curent Γ pe care se efectuează
integrarea.
92 CAPITOLUL 13. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE
Subiecte de examen
Biletul 1
1. Modelul fluid. Proprietăţile mediului fluid. Clase de fluide.
2. Presiunea. Definiţie, unităţi de măsură, aparate de măsură.
Biletul 2
1. Forţele care acţionează asupra unei particule fluide. Principilu lui d’Alembert.
2. Viteza, acceleraţia. Densitatea şi greutatea specifică a fluidelor. Volumul unui
domeniu fluid.
Biletul 3
1. Ecuaţia de stare.
2. Vâscozitatea. Clasificare şi definiţie, unităţi de măsură.
Biletul 4
1. Metodele lui Lagrange şi Euler. Volum de control.
2. Echilibrul hidrostatic. Forţa hidrostatică. Ecuaţia presiunii ı̂n câmp
gravitaţional.
Biletul 5
1. Derivate substanţială aintegralei triple. Ecuaţia continuităţii.
2. Definiţia şi clasificarea maşinilor hidraulice volumice.
Biletul 6
1. Câmpul vitezelor. Traiectoria, linia de curent.
2. Definiţia şi clasificarea maşinilor hidraulice centrifugale.
Biletul 7
1. Fluxul hidrodinamic.
2. Principiul de funcţionare al maşinilor volumice.
93
94 CAPITOLUL 13. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE
Biletul 8
1. Vârtejul. Linie de vârtej, tub de vârtej. Teorema lui Helmholtz.
2. Principiul de funcţionare al maşinilor centrifugale.
Biletul 9
1. Acceleraţia sub forma lui Euler.
2. Organigrama unei pompe volumice.
Biletul 10
1. Acceleraţia sub forma lui Helmhotz.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării secţiunii de curgere.
Biletul 11
1. Teorema cantităţii de mişcare.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării direcţiei de curgere.
Biletul 12
1. Ecuaţiile generale ale mişcării fluidelor.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării secţiunii şi direcţiei de curge-
re.
Biletul 13
1. Ecuaţiile lui Navier-Stokes.
2. Definiţia şiclasificarea turbinelor eoliene.
Biletul 14
1. Sistemul complet de ecuaţii ale mişcării fluidelor.
2. Schiţa părţilor componente a unei turbine eoliene cu ax orizontal.
Biletul 15
1. Condiţii iniţiale, condiţii la limită.
2. Profile aerodinamice.