CEFALEEA

Definiţie
Cefaleea (gr, kephalos = cap, algos = durere)
= durerea resimţită la nivelul capului.
 Epidemiologie
In SUA
 25% din populaţie prezintă episoade
recurente de cefalee
 4% din populaţie suferă de cefalee zilnică
sau aproape zilnică.
Cefaleea este una din cauzele cele mai
frecvente ale prezentării la medic!
In Marea Britanie migrena provoacă anual 25
milioane de zile de absenteism de la lucru /
şcoală.
Curriculum-ul tradiţional medical acordă foarte
puţin timp studierii cefaleei.
Este desigur curios că viitorii medici sunt
înarmaţi cu informaţii detaliate despre
afecţiuni rare si improbabile in practica
zilnică, dar nu şi despre afecţiuni frecvente
şi invalidante, cum este cefaleea.
OMS (2000) consideră ca o zi cu migrenă
severă este la fel de invalidantă ca o zi de
tetraplegie!
Studii din SUA şi Marea Britanie dovedesc că
doar ½ din persoanele cu migrenă au apelat la
medic deoarece:
 Cefaleea e considerată inevitabilă
 Cefaleea e cel mai frecvent episodică
 Cefaleea nu e nici mortală, nici contagioasă.
 Etiologie
Clasificarea clinico-etiologică propusă de
International Headache Society (IHS) in 1988,
cu a doua sa ediţie din 2004, reprezintă cel mai
mare pas înainte in studiul cefaleei de până
acum:
 Cefaleea primară
 Cefaleea secundară.
 Cefaleea primară: reprezintă majoritatea
cazurilor de cefalee (96-98%):
1. Cefaleea primară episodică: <15 zile / lună)
2. Cefaleea primara persistentă (cronică): >15
zile/lună.
In ordinea prevalenţei, formele cefaleei primare
sunt:
 Cefaleea de tensiune
 Cefaleea cronică cotidiană
 Migrena
 Algia vasculară facială
 Cefaleea “in ciorchine” (cluster).
 Cefaleea secundară:
1. Cefaleea secundară afecţiunilor cranio-
facio-cervicale non-vasculare
2. Cefaleea secundară afecţiunilor cranio-
facio-cervicale vasculare
3. Cefaleea secundară afecţiunilor sistemice.
1. Cefaleea secundară afecţiunilor cranio-facio-
cervicale non-vasculare:
 Craniene: mastoidita, boala Paget, metastaze
 Otice: otita medie sau externă
 Rino-sinusale: sinuzita acută / cronică
 Dentare: abcese, malocluzia
 Cervicale: spondiloza cervicală
 Afecţiuni ale nervilor cranieni: herpes zoster,
nevralgia occipitală (a marelui Arnold)
 Infecţii intra-craniene: meningite, encefalite
 Traumatisme cranio-cerebrale (TCC).
2. Cefaleea secundară afecţiunilor cranio-facio-
cervicale vasculare:
 Afecţiuni ale vaselor intra-craniene: tromboza
sinusurilor venoase, anevrisme rupte,
hemoragii cerebrale
 Afecţiuni ale vaselor extra-craniene: disecţia
arterei carotide, arterita Horton
 Perturbări presionale: creşterea presiunii
intracraniene, scăderea presiunii LCR după
puncţia lombară.
3. Cefaleea secundară afecţiunilor sistemice:
 Infecţii sistemice: gripa, febra tifoidă, malaria
 Medicamente: vasodilatatoarele, abuzul de
medicatie anti-migrenoasă (derivaţi de ergot,
triptani etc)
 HTA (creşterile mari si brutale).
Cea mai frecventă cauză de cefalee secundară =
infecţiile sistemice.
Restul cefaleelor secundare sunt rare:
 TCC 4%
 Cefaleea prin boli vasculare 1%
 Hemoragia subarahnoidiană (HSA) < 1%
 Tumorile cerebrale 0,1%.
 Patogenie

 Substanţa cerebrală
 Oasele craniului
 Venele diploice
 Pia mater
nu posedă receptori pentru durere şi de aceea nu
pot da naştere cefaleei.
Sensibilitatea algogenă este apanajul:
 durei mater (intensă la bază şi redusă la nivelul
calotei)
 sinusurilor venoase
 arterelor meningee şi cerebrale
 ţesuturilor moi
 vaselor extracraniene
 periostului cranian (mai ales în regiunile
temporală şi occipitală)
 unor nervi cranieni (trigemen, glosofaringian ,
vag şi spinal).
Deoarece:
 Marile vase craniene, vasele intra-craniene
proximale si dura mater sunt inervate de ramul
oftalmic al trigemenului, exceptând structurile
fosei posterioare care sunt inervate de ramuri
din C2
 Proiecţia atât a ramului oftalmic al trigemenului,
cât şi a lui C2 se face in cornul posterior al
neuromerelor C1-C2,
cefaleea este localizată frecvent fronto-temporal
şi iradiază parietal, occipital şi cervical superior.
Mecanismele producătoare de cefalee:
 Distensia, tracţiunea sau dilatarea arterelor intra- sau
extra-craniene
 Tracţiuni sau deplasări ale venelor intra-craniene mari
sau a învelişului lor dural
 Compresiunea, tracţiunea sau inflamaţia nervilor
cranieni sau a primilor 3 nervi cervicali
 Spasmul, inflamaţia şi traumatismele muşchilor
cranieni şi cervicali
 Iritaţia meningeană
 Creşterea presiunii intracraniene
 Disfuncţia căilor serotoninergice intra-cerebrale.
Trebuie ţinut cont că în multe circumstanţe
clinice aceste mecanisme acţionează
intricat!
 Caractere semiologice
 Debut
 Factori precipitanţi
 Caracter
 Intensitate
 Localizare
 Iradiere
 Orarul de apariţie
 Durata
 Simptome asociate.
 Debutul

 Acut: cefaleea primară şi mai rar cea

secundară (criza hipertensiva, HSA)
 Insidios: cefaleea secundară.
 Factorii precipitanţi

 Efortul fizic: migrena

 Stressul emoţional: cefaleea de tensiune
 Unele alimente (ciocolata, brânza) sau trecerea
peste un prânz: migrena
 Alcoolul, unele medicamente (nitroglicerina) şi
substanţe chimice volatile (solvenţi, vopseluri,
benzina): migrena “în ciorchine”
 Sexul: migrena, cefaleea de tensiune, HSA.
 Clinostatismul (cefaleea de pernă): HTA
 Caracterul

 Pulsatil: migrenă, arterita cu celule gigante

Horton, uneori criza HTA
 Presiune: cefaleea de tensiune
 Fulgurant: nevralgia de trigemen.
 Severitatea

 Severă: migrena “în ciorchine”, HSA

 Uşoară / moderată: cefaleea de tensiune
 Localizarea

 Unilaterală: migrena, migrena “în ciorchine”,

disfuncţia articulaţiei temporo-mandibulare,
arterita cu celule gigante Horton, mastoidita,
otita medie sau internă, sinuzita, abcesul
dentar, nevralgia Arnold etc
 Bilaterală: cefaleea de tensiune, infecţii intra-
craniene, tumori cerebrale, TCC, cefaleea
secundară de cauză sistemică.
Cefaleea localizată:
 Fronto-temporal: migrena “în ciorchine”,
sinuzita frontală, glaucom, iridociclita,
arterita cu celule gigante Horton, nevralgia
de trigemen etc
 Occipital: nevralgia Arnold, leziuni cervicale
înalte, criza HTA, meningita, hemoragia
subarahnoidiana etc
 Iradierea

 Temporal: migrena “în ciorchine”

 Cervical, supraorbitar: cefaleea de tensiune.
 Orarul de apariţie

 Matinală: migrena “în ciorchine”, HTA,

spondiloza cervicală (redoarea matinală a
cefei, datorată posturii prelungite)
 Nocturnă bifazică (spre miezul nopţii şi
dimineaţa): encefalopatia respiratorie
 Orar fix: migrena “în ciorchine”.
 Durata

 4-72 h: migrena (durata medie 24 h)

 15-180 min: migrena “în ciorchine” (durata
medie 35-45 min)
 30 min – 7 zile: cefaleea de tensiune
 Continuă progresivă / constantă: cefaleea
secundară.
 Simptome asociate

 Fotofobie, fonofobie, greţuri, vărsături:

migrena
 Rinoree şi lăcrimare homolaterală:
migrena “în circhine”
 Contractura musculaturii cervicale:
cefaleea de tensiune
 Crize epileptice, deficite neurologice
focale: vasculite SNC, tumori cerebrale.
 Semnificaţie clinică
Deoarece marea majoritate a cefaleelor sunt
primare, ele au un prognostic favorabil.

Totuşi, cefaleea primara trebuie să rămână

un diagnostic de excludere!
Semne de alarma pentru o cefalee secundara:
a) Modificarea sau agravarea profilului cefaleei.
b) Debut acut, de mare intensitate a cefaleii
c) Atacuri  cu debut brusc, care trezesc pacientul din
somn
d) Examen clinic general / neurologic anormal
e) Simptome neurologice cu o durata mai mare de o
ora
f) Cefalee la persoane < 5 ani sau > 50 ani
g) Cefalee de novo la pacienti cu cancer,
imunodeprimati, gravide
h) Cefalee cu alterarea sau pierderea constiintei
i) Cefalee declansata de efort, activitate sexuala,
manevra Valsalva.
 Principalele forme clinice de
cefalee primară
1. Migrena
2. Cefaleea de tensiune
3. Cefaleea “în ciorchine” (cluster).
 1.Migrena

Migrena (fr, migraine, din lat, hemicrania,

hemigranea = durere a unei jumatăţi a
craniului) = cefalee recurentă cu caracter
familial, cu topografie frecvent unilaterală,
pulsatilă, asociată cu fenomene oculare şi
vegetative, care debutează în copilărie,
adolescenţă sau la adultul tânăr, diminuând ca
frecvenţă o dată cu înaintarea în vârstă.
 Etiologie

Caracterul pulsatil al cefaleei migrenoase

sugerează implicarea unui mecanism vascular,
mecanism ce a constituit timp îndelungat
singura explicaţie a cefaleei migrenoase.
Acesta implică în succesiune:
 o fază de vasoconstricţie cerebrală (care
produce aura migrenoasă)
 urmată de o fază de vasodilataţie (care produce
cefaleea propriu-zisă).
Factorii predispozanţi:
 Sexul: B/F = 1/5
 Vârsta: debut precoce; după 40 de ani scade
frecvenţa şi intensitatea crizelor
 Ereditatea pare a interveni în 50-90% din
cazuri, determinând o predispoziţie migrenoasă
transmisă
 Poligenic: scăderea pragului cefalalgic faţă de
vasodilatatoare, dezechilibrul funcţiilor
vegetative, endocrinesi vasculare
 Monogenic: modificări ale genei CACNA1A de
pe cromozomul 19 în migrena familială
hemiplegică.
Factorii declanşatori ai crizei migrenoase:
 Variaţii extreme ale mediului extern: lumină,
zgomot, mirosuri, modificări ale presiunii
atmosferice şi temperaturii
 Unele tipuri de alimente (alcool, ciocolată,
brânză), unele medicamente
 Stress, emoţii, privare de somn, efortul
intelectual prelungit
 Febra
 Unele stări fiziologice (menstruaţia)
 Fumatul.
Deşi nu există încă o teorie unică care să
sintetizeze toate ipotezele existente, astăzi se
consideră că migrena este determinată de un
mecanism neuro-vascular complex în care un
rol major îl deţin peptidele neuroactive.
Mecanismul migrenei pare a fi declanşat de
stimuli hipotalamici, sub influenţa unor factori
exogeni / endogeni insuficient cunoscuţi.
Aceştia suprasolicită sistemul nervos central al
pacientului, care prezintă deja o sensibilitate
crescută, indusă probabil poligenic.
Se produce astfel o supraîncărcare a circuitelor
neuronale din trunchiul cerebral, care în mod
fiziologic modulează nocicepţia extremităţii
cefalice, determinând creşterea eliberării de
noradrenalină (NA) şi serotonină (5-HT).
NA si 5-HT determină modificări în microcirculaţia
corticală a lobului occipital ipsilateral, exprimate
printr-o scădere a debitului sanguin local ce se
propagă către lobul frontal (hipoperfuzie
invadantă, spreading oligemia).
Hipoperfuzia determina o depresie electrică cu
suferinţă neuronală focală care poate avea
expresii clinice diferite, constituind aura
migrenoasă.
Extinderea fenomenului neuronal cortical
depolarizează terminaţiile nervoase trigeminale
ce înconjură vasele piei mater, determinând
eliberarea locală de peptide care:
 produc vasodilataţie cu creşterea permeabilităţii
vasculare şi extravazarea proteinelor
 favorizează sinteza tromboxanilor de către
macrofage
 activează limfocitele
 degranulează mastocitele cu eliberare de
histamină,
rezultând astfel o inflamaţie aseptică neurogenă.
În procesele complexe de vasodilataţie şi
inflamaţie neurogenă un rol important revine 5-
HT de origine centrală (nucleul dorsal al
rafeului), dar şi periferică, căci locus coeruleus,
prin proiecţiile sale asupra măduvei dorso-
lombare stimulează glanda suprarenală, cu
eliberare secundară de catecolamine ce
mediază agregarea plachetară, eliberând astfel
5-HT care potenţeaza fenomenul vasodilatator
central.
Greţurile şi vărsăturile din migrenă sunt datorate
probabil reducerii influenţei modulatoare a
serotoninei asupra ariei postrema bulbare.
 Tablou clinic

Criza migrenoasă evoluează stereotip în 4

faze:
 Prodromul = simptome care premerg cu
1-24 h cefaleea (schimbări de dispoziţie,
astenie, ocazional hiperactivitate)
 Aura = deficit neurologic bine definit, cu
durată < 1 h, urmat de cefalee în termen
de 1 h.
 Criza cefalalgică propriu-zisă
 Faza postcritică.
In funcţie de prezenţa aurei, principalele clase
de migrenă recunoscute de IHS sunt:
1.1.Migrena fără aură (comună)
1.2.Migrena cu aură (clasică).
1.1. Migrena fără aură (comună) reprezintă
aproximativ 80% din migrene.
Clinic se caracterizează prin episoade de cefalee
cu instalare bruscă şi topografie frecvent
unilaterală, fronto-parietală, profundă, având
caracter continuu, cu exacerbări paroxistice
pulsatile.
Poate fi precedată de semne prodromale
(irascibilitate / euforie, astenie, anorexie,
tulburări de tranzit, congestie conjunctivală sau
nazală).
Este însoţită de fotofobie, greţuri, vărsături.
Are o durată cuprinsă între 4 şi 72 de ore, se
termină in lisis, frecvent după un somn profund.
Migrena fara aura
 are o rată înaltă a recurenţei
 este mult mai invalidantă decât alte forme.
 Criteriile de diagnostic IHS (2004)

A. Cel putin 5 atacuri ce întrunesc criteriile B-D

B. Cefalee cu durata de 4-72 de ore (netratata sau fara
rezultate terapeutice)
C. Cefalee care are cel putin doua din urmatoarele
caracteristici:
- Localizare unilaterala
- Caracter pulsatil
- Intensitate moderata sau severa (ce îngreuneaza/împiedica
activitatile zilnice)
- Agravata de urcarea scarilor sau alte activitati fizice similare
D. Asocire cu cel putin unul din urmatoarele simptome
1. Greata sau varsatur
2. Fotofobie sau fonofobie

E. ABSENTA DOVEZILOR DE LEZIUNE ORGANICA

1.2. Migrena cu aură (clasică oftalmică,
hemiplegică, acompaniată) se întâlneşte cu
o frecvenţă mai mică decât forma precedentă
aproximativ (20% din migrenoşi).
Clinic: crize cefalalgice cu caracteristicile
enunţate anterior şi care asociază o
simptomatologie neurologică focală
premergătoare, instalată progresiv, în pată
de ulei, într-un interval de cca 5 minute
(aura). Aura are o durată maximă de o oră şi
este total reversibilă .
Simptomatologia neurologică a aurei este
polimorfă, definind subtipurile migrenei cu
aura:
 Migrena cu aură tipică (oftalmică,
hemiparetică, hemiparestezică, afazică,
acompaniată)
 Migrena cu aură prelungită (hemiplegică,
complicată)
 Migrena hemiplegică familială
 Migrena bazilară.
 Migrena cu aură tipică (oftalmică, hemiparetică,
hemiparestezică, afazică, acompaniată)

Aura respectă criteriile enunţate anterior şi

poate îmbrăca aspecte de :
 scotoame scintilante(„scântei”)
 tulburări de hemicâmp vizual homolaterale
 deficit motor unilateral al membrelor
 parestezii ale unui hemicorp
 tulburări de limbaj de tip afazic sau disfazic.
 Migrena cu aură prelungită (hemiplegică,
complicată)
Este definită de persistenţa simptomatologiei
neurologice a aurei mai mult de 60 de
minute, dar nu mai mult de 7 zile. Hemiplegia
reprezintă tipul de aură cel mai frecvent
întâlnit în această formă.
 Migrena hemiplegică familială

Formă clinică rar întâlnită, se caracterizează

prin prezenţa unei aure de tip hemiparetic
ce este prezentă şi la unele rude de gradul
I ale pacientului (migrena cu transmitere
monogenica).
 Migrena bazilară
Este determinată de suferinţa trunchiului cerebral şi a
lobului occipital, întâlnită frecvent la adultul tânăr. Este
o migrena cu localizare frecvent posterioară, intensă,
greu de suportat.
Aura îmbraca aspecte variate:
 Scotoame scintilante, scăderea acuităţii vizuale
bilateral ± halucinaţii vizuale elementare, diplopie
 Ataxie
 Hipoacuzie / acufene,
 Vertij
 Pareze / parestezii bilaterale
 Tulburări de comportament (apatie, akinezie)
 Tulburări ale ritmului somn – veghe
 Scurte pierderi de conştiinţă.
Diplopia = vederea dublă
 Criterii de diagnostic IHS (2004)
A. CEL PUTIN 2 ATACURI CE ÎNTRUNESC
CRITERIILE DE LA PUNCTUL B
B. CEL PUTIN 3 DIN URMATOARELE 4
CARACTERISTICI :
- Unul / mai multe simptome reversibile ale aurei ce
indica o disfuncţie focala a cortexului si / sau a
trunchiului cerebral;
- Instalare progresiva pe durata a mai mult de 4 min. a
cel putin unuia din simptomele aurei sau instalarea
succesiva a ≥2 simptome ale aurei;
- Nici una din manifestările aurei nu durează mai mult
de 60 de min;
- Cefaleea se instalează după un interval liber de la
aura de mai puţin de 60 de min. (poate debuta chiar şi
înaintea aurei sau simultan cu aceasta)
C. ABSENTA DOVEZILOR DE LEZIUNE ORGANICA
 Complicatii

 Starea de rau migrenos

 Infarctul migrenos.
Starea de rau migrenos = crize migrenoase cu
frecvenţă progresiv crescândă, ajungând zilnice
sau crize cu o durată depăşind  72 de ore, cu
un interval liber de < de 4 ore.
Mecanismul de bază al migrenei fiind incomplet
cunoscut, singura presupunere validă rămâne
doar posibilitatea intensificării mecanismului de
bază al acesteia. Au fost luate în discuţie
posibilităţile:
 asocierii migrenei cu cefaleea de tensiune şi
depresia anxioasă (cefalee cu pattern complex)
 sau existenţa unei intoxicaţii medicamentoase
cu preparate antimigrenoase.
Infarctul migrenos = persistenţa aurei hemiplegice
peste 7 zile sau identificarea neuro-imagistică a unui
infarct cerebral răspunzător de simptomatologie.
Migrena măreste de două ori riscul de infarct cerebral,
prevalenţa migrenei cu aură fiind semnificativ crescută
la pacienţii ce au prezentat un AVC ischemic (13%)
faţă de martori (5%). Cauzele incriminate în
determinismul infarctului cerebral asociat migrenei
sunt numeroase dar în majoritatea cazurilor nu îl pot
explica în întregime
 2.Cefaleea de tensiune

Cefaleea de tensiune = cefaleea manifestata

ca o senzatie de presiune difuza, declansata
de stress.
 Epidemiologie

 Este forma cea mai frecventa (cca 70-

90%) de cefalee primara, dar lipsa de
gravitate a simptomelor determina rareori
prezentarea la medic.
 Raportul B / F = 1/3.
 Etiopatogenie

Neclară.
Constatarea clinică frecventă a contracturii
muschilor articulatiei temporo-mandibulare,
musculaturii cervicale si trapezului, cu durere
cervicala si / sau limitarea miscarilor gatului,
a facut ca cefaleea de tensiune sa fie
atribuita contractiei musculare care ar
determina diminuarea fluxului sanguin local.
 Tablou clinic

 Durerea este declansata cel mai frecvent de

stressul situational si este insotita de anxietate
 Este intotdeauna bilaterala
 Intensitatea durerii este usoara / moderata
 Nu este influentata de activitatea fizica
 Se asociaza inconstant cu fenomene
vegetative, iar cand apar, acestea sunt usoare.
In functie de recurenta sa (mai mare sau mai
mica de 15 zile / luna), IHS clasifica cefaleea
de tensiune in
 Episodica
 Cronica.

Criteriile de diagnostic propuse de IHS (2004)

pentru cele 2 forme sunt redate mai jos.
 Cefaleea de tensiune episodica
A. CEL PUTIN 10 EPISOADE DUREROASE ÎN
ANTECEDENTE CE ÎNTRUNESC CRITERIILE B-D.
NUMARUL ZILELOR CU CEFALEE <180/AN (<15/LUNA).
B. CEFALEE CARE DUREAZA ÎNTRE 30 DE MINUTE SI 7
ZILE
C. CEL PUTIN DOUA DIN URMATOARELE CARACTERISTICI
ALE DURERII :
- Caracter nonpulsatil (apasare/constrictiv)
- Intensitate usoara sau moderata (interfereaza cu activitatile
zilnice dar nu le împiedica)
- Localizare bilaterala
- Neagravata de urcatul scarilor sau de alte activitati similare
- Asociere cu cele doua acuze mentionate mai jos :
- Greata sau varsaturi (se poate asocia anorexia)
- Fotofobia si fonofobia lipsesc sau este prezenta doar una
dintre ele
D. ABSENTA DOVEZILOR DE LEZIUNE ORGANICA .
 Cefaleea de tensiune cronica
A. MEDIA EPISOADELOR CEFALALGICE ESTE DE
15/LUNA(180 ZILE/AN) TIMP DE 6 LUNI,ÎNTRUNIND
CRITERIILE B-D
B. CEL PUTIN DOUA DIN URMATOARELE
CARACTERISTICI :
- Caracter constrictiv sau de apasare,
- Intensitate usoara sau moderata(interfereaza cu
activitaatile zilnice dar nu le inhiba),
- Localizare bilaterala,
- Naegravata de urcarea scarilor sau alte activitati
fizice zilnice similare.
C. ASOCIEREA CU URMATOARELE ACUZE (cu
ambele)
- Absenta varsaturilor,
- Prezenta a maxim unuia din urmatoarele simptome:
greata, fotofobie, fonofobie.
D. ABSENTA DOVEZILOR DE LEZIUNE ORGANICA
 3.Cefaleea “in ciorchine” (cluster)

3.Cefaleea “in ciorchine” = cefalee strict

unilaterala, orbitala, supraorbitala si / sau
temporala cu durata de minute-ore, asociata cu
fenomene vegetative, care survine in episoade
seriate pe perioade de saptamani-luni (perioade
cluster), separate de perioade asimptomatice
de luni-ani.
 Epidemiologie

 Afecteaza 0,5% din barbati si 0,1% din

femei, raportul B / F = 8-10 / 1
 Debuteaza de regula în decada a 2-a sau
a 3-a de viata cu o medie în jurul vârstei
de 20 de ani.
 Etiopatogenie

Este necunoscuta, dar ritmul circadian si

circumanual, ca si asocierea fenomenelor
vegetative sugereaza implicarea
hipotalamusului.
 Tablou clinic

 Paroxismele de cefalee din perioadele

cluster pot surveni de la unul / 2 zile, pana
la 8 / zi si dureaza 15-180 min.
Periodicitatea aparitiei este remarcabil de
constanta, durerea instalandu-se adesea
la aceeasi ora (prevalenta maxima
intervalul 4-10 a.m.).Este una dintre
putinele cefalei care trezesc pacientul din
somn !!!
Doar 10% din cazuri prezinta simptomatologie
cronica = perioade de remisie cu durata < 1
luna.
Remisia completa se instaleaza dupa o evolutie
medie de 6 - 24 luni.
 Cefaleea este extrem de intensa, strict
unilaterala, periorbitara si/ sau temporala
 Frecvent pacientii cu cefalee “in ciorchine”
au facies leonin, cu barbie proeminenta,
pliuri nazo-labiale adanci si tegumente in
coaja de portocala
 In perioadele cluster alcoolul declanseaza
cefaleea in cateva min, in afara lor, nu are
nici un efect .
Durerea în migrena “în ciorchine” este extrem de
violentă (după J.D.Fletcher).
 Fenomenele vegetative asociate:
 Hiperemie conjunctivala homolaterala
 Lacrimare homolaterala
 Sindrom Claude Bernard–Horner partial (ptoza
palpebrala + mioza homolaterale)
 Edem palpebral homolateral
 Congestie nazala homolaterală
 Transpiratii fronto-faciale homolaterale.
Migrenă “în ciorchine” cu sindrom Claude Bernard-
Horner parţial, lăcrimare şi rinoree homolaterale
Sindrom Claude Bernard-Horner într-un caz de
migrenă “în ciorchine” (dpă Graff şi Lee, 2005).
 Criteriile IHS de diagnostic

A. CEL PUTIN 5 ATACURI:

B. DURERE SEVERA UNILATERALA ORBITALA,
SUPRAORBITALA SI/SAU TEMPORALA, DURÂND ÎNTRE 15-
180 DE MINUTE, ÎN ABSENTA TRATAMENTULUI
C. CEFALEE ASOCIATA CU CEL PUTIN UNUL DIN
URMATOARELE SEMNE PREZENTE DE ACEIASI PARTE CU
ACUZELE ALGICE:
- Congestie conjunctivala
- Lacrimare
- Congestie nazala
- Rinoree
- Transiratii la nivelul fetei si a fruntii
- Mioza
- Ptoza palpebrala
- Edem papilar
D. FRECVENTA ATACURILOR: DE LA 1/ZI LA 8/ZI
E. ABSENTA DOVEZILOR DE LEZIUNE ORGANICA.
Caracteristicile principalelor forme de cefalee
primară.