Mecanica Fluidelor - Polotca Ovidiu

Capitolul 1
Introducere
−→
Notăm cu R3 mulţimea punctelor din spaţiu şi cu R3 mulţimea vectorilor din
R3 . Se numeşte câmp scalar sau vectorial pe un domeniu D ⊆ R3 orice funcţie
−→
scalară sau vectorială definită pe D cu valori ı̂n R sau R3
Câmp scalar: F : D → R, F = F (x, y, z)
→ −→ → → → →
Câmp vectorial: V : D →R3 , V = U (x, y, z) ı +V (x, y, z)  +W (x, y, z) k
1.1 Integrala triplă

1.1.1 Definiţia integralei triple
Consideră un domeniu tridimensional D ⊂ R3 cu volumul V(D) mărginit de
o suprafaţă S pe care s-a definit o funcţie
F : D → R.
Fie A = (P1 , P2 , · · · , Pn ) o acoperire a z D
dommeniului D cu paralelipipede dreptunghice
i
având interioarele disjuncte, cu feţele paralele cu
planele de coordonate. Notând cu Di = Pi ∩ D Di
vom obţine o diviziune ∆n = (D1 , D2 , · · · , Dn )
a domeniului D ı̂n subdomenii compacte, cu
proprietăţile O
n i y
n
S ◦ ◦ X i
D= Di , Di ∩ Dj = ∅, V (D) = V (Di ).
i=1 x
i=1
Figura 1.1: Definiţia integralei
Notăm cu D(D) familia diviziunilor domeniului triple
D, definite conform procedeului menţionat.
Vom considera ı̂n fiecare domeniu Di un punct intermediar ( ξi , ηi , ζi ) ∈ Di şi
vom nota nota cu cu ζ∆n = {( ξi , ηi , ζi )}i=1,n sistemul de puncte intermediare
1
2 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
asociat diviziunii ∆n .
Se numeşte sumă Riemann asociată funcţiei f, diviziunii ∆n ∈ D(D) şi sitemului
de puncte intermediare ζ∆n , suma
n
X
σ∆n (F, ζ∆n ) = F (ξi , ηi , ζi ) · V (Di).
i=1
Se numeşte Integrala triplă a funcţiei F, limita

ZZZ Xn
F (x, y, z)dxdydz. = lim F (ξi , ηi , ζi ) · V (Di ).
n→∞
D i=1
Dacă luăm F = 1 şi notăm cu dτ = dxdydz, elementul de volum, atunci integrala

ZZZ
V(D) = dτ.
D
reprezintă volumul domeniului D. Dacă funcţia F = ρ este densitatea definită ı̂n
fiecare punct al domeniului D şi notăm cu dm = ρdτ masa elementului de volum,
atunci masa volumulu V(D) se scrie
ZZZ ZZZ
m(D) = ρ dτ = dm.
D D
1.1.2 Schimbarea de variabilă ı̂n integrala triplă

Fie D şi D1 ⊂ R3 două domenii mărginite şi
x = f (x1 , y1 , z1 ), y = g(x1 , y1 , z1 ), z = h(x1 , y1 , z1 ))
sistemul inversabil care transformă domeniul D ı̂n D1
(x, y, z) ∈ D ⇐⇒ (x1 , y1 , z1 ) ∈ D1 .
Atunci ZZZ ZZZ
F (x, y, z)dτ = F1 (x1 , y1 , z1 ) · J(x1 , y1 , z1 )dτ1
D D1
unde dτ = J ·dτ1 ,
F1 (x1 , y1 , z1 ) = F ( f (x1 , y1 , z1 ), g(x1 , y1 , z1 ), h(x1 , y1 , z1 )).
J se numeşte jacobianul transformării şi are expresia
¯ ¯
¯ ∂x ∂x ∂x ¯
¯ ¯
¯ ∂x1 ∂y1 ∂z1 ¯
¯ ¯
¯ ∂y ∂y ∂y ¯¯
not. D(x, y, z) ¯
J(x1 , y1 , z1 ) == = ¯¯ ∂x1 ∂y1 ¯
∂z1 ¯ .
D(x1 , y1 , z1 ) ¯ ¯
¯ ∂z ∂z ∂z ¯¯
¯
¯ ¯
¯ ∂x1 ∂y1 ∂z1 ¯
1.2. CALCUL VECTORIAL 3
1.2 Calcul vectorial

→ → → →
Fie a (ax , ay , az ), b (bx , by , bz ), c (cx , cy , cz ), v (vx , vy , vz )
Suma vectorilor:
→ →
a ± b (ax ± bx , ay ± by , az ± bz )
Înmulţirea cu scalari:
→
α· a (αax , αay , αaz )
Expresia vectorului definit de două puncte:

−→ → → →
A(ax , ay , az ), B(bx , by , bz ), AB = (bx − ax ) ı +(by − ay )  +(bz − az ) k
Modulul unui vector

→ p
|| a || = a2x + a2y + a2z
Produsul scalar:
→ → → → → →
a · b = || a ||·|| b || cos ϕ = ax bx + ay by + az bz ; ϕ = ^( a, b )
Unghiul dintre doi vectori:

→ →
a·b ax bx + ay by + az bz
cos ϕ = → → =p p
|| a ||·|| b || a2x + a2y + a2z · b2x + b2y + b2z
Proiecţia unui vector pe un versor

→ → → →
u (α, β, γ), pr →
u
v = v · u= α·vx + β ·vy + γ ·vz
Produsul vectorial:
¯ ¯
¯ → →
→ ¯
¯ ı k ¯
→ → → → ¯ ¯ → →
a × b = || a ||·|| b || sin ϕ = ¯ ax ay az ¯ ; ϕ = ^( a, b )
¯ ¯
¯ bx by bz ¯
Produsul mixt:
¯ ¯
¯ ax ay az ¯
→ → → ¯ ¯
a ·( b × c ) = ¯¯ bx by bz ¯¯
¯ cx cy cz ¯
Dublul produs vectorial:

→ → → → → → → → →
a ×( b × c ) = ( a · c )· b −( a · b )· c
1.3 Operatori. Formule vectoriale şi integrale

1.3.1 Diferenţiala unei funcţii
Fie F = F (x, y, z) un câmp scalar.
∂F ∂F ∂F
dF = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
se numeşte diferenţiala funcţiei F.
1.3.2 Gradientul unei funcţii

Vectorul
∂F → ∂F → ∂F →
grad F = ı +  + k
∂x ∂y ∂z
se numeşte fradientul funcţiei F.
Fie S : F (x, y, z) = 0 ecuaţia unei suprafeţe. Punctul
(x, y, z) ∈ S ⇐⇒ F (x, y, z) = 0
→ → → →
se numeşte punctul curent al suprafeţei iar vectorul r = x ı +y ı +z  , este
vectorul de poziţie al punctului curent. Vectorul
→ → → →
d r = dx ı +dy  +dz k
este vectorul director al planului tangent suprafeţei S ı̂n punctul curent. Spunem
că (dx, dy, dz) este o deplasare infinitezimală pe suprafaţa S.
Vectorul gradient este normal suprafeţei ı̂n punctul curent, Figura 9.5,
→ → →
→ → ∂F ∂F ∂F
grad F ⊥ d r , grad F ·d r = dF = dx + dy + dz = 0
∂x ∂y ∂z
1.3.3 Divergenţa unui vector

Este scalarul calculat ı̂n punctul (x, y, z) :
→ → → → → ∂U ∂V ∂W
V = U ı +V  +W k , div V = + +
∂x ∂y ∂z
1.3. OPERATORI. FORMULE VECTORIALE ŞI INTEGRALE 5
1.3.4 Laplacianul unei funcţii;
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
f = f (x, y, z), ∆f = + +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
1.3.5 Rotorul unui vector

¯ ¯
¯ → →
 ¯ →
¯ ı k ¯¯
¯
→ → → → → ¯ ∂ ∂ ∂ ¯¯ → → →
V = U ı +V  +W k ; rot V = ¯¯ ¯ = Ω x ı +Ωy  +Ωz k
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ U V W ¯
∂W ∂V ∂U ∂W ∂V ∂U
Ωx = − , Ωy = − , Ωz = −
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
1.3.6 Operatorul nabla ∇

→ → → →
Se aplică argumentului din dreapta, scalar F sau vector V = U ı +V  +W k .
∂ → ∂ → ∂ → → ∂ ∂ ∂
∇= ı +  + k V ·∇ = U · +V· +W· ,
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
→ → → →
∇·F = grad F, ∇· V = div V , ∇× V = rot V
→ → →
→ ∂f ∂f ∂f → → ∂F ∂F ∂F
(V ·∇)f = U · +V· +W· , (V ·∇) F = U · +V· +W·
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
1.3.7 Relaţii vectoriale



 grad (f ·g) = f ·grad g + g·grad f, ∇(f ·g) = f ·∇g + g·∇f



 → → → → → →

 div(f· v ) = f ·div v + v ·grad f, ∇·(f v ) = f (∇· v ) + ( v ·∇)f



 → →
div(rot v ) = 0, ∇· (∇× v ) = 0



 div(grad f ) = ∆f, ∇·(∇f ) = ∆f





 → → → → → → → → → → → →

 div( u × v ) = v ·rot u − u ·rot v , ∇·( u × v ) = v (∇× u)− u (∇× v )
 → → → → → →

 rot(f v ) = f ·rot v +grad f × v , ∇ × (f v ) = f ·(∇× v ) + ∇f × v

rot (grad f ) = 0, ∇ × (∇f ) = 0


 → → → → → →
rot (rot v ) = grad (div v ) − ∆ v , ∇ × (∇× v ) = ∇(∇· v ) − ∆ v
1.3.8 Formule integrale

Formula lui Stokes
n
ZZ Z
→ → → → 90
rot v · n dσ = v ·d r ,
C
dr
S
ZZ Z
→ → → → S: F(x,y,z)=0
(∇× v )· n dσ = v ·d r
C
S
C
normala este orientată ı̂n sens direct, Figura 9.5 v
Figura 1.2: Formula lui Stokes
Formulele lui Gauss −Ostrogradski (normala exterioară)

ZZZ ZZ ZZZ ZZ
→ →
grad f dτ = f· n dσ, ∇f dτ = f· n dσ,
D S D S
ZZZ ZZ ZZZ ZZ
→ → → → → →
div v dτ = v · n dσ, ∇ v dτ = v · n dσ
D S D S
ZZZ ZZ ZZZ ZZ
→ → → → → →
rot v dτ = n × v dσ, (∇× v ) dτ = n × v dσ
D S D S
Capitolul 2
Elementele caracteristice ale

fluidelor
2.1 Obiectul mecanicii fluidelor

Materia se prezintă ı̂n stare naturală ı̂n trei ipostaze; solidă lichidă şi gazoasă.
Ultimelor două stări, lichidă şi gazoasă, le atribuim denumirea generică de fluide.
Prin prisma experienţei, percepem fluidele prin ceea ce le deosebeşte de corpurile
solide, ı̂nsuşirea de a curge, de a lua forma recipientului care le conţine. Această
ı̂nsuşire, numită deformabilitate se datorează proprietăţii fluidului de a opune o in-
fimă rezistenţă acţiunii forţelor de forfetare, de alunecare şi despărţire a particulelor
fluide, ca urmare a slabei coeziuni moleculare.
Starea unui fluid (repaus sau mişcare), depinde de o infinitate de factori, ast-
fel că ı̂ncorsetarea fenomenului ı̂ntr-o formă matematică, luând ı̂n considerare toţi
parametri care intervin este, dacă nu imposibilă, mult prea complicată ı̂n raport
cu cunoştinţele noastre ı̂n domeniu. Se impune, aşadar, aproximarea fluidului cu
un model cu proprietăţi mult simplificate faţă de fluidul real, care să reţină doar
caracteristicile determinante, făcând abstracţie de factorii neesenţiali.
Prima aproximare ı̂n acest sens constă ı̂n a considera modelul fluid ca având o
structură macroscopică. Modelul macroscopic adoptat prezintă un mediu material,
compus din particule fluide (elementare) dispuse ı̂n mod continuu (fără ı̂ntreruperi)
ı̂n tot domeniul ocupat de fluid. Din această perspectivă definim particula elemen-
tară, ca fiind un ”decupaj ” din masa fluidă, de formă arbitrară, (sferică, paralelipi-
pedică, tetraedrică, e.t.c), cu dimensiuni infinitezimale (oricât de mici) ı̂n raport cu
domeniul ocupat de fluid, dar cuprinzând un număr considerabil de molecule astfel
ı̂ncât să păstreaze proprietăţile fluidului luat ca ı̂ntreg.
Din punct de vedere fizic definim mediul fluid ca fiind un mediu material izotrop
(cu proprietăţi identice ı̂n orice direcţie), cu următoarele proprietăţi:
− Continuitatea. Particulele fluide se distribuie ı̂n mod continuu (fără cavităţi),
cu excepţia unor puncte, curbe sau suprafeţe de discontinuitate determinate.
− Deformabilitatea; după cum am spus, este proprietatea fluidului de a curge
7
8 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
datorită unei foarte slabe atracţii ı̂ntre molecule.

− Compresibilitatea; propietatea mediului de a se deforma la acţiunea forţelor
de presiune. În raport cu această proprietate ı̂mpărţim fluidele ı̂n două categorii;
lichidele, considerate teoretic incompresibile şi gazele, fluide compresibile fără volum
şi formă, având ı̂nsuşirea de a se răspândi foarte uşor ı̂n spaţiu.
În conformitate cu cele relatate mai sus să spunem că:
Fluidul este un mediu material izotrop, continuu deformabil, compresibil sau
incompresibil.
Mecanica fluidelor studiază la scară macroscopică fluidele aflate ı̂n repaus sau
ı̂n mişcare, ı̂n prezenţa corpurilor solide.
Vom considera particula fluidă (elementară) ca având o masă dm cuprinsă ı̂n
volumul dτ mărginit de suprafaţa dσ. Vom nota cu dx, dy, dz dimensiunile liniare
ale particulei, ı̂n raport cu un sistem de coordonate carteziene Oxyz şi vom numi
toate aceste mărimi (asociate particulei elementare), mărimi elementare.
Asimilând particula fluidă cu un ”microfluid”, aceasta va fi supusă tuturor legilor
care guvernează ı̂ntregul domeniu fluid. Astfel ı̂ntre particulele fluide se manifestă:
− Forţe de atracţie (masice), proporţionale cu masa particulei dm
− Forţe de tensiune (tensiuni) la nivelul suprafeţelor de contact dσ. Tensiunile
acţionează fie ca forţe de presiune, normale suprafeţei dσ, care supun parti-
cula la deformări, fie ca tensiuni tangenţiale, care se opun alunecării particu-
lelor una peste alta (frecării), generatoare a fenomenului de vâscozitate.
În limita unei prime ordonări, ı̂ntâlnim următoarele clase de fluide:
− fluide incompresibile; lichidele,
− fluide compresibile; gazele,
− fluide ideale (cu vâscozitatee neglijabilă); alcolul, mercurul, chiar apa,
− fluide reale sau vâscoase; mierea, uleiurile, etc.
Să menţionăm că mişcarea fluidelor este un fenomen complex al cărui studiu
impune, ı̂n cazul fiecărei aplicaţii, o serie de aproximaţii simplificatoare.
2.2 Viteza. Densitatea

Să izolăm ı̂n masa fluidă, la momentul t, un domeniu simplu conex (fără găuri),
(D) de volum V, mărginit de suprafaţa S, raportat la un sistem de coordonate
carteziene Oxyz orientat ı̂n sens direct. O particulă fluidă situată ı̂n punctul
M (x, y, z) ∈ (D), va avea coordonatele x, y, z funcţii de t,
→ −−→ → → →
M (x, y, z), r = OM = x(t) ı +y(t)  +z(t) k
Notând cu dm, elementul de masă cuprins ı̂n volumul dτ, ataşăm particulei fluide
următoarele mărimi :
2.2. VITEZA. DENSITATEA 9
Viteza şi acceleraţia: z

→
(D) S
→ → dr
˙ def M
v = r == [m/s].
dt
(2.1) → →
→ ¨ def
→ dv d2 r
a= r == = 2 [m/s2 ]. r
dt dt
Densitatea ρ şi greutatea specifică γ: O
y
dm
ρ= [kg/m3 ] x
dτ
(2.2)
dG g dm Figura 2.1:
γ= = = ρ g [N/m3 ].
dτ dτ
unde:
g = 9, 81m/s2 este acceleraţia gravitaţională,
dG = g·dm este greutatea particulei situate ı̂n punctul M la momentul t,
kg·m
N= este forţa care imprimă masei de 1kg acceleraţia de 1m/s2 .
s2
Uneori, ı̂n locul densităţii ρ se ı̂ntrebuinţează volumul specific
1
V = [m3 /kg].
ρ
Să menţionăm că, ı̂n cazul cel mai general, ecuaţiile mecanicii fluidelor, vor
→
conţine mărimile a şi ρ, definite mai sus ca necunoscute. Ele depind explicit, şi
implicit prin coordonatele M, de timpul t, adică de ( t, x(t), y(t), z(t) ).
În conformitate cu ecuaţiei de stare, pe care o vom deduce ulterior, densitatea
fluidului depinde, ı̂n general, de timpul t, de poziţia punctului M, de presiune şi
de temperatură.
La lichide variaţia densităţii este foarte mică astfel ı̂ncât putem chiar defini
lichidele ca fiind fluidele cu densitatea constantă. De exemplu, pentru;
apă, ρ ≈ 1kg/dm3
alcool etilic, ρ ≈ 0.8kg/dm3
mercur, ρ ≈ 13, 6kg/dm3
Volumul şi masa fluidului conţinut ı̂n domeniul D la momentul t sunt, după
cum bine ştim ZZZ ZZZ
V = dτ, m= ρ(t, x, y, z) dτ.
(D) (D)
Dacă densitatea este constantă (cazul lichidelor), atunci

m G
ρ= , γ= = ρg
V V
2.3 Forţele care acţionează asupra unui fluid.

Este util să ne reamintim că Forţa
→ →
F = m· a
se măsoară ı̂n newtoni şi kilograme forţă. Un newton este forţa care imprimă masei
de 1kg acceleraţia 1m/s2 ,
m
(2.3) 1 N (newton) = kg· 2 , 1kgf = 9, 81 N
s
Asupra unui fluid aflat ı̂n mişcare sau repaus acţionează diferite forţe. Este su-
ficient să menţionăm; forţele de atracţie newtonienne (legea atracţiei universale)
dintre masa fluidului şi alte corpuri, forţele de greutate, sau forţele de tensiune,
numite, simplu, tensiuni, care apar la contactul dintre particulele fluidului, la con-
tactul dintre două fluide sau dintre un fluid şi o suprafaţă solidă. Vom face următoare
clasificare a acestor forţe.
A. Forţele Masice.
Sunt forţe care acţionează asupra particulelor fluide fie din exterior, forţe
gravitaţionale, forţe electromagnetice etc. fie din interiorul fluidului ca urmare a
interacţiunii particulelor aflate ı̂n contact. Forţele masice sunt proporţionale cu
masa particulei dm şi au forma
→ →
(2.4) d F m =F dm.
→
unde vectorul F reprezintă forţa masică aplicată unităţii de masă, forţa masică
unitară. De exemplu presupunând că asupra particulei de masă dm acţionează
→
doar forţa gravitaţională, forţa unitară F , va avea mărimea F = g = 9, 81N.
B. Tensiuni de contact (eforturi).

Se mai numesc eforturi şi provin din contactul particulei fluide la nivelul
suprafeţei elementare dσ cu suprafeţe solide sau cu alte particule fluide. Admitem
că mărimea unei astfel de forţe este proporţonală cu aria suprafeţei dσ. Desemnăm
aceste tensiuni prin
→ →
(2.5) d T σ =T dσ.
→
unde prin T am notat efortul unitar sau tensiunea unitară, adică tensiunea care
acţionează asupra unităţii de suprafaţă.
Să considerăm două particule fluide (1) şi (2), (Figura 2.2), aflate ı̂n contact
prin suprafaţa elementară dσ ı̂n punctul M (x, y, z). Tensiunile de contact vor
→
depinde de timpul t, de vectorul de poziţie r al punctului M şi de orientatea
→
suprafeţei dσ, prin urmare de versorul n la suprafaţă ı̂n punctul M. De asemenea,
ele sunt supuse legii acţiunii şi reacţiunii.
2.3. FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI FLUID. 11
Mai exact, dacă la momentul t cele două n 1 = − n2

particule sunt ı̂n contact de-alungul elemen- T2
→
tului de suprafaţă dσ din punctul M ( r ) d n2 (2) T1 = − T2
→
şi dacă n este versorul normalei la ele- n1 M(x,y,z)
mentul de suprafaţă dσ, ı̂ndreptat spre in-
teriorul particulei (spre partea supusă ten- T1
siunii), atunci acţiunea fluidului situat de (1)
→
partea opusă versorului n asupra celui situat
→ → → → Figura 2.2: Tensiuni
de aceeaşi parte cu n, va fi T (t, r , n)dσ.
Reciproc, acţiunea fluidului situat de aceeaşi
→ → → → →
parte cu n asupra fluidului situat de opusă lui n va fi T (t, r , − n)dσ. În
conformitate cu legea acţiunii şi reacţiunii va trebui să avem
→ → → → → →
(2.6) T (t, r , −n) = − T (t, r , n),
prin urmare aceste forţe alcătuiesc un sistem echivalent cu zero. Totuşi ele nu pot
fi neglijate deoarece:
Într-un mediu deformabil lucrul mecanic al forţelor de contact nu este nul.
Mai exact aceste tensiuni deformează două particule fluide la nivelul suprafeţei de
contact, la fel ca două mingi pline cu aer aflate ı̂n contact.
→
Spunem că ı̂n fluid avem presiuni dacă efortul unitar T este dirijat ı̂n sensul
→
normalei n şi tracţiuni ı̂n caz contrar. Avem ı̂n vedere următoarea ipoteză:
→ →
Într-un mediu fluid există numai presiuni, adică T · n ≥ 0.
Principiul lui d’Alembert

→
Am văzut că asupra unei particule fluide acţionează forţele masice F dm şi
→ →
forţele de tensiune T dσ care imprimă particulei de masă dm acceleraţia a . În
conformitate cu legea acţiunii şi reacţiunii, suma acestor forţe trebuie să echilibreze
→
forţa de inerţie a particulei, a dm, proporţională cu masa şi acceleraţia acesteia.
Mai explicit
→ → →
(2.7) a dm =F dm+ T dσ
unde acceleraţia s-a definit la (2.1).
În cazul unui volum ı̂nchis ı̂n domeniul (D) ⊂ R3 mărginit de suprafaţa S
ecuaţia de mai sus se scrie
ZZZ ZZZ ZZ
→ → →
(2.8) a dm = F dm + T dσ
(D) (D) S
Ecuaţiile (2.7) şi (2.8) se numesc ecuaţiile lui d’Alembert şi exprimă principiul cu
acelaşi nume.
Capitolul 3
Starea de tensiune a particulei

fluide
3.1 Ecuaţiile de echilibru ale particulei fluide

3.1.1 Tensorul tensiunilor
x3 Vom deduce, relaţia dintre tensiunea
→
T care acţionează la nivelul elementului
→
M3 T
de suprafaţă dσ şi tensiunile T i care
dx3 n acţionează asupra proiecţiilor dσi ale lui
T2 Tn dσ. În acest scop raportăm mediul fluid
i3 la un sistem de coordonate carteziene
T1 Ox1 x2 x3 şi considerăm o particulă fluidă
M dx 2 de formă tetraedrică (M M1 M2 M3 ) cu
dx 1 i2 M2 x2 muchiile dx1 , dx2 , dx3 , paralele cu ax-
i1 → →
ele de coordonate. Fie deci M ( r ), r
T3 (x1 , x2 , x3 )
M1
x1 M1 (x1 + dx1 , x2 , x3 )
M2 (x1 , x2 + dx2 , x3 )
Figura 3.1: Tensorul tensiunilor
M3 (x1 , x2 , x3 + dx3 ).
Notăm cu
dσ = A(M1 M2 M3 ), dσ1 = A(M M2 M3 ),
dσ2 = A(M M1 M3 ), dσ3 = A(M M1 M2 ),
→ → →
ariile feţelor tetraedrului, (Figura 3.1). Fie T (t, r , n ) efortul unitar exercitat
→
asupra fluidului situat de aceeaşi parte cu versorul n (n1 , n2 , n3 ) normal suprafeţei
→
dσ, de către fluidul situat de partea opusă lui n şi
→ → → → → → → → →
T 1 (t, r , ı 1 ), T 2 (t, r , ı 2 ), T 3 (t, r , ı 3 ).
13
14 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
→
eforturile unitare la nivelul elementelor de suprafaţă dσj ı̂n direcţiile versorilor ıj ,
j = 1, 3. Sunt cunoscute relaţiile dintre suprafaţa dσ şi proiecţiile ei dσ1 , dσ2 , dσ3
pe planele de coordonate:
(3.1) dσ1 = n1 dσ, dσ2 = n2 dσ, dσ3 = n3 dσ

→ → → →
Să observăm că tensiunile T 1 , T 2 , T 3 sunt aplicate ı̂n punctul M ( r ) iar ten-
→ →
siunea T se aplică ı̂ntr-un punct M 0 (r0 ) al suprafeţei dσ situat la o distanţă
→
infinitezimală | d r | de M, astfel că putem considera, fără a afecta generalitatea,
că toate tensiunile au ca punct de aplicaţie punctul M.
Conform Figurii 3.1, echilibrarea forţelor care acţionează asupra particulei
tetraedrice (M M1 M2 M3 ) se exprimă, conform principiului lui d’Alembert (2.7), prin
relaţia
→ → → → → →
a dm =F dm+ T 1 (t, ~r,~ı1 )dσ1 + T 2 (t, ~r,~ı2 )dσ2 + T 3 (t, ~r,~ı3 )dσ3 − T (t, ~r, ~n)dσ.
→ →
unde a este acceleraţia particulei, iar cu F am notat rezultanta forţelor ma-
sice unitare, având ca punct de aplicaţie tot punctul M . Eliminând cantităţile
→ →
a dm şi F dm care sunt neglijabile (infiniţi mici de ordinul trei) ı̂n raport cu
celelalte mărimi (infiniţi mici de ordinul doi) deducem
→ → → →
(3.2) T (t, ~r, ~n)dσ =T 1 (t, ~r,~ı1 )dσ1 + T 2 (t, ~r,~ı2 )dσ2 + T 3 (t, ~r,~ı3 )dσ3
Ţinând cont de relaţiile (3.1) găsim ecuaţia de echilibru a particulei fluide

→ → → →
(3.3) T =T 1 n1 + T 2 n2 + T 3 n3 .
exprimată prin următoarea propoziţie

→
Propoziţia 3.1.1 Tensiunea T exercitată pe suprafaţa care mărgineşte o par-
→ → →
ticulă fluidă este funcţie liniară şi omogenă de trei tensiuni, T1 , T2 , T3 , aplicate pe
proiecţiile suprafeţei dσ pe planele de coordonate.
→ →
Fie Ti , şi Tij coordonatele vectorilor T şi T i ,
→ →
T ( T1 , T2 , T3 ), T 1 ( T11 , T12 , T13 ),
(3.4) → →
T 2 ( T21 , T22 , T23 ), T 3 ( T31 , T32 , T33 ).
În proiecţie pe axele de coordonate, ecuaţia (3.3) devine
T1 = T11 n1 + T21 n2 + T31 n3

(3.5) T2 = T12 n1 + T22 n2 + T32 n3
T3 = T13 n1 + T23 n2 + T33 n3
3.1. ECUAŢIILE DE ECHILIBRU ALE PARTICULEI FLUIDE 15
Elementele matricei
 
T11 T12 T13
 
(3.6) T =  T21 T22 T23 
T31 T32 T33
definesc componentele tensorului tensiunilor.

Starea de tensiune din jurul punctului M ı̂n care este situată particula fluidă
depinde de trei tensiuni vectoriale sau nouă tensiuni scalare.
→
Să mai menţionăm că, ı̂ntrucât nu se precizează a sensul tensiunilor T i , com-
ponentele Tij pot să fie pozitive sau negative.
3.1.2 Variaţia tensiunilor ı̂n raport cu rotirea axelor de co-

ordonate
Vom considera acum un alt sistem de coordonate M x01 x02 x03 obţinut printr-o
rotaţie a sistemului M x1 x2 x3 , definită prin tabelul cosinusurilor directoare
→ → →
ı1 ı2 ı3
→0
ı1 α11 α12 α13
(3.7) →0 .
ı2 α21 α22 α23
→0
ı 3 α31 α32 α33
unde, datorită ortogonalităţii axelor de coordonate, avem
3
X 3
X
(3.8) αik αjk = δij şi αki αkj = δij
k=1 k=1
δij fiind simbolul lui Kroneker, adică

½
1 dacă i = j
δij =
0 dacă i 6= j
La fel ca mai sus, asociem noului sistem particula tetraedrică M M10 M20 M30 cu feţele
dσ10 = A(M M20 M30 ), dσ20 = A(M M10 M30 ), dσ30 = A(M M10 M20 )
Fiecărei feţe dσj0 cu versorul normal
→0 → → →
ıi = αi1 ı 1 +αi2 ı 2 +αi3 ı 3 , i = 1, 3,
→
0
asupra căreia acţionează tensiunea T i ı̂i corespunde tetraedrul generat de
intersecţiile ei cu axele M xi , pentru care dσi0 reprezintă faţa oblică. Prin ur-
→
mare tensiunea T 0 i va avea, conform (3.3), expresia
→ → → →
(3.9) T 0 i = αi1 T 1 +αi2 T 2 +αi3 T 3 , i = 1, 3
unde, ı̂n virtutea (3.4)

→ → → →
(3.10) T i = Ti1 ı 1 +Ti2 ı 2 +Ti3 ı 3 , i = 1, 3.
→
Notăm cu τ ij şi cu Tij0 , j = 1, 3, proiecţiile tensiunii T 0 i pe axele sistemului
M x1 x2 x3 respectiv M x01 x02 x03 adică
→ → → →
(a) T 0 i = τ i1 ı 1 +τ i2 ı 2 +τ i3 ı 3
(3.11) →
i = 1, 3
0 →0 →0 →0
(b) T i= Ti10 ı 1 +Ti20 ı 2 +Ti30 ı 3 ,
→
Înlocuind ı̂n (3.9) expresia tensiunii T 0 i din (3.11)−(a) şi expresiile tensiunilor
→
T i din (3.10), găsim relaţiile dintre τ ij şi Tij sub forma
3
X
(3.12) τ ik = αil Tlk .
l=1
→
Pe de altă parte, ı̂n baza tabelului (3.7) ı̂ntre proiecţiile tensiunilor T 0 i pe axele
celor două repere există relaţiile
3
X
Tij0 = αjk τ ik ,
k=1
de unde, ı̂nlocuind expresiile lui τ ik din (3.12) ı̂n ultima expresie, găsim
3 X
X 3
(3.13) Tij0 = αil αjk Tlk .
k=1 l=1
Observăm că ultimele relaţii au fost deduse prin raportarea tuturor expresiilor
la sistemul M x1 x2 x3 . Exprimând toate tensiunile ı̂n raport cu axele sistemului
M x01 x02 x03 , ca ı̂n (3.11)−(b), sau mai simplu, rezolvând sitemul (3.13) cu necunos-
cutele Tlk , obţinem relaţiile duale
3 X
X 3
(3.14) Tlk = αil αjk Tij0 .
i=1 j=1
Propoziţia 3.1.2 Tensorul tensiunilor prezintă următoarele proprietăţi de

invarianţă la rotirea axelor de coordonate:
1◦ Tij = Tji ⇐⇒ Tij0 = Tji0
2◦ 0
T11 + T22 + T33 = T11 0
+ T22 0
+ T33
3.2. DEFORMAREA PARTICULEI FLUIDE 17
Demonstraţie. 1◦ Dezvoltând formula (3.13) pentru i = 1, j = 2, de exem-

plu, obţinem
0 0
T12 − T21 = (α12 α21 − α11 α22 )(T21 − T12 ) + (α13 α21 − α11 α23 )(T31 − T13 )+
+(α13 α22 − α12 α23 )(T32 − T23 ), ∀ |αij | ≤ 1.

0 0 0 0
Mai găsim două expresii asemănătoare pentru T13 − T31 şi T23 − T32 , de unde
rezultă concluzia primului enunţ.
2◦ 0
Cu (3.13) calculăm suma T11 0
+ T22 0
+ T33 şi obţinem
3
X 3
X 3
X
0 0 0
T11 + T22 + T33 = T11 a2k1 + T22 a2k2 + T33 a2k3 +
k=1 k=1 k=1
3
X 3
X 3
X
+(T12 + T21 ) αk1 αk2 + (T13 + T31 ) αk1 αk3 + (T23 + T32 ) αk2 αk3
k=1 k=1 k=1
de unde, ı̂n baza formulelor de orogonalitate (??) avem

3
X 3
X 3
X 3
X 3
X 3
X
a2k1 = a2k2 = a2k3 = 1, αk1 αk2 = αk1 αk3 = αk2 αk3 = 0
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
adică ceea ce trebuia demonstrat.
3.2 Deformarea particulei fluide

Sub acţiunea forţelor masice şi a tensiunilor, mişcarea unei particule fluide poate
fi comparată, până la un punct, cu mişcarea generală a rigidului. Prin urmare unei
particule situată ı̂n punctul A i se poate imprima, la un moment dat, o mişcare
de translaţie, şi o mişcare de rotaţie ı̂n jurul unei axe ce trece prin A. În plus
faţă de rigid, o particulă fluidă va avea o mişcare de deformare. După cum ştim
deformabilitatea constă ı̂n proprietatea fluidului de a-şi modifica distanţa dintre două
puncte vecine, precum şi forma şi volumul.
Pentru simplitatea scrierii vom ı̂nlocui notaţia reperului fix Oxyz cu notaţia
Ox1 x2 x3 , cu păstrarea ordinii şi denumirii axelor de coordonate. Versorii axelor
→ → →
de coordonate vor fi ı 1 , ı 2 , ı 3 iar un punct M (x1 , x2 , x3 ) va avea vectorul de
poziţie
→ → → →
r = x1 ı 1 +x2 ı 2 +x3 ı 3 .
Pentru deformări infinit mici (infinitezimale) de forma dxi , δxi proprii particulelor
fluide, vom considera valabile dezvoltările Taylor de ordinul ı̂ntâi
X3
∂f
(3.15) f (x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ) = f (x1 , x2 , x3 ) + δxi
i=1
∂xi
obţinută prin neglijarea infiniţilor mici de ordin superior.

Cum un element de volum se exprimă prin produsul a trei elemente liniare, vom
deduce mai ı̂ntâi deformarea liniară.
3.2.1 Deformarea liniară

Înţelegem prin deformare liniară a unei particule fluide, proprietatea acesteia
de a-şi modifica distanţa dintre două puncte.
Considerăm o particulă fluidă (P ) raportată la reperul cartezian fix Ox1 x2 x3 ,
din Figura 3.2, şi luăm ı̂n interiorul particulei două puncte situate la o distanţă
infinitezimală,
→ −→
A(x1 , x2 , x3 ), B(x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ), δ r =AB .
Presupunem că după deformarea particulei, punctele A şi B trec ı̂n punctele
→ −→
A0 ( x01 , x02 , x03 ), B 0 ( x01 + δx01 , x02 + δx02 , x03 + δx03 ), δ r0 =A0 B 0 ,
→ →
unde δ r (δx1 , δx2 , δx3 ) şi δ r0 (δx10 , δx02 , δx03 ) sunt infiniţii mici care despart
punctele din interiorul particulei (P ), respectiv interiorul particulei (P )−deformate
pe care o notăm cu (P 0 ). Fie
→ −→
(3.16) u =AA0 (u1 , u2 , u3 ), ui (t, x1 , x2 , x3 ), i = 1, 3,
deplasările geometrice pe axele de coordonate care fac trecerea de la de la particula

(P ) la particula deformată (P 0 ). Coordonatele punctelor A, A0 şi B, B 0 sunt
legate ı̂ntre ele prin relaţiile
x0i = xi + ui (t, x1 , x2 , x3 ), i = 1, 3
(3.17)
x0i + δx0i = xi + δxi + ui (t, x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ), i = 1, 3.
Dar, conform formulei (3.15) avem
X3
∂ui
ui (t, x1 + δx1 , x2 + δx2 , x3 + δx3 ) = ui (t, x1 , x2 , x3 ) + δxk , i = 1, 3
k=1
∂xk
şi ı̂nlocuind ı̂n a două formulă din (3.17) obţinem
X3
∂ui
(3.18) x0i + δx0i = xi + δxi + ui (t, x1 , x2 , x3 ) + δxk , i = 1, 3.
k=1
∂xk
B
x3
x3 B
(P’) r
A (P)
x3
B
r
r O x2
r A A x2
O A
x 1 = AB
x2
B B
x1 x1
Deformarea liniara Deformarea de volum
Figura 3.2: Deformarea particulei fluide

Prin definiţie, deformarea liniară este diferenţa
→ → → → → →
d(δ r ) = δ r0 −δ r = d(δx1 ) ı 1 +d(δx2 ) ı 2 +d(δx3 ) ı 3 ,
→
unde, ı̂n baza relaţiilor (3.17) şi (3.18), coordonatele vectorului d(δ r ) se scriu
X3
∂ui
(3.19) d(δxi ) = δx0i − δxi = δxk , i = 1, 3.
k=1
∂x k
3.2.2 Deformarea elementului de volum

Considerăm un element de volum dτ asimilat cu volumul unei particule fluide
de formă paralelipipedică având laturile δx1 , δx2 , δx3 , situate de-alungul axelor
de coordonate şi volumul δτ = δx1 δx2 δx3 . Introducând coeficienţii de deformare
liniară
µ ¶
1 ∂ui ∂uj
(3.20) cij = + ,
2 ∂xj ∂xi
ı̂n conformitate cu formula (3.19), lungimile laturilor particulei deformate sunt
δx0i = δxi + cii δxi , i = 1, 3,
prin urmare, volumul particulei deformate se exprimă prin produsul:
δτ 0 = (δx1 + c11 δx1 )(δx2 + c22 δx2 )(δx3 + c33 δx3 ) =
= δx1 δx2 dx3 (1 + c11 )(1 + c22 )(1 + c33 ) = dτ ·(1 + c11 + c22 + c33 + · · · ).
Neglijând infiniţii mici de ordin superior, obţinem
δτ 0 δτ 0 − δτ →
= 1 + c11 + c22 + c33 sau = c11 + c22 + c33 = div u,
δτ δτ
→
unde u (u1 , u2 , u3 ) conform notând cu d(δτ ) = δτ 0 − δτ, definim deformarea
unităţii de volum:
d(δτ ) →
= div u
δτ
→ → → →
unde u = u1 ı 1 +u2 ı 2 +u3 ı 3 conform (3.16), iar
→ ∂u1 ∂u2 ∂u3
div u = + + .
∂x1 ∂x2 ∂x3
Presupunem acum că deformarea se realizează ı̂n intervalul de timp dt şi să
notăm cu
→
→ u
(3.21) v=
dt
viteza de deformare a particulei fluide. Împărţind cu dt relaţia de mai sus obţinem
formula de deformare a volumului particulei fluide:
d(δτ ) →
(3.22) = div v
dt δτ
de unde deducem următorul enunţ important
Propoziţia 3.2.1 Un fluid este incompresibil dacă şi numai dacă
→
(3.23) div v = 0.
Într-adevăr, volumul particulei fluide se deformează numai ı̂n cazul fluidelor incom-
presibile.
3.2.3 Tensorul vitezelor de deformare

→ → → →
Notând cu v = v1 ı 1 +v2 ı 2 +v3 ı 3 viteza de deformare a particulei, conform
relaţiei (3.21) obţinem
u1 u2 u3
v1 = , v2 = , v 3 = ,
dt dt dt
cij
iar cu notaţiile aij = , din (3.20) deducem
dt
µ ¶
1 ∂vi ∂vj
(3.24) aij = +
2 ∂xj ∂xi
Coeficienţii aij poartă numele de coeficienţii vitezelor de deformare, iar matricea
simetrică
 
a11 a12 a13
 a a22 a23 
(3.25)  21 , aij = aji
a31 a32 a33
având ca elemente coeficienţii aij se numeşte tensorul viteză de deformare.

În baza acestor notaţii divergenţa vectorului viteză are expresia
→ ∂v1 ∂v2 ∂v3

(3.26) div v = + + = a11 + a22 + a33 ,
∂x1 ∂x2 ∂x3
cu relaţia (3.23), pentru fluide incompresibile.
3.2.4 Variaţia vitezelor de deformare ı̂n raport cu rotirea

axelor de coordonate
La fel ca la & 3.1.2, vom considera sistemul de coordonate M x01 x02 x03 obţinut
prin rotaţia a sistemului M x1 x2 x3 , definită prin tabelul (3.7) şi formulele de or-
togonalitate (3.8). Dacă (x1 , x2 , x3 ), (x01 , x02 , x03 ) sunt coordonatele unui punct iar
(v1 , v2 , v3 ) şi (v10 , v20 , v30 ) sunt coordonatele vitezei, ı̂n raport cu cel două repere,
atunci
X3
∂xi
xi = αji x0j , = αji
j=1
∂x0j
3
X 3
X 3
X 3
X
→ → →0
v= vk ı k = vk0 ı k , vi0 = αik vk , vj0 = αjk vk
k=1 k=1 k=1 k=1
µ ¶ µ ¶
1 ∂vi ∂vj 1 ∂vi0 ∂vj0
aij = + , a0ij = +
2 ∂xj ∂xi 2 ∂x0j ∂x0i
Propoziţia 3.2.2 Componenetele vitezelor de deformare ı̂n raport cu rotirea axelor

de coordonate sunt legate prin următoarele relaţii
3 X
X 3
(3.27) a0ij = αik αj l akl
k=1 l=1
Demonstraţie.
X 3 3 3 3 3
∂vi0 ∂vk X X ∂vk ∂xl XX ∂vk
0
= αik 0
= α ik · 0
= αik αj l ·
∂xj k=1
∂xj k=1 l=1
∂xl ∂xj k=1 l=1
∂xl
XX 3 3 X3 X 3
∂vi0 ∂vk ∂vj0 ∂vk
0
= αik αj l · , 0
= αjk αi l ·
∂xj k=1 l=1
∂x l ∂xi k=1 l=1
∂xl
3 3 µ ¶ X 3 X 3
1 XX ∂vk ∂vl
a0ij = · αik αj l + = αik αj l akl
2 k=1 l=1 ∂xl ∂xk k=1 l=1

Propoziţia 3.2.3 Divergenţa vectorului viteză este invariantă la rotirea axelor de

coordonate adică, ı̂n conformitate cu (3.26)
a11 + a22 + a33 = a011 + a022 + a033
Demonstraţie. Cu (3.27) calculăm suma a011 + a022 + a033 şi obţinem

3
X 3
X 3
X
a011 + a022 + a033 = a11 a2k1 + a22 a2k2 + a33 a2k3 +
k=1 k=1 k=1
3
X 3
X 3
X
+(a12 + a21 ) αk1 αk2 + (a13 + a31 ) αk1 αk3 + (a23 + a32 ) αk2 αk3
k=1 k=1 k=1
de unde, ı̂n baza formulelor de orogonalitate (3.8) avem

3
X 3
X 3
X 3
X 3
X 3
X
a2k1 = a2k2 = a2k3 = 1, αk1 αk2 = αk1 αk3 = αk2 αk3 = 0
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1

Să mai adăugăm că ı̂ntre coeficienţii aij şi componentele Tij ale tensorului
tensiunilor definit la se stabilesc relaţii liniare care generalizează ipoteza lui New-
ton exprimată prin (4.9). Toate aceste elemente vor intra ı̂n compoziţia ecuaţiilor
mişcării fluidelor.
Capitolul 4
Elementele caracteristice ale

fluidelor
4.1 Presiunea hidrostatică. Vâscozitatea.

Am văzut la secţiunea precedentă, formula (2.3), că la nivelul suprafeţei de
separare dintre două particule fluide acţionează, forţele de tensiune
→ →
d T σ =T ·dσ,
→
unde T reprezintă efortul unitar.
→
Acţiunea efortului unitar T se manifestă ı̂n două direcţii:
de ı̂mpotrivire la alunecarea particulelor una pe alta ı̂n planul T
→ T
suprafeţei dσ, pe care-l notăm cu T τ şi-l numim efortul
tangenţial unitar şi de comprimare a particulei, ı̂n sensul nor-
→ → n
malei interioare n . Notând ultimul efort cu T n , vom avea
Tn
→ → → M
T=Tτ + Tn
Figura 4.1:
adică
→ → →
(4.1) d T σ = (T τ + T n )dσ.
Presiunea hidrostatică
Spunem că fluidul se află ı̂n stare de echilibru (repaus) dacă viteza particulelor
→
este nulă ı̂n orice punct, mai explicit dacă v = 0.
Vom considera, aşadar, fluidul ı̂n repaus iar ı̂n domeniul ocupat de fluid vom
izola un volum V mărginit de suprafaţă S. Fie dσ elementul de suprafaţă situat
→
ı̂n punctul M ∈ S. În ipoteza adoptată, tensiunea d T σ va fi perpendiculară pe
23
S ı̂n punctul M, deoarece existenţa unei componenete tangenţiale la suprafaţa S

ar avea ca efect deplasarea particulei din puncul M, ceea ce ar contrazice ipoteza
→
de repaus al fluidului. Prin urmare vectorul d T σ va fi coliniar şi de acelaşi sens cu
→
versorul normalei n ı̂n punctul M la elementul de suprafaţă dσ.
→
Punând T τ = 0 ı̂n formula (4.1) găsim
V → →
d →
(4.2) d T σ =T n dσ = p n dσ.
S n M
Scalarul p > 0 se numeşte presiune hidrostatică sau
Tn =pn simplu presiune şi prin definiţie este:
valoarea tensiunii normale ı̂n starea de echilibru
→ → →
Figura 4.2: (4.3) T n = p n, v = 0.
→
Cu notaţia d Tσ = ||d T σ ||, din (4.2) deducem imediat că
dTσ
(4.4) dTσ = p dσ, p= [pa]
dσ.
Unitatea de măsură pentru presiune este pascalul (pa) şi se defineşte astfel:
1pa = presiunea exercitată de o forţă de 1N (newton) asupra unei suprafeţe de 1m2 .
Cum 1kgf = 9, 81N, rezultă
1N 1 1kgf
1pa = 2
= ·
m 9, 81 m2
Notând cu Fp mărimea forţei de presiune care acţionează asupra ı̂ntregii suprafeţe

S, deducem formula ZZ
Fp = p dσ
S
valabilă, repetăm, doar ı̂ntr-un fluid aflat ı̂n ı̂n repaus.

Ajutându-ne cele deduse ı̂n secţiunea precedentă vom demonstra acum
următoarea propoziţie:
Teorema 4.1.1 Presiunea p ı̂ntr-un punct al unei suprafeţe fluide aflate ı̂n repaus
nu depinde de direcţia normalei la suprafaţă.
Demonstraţie. Într-adevăr, să considerăm din nou particula fluidă tetraedrică

M1 M2 M3 de la figura 2.2. În conformitate cu cele spuse mai sus, asupra feţelor
tetraedrului vor acţiona doar tensiuni normale, adică toate tensiunile vor avea forma
→ →
T = −p n,
4.1. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ. VÂSCOZITATEA. 25
→
n fiind normala exterioară, conform figurii 3.1. Pe de altă parte, observând că
→ → →
ı 1, ı 2, ı 3
sunt normalele interioare ale feţelor normale ale tetraedrului, vom avea
→ → → → → →
T 1 = T11 ı 1 , T 2 = T22 ı 2 , T 3 = T33 ı 3
şi ı̂nlocuind ı̂n (3.3) obţinem

→ → → →
−p n= T11 n1 ı 1 +T22 n2 ı 2 +T33 n3 ı 3 .
→ → → →
de unde, cu n= n1 ı 1 +n2 ı 2 +n3 ı 3 , rezultă
(4.5) T11 = T22 = T33 = −p

Teorema de mai sus se poate formula astfel:
Asupra unui punct din interiorul unui fluid aflat ı̂n repaus acţionează aceeaşi
presiune din orice direcţie.
Vâscozitatea. Legea lui Newton

Am adoptat modelul de fluid compus din particule fluide. Definim stratul fluid
prin totalitatea particulelor fluide care la un moment dat t au acceeaşi viteză.
→
Vâscozitatea se datorează acţiunii tensiunilor tangenţiale T τ , (4.1), ca urmare
a frecării dintre două straturi fluide vecine aflate ı̂n mişcare relativă, este efectul
diferenţei de viteze dintre straturile fluide vecine.
O consecinţă importantă a fenomenului de vâscozitate este aderarea particulelor
fluide la suprafeţe solide. Mai exact, particulele fluide ”se lipesc” de o suprafaţă
solidă ı̂n mişcare, deplasându-se o dată cu ea.
Pentru evidenţirea vâscozităţii ne imaginăm y
mişcarea unui fluid aflat ı̂ntre două plăci solide pa- v
ralele, situate la distanţa infinit apropiată ∆y, ge-
nerată de deplasarea plăcii superioare cu viteza y u
→
constantă v , ı̂n direcţia axei Ox, placa inferioară
→
aflându-se ı̂n repaus, v 0 = 0 (Figura 4.3). Cum flu-
idul aderă la cele două plăci, stratul de fluid care O v 0 =0 x
aderă la placa ı̂n mişcare se deplasează, ı̂n raport cu
Figura 4.3:
stratul de fluid aflat ı̂n repaus, cu viteza rectilinie
→
∆ u, cu atât mai mică cu cât punctele se găsesc mai apropiate de placa inferioară.
→
Prin urmare viteza ∆ u dintre plăci este direct proporţională cu distanţa ∆y şi cu
→
viteza v de deplasare a plăcii superioare, adică
→ →
(4.6) ∆ u= β ∆y· v
β, fiind un factor de proporţionalitate. Pe de altă parte, experienţa ne arată că

forţa aplicată plăcii superioare, având suprafaţa S, pentru menţinerea mişcării este
→ → → →
direct proporţională cu diferenţa vitezelor dintre cele două plăci, ∆ v = v − v 0 = v ,
aflate ı̂n mişcare relativă, şi cu aria A a suprafaţei S, adică
→ →
F τ = α·A v ,
→
unde am notat cu α factorul de proporţionalitate. Ţinând cont de expresia lui v
→
din (4.6), mărimea forţei F τ are valoarea
→
→ A·∆ u
(4.7) Fτ= µ
∆y
→
unde µ = α/β este factorul de proporţionalitate. Să observăm că forţa F τ este
tangentă particulelor fluide care aderă la suprafaţa S şi are aceeaşi natură ca şi
→
forţa de tensiune T τ dσ din formula (4.1). Astfel că pentru o particulă fluidă ea
→ → →
are expresia d F τ =T τ dσ. Integrând pe suprafaţa S, pentru T τ = const. găsim
ZZ ZZ
→ → → →
Fτ= T τ dσ =T τ dσ =T τ ·A
S S
şi luând ı̂n considerare (4.7) obţinem efortul

→ →
→ Fτ ∆u
(4.8) Tτ= =µ
A ∆y
distribuit uniform pe ı̂ntreaga suprafaţă S. Presupunând că relaţia rămâne valabilă
pentru oricare două straturi de fluide când ∆y → 0, deducem expresia mărimii
efortului tangenţial
du
(4.9) Tτ = µ .
dy
Formula de mai sus, cunoscută ca legea sau ipoteza lui Newton, exprimă faptul că
tensiunea tangenţială, generatoare de vâscozitate, se manifestă prin variaţia vitezei
particulei ı̂n raport cu distanţa, măsurată perpendicular pe viteza de deplasare.
Observaţia 4.1.2 Să anticipăm puţin şi să menţionăm că expresia
1 du
a12 = ·
2 dy
poartă numele de viteză de deformare a particulei fluide iar expresia (4.9) stabileşte
o relaţie ı̂ntre tensiunea tangenţială şi viteza de deformare. Prin urmare, legea lui
Newton se scrie
(4.10) T12 = 2µ a12

4.1. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ. VÂSCOZITATEA. 27
Coeficientul µ se numeşte coeficient de vâscozitate dinamică, depinde de natura

fluidului, de temperatură şi se deduce experimental. Pentru deducerea unităţii de
măsură a vâscozităţii dinamice avem ı̂n vedere formula (4.8)
N m/s N ·s
(4.11) 2
= [µ]· adică [µ] = 2
m m m
Modelul de fluid care ia ı̂n considerare vâscozitatea se numeşte fluid vâscos sau
fluid real. Fluidele vâscoase care ţin seama de formula (4.9) se numesc fluide
newtoniene. Majoritatea fluidelor utilizate ı̂n tehnică sunt fluide newtoniene (aerul,
apa, uleiurile, etc.)
Fluidul a cărui vâscozitate este neglijată se numeşte fluid ideal. În fapt fluidele
ideale se definesc tocmai prin anularea coeficientului de vâscozitate dinamică:
(4.12) Fluid ideal ⇐⇒ µ = 0.
Vâscozitatea dinamică µ depinde ı̂n mică parte de presiune, dar variază foarte
mult cu temperatura. Este important de menţionat că:
Vâscozitatea lichidelor scade o dată cu creşterea temperaturii iar a gazelor creşte.
Pentru deducerea vâscozităţii dinamice vom utiliza următoarele formule:
B
− TB
Pentru lichide, formula lui Gutman: µ = µ0 ··e C+T 0
µ ¶3/2
T S + T0
Pentru gaze, formula lui Sutherland : µ = µ0 ·
T0 S+T
unde T este temperatura absolută, măsurată ı̂n grade kelvin [K]
T K [grade kelvin] = 273◦ + t◦ [grade Celsius]
iar celelalte constante au valorile
T0 = 273◦ , B = 511, 6 K, C = −149, 4 K, S = 123, 6 K(pt.aer)
iar µ0 este valoarea lui µ la temperatura de 0◦

Ne va fi utilă, ı̂n cele ce vor urma, introducerea coeficientului
µ
ν=
ρ
numit coeficient de vâscozitate cinematică. Din formulele (2.3) şi (4.11) obţinem
unitatea de măsură a coeficientului de vâscozitate cinematică
N ·s m3 kg·m s·m m2
(4.13) [ν] = · = · =
m2 kg s2 kg s
4.2 Tensiunea superficială. Capilaritatea.

→
Considerăm fluidul ı̂n stare de repaus, v = 0.
Suprafaţă liberă: Desemnăm prin suprafaţa liberă a unui fluid, suprafaţa de
contact cu un alt fluid cu care nu se amestecă, (fluide nemiscibile). Suprafaţa liberă
ı̂şi face vizibilă prezenţa ı̂n special la contactul dintre un lichid şi un gaz.
Tensiunea superficială şi capilaritatea sunt două efecte secundare ale tensiunilor
dintre particulele aflate pe suprafaţa liberă.
Experienţele evidenţiază faptul că suprafaţa liberă S, care separă două fluide
formează o suprafaţă de arie minimă, comportându-se asemeni unui membrane elas-
tice. Fenomenul se explică prin existenţa unui sistem de forţe de tensiune tangente
suprafeţei libere care o constrânge să adopte cea mai mică arie, ı̂n jurul volumului
determinat. Numim aceaste forţe, forţe de tensiune superficială. Dacă volumul flu-
idului este suficient de mic, forţele de tensiune superficială vor contracta suprafaţa
liberă sub forma unei picături sferice, ştiut fiind faptul că suprafaţa sferică este
suprafaţa de arie minimă care mărgineşte un volum determinat. Astfel se explică
forma picăturii de mercur sau apă pe o suprafaţă lucie sau forma picăturii de ploaie.
Pentru evidenţierea acestor tensiuni efectuăm
următoarea experienţă: Pe o ramă metalică extrasă
dintr-un amestec de apă cu săpun se formează o
peliculă lichidă. Un fir subţire de aţă, ı̂nchis, ı̂nglobat
ı̂n pelicula lichidă va lua forma arbitrară a unei curbe
C care conţine ı̂n interior o cantitate de lichid. Dacă
C C ı̂nţepăm cu un vârf de ac pelicula lichidă ı̂n interiorul
curbei C se constată că aceasta se transformă ı̂n
a b circumferinţa unui cerc ı̂nchizând ı̂n interior suprafaţa
Figura 4.4: maximă mărginită de un contur determinat.
Explicaţie: supus acţiunii şi reacţiunii forţelor de tensiune, firul de aţă ı̂şi păstreză
forma atâta vreme cât nu intervine o acţiune externă. Orificiul produs de vârful
acului rupe echilibrul acestor forţe, iar acţiunea lor se va ı̂ndrepta spre exteriorul
orificiului. Forma de cerc a curbei C se explică prin faptul că tensiunile distribuite
de-alungul ı̂ntregului fir sunt perpendiculare pe acesta şi au aceeaşi intensitate.
Forţele de tensiune superficială acţionează ı̂n fiecare punct al suprafeţei libere şi
sunt:
− tangente la suprafaţa liberă a lichidului
− uniform distribuite de-alugul unui contur
− perpendiculare pe contur.
→
Se constată că mărimea forţei de tensiune ∆ F care acţionează asupra unui contur de
lungime ∆s ataşat unui punct M de pe suprafaţa liberă este direct proporţională
cu lungimea ∆s a conturului
∆F = σ·.∆s,
4.2. TENSIUNEA SUPERFICIALĂ. CAPILARITATEA. 29
astfel că ı̂n fiecare punct al suprafeţei libere S se poate defini vectorul
→ →
→ ∆F dF
σ= lim =
∆s→0 ∆s ds
→ →
numit tensiune superficială. La fel ca ∆F = ||∆ F ||, mărimea σ = || σ || nu
depinde de punct şi direcţie prin urmare determină complet tensiunea superficială.
Valoarea σ este o mărime fizică proprie fiecărei substanţe ı̂n condiţii fizice date
(constantă de material). Ea depinde de natura fluidelor ı̂n contact manifestându-se
ca o funcţie descrescătoare ı̂n raport cu temperatura, până la anulare, σ(T0 ) = 0, la
atingerea unei temperaturi critice T0 .
Prin inegrarea expresiei dF = σds de-alungul unui contur de lungime l obţinem
F N
σ = , [σ] = .
l m
astfel că tensiunea superficială este de natura unei forţe pe unitatea de lungime,
tangentă suprafeţei libere şi perpendiculară pe contur.
La temperatura de 20◦ C s-au calculat următoarele valori
− Apă ı̂n contact cu aerul σ = 0, 072 N/m
− Ulei ı̂n contact cu aerul σ = 0, 025 N/m
− Apă ı̂n contact cu ulei σ = 0, 020 N/m
− Mercur ı̂n contact cu aerul σ = 0, 472 N/m
→
Existenţa tensiunii superficiale σ este pusă ı̂n evidenţă de menţinerea pe
suprafaţa liberă, la contactul ditre un lichid (apă) şi aer, a unui ac metalic cu
diametru foarte mic ı̂n raport cu lungimea l, de exemplu un ac de cusut.
1 2
F ac
F −F
F1 N F2
S
M
R G
Figura 4.5:
→
Greutatea G a acului, Figura 4.5, va deforma suprafaţa liberă având ca efect
→ →
acţiunea a două tensiuni superficiale σ 1 , σ 2 de aceeaşi mărime, σ = σ1 = σ2 , dar
deplasate cu unghiul α, simetrice ı̂n raport cu verticala.
→ → → → → → →
Forţele de tensiune F 1 = l σ 1 şi F 2 = l σ 2 vor da rezultanta F =F 1 + F 2 de
mărime F = 2M N = 2lσ cos α care va trebui să echilibreze greutatea acului, adică
→
G = 2lσ cos α. Deducem că mărimea tensiunii σ care menţine acul pe suprafaţa
liberă este
G
σ=
2l cos α
Capilaritatea
Este o consecinţă a proprietăţilor de aderare a lichidului la pereţi şi de acţiune
a forţei de tensiune superficială. Se constată că lichidele cu densitate mică urcă
ı̂n tuburile capilare ce au diametrul interior de ordinul zecimilor de milimetri, cu
o cotă h faţă de suprafaţa liberă a lichidului, conform figurii (a). Lichidele cu
densitate mare coboară ı̂n tuburile capilare cu o cotă h, conform figurii (b). Citirea
ı̂nălţimilor coloanei de lichid denivelate, h, se face plecând de la planul suprafeţei
libere a lichidului până la planul orizontal tangent la suprafaţa liberă a lichidului
din tub. Pentru determinarea cotei h se egalează rezultanta forţelor de tensiune
superficială calculată pe circumferinţa suprafeţei libere, cu greutatea volumului de
lichid ce a urcat ı̂n tubul din figura (a):
2πrσ cos α = mg = ρV g = πr2 hρg
de unde deducem formula lui Jourin

2σ cos α
h=
rρg
2r
h
G
h
(a) (b)
Figura 4.6:
4.3 Ecuaţia de stare.

Desemnăm prin acest nume o relaţie de forma
f ( p, ρ, T ) = 0
ı̂ntre presiune, densitate şi temperatură, care ı̂mbracă diferite forme ı̂n funcţie de
natura fluidului şi starea lui la un moment dat. Fără a intra ı̂n amănunte, ı̂n funcţie
de cazurile pe care le vom avea ı̂n vedere, prezentăm urmmătoarele forme alr ecuaţiei
de stare:
4.3. ECUAŢIA DE STARE. 31
a) Fluid barotrop: Densitatea depinde numai de presiune.
(4.14) ρ = ρ(p)
b) Fluide incompresibile (lichide.) Ecuaţia se reduce la forma simplă
(4.15) ρ = const.
c) Ecuaţia gazelor perfecte. Este dată de legea lui Gay-Lussac.

p
(4.16) = R·T
ρ
Constanta R se numeşte constanta specifică a gazului, se deduce experimental şi
se măsoară in: · ¸ · 2 ¸
N ·m m
[R] = = 2
kg·K s ·K
Se numeşte gaz perfect gazul a cărui parametri p, ρ, T satisfac ecuaţia (4.16).
De exemplu:
R = 287, 14 pentru apă, R = 259, 14 pentru oxigen,

R = 296, 78 pentru azot, R = 518, 81, 14 pentru metan,
R = 296, 84 oxid de carbon, R = 4124, 4 pentru hidrogen,
R = 188, 92 bioxid de carbon.
d) Fluide compresibile ı̂n mişcare izotermă T = const.

Legea lui Boyle-Mariotte:
p
(4.17) = const.
ρ
e) Fluide compresibile (gaze) ı̂n mişcare adiabatică (fără schimb de căldură

ı̂ntre gaz şi exterior)
p
= const.
ρχ
unde χ este raportul căldurilor specifice cp şi cv la presiune sau volum constant.
Pentru atmosferă
cp
χ= = 1, 405.
cv
Capitolul 5
Statica fluidelor
5.1 Ecuaţiile staticii

Statica este partea mecanicii fluidelor care studiază fluidele ı̂n stare de repaus,
→
v = 0, ı̂n prezenţa corpurile solide.
5.1.1 Ecuaţiile generale

Fie (D) domeniul oarecare, decupat dintr-un mediu fluid aflat ı̂n repaus,
mărginit de suprafaţa S, raportat la un reper inerţial (fix) Oxyz. Asupra unui
→ →
element fluid vor acţiona forţele masice d F m =F ρ dτ şi, ı̂n conformitate cu (4.2),
forţele de presiune
→ →
(5.1) d F p = p n dσ,
→
n fiind normala interioară (dinspre fluidul exterior spre dσ), Figura 4.2. Asupra
ı̂ntregului domeniu (D) vor acţiona, aşadar, forţele
ZZZ ZZ
→ →
F ρ dτ, p n dσ.
(D) S
→
Conform ecuaţiilor lui d’Alembert (2.8) unde a= 0, condiţia de echilibru a masei
fluide aflată ı̂n domeniul (D) este
ZZZ ZZ
→ →
F ρ dτ = − p n dσ.
(D) S
Cu formula lui Gauss - Ostrogradski (vezi Cursul 1)

ZZ ZZZ
→
(5.2) p n dσ = − grad p dτ
S (D)
33
34 CAPITOLUL 5. STATICA FLUIDELOR
deducem
ZZZ ZZZ
→
(5.3) grad p dτ = F ρ dτ.
(D) (D)
În general, când o astfel de relaţie integrală are loc pe orice domeniu atunci relaţia
se păstrează ı̂n toate punctele domeniului, adică
1 →
·grad p = F .
ρ
Numim această ecuaţie ecuaţia vectorială a staticii.
→
În ipoteza ı̂n care forţele masice F sunt date, ı̂n ecuaţia de mai sus figurează
ca necunoscute presiunea p şi densitatea ρ. Pentru ca sistemul să fie complet (două
ecuaţii cu două necunoscute), lângă această ecuaţie trebuie să mai apară o ecuaţie
cu aceleaşi necunoscute. Această este ecuaţia de stare. Astfel sistemul complet de
ecuaţii ale staticii se scrie

 1 ·grad p = F →
.
(5.4) ρ

f (p, ρ, T ) = 0
Să observăm că, pe lângă necunoscutele p şi ρ, ı̂n sistemul (5.4) apare ca parametru
temperatura absolută T.
Observaţia 5.1.1 Referitor la ecuaţiile de mai sus menţionăm că ı̂n unele
aplicaţii temperatura T este ea ı̂nsăşi o necunoscută, ı̂n consecinţă sistemul de
mai sus va trebui completat cu ı̂ncă o ecuaţie. Fără a intra ı̂n amănunte, să
spunem doar că această ecuaţie, furnizată de principiile termodinamicii, se numeşte
ecuaţia caracteristică a fluidului.
În proiecţie pe axele de coordonate ecuaţia de mai sus, este echivalentă cu sis-
temul

 1 ∂p

 · = Fx

 ρ ∂x



 1 · ∂p = Fy

(5.5) ρ ∂y



 1 ∂p

 · = Fz

 ρ ∂z


f ( p, ρ, T ) = 0
→ → → →
unde F = Fx ı +Fy  +Fz k este forţa masică unitară, p este presiunea iar
cu ρ am notat densitatea fluidului. Ecuaţiile (7.6) se numesc ecuaţiile lui Euler
pentru repausul absolut al fluidului sau ecuaţiile echilibrului static.
Să mai precizăm că toate mărimile care apar ı̂n ecuaţiile (7.6) sunt scrise la un
moment oarecare t ı̂n punctul ales arbitrar (x, y, z) ∈ (D).
5.2. INTEGRAREA ECUAŢIILOR STATICII 35
5.1.2 Forţe masice conservative.

Vom introduce o nouă ipoteză simplificatoare a modelului fluid, anume vom
considera forţele masice conservative ceea ce ı̂nseamnă că există funcţia, cunoscută,
U (x, y, z), numită potenţialul forţelor masice, astfel ı̂ncât
→ ∂U ∂U ∂U
(5.6) F = −grad U adică Fx = − , Fy = − , Fz = −
∂x ∂y ∂z
→
Înmulţind scalar prima ecuaţie din (5.6) cu d r (dx, dy, dz) şi ţinând cont de formula
→
(5.7) grad Φ·d r = dΦ
Φ(x, y, z) fiind o funcţie oarecare, obţinem

→ →
(5.8) dU = − F ·d r = −Fx dx − Fy dy − Fz dz
de unde, putem afla funcţia potenţial U

Z M
(5.9) U − U0 = − Fx dx + Fy dy + Fz dz, U0 = U (M0 )
M0
→
dacă cunoaştem expresia forţei F .
→
În sfârşit, ı̂nmulţind prima ecuaţie din (5.4) cu d r şi ţinând cont de relaţiile
(5.7) şi (5.8), găsim forma diferenţială a ecuaţiilor staticii

 dp + dU = 0,
(5.10) ρ

f (p, ρ, T ) = 0
5.2 Integrarea ecuaţiilor staticii

5.2.1 Integrarea ecuaţiilor staticii
ı̂n raport cu ecuaţia de stare
Rezolvăm sistemul (5.10) pentru ecuaţiile de stare (4.14), (4.15), (4.16) şi (4.17)
1) Fluid barotrop: ρ = ρ(p)

Integrând (5.10) ı̂ntre două puncte M0 , M ∈ D, găsim ecuaţiile
 Z p

 dp
+ U = U0
(5.11) p0 ρ


ρ = ρ(p)
unde p = p(M ), p0 = p(M0 ), U0 = U (M0 ).

2) Fluide incompresibile (lichide):

Punând mai sus ρ = ρ0 = const. obţinem
p − p0
+ U = U0
ρ0
adică ecuaţia
(5.12) p + ρ0 ·U = p0 + ρ0 ·U0 = const.
cu singura necunoscută presiunea p.
3) Gaze perfecte: 

 dp
 + dU = 0,
ρ

 p
 = RT
ρ
Înlocuind ı̂n prima ecuaţie ρ = p/RT, obţinem
dp 1 dU
+ =0
p R T
de unde, prin integrare, rezultă
Z M
p 1 dU
(5.13) ln + · =0
p0 R M0 T
unde temperatura T figurează ca necunoscută, prin urmare vom avea nevoie de ı̂ncă
o ecuaţie.
4) Transformări izoterme ale gazelor perfecte:
Punând T = const. ı̂n (5.13) obţinem
p 1
ln + ·(U − U0 ) = 0
p0 RT
cum RT = const., ı̂n ecuaţia de stare putem lua,
p0
(5.14) R·T =
ρ0
găsim ecuaţia
p0 p
(5.15) ·ln + U = U0
ρ0 p0
de unde putem deduce presiunea hidrostatică p, apoi din (5.14), densitatea.
Observaţia 5.2.1 În toate ecuaţiile deduse mai sus va trebui să fixăm valorile
U0 , p0 , ρ0 numite condiţii iniţiale.
5.2. INTEGRAREA ECUAŢIILOR STATICII 37
5.2.2 Ecuaţiile staticii ı̂n câmp gravitaţional

Desemnăm prin fluid greu un fluid cu proprietatea că singura forţă masică unitară
→ → →
care acţionează asupra lui este propria lui greutate F = g m/s2·1kg = −g k N unde
→
g = 9, 81 este mărimea acceleraţiei terestre. Prin urmare, componentele forţei F
sunt
Fx = 0, Fy = 0, Fz = −g,
şi ecuaţiile (7.6) se scriu

 ∂p

 = 0

 ∂x



 ∂p = 0

(5.16) ∂y



 ∂p

 = −ρg.

 ∂z


f (p, ρ, T ) = 0
şi, cum ı̂n conformitate cu (5.8),
dU = g.dz
ecuaţiile (5.16) sunt echivalente cu ecuaţiile

 dp + gdz = 0.

(5.17) ρ


f (p, ρ, T ) = 0
numite ecuaţiiile repausului fluidelor grele.
Cazul fluidelor incompresibile (Lichide):
Ecuaţia de stare a fluidelor incompresibile fiind ρ = ρ0 , sistemul (5.17) devine

 dp + gdz = 0.
(5.18) ρ

ρ = ρ0
Integrând ı̂ntre două puncte M (x, y, z) şi M0 (x0 , y) , z0 ), M0 aparţinând suprafeţei
libere, obţinem ecuaţia
p − p0
= g(z0 − z) sau p = p0 + ρ0 g(z0 − z)
ρ0
unde p = p(M ) iar p0 = p(M0 ) este presiunea cunoscută pe suprafaţa liberă.
Cu notaţia h = z0 − z, obţinem expresia presiunii ca funcţie liniară ı̂n raport cu
adâncimea h măsurată de la suprafaţa liberă.
(5.19) p = p 0 + ρ0 g h
Se observă că variaţia presiunii p − p0 nu depinde de direcţie şi este cu atât

mai mare cu cât adâncimea este mai mare. Precizăm că presiunea exprimată prin
formula (5.19) poartă numele de presiunea hidrostatică.
Principiul lui Pascal. Într-un lichid greu incompresibil aflat ı̂n repaus, variaţia
presiunii ı̂ntr-un punct se transmite cu aceeaşi intensitate ı̂n toate punctele fluidului.
Într-adevăr, Fie M şi M 0 două puncte din masa fluidului. Integrând ecuaţiile
(5.18) ı̂ntre M şi M 0 deducem
p0 − p = ρ0 g·(z − z 0 )
unde p0 = p(M 0 ) şi p = p(M ). Să presupunem acum că presiunea din punctul
M variază de la p la p + ∆p şi că variaţia presiunii ı̂n M are ca efect variaţia
presiunii ı̂n M 0 de la p0 la p0 + ∆p0 . Pentru această variaţie relaţia de mai sus se
scrie
(p0 + ∆p0 ) − (p + ∆p) = ρ0 g·(z − z 0 )
Eliminând membrul drept ı̂ntre cele două ecuaţii obţinem
∆p0 = ∆p
Gaze perfecte:
La ecuaţia (5.17) adăugăm ecuaţia de stare a gazelor perfecte

 dp
 + gdz = 0,
ρ
 ρ= p .

RT
Integrând, la fel ca mai sus, ı̂ntre punctele M şi M0 obţinem
Z z
p g dz
ln + · = 0.
p0 R z0 T
În cazul transformărilor izoterme T = const. găsim

p g
ln + (z − z0 ) = 0
p0 RT
de unde cu RT = p0 /ρ0 rezultă
p0 p
·ln + gz = gz0
ρ0 p0
şi găsim valoarea presiunii
ρ0
·g(z0 − z)
p = p0 · e p0
Capitolul 6
Calculul presiunii hidrostatice
6.1 Presiunea hidrostatică pe suprafeţe plane.

→
Vom deduce, ı̂n această secţiune, expresiile rezultantei F p a forţelor de presiune
exercitate asupra unei suprafeţe plane (placă) scufundată ı̂ntr-un fluid aflat ı̂n repaus
→ −→ →
şi a vectorului de poziţie r P =OP al punctului ei de aplicaţie, P ( r P ), numit centrul
presiunilor, ı̂n raport cu un sistem de coordonate cartezian Oxyz.
Am văzut, formula (5.1), că asupra elementului de suprafaţă dσ acţionează
presiunea
→ →
d F p = p n dσ
→
versorul normalei n fiind orientat dinspre fluid spre suprafaţa dσ, Figura 4.2.
Pentru o suprafaţă oarecare S, expresiile rezultantei forţelor de presiune exerci-
→
tate pe ı̂ntreaga suprafaţă şi a rezultantei MO al momentelor acestor forţe ı̂n raport
cu originea sistemului de coordonate Oxyz sunt
ZZ →
ZZ
→ → → →
(6.1) Fp = p n dσ, MO = r ×p n dσ.
S S
→ −→
unde r =OM (x, y, z), M ∈ S fiind punctul curent al suprafeţei. Să menţionăm
→ →
că cuplul (F p , MO ) poartă numele de torsorul presiunilor.
→
Pentru deducerea centrului presiunilor P ( rP ) vom face apel la următoarea teo-
remă
Teorema lui Varignon: Momentul rezultantei este egal cu rezultanta mo-
mentelor:
→ → →
(6.2) rP × F p = MO
adică ZZ ZZ
→ → → →
rP × p n dσ = r × p n dσ.
S S
39
40 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
→
Considerând acum suprafaţa S plană, n= const. expresia de mai sus devine
ZZ ZZ
→ → → →
n × rP · p dσ = n × p r dσ,
S S
de unde obţinem
ZZ
→
p r dσ
→ SZ Z
(6.3) rP = .
p dσ
S
În proiecţie pe axele de coordonate vom avea

ZZ ZZ
x p dσ y p dσ
(6.4) xP = SZ Z , yP = SZ Z .,
p dσ p dσ
S S
unde (xP , yP ) sunt coordonatele centrului presiunilor adică P (xP , yP ), iar M (x, y)
este punctul curent al suprafeţei S.
Fluide incompresibile grele (Lichide)

Amintim că, fiind vorba de presiune hidrostatică, se consideră densitatea con-
stantă iar forţa masică unitară se identifică cu forţa gravitaţională, Capitolul 3.
→ →
x ρ = ρ0 , F = −g k .
90 Fie S0 suprafaţa liberă alichidu-
h O lui şi S ⊂ Σ = planul suprafeţei
S0
S. Alegem sistemul de coordonate ı̂n
p= p n planul Σ, Ox = S0 ∩ Σ unghiul
→
Fp d α = ^(S0 , Σ) şi normala n⊥ Σ
M reprezentate ı̂n Figura 6.1.
P Vom mai presupune că presiunea
S G y admosferică p0 este anihilată de pre-
siunea fundului rezervorului, asfel că
valoarea presiunii din formula (5.19)
Figura 6.1: Presiunea hidrostatică se ı̂nlocuieşte cu valoarea
(6.5) p = ρ0 g h
unde h este distanţa de la punctul curent M (x, y) al plăcii la suprafaţa liberă.
Pe de altă parte, din figura 6.1, deducem imediat că ı̂ntre ordonata y a punctului
curent M ∈ S şi ”adâncimea” lui ı̂n fluid h există relaţia
(6.6) h = y sin α astfel că p = ρ0 g y sin α
6.1. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ PE SUPRAFEŢE PLANE. 41
Introducând ultima valoare a presiunii ı̂n prima formulă din (6.1), găsim expresia
rezultantei presiunilor:
ZZ
→ →
(6.7) Fp = ρ0 g sin α n · y dσ
S
Fie A aria plăcii. Ordonata centrului său de masă, (vezi Cursul 1), este
ZZ
y dσ
S
(6.8) yG =
A
→
astfel că expresia rezultantei Fp se scrie
→ →
(6.9) Fp = ρ0 g hG A· n .
unde, ı̂n baza relaţiei (6.6), hG = yG sin α este adâncimea centrului de masă.
Pentru deducerea coordonatelor centrului presiunilor P (xP , yP ), ı̂nlocuim ex-
presia presiunii din (6.6) ı̂n formulele (6.4). După simplificare cu ρ0 g·sin α, obţinem
ZZ ZZ
xy dσ y 2 dσ
xP = SZ Z , yP = Z
SZ
y dσ y dσ
S S
sau ţinând cont de formula (6.8) şi notând, ( Cursul 1), cu

ZZ
Ixy = xy dσ momentul de inerţie centrifugal al plăcii
S
ZZ
Ixx = y 2 dσ momentul de inerţie axial
S
formulele de mai sus se scriu

Ixy Ixx
(6.10) xP = , yP =
yG ·A yG ·A
Cazul suprafeţei orizontale:
Presupunem suprafaţa S orizontală. Atunci h = hG = const., iar ı̂n baza for-
mulei (6.5), p = const. Expresia rezultantei presiunilor ı̂mbracă, conform (6.9),
următoarea formă
→ →
(6.11) Fp = ρ0 g h A· n .
Din (6.3), cu p = const., obţinem vectorul de poziţie al centrului presiunilor

ZZ
→
r dσ
→ SZ Z
rP = = rG ,
dσ
S
care, după cum observăm, coincide cu centrul maselor. ( Cursul 1)

Să mai menţionăm că expresia rezultan-
tei presiunilor din (6.11) exprimă, fenomenul
cunoscut sub numele de
Paradoxul hidrodinamic: Presiunea
S1 S2
lichidului asupra unei suprafeţe plane nu de-
pinde de masa lichidului limitat de suprafaţă
ci numai de aria suprafeţei.
F1 F2
De exemplu, dacă suprafeţele rigide S1 şi S2
Figura 6.2: Presiunea hidrostatică nesolidare cu pereţii vaselor au aceeaşi arie,
→ →
atunci forţele F 1 şi F 2 aplicate suprafeţe-
lor, Figura 6.2, pentru a le ţine ı̂n repaus, vor fi egale indiferent de volumul fluidului:
→ →
A(S1 ) = A(S2 ) ⇒F 1 =F 2 .
6.2 Presiunea hidrostatică pe suprafeţe ı̂nchise.

→
Considerăm problema calculului rezultantei presiunilor F p exercitată de fluid
asupra unui corp (C) omogen (cu densitate constantă), de volum V mărginit de
suprafaţa S. Să precizăm că ı̂n acest caz avem de a face cu trei centre; P = centrul
presiunilor, C = centrul de greutate al fluidului dezlocuit de corp şi G = centrul
de greutate al corpului, Figura 6.4.
Vom demonstra următoarea propoziţie
Propoziţia 6.2.1 (Pricipiul lui Arhimede) a) Un fluid greu aflat ı̂n repaus exercită
→
supra unui corp o forţă ascendentă F p egală ı̂n modul şi de sens contrar cu forţa
de greutate a fluidului dezlocuit.
→
b) Suportul Forţei F p trece prin centrul de greutate C al fluidului dezlocuit.
Demonstraţie. a) Adoptând normala interioară (spre interiorul corpului), conform
formulelor (5.2) şi (5.3) avem
ZZ ZZZ ZZZ
→ → →
Fp = p n ·dσ = − grad p dτ = − ρ F dτ.
S (C) (C)
6.2. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ PE SUPRAFEŢE ÎNCHISE. 43
→
F fiind forţa de greutate unitară (forţa masică unitară) a fluidului dezlocuit de
→ →
corp valoarea ei este F = −g k , şi formula de mai sus devine
ZZZ ZZZ
→ → → →
Fp = ρg k dτ = g k ρ dτ = mg k ,
(C) (C)
unde
ZZZ
(6.12) m= ρ dτ
( )
(C)
este masa fluidului dezlocuit de corp. Dar z

P Fp n
→ →
Fg = −mg k este greutatea fluidului de- C S
→ G Fg
zlocuit, prin urmare expresia forţei F p se
scrie:
→ → →
(6.13) O
Fp = g m k= − Fg x y
adică ceea ce s-a afirmat ı̂m prima parte a
principiului lui Arhimede. Figura 6.3: Presiunea hidrostatică
b) Pentru demonstrarea celui de-al doilea punct al principiului lui Arhimede vom
calcula rezultanta momentelor forţelor de presiune ( Cursul 1)
→
ZZ ZZZ ZZZ
→ → → → →
MO = r ×p n ·dσ = rot(p r ) dτ = (p ·rot r +grad p× r ) dτ,
S (C) (C)
→
cum rot r = 0, deducem
→
ZZZ ZZZ
→ → →
MO = grad p× r dτ = ρ F × r dτ =
(C) (C)
ZZZ
→
ρ r dτ
ZZZ ZZZ
→ → → → → (C)
=− ρ g k × r dτ = −g k × ρ r dτ = − F p ×
m
(C) (C)
adică
→ → →
(6.14) MO = rC × F p
unde, ρ fiind densitatea fluidului, vectorul
ZZZ
→
ρ r dτ
→ (C)
(6.15) rC = ZZZ .
ρ dτ
(C)
este vectorul de poziţie al centrului de greutate C al fluidului dezlocuit de corp. Pe

→ →
de altă parte, dacă r este un punct oarecare al rezultantei F p , este satisfăcută
relaţia
→ → →
r × F p= r P × F p
→
z Fp
→ P
unde r P este vectorul de poziţie al centrului presiu-
nilor. În baza teoremei lui Varignon, (6.2) şi a relaţiei rP
(6.14), vom avea r
→ → → → → O
r × Fp = MO = rC × Fp x y
adică Figura 6.4: Momentul
→ → →
(6.16) r = rC +λ F p, ∀ λ ∈ R.
→ → →
unde r (x, y, z), r C (xC , yC , zC ), (px , py , pz ) şi ecuaţia de mai sus echivalentă
Fp
cu ecuaţiile scalare
x − xC y − yC z − zC
= =
px py pz
→
reprezintă ecuaţia vectorială a suportului rezultantei F p care, evident, trece prin
→
centrul de greutate C( r C ) al fluidului dezlocuit.
→
Rezultanta F p se numeşte portanţă hidrostatică sau aerostatică sau forţă
→
arhimedică şi convenim să o notăm ı̂n continuare cu F A .
Cazul fluidului incompresibil

Cu ρ = const. ı̂n (6.12) deducem
ZZZ
m=ρ dτ = ρ·V
(C)
unde V este volumul dezlocuit de corpul (C) sau chiar volumul corpului. Prin
urmare, din (6.13) obţinem forţa arhimedică
→ →
F A= ρ g V k ,
iar din (6.15), vectorul de poziţie al centrului de greutate al fluidului
ZZZ
→
r dτ
→ (C) →
rC = ZZZ = rG ,
dτ
(C)
care, după cum bine observăm, coincide cu vectorul centrului de greutate al corpului,
→
G( r G ), astfel că putem enunţa următoarea propoziţie:
6.3. ECHILIBRUL CORPURILOR SCUFUNDATE ÎN LICHIDE 45
Propoziţia 6.2.2 Centrul de greutate al unui corp omogen scufundat ı̂ntr-un fluid
greu, incompresibil coincide cu centrul de greutate al fluidului dezlocuit C = G.
→
Să menţionăm că dacă solidul nu este omogen, ı̂n expresia vectorului r G inter-
vine densitatea ρ a corpului ( Cursul 1) şi centrul de greutate al fluidului dezlocuit
C nu coincide cu centrul de greutate al solidului.
6.3 Echilibrul corpurilor scufundate ı̂n lichide

Am văzut, propoziţia 6.2.1 (principiul lui Arhimede), că asupra unui corp (C)
aflat ı̂n repaus, imersat ı̂ntr-un lichid greu incompresibil se exercită forţa arhimedică
→
ascendentă F A pe acelaşi suport egală ca intensitate şi de sens contrar cu forţa de
greutate a fluidului dezlocuit. În plus, conform propoziţiei 6.2.2, centrele de greutate
ale corpului omogen şi fluidului dezlocuit coincid C = G.
Asupra corpului (C) mai acţionează pro-
→
pria lui forţă de greutate F G , de acelaşi sens cu z
forţa de greutate a fluidului dezlocuit. Condiţia
de plutire a corpului este FA ≥ FG ı̂n caz con-
trar, corpul s-ar scufunda. ( ) FA
→ P n S
Presupunând corpul ı̂n repaus, forţele F A şi zA
→ a
F G vor avea acelaşi suport, intensitate dar sen- y
→ → G
suri opuse, adică F G = − F A ceea ce ı̂nseamnă
că solidul C este complet scufundat ı̂n lichid. x
Prin urmare, instabilitatea are loc ı̂ntr-o poziţie FG
→ →
a corpului ı̂n care ı̂n care forţele F G şi F A nu
au suportul comun. Această instabilitate se re-
duce la o rotire ı̂n jurul unei axe ce trece prin Figura 6.5: Echilibrul corpurilor
centrul de greutate al solidului, care va deplasa corpul ı̂n poziţia de repaus adică ı̂n
starea de echilibru stabil.
Propoziţia 6.3.1 Condiţia necesară şi suficientă ca un corp scufundat ı̂ntr-un

lichid greu incompresibil să fie ı̂n echilibru stabil ı̂n raport cu rotaţia ı̂n jurul unei
axe orizontale care trece prin centrul G de greutate al solidului, este ca centrul G
să se afle sub centrul presiunilor P, pe aceeaşi verticală.
Demonstraţie. Presupunem poziţia corpului deplasată cu unghiul θ faţă de

poziţia lui de echilibru şi considerăm un sistem de coordonate Oxyz cu originea ı̂n
→
centrul de greutate O = G, direcţia axei Oz, coincizând cu cea a forţei F G , iar
→ →
planul yOz cu planul vectorilor F A şi F G .
→ →
Condiţia este necesară deoarece ı̂n caz contrar sistemul de forţe (F A , F G ) ar
forma un cuplu de forţe având ca efect rotirea corpului.
Pentru demonstrarea suficienţei, din Figura (6.5) deducem

→ → → →
F A = F· k , F G = −F· k .
→ →
Funcţiile potenţial al forţelor F A şi F G sunt
Z zA Z zG
UA = F dz = F ·zA + const., UG = − F dz = F ·z2 + const.
z1 z2
Notând cu a = GP, ı̂n conformitate cu figura 6.5 vom avea
zA = a cos θ
şi potenţialul forţelor care acţionează asupra corpului va avea expresia
U (θ) = UA + UG = F ·a cos θ + const.
În conformitate cu teorema lui Lagrange-Dirichlet ı̂n virtutea căreia, poziţia cor-
pului pentru care potenţialul forţelor aplicate, admite un maxim izolat este poziţia
de echilibru stabil, calculăm unghiul θ0 care maximizează funcţia U. Condiţiile
de maxim sunt, după cum bine ştim
dU d2 U
= −F ·a sin θ = 0 şi = −F ·a cos θ < 0
dθ dθ2
Prima relaţie implică valorile θ = 0 şi θ = π adică centrele P şi G se vor găsi pe
aceeaşi verticală. Din a doua condiţie rezultă valoarea unică θ0 = 0, adică pentru
realizarea echilibrului stabil centrul presiunilor P trebuie să se găsească de-asupra
centrului de greutate G al corpului.
Capitolul 7
Repausul relativ al fluidelor
7.1 Ecuaţiile generale

Am studiat ı̂n cursurile precedente forţele care acţionează asupra unui fluid aflat
ı̂n repaus ı̂n raport cu orice reper fix. Am numit acest repaus, absolut.
Să ne ı̂maginăm, acum, că un fluid este z
transportat ı̂ntr-un rezervor aflat ı̂n mişcare
rectilinie şi uniformă. Fluidul se se va afla, z1 M
la rândul său, ı̂n mişcare faţă de un reper fix
Ox1 y1 z1 dar ı̂n repaus ı̂n raport cu reperul r
mobil Oxyz solidar cu rezervorul. La o anu- r1 y
O
mită acceleraţie a rezervorului (acceleraţie de k1
transport) fluidul transportat va suferi, da-
rO x O
O1
torită fluidităţii, o mişcare proprie ı̂n raport y1
j1
cu ambele repere. Numim o astfel de mişcare, i1
mişcare de repaus relativ. x1
Considerăm reperul fix Ox1 y1 z1 şi reperul
mobil Oxyz (solidar cu rezervorul) cu origi- Figura 7.1: Mişcarea rigidului
nea O. Cum particula fluidă are o mişcare şi
ı̂n raport cu reperul fix, suntem conduşi să tratăm problema ca pe o mişcare relativă,
a punctului material, caracterizată prin viteza absolută
→ → → → →
v a= v 0 + vr + ω × r .
→ →
unde v 0 (t) este viteza de translaţie a originii O, v r este viteza relativă a partic-
→
ulei, independentă de mişcarea reperului fix, ω (t), reprezintă vectorul de rotaţie
→ → → →
instantanee iar v t = v 0 + ω × r este viteza de transport. Pe de altă parte, mişcarea
particulei fiind efectul direct al deplasării reperului Oxyz, viteza ei relativă este
→
zero, v r = 0, ı̂n consecinţă viteza absolută din ultima relaţie se ı̂nlocuieşte cu viteza
de transport
→ → → →
(7.1) v t= v 0 +ω×r
47
48 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
˙
→ →
pe care o derivăm ı̂n raport cu timpul, ţinem seama că r = ω× r şi obţinem
expresia acceleraţiei de transport
→ → ˙ → → → →
→
(7.2) a t = a 0 + ω× r + ω ×( ω × r ).
Modelul matematic al mişcării relative, raportat a la o particulă fluidă, este reprezen-
tat de ecuaţia
→ →
(7.3) d F = a t ·dm
→
unde dm = ρdτ este masa particulei, iar dF este rezultanta forţelor care acţionează
asupra particulei fluide (forţe masice şi tensiuni de suprafaţă). Asimilând mişcarea
fluidului cu mişcarea corpului rigid, vom considera că particulele fluide se deplasează
ı̂ntr-o măsură foarte mică una ı̂n raport cu alta, astfel că putem neglija tensiunile
tangenţiale de suprafaţă. Singurele tensiuni de suprafaţă pe care le vom lua ı̂n
considerare vor fi presiunile hidrostatice p.
La fel ca la secvenţa 5.1.1 suntem ı̂n măsură să deducem ecuaţiile repausului
relativ. Fie (D) un domeniul oarecare, decupat din mediul fluid aflat ı̂n repaus
→
relativ, mărginit de suprafaţa S. În baza celor spuse mai sus, rezultanta d F se
→ → → →
compune din forţele masice d F m =F ρ dτ şi forţele de presiune d T σ = p n dσ,
astfel că ecuaţia (7.3) devine
→ → →
F ρ dτ + p n dσ = a t ·ρ dτ.
Cu formula lui Gauss−Ostrogradski,
ZZ ZZZ
→
p n dσ = − grad p dτ,
S (D)
→
unde n este normala ı̂ndreptată spre fluidul din (D), (normala interioară), condiţia
de echilibru a masei fluide aflată ı̂n domeniul (D) se scrie
ZZZ ZZZ ZZZ
→ →
grad p dτ = F ρ dτ − a t ρ dτ.
(D) (D) (D)
Cum această relaţie are loc pe orice domeniu din masa fluidă obţinem ecuaţia vec-
torială a fluidului aflat ı̂n repaus relativ
1 → →
(7.4) ·grad p = F − a t .
ρ
În proiecţie pe axele de coordonate ecuaţia de mai sus, este echivalentă cu sistemul

 1 ∂p

 · = Fx − atx

 ρ ∂x


 1 ∂p
(7.5) · = Fy − aty

 ρ ∂y



 1 ∂p

 ρ · ∂z = Fz − atz
7.2. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR GRELE 49
→ →
unde am notat F (Fx , Fy , Fz ) şi a t (atx , aty , atx ).
7.2 Repausul relativ al lichidelor grele

Este vorba ı̂n acest caz de fluide incompresibile, adică
ρ = const.
În plus singura forţă masică unitară care acţionează asupra fluidului va fi forţa de
greutate
→ → →
F = g = −g k , g = 9, 81.
7.2.1 Mişcarea de translaţie

Presupunem că rezervorul este antrenat ı̂ntr-o mişcare de translaţie ı̂n sensul
pozitiv al axei Oy cu aceleraţia
→ → z
a t = a· 
Ecuaţiile (7.5) devin z
S

 ∂p S0 ii −

 =0 z0

 ∂x

 a
∂p
(7.6) = −ρa z1 g a

 ∂y



 ∂p
 = −ρg y0
∂z O A y
O1
x
Înmulţind ecuaţiile respectiv dx, dy, dz
şi adunându-le găsim diferenţiala pre- y1
siunii x1
dp = −ρ(ady + gdz) Figura 7.2: Translaţia
de unde, prin integrare pentru ρ = const, obţinem expresia presiunii

(7.7) p = −ρ(ay + gz) + const.
Suprafaţele izobare: Se obţin punând p = const ı̂n ultima ecuaţie
a
(7.8) z = − y + const.
g
Prin urmare suprafeţele izobare sunt plane paralele cu axa Ox având panta
a
tg (π − α) = −
g
Presupunând cunoscut punctul (0, z 0 ) = Oz∩S 0 , din (7.8) deducem const. = z 0

şi ecuaţia suprafeţei S 0 are forma
a
S0 : z = − y + z0
g
de unde deducem relaţia ı̂ntre coordonatele punctelor (y0 , z0 ) = S0 ∩ S 0 şi (0, z 0 )
a
(7.9) z 0 − z0 = y0
g
Repartiţia presiunii: Notăm cu pat , presiunea atmosferică pe suprafaţa S 0 . Cum
(0, z 0 ) ∈ S 0 , din (7.7) deducem
const. = pat + ρgz 0 ,
şi repartiţia presiunii ı̂n rezervor are expresia
p + ρay + ρgz = pat + ρgz 0 .
Din expresia de mai sus observăm că presiunea este mai mare pe peretele din stânga
rezervorului şi ma mică pe cel din dreapta. La fel, pe fundul rezervorului, z = 0,
presiunea descreşte o dată cu creşterea lui y.
Aplicaţie: Să se calculeze viteza rezervorului pentru care
l
z 0 − z0 = 0, 17m, l = 2m, y0 = = 1m, t = 10s (durata acceleraţiei)
2
Din (7.9) deducem acceleraţia
g(z 0 − z0 )
a= = 9, 81 · 0, 17 = 1, 6677,
y0
apoi viteza:
16, 677·3.600
v = a · t = 1, 6677 · 10 = 16, 677 m/s = ≈ 60 km/h.
1000
Prin urmare, pentru a nu trece peste pereţii rezervorului, viteza de mişcare trebuie
să fie de cel mult 60 km/h.
7.2.2 Mişcarea de rotaţie

Acceleraţia de transport are expresia
→ ˙ → → → →
→
(7.10) a t = ω× r + ω ×( ω × r ).
˙
→
Mişcarea de rotaţie a lichidelor este posibilă numai dacă ω = 0.
− •−
Opţional. Demonstraţie.
Aplicăm operatorul rotor ecuaţiei (7.4)
1 → →
·rot(grad p) = rot g −rot a t ,
ρ
→
Tinând cont că forţele masice sunt conservative F = −grad U, şi ( Cursul 1)
→ →
rot(grad U ) = rot(grad p) = rot g = rot a 0 = 0,
rezultatul operaţiei se reduce la ecuaţia

→˙ → → → →
rot [ ω× r + ω ×( ω × r ) ] = 0
→
sau, având ı̂n vedere exprimarea dublului produs vectorial şi faptul că vectorul ω depinde
numai de timp, obţinem
→˙ → → → → →
rot ( ω× r ) + rot( ω · r ) ω −ω 2 rot r = 0.
→
Prin calcul direct obţinem că rot r = 0 astfel că ecuaţia de mai sus devine
→˙ → → → →
(7.11) rot ( ω× r ) + rot( ω · r ) ω= 0.
Calculăm primul termen:

→˙ → → → →
rot ( ω× r ) = rot [(z· ω̇y − y· ω̇z ) ı +(x· ω̇z − z· ω̇x )  +(y· ω̇x − x· ω̇y ) k ] =
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂Ωz ∂Ωy → ∂Ωx ∂Ωz → ∂Ωy ∂Ωx →
= − ı + −  + − k
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
unde am notat
Ωx = z· ω̇y − y· ω̇z , Ωy = x· ω̇z − z· ω̇x , Ωz = y· ω̇x − x· ω̇y .
Calculând derivatele parţiale, obţinem

→˙ → → → → ˙
→
rot ( ω× r ) = 2(ω̇x ı +ω̇y  +ω̇z k ) = 2 ω.
Vom arăta că al doilea termen din (7.11) este nul

→ → → → →
rot( ω · r ) ω= rot(x·ωx + y·ωy + z·ωz ) ω= rot(A· ω)
unde am notat A = x·ωx + y·ωy + z·ωz .

¯ → → → ¯
¯ ı  ¯
¯ k ¯
¯ ¯
→ → → ¯ ∂ ∂ ∂ ¯ → →
rot( ω · r ) ω= ¯¯ ¯ = Vx →
ı +Vy  +Vz k
¯
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ A ωx A ωy A ωz ¯
unde
∂A ∂A
Vx = ωz − ωy = ωz ωy − ωy ωz = 0
∂y ∂z
∂A ∂A
Vy = ωx − ωz = ωx ωz − ωz ωx = 0
∂z ∂x
∂A ∂A
Vz = ωy − ωx = ωy ωx − ωx ωy = 0
∂x ∂y
Prin urmare ecuaţia (7.11) se reduce la
˙
→
(7.12) ω =0
− •−
Presupunem rezervorul sub forma cilindrică antrenat ı̂ntr-o mişcare de rotaţie ı̂n
jurul axei sale de simetrie Oz. Cum mişcarea are loc ı̂n plane paralele cu xOy
→
vectorul de rotaţie ω va avea componentele
→
ω (0, 0, ω).
Ca şi ı̂n cazul precedent, vom deduce ecuaţia suprafeţei libere şi distribuţia
presiunilor. Ţinând cont de (7.12) acceleraţia de transport (7.3) are expresia
→ → → →
a t = ω ×( ω × r ), care se mai scrie ( Cursul 1)
→ → → → → → → → → → →
a t= ( ω · r )· ω −ω 2 · r = ω 2 z k −ω 2 (x ı +y  +z k ) = −ω 2 x ı −ω 2 y  .
Înlocuind ı̂n (7.5)

→ → → → →
F = −g k , a t = −ω 2 x ı − ω 2 y 
obţinem ecuaţiile mişcării de rotaţie

 ∂p

 = ρ ω2 x

 ∂x


∂p
= ρ ω2 y

 ∂y



 ∂p = −ρg

∂z
adică
dp = ρ ω 2 xdx + ρ ω 2 ydy − ρgdz
prin integrare obţinem
ρ ω2 2
(7.13) p= (x + y 2 ) − ρgz + const.
2
Suprafeţele izobare: Cu p = const. găsim ecua- Z

ţiile suprafeţelor izobare
H R
ω2 2
z= (x + y 2 ) + const. S’
2g h0
S0
reprezentate prin paraboloizi de rotaţie. Punând h
condiţia ca că punctul (0, 0, h) să aparţină suprafaţei
libere, obţinem valoarea constantei const. = h şi
ecuaţia suprafeţei libere S 0 O Y
X
0 ω2 2
(7.14) (S ) z= (x + y 2 ) + h.
2g Figura 7.3: Rotaţia
de unde deducem o relaţie ı̂ntre cotele H şi h a suprafeţei libere,
ω2 2
(7.15) H= R + h.
2g
Distribuţia presiunilor: Notând cu p0 presiunea pe suprafaţa liberă S 0 , ı̂n

particular ı̂n vârful (0, 0, h), din (7.13), obţinem const. = p0 + ρgh, adică
ρω 2 2
(7.16) p= (x + y 2 ) + ρg(h − z) + p0 .
2
Relaţie suplimentară: Obţinem o relaţie ı̂ntre H, h, h0 punând condiţia ca volumele
lichidului aflat ı̂n repaus şi mişcare să fie egale. Pentru aceasta, eliminând pe ω 2 /2g
ı̂ntre (7.14) şi (7.15) găsim ecuaţia paraboloidului sub forma
H −h 2
(P ) : z= 2
(x + y 2 ) + h
R
Să observăm că paraboloidul de rotaţie se obţine prin rotirea ı̂n jurul axei Oz a
parabolei

 x=0
2
 y 2 = R (z − h).
H −h
Volumul corpului mărginit de suprafaţa paraboloidului şi planul z = H este
Z H
R2 πR2
V(P ) = π (z − h) dz = (H − h)
h H −h 2
prin urmare, volumul lichidului ı̂n mişcare are expresia
πR2 πR2
V = πR2 H − (H − h) = (H + h)
2 2
pe care-l egalăm cu volumul fluidului aflat ı̂n repaus
πR2
πR2 h0 = (H + h)
2
şi găsim relaţia
H + h = 2h0
care asociată cu relaţia (7.15) implică
ω 2 R2 ω 2 R2
h = h0 − , H = h0 + .
4g 4g
Înlocuind constanta h ı̂n (7.14) şi (7.16) obţinem din nou:
ω2 2 2 ω 2 R2
Ec. suprafeţei libere: z = (x + y ) + h0 −
2g 4g
ρ ω2 2 2 ρ ω 2 R2
Ecuaţia presiunii: p= (x + y ) − ρg(z − h0 ) + p0 −
2 4
Capitolul 8
Cinematica fluidelor
Cinematica este partea mecanicii fluidelor care studiază mişcarea, făcând

abstracţie de forţele care o generează.
Raportăm mişcarea fluidului la un reper cartezian fix, numit reper inerţial, orice
alt reper nesolidar cu reperul inerţial fiind considerat mobil. Numim mişcarea ı̂n ra-
port cu reperul fix, mişcare absolută iar ı̂n raport cu reperul mobil, mişcare relativă.
Noţiunile fundamentale ale cinematicii sunt spaţiul şi timpul.
8.1 Metodele lui Lagrange şi Euler

Metoda de studiu a mecanicii fluidelor constă ı̂n separarea unui domeniu D din
mediul fluid şi raportarea tuturor mărimilor la domeniul ales. În alegera domeniului
D vom avea ı̂n vedere două metode, dezvoltate de Lagrange şi Euler, Figura 8.1
z z
D(t0) (P)
D(t) D M
0 M
(P)
(P) (P)
r (t0) r (t0)
r (t) O
r (t)
O
y y
(Lagrange) x
x (Euler)
Figura 8.1: Metoda lui Lagrange şi Euler
8.1.1 Metoda lui Lagrange.

Domeniul D ⊂ R3 mărginit de suprafaţa S se deplasează ı̂mpreună cu flu-
idul, este deformabil, alcătuit din aceleaşi particule fluide, dar puncte diferite ale
spaţiului, iar suprafaţa S nu este străbătută de fluid. Prin urmare domeniul este
variabil ı̂n raport cu timpul şi ı̂l notăm cu D(t). Numim acest domeniu domeniu
55
56 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
tip Lagrange.
Raportând spaţiul la reperul fix Oxyz, mişcarea domeniului D(t) poate fi
asimilată cu o transformare continuă a domeniului D0 = D(t0 ) ı̂n domeniul D(t)
la fiecare moment t. Să considerăm o particulă fluidă care se află la momentul
iniţial t0 ı̂n poziţia
→ → → →
r 0 = x0 ı +y0  +z0 k
iar la momentul curent t > t0 ı̂n poziţia
→ → → →
r = x ı +y  +z k .
→ →
Atunci vectorul r se va defini ca funcţie de r 0 şi t, adică
→ → → →
r = r (t, r 0 ) = r (t, x0 , y0 , z0 )
sau
(8.1) x = x(t, x0 , y0 , z0 ), y = y(t, x0 , y0 , z0 ), z = z(t, x0 , y0 , z0 ).

→
Dacă fixăm vectorul r 0 adică individualizăm particula (P0 ), atunci ecuaţiile
(8.1), cu t variabil, reprezintă ecuaţia traiectoriei particulei (P0 ).
Dacă se fixează momentul t, cu (x0 , y0 , z0 ) variabil ı̂n domeniul D0 , atunci
ecuaţiile (8.1) reprezintă transformarea domeniului D0 ocupat de fluid la momen-
tul iniţial t0 ı̂n domeniul D ocupat de fluid la momentul t.
Coordonatele x0 , y0 , z0 ı̂mpreună cu t figurează ca variabile independente, nici
una din ele nedepinzând de celelelte. Ele se numesc variabilele lui Lagrange.
Presupunând că particulele rămân distincte la orice moment al mişcări, trans-
formarea (8.1) admite o transformare inversă, adică
→ → → →
r 0= r 0 (t, r ) = r 0 (t, x, y, z)
sau
(8.2) x0 = x(t, x, y, z), y0 = y(t, x, y, z), z0 = z(t, x, y, z).
Să considerăm o funcţie scalară sau vectorială f legată de particula ı̂n mişcare,
care reprezintă unul din parametri fluidului (viteză, presiune, etc.)
→
f = f (t, r 0 ) reprezintă valoarea funcţiei f la momentul t pentru particula
→
(P0 ) ∈ D(t) care la momentul t = t0 ocupa poziţia r 0 in D0 .
→
f (t, r ) reprezintă valoarea funcţiei f pentru particula (P ) care la momentul
→
t se găseşte ı̂n punctul r al domeniului D(t) ocupat de fluid.
→ →
Funcţiile f (t, r 0 ) şi f (t, r ) sunt legate prin transformările (8.1) şi (8.2)
care realizează trecerea de la una la alta.
8.2. DERIVATA SUBSTANŢIALĂ A UNEI FUNCŢII 57
8.1.2 Metoda lui Euler (volum de control).

Constă ı̂n a considera domeniul D fix, nedeformabil ı̂n fluidul ı̂n mişcare, este
constituit din puncte fixe, particule fluide diferite iar suprafaţa S este străbătută
tot timpul de un flux material.
Un domeniu fix, nedeformabil, a cărui suprafaţă este străbătută de fluid, poartă
numele de volum de control iar suprafaţa care ı̂l mărgineşte se numeşte suprafaţă
de control.
Menţionăm că mecanica fluidelor utilizează cu precădere metoda lui Euler care
răspunde mai bine procedeelor de modelare a fenomenelor. Ne vom prevala şi noi
de această metodă, cu excepţia unor consideraţii teoretice pe care le vom preciza
anticipat.
Considerăm aşadar, domeniul fix D mărginit de suprafaţa S, raportat la un
reper inerţial Oxyz. Punctul M (x(t), y(t), z(t)) exprimă poziţia ı̂n care se găseşte
particula la momentul t, iar
→ → → →
r (t) = x(t) ı +y(t)  +z(t) k
→
vectorul de poziţie. Variabilele t şi r se numesc variabilele lui Euler. În situaţia
cea mai generală, singura variabilă independentă o constituie timpul t, coordonatele
x, y, z figurează fie ca funcţii de t fie ca parametri.
8.1.3 Concluzie
Fie F o funcţie scalară sau vectorială care reprezintă un parametru al fluidului
(viteză, presiune, etc.), definită pe unul din domeniile menţionate mai sus,
D(t) = domeniu Lagrange (variabil), D = volum de control (f ix)
→ → → →
şi fie r = x ı +y  +z k vectorul de poziţie al unei particule fluide aflată la
momentul t ı̂n unul din cele două domenii. Atunci
F : D(t) → R, F = F ( t, x, y, z ); t, x, y, z sunt variabile independente
F (t) : D → R, F = F ( t, x(t), y(t), z(t) ); t este variabila independentă

→
unde R ∈ { R, R3 }. Presupunând particulele distincte ı̂n tot timpul mişcării, trans-
formarea dintre cele două tipuri de domenii se realizează prin formulele (8.2).
8.2 Derivata substanţială a unei funcţii

8.2.1 Derivata substanţială a funcţiei scalare
Considerăm un domeniu D fix (volum de control), raportat la reperul fix Oxyz,
un punct ı̂n mişcare M ( x(t), y(t), z(t) ), loc al unei particule fluide, având viteza
→ dx dy dz
v (u, v, w), u = , v= , w= .
dt dt dt
Câmpul scalar definit de funcţia

F : D → R, F = F ( t, x(t), y(t), z(t) )
depinde explicit de timpul t, şi implicit prin intermediul coordonatelor x, y, z.
Fixând coortdonatele x, y, z derivata parţială
∂F
∂t
desemnează derivata locală ı̂n raport cu timpul, adică variaţia funcţiei F ı̂n raport
cu timpul ı̂ntr-un punct fix al domeniului D.
Se numeşte derivata totală sau substanţială a funcţiei F ı̂n raport cu reperul fix,
Oxyz derivata
dF ∂F ∂F ∂F ∂F
= + u+ v+ w
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
care se mai scrie sub forma
dF ∂F →
(8.3) = + v·grad F.
dt ∂t
8.2.2 Derivata substanţială a funcţiei vectoriale

Considerăm funcţia vectorială
→ → → →
V = U ı +V  +W k
U = U ( t, x(t), y(t), z(t) ), V = V ( t, x(t), y(t), z(t) ), W = W ( t, x(t), y(t), z(t) ).
→
Derivata substanţială a funcţiei V se transferă componenetelor sale;
→
dV dU → dV → dW →
= ı +  + k
dt dt dt dt
Aplicând coordonatelor U, V, W relaţia (8.3) găsim expresiile
dU ∂U ∂U ∂U ∂U
= +u +v +w
dV ∂V ∂V ∂V ∂V
= +u +v +w
dW ∂V ∂W ∂W ∂W
= +u +v +w
pe care le ı̂nlocuim mai sus şi obţinem expresiile echivalente
→ → → → →
dV ∂V ∂V ∂V ∂V
= +u +v +w
(8.4) dt ∂t ∂x ∂y ∂z
→ →
dV ∂V → →
= + ( v ·∇)V
dt ∂t
8.3. DERIVATA SUBSTANŢIALĂ A INTEGRALEI TRIPLE 59
8.3 Derivata substanţială a integralei triple

Pentru deducerea derivatei substanţiale a integralei triple vom avea ı̂n vedere cele
menţionate la & 8.1.3. Considerăm un domeniu D(t), mărginit de suprafaţa S(t),
care se deplasează ı̂mpreună cu fluidul, fiind format ı̂n permanenţă din aceleaşi
particule fluide. Notăm cu D = D(t0 ) domeniul ”oprit” la momentul iniţial
t0 (volum de control) mărginit de suprafaţa de control S = S(t0 ), obţinut prin
transformarea (8.2).
8.3.1 Derivata substanţială a integralei scalare

Să considerăm funcţia scalară, definită pe domeniul D(t)
F : D(t) → R, F = F ( t, x, y, z )
şi integrala ZZZ

I(t) = F ( t, x, y, z ) dτ.
D(t)
unde conform celor spuse la paragraful 8.1.3, variabilele t, x, y, z sunt independente.

dI
Derivata totală a integralei I(t) se numeşte derivata substanţială a integralei
dt
triple.
Teorema 8.3.1 Derivata substanţială a integralei triple are una din expresiile
 ZZZ ZZZ µ ¶
 d dF →

 (a) F dτ = + F · div v dτ

 dt dt




D(t) D(t)

 Z Z Z Z ZZ µ ¶
 d ∂F →
(8.5) (b) F dτ = + div(F · v ) dτ
 dt ∂t

 D(t) D(t)

 Z Z Z Z ZZ ZZ



 d ∂F → →

 (c) F dτ = dτ + F ( v · n) dσ
 dt ∂t
D(t) D(t) S(t)
→ →
unde D = D(t0 ) este un domeniu fixat iar n= n e este normala exterioară la
suprafaţa S.
Demonstraţie. Pentru a demonstra prima formulă, efectuăm schimbarea de vari-

abilă
x = x(t, x0 , y0 .z0 ), y = y(t, x0 , y0 .z0 ), z = z(t, x0 , y0 .z0 )
care transformă domeniul mobil D(t) ı̂n volumul de control D
D = D(t0 ), S = S(t0 ), x0 = x(t0 ), y0 = y(t0 ), z0 = z(t0 ),

caz ı̂n care coordonatele x, y, z devin funcţii de variabila independentă t. În baza
formulei schimbării de variabilă, integrala I(t) se scrie
ZZZ ZZZ
F ( t, x, y, z ) dτ = F (t, x(t), y(t), z(t)) J dτ0
D(t) D
unde
D(x, y, z)
J=
D(x0 , y0 , z0 )
este, după cum cunoaştem, jacobianul transformării, iar elementele de volum
dτ şi dτ0 ale domeniilor D(t) şi D = D(t0 ) sunte legate ı̂ntre ele prin for-
mula
(8.6) dτ = J ·dτ0 .
Domeniul D nu depinde de timp, astfel că putem scrie

ZZZ Z Z Zµ ¶
d dF dJ
F dτ = J +F dτ0
dt dt dt
D(t) D
Din (8.6) şi ţinând cont de (3.22), deducem:

µ ¶
dJ d dτ dτ d(dτ ) →
= = · = J div v .
dt dt dτ0 dτ0 dt dτ
Înlocuind mai sus şi având ı̂n vedere că trecerea de la domeniul D la domeniul
D(t) se realizează prin formula (8.6), obţinem
ZZZ Z Z Zµ ¶ ZZZ µ ¶
d dF → dF →
F dτ = + F div v J dτ0 = + F div v dτ
dt dt dt
D(t) D D(t)
adică (8.5)−(a).
Ţinând cont de formula (8.3) obţinem (8.5)−(b)
ZZZ µ ¶ Z Z Zµ ¶
dI ∂F → → ∂F →
= + grad F · v +F ·div v ) dτ = + div(F · v ) dτ.
dt ∂t ∂t
D(t) D
Cu formula lui Green-Ostrogradski

ZZZ ZZ
→ → →
div(F · v )dτ = (F v )· n dσ
D S
obţinem (8.5)−(c).
8.3. DERIVATA SUBSTANŢIALĂ A INTEGRALEI TRIPLE 61
8.3.2 Derivata substanţială a integralei vectoriale

Pe domeniul D(t) considerăm câmpul vectorial
→ → → → →
(8.7) V (t, r ) = U ı +V  +W k
şi integrala
ZZZ
→ →
(8.8) J (t) = V ( t, x, y, z ) dτ.
D(t)
Teorema 8.3.2 Derivata substanţială a integralei vectoriale se exprimă prin for-

mulele
 ZZZ ZZZ Ã → !

 d → dV → →

 (a) V dτ = + V div v dτ

 dt dt
 D(t) D(t)
(8.9)

 ZZZ ZZZ → ZZ

 d → ∂V → → →

 (b) F dτ = dτ + V ·( v · n) dσ
 dt ∂t
D(t) D(t) S(t)
→
unde n este normala exterioară la suprafaţa S.
Demonstraţie. conform (8.7) şi (8.8) avem

ZZZ ZZZ ZZZ ZZZ
d → d → d → d →
(8.10) V dτ = U dτ · ı + V dτ ·  + W dτ · k
dt dt dt dt
D(t) D(t) D(t) D(t)
Aplicând formula (8.5)−(a) componentelor U, V, W obţinem relaţiile
ZZZ ZZZ µ ¶
d dU →
U dτ = + U div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
ZZZ ZZZ µ ¶
d dV →
V dτ = + V div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
ZZZ ZZZ µ ¶
d dW →
W dτ = + W div v dτ
dt dt
D(t) D(t)
pe care le ı̂nlocuim ı̂n (8.10) şi obţinem (8.9)−(a).

Pentru a doua integrală aplicăm (8.5)−(c) componentelor U, V, W
ZZZ ZZZ µ ¶ ZZZ ZZ
d ∂U → ∂U → →
U dτ = + div(U · v ) dτ = dτ + U ( v · n) dσ
dt ∂t ∂t
D(t) D(t) D(t) S(t)
d ∂V → ∂V → →
V dτ = + div(V · v ) dτ = dτ + V ( v · n) dσ
dt ∂t ∂t
D(t) D D(t) S(t)
d ∂W → ∂W → →
W dτ = + div(W · v ) dτ = dτ + W ( v · n) dσ
dt ∂t ∂t
D(t) D(t) D(t) S(t)
şi le ı̂nlocuim din nou ı̂n (8.10).
8.4 Principiul conservării masei

(Ecuaţia continuităţii)
Considerăm din nou un domeniu tip Lagrange D(t), ı̂n mişcare, mărginit de
suprafaţa S(t). Masa fluidului cuprins ı̂n domeniul D(t), are expresia
ZZZ
(8.11) m(t) = ρ dτ.
D(t)
Principiul conservării masei: Masa fluidului cuprins ı̂n domeniul D(t) este invari-
antă ı̂n raport cu timpul.
dm
(8.12) =0
dt
Teorema 8.4.1 Teorema conservării masei se exprimă prin ecuaţiile echivalente:

 dρ →

 dt + ρ div v = 0
(8.13)

 ∂ρ + div(ρ →

v) = 0
∂t
numite ”ecuaţiile continuităţii.”
Demonstraţie. În conformitate cu (8.12), anulăm derivata substanţială a inte-
gralei triple (8.11) care exprimă masa volumului de fluid al domeniului D(t). În
baza primei formule din (8.5) obţinem
ZZZ ZZZ µ ¶
dm d dρ →
= ρ dτ = + ρ div v dτ = 0,
dt dt dt
D(t) D(t)
8.4. PRINCIPIUL CONSERVĂRII MASEI 63
Cum formula are loc pe orice domeniu D(t) din mediul fluid, rezultă
dρ →
+ ρ div v .
dt
Mai departe, aplicând formula (8.3) derivatei de mai sus, găsim
∂ρ → → ∂ρ →
+ v·grad ρ + ρ div v = + div(ρ· v ) = 0
∂t ∂t
adică a doua formulă din (9.5).
Să observăm că ecuaţia continuităţii stabileşte o legătură ı̂ntre densitate şi viteză
care este ı̂n deplin acord cu condiţiile (3.23) şi (4.15), deja deduse, pentru fluide
incompresibile:
→ dρ
div v = 0 ⇐⇒ = 0 ⇐⇒ ρ = const.
dt
Capitolul 9
Câmpurile cinematicii.
(Viteza)
9.1 Câmpul vitezelor

Fie D un volum de control. Plecând de la premisa că:
(9.1) Printr-un punct M ∈ D, la un moment t, trece o particulă şi numai una,
→
considerăm o particulă fluidă aflată la momentul t ı̂n punctul M ( r ) având
→ → → →
vectorul de poziţie r = x(t) ı +y(t)  +z(t) k . Funcţia
→ → → → → →
v (t) : D →R, v (t, x, y, z) = u(t, x, y, z) ı +v(t, x, y, z)  +w(t, x, y, z) k
→
→ dr dx dy dz
v= , u= , v= , w=
dt dt dt dt
reprezintă la fiecare moment t, câmpul vitezelor. În expresiile de mai sus, viteza
depinde de coordonatele punctului M şi implicit, prin intermediul acestora, de tim-
pul t. Dar viteza ı̂ntr-un punct poate să varieze ı̂n direcţie şi modul, la fiecare
moment, independent de coordonatele punctului, adică să depindă de timp ı̂n mod
explicit. Astfel că putem scrie

 u = u ( t, x(t), y(t), z(t) )
→
dr → →

= v (t, r (t)) sau v = v ( t, x(t), y(t), z(t) )
dt 

w = w ( t, x(t), y(t), z(t) )
Din punctul de vedere al variaţiei vitezei ı̂n raport cu timpul deosebim două clase
de mişcări
→
→ → → ∂v
mişcări staţionare (permanente): v = v ( r ), = 0,
∂t
→
→ → → ∂v
mişcări nestaţionare (nepermanente): v = v (t, r ), 6= 0
∂t
65
66 CAPITOLUL 9. CÂMPURILE CINEMATICII.
Domeniul mişcării este străbătut de o serie de curbe şi suprafeţe fluide: Traiec-
toria, Linia de curent, suprafaţa de curent, pe care le definim ı̂n cele ce urmează.
9.2 Traiectoria
Este drumul parcurs de o particulă fluidă ı̂n mişcarea sa. Cunoscându-se câmpul
→ →
vitezelor la fiecare moment v (t, r (t)), ecuaţia vectorială a traiectoriei unei par-
ticule fluide se scrie
→ →
d r = v dt
fiind echivalentă cu sistemul de ecuaţii scalare
dx dy dz
= u(t, x, y, z), = v(t, x, y, z), = w(t, x, y, z),
dt dt dt
sau
dx dy dz
(9.2) = = = dt
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)
integrarea făcându-se ı̂n raport cu timpul t.
9.3 Linia de curent

Este o curbă din domeniul fluid cu proprietatea că la fiecare moment t este
→
tangentă ı̂n fiecare din punctele sale vitezei v , a particulei fluide din acel punct.
V(M,t2) V(M,t1)
V(M,t1) = V(M,t2)
M
Stationar
Nestationar
Figura 9.1: Linia de curent
→ → →
Fie d r (dx, dy, dz) vectorul director al tangentei la curba r = r (x, y, z).
Ecuaţia vectorială a liniei de curent este
→ →
v ×d r= 0
echivalentă cu sistemul
dx dy dz
(9.3) (C) : = =
u(t, x, y, z) v(t, x, y, z) w(t, x, y, z)
9.3. LINIA DE CURENT 67
Sistemul (9.2) nu trebuie confundat cu sistemul (9.3). În timp ce ı̂n sistemul
traiectoriilor, timpul apare prin diferenţiala sa, ca factor de integrare, pentru inte-
grarea sistemului (9.3) va trebui să-l exprimăm sub o formă explicită, de exemplu
dy v dz w
(C) : = , =
dx u dx u
unde variabila independentă este x, timpul t figurând doar ca parametru.
Liniile de curent
la momentul t 2
Liniile de curent
la momentul t1
Traiectoria
Liniile de curent
la momentul t 3
Figura 9.2: Linia de curent şi traiectoria ı̂n regim nestaţionar
De exemplu, considerând mişcarea nestaţionară, figura 9.1 stânga, prin punctul

→ →
fix M, la momentul t1 trece o particulă cu viteza v 1 = v (t1 ) şi o linie de curent
→
tangentă vitezei v 1 . În baza ipotezei (9.1), prin acelaşi punct M va trece, la
→ →
momentul t2 6= t1 , o altă particulă cu viteza v 2 = v (t2 ), prin urmare, o altă linie
→ →
de curent, tangentă vitezei v 2 6= v 1 .
Altfel se prezintă situaţia ı̂n cazul mişcării staţionare, figura 9.1 dreapta. Viteza
ı̂ntr-un punct rămâne aceeaşi indiferent de momentul t, pentru toate particulele flu-
ide care trec prin acel punct, ı̂n consecinţă şi linia de curent este aceeaşi, la orice
moment.
Ca o concluzie, putem spune că ı̂n mişcarea nestaţionară o linie de curent regru-
pează particule diferite, ı̂n timp ce traiectoria este descrisă de o singură particulă. În
cazul mişcării permanente, traiectoria unei particule se confundă cu linia de curent
care trece prin punctele traiectoriei, situaţie care reiese şi din ecuaţiile (9.2) şi (9.3);
timpul t nu mai apare explicit, diferenţiala dt devine improprie, cele două sisteme
coincid şi traiectoriile se confundă cu liniile de curent.
Suprafaţa de curent.
Este o suprafaţă imaginară Σ formată din liniile de curent care se sprijină, la
un moment dat pe o curbă simplă C care nu este linie de curent.
Întrucât ı̂n orice punct al suprafeţei fluide P ∈ Σ vectorul viteză este tangent
→
la Σ, fluidul nu traversează suprafaţa de curent, figura 9.3 stânga. Notând cu n
normala la Σ ı̂n punctul P, vom avea aşadar
→ → → →
v ⊥ n, adică v · n= 0, ∀P ∈Σ
Suprafaţa de curent este deformabilă ı̂n mişcarea nepermanentă şi fixă ı̂n regim
permanent. Ţinând cont de formulele de mai sus, soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale
∂F ∂F ∂F
u+ v+ w=0
∂x ∂y ∂z
reprezintă, cu aproximaţia unei constante aditive, ecuaţia suprafeţei de curent
Σ: F (x, y, z) = 0
Tub de curent. Fir de curent

Dacă C este o curbă ı̂nchisă atunci suprafaţa de curent devine tub de curent.
O secţiune transversală a unui tub de curent se numeşte secţiune normală dacă este
perpendiculară pe liniile de curent, figura 9.3 dreapta.
Un tub de curent a cărui secţiune normală ı̂n orice punct al său, are o arie
infinitezimală dσ se numeşte fir de curent sau tub de curent elementar.
v
n
v
P C
C
Figura 9.3: Suprafaţă şi tub de curent
9.4 Fluxul hidrodinamic. Debitul

Se numeşte flux hidrodinamic Φ, cantitatea de fluid (masa) care traversează o
suprafaţă ı̂ntr-un interval de timp. Se numeşte debit Q, fluxul hidrodinamic ra-
portat la unitatea de timp. Considerăm un fluid care traversează suprafaţa S cu
→ →
viteza v ı̂n intervalul de timp dt. Fie dσ şi n elementul de suprafaţă, respectiv
versorul normalei la dσ asociate punctului curent M ∈ S, Figura 9.4−(a). O
9.4. FLUXUL HIDRODINAMIC. DEBITUL 69
particulă fluidă care traversează suprafaţa dσ parcurge ı̂n intervalul dt un segment

de lungime
→ →
dl = vn dt = v · n dt,
vn fiind proiecţia vitezei pe normala la σ. Masa dΦ a fluidului care traversează
ı̂n intervalul dt suprafaţa dσ va fi egală cu densitatea ρ ı̂nmulţită cu volumul
cilindrului cu ı̂nălţimea dl şi baza dσ,
→ →
dΦ = ρ v · n dt dσ.
Prin urmare, cantitatea totală de fluid (fluxul) care traversează suprafaţa S ı̂n
timpul dt se exprimă prin formula
ZZ v n v n
→ →
Φ = dt ρ v · n dσ vn S vn
S
S
M vndt
Pentru dt = 1 găsim formula d
debitului
ZZ D
→ →
Q= ρ v · n dσ
(a) (b)
S
Mărimea Q este pozitivă dacă Figura 9.4: Fluxul

→ →
unghiul ^( n, v ) este ascuţit
şi negativă ı̂n caz contrar. În cazul suprafaţei ı̂nchise S, care mărgineşte domeniul
→ →
D, Figura 9.4−(b), orientând sensul normalei spre exterior, n= n e şi aplicând
formula lui Gauss-Ostrogradski
ZZ ZZZ
→ → →
(ρ v )· n dσ = div(ρ v ) dτ
S D
găsim expresia fluxului printr-o suprafaţă ı̂nchisă:

ZZZ
→
(9.4) Φ = dt div(ρ v ) dτ.
D
prin urmare, Φ ≥ 0 dacă fluidul traversează suprafaţa S dinspre interior spre

exterior şi Φ ≤ 0 ı̂n caz contrar.
Să observăm că pentru un fluid incompresibil, ı̂n baza ecuaţiei continuităţii (9.5),
→
avem că ρ = const., div v = 0, şi formula de mai sus devine Φ = 0, adică:
Propoziţia 9.4.1 Cantitatea de lichid care intră printr-o parte a unei suprafeţe
ı̂nchise este egală cu cantitatea de fluid care iese prin cealaltă parte a suprafeţei.
ZZ
→ →
(9.5) ρ = const. =⇒ ρ v · n dσ = 0
S
9.5 Circulaţia vitezei

→ → → →
Se numeşte circulaţia vitezei v = u ı +v  +w k de-alungul curbei C integrala
curbilinie Z Z
→ →
Γ= v ·d r = udx + vdy + wdz.
C C
n Dacă S este o suprafaţă oarecare limitată de curba

ı̂nchisă C atunci, ı̂n baza formulei lui Stokes (Curs. 1),
90 expresia circulaţiei ı̂mbracă următoarea formă
dr Z ZZ
→ → → →
S: F(x,y,z)=0 (9.6) Γ= v ·d r = rot v · n dσ.
C S
C
v
Figura 9.5: Circulaţia
vitezei
9.6 Aplicaţie
Aplicăm formula (9.5) unei conducte cilindrice alcăuită din două zone (C1 ) şi
(C2 ) cu secţiunile S1 , S2 prin care curge un fluid incompresibil, figura 9.6.
ZZ ZZ ZZ
→ → → → → →
v · n dσ = − v · n i dσ + v · n e dσ = 0
S S1 S2
(C 2) Cum normalele au acelaşi sens cu

→ → →
vitezele, rezultă că v · n= V = || v ||
(C1) S2
S1 şi formula de mai sus se scrie
v2 ZZ ZZ
v1
V1 dσ1 = V2 dσ2 .
ni ne S1 S2
Considerând vitezele constante pe cele
Figura 9.6: Debitul
două secţiuni, obţinem
V1 S1 = V2 S2 , V1 πR12 = V2 πR22 , V1 R12 = V2 R22 .
Aplicaţie numerică: Cunoscând viteza fluidului ı̂n zona mai ı̂ngustă (C1 ) a con-
ductei şi razele secţiunilor S1 şi S2 să se determine viteza fluidului ı̂n zona (C2 ).
Rezolvare: V1 = 1, 2 m/sec. R1 = 20 cm, R2 = 30 cm
µ ¶2
R12 0, 2
V2 = V1 · 2 = 1, 2· = 0, 53 m/sec.
R2 0, 3
Capitolul 10
Câmpurile cinematicii
(Vârtejul şi acceleraţia)
10.1 Câmpul vârtejurilor

Mişcarea de rotaţie a a unui punct material M (x, y, 0) ı̂n planul xOy, pe
circumferinţa unui cerc de rază r este descrisă, la fiecare moment de timp t ≥ 0,
de ecuaţiile parametrice
x = r cos θ(t), y = r sin θ(t), θ = ^(Ox, OM )
Legat acest tip de mişcare, deosebim:
→ → → dx dy
Viteza liniară: v = u ı +v  , u = , v=
dt dt
→ → dθ
Viteza de unghiulară: ω z = ωz k , ωz =
dt
Ne propunem să găsim relaţiile ı̂ntre viteza z

liniară a punctului M şi viteza lui unghiulară.
Având ı̂n vedere formulele de mai sus deducem
y
dθ ∂u O
u = − r sin θ = −ωz y, ωz = −
dt ∂y
dθ ∂v x
M v (u,v)
v= r cos θ = ωz x, ωz =
dt ∂x
Figura 10.1: Vector rotor
de unde găsim expresia
µ ¶ µ ¶
1 ∂v ∂u → 1 ∂v ∂u →
ωz = − adică ωz= − k
2 ∂x ∂y 2 ∂x ∂y
71
72 CAPITOLUL 10. CÂMPURILE CINEMATICII
care se mai scrie ¯ ¯

¯ → →

→ ¯
¯ ı k ¯
→ 1 ¯¯ ∂ ∂
¯
¯
ωz= ¯ 0 ¯¯
2 ¯ ∂x ∂y
¯ ¯
¯ u v 0 ¯
În mod identic, presupunând rotaţiile ı̂n planele yOz şi zOx obţinem vectorii
¯ → → ¯ ¯ ¯
¯ → ¯ ¯ → → → ¯
¯ ı  k ¯ ¯ ı  k ¯
1 ¯¯ ¯
¯ 1 ¯¯ ¯
¯
ω x= ¯ 0 ∂ ∂ ∂ ∂
→ →
¯, ωy= ¯ 0 ¯
2 ¯ ∂y ∂z ¯ 2 ¯ ∂x ∂z ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 0 v w ¯ ¯ u 0 w ¯
Definim vectorul ”vârtej” vectorul a cărui descompunere (unică) după direcţiile

→ → →
axelor de coordonate sunt vectorii ω x , ω y , ω z , adică
→ → → →
ω= ω x + ω y + ω z
Efectuând suma celor trei deteminanţi obţinem

¯ ¯
¯ → →

→ ¯
¯ ı k ¯
→ 1 ¯¯ ∂ ∂ ∂
¯
¯ → → →
(10.1) ω= ¯ ¯ = ωx ı +ωy  +ωz k
2¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ u v w ¯
unde
µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 ∂w ∂v 1 ∂u ∂w 1 ∂v ∂u
(10.2) ωx = − , ωy = − , ωz = − .
2 ∂y ∂z 2 ∂z ∂x 2 ∂x ∂y
Cu notaţia operatorială
¯ ¯
¯ → →

→ ¯
¯ ı k ¯
¯ ¯
→ ¯ ∂ ∂ ∂ ¯
(10.3) rot v = ¯ ¯
¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ u v w ¯
vectorul vârtej ı̂mbracă următoarea formă
→ 1 →
(10.4) ω= rot v
2
10.1. CÂMPUL VÂRTEJURILOR 73
Linie de vârtej
Linia de vârtej este o curbă cu proprietatea că la un moment dat t este tangentă
→ 1 →
ı̂n fiecare din punctele sale vectorulului vârtej ω= rot v . O linie de vârtej are,
2
aşadar, ecuaţia vectorială:
→ →
ω × dr = 0
→
unde d r (dx, dy, dz) este o deplasare elementară pe linia de vârtej. Ţinând cont
→
de componenetele vectorului vârtej ω (ωx , ωy , ωz ) ecuaţia de mai sus se exprimă
scalar:
dx dy dz
= =
ωx (t, x, y, z) ωy (t, x, y, z) ωz (t, x, y, z)
Suprafaţa de vârtej
Suprafaţa de vârtej Σ este suprafaţa formată din liniile de vârtej care se sprijină, la
un moment t dat pe o curbă simplă C care nu este linie de vârtej, figura 10.2−(a).
Dacă
Σ: f (t, x, y, z) = 0
este ecuaţia unei suprafeţe de vârtej la momentul t, atunci normala suprafeţei
µ ¶
→ ∂f ∂f ∂f
n , ,
∂x ∂y ∂z
→
va fi perpendiculară le vectorul vârtej ω, adică
→ →
(10.5) n · ω= 0.
Prin urmare funcţia f (t, x, y, z) verifică ecuaţa cu derivate parţiale

∂f ∂f ∂f
ωx + ωy + ωz = 0
∂x ∂y ∂z
care, cu aproximaţia unei constante aditive, defineşte, suprafaţa de vârtej.
Tub de vârtej
Dacă curba C este o curbă ı̂nchisă atunci suprafaţa de vârtej poartă numele de
tub de vârtej.
Teorema 10.1.1 (Teorema lui Helmholtz) Valoarea fluxului vectorului vârtej la un
moment dat t printr-o secţiune a unui tub de vârtej nu depinde de aria secţiunii.
Demonstraţie. Considerăm un tub de vârtej, reprezentat prin domeniul D,
Figura 10.2−(b), şi fie S1 şi S2 două secţiuni oarecare ale tubului. Suprafaţa
S care mărgineşte domeniul D este compusă din secţiunile S1 , S2 şi suprafaţa
laterală Sl , S = S1 ∪Sl ∪S2 , cu normalele orientate ca ı̂n figura 10.2−(b). Ţinând

cont că
1 →
→
div ω =
div(rot v ) = 0 (Cursul 1)
2
şi aplicând formula flux-divergenţă, pe domeniul D obţinem:
ZZ ZZZ
→ → →
ω · n dσ = div ω dτ = 0
S D
sau ZZ ZZ ZZ
→ → → → → →
− ω · n 1 dσ + ω · n l dσ + ω · n 2 dσ = 0
S1 Sl S2
→ → → →
dar pe Sl avem că ω⊥ n l adică ω · n l = 0, prin urmare egalitatea de mai sus se
reduce la
ZZ ZZ
→ → → →
(10.6) ω · n 1 dσ = ω · n 2 dσ
S1 S2
C2
n nl
S2 n2
S
P D
C
n1
C1
(a)
S1
(b)
Figura 10.2: Suprafaţă şi tub de vârtej
Teorema lui Helmholtz poate fi enunţată şi sub altă formă.
Corolarul 10.1.2 Circulaţia vitezei de-alungul unei curbe simple, ı̂nchise care
mărgineşte o secţiune a tubului la un moment dat t, nu depinde de aria secţiunii.
Demonstraţie. Aplicând formula lui Stokes ( Cursul 1) curbelor C1 , C2 care
mărginesc secţile S1 şi S2 şi având ı̂n vedere egalitatea (10.6) obţinem
Z ZZ ZZ
→ → → → → →
Γ1 = v ·d r = rot v · n 1 dσ = 2 ω · n 1 dσ =
C1 S1 S1
ZZ ZZ Z
→ → → → → →
=2 ω · n 2 dσ = rot v · n 2 dσ = v ·d r = Γ2
S2 S2 C2
10.2. CÂMPUL ACCELERAŢIILOR. 75
Intensitatea tubului de vârtej

Definim intensitatea tubului de vârtej la un moment dat t, valoarea circulaţiei
Z ZZ
→ → → →
Γ(t) = v ·d r = rot v · n dσ
C S
ı̂n jurul unei curbe C care mărgineşte o secţiune oarecare a S a tubului.
10.2 Câmpul acceleraţiilor.

Definim acceleraţia unei particule fluide prin derivata substanţială a vitezei
→
→ dv → →
a= , unde v = v ( t, x(t), y(t), z(t) ).
dt
Acceleraţia ı̂n forma lui Euler

Calculăm derivata substanţială a vitezei cu formulele (8.4):
 → → → →

 → ∂v ∂v ∂v ∂v

 a = ∂t + u ∂x + v ∂y + w ∂z .
(10.7)

 →

 → ∂v → →
a= + ( v ·∇) v
∂t
care, ı̂n proiecţie pe axele de coordonate, se scrie
 du ∂u ∂u ∂u ∂u

 = +u +v +w

 dt ∂t ∂x ∂y ∂z


 dv ∂v ∂v ∂v ∂v
(10.8) = +u +v +w

 dt ∂t ∂x ∂y ∂z



 dw = ∂w + u ∂w + v ∂w + w ∂v .

Expresiile (10.7) şi (10.8) poartă numele de acceleraţia ı̂n forma lui Euler.
Expresia acceleraţiei ı̂n forma lui Hemholtz

Vom arăta ı̂n continuare că expresia acceleraţiei poate fi pusă sub următoarea
formă:
→
→ ∂v 1 → →
(10.9) a= + ·grad V2 + rot v × v
∂t 2
unde √
→
V = || v || = u2 + v 2 + w 2 .
Într-adevăr, proiectând pe axele de coordonate termenul

µ ¶
1 2 1 2 2 2 ∂u ∂v ∂w →
·grad V = grad (u + v + w ) = u +v +w ı +
2 2 ∂x ∂x ∂x
µ ¶ µ ¶
∂u ∂v ∂w → ∂u ∂v ∂w →
+ u +v +w  + u +v +w k
∂y ∂y ∂y ∂z ∂z ∂z
obţinem 
 1 → ∂u ∂v ∂w

 ·grad V2· ı = u +v +w

 2 ∂x ∂x ∂x


 1 → ∂u ∂v ∂w
·grad V2·  = u +v +w

 2 ∂y ∂y ∂y



 1 2
→ ∂u ∂v ∂w

 2 ·grad V · k = u ∂z + v ∂z + w ∂z
Pe de altă parte, cu formulele (10.2), (10.3) şi (10.4) deducem

¯ → → → ¯
¯ ı  k ¯¯
¯
→ → ¯ ¯ → → →
rot v × v = 2 ¯ ωx ωy ωz ¯ = 2(w ωy −v ωz ) ı +2(u ωz −w ωx )  +2(v ωx −u ωy ) k
¯ ¯
¯ u v w ¯
µ ¶ µ ¶
→ → → ∂u ∂w ∂v ∂u
(rot v × v )· ı = 2(w ωy − v ωz ) = w − −v −
∂z ∂x ∂x ∂y
µ ¶ µ ¶
→ → → ∂v ∂u ∂w ∂v
(rot v × v )·  = 2(u ωz − w ωx ) = u − −w −
∂x ∂y ∂y ∂z
µ ¶ µ ¶
→ → → ∂w ∂v ∂u ∂w
(rot v × v )· k = 2(v ωx − u ωy ) = v − −u −
∂y ∂z ∂z ∂x
Prin urmare, ı̂n proiecţie pe axe, ecuaţia (10.9) se scrie

 µ ¶ µ ¶

 du ∂u ∂u ∂v ∂w ∂u ∂w ∂v ∂u

 = +u +v +w +w − −v −

 dt ∂t ∂x ∂x ∂x ∂z ∂x ∂x ∂y

 µ ¶ µ ¶
dv ∂v ∂u ∂v ∂w ∂v ∂u ∂w ∂v
= +u +v +w +u − −w −

 dt ∂t ∂y ∂y ∂y ∂x ∂y ∂y ∂z

 µ ¶ µ ¶

 dw ∂w ∂u ∂v ∂w ∂w ∂v ∂u ∂w

 = +u +v +w +v − −u −
dt ∂t ∂z ∂z ∂z ∂y ∂z ∂z ∂x
Deschizând parantezele şi reducând termenii asemenea, găsim ecuaţiile (10.8).

Capitolul 11
Dinamica fluidelor
(Teoremele dinamicii)
Dinamica este partea mecanicii fluidelor care studiază mişcările fluidelor ı̂n
prezenţa sau absenţa corpurilor sub acţiunea forţelor.
11.1 Introducere
Să ne reamintim noţiunile şi teoremele mecanicii clasice care, prin transfer, fac
→
obiectul cursului. Considerăm un corp C de masă m, ı̂n mişcare cu viteza v .
→
Presupunem că rezultanta F a forţelor care acţionează asupra corpului imprimă
→ → −→
acestuia acceleraţia a . Raportăm mişcarea la reperul fix Oxyz, şi fie r =OM
vectorul de poziţie al unui punct M ∈ C.
→ →
Principiul inerţiei (Newton): m· a =F .
→ →
Lucrul mecanic elementar: dL =F ·d r
→ → dL
Puterea: P = m a · v =
dt
→ →
Cantitatea de mişcare (impulsul): H (t) = m· v .
→ →
dH dv → →
(11.1) = m· = m· a=F (Teorema impulsului)
dt dt
→ → → → → →
Momentul cinetic: K O = r × H , MO = r × F
→ → →
d KO d r → → dH →
(11.2) = ×H+ r × = MO ( Teorema momentului cinetic)
dt dt dt
unde, conform (11.1),
→ →
dr → → → dH →
× H = v × m v = 0, =F
dt dt
77
78 CAPITOLUL 11. DINAMICA FLUIDELOR
MO fiind momentul rezultantei.

m V2 → → →
Energia cinetică: E = , unde V2 = || v ||2 = v · v
2
 →

 dE → d v → → → →

 =m v· = m v ·a =F ·v =
dt dt
Teorema energiei cinetice: → →

 ·d r dL
 =F
 = =P
dt dt
Textual: Variaţia energiei cinetice ı̂n raport cu timpul este egală cu puterea dez-
voltată de forţele ce acţionează asupra corpului.
11.2 Teorema cantităţii de mişcare

(Principiul lui d’Alembert)
→
Considerăm un mediu fluid ı̂n mişcare cu viteza v , ı̂n care am separat domeniu
D(t) de tip Lagrange, (& 8.1.1), mărginit de suprfaţa S(t).
Cantitatea de mişcare a fluidului (impulsul) care umple volumul domeniului D(t)
la un moment dat se defineşte prin mărimea
ZZZ
→ →
(11.3) H (t) = ρ v dτ.
D(t)
Asupra unei particule din domeniul fluid acţionează, ı̂n conformiatate cu (2.4)
→ →
şi (2.5), forţele masice F dm şi forţele de tensiune T dσ. Rezultanta forţelor
exterioare care acţionează asupra domeniului fluid D(t) are expresia
ZZZ ZZ
→ → →
R= F dm + T dσ.
D(t) S(t)
Asimilând domeniul D(t) cu un corp solid ı̂n mişcare putem să-i aplicăm teorema
impulsului (11.1)
→
dH →
=R
dt
Teorema 11.2.1 Derivata ı̂n raport cu timpul a impulsului volumului fluid cuprins
ı̂n domeniul D(t) este egală cu suma forţelor exterioare care acţionează asupra
domeniului.
ZZZ ZZZ ZZ
→ → →
(11.4) a dm = F dm + T dσ
D(t) D(t) S(t)
11.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC 79
Demonstraţie. Calculăm derivata substanţială a integralei (11.3), cu formula

→ →
(8.9)−(a), unde punem F = ρ v
→ ZZZ ZZZ " →
#
dH d → d(ρ v ) → →
= ρ v dτ = + ρ v div v dτ.
dt dt dt
D(t) D(t)
Ţinând cont de ecuaţia continuităţii (9.5) deducem

→ ZZZ " → µ ¶# ZZZ → ZZZ
dH d v → dρ → dv →
= ρ +v + ρ div v dτ = ρ dτ = a dm.
dt dt dt dt
D(t) D(t) D(t)
Să observăm că că teorema impulsului exprimă tocmai principiul lui d’Alembert
expus la (2.8).
11.3 Teorema momentului cinetic

Momentul cinetic al domeniului fluid D(t), ı̂n raport cu originea sistemului de
coordonate, ı̂mbracă următoarea formă:
ZZZ
→ → →
(11.5) K O (t) = ( r × ρ v ) dτ.
D(t)
La fel ca mai sus, definim momentul rezultantei forţelor care acţionează asupra
volumului fluid
ZZZ ZZ
→ → → → →
(11.6) MO = ( r × F )dm + ( r × T ) dσ
D(t) S(t)
şi aplicăm teorema momentului cinetic al mişcării rigidului exprimată prin (11.2).
→
d KO →
(11.7) = MO
dt
Teorema 11.3.1 Teorema momentului cinetic se exprimă sub forma
ZZZ ZZZ ZZ
→ → → → → →
(11.8) ( r × a) dm = ( r × F ) dm + ( r × T ) dσ
D(t) D(t) S(t)
Demonstraţie. Calcuăm, derivata substanţială a integralei (11.5). Conform

→ → →
(8.9)−(a), unde punem F = r ×ρ v , deducem
→ ZZZ ZZZ " → →
#
d KO d → → d( r × ρ v ) → → →
= ( r × ρ v ) dτ = + ( r × ρ v )div v dτ
dt dt dt
D(t) D(t)
80 CAPITOLUL 11. DINAMICA FLUIDELOR
de unde, ţinând cont că

→
dr → → →
× ρ v =v × ρ v = 0
dt
şi având ı̂n vedere din nou ecuaţia continuităţii, obţinem
→ ZZZ " →
# ZZZ → ZZZ
d KO → d(ρ v ) → → → dv → →
= r × + ρ v div v dτ = r ×ρ dτ = ( r × a) dm.
dt dt dt
D(t) D(t) D(t)
Cu (11.6), ţinân cont de (11.7), obţinem (11.8).
11.3.1 Teorema energiei cinetice

Definim energia cinetică a masei fluide cuprinse ı̂n domeniul D(t)
ZZZ
1
(11.9) E(t) = ρV2 dτ, V2 = u2 + v 2 + w2
2
D(t)
Teorema 11.3.2 Teorema energiei cinetice referitoare la masa fluidă D(t) se

exprimă prin egalităţile echivalente
 ZZZ
 dE → →

 = a · v dm
 dt

 D(t)
(11.10) ZZZ ZZ

 dE 1 ∂(ρV 2
) 1 → →

 = dτ + ρV 2 ( v · n) dσ

 dt 2 ∂t 2
D(t) S(t)
Demonstraţie. Pentru prima formulă calculăm derivata substanţială a integralei

(11.9), cu (8.5)−(a), unde punem F = ρV2
ZZZ ZZZ · ¸
dE 1 d 2 1 d(ρV2 ) 2 →
= ρV dτ = + ρV div v dτ =
dt 2 dt 2 dt
D(t) D(t)
ZZZ · µ ¶¸ ZZZ ZZZ

1 dV2 dρ → 1 dV2 → →
= ρ + V2 + ρ div v dτ = ρ dτ = a · v dm
2 dt dt 2 dt
D(t) D(t) D(t)
Deducem a doua formulă punând F = ρV2 ı̂n (8.5)−(c).

Capitolul 12
Ecuaţiile mişcării fluidelor.
12.1 Ecuaţiile generale

Pentru simplificarea scrierii vom considera sistemul de coordonate Ox1 x2 x3 cu
→ → →
versorii ı 1 , ı 2 , ı 3 ca ı̂n figura 3.1. Înlocuind expresia tensiunii din (3.3)
→ → → →
(12.1) T = T 1 n1 + T 2 n2 + T 3 n3 .
ı̂n (11.4), teorema cantităţii de mişcare ı̂mbracă următoarea formă:
ZZZ ZZZ ZZ X
3
→ → →
(12.2) ρ a dτ = ρ F dτ + T i ni dσ,
D(t) D(t) S(t) i=1
→
unde n (n1 , n2 , n3 ) reprezintă normala exterioară suprafeţei S.
→
Notăm cu Tij coordonatele vectorilor T i , cu ai componentele acceleraţiei şi
cu Fi componenetele rezultanei forţelor masice:
3
X 3
X 3
X
→ → → → → →
(12.3) Ti = Tij ıj , a= aj ıj , F= Fj ıj .
i=1 j=1 i=1
Propoziţia 12.1.1 Ecuaţiile mişcării fluidelor ı̂mbracă următoarele forme:

(i) Ecuaţia vectorială
3 →
→ → 1 X ∂T i
(12.4) a=F + ,
ρ i=1 ∂xi
(ii) Ecuaţiile scalare

3
1 X ∂Tij
(12.5) aj = Fj + , j = 1, 3
ρ i=1 ∂xi
81
82 CAPITOLUL 12. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR.
Demonstraţie. Evaluăm integrala de suprafaţă din ecuaţia (12.2) ţinând cont

de expresiile (12.1), (12.3) şi aplicăm formula lui Gauss-Ostrogradski (Cursul 1).
ZZ X
3 ZZ X
3
→ →
Ti ni dσ = ( T1j n1 + T2j n2 + T3j n3 ) ı j dσ =
S(t) i=1 S(t) j=1
3 µ
ZZZ X ¶
∂T1j ∂T2j ∂T3j →
= + + ıj dτ
j=1
∂x1 ∂x2 ∂x3
D(t)
de unde obţinem expresia vectorială

ZZ X
3 ZZZ X3 →
→ ∂T i
Ti ni dσ = dτ
i=1 i=1
∂x i
S(t) D(t)
Ecuaţia (12.2) devine

ZZZ Ã 3
X
→ !
→ → ∂T i
a ρ− F ρ − dτ = 0.
i=1
∂xi
D(t)
Cum domeniul D(t) a fost luat arbitrar, ecuaţia de mai sus are loc ı̂n toată masa
fluidului, ceea ce ne conduce la ecuaţia (12.4). Proiectând ecuaţia vectorială (12.4)
pe axele de coordonate obţinem ecuaţiile scalare (12.5).
Reamintind că la & 3.2.3 am definit componentele tensorului vitezei de defor-
mare µ ¶
1 ∂vi ∂vj →
aij = + , div v = a11 + a22 + a33 .
2 ∂xj ∂xi
admitem fără demonstraţie următoarea propoziţie:
Propoziţia 12.1.2 Între componentele tensiunilor Tij şi componentele aij ale
tensorului vitezelor de deformare există relaţiile
µ ¶
2µ →
(12.6) Tij = 2µ aij − p + div v δij , i, j ∈ {1, 2, 3}.
3
unde p este presiunea hidrostatică, cu µ am notat coeficientul de vâscozitate, vezi
Cursul 4, iar δij este simbolul lui Kroneker:
½
1 dacă i = j
δij =
0 dacă i 6= j
Să observăm ı̂n primul rând că este satisfăcută legea lui Newton (4.10)
Tij = 2µ aij dacă i 6= j.

12.2. ECUAŢIILE LUI NAVIER-STOKES 83
Pe de altă parte, cu un calcul elementar, obţinem valoarea presiunii pentru fluidul

aflat ı̂n mişcare:
T11 + T22 + T33
p=− .
3
→
Prin urmare, şi ı̂n cazul fluidului ı̂n mişcare, v 6= 0, găsim acelaşi rezultat ca la
propoziţia 4.1.1;
Presiunea p ı̂ntr-un punct al unei suprafeţe fluide aflate ı̂n mişcare sau repaus nu
depinde de direcţia normalei la suprafaţă.
În cazul fluidului ideal luând µ = 0 ı̂n (12.6), obţinem
T11 = T22 = T33 = −p.

→
Găsim aceleaşi relaţii ı̂n cazul fluidului aflat ı̂n repaus, luând ı̂n (12.6) v = 0, adică
ceea ce s-a arătat la (4.5)
12.2 Ecuaţiile lui Navier-Stokes

Vom pleca de la ecuaţiile scalare (12.5), dezvoltând al doilea termen din membrul
drept, ţinând cont de formulele (12.6)
· ¸
∂Tij ∂aij ∂p 2µ ∂ →
= 2µ − δij + · (div v )
∂xi ∂xi ∂xi 3 ∂xi
Însumăm după indicele i, şi obţinem

3
X 3
X
∂Tij ∂aij ∂p 2µ ∂ →
= 2µ − − · (div v ) =
i=1
∂xi i=1
∂xi ∂xj 3 ∂xj
X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂vj ∂p 2µ ∂ →
=µ + − − · (div v ) =
i=1
∂xi ∂xj ∂xi ∂xj 3 ∂xj
X3 µ ¶ X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂ ∂vj ∂p 2µ ∂ →
=µ +µ − − · (div v ) =
i=1
∂xi ∂xj i=1
∂xi ∂xi ∂xj 3 ∂xj
X3 µ ¶
∂ ∂vi ∂p 2µ ∂ →
=µ + µ∆vj − − · (div v ) =
i=1
∂xj ∂xi ∂xj 3 ∂xj
∂ → ∂p 2µ ∂ →
=µ div v + µ∆uj − − · (div v )
∂xj ∂xj 3 ∂xj
adică
3
X ∂Tij µ ∂ → ∂p
= · (div v ) + µ∆vj −
i=1
∂xi 3 ∂xj ∂xj
Înlocuind ı̂n (12.5), găsim ecuaţiile scalare

1 ∂p µ ∂ → µ
(12.7) aj = Fj − · + · div v + ·∆uj , j = 1, 3
ρ ∂xj 3ρ ∂xj ρ
care se exprimă vectorial sub forma;
→ → 1 µ → µ →
(12.8) a=F − ·grad p + ·grad div v + ·∆ v
ρ 3ρ ρ
→
Acceleraţia a se exprimă prin una din formulele (10.7) sau (10.6). Mai menţionăm
că ecuaţiile (12.7) şi (12.8) se numesc ecuaţiile lui Navier-Stokes
12.3 Sistemul complet de ecuaţii ale mişcării

Desemnăm prin sistemul complet de ecuaţii ale mişcării fluidelor, sistemul de
ecuaţii diferenţiale format din ecuaţiile lui Navier Stokes şi ecuaţia continuităţii
 →

 dv → 1 µ → µ →

 =F − grad p + ·grad div v + ·∆ v
dt ρ 3ρ ρ
(12.9)

 ∂ρ


→
+ div(ρ v ) = 0
∂t
la care adăugăm una din ecuaţiile de stare:

 ρ = const. pentru fluide incompresibile (lichide)

(12.10) p
 ρ = RT
 pentru fluide compresibile (gaze perfecte)
→
Acceleraţia a= dv/dt se exprimă sub forma lui Euler
→ → → → →
dv ∂v ∂v ∂v ∂v
= + u+ v+ w.
sau sub forma Helmholtz
→ →
dv ∂v 1 → →
(12.11) = + ·grad V2 + rot v × v .
dt ∂t 2
Fiind cunoscute funcţiile
→
F (X, Y, Z) (forţele masice), R (constanta gazelor), T (temperatura absolută),
sistemul de ecuaţii (12.9), (12.10) ne furnizează cinci relaţii scalare ı̂ntre cinci funcţii
necunoscute
→
viteza = v (u, v, w), presiunea = p, densitatea = ρ.
12.3. SISTEMUL COMPLET DE ECUAŢII ALE MIŞCĂRII 85
definite pe mulţimea punctelor din domeniul fluid.

Într-un caz mai general ı̂n care se consideră ca necunoscută şi temperatura ab-
solută T, sistemul de mai sus se completează cu ı̂ncă o ecuaţie numită ecuaţia
complementară, furnizată de principiile termodinamice.
Cum densitatea se poate exprima ı̂n funcţie de presiune din una din ecuaţiile de
stare, sistemul se reduce la primele două ecuaţii cu necunoscutele u, v, w, şi p,
care ı̂n proiecţie pe axele de coordonate se exprimă prin patru ecuaţii scalare.
12.3.1 Condiţii iniţiale şi condiţii la limită.

Sistemul (12.9) este format din ecuaţii diferenţiale de ordinul doi, care, ı̂n vederea
obţinerii unei soluţii unice trebuie completat, ı̂n funcţie de specificul problemei, cu
condiţii iniţiale, respectiv condiţii la limită.
Condiţiile iniţiale sunt condiţii impuse câmpului vitezelor şi presiunilor la un
moment iniţial t0 . Ele au forma
→ →
v (~r, t0 ) = v 0 (~r), p(~r, t0 ) = p0 (~r).
Să menţionăm că aceste condiţii au sens numai ı̂n cazul mişcărilor nepermanente
→
∂ v /∂t 6= 0.
Condiţiile la limită sunt condiţii impuse vitezei şi presiunii ı̂n fiecare moment
t, t ≥ t0 la contactul cu frontiera S a domeniului D ocupat fluid. Aceste
condiţii sunt specifice naturii frontierei şi ı̂mbracă următoarele forme:
Contactul cu un perete solid impermeabil. Condiţia la limită exprimă faptul că
→
la orice moment t fluidul rămâne ı̂n contact cu peretele. Notând cu vS viteza
→
peretelui, condiţia impune ca proiecţiile celor două viteze pe normala n la perete să
coincidă ı̂n fiecare punct M ∈ S. Această condiţie se exprimă ı̂n funcţie de natura
fluidului. În cazul fluidului ideal, (4.12), particula fluidă ”alunecă” pe suprafaţa
peretelui şi, dimpotrivă, aceasta se lipeşte de perete ı̂n cazul fluidului vâscos. Prin
urmare condiţiile la limită se scriu:
→ → → →
v · n |S = vS · n pentru fluidul ideal
→ →
v |S = vS pentru fluidul vâscos.
Evident, ı̂n cazul peretelui fix ı̂n dreapta semnului egal se pune 0.
Contactul cu un alt fluid. Dacă frontiera S este o suprafaţă de separare ı̂ntre două
fluide nemiscibile, neglijându-se efectul tensiunii superficiale, vom pune condiţia ca
presiunile p1 şi p2 să fie egale de-alungul suprafeţei S
p1 |S = p2 |S
Condiţia la infinit. Dacă domeniul ocupat de fluid este nemărginit, vor fi precizate
valorile vitezei şi presiunii la infinit
→ →
lim v = v ∞ , lim p = p∞
M →∞ M →∞
12.4 Mişcări particulare ale fluidelor

Studiul mişcării fluidelor revine problema integrării sistemului de ecuaţii cu
derivate parţiale de ordinul doi (12.9) la care se adaugă una din condiţiile expuse la
paragraful precedent. Rezolvarea unei astfel de probleme ı̂n forma cea mai generală
este foarte complicată dacă nu chiar imposibilă.
Multe din problemele de mişcare se rezolvă ı̂n cadrul unor cazuri particulare. Enu-
merăm mai jos o parte din aceste cazuri, fiecare cu problema şi metoda specifică de
rezolvare.
1) Fluide ideale (perfecte): µ = 0
→
2) Fluide incompresibile: ρ = const. sau div v = 0
→
∂v ∂p ∂ρ
3) Mişcări permanente (staţionare): = = =0
∂t ∂t ∂t
→
4) Mişcări irotaţionale: rot v = 0
→
5) Forţe masice conservative: F = −grad U
→ →
6) Forţe de greutate (fluide grele): F = −g k , U = gz, g = 9, 81 N
7) Mişcare de translaţie rectilinie şi uniformă
→ → →
8) Mişcare plană: v = u ı +v  , p = p(x, y), ρ = ρ(x, y)
→ →
9) Mişcare elicoidală: v k ω
Capitolul 13
Ecuaţiile mişcării fluidelor perfecte
Numim fluid perfect sau ideal un fluid a cărui vâscozitate poate fi neglijată adică
acel fluid pentru care coeficientul de vâscozitate dinamică µ este nul.
13.1 Ecuaţiile fluidelor perfecte

Luând, µ = 0 ı̂n ecuaţiile (12.9) obţinem ecuaţiile fluidelor perfecte
 →

 dv → 1

 =F − grad p


 dt ρ
(13.1) ∂ρ →

 + div(ρ v ) = 0

 ∂t



ρ = ρ(p)
→
Am arătat că acceleraţia a= dv/dt se poate exprima sub două forme
→ → → → →
dv ∂v ∂v ∂v ∂v
= + u+ v+ w; forma lui Euler
→ →
dv ∂v 1 → →
= + ·grad V2 + rot v × v ; forma lui Helmholtz
dt ∂t 2
unde
¯ ¯
¯ →

→ → ¯
¯ ı k ¯
→ 1 → 1 ¯¯ ∂ ∂ ∂
¯
¯
(13.2) ω= ·rot v = · ¯ ¯
2 2 ¯ ∂x ∂y ∂z ¯
¯ ¯
¯ u v w ¯
→ →
Notând cu u, v, w cu ωx , ωy , ωz şi cu Fx , Fy , Fz proiecţiile vectorilor v , ω
→
respectiv F pe axele de coordonate, prima ecuaţie din (13.1) ı̂mbracă următoarele
87
88 CAPITOLUL 13. ECUAŢIILE MIŞCĂRII FLUIDELOR PERFECTE
forme:
Ecuaţiile lui Euler:

 ∂u ∂u ∂u ∂u 1 ∂p

 +u +v +w w = Fx −

 ∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x



 ∂u ∂v ∂v ∂v 1 ∂p
(13.3) +u +v +w w = Fy −
 ∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y



 ∂u ∂w ∂w ∂w 1 ∂p

 +u +v +w w = Fz −

 ∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z
Ecuaţiile lui Gromeko-Lamb:



 ∂u 1 ∂V2 1 ∂p

 + + 2(w ωy − v ωz ) = Fx −

 ∂t 2 ∂x ρ ∂x



 ∂u 1 ∂V2 1 ∂p
(13.4) + + 2(u ωz − w ωx ) = Fx −
 ∂t 2 ∂x ρ ∂x





 ∂u 1 ∂V2 1 ∂p

 + + 2(v ωx − u ωy ) = Fx −
 ∂t 2 ∂x ρ ∂x
unde V2 = u2 + v 2 + w2
13.2 Ecuaţia lui Bernoulli

Considerăm ecuaţia mişcării (13.1) sub forma
 →
 ∂ v + 1 ·grad V2 + rot →
 → → 1
v × v =F − grad p
(13.5) ∂t 2 ρ


ρ = ρ(p).
→
Presupunem forţele F conservative, adică există funcţia U (x, y, z) astfel ı̂ncât
→ ∂U → ∂U → ∂U →
F = −grad U = − ı −  − k
∂x ∂y ∂z
şi retranscriem prima ecuaţie din (13.5)
→
∂v 1 1 → →
+ ·grad V2 + grad U + grad p = v × rot v
∂t 2 ρ
→
Înmulţim scalar ecuaţia de mai sus cu deplasarea geometrică d r (dx, dy, dz), şi
obţinem
→
∂v → 1 dp → → →
·d r + ·dV2 + dU + = ( v × rot v )·d r
∂t 2 ρ
13.2. ECUAŢIA LUI BERNOULLI 89
sau
→ µ Z ¶
∂v → V2 p
dp → → →
(13.6) ·d r +d +U + = ( v × rot v )·d r
∂t 2 p0 ρ(p)
unde ¯ ¯
¯ dx dy dz ¯
¯ ¯
→ → → ¯ ¯
( v × rot v )·d r = ¯ u v w ¯
¯ ¯
¯ ωx ωy ωz ¯
→
Considerând v 6= 0 determinantul de mai sus este nul ı̂n cazurile
ωx = ωy = ωz = 0 mişcare irotaţională
dx dy dz
= = deplasare pe o linie de curent
u v w
dx dy dz
= = deplasare pe o linie de vârtej
ωx ωy ωz
u v w
= = mişcare elicoidală
ωx ωy ωz
Vom analiza ı̂n continuare cele patru cazuri.
Mişcare irotaţională:
→
În cazul rot v = 0 mişcarea se mai numeşte potenţială adică există funcţia
→
ϕ(t, x, y, z) asfel ı̂ncât v = grad ϕ, prin urmare
→ µ ¶
∂v → ∂ϕ
·d r = d
∂t ∂t
şi ecuaţia (13.6) devine

Z
∂ϕ V2 p
dp
+ +U + = C(t).
∂t 2 p0 ρ(p)
dacă, ı̂n plus, mişcarea este permanentă, atunci

Z
V2 p
dp
+U + = C.
2 p0 ρ(p)
iar constanta C nu depinde de timp.

Deplasare pe o linie de curent:

→ →
Integrând (13.6), ı̂ntre două puncte de referinţă M0 ( r 0 ) şi M ( r ) de-alungul
unei linii de curent Γ, obţinem ecuaţia
Z →
r → Z
∂ v → V2 p
dp
·d r + +U + = C(Γ, t)
→
r0 ∂t 2 p0 ρ(p)
care, ı̂n cazul mişcării permanente devine
Z p
V2 dp
+U + = C(Γ)
2 p0 ρ(p)
Deplasare pe o linie de vârtej:

→ →
unei linii de vârtej Λ, obţinem ecuaţia
Z →
r → Z
∂ v → V2 p
dp
·d r + +U + = C(Λ, t)
→
r0 ∂t 2 p0 ρ(p)
Z p
V2 dp
+U + = C(Λ)
2 p0 ρ(p)
Mişcare elicoidală:
→ →
unei linii de vârtej Λ, obţinem ecuaţia
Z →
r → Z
∂ v → V2 p
dp
·d r + +U + = C(t)
→
r0 ∂t 2 p0 ρ(p)
Z p
V2 dp
+U + =C
2 p0 ρ(p)
13.3 Ecuaţiile lui Bernoulli pentru lichide

Vom considera mişacarea semipermanentă a unui fluid greu incompresibil.
Mişcarea fiind semipermanentă, direcţia vectorului viteză şi şi forma liniilor de curent
→
nu variază ı̂n timp, prin urmare viteza ı̂ntr-un punct oarecare M ( r ) are forma
→ → → →
v (t, r ) = v(t, r )· τ
13.3. ECUAŢIILE LUI BERNOULLI PENTRU LICHIDE 91
→ →
unde τ ( r ) este versorul tangentei la linia de curent Γ care trece prin punctul
M. Dacă luăm ca parametru lungimea s a liniei de curent, măsurată de la un
→
punct de referinţă M0 ( r 0 ) ∈ Γ, atunci, după cum ştim
→ →
→ dr ∂ v → ∂v
τ= şi ·d r = ds,
ds ∂t ∂t
→ →
ı̂n plus, fluidul fiind greu, F = −g k , incompresibil, ρ = const., ı̂n conformitate
cu (5.9) vom avea Z
U = − F dz = gz + const.
şi ecuaţia (13.6), de-alungul unei linii de curent, devine

µ 2 ¶
∂v V p
·ds + d + gz + = 0.
∂t 2 ρ
Integrând ecuaţia de mai sus ı̂ntre punctele M0 , M ∈ Γ găsim

Z s
∂v V2 p V2 p0
·ds + + gz + = 0 + gz0 + .
s0 ∂t 2 ρ 2 ρ
Dacă mişcarea este permanentă, ecuaţia devine
V2 p V2 p0
+ gz + = 0 + gz0 + .
2 ρ 2 ρ
→
Să observăm că dacă neglijăm forţele masice F = 0, sau dacă linia de curent se află
ı̂ntr-un plan orizontal, z = 0 atunci ecuaţia lui Bernoulli devine
V2 p
+ = C(Γ).
2 ρ
C fiind o constantă care depinde doar de linia de curent Γ pe care se efectuează
integrarea.
Subiecte de examen
Biletul 1
1. Modelul fluid. Proprietăţile mediului fluid. Clase de fluide.
2. Presiunea. Definiţie, unităţi de măsură, aparate de măsură.
Biletul 2
1. Forţele care acţionează asupra unei particule fluide. Principilu lui d’Alembert.
2. Viteza, acceleraţia. Densitatea şi greutatea specifică a fluidelor. Volumul unui
domeniu fluid.
Biletul 3
1. Ecuaţia de stare.
2. Vâscozitatea. Clasificare şi definiţie, unităţi de măsură.
Biletul 4
1. Metodele lui Lagrange şi Euler. Volum de control.
2. Echilibrul hidrostatic. Forţa hidrostatică. Ecuaţia presiunii ı̂n câmp
gravitaţional.
Biletul 5
1. Derivate substanţială aintegralei triple. Ecuaţia continuităţii.
2. Definiţia şi clasificarea maşinilor hidraulice volumice.
Biletul 6
1. Câmpul vitezelor. Traiectoria, linia de curent.
2. Definiţia şi clasificarea maşinilor hidraulice centrifugale.
Biletul 7
1. Fluxul hidrodinamic.
2. Principiul de funcţionare al maşinilor volumice.
93
Biletul 8
1. Vârtejul. Linie de vârtej, tub de vârtej. Teorema lui Helmholtz.
2. Principiul de funcţionare al maşinilor centrifugale.
Biletul 9
1. Acceleraţia sub forma lui Euler.
2. Organigrama unei pompe volumice.
Biletul 10
1. Acceleraţia sub forma lui Helmhotz.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării secţiunii de curgere.
Biletul 11
1. Teorema cantităţii de mişcare.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării direcţiei de curgere.
Biletul 12
1. Ecuaţiile generale ale mişcării fluidelor.
2. Deducerea forţei hidrodinamice ı̂n cazul modificării secţiunii şi direcţiei de curge-
re.
Biletul 13
1. Ecuaţiile lui Navier-Stokes.
2. Definiţia şiclasificarea turbinelor eoliene.
Biletul 14
1. Sistemul complet de ecuaţii ale mişcării fluidelor.
2. Schiţa părţilor componente a unei turbine eoliene cu ax orizontal.
Biletul 15
1. Condiţii iniţiale, condiţii la limită.
2. Profile aerodinamice.

Mecanica Fluidelor - Polotca Ovidiu

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Mecanica Fluidelor - Polotca Ovidiu

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Capitolul 1

1.1 Integrala triplă

Se numeşte Integrala triplă a funcţiei F, limita

Dacă luăm F = 1 şi notăm cu dτ = dxdydz, elementul de volum, atunci integrala

1.1.2 Schimbarea de variabilă ı̂n integrala triplă

1.2 Calcul vectorial

Expresia vectorului definit de două puncte:

Modulul unui vector

Unghiul dintre doi vectori:

Proiecţia unui vector pe un versor

Dublul produs vectorial:

1.3 Operatori. Formule vectoriale şi integrale

se numeşte diferenţiala funcţiei F.

1.3.2 Gradientul unei funcţii

1.3.3 Divergenţa unui vector

1.3.4 Laplacianul unei funcţii;

1.3.5 Rotorul unui vector

1.3.6 Operatorul nabla ∇

1.3.7 Relaţii vectoriale

1.3.8 Formule integrale

Formulele lui Gauss −Ostrogradski (normala exterioară)

Elementele caracteristice ale

2.1 Obiectul mecanicii fluidelor

datorită unei foarte slabe atracţii ı̂ntre molecule.

2.2 Viteza. Densitatea

Viteza şi acceleraţia: z

Dacă densitatea este constantă (cazul lichidelor), atunci

2.3 Forţele care acţionează asupra unui fluid.

B. Tensiuni de contact (eforturi).

Mai exact, dacă la momentul t cele două n 1 = − n2

Principiul lui d’Alembert

Starea de tensiune a particulei

3.1 Ecuaţiile de echilibru ale particulei fluide

(3.1) dσ1 = n1 dσ, dσ2 = n2 dσ, dσ3 = n3 dσ

Ţinând cont de relaţiile (3.1) găsim ecuaţia de echilibru a particulei fluide

exprimată prin următoarea propoziţie

În proiecţie pe axele de coordonate, ecuaţia (3.3) devine

T1 = T11 n1 + T21 n2 + T31 n3

definesc componentele tensorului tensiunilor.

3.1.2 Variaţia tensiunilor ı̂n raport cu rotirea axelor de co-

δij fiind simbolul lui Kroneker, adică

unde, ı̂n virtutea (3.4)

Propoziţia 3.1.2 Tensorul tensiunilor prezintă următoarele proprietăţi de

Demonstraţie. 1◦ Dezvoltând formula (3.13) pentru i = 1, j = 2, de exem-

+(α13 α22 − α12 α23 )(T32 − T23 ), ∀ |αij | ≤ 1.

de unde, ı̂n baza formulelor de orogonalitate (??) avem

adică ceea ce trebuia demonstrat.

3.2 Deformarea particulei fluide

obţinută prin neglijarea infiniţilor mici de ordin superior.

3.2.1 Deformarea liniară

deplasările geometrice pe axele de coordonate care fac trecerea de la de la particula

Dar, conform formulei (3.15) avem

şi ı̂nlocuind ı̂n a două formulă din (3.17) obţinem

Figura 3.2: Deformarea particulei fluide

3.2.2 Deformarea elementului de volum

3.2.3 Tensorul vitezelor de deformare

având ca elemente coeficienţii aij se numeşte tensorul viteză de deformare.

→ ∂v1 ∂v2 ∂v3

cu relaţia (3.23), pentru fluide incompresibile.

3.2.4 Variaţia vitezelor de deformare ı̂n raport cu rotirea

Propoziţia 3.2.2 Componenetele vitezelor de deformare ı̂n raport cu rotirea axelor

adică ceea ce trebuia demonstrat.

Propoziţia 3.2.3 Divergenţa vectorului viteză este invariantă la rotirea axelor de