thomas harris - tăcerea mieilor

THOMAS HARRIS

TĂCEREA MIEILOR

äiunH3

THOMAS HARRIS

TĂCEREA MIEILOR

rao international publishing company

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiHARRIS, THOMASTăcerea mieilor Thomas Harris; trad. Alfred Neagu şi Constantin Dumitru-Palcus. - Bucureşti: RAOInternational Publishing Company,

2008

ISBN

978-973-l03-508-6

I. Neagu, Alfred trad.II. Dumitru-Palcus, Constantin trad.821.11173312.4135.1

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAOStr. Turda nr. 117-l19, Bucureşti, ROMÂNIAwww.raobooks.comwww.rao.roTHOMAS HARRIS

The Silence of the Lambs

ISBN

978-973-l03-508-6

în memoria tatălui meu

Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele din Efes,care îmi este folosul, dacă morţii nu înviază?

E

PISTOLA

ÎNTÂI

CĂTRE

C

ORINTENI

Oare să mă uit mereu la chipul morţii să-l vădînviind pe a mea faţă?

J

OHN

D

ONNE

,

Devoţiune

CAPITOLUL 1

Departamentul de Ştiinţe Comportamentale din FBI seocupă cu crimele în serie, şi se află la demisolul Academiei dela Quantico, pe jumătate îngropat în pământ. Când a ajuns,Clarice Starling era cu obrajii în flăcări pentru că de la poligo-nul de trageri până aici o ţinuse mai mult o fugă pe HogansAlley. Avea fire de iarbă în păr şi pete verzi pe bluzonul cu în-semnele Academiei FBI din pricină că se cam târâse pe burtă prin poligon, pe sub gloanţe adevărate, ca să investigheze unincident legat de o arestare.în primul birou nu era nimeni aşa că se aranja în grabă,uitându-se la propria imagine reflectată în geamul uşii. Ştia căarăta bine şi fără să se gătească prea mult. Palmele îi miroseaua praf de puşcă, dar nu mai avea timp să se spele; ordinul de ase prezenta al şefului secţiei, Crawford, suna: Acum!Jack Crawford era singur în îngrămădirea de comparti-mente de lucru şi vorbea la telefon de la biroul altcuiva. Era prima oară după vreun an de zile când Clarice avea ocazia să-lcerceteze mai îndeaproape. Şi ceea ce văzu o nelinişti.în mod obişnuit Crawford arăta ca un inginer de vârstă mij-locie, foarte în formă, care părea să-şi fi plătit taxele de studii încolegiu jucând baseball, iscusit prinzător de mingi, cam dur când se afla pe poziţie şi trebuia să blocheze adversarul. Acumarăta cam jigărit, gulerul părea prea larg pentru gâtul sfrijit, subochii înroşiţi avea cearcăne. Cine îşi mai arunca privirea pevreo gazetă ştia bine că oamenii de la Departamentul de ŞtiinţeComportamentale erau frecaţi de le mergeau fulgii. Starlingspera ca Jack Crawford să nu fie mahmur. Ceea ce nu se prea

obişnuia aici. Acesta îşi încheie convorbirea telefonică cu unscurt: Nu!El îi luă dosarul de sub braţ şi-l deschise.- Starling M. Clarice, bună dimineaţa.- Bună.Zâmbetul ei era doar un semn de politeţe.- Nu s-a întâmplat nici o nenorocire. Sper că nu te-ai spe-riat când ai aflat că te chem.-Nu.Dar nu întru totul adevărat, completă ea în gând.- Cei care te pregătesc mi-au spus că te descurci bine, întrecei 25 la sută din fruntea clasei.- Sper să fie aşa, deocamdată nu s-a afişat nimic oficial.- Ii mai întreb şi eu din când în când cum merg lucrurile.Starling rămase oarecum surprinsă pentru că în mintea ei îlasemuia pe Crawford cu un sergent de recrutări afurisit şi camcu două feţe. îl întâlnise pentru prima dată pe agentul specialCrawford pe când fusese invitat să ţină nişte prelegeri la Univer-sitatea Virginia. Şi tocmai miezul seminariilor lui pe teme de cri-minalistică o făcuse să ajungă la FBI. îi trimisese o scrisoareatunci când reuşise la Academie, dar el nu-i răspunsese nici unrând; de trei luni fata urma un curs de antrenamente la Quantico,iar omul cu pricina o ignorase cu totul. Starling era din neamulacela de oameni care nu cer să li se facă vreo favoare sau insistăsă lege o prietenie; cu toate astea era nedumerită şi iritată de fe-lul de a se purta al lui Crawford. Acum că îl vedea din nou, sim-ţea că-i place iar de el, ceea ce o făcu să încerce o undă de regret.Era limpede că omul nu era în apele lui. Crawford era un om in-teligent, dar pe lângă asta avea şi un anumit rafinament de careStarling îşi dăduse seama după calitatea şi nuanţele hainelor pecare le purta, mai ales ţinând cont de standardele de la FBI care-ifăceau pe agenţii săi să se îmbrace în aşa fel încât să semene cadouă picături de apă. Acum era îmbrăcat decent, dar cu totulşters, de parcă începuse să năpârlească.- S-a ivit un caz şi m-am gândit la tine, rupse el tăcerea. Nu e doar un caz, ci chiar o misiune interesantă. Dă la o partecatrafusele lui Berry de pe scaunul ăla şi stai jos. Ai menţionataici că vrei să intri direct în Departamentul de Ştiinţe Compor-tamentale după ce termini Academia.- E adevărat.- Da, ai experienţă în domeniul medicinei legale, dar delocca poliţist. La noi e nevoie de o experienţă de cel puţin şase aniîn domeniul ăsta.- Tatăl meu a fost şef de poliţie, ştiu cum e.Crawford zâmbi subţire:- Deocamdată ţi-ai luat două diplome, una în psihologie,alta în criminalistică, şi... câte veri de practică în ospicii? Două?- Două!- Şi diploma de consilier psihologic mai e valabilă?- Da, încă doi ani. Am luat-o înainte de a ţine dumnea-voastră seminariile acelea la Universitatea Virginia, înainte dea mă hotărî să vin aici.- Dar de angajat nu prea ai avut norocul să te angajezi undeva.- Da, recunoscu Starling încuviinţând şi cu un semn dincap, dar a fost norocul meu pentru că am avut timp să mă cali-fic în domeniul medicinei legale. Iar apoi am lucrat în labora-tor până când Academia a avut locuri disponibile.- Mi-ai scris mărturisindu-mi dorinţa de a veni aici, nu-iaşa? Şi nu cred că ţi-am răspuns, da, sigur nu ţi-am răspuns. Ar fi trebuit totuşi.- Aţi avut alte lucruri mai bune de făcut.- Ai auzit ceva de PEIV?- Da, e vorba de Programul de Evaluare a Infractorilor Vi-olenţi.

Buletinul Juridic al Poliţiei

spune că acum se lucreazăla baza de date; dar programul nu e deocamdată operaţional.Crawford încuviinţă dând din cap.

- Au pus la punct un chestionar. Se aplică tuturor crimina-lilor în serie cunoscuţi din epoca modernă, spuse el şi-i întinseun top gros de hârtii prinse cam precar între ele. Are un capitol pentru cei care investighează crima şi unul pentru victimelecare supravieţuiesc, dacă izbuteşte vreuna să supravieţuiască.Paginile albastre conţin întrebări la care trebuie să răspundăcriminalul, dacă vrea, paginile roz conţin o serie de întrebări pecare anchetatorul urmează să le pună criminalului pentru a-iurmări reacţiile şi răspunsurile. Multă hârţogărie.Hârţogărie. Starling începu să adulmece ca un copoi stârnit.Mireasma unei misiuni îi gâdila nările, poate era vorba doar de sarcina de a introduce date primare într-un nou program decalculator. Era ispititor să ajungă la Departamentul de ŞtiinţeComportamentale în orice calitate, dar mai ştia ce soartă o aş-teaptă pe o femeie care ajunge să fie etichetată drept secretară:eticheta aceea se lipeşte de ea pe vecie. Venise momentul săaleagă şi voia să aleagă bine.Crawford părea să aştepte, probabil o întrebase ceva.Starling trebui să facă un efort să-şi amintească ce o întrebase.- Ce teste ai dat până acum? Testul Multifazic Minnesota?Rorschach?- Minnesota da, Rorschach nu. Am dat Apercepţii Tema-tice şi, cu copiii, testul Bender-Gestalt.- Starling, te sperii uşor?- Nu prea, deocamdată.- Vezi tu, am încercat să-i interoghez şi să-i cercetez pe toţicei treizeci şi doi de criminali în serie pe care i-am reţinut pânăacum, pentru a crea o bază de date cu ajutorul căreia să stabi-lim profilul psihologic pentru cazurile nerezolvate. Mulţi dintreei au acceptat să coopereze, cred că voiau într-un fel să se facăremarcaţi, cei mai mulţi. Douăzeci şi şapte au fost dornici să co-laboreze. Patru dintre ei, aflaţi în celulele condamnaţilor lamoarte, care aşteptau rezultatul unor cereri de graţiere, au tăcutmâlc, şi e de înţeles. Dar pe cel de la care aşteptăm cel mai multn-am reuşit să-l facem să deschidă gura. Vreau ca mâine să teduci să-l cauţi la sanatoriul unde e închis.Clarice Starling simţi un val de bucurie, dar şi de teamă înacelaşi timp.- Cine e subiectul investigaţiei?- Un psihiatru..., doctorul Hannibal Lecter.După rostirea acelui nume, în orice cerc de oameni civilizaţise lasă tăcere. Starling se uită ţintă la Crawford, încremenită.- Hannibal Canibalul?- Mda.- Da, bine... sigur... în regulă. Sunt bucuroasă că am şansaasta, dar ştiţi, trebuie să vă spun... mă mir. De ce tocmai eu?- Mai întâi şi mai întâi pentru că nu ai altceva mai bun defăcut. Şi nu mă aştept să fie prea cooperant. Deja a refuzat oricediscuţie, e drept că propunerea i s-a făcut printr-un intermediar,directorul spitalului unde-i deţinut. Dar trebuie să pot spune,dacă e cazul, că am trimis la el un cercetător calificat în dome-niu, care l-a întrebat direct. Motivele nu te interesează. Şi îndepartamentul ăsta n-a mai rămas nimeni care să poată face otreabă ca asta.- Sunteţi la ananghie Buffalo Bill şi chestiile din Nevada,zise Starling.- Te-ai prins. Vechea poveste: n-am oameni.- Aţi spus mâine. înseamnă că sunteţi presaţi rău de tot.îmi puteţi da vreun indiciu în cazul ăsta?- Nu, aş fi vrut eu să am vreun indiciu.- Dacă refuză să coopereze, mai doriţi totuşi un profil psihologic?- Nu. M-am îngropat în evaluări care spun că pacientulLecter este inaccesibil, iar fiecare evaluare arată altfel.Crawford lăsă să-i cadă din cutie în palmă două tablete devitamina C, le amestecă cu un pliculeţ de Alka-Seltzer într-un pahar cu apă de la frigider şi dădu amestecul pe gât.