Professional Documents
Culture Documents
MEDICINĂ SPORTIVĂ
CURS
CURSUL 6
1. Alimentaţia la sportivi
2. Regimul de viaţă la sportivi
1. Alimentaţia la sportivi
Gimnastica de dimineaţă.
Sportivul trebuie să înceapă ziua cu gimnastica de dimineaţă,
imediat după sculare.
Aceasta constă din câteva exerciţii, alese în aşa fel încât să
activeze sistemul nervos central şi funcţiile importante, pentru a grăbi
trecerea de la starea de inhibiţie din timpul somnului, la activitatea din
timpul zilei.
Gimnastica de dimineaţă, utilă pentru orice om, este cu atât mai
indicată sportivilor, deoarece organismul lor trebuie să facă faţă unor
cerinţe deosebit de mari în activitatea zilnică.
În conţinutul gimnasticii de dimineaţă este bine să se introducă şi
exerciţii care să favorizeze dezvoltarea unor calităţi motrice, necesare
sportivului, sau recuperarea mai rapidă după accidente (atrofii musculare
după imobilizarea în aparat gipsat, redori articulare etc.)
Regimul de viaţă la sportivi
Gimnastica de dimineaţă nu trebuie transformată în antrenament,
deoarece organismul nu este pregătit, imediat după sculare, pentru
eforturi mari. Durata ei trebuie să fie de 10-12 minute pentru sportivii
începători şi de cca 20 minute pentru sportivii de vârf.
Este bine ca, în sezonul cald, gimnastica de dimineaţă să se facă
afară, sau în faţa ferestrei deschise, într-un costum cât mai sumar, iar
iarna, în camera bine aerisită.
După efectuarea ei, este indicat să se folosească un procedeu de
călire a corpului prin apă (fricţiunea cu un prosop umed, spălatul cu apă
rece până la brâu, sau duşul).
Igiena individuală şi a echipamentului.
În afară de toaleta de dimineaţă, pentru păstrarea unei corecte
igiene individuale, mai sunt indicate: spălarea zilnică a picioarelor, duşul
cald după fiecare lecţie de antrenament sau concurs, spălarea părului cel
puţin o dată pe săptămână, igiena echipamentului şi buna lui ajustare
înainte de începerea efortului îl ajută afectiv pe sportiv în realizarea unor
rezultate bune şi-l apără de traumatisme.
Regimul de viaţă la sportivi
Alimentaţia raţională.
Sportivul trebuie să aibă un regim alimentar corespunzător, atât
din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, cu mese cât mai regulate,
la aceleaşi ore, pentru a se crea reflexele condiţionate digestive.
Sportivul trebuie obişnuit să nu se grăbească atunci când
mănâncă şi să mestece bine alimentele, lucru care ajută la buna
funcţionare a stomacului.
Masa se va lua cu cca. 3 ore înainte de începerea efortului şi la
cel puţin o oră după terminarea lui, pentru a se evita conflictul dintre
stomac şi muşchi (digestia stomacală concentrează o mare cantitate de
sânge şi consumă cca.25% din energia organismului, ceea ce reduce
activitatea musculară, iar diafragmul este împiedicat în mişcările lui de
stomacul plin, stânjenindu-se astfel respiraţia).
Pe de altă parte, efortul neuromuscular frânează secreţiile
digestive, stânjenind activitatea stomacului.
Aspecte mai ample legate de alimentaţia sportivului vor fi
prezentate într-un capitol special.
Regimul de viaţă la sportivi
Somnul (odihna pasivă).
Se recomandă cel puţin 8 ore pe zi, fiind singurul mijloc natural pentru
refacerea sistemului nervos şi înlăturarea oboselii.
Durata trebuie să fie mai mare în perioadele de concurs.
Orele cele mai indicate sunt cele de la 22-23 şi până la 7-8 dimineaţa.
Este de asemenea recomandabil ca sportivul să se odihnească, chiar
fără să doarmă, 1-2 ore după masa de prânz.
Pentru a dormi bine, este indicat ca înainte de culcare sportivul să facă
o uşoară plimbare şi un duş călduţ.
Masa de seară nu trebuie să fie copioasă şi să nu conţină excitante
(carne multă, cafea, alcool etc.). Poziţia indicată în timpul somnului este culcat
pe partea dreaptă, sau în decubit ventral (culcat pe burtă).
Hermann şi Stuhlfauth susţin această poziţie pentru ca în decubit
ventral organele abdominale se deplasează în faţă şi comprimă diafragmul, a
cărei cupolă este împinsă spre torace. În acest fel este uşurată şi amplificată
expiraţia şi redusă inspiraţia, lucru favorabil, deoarece în timpul somnului este
nevoie de un aport mai redus de oxigen. În schimb, se poate elimina astfel o
cantitate mai mare din aerul de rezervă din plămâni.
Regimul de viaţă la sportivi
Odihnă activă.
Petrecerea timpului liber trebuie realizată în mod corespunzător,
pentru ca sportivul să-şi recupereze bine forţele.
În acest sens se recomandă: plimbările în aer liber prin parcuri,
păduri, zăvoaie, pe marginea lacurilor şi râurilor, vizitarea de expoziţii şi
muzee, de obiective culturale, economice, istorice, vizionarea de
spectacole (teatru, operă, cinema, concerte etc.), lectură, practicarea unor
sporturi complimentare, excursii etc.
Călirea corpului.
În cadrul regimului său de viaţă, sportivul trebuie să aibă
preocupări pentru a-şi creşte rezistenţa generală a organismului la
îmbolnăviri şi la influenţele nefavorabile ale mediului (cu care el vine în
contact) prin folosirea mijloacelor de călire prin aer, apă, radiaţii solare,
respectând principiile şi regulile de aplicare corectă.
Regimul de viaţă la sportivi
Autocontrolul.
Pentru a putea face un bilanţ al regimului său de viaţă, sportivul
trebuie să folosească metoda autocontrolului, însemnând corect, în
jurnalul său de autocontrol, datele obiective şi subiective cele mai
indicate.
Dintre cele obiective cităm: pulsul, greutatea, apneea voluntară,
dinamometria şi spirometria.
Dintre cele obiective menţionăm: somnul, pofta de mâncare,
starea generală, dispoziţia de lucru.
Înlăturarea obiceiurilor neigienice.
Pentru a-şi asigura longevitatea sportivă, sportivul trebuie să
renunţe, în cadrul regimului său de viaţă, la o serie de obiceiuri
neigienice, care sunt considerate uneori „plăceri” ale vieţii obişnuite.
În acest sens el trebuie să renunţe la fumat, folosirea dopingului,
excesul de alcool, excesele sexuale şi de altă natură.
Regimul de viaţă la sportivi
Fumatul are o mare influenţă negativă asupra organismului
sportivului, rezultată din conţinutul fumului de ţigară, care, pe lângă
nicotină, mai conţine o serie de substanţe toxice, cum ar fi: oxidul şi
bioxidul de carbon, amoniac, acid cianhidric, alcool metilic, substanţe
cancerigene etc.
De aceea, fumatul influenţează negativ unele sectoare şi funcţii
importante din organism.
Astfel, oxidul de carbon din fumul de ţigară blochează o parte a
hemoglobinei din sânge sub forma carboxihemoglobinei, compus stabil
care nu mai cedează oxigenul, reducând astfel aportul de oxigen.
Din această cauză creierul suferă, lucru care se manifestă prin:
cefalee, ameţeală, reducerea reflexelor etc.
Tot din cauza fumatului suferă vederea, în sensul îngustării
câmpului vizual şi instalării daltonismului (nedistingerea culorii verde şi
roşu). În acelaşi timp scade şi auzul.
Slăbind reflexele, auzul şi vederea, fumatul scade randamentul
sportivului şi-l predispune la accidente.
Regimul de viaţă la sportivi
Suferă de asemenea aparatul respirator, suferinţă manifestată prin
instalarea bronşitei, a emfizemului pulmonar şi a cancerului laringian şi
pulmonar.
Fumatul produce tulburări grave şi la nivelul aparatului cardio-
vascular, manifestate prin: accelerarea pulsului, creşterea tensiunii
arteriale, scleroza arterelor inimii (coronarelor), cu producerea anginei
pectorale şi a infarctului miocardic.
Se constată de asemenea tulburări grave la nivelul aparatului
digestiv, manifestate prin: carii dentare cu pierderea dinţilor, instalarea
frecventă a gastritelor şi a ulcerului, precum şi a cancerului la limbă şi
stomac, lucru mult mai frecvent la fumători decât la nefumători.
Tabagismul cronic influenţează negativ glandele endocrine.
Astfel, el stimulează glandele suprarenale care secretă mai multă
adrenalină, ceea ce produce o vasoconstricţie periferică, urmată de
răcirea extremităţilor şi creşterea tensiunii arteriale. În acelaşi timp,
fumatul duce la o insuficienţă a funcţiei sexuale, manifestată prin
reducerea potenţei la bărbaţi şi tulburări ovariene şi sterilitate la femei.
Regimul de viaţă la sportivi
Cu un corolar la acestor influenţe negative asupra organismului,
fumatul impietează asupra dezvoltării fizice (lucru evidenţiat mai ales la
sportivii juniori) şi scurtează durata medie a vieţii.
De aceea fumatul este absolut contraindicat la sportivi.
Consumul de alcool.
Sportivul trebuie să renunţe la consumul de alcool, mai ales a
celui rafinat, pentru că şi alcoolul are o serie de influenţe negative asupra
organismului.
Aceste influenţe se manifestă imediat şi tardiv.
Din cele imediate menţionăm în primul rând faptul că băuturile
alcoolice, mai ales cele distilate, consumate în cantitate mare sunt toxice,
putând duce la coma alcoolică sau chiar la deces.
Efectul cel mai rapid al alcoolului se manifestă la nivelul
creierului.
El are la început (timp de 15-20 minute) o acţiune stimulatoare,
după care urmează o perioadă mai lungă de inhibiţie şi de lipsă de
control a comportamentului.
Regimul de viaţă la sportivi
După consumarea alcoolului, randamentul sportivului scade,
deoarece se tulbură coordonarea mişcărilor, scade viteza de reacţie şi
precizia, lucru care-l poate predispune şi la accidente.
Consumul de alcool este mai dăunător la sportivi şi datorită
faptului că el se metabolizează în ficat, care este şi aşa solicitat în efortul
sportiv.
Alcoolul nu încălzeşte organismul pe timp de frig iarna, cum
greşit se susţine.
De fapt el irită mucoasele digestive şi dilată vasele din piele,
dând o falsă senzaţie de căldură.
Producând o paralizie a nervilor vasomotorii periferici, cu
dilatarea vaselor sanguine, alcoolul face ca organismul să nu se apere
firesc, prin vasoconstricţie periferică, şi se pierde multă căldură în
contact cu mediul rece.
De altfel se ştie că în asemenea condiţii se înregistrează frecvente
cazuri de degerături şi îngheţ.
Regimul de viaţă la sportivi