P. 1
Curs Teologie Ortodoxa - Pastorala Sem 2 Anul III (Sau IV Dupa Caz) 2009

Curs Teologie Ortodoxa - Pastorala Sem 2 Anul III (Sau IV Dupa Caz) 2009

Ratings: (0)|Views: 87 |Likes:
Published by cadnanaa

More info:

Published by: cadnanaa on Jul 01, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2013

pdf

text

original

 
Curs Pastorala sem 2 anul 2009 anul 3
PASTORALA SPECIALAPAROHIAI. Parohia teren de activitate pastorală a preotului
Lucrarea pastorală a preotului se desfăşoară în general în cadrul parohiei.
Parohia
este deciterenul,
este ogorul material şi spiritual al activităţii pastorale a preotului
. De aceea, suntem datorisă încercăm a cunoaşte mai temeinic noţiunea, sensul şi importanţa parohiei.l. Termenul
 parohie
1
 
a pătruns în limba română din
limba elină
. Prin acest termen s-a înţeles, laînceputul creştinismului,
prima comunitate creştină dintr-un oraş, sau totalitatea creştinilor dintr-un oraş sau sat,
care, după cuvântul Sfintei Scripturi,
"neavând cetate stătătoare aici, căutau pe cea careva să fie" 
(Evrei XIII, 14) şi se socoteau ca unii care locuiesc împreună, ca unii care au acelaşi fel de traişi aceleaşi preocupări în
"vremelnicia acestei vieţi" 
(I Petru I, 17), ca unii care sunt
"străini şirătăcitori" 
în această lume (I Petru II, 11).
Fiindcă în fruntea unei astfel de comunităţi creştine era, la început câte un episcop, s-a atribuitadeseori numirea de parohie şi eparhiei.
Mai târziu şi anume prin veacul al V-lea, şi mai ales în veacul al VI-lea, prin cuvântul parohie s-aînţeles societatea creştinilor dintr-o anumită circumscripţie bisericească din oraşe sau sate mai mari.
O asemenea circumscripţie era totdeauna determinată precis de anumite graniţe
, era ounitate bisericească bine fixată din punct de vedere geografic şi era condusă de un preot.Când creştinismul a început să se răspândească şi să se organizeze şi la sate, s-a întrebuinţat pelângă termenul de parohie şi acela de enorie
2
.Acest cuvânt provine din limba elină şi înseamnă comunitate creştină situată la ţară.
 Privită din punct de vedere al înfăţişării ei externe de fapt şi în realitatea ei istorică,
 parohia sauenoria este comunitatea creştină grupată în jurul unuia şi aceluiaşi altar sau biserici, în jurul aceloraşi  preoţi sau, mai propriu, în jurul unuia şi aceluiaşi preot slujitor al tainelor ori cultului în genere şi conducător al sufletelor la mântuire.
 
Alţi scriitori dau o definiţie mai scurtă parohiei şi anume: Parohiaeste totalitatea credinciilor care se împărtăşesc din acelaşi potir. Statutul pentru organizarea şifunionarea B.O.R. din anul 1948 definte la art. 4, litera i, parohia în felul următor: Parohia estecomunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mireni, de religie creştină ortodoxă, aşezaţi pe unanume teritoriu, sub conducerea unui preot paroh.
2
.
Literal, termenul înseamnă a locui împreună, a fi în acelaşi loc
. In istorie, termenul acesta a fostîntrebuinţat pentru prima dade tre
evreii din diaspora
. Prin acest cunt se desemnaucomunităţile evreieşti răspândite în întreaga lume păgână. De la evrei termenul a fost împrumutat deelini, spre a desemna prima comunitate creştină din oraşe
*
.
Parohia este deci unitatea sau comunitatea bisericească în cadrul căreia creştinul primeştetoate darurile necesare mântuirii. În cea mai mică şi mai neînsemnaparohie petrece, viază şilucrează Hristos Dumnezeul nostru prin prezenţa trupului Său mistic, în altarul fiecărei bisericiHristos este totdeauna prezent şi gata opereze ntuirea oricărui credincios care caută, care
1
Parohia = cea mai mică
 
unitate administrativă; comunitate religioasă creştină condusă de un paroh; enorie - din ngr.enoria; în latină - parochia, vezi Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, pag. 300 şi 655.
2
Termenul
παροικια
înseamnă a locui împreună, a fi laolaltă, a fi în acelaşi loc. In istorie termenul acesta a fost utilizat pentru prima dată de către evreii din diaspora. Prin acest cuvânt se desemnau comunităţile evreieşti, răspândite în lumea întreagă. Dela evrei termenul a trecut la elini şi prin acest cuvânt se arăta comunitatea creştină dintr-un oraş oarecare.
*
Dr. Petru Vintilescu,
 Parohia ca teren de dezvoltare a spiritualităţii creştine,
Bucureşti 1937, p.41
 
doreşte şi însetează după această mântuire.
Deci parohia nu este numai o unitate geografică, numai o circumscripţie bisericească, numai oorganizaţie administrativă, politică, economică, financiară, sau o simplă asociaţie efemeră de oameni careau aceleaşi păreri şi credinţe. Aşa ceva este parohia numai din punct de vedere al consideraţiilor raportatela viaţa trecătoare, la convenţiile omeneşti pur pământeşti, în esenţa ei, însă, parohia sau enoria este cevamai mult,
este realitatea creştină în cuprinsul căreia credinciosul găseşte toate mijloacele necesarepentru a stabili legătura şi unirea lui cu Dumnezeu.
Din acest punct de vedere, parohia sau enoria este
creştinătatea în mic, este forma cea mai redusă, sub care se poate vorbi de Biserică, ca trup mistic sau pnevmatic al lui Hristos,
în Biserică, şi deci în fiecare parohie, se continuă şi se desfăşoară operantuitoare a lui Iisus Hristos, în fiecare parohie se te jertfa de scumrare şi se credincioşilor, ca hrană pentru viaţa de veci, Trupul, Sângele Mântuitorului în forma lui mistică. SfinteleTaine, prin care se împărtăşesc creştinilor toate darurile cerului, necesare pentru mântuire, sunt valori şi bunuri pe care le posedă fiecare parohie, aşa cum le au şi celelalte unităţi mai mari ale Bisericii, ca deexemplu episcopia, mitropolia, etc. Prin urmare,
parohia este, alături de o realitate geografi,administrativă, etc. şi o
realitate spirituală.
 
Aceasta este mai ales partea esenţială, sensul superior al parohiei.Parohia, ca o formă anumită a Bisericii, adică a trăirii în Hristos, cu Hristos şi prin Hristos, este unorganism,
un corp alcătuit din mai multe elemente
:
a) Capul acestui organism
şi în acelaşi timp conducătorul parohiei este
 preotul.
El reprezintăpe Iisus Hristos şi lucrează în numele Lui.
El îndeplineşte funcţia cea mai însemnată şi în acelaşi timp ceamai plină de răspundere din parohie.
El are datoria de a vesti Evanghelia, de a preda învăţăturileBisericii, de a săvârşi dumnezeieştile Taine şi toate sfintele ierurgii, prin care credincioşii sunt puşi înlegătură cu Dumnezeu.
Preotul este deci organul care mijloceşte între cer şi pământ, între Dumnezeu şioameni. Prin această mijlocire a preotului, darurile cerului se revarsă în viaţa credincioşilor, iar aceştiasunt ajutaţi spre a se înălţa la cer, la Dumnezeu
. Preotul este în acelaşi timp şi părintele spiritual altuturor enoriaşilor săi. în această calitate el are datoria să-i iubească pe toţi cu adevărată dragoste depărinte, să se intereseze de aproape şi neîncetat de toţi fii săi duhovniceşti, să supravegheze întreagaviaţă religioasă morală din parohie, să lucreze, să se străduiască şi să se jertfească pentru mântuirealor.
Preotul are, deci, în cadrul parohiei, un rol cu totul deosebit, rolul cel mai important. Referindu-se laacest rol,
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
"Corpul este dominat de cap, întrucât el este sediul tuturor senzaţiilor şi al conducerii sufletului. Fără cap, cineva nu poate să trăiască; dimpotrivă mulţi oameni au trăit vreme lungă după ce Ii s-au tăiat picioarele. Prin urmare, capul este superior nunumai prin poziţia sa fizică ci şi prin funcţiunile şi rolul lui".
b)
Cu toate acestea, preotul nu este parohia, el este numai capul văzut, conducătorul parohiei.
Parohiaeste însă un organism întreg, un corp alcătuit din cap, trunchi şi membre, este o comunitatealtuită din mai mui oameni.
Dacă preotul este capul parohiei, membrele parohiei suntcredincioşii, Sfântul Apostol Pavel defineşte Biserica, şi deci într-o anumită măsură şi parohia, drept "Trupullui Hristos".
Un trup suntem noi cei mulţi, pentru că toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.
(I Cor. XII, 2). Toţilaolaltă, adică cler şi popor, alcătuim trupul lui Hristos, iar 
"fiecare în parte sunteţi mădulare
", membre aleaceluiaşi trup (I Cor. XII, 27), pentru că
"trupul nu este alcătuit dintr-un singur membru, ci din mai multe”
(I Cor. XII, 14).
Între aceste membre trebuie să fie un raport de colaborare desăvârşită
, trebuie săfie o armonie perfectă de funcţiuni. Aşa precum în circuitul vieţii şi în buna funcţionare a organismului fizictrebuie ca fiecare parte a corpului să-şi îndeplinească funcţia ei, rolul ei special; tot astfel şi în parohie, fiecaremembru, fiecare credincios e dator să-şi îndeplinească îndatoririle lui.
Dacă unele părţi, unele organe saumembre ale corpului omenesc nu funcţionează deloc, sau funcţionează anormal, atunci întregorganismul se resimte, întreg corpul este bolnav.
La fel şi în Biserică şi în parohie, dacă nu existăcolaborare între cler şi popor, sau dacă anumiţi credincioşi nu-şi îndeplinesc îndatoririle lor în cadrul parohiei, atunci se împiedică bunul mers al enoriei întregi, se deranjează funcţia normală a întreguluiorganism, se îmbolnăveşte întreaga comunitate.
3. Îndatoririle esenţiale ale credincioşilor în cadrul parohieia)Datoria de a participa cu regularitate la slujbele dumnezeieşti, ite mai ales înduminici şi sărbători.
Sfintele slujbe nu se săvârşesc atât de mult pentru preot cât mai ales pentru credincioşi. Ei au rolullor bine precizat în cadrul cultului divin creştin, acela de a fi prezenţi, de a-şi aduce obolul, darul cel atât
2
 
de necesar altarului, de a cânta şi a da răspunsurile liturgice, de a primi învăţătura creştină şi de a seîmpărtăşi cu sfintele taine. Deci prezenţa şi activitatea credincioşilor în cadrul cultului divin este o datorieşi o necesitate esenţială. Numai parohia aceea duce o viaţă normală ai cărei membri sunt conştienţi şi îşiîndeplinesc aceste îndatoriri.
b)O altă obligaţie a fiecărui credincios este aceea
de a asculta de conducătorul lui sufletesc
şi de a colabora cu el la toate lucrările din parohie.
Fiecare credincios trebuie să aibă interes şi dragoste şi să dea concurs nelimitat preotului, atât pe planmaterial cât şi pe plan spiritual, la munca pe care preotul o desfăşoară pentru binele şi progresul parohiei.La construirea şi renovarea bisericii, a caselor parohiale şi a altor lăcaşuri de interes creştin şi bisericesc,la procurarea de obiecte, veşminte şi alte lucruri pe seama bisericii, la înfiinţarea şi aranjarea bibliotecii parohiale, la aranjarea şi înfrumuseţarea cimitirului, la ajutorarea celor lipsiţi, etc. sunt lucrări undecredincioşii pot şi au datoria să ajute pe preotul lor.
"Creştinul trebuie să fie ceva mai mult decât materia pasiv în mâinile preotului, el trebuie să fie colaborator care cu mâini proprii ajută clerului la conducerea parohiei, el trebuie să îndeplinească toate acele lucrări care cad în sarcina lui de parohian
. " 
c) Fiecare credincios trebuie aibă o puternică conştiinţă de enori
.
Această conştiinţătrebuie să fie atât de vie şi de trează încât
fiecare creştin să considere parohia ca pe o adevărată, caldă şibinefăcătoare familie a sa
. În această mare familie creştină trebuie să domnească duhul dragosteireciproce, al ajutorării frăţeşti, al colaborării armonioase şi al manifestărilor religioase în comun.
A fibotezat în aceeaşi biserică, în aceeaşi cristelniţă, adeseori de către acelaşi preot, a te împărtăşi dinacelaşi potir, a avea îndrumător sufletesc una şi aceeaşi persoană, împreună cu marea majoritate acredincioşilor din parohie, însemnează a fi legat cu toate puterile fiinţei tale de patrimoniulspiritual şi material pe care îl alcătuieşte parohia.
Această legătură îţi dă conştiinţa de enoriaş, iar cotiinţa aceasta te face să te interesezi de aproape de bunul mers al parohiei, îţi plăcerea şisatisfacţia să lucrezi în cadrul comunităţii creştine, pentru dezvoltarea şi desăvârşirea enoriei. Conştiinţaaceasta nu te lasă să fii pasiv, să fii indiferent faţă de problemele creştinismului şi ale parohiei, nu te lasă săte izolezi şi să cazi în egoism, în individualism şi particularism bolnăvicios.
Conştiinţa de enoriaş te face săfii interesat de aproape în toate problemele parohiei, te face să fii activ, să fii luptător şi totdeaunaprezent în lucrările parohiei. Absenţa şi dezertarea creştinilor de la îndeplinirea unor asemenea îndatoriri sunt dovada desprinderii lor din cadrul familiei creştine şi o asemenea desprindereechivalează cu moartea lor spirituală.
Credincioşii lipsiţi de conştiinţa de enoriaşi sunt creştini numai cunumele. Ei sunt pentru parohie celule moarte, mlădiţe uscate...Din cele arătate până acum rezultă că preotul e dator să aibă ochii deschişi, să supravegheze deaproape şi să lucreze prin toate mijloacele posibile spre a face din credincioşii săi enoriaşi conştienţi dedrepturile şi îndatoririle lor.
 în parohia vie
, în parohia adevărată lucrează deopotrivă preot şi credincioşi pentru realizarea şi dobândirea împărăţiei lui Dumnezeu. Fără o asemenea muncă şi fără o asemeneacotiinţă, parohia îşi pierde caracterul şi esenţa ei supranaturală şi rămâne o simprealitateadministrativă, sau chiar şi mai puţin...
Bibliografie:
 Îndrumări misionare,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1986, pag. 751:
 Parohia - Cadrul normal de trăire a vieţii creştine.
(Capitol elaborat de Pr. prof. Ene Branişte şi Pr. prof.Dumitru Radu)Pr. prof. dr. Spiridon Cândea,
 Parohia ca teren de activitate spirituală a preotului,
în MitropoliaOlteniei, nr. 5-6, 1960, pag. 283-290.Pr. Ioan Bunea,
 Păstor şi turmă în viaţa neamului,
în revista Altarul Banatului, Caransebeş, 947, nr. 4-6.Pr. Ieremia B. Ghita,
Comportarea credinciosului în Biserică,
în Mitropolia Banatului, nr. 4-6,1980, pag. 291.Pr. prof. Ion Bria.,
Mărturia creştină în Biserica Ortodoxă. Aspecte, posibilităţi şi perspectiveactuale, în Glasul Bisericii,
nr. 1-2, 1982.
 Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1953, pag. 15.
3

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Mara Alexandru liked this
Otilia Mecu liked this
Elizabeth Carp liked this
daniel coriu liked this
daniel coriu liked this
stefaneduard liked this
danobby liked this
adiadi33 liked this
pandelikos liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->