Professional Documents
Culture Documents
DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
Definiţia
Obiectul
2
Scopul
Scopul dreptului penal rezultă în mod expres din dispoziţiile art. 1 Cod penal,
unde se prevede că legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile
şi libertăţile acestuia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.
Caracterele
a) Caracterul autonom.
b) Caracterul de drept public.
c) Caracterul unitar.
Legea penală
Aspecte generale
3
Norma penală
Legea penală se aplică în spaţiu pe un anume teritoriu care este supus unei
anumite suveranităţi statale.
Principiile care stau ia baza aplicării legii penale în spaţiu sunt: teritorialitatea,
personalitatea, realitatea şi universalitatea.
Extrădarea este un act juridic bilateral care constă în acceptarea remiterii unui
infractor de către statul solicitat pe teritoriul căruia se află, statului solicitant, în
vederea judecării sau pentru a executa o pedeapsă.
4
Raportul penal îşi are sorgintea în comiterea unor fapte penale.
Faptele penal sunt acele împrejurări care dau naştere, modifică sau sting
raportul juridic penal.
Singurul fapt constitutiv de raport penal este, după cum rezultă din prevederile
art. 17 alin. 2 Cod penal, infracţiunea.
Definiţia infracţiunii
5
Obiectul infracţiunii
Subiecţii infracţiunii
Subiecţi activi al infracţiunii pot fi numai persoana fizică, care a împlinit vârsta
de 14 ani şi a săvârşit sau participat cu vinovăţie la săvârşirea acestei precum şi
persoana juridică, potrivit noului Cod penal.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în fapta omului, sub formă de acţiune sau
inacţiune, îndreptată împotriva valorilor sociale apărate de lege, precum şi urmările
socialmente periculoase produse de aceasta, între ele existând un raport de
cauzalitate.
Din definiţie rezultă că subelementele principale ale laturii obiective sunt:
acţiunea sau inacţiunea, urmarea socialmente periculoasă şi raportul de cauzalitate
dintre acestea.
Latura obiectivă are şi o serie de subelemente secundare precum: locul, timpul,
modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii.
Cauzele justificative
7
b) deliberarea asupra săvârşirii infracţiunii, când se au în vedere motivele în
favoarea sau în defavoarea săvârşirii acesteia
c) luarea hotărârii.
Etapa externă, care mai este cunoscută şi sub denumirea de desfăşurare externă,
are la rândul ei mai multe faze:
- actele de pregătire sau preparatorii
- actele de executare sau tentativa
- infracţiunea fapt consumat.
Tentativa
PLURALITATEA DE FĂPTUITORI
PARTICIPAŢIA
Participaţia nu este însă definită legal, fiind definiţi în Codul penal doar
participanţii, ca persoane care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală în calitate de autori, instigatori sau complici.
Condiţiile participaţiei
a) Pluralitatea de făptuitori
b) Legătura subiectivă dintre participanţi
c) Cooperarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni
d) Săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală
În cazul ei deşi există din partea tuturor participanţilor o voinţă comună pentru
săvârşirea faptei prevăzute de legea penală totuşi nu acţionează cu aceeaşi formă de
vinovăţie.
Participaţia improprie există sub două modalităţi:
a) Modalitatea intenţie şi culpă
b) Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie.
În materie de pedepsire a participaţiei sunt consacrate două sisteme: sistemul
parificării şi sistemul diversificării.
Potrivit sistemului parificării toţi participanţii la infracţiune trebuie să fie
sancţionaţi prin lege cu aceeaşi pedeapsă, sub aspect judiciar ea urmând a fi
diferenţiată în funcţie de contribuţia fiecăruia.
9
Sistemul diversificării are în vedere că legea trebuie să prevadă pedepse diferite
pentru participanţi.
Codul nostru penal prevede un sistem mixt de sancţionare al participanţilor, în
sensul că pentru participaţia propriu-zisă a fost prevăzut sistemul parificării iar pentru
participaţia improprie s-a prevăzut sistemul diversificării.
PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
Concursul de infracţiuni
Recidiva
Recidiva presupune cel puţin două infracţiuni săvârşite de aceeaşi persoană, din
care una se comite după condamnarea definitivă pentru cea dintâi. Deosebirea dintre
recidivă şi concursul de infracţiuni o constituie intervenţia unei hotărâri judecătoreşti
definitive de condamnare.
Recidiva are doi termeni, primul fiind format dintr-o condamnare definitivă la o
pedeapsă privativă de libertate, iar al doilea dintr-o nouă infracţiune.
Condiţiile de existenţă ale recidivei, în general, indiferent de formele ei, sunt
următoarele:
a) Să existe o condamnare definitivă;
b) Săvârşirea unei noi infracţiuni;
c) Infracţiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.
Există următoarele feluri de recidivă: recidiva postcondamnatorie, recidiva
postexecutorie.
11
UNITATEA DE INFRACŢIUNE
SANCŢIUNILE PENALE
Pedepsele
12
Categoriile şi limitele generale ale pedepselor
Regimul sancţionator aplicabil acestora este unul mixt format din măsuri
educative şi pedepse.
13
Pedepsele au însă un caracter subsidiar, ele aplicându-se numai dacă se
apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea
minorilor.
Măsurile educative
Pedepsele care se pot aplica minorilor sunt arătate în art. 123 Cod penal.
Măsurile de siguranţă
RĂSPUNDEREA PENALĂ
14
Principiile răspunderii penale sunt următoarele:
- Principiul legalităţii răspunderii penale
- Principiul că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale
- Principiul individualizării răspunderii penale
- Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale
Regulile generale de individualizare judiciară a răspunderii penale sunt arătate
în art. 87 Cod penal, printre aceste figurând circumstanţele atenuante şi agravante.
EXECUTAREA PEDEPSELOR
1. C. Butiuc, Instituţii de drept penal, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002
2. C. Butiuc, Instituţii de drept penal, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003
3. C. Butiuc, Sancţiunile şi răspunderea penală, Ed. Universităţii Lucian Blaga,
Sibiu, 2005
16