Revistă a FundaŃiei Culturale „Gavriil Galinescu”– Hangu.

Director fondator : Teoctist Galinescu

Revistă a FundaŃiei Culturale "Gavriil Galinescu" – Hangu. Director fondator: Teoctist Galinescu

Nr. 52
Revistă a FundaŃiei Culturale „Gavriil Galinescu”– Hangu. Director fondator : Teoctist Galinescu

Iunie 2010

Revistă a FundaŃiei Culturale „Gavriil Galinescu”– Hangu. Director fondator : Teoctist Galinescu
 Revistă a FundaŃiei Culturale „Gavriil Galinescu”– Hangu. Director fondator : Teoctist Galinescu

Rugăciune
de Mihai Doroftei

Sfânta Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul
pictată de Teoctist Galinescu în anul 1946.
După doi ani avea să fie arestat de comunişti şi
încarcerat la Aiud, iar apoi în lagărul de la
Canal. Imaginea din gând a Icoanei şi ajutorul
Sfintei Fecioare l-au ajutat să revină
nevătămat în familie după cinci ani de detenŃie.
Tu, Maica noastră din ceruri, de sus,
Mântuitor ne-ai adus pe Iisus.
Tu, Maică – Fecioară veşnic iubită
Decât heruvimii mult mai cinstită,
Decât serafimii mai înălŃată,
Pruncul Tău sfânt ne este azi Tată.
Pe Tatăl Ceresc noi Îl iubim,
Dar noi adesea mai şi greşim.
Te rugăm ca la dreapta judecată,
Să ne fii o sfântă avocată!
Dă-ne, Fecioară, înŃelepciune,
Ca s-o transmitem şi-n lume!
Dă-ne din ceruri, Tu, energie
Lumea s-o facem mai bună, să fie
S-alunge umbra urii şi-a răzbunării,
S-adopte lumina iubirii şi a iertării!
Cu umilinŃă acum ne rugăm łie
Îndreaptă spre noi privirea Ta vie,
Preasfântă Fecioară Marie!
Salvează-ne Tu, România,
De Dumnezeu născătoare Maria!
Borca, februarie 2010

CUVINTE DE LA UN RUGĂTOR AL NEAMULUI – PĂRINTELE PROCLU DE LA MITOCUL BĂLAN

Măritul Ştefan cel Mare
şi Sfânt – cea mai curată icoană
a sufletului poporului român
(după cum spunea Nicolae
Iorga ) – în scrisoarea sa din
ianuarie 1475 adresată
cârmuitorilor creştini ai Europei
numeşte Moldova „o poartă a
creştinătăŃii”. Această poartă a
fost şi este apărată nu numai de
mulŃimea de eroi care au luptat
Filoteia Iordache, Piatra NeamŃ, 8 mai 2010
cu sabia în mână şi credinŃa în inimi, ci şi de
rugătorii neamului, care prin jertfele lor de
rugăciune au Ńinut aprinsă făclia ce a luminat şi
mai luminează încă vieŃile atât de greu încercate
ale românilor în toate timpurile.
Moldova a dat Ńării şi lumii mulŃi luptători
pentru credinŃă, rugători pentru pace, linişte şi
bunăvoire între oameni. Printre ei – aproape de
noi şi totuşi departe – la marginea satului
Mitocul Bălan, trăieşte, pregătindu-se pentru
veşnicie după cum ne spune, pustnicul
PROCLU. Chipul lui atât de senin, privirea
venită de pe un tărâm de pace şi timbrul
vocii atât de blând te îndeamnă să-l asculŃi ore
în şir .
Despre oamenii din Hangu şi ChiriŃeni
părintele îşi aminteşte că erau „oameni de
minune, cu dragoste şi cu smerenie”. Mai spune
că „de câte ori mă duceam prin satele acelea,
parcă erau toŃi neamurile mele – mă primeau cu
dragoste creştinească”. Odată, mergând cu nişte
pomelnice la Sihăstria, părintele Cleopa i-a spus
că de aceea sunt oamenii de acolo aşa de buni, cu
dragoste de Dumnezeu şi cu smerenie, deoarece
pe locurile acelea au fost mănăstiri, iar pe
muntele Ceahlău erau pustnici.
Părintele Proclu ne vorbeşte despre
credinŃă şi despre adevăr şi ne îndeamnă să
facem în aşa fel încât SfinŃilor PărinŃi va să
fie bine – cât putem, să Ńinem credinŃa care a
lăsat-o Mântuitorul. Adevărul este în Biserica
Ortodoxă şi de câte ori cineva s-a nevoit sau a
răbdat pentru Hristos, Duhul Sfânt a descoperit
adevărul – sfinŃii au făcut minuni. Duhul lui
Dumnezeu este Duh de pace şi numai Duhul
Sfânt a făcut minuni prin aleşii lui.”
Despre adevărata pocăinŃă, părintele
Proclu ne spune aşa : „când mă pornesc la
rugăciune să n-am nimic cu nimeni. Dacă altul
are asupra mea răutate, este treaba lui. Şi cât
pot să mă păzesc de contraziceri – că mi-a zis
şi îi voi zice (şi eu). Ca să pot scăpa de această
ispită trebuie să mă rog aşa : Doamne nu-l
pedepsi din cauza mea, să dau vina numai pe
mine. La necazurile pe care le avem, când dă
năvală vrăjmaşul, să îmi dau interesul de a
adormi spunând o rugăciune”.
Suntem datori, mai spune părintele, a ne
spori în smerenie, a nu-i judeca pe alŃii, a ne
ruga şi a-i îndemna şi pe alŃii să vină la Sfânta
Biserică pentru a-l lăuda pe Dumnezeu.
Să îi urmăm sfaturile şi mai ales să ne
rugăm şi noi pentru părintele Proclu şi pentru
toŃi rugătorii acestui neam, să le dea Dumnezeu
cuvânt cu putere multă pentru ca seminŃele
vorbelor şi rugăciunile lor să rodească spre
creşterea spirituală a neamului nostru.
 FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică,
cu apariŃie trimestrială,
anul XV, nr. 52, iunie 2010
editată de
F u n d a Ń i a C u l t u r a l ă
„GAVRIIL GALINESCU”
HANGU – NEAMł

Preşedinte:
FELICIA GERMAN
Vicepreşedinte:
Florica Galinescu
Director executiv:
Andrei Galinescu
Director economic:
Daniela Bîndilă
Director revistă:
prof. FELICIA GERMAN
RedacŃia:
înv. Elena Nacu – redactor şef
prof. Felicia German
prof. Dorel Rusu,
prof. Mihai Doroftei,
Conf. Univ. Doctor Prof. Vasile Vasile
prof. Carmen Munteanu,
înv. Dumitrina Caia,
înv. Florica GALINESCU,
înv. Iuliana Gheorghieş
ing. Filoteia Iordache
Tehnoredactare şi machetare:
ing. Iustin – Gabriel German
prof. Felicia German
Administrator site:
ing. Mihai Onofreiciuc
DonaŃie : d-na Raicu Andreea, Bucureşti
PublicaŃia este înscrisă în
catalogul de presă RODIPET NeamŃ,
la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972
16 pagini – 5lei
Site – ul FundaŃiei :
http ://galinescu.wordpress.com/
cont Raiffeisen bank: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119
CIF: 7983633
Telefoane de contact:
Florica Galinescu – 0233/257.605
Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878 (fix)
sau 0314027203(rds fix) 0771472427(rds mobil)
sau 0724992209 (mobil)
e-mail trimitere articole : felix1_ro@yahoo.com
Daniela Bîndilă – 0745069390
Elena Nacu – 0722884603
Vizita Î.P.S. Arhiepiscop Teofan în com. Hangu,
jud. NeamŃ
Ziua de 10 mai 2010 a fost o zi binecuvântată de Dumnezeu pentru
locuitorii comunei Hangu.
Dumnezeu a rânduit prin Pronia Sa Divină să aibă în mijlocul lor pe
ierarhul locului, care a efectuat o vizită pastorală bisericile din comună:
Biserica „SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel” din Hangu, Biserica „SfinŃii
ÎmpăraŃi Constantin şi mama sa Elena” din satul Boboteni, Biserica
„Acoperământul Maicii Domnului” din satul Grozăveşti, Biserica
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din satul BuhalniŃa şi Biserica
„Naşterea Maicii Domnului” din satul Potoci.
Această vizită pastorală a avut loc cu ocazia ConferinŃei PreoŃeşti de
primăvară care s-a Ńinut imediat după Sfânta Liturghie; totodată Î.P.S.
Arhiepiscop Teofan a adus pentru bisericile sus amintite Sfintele
Antimise.
Î.P.S. Arhiepiscop
Teofan a fost întâmpinat la
sosire de Preacucernicul
Părinte Paroh Ioan
Simiraş, înconjurat de un
sobor de preoŃi din
Protopopiatul Ceahlău, în
frunte cu Preacucernicul
Părinte Protopop Mihai
Damian.
Alături de soborul de preoŃi au fost prezente autorităŃile locale:
primarul comunei Hangu dl. Gavril Lupu, consilierii locali şi cadrele
didactice de la Şcoala Hangu însoŃite de elevii şcolii îmbrăcaŃi în
frumoasele costume populare tradiŃionale.
La sosire Î.P.S. Părinte Teofan a binecuvântat pe toŃi cei prezenŃi
la Biserica „SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel” din Hangu, iar la sfârşitul
Sfintei Liturghii a Ńinut un cuvânt de învăŃătură unde a vorbit celor
prezenŃi despre frumuseŃea locurilor şi despre „darurile” cu care au
fost binecuvântaŃi de către bunul Dumnezeu.
Această zi va rămâne în istoria comunei Hangu şi a bisericilor
locului, ca una foarte însemnată din punct de vedere duhovnicesc, de
care îşi vor aduce cu drag aminte locuitorii şi copiii comunei, care au
fost binecuvântaŃi de către Î.P.S. Arhiepiscop Teofan.
A consemnat,
Prof. Religie Aflorei Mihaela
Şcoala cu clasele I – VIII Hangu
2
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
GAVRIIL GALINESCU – CÂNTAREA BISERICEASCĂ
ConferenŃiar Universitar, doctor, prof. Vasile Vasile, 3 mai 2010
Aşa cum se arată în recenta
monografie a muzicianului publicată la
Piatra NeamŃ, Gavriil Galinescu a
desfăşurat o intensă activitate în domeniul
bizantinologiei şi al creaŃiei liturgice,
semnând în aceste două calităŃi lucrări de
referinŃă ce nu au putut fi valorificate în
ultima perioadă a vieŃii sale din cauze
ideologice. În anul 1937, juriul, compus din
Gheorghe Cucu, Ioan Chirescu şi alŃi
reprezentanŃi ai muzicii corale religioase îi
acordau lui Galinescu premiul I la
concursul de muzică bisericească. Din
păcate, creaŃia sa liturgică, deosebit de
valoroasă şi reprezentativă pentru direcŃia
nouă de valorificare a melosului bizantin în
creaŃii corale destinate corurilor bisericeşti,
se păstrează şi în prezent în dosarele
îngălbenite de vreme de la Arhivele Statului
din Piatra NeamŃ, salvate de la condamnarea
prin ardere şi apoi sechestrate de la profesorul
Vasile Vasile, fără nici-un act: Dosar nr. 72
- Liturghie pe motive vechi bisericeşti în uz
în Moldova, pentru patru voci mixte; Dosar
nr. 73 – Liturghie pe motive bisericeşti şi
orientale, pentru patru voci mixte; Dosar nr.
86 – Liturghie pe motive bisericeşti
orientale, pe trei voci; Dosar nr. 88 –
Liturghie pe motive bisericeşti orientale,
prelucrare tot pentru trei voci egale; Dosar
nr. 89 – Liturghie pe motive bisericeşti
orientale, pentru trei voci mixte; Dosar nr.
87 – Colinde şi cântece de stea.
AtracŃia pentru acest preŃios
patrimoniu de spiritualitate creştină şi
românească este justificată de descendenŃa
sa din familie de preoŃi, de formaŃia sa
teologică, din cadrul celor două importante
instituŃii seminariale, de la Roman şi de la
Iaşi şi apoi în cadrul FacultăŃii de Teologie
din Bucureşti şi culminează cu
perfecŃionarea sa în domeniul muzicii
bizantine, cu cele două ilustre personalităŃi
ale epocii: Egon Wellesz la Viena şi
Constantin Psachos la Atena.
Specializarea sa în muzica orientală,
susŃinută material de Mitropolia Moldovei,
l-a ajutat să-şi lărgească orizontul de
investigare a culturii noastre muzicale şi să
aprofundeze un domeniu de mare importanŃă
pentru spiritualitatea românească a
timpului. Muzicianul moldovean s-a
bucurat de preŃuirea celor mai importanŃi
reprezentanŃi ai muzicii de cult ortodoxe,
Ion Popescu Pasărea, George Breazul,
Dimitrie Cuclin, Ioan D. Petrescu etc.
S-a remarcat prin activitatea în domeniul
bizantinologic prin cursurile de Muzică
bizantină şi de Paleografie muzicală,
predate onorific la Conservatorul din Iaşi
şi prin conferinŃele susŃinute în diferite
centre din Ńară. Principalele materiale ce
abordează muzica bizantină şi formele ei
moderne corale, ordonate după cum au
fost publicate de-a lungul timpului sunt:
Arta religioasă, caracteristice, rolul şi
importanŃa ei, Arta religioasă, Muzica
corală bisericească, ConsideraŃiuni
generale asupra muzicii bisericeşti
orientale şi a muzicii corale, Muzica
noastră bisericească în comparaŃie cu
cântecul gregorian al Bisericii catolice şi
altele.
Cea mai importantă lucrare din acest
domeniu spiritual este Cântarea
bisericească, publicată în mai multe
numere din revista Mitropolia Moldovei
din anii 1940 – 1941 şi apoi şi în volum
separat, în anul 1941, care nu s-au putut
bucura de preŃuirea cuvenită din cauza
invaziei ideologiei comuniste.
Volumul Cântarea bisericească
reprezintă sinteza răspunsurilor avizate la
următoarele întrebări cruciale privind
muzica bisericească:
– cum a fost;
– cum este;
– cum ar trebui să fie.
Necesitatea lucrării este determinată
– aşa cum precizează însuşi autorul - de
apariŃia unor „curente adverse,
păgubitoare” şi care pledau pentru
înlocuirea cântării tradiŃionale cu forme
hibride, artificiale, ce ignorau prelungirile
culturii bizantine, urmărite şi conturate cu
date concrete de Nicolae Iorga în celebra
lucrare BizanŃ după BizanŃ.
3
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
Autorul realizează o primă sinteză a
istoriei muzicii bizantine, cu marii săi
reprezentanŃi, Sfântul Roman Melodul, Sfântul
Andrei Cretanul, Sfântul Ioan Damaschin,
Sfântul Ioan Cucuzel, creatorii prototipului
cântării bisericeşti creştine, care s-a închegat la
BizanŃ „într-o formă solidă şi definitivă” fiind
rezultatul unei chintesenŃe a tuturor influenŃelor
orientale şi eline din primul mileniu creştin.
Bizantinologul aduce în discuŃie un fenomen
foarte important pentru urmărirea extinderii
culturii bizantine şi ortodoxe „BizanŃul a făcut
din hoardele slave, bulgare, maghiare, varege –
Serbia, CroaŃia, Bulgaria, Ungaria, Rusia –
state creştine; el le-a adus tot ceea ce le-a
permis să trăiască toate elementele viitoarelor
lor dezvoltări”.
Această trecere în revistă a marilor epoci
ale muzicii bizantine, ale principalelor genuri
infirmă presupusa origine turcească, arabă
sau persană a modurilor cromatice şi
enarmonice, ca elemente stilistice specifice
acestor cântări provenind din primele secole
creştine.
„A vorbi despre influenŃa muzicii turceşti
asupra muzicii bizantine – conchide Galinescu -
este tot una ca şi cum, privind biserica Sfânta
Sofia, transformată în moschee (...) am perora
despre arhitectura turcească”.
Bazându-se pe o extinsă şi pertinentă
bibliografie, citând literatura patristică dar şi
pe marii teoreticieni ai secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea, L. A. Bourgault -
Ducoudray, Hugo Riemann, Camille Saint -
Saëns, Peter Wagner, Theodore Gérold, Otto
Fleischer, Jean Thibaut, J. W. Tillyard, Dom
Hugo Gaisser, Egon Wellesz, Galinescu
combate ideile eronate privind originea
turcească a cromaticului şi enarmonicului şi
susŃine necesitatea de a nu privi muzica noastră
ca fiind înapoiată, primitivă, nici inferioară dar
nici superioară celei apusene, ci pur şi simplu o
altă muzică, un mod specific de exprimare.
Lucrarea combate ideea, destul de
răspândită în epocă, după care vechile moduri
ni s-ar fi transmis în practica populară sub
influenŃa muzicii bizantine. În acelaşi timp, el
vorbeşte de un fond tracic din care derivă
sistemul modal românesc, argumentând că
grecii „nu au mers niciodată prin văile şi
vârfurile munŃilor din vechea Dacie, ca să
înveŃe pe străbunii noştri a cânta cântecele lor,
în modurile care ni s-au păstrat până azi”.
Un alt capitol al lucrării supuse analizei
este consacrat cântării gregoriene, semnalând
incorectitudinea denumirea ei – consolidată
însă de istorie - deoarece celebrul papă nu a
fost muzician şi deci „nu a creat, ci a încercat
să împământenească în Occident limbajul
muzical al cântării bizantine”, fiind acuzat
chiar de către contemporanii lui pentru imitarea
muzicii de la Constantinopol.
Continuare la pag. 4
 FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52
GAVRIIL GALINESCU – CÂNTAREA BISERICEASCĂ
(continuare de la pag. 3) În finalul lucrării este dezvăluit interesul pe care l-au
Ultimul capitol este consacrat situaŃiei cântării bisericeşti în arătat bizantinologii străini faŃă muzica bizantină, citând
Ńara noastră. Citând pe Melchisedec cu al său Memoriu pentru adresa oficială a lui Egon Wellesz, directorul de la
cântările bisericeşti în România, autorul precizează că la noi „de când Musikwissenschaftliches Seminar de la Universitatea din
există religia şi Biserica creştină, totdeauna a existat şi cântarea Viena, din 30 ianuarie 1931, prin care solicita mitropolitului
bisericească şi împreună cu dânsa, şcoala de cântări bisericeşti”, Moldovei punerea „la dispoziŃie spre a se fotografia şi tipări
aceasta fiind cea a Marii Biserici din Constantinopol. Sunt citate apoi cu stipendii americane, eventualele cărŃi de cântări psaltice
dovezile istorice ce atestă prezenŃa cântului bizantin în anumite ce s-ar găsi în arhivele vechi”.
perioade, insistând asupra faptului că denumirea de dascăl echivalează
cu cea de învăŃător, acesta fiind cel căruia se datorează deprinderea de
„a citi şi cânta din cărŃile bisericeşti”. În luna aprilie a.c., sub semnătura
Este conturată apoi contribuŃia marilor psalŃi români ai distinsului nostru colaborator, Domnul
secolului al XIX-lea: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie
Suceveanu, Ştefanache Popescu, Ioan Zmeu etc.
Profesor Dorel I. Rusu, prestigioasa revistă
Principalele concluzii la care ajunge Cântarea bisericească a cadrelor didactice din
sunt: judeŃul NeamŃ, „Apostolul”
- muzica bizantină este - aşa cum a apreciat-o L. A. a publicat un articol de
Bourgault – Ducoudray, „un patrimoniu naŃional şi reprezintă o
tradiŃiune religioasă şi politică în acelaşi timp”; omagiere a activităŃii
- muzica noastră bisericească este străveche, educatoarei pensionare
„păstrată veacuri îndelungate, datorită tradiŃionalismului solid oriental, Florica Galinescu.
adânc sădită în sufletul poporului nostru” şi aminteşte de cele
unsprezece manuscrise muzicale bizantine din Iaşi – cel mai vechi
Cu aprobarea autorului
cunoscut la acea vreme fiind cel de la Putna, din 1543 şi de iniŃiativa (căruia îi adresăm şi pe
mitropolitului Visarion Puiu de a reintroduce psaltichia în capela această cate cele mai
mitropolitană din CernăuŃi; respectuoase mulŃumiri),
- modurile cromatice şi enarmonice împotriva cărora se
ridică nejustificat anumite glasuri influenŃate de diatonismul artificial reproducem «in extenso»
al cântării gregoriene şi de dificultăŃile pe care le ridică interpretării, articolul pe pagina
reprezintă „o bogăŃie în plus, cu care noi orientalii trebuie să ne alăturată. ►
mândrim” şi ele sunt prezente şi în creaŃiile populare, menŃionând un .
cântec popular românesc în mod cromatic pe scara glasului VI, despre
care Dimitrie Cuclin afirmase: „Beethoven va fi egalat poate, dar sigur
n-a întrecut o atât de impetuoasă precipitare melodică”, a cărui
„bogăŃie modală, tonală şi armonică evocată, este unică în întreaga
istorie a muzicii”;
- servindu-se de aprecierile patristice referitoare la
rolul cântării în serviciile de cult, autorul subliniază necesitatea unui
acord perfect între textul şi muzica acestora şi între ceea ce se
cântă cu gura şi se simte cu inima, idealul cântării constituindu-l
simbolul cântării îngerilor;
- cântarea de strană „nu poate evolua în felul muzicii
profane”, sentimentele de pioşenie fiind eterne şi liturghia nu
reprezintă „o dramă, ci un mister, o minune, care de mii de ani,
aevea, se petrece de repetate ori în biserică, iar noi creştinii suntem
sufleteşte copărtaşi”;
- păstrarea semiografiei bizantine cu intervalele sale
inexistente în muzica liniară, se impune deoarece transcrierile dintr-o
notaŃie în alta nu pot respecta particularităŃile celei dintâi, determinând
contrafaceri ce atentează la autenticitatea cântărilor;
- cunoaşterea
realităŃilor cântării de strană şi
a celei populare îi îngăduie
muzicianului formularea unei
soluŃii a cărei viabilitate şi
necesitate nu şi-a pierdut
actualitatea nici în timpurile
noastre : studierea aprofundată
a acestor valori, „urcând poteci
grele la mănăstirile şi
comunităŃile ortodoxe milenare
unde se află un bogat tezaur de
documente un bogat tezaur de documente nedescifrate încă”, activitate
,
complexă ale cărei debuturi cu profunde implicaŃii ştiinŃifice au
început să se deruleze;
- cântarea gregoriană este un derivat din „trunchiul viguros al
cântării bisericeşti bizantine”;

4
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
Valea Muntelui este una dintre
cele mai frumoase văi din România şi din
Europa. Aici şi-au dăruit sănătatea şi inima
lor pentru copiii satului dascăli de mare
valoare : Toader Danielescu, Petru
Sălăgeanu, Gheorghe Leonescu,
Corinantin Popovici, Leon Mrejeriu, Vasiîl
Scripcariu, Vasile Codrescu, Vasile
Achiriloaiei, Ioan N. Ciucanu, Alexandru
łăranu, Grigore Caraza, Mihai Petrescu,
Maria şi Constantin Romanescu şi mulŃi,
mulŃi alŃii ca ei. Din această pulbere stelară,
din acest buchet de flori de munte am ales
pentru dumneavoastră o dăscăliŃă de
altădată, cu nume de floare : Floarea
(Florica) Galinescu.
Este unul dintre cei opt copii ai
plutaşului de pe BistriŃa moldavă, Mihai
Gheorghieş, şi ai Ecaterinei. Clasele
primare le face la Hangu, după care
urmează „Gimnaziul Unic din Hangu”,
înfiinŃat atunci de profesorul, compozitorul
şi muzicologul Gavriil Galinescu.
Reuşeşte, prima pe listă, la Liceul
industrial nr. 1, din Piatra NeamŃ. Îndată,
liceul şi-a schimbat profilul şi a devenit
Şcoală Pedagogică. Florica a continuat
studiile şi a absolvit această şcoală la
profilul educatoare. După finalizarea
cursurilor, în anul 1951, este repartizată
educatoare la „Colonia de copii greci” din
localitatea Tulgheş, judeŃul Harghita. În
colonie erau adunaŃi copii orfani ai
refugiaŃilor politici din Grecia şi aveau
vârste cuprinse între şase – şapte luni,
până la clasa a opta. Erau peste 100 de
cadre didactice care munceau sub
îndrumarea profesorului Ioan Postelnicu –
director al coloniei. MulŃi dintre copii aveau
deficienŃe de comportare, dascălii nu
cunoşteau limba elenă. Se lucra greu.
După un an şi câteva luni, Florica
se căsătoreşte. Pleacă de la aceşti copii.
În ziua de 24 ianuarie 1954, s-a
căsătorit civil, la Primăria Hangu, iar pe 7
februarie 1954 s-a derulat ceremonialul
nunŃii. Mirele, Teoctist Galinescu, avea 33
de ani şi fusese deŃinut politic. Mireasa
avea 22 de ani şi era U.T.M. – istă. PărinŃii
acestora erau creştini ortodocşi, gospodari
de frunte în Hangu. Studiind arborele
genealogic al familiei Galinescu ne dăm
seama că îşi trage seva din ramura fostului
mitropolit al Moldovei, lacob Stamati. Cel
mai mare „cadou” de nuntă l-au primit
Teoctist şi Florica a doua zi după nuntă.
ÎnvăŃătorul Teoctist Galinescu este chemat
la miliŃie şi i se pune pe buletinul de
identitate ştampila D.O. (domiciliu
obligatoriu, forŃat) pentru că „uneltise contra
ordinii sociale”. P.M.R. – ul şi securitatea i-
au fost mereu aproape.
Tânăra educatoare se transferă
de la „Colonia de copii greci de la Tulgheş”
la GrădiniŃa de copii din Hangu. Aici,
lucrează doi ani de zile. Postul de
educatoare i s-a desfiinŃat şi este obligată
să plece în alt loc de muncă. Începe ca
învăŃătoare în cătunul Fârtâgi din comuna
Hangu. Predă simultan la patru clase de
elevi. Şcoala era de fapt o cameră din
chilia bisericii. Ca să ajungă la şcoală
trebuia să treacă peste apa BistriŃei pe o
punte modestă, agăŃată pe sârme. Un
puhoi a distrus această punte. Ca să ajungă
la şcolarii săi, trebuia să ocolească 3
kilometri până în satul Răpciuni şi apoi încă
5 kilometri pe o cărare prin pădure. Zilnic,
dus-întors, parcurgea câte 18 kilometri pe
jos, uneori prin ploaie sau viscol, dar
niciodată nu s-a plâns nimănui.
În anul 1959, începe marea
tragedie pentru hangani : „strămutarea”,
prilejuită de construirea barajului de la Bicaz.
Cu data de 1 septembrie 1959,
Inspectoratul Şcolar NeimŃ o numeşte
învăŃător – director al Şcolii Primare din satul
ChiriŃeni, comuna Hangu. Aici, nu exista
local de şcoală. În primul an de muncă la
ChiriŃeni, face carte cu elevii prin casele unor
săteni binevoitori : întâi într-o cameră la
Constantin Bezim, iar mai apoi la Maria
losub. Teoctist şi Florica Galinescu îşi durau
şi ei o locuinŃă tot pe un platou al satului
ChiriŃeni, căruia îmi place să-i spun „colt de
rai”. Localul şcolii a fost început în anul 1960,
iar inaugurarea a avut loc în august 1961.
Florica lucrează împreună cu copiii şi sătenii
la construirea şcolii. La această şcoală a
lucrat ca învăŃătoare până în 1972. Din acest
an continuă tot munca de educatoare, până
în 1987, când s-a pensionat. S-au încheiat
astfel 35 de ani de trudă pe ogorul şcolii,
făcută cu pasiune, plăcere şi dăruire.
Dumnezeu i-a dăruit între timp doi
copii, pe Felicia şi pe Andrei – DănuŃ. Se mai
adaugă cele cinci nepoate : Andreia – Anca
şi Maria – lulia, ale familiei Silvia şi Andrei –
DănuŃ Galinescu, la BistriŃa Năsăud, şi Irina,
Neli şi Aida – lustina, ale familiei Felicia şi
lustin German, la Bucureşti.
Educatoarea Florica şi învăŃătorul
Teoctist şi-au crescut copiii cu greu, dar
Felicia este acum absolventă a ca într-o casă de buni creştini. Şi pragul
Conservatorului şi lucrează în capitală, iar
Andrei este absolvent al Politehnicii şi
munceşte ca inginer la BistriŃa Năsăud.
Teoctist Galinescu a suferit în
închisorile comuniste 5 ani şi 50 de zile (în
temniŃele Suceava, Aiud, la Canalul MorŃii –
Poarta Albă, Peninsula, Mamaia, Taşaul.
După gratii a fost coleg de suferinŃă şi cu
arhimandritul P.C. lustin Pârvu, sfântul de
lângă noi, pe care îl preŃuim, precum şi cu
învăŃătorul Grigore Caraza).
Dupa eliberarea sa din temniŃă,
până la moarte, Teoctist a fost supravegheat
de securitate, iar apoi de S.R.I. De multe ori,
din cauza comuniştilor, a securiştilor, a
„cozilor de topor”, acasă nu erau bucate
suficiente pentru copiii din casă, care oftau.
Teoctist a fost „reabilitat” abia în 1969. În
anul 1970 a fost reprimit în învăŃământ, deci
după 15 ani. După reintegrarea în
învăŃământ, perioada de după lovitura
militară de stat din decembrie 1989, mai
ales, a însemnat ani de mari împliniri
didactice şi sociale.
Florica Galinescu este în realitate
coautor al lucrărilor care au apărut sub
semnătura lui Teoctist Galinescu. Este vorba
despre cărŃile : „Zile şi ani întunecaŃi din
viaŃa mea”, lucrare în manuscris (consider că
sunt primul cititor al ei), datată 2001 ; „În zile
de sărbători” – 2005, Editura Nona din Piatra
NeamŃ. (Această culegere de datini şi
obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou este
realizată împreună cu fiica sa, doamna
5
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
profesoară de muzică Felicia German, care
a translat aceste datini şi obiceiuri şi la
elevii dumneaei din Bucureşti. Spiritul
muntenilor noştri, al hanganilor e prezent şi
în capitală) ; „Plutaşii de pe BistriŃa” – 2006.
Editura Cetatea Doamnei, Piatra NeamŃ, o
antologie de versuri şi proză; „łara
Hangului” – 2007, Editura Cetatea
Doamnei, Piatra NeamŃ, scriere cu caracter
autobiografic ; „Monografia Şcolii primare
ChiriŃeni”, comuna Hangu, judeŃul NeamŃ –
2008, Editura Nona, Piatra NeamŃ.
Citind ultima sa carte ne întâlnim
cu educatoarea noastră la serbările şcolare
împreună cu elevii săi, toŃi îmbrăcaŃi în
costume naŃionale, chiar dacă acea şcoliŃă
din munŃi avea o scenă improvizată într-o
sală de clasă sau în curtea şcolii la umbra
unui cireş bătrân. Ca învăŃătoare, a predat
numai la clase simultane. Şi-a susŃinut soŃul
să poată realiza formaŃia de cor a comunei
Hangu, în repetate rânduri laureată la
festivaluri culturale. l-a învăŃat pe elevii săi
să altoiască, iar din pepiniera de acasă a
oferit copiilor altoi pe care aceştia, la rândul
lor, i-au sădit acasă. A botezat şi a cununat
în comuna Hangu şi în „łara Hangului”.
Şcoala din ChiriŃeni a existat şi prin
ardoarea fiinŃelor celor doi : Florica şi
Teoctist Galinescu.
De la Inspectoratul Şcolar NeamŃ,
în momente grele, au primit ajutor din
partea unor inspectori de mare omenie :
loan Humă, Veronica Mihăilescu (o
„Doamnă a munŃilor”), Paul Vasiliu, Mihai şi
Gheorghe Vadana şi alŃii.
Dacă ajungeai în curte sau în casă
la soŃii Florica şi Teoctist Galinescu erai
primit întotdeauna cu vorbă bună şi omenit
casei lor a fost trecut de multe personalităŃi
locale, judeŃene sau centrale, chiar şi din
străinătate. În anul 2004 şi-au serbat „Nunta
de aur”. Ei s-au iubit, s-au înŃeles, au suferit
împreună. Rămân două petale de aur în
istoria zbuciumată a hanganilor şi a „łării
Hangului”.
Acest cuplu minunat a ctitorit
„FundaŃia culturală Gavriil Galinescu” din
Hangu, „AsociaŃia de teatru folcloric din
România şi Republica Moldova”, au avut un
cuvânt de spus în comunitatea locală. Cel
mai important lucru, cea mai mare realizare
a lor este revista „łara Hangului”, publicaŃie
trimestrială. A fost ca al treilea copil al
familiei, pe care l-au îngrijit cu atenŃie.
Un bărbat devine un om destoinic
dacă are lângă el o soŃie vrednică. De la
această distinsă familie ne-au rămas :
filme, fotografii, manuscrise deosebite, o
adevărată bancă de date.
Educatoarea Florica Galinescu
face parte dintr-o altă lume, cea a
apostolilor de odinioară, când omul avea
frică de Dumnezeu, când învăŃătorul era
respectat de copii şi săteni.
Ne aplecăm în faŃa acestei
dăscăliŃe, în fata muncii ei rodnice, în faŃa
unui adevărat apostol al şcolii nemŃene.
Profesor Dorel I. Rusu
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
URCUŞ SPRE ÎNVIERE – BUCURIA ÎNVIERII
Anul bisericesc se împarte în trei
mari perioade liturgice:
– perioada Octoihului
– perioada Triodului
– perioada Penticostalului.
Între acestea, perioada Triodului
care Ńine de la Duminica Vameşului şi
Fariseului până la Sf. Paşti şi cea a
Penticostalului care Ńine de la Sf. Paşti
până la Duminica Rusaliilor,
excelează din punct de vedere liturgic.
Astfel, începem călătoria Postului
Mare, care nu este altceva decât o
pregătire sufletească pentru slăvitul
praznic al Învierii Domnului, „Un urcuş
spre Înviere”. Acum se săvârşesc toate
cele trei liturghii ale Bisericii Ortodoxe:
a Sf. Ioan Gură de Aur, a Sf. Vasile
cel Mare şi a Sf. Grigore Dialogul.
Postul propriu-zis se încheie în
Duminica Floriilor, dar mai postim încă
o săptămână, în „Săptămâna
Patimilor”, în amintirea a ceea ce a
pătimit Mântuitorul Iisus Hristos „pentru
noi şi a noastră mântuire”.
Săptămâna Patimilor este una
deosebită, căci prin intermediul
slujbelor de seară, a „Deniilor”,
călătorim împreună cu Mântuitorul din
Betania spre Ierusalim şi Golgota şi
devenim martorii Lui.
Astfel, la denia de miercuri seara
asistăm la „Cina cea de Taină”, când
Mântuitorul a instituit Taina Sfintei
Euharistii (a Împărtăşaniei), la
spălarea picioarelor ucenicilor (când
Mântuitorul ne-a învăŃat virtutea
smereniei) şi la vânzarea Domnului.
În seara de Joi, asistăm la Denia
celor douăsprezece Evanghelii, când
după Evanghelia a cincia se scoate
din Sfântul Altar şi se duce în
procesiune în mijlocul bisericii Sfânta
Cruce şi ne întristăm că Mântuitorul
pătimeşte pentru noi. Jertfa de pe
Cruce reprezintă Naşterea în chip
tainic a Bisericii Creştine.
Vineri dimineaŃă se scoate
Sfântul Aer (Sfântul Epitaf). Slujba ce
se face cu această ocazie semnifică
coborârea Mântuitorului de pe Cruce
şi pregătirea Lui pentru punerea în
mormânt. Creştinii aduc flori şi înnoiŃi
sufleteşte şi trupeşte, vin cu mare
evlavie să cinstească trupul
Mântuitorului şi trec pe sub Sfântul
Aer, rugându-se pentru mântuirea
sufletului.
Spre seară se adună din nou la
biserică la Slujba Prohodului, urmată
de procesiunea de punere în mormânt
a Mântuitorului. n.r. (Sfântul Epitaf
este purtat cu mare cinste de
credincioşi, preoŃii făcând slujba de
îngropăciune, prin înconjurul bisericii.
CeilalŃi credincioşi însoŃesc convoiul
mortuar cu lumânări aprinse în mână şi
asistă la slujbă. Se cântă „Sfinte
Dumnezeule” funebru şi „Mergi la cer”.
După terminarea procesiunii se intră din
nou în biserică, pe sub Sfântul Epitaf, iar
după încheierea slujbei oamenii pleacă
acasă cu flori sfinŃite, pe care le pun cu
mare cinste la icoane).
Dar întristarea credincioşilor se va
preface în bucurie, căci după trei zile
de stat în pântecele pământului, Iisus
va învia ca un Biruitor, dând femeilor
mironosiŃe „Bucurie” şi apostolilor
„Pace” (şi prin ei, nouă tuturor).
„Căci iată, a venit prin Cruce, bucurie la
toată lumea”; lăudăm Învierea Lui, ne
bucurăm că „din moarte la viaŃă şi de
pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu
ne-a trecut pe noi”.
De aceea, creştinii se adună în
noaptea Sfintelor Paşti şi participă la
Slujba Învierii, răspunzând chemării:
„VeniŃi de luaŃi lumină!” ca să fie părtaşi
Luminii şi Bucuriei Învierii. La sfârşitul
Slujbei, credincioşii pleacă acasă cu
„paşte”, iar părintele sfinŃeşte şi
binecuvintează bucatele tradiŃionale
pregătite de harnicele gospodine: ouăle
roşii, cozonacul, pasca, mielul.
Nota redacŃiei: A doua zi, la ora
12, se oficiază slujba numită „a doua
Înviere”. Este important de amintit
faptul că din această zi şi până la
ÎnălŃare oamenii se salută cu urarea:
– Hristos a înviat!
Şi răspunsul:
– Adevărat a înviat!
Urmează „Săptămâna Luminată”,
numită aşa în amintirea catehumenilor,
(a celor ce se pregăteau pentru
primirea botezului) care erau botezaŃi în
sâmbăta Paştelui şi la Paşti şi care
purtau toată săptămâna o cămaşă albă,
până la Duminica Tomii, simbol al
curăŃiei baptismale şi a luminării primite
prin botez.
Vineri, în săptămâna luminată,
serbăm Izvorul Tămăduirii – pe Maica
Domnului; creştinii merg la biserică să
se roage, dar şi pentru a lua Aghiazmă
– sfinŃirea apei din această zi având o
rânduială deosebită, influenŃată de
bucuria generală a învierii.
Perioada de după sfintele Paşti – a
Penticostalului – este perioada în care
Mântuitorul, prin arătări, semne şi
minuni, încredinŃează pe sfinŃii Apostoli
din vremea Lui, şi prin ei pe creştinii
noi, creştinii de astăzi, de realitatea şi
de adevărul Învierii Sale. Acest adevăr
îl recunoaştem, îl mărturisim şi prin ei,
pe noi, creştinii de astăzi, de realitatea
6
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
şi de adevărul Învierii Sale. Acest
adevăr îl recunoaştem, îl mărturisim şi
prin salutul din această perioadă :
„– Hristos a înviat!”, respectiv
„– Adevărat a înviat!”, timp de 40
de zile.
Apoi ne înălŃăm sufleteşte spre
cer, fiind martorii ÎnălŃării Sale la cer,
sărbătoare care la noi, la ChiriŃeni,
este cinstită în chip deosebit, fiind
hramul bisericii parohiale (n.r.: salutul
în această perioadă se face cu
urarea:
„– Hristos s-a înălŃat!”, respectiv
„– Adevărat s-a înălŃat!”).
Urmează Pogorârea Sfântului
Duh – ziua de naştere a Bisericii
Creştine – când Mântuitorul îşi
împlineşte promisiunea că nu ne va
lăsa orfani şi că El va fi cu noi în toate
zilele, până la sfârşitul veacurilor.
Rânduiala Bisericii şi tradiŃiile de
Paşti au fost, sunt şi avem nădejdea
că şi în viitor, vor fi păstrate cu
sfinŃenie, căci adevăratul creştin este
chemat să împlinească şi partea
Mariei – spirituală – dar şi partea
Martei – materială . dar mai presus de
toate, suntem chemaŃi să fim „martori
şi mărturisitori” ai lui Hristos şi ai
Bisericii Sale, în societatea în care
trăim, atât prin cuvânt, cât şi prin
faptă.
Dumnezeu să ne binecuvinteze
şi să ne ajute!
Eleva Cădere Mihaela, cl. a III-a,
Înv. Elena Nacu, Şc. cu clasele I – VIII,
Hangu
Lumea mea – compoziŃie în
peniŃă realizată de Miruna
Brăescu, 9 ani, la Clubul Einstein,
Bucureşti.
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

INTERVIU

I: Vă rog să vă prezentaŃi.
R: Mă numesc Daniela Balan şi am 49 de ani .

I: Unde aŃi locuit până în prezent ?

R: Am locuit în Bucureşti .

I: Ce v-a determinat să plecaŃi de la Bucureşti ?

R: Poluarea aerului, aglomeraŃia şi dorinŃa de a nu mai locui la bloc .

I: Cum vi se pare localitatea Hangu ?

R: Cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată.

I: Ce vă place cel mai mult în satul nostru?

R: Peisajele şi mai ales muntele Ceahlău pe care îl văd în fiecare zi pe fereastră.

I: Cum vi se par hanganii comparativ cu bucureştenii ?

R: Mi se par mai calmi, mai credincioşi dar şi mai curioşi.

I: ViaŃa la Ńară vă dezamăgeşte ?

R: Dimpotrivă, mă face fericită.

I: Dacă ar fi să faceŃi o nouă alegere, aŃi alege tot comuna Hangu ?

R: Întotdeauna, pentru că în nici un alt loc nu m-am simŃit mai bine ca aici .

I: Ce planuri aveŃi pentru viitor ?

R: Să mă adaptez cât mai bine la viaŃa de aici şi să mă apropii cât mai mult de Dumnezeu.

I: Vă mulŃumesc !
R: Cu multă plăcere !

Interviu realizat de Munteanu Cosmin – Bogdan

Clasa a III-A, Şcoala Hangu
Înv. Elena Nacu

7
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

MUZICA BISERICEASCĂ ÎN VIAłA COMUNITĂłII ŞI A ŞCOLII

Prof. German Felicia, Şcoala cu clasele I – VIII nr. 198, sect. 6, Bucureşti
Prof. Haldan Mihaela, Şcoala cu clasele I – VIII nr. 114 „Principesa Margareta” sect.5, Bucureşti
păstrând însă o neutralitate necesară şi găsească locul cuvenit în activităŃile
„Laudă, suflete al meu, pe Domnul
un echilibru constant şi permisiv. dintr-o şcoală. Am putea spune că
Lăuda-voi pe Domnul în viaŃa mea,
Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”
Prin muzică, comunicarea unor arta muzicii bizantine, redescoperită
(Psalmul 145) texte bisericeşti, a unor elemente de (de public) şi cercetată, pusă în
istorie a religiei, a tradiŃiei ortodoxe, se valoare (de către specialişti)
Muzica este un dar în viaŃa face mai uşor, mai ales la nivelul şcolii constituie un gen muzical distinct
oamenilor. Un limbaj care exprimă generale. între alte genuri muzicale, dar intrând
sentimentele cele mai profunde ale O colaborare a profesorului de în circuitul social cu funcŃii şi valenŃe
fiinŃei umane. Muzica, această artă muzică cu profesorul de religie sau cu educative specifice.
sublimă există în ritualul fiecărei preotul din sat, ar trebui să fie Bisericile şi şcolile au
religii. ÎnsoŃind textul rugăciunii, obligatorie şi benefică pentru atingerea particularitatea de a intra în relaŃie
muzica religioasă conturează stări valorilor de finalitate ale procesului directă cu enoriaşii şi respectiv elevii
profunde ale simŃirii spirituale. instructiv-educativ. lor, formând comunităŃi deschise, cu
Cercetările desfăşurate în De altfel, locul şcolii în viaŃa oameni care se cunosc între ei şi
Statele Unite şi în unele Ńări din culturală a comunităŃii trebuie să fie care pot forma o COMUNIUNE
Europa arată că atunci când şcolile, mult mai mare, şcoala polarizând de SPIRITUALĂ şi o COMUNITATE
familiile, biserica şi comunităŃile mai multe ori viaŃa culturală şi artistică DE FAPTE.
conlucrează ca parteneri, beneficiari a acesteia (sat, cartier, oraş). Biserica, alături de şcoală şi
sunt elevii. PersonalităŃi ale vieŃii muzicale sunt familie, prin valorile pe care le
Motivul principal pentru crearea adesea citate ca dirijori ai corului şcolar promovează, pot conduce la formarea
unor parteneriate este dorinŃa de a şi concomitent ai corului bisericesc (ex., comuniunii spirituale a unei comunităŃi.
ajuta elevii să aibă succes la şcoală Anton Pann). Degeaba povestim despre
şi mai târziu, în viaŃă. Atunci când Această „interferenŃă” a fost obiceiuri şi tradiŃii elevilor dacă nu
părinŃii, elevii şi ceilalŃi membrii ai benefică şi, dintr-un alt punct de luăm parte împreună cu ei şi oamenii
comunităŃii (indiferent de confesiune vedere, pentru că elevii care cântau în din comunitatea locală la slujbele de
şi idealuri) se consideră unii pe alŃii corul şcolii făceau parte şi din corul la biserică, la şezători, la clăci, la alte
parteneri în educaŃie, creează în jurul bisericii, în acest fel o bună parte din obiceiuri.
elevilor o comunitate de suport care timpul lor îl petreceau în incinta Cercetările ştiinŃifice au arătat
începe să funcŃioneze. Parteneriatele bisericii, aproape de spiritul şi că muzica ameliorează emoŃiile
trebuie văzute ca o componentă activitatea acesteia. negative şi este folosită ca tratament
esenŃială în organizarea şcolii şi a PersonalităŃile de referinŃă ale pentru sistemul nervos.
clasei. satului românesc tradiŃional, învăŃătorul, Muzica religioasă se compară
Alături de şcoală, care asigură profesorul şi preotul, aveau un rol cu analgezicele, ajută contra durerilor.
maxima comunicare între generaŃii, carismatic în organizarea şi Muzica religioasă conturează
familia, biserica şi comunitatea au o funcŃionarea comunităŃii în cultivarea, stări profunde ale simŃirii spirituale
deosebită valoare în formarea păstrarea şi respectarea valorilor chiar dacă eşti musulman, ortodox
personalităŃii copilului. umane. Deloc întâmplător, aceleaşi sau catolic (etc.).
Prin intermediul acestor instituŃii, personalităŃi organizau şi conduceau Fiecare elev care doreşte să
copiii pot învăŃa sa fie toleranŃi, să-şi corurile şcolare şi cele bisericeşti, interrelaŃioneze, să comunice, are
formeze propriile valori, să activităŃile artistice care polarizau viaŃa datoria de a-şi crea o imagine
recunoască, să respecte şi alte culturală a comunităŃii. corectă despre interlocutorul sau,
confesiuni care au propriile lor valori „Muzica practicată în biserica chiar dacă este de altă religie.
şi principii despre lume şi viaŃă. Răsăritului ortodox creştin este Ora de educaŃie muzicală, orele
Copilul se ghidează după anumite cunoscută sub denumirea de muzică de cor pot fi de o importanŃă
modele pentru a cunoaşte lumea din bizantină”. covârşitoare în acest sens. Elevii,
jur şi printr-un permanent dialog cu „Muzica bizantină este, în esenŃă, lucrând împreună, cântând
cei mari, învaŃă să iubească, să religioasă şi aşa a rămas până azi. împreună, ajung să iubească orice
respecte, să fie tolerant Este strâns legată de biserică, de gen de muzică, pot emite judecăŃi de
În relaŃiile şcoală – familie – oficierile religioase la care este utilizată, valoare, pot deveni fini cunoscători
biserică – comunitate, trebuie să contribuind la crearea şi întreŃinerea (un auditoriu avizat) la orice concert,
existe relaŃii de respect, de acceptare unei spiritualităŃi specifice pentru spectacol.
reciprocă, de simpatie şi de glorificarea divină. A luat fiinŃă şi s-a În viaŃa unei şcoli, comunicarea
admiraŃie, nu de suspiciune sau dezvoltat în toată splendoarea ei în spirituală se poate face foarte bine la
iritare şi provocare. cadrul bisericii creştin ortodoxe”. orele de educaŃie muzicală şi cor.
Pentru atingerea acestui obiectiv O funcŃie importantă a muzicii
este necesar de abordat un stil bizantine în viaŃa comunităŃii, fie ea ►
empatic de comunicare între părŃi ce laică sau religioasă, este cea
trebuie transpus în psihologia ARTISTICĂ. Latura artistică,
mentală a elevului astfel încât să se profesională şi educativă a cântecului
Continuare la pag. 9
producă o apropiere între părŃi, bisericesc bizantin, trebuie să-şi
8
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
MUZICA BISERICEASCĂ ÎN VIAłA COMUNITĂłII ŞI A ŞCOLII
Continuare de la pag. 8
Corul „Melodia” care activează
din anul 2000 sub îndrumarea
doamnei profesor Mihaela Haldan în
Şcoala Nr. 114 „Principesa
Margareta” sector 5 Bucureşti, are în
componenŃa sa elevi din clasele V –
VIII, iar formaŃia în coralei claselor I –
IV a Şcolii Nr. 198, sector 6,
Bucureşti dirijată de doamna profesor
Felicia German, participă elevii cu
calităŃi artistice din clasele mici.
Cu mândrie trebuie să arătăm
faptul că în aceste formaŃii corale,
de-a lungul timpului, au cântat şi
cântă copii care aparŃin unor
confesiuni diferite (musulmani,
catolici, ortodocşi). În repertoriu au
fost şi sunt incluse şi lucrări de
muzică religioasă (rugăciuni, colinde
etc.) pe care copiii le-au asimilat, le-
au înŃeles şi le-au cântat cu plăcere
în diverse locaŃii: la festivaluri de
colinde, la spectacole şcolare sau
chiar în unele biserici din Bucureşti.
Comunicarea spirituală şi trăirile
copiilor au fost minunate şi elevii vor
rămâne cu amintiri de neuitat de la
aceste concerte.
Dintre toate obiceiurile
calendaristice, cele mai răspândite şi
cele mai spectaculoase, cu originea
în credinŃe şi mituri străvechi, sunt de
bună seamă ciclurile legate de
schimbarea anului.
Repertoriul tradiŃional al
obiceiurilor româneşti, desfăşurate cu
ocazia Anului Nou, dar şi a
Crăciunului – căci peste fundalul de
credinŃe şi practici rituale, s-au
suprapus viguroase elemente
creştine, care au dublat rosturile
magice iniŃiale cu semnificaŃia
sărbătoririi naşterii pruncului Iisus –
cuprinde : colinde de copii, colinde de
ceată – sunt colinde propriu-zise,
cântece de stea, vicleimul,
pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri
cu măşti (precum Ńurca, cerbul,
brezaia), dansuri (precum căiuŃii,
căluşeii), teatrul popular etc. Cele
mai bogate, mai variate şi mai
strălucitoare din punct de vedere
artistic sunt, alături de pluguşoare,
colindele de ceată. Ele sunt cântate
individual sau în grup. Uneori
colindătorii sunt grupaŃi în cete care
cântă antifonic (pe rând câte o strofă
muzicală).
În unele zone ale Ńării,
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
colindătorii sunt acompaniaŃi complet care să aibă grijă şi de
instrumental de fluier sau cimpoi cultivarea inimii, a sentimentelor şi
(odinioară), de clarinet, taragot, de formare a caracterului. Nu mai
vioară sau acordeon, de tobe şi alte constituie o noutate faptul că cei mai
instrumente de percuŃie. buni elevi provin din rândul celor
Cu toate vicisitudinile prin care a care îndrăgesc muzica. Ea îi ajută
trecut, Biserica Ortodoxă Română a să-şi cultive sensibilitatea,
dovedit în ultimii ani că este deschisă creativitatea, perseverenŃa, simŃul
spre mijloacele de comunicare în estetic, auto-cunoaşterea şi
masă, depăşind obstacolele inerente responsabilitatea. Trebuie să se Ńină
lipsei de experienŃă în domeniu şi seama şi de observaŃia pertinentă a
poate colabora eficient cu presa şi cu lui Constantin Brâncuşi : „Despre
televiziunea. rolul muzicii religioase în viaŃa de zi
Salutăm iniŃiativa Bisericii cu zi vorbeşte şi Sfântul Niceta de
Ortodoxe Române de a înfiinŃa un Remesiana în lucrarea «Despre
post de televiziune „TRINITAS” care foloasele cântării». El spune :
aduce în casele noastre un strop de «Nimeni nu poate cânta Domnului
linişte şi bunătate şi care, prin slujbele cu inima învrăjbită de ură»”.
transmise în direct, Îl aduc pe
Dumnezeu în inima noastră.
«Totul este Dumnezeu în
împărăŃia Euterpei» (George
Călinescu)
Slăvirea lui Dumnezeu prin
cântec este o practică foarte veche în
toate bisericile creştine. Puterea
emoŃională a muzicii sporeşte
comuniunea cu Dumnezeu în timpul
rugăciunii. Prin cântec, credincioşii
aflaŃi la biserică trăiesc clipe de
frumuseŃe, de linişte şi curăŃire a
sufletului.
Alături de folclor, muzica
bisericească reprezintă temelia
culturii naŃionale. Dezvoltându-se în
paralel, de-a lungul veacurilor,
melodia populară şi cântarea
bisericească s-au influenŃat reciproc.
Ce minunat ar fi ca toŃi copiii să
înveŃe de la grădiniŃă ce învăŃăm noi
de la bunica! Ce minunat ar fi ca la
începerea lecŃiilor, dimineaŃa să
înceapă cu „TATĂL NOSTRU”,
cântat, chiar la unison! Ce minunat ar
fi ca în orice şcoală să se înfiinŃeze
un cor de elevi care să dea
răspunsurile la Sfânta Liturghie de
Duminică, la biserica din cartier!
Şcoala trebuie să asigure
cunoaşterea marilor valori ale
umanităŃii şi să bareze calea
kitschului şi a subculturii. Elevii
trebuie pregătiŃi în şcoală şi pentru a
deveni oaspeŃii sălilor de concert, de Corul „MELODIA” al Şcolii nr.114.
operă, de teatru sau de balet, dar şi a „Principesa Margareta”, sector5,
bisericilor păstrătoare a valorilor Bucureşti
tradiŃionale. Dirijor, prof. Mihaela Haldan
Spiru Haret pleda la începutul
secolului trecut pentru un învăŃământ
9
 FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
DIN CREAłIILE COPIILOR
PISICUłA MEA
Gina, pisicuŃa mea,
Când vede pe cineva
Fuge iute speriată
Parcă ar fi alergată
Pe mama nu o iubeşte
Fiindcă ea o cicăleşte.
Iar când o izgoneşte,
Ea la mine se opreşte.
Când vede un fluture,
Privirea i-e tulbure
Cu lăbuŃa îl loveşte
Şi pe mine mă uimeşte.
Eleva Guran Sandra-Ana-Maria,
Clasa I B, Şcoala nr. 198,
Sector 6, Bucureşti,
ÎnvăŃător, prof. Felicia German
VARA
Ha, ha, ha,
A venit şi vacanŃa!
Noi ne vom juca,
Dar vom şi-nvăŃa:
Pe asfalt vom scrie
cuvinte – o mie.
Multe socoteli
cu cifre amestecate
vom face!
Eleva NICULAE CRISTINA
CLASA I B ŞCOALA NR 198
BUCUREŞTI – SECTOR 6
PROF. FELICIA GERMAN
Elev Cojocaru Andreea, , Cl. a II-a,
Şcoala cu clasele I – VIII
Hangu, Jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Dumitrina Caia
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
PRIMĂVARĂ DE MAI VARA
Iarba a-nceput să crească,
Narcisa să înflorească,
Bujorul să-mbobocească
Laleaua să se mândrească.
Cucul a-nceput să cânte,
Pupăza să ne încânte;
Iar mirosul de mălin
Ne dă nouă blând alin.
Eleva Cădere Maria – Elisabeta,
sat ChiriŃeni, Clasa a III-a,
Şcoala cu clasele I – VIII
Hangu, Jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena
Vara a sosit,
Şi tu ai zâmbit.
Soarele străluceşte,
Parcă ne zâmbeşte!
Eleva Iacob Luana-Gabriela
Elev Amariei Florin, , Cl. a II-a, Clasa I B, Şcoala nr. 198,
Şcoala cu clasele I – VIII Sector 6, Bucureşti,
Hangu, Jud. NeamŃ ÎnvăŃător, prof. Felicia German
ÎnvăŃător: Dumitrina Caia
Poezii scrise de Maria RăduŃă – Petrescu
Clasa I B, Şcoala nr. 198, sector 6, Bucureşti,
ÎnvăŃător, profesor Felicia German
MAGIA PONEIULUI Într-o zi de toamnă, la joacă
Toamna a venit,
Intră-n casă la Azor Frunzele ca un covor s-au
Un ponei mic şi uşor. aşternut,
Cu boticulI maroniu Din multe culori frumoase:
Şi cu părul auriu. Galbene, roşii, maro, portocalii,
Floricele argintii In forme drăguŃe.
Sunt pe aripi rozalii. Copiii mari şi mititei,
Are- un corn vrăjit, Din frunze au făcut
frumos, O casă ca o căpiŃă.
Cu magie pentru toŃi. Apoi ei au fugit,
Şi copite mititele, Pe căpiŃă au sărit,
Să alerge mult cu ele. Frunzele s-au ridicat
Ca un nor colorat.
Norul jos s-a aşternut
Şi copiii toŃi au râs!
10
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
DIN CREAłIILE COPIILOR
VARA
Vară, vară, ai venit,
Cu roade bune ai sosit;
Cu raze calde, luminate
Îndelung aşteptate.
Albine şi albinuŃe
Zboară colo-n poieniŃe
Peste flori frumoase, mari:
Uite colo şi bondari!
Dar iată şi o fetiŃă
Gingaşă, ca o garofiŃă
Frumoasă şi cu fundiŃă
Prinsă-n păr ca o codiŃă.
Aleargă toată vara aşa,
Toată ziulica ce era
După un fluture şi o furnică
Cât este ea de mititică.
Câtă mişcare este sub soare!
Copiii se joacă cu multă
ardoare
Zboară şi fluturii prin poiană
De dimineaŃă până-n seară!
Eleva Văcaru Isabela-Maria
Clasa I B, Şcoala nr. 198,
Sector 6, Bucureşti,
Înv. prof. Felicia German
Eleva Cădere Mihaela,
sat ChiriŃeni, Clasa a III-a,
Şcoala cu clasele I – VIII
Hangu, Jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena
CRIZA DE LA 16 ANI
Munteanu Cosmina-Oana, clasa a X-a E
Colegiul NaŃional „Petru Rareş”, Piatra NeamŃ
Un subiect des întâlnit în ultimul
timp, criza, umple canalele TV şi produce
cele mai multe probleme populaŃiei, şi
totodată dă tema acestui articol. Nu, nu vă
speriaŃi. Nu e intenŃia mea să vă vorbesc
despre economie, dar vreau să readuc în
discuŃie o chestiune care ar trebui să ne
preocupe măcar tot atât ca situaŃia
financiară. Mă refer la criza emoŃională,
pentru că mai mult decât banii, emoŃiile ne
controlează viaŃa.
Literatura cunoaşte multe
capodopere care au oferit o poartă spre
cunoaşterea psihicului uman. MulŃi
cercetători, bazându-se pe astfel de opere, şi
completându-le cu date experimentale şi cu
experienŃa proprie, şi-au dedicat numeroşi
ani din viaŃă acestui sistem ce-l reprezintă
criza de personalitate. Desigur că o dată cu
apariŃia şi dezvoltarea mediei, subiectul a
pătruns şi în această industrie. Persoane mai
mult sau mai puŃin competente explică şi
oferă soluŃii la ceea ce se numeşte « criza de
la 30, 40, 60 de ani », dar nimeni nu acordă
prea mare însemnătate « crizei de la 16
ani ». E adevărat că mulŃi au sprijinit
adolescenŃa, promovând-o ca pe « perioadă a
vieŃii fiecărei persoane umane (cu toate că e
cea mai vibrantă etapă a existenŃei), cuprinsă
între vârsta pubertăŃii şi cea adultă (de parcă
trecerea se face peste noapte), în care
organismul trece printr-o maturizare treptată
a funcŃiilor fizice şi psihice (şi iar se uită
efortul, problemele şi emoŃiile ce au stăpânit
maturizarea) ».
Tot ce trăieşte un om e mult mai
intens acum, în jurul vârstei de 16 ani,
pentru că sunt printre primele experienŃe
conştientizate: iubirea, răzvrătirile,
curiozităŃile, performanŃele, temerile,
ambiŃiile, suferinŃele, capriciile … iubire, teamă, răzbunare, ambiŃie,
« AdulŃii » par a fi uitat toate acestea şi
consideră că atâta timp cât ni se oferă nişte
servicii, noi ar trebui să fim fericiŃi şi să
aderăm cât mai repede la « lumea » lor.
Încep a uita nonconformismul, naivitatea şi
dorinŃa de afirmare ce cu siguranŃă că le-a
măcinat şi lor sufletul de adolescent. Şi uită
acestea pentru că la timpul lor nu şi-au clădit
o structură destul de rezistentă încât să
suporte toate durerile, grijile, suferinŃele şi
visele ce se vor spulbera.
Cât de uşoară pare viaŃa unui
adolescent ! Sunt sigură că aşa ar spune un
adult. Zilele în care totul se năruie în jurul
11
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
tău, când sleit de puteri îŃi aştepŃi
cuminte eşecul, când în al
doisprezecelea ceas afli soluŃia tuturor
problemelor şi începi din nou să visezi
… toate lucrurile cotidiene nouă,
adulŃilor le par a fi istorie.
Câte probleme se ridică acasă,
la şcoală sau în spatele blocului! PărinŃii
nu încetează a se preocupa de viaŃa ta,
unde pleci, cu cine şi când te întorci. Uşi
trântite şi reproşuri că banii de buzunar
nu-Ńi mai ajung, că abia aştepŃi să te
muŃi … şi alte câteva mii, tot de genul
acesta. La şcoală se găseşte un profesor
care să-Ńi spună că nu-i place freza,
stilul vestimentar, notele, absenŃele tale
… şi multe alte detalii care la vârsta asta
declanşează adevărate crize. Dar şi
printre prieteni se amestecă bârfa,
secretele, minciunile şi relaŃiile…
Descoperi peste noapte că prietenii
apropiaŃi te discută, au secrete şi îŃi
îndrugă o serie de minciuni ca să le
păstreze secrete, găseşti la altcineva, şi
câte alte scenarii nu mai sunt în vieŃile
tuturor celor câteva sute de mii de
adolescenŃi din lume.
Însă aceste scenarii par atât de
dramatice la vârsta asta, încât unele
degenerează. Şi dacă tot am amintit
problemele ce ne macină sufletul, de ce
nu aş sugera şi câteva dintre momentele
ce par înălŃătoare ? Un salut, o floare, un
sărut, o întâlnire, o declaraŃie, un surâs,
o apreciere din partea profesorului ce te-
a terorizat un semestru întreg, mândria
de pe chipul părinŃilor, un gest drăguŃ de
la fratele tău…
În fiecare zi te încearcă
sentimente contradictorii de linişte,
dorinŃă, refuz şi supărare. Fac parte din
viaŃa de adolescent. E perioada când
cunoşti aproape toate sentimentele ce te-
ar putea vreodată încerca, când treci în
revistă toate posibilităŃile ce viitorul Ńi
le-ar putea rezerva, aşa că orice s-ar
întâmpla eşti pregătit să înfrunŃi situaŃia.
Toate acestea sunt lucruri pe care adulŃii
le trec cu vederea, dar care constituie
clipele esenŃiale din fiecare zi a noastră,
a celor aflaŃi in criza de la 16 ani. Şi prin
asta să nu se înŃeleagă doar 16 ani,
pentru că fiecare are ritmul lui, ci criza
anilor de liceu …
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

PAGINA VERDE
ÎNVIEREA NATURII
A sosit un parfum de flori colorate. Venea ca valurile line la mal. Am auzit
imnul păsărelelor. Prin el îmi transmiteau că legenda din poveşti a venit.
Soarele de aur mă mângâia cu raze călduŃe, iar norii de argint s-au risipit. Natura
s-a trezit la viaŃă.
Ghioceii acompaniau greierii şi necuvântătoarele. Mieii zburdau pe
câmpia înflorită.
În acea seară furnicile hărnicuŃe şi albinuŃele dulci ca mierea au dat o
petrecere la care au venit toate vieŃuitoarele pădurii.
Trebuie să observi natura, ca să fie bogăŃia ta!

Eleva Prună Cristina, cl. a III-a

Şcoala cu clasele I-VIII Hangu,
înv. Nacu Elena

O rază de soare
Mă gândesc adeseori: oare cum de soarele răsare în această taină mare şi ne mângâie
cu raze sclipitoare? Cum de florile răsar fără nici o îngrijire de mână omenească?
Eu cred că apar primele raze de soare de care natura nu se poate despărŃi.
Aşa mă gândeam eu, până când mi-am dat seama că de la căldura soarelui au început
să răsară florile, să vină păsărelele din Ńări de soare pline şi copacii să înmugurească iar. De
la muguri se vor face flori şi apoi se vor face fructe zemoase şi gustoase, numai bune de
mâncat.
Aşa s-a şi trezit natura la viaŃă, dar cred că şi urşii somnoroşi s-au trezit după un
somn lung de iarnă.
Aşa mi-am dat seama că o rază de soare cât de mică ar fi ea, trezeşte o lume întreagă.
O rază de soare e o rază de lumină, o rază de căldură şi totodată o rază de speranŃă.

POPA TUDOR EMILIAN,

elev în clasa a III a, Şc. cu cl. I-VIII Hangu
înv. ELENA NACU

Eleva Botă Andreea-Ştefania, Cădere Maria – Elisabeta, Cl. a III-a Eleva Hârjanu Cristina - Daniela
Cl. a II-a, Şc. cu clasele I – VIII Şcoala cu clasele I – VIII Clasa a III-a B, Şcoala cu clasele
Comuna Hangu, jud. NeamŃ, Comuna Hangu, jud. NeamŃ I – VIII nr. 198 Bucureşti, sect. 6
Înv. Dumitrina Caia ÎnvăŃător: Nacu Elena Înv. prof. Trandafir Milica

12
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

PAGINA VERDE
LACUL IZVORUL MUNTELUI
Lacul Izvorul Muntelui este un lac de acumulare format ca urmare a construirii barajului
hidroenergetic cu acelaşi nume. I se mai spune şi Lacul Bicaz. Acesta s-a ,,născut” la 1 iulie 1960.
Pentru realizarea construcŃiei au trebuit strămutate 13 sate. Au fost strămutaŃi 18000 de locuitori din
2300 gospodării. Lungimea medie a lacului este de 35 km, adâncimea maximă la baraj de 97 m.
Barajul Izvorul Muntelui este cel mai mare baraj ca greutate din interiorul României.
ÎnălŃimea şi baza barajului are 127 m.
Din portul amenajat în vecinătatea barajului se pot închiria bărci, hidro-biciclete. Pentru
turişti se fac plimbări cu vaporaşul putând admira priveliştea deosebită din împrejurimi. Cazarea
este posibilă la motel sau la cabană.
Comuna Hangu este situată la poalele MunŃilor Stânişoarei, pe malul nord-estic al lacului,
formându-se prin dispariŃia totală sau parŃială a unor sate atât din BuhalniŃa cât şi din Hangu în
1968. Printr-o nouă lege de organizare administrativă, comuna Hangu este alcătuită din satele:
Rugineşti, BuhalniŃa, Grazăveşti, Hangu, ChiriŃeni, Boboteni, Audia.
Lacul Bicaz este un lac deosebit ce ascunde în adâncurile lui variate specii de peşti, dar şi
legende istorice.
Vă invităm la o croazieră pe lac pentru a vă convinge de frumuseŃile acestor locuri!
PRUNĂ CRISTIANA – ANA – M ARIA
Elevă în cl. a III a, Şc cu cl I-VIII Hangu,
înv. ELENA NACU)

Eleva Tilă Elisa – Estera
Clasa I B, Şcoala cu clasele
I – VIII nr. 198 B
Înv. prof. Felicia German
Elevul Bîclea Mihai – Alexandru
Clasa I B, Şcoala cu clasele
I – VIII nr. 198 Buc., sect. 6
Înv. prof. Felicia German
Eleva NiŃă Maria - Elena
Clasa I B, Şcoala cu clasele
clasele
I – VIII nr. 198 Buc., sect. 6
Înv. prof. Felicia German

GEMENII
În această primăvară au venit pe lume doi gemeni sănătoşi în familia
Nelu şi LuminiŃa Adumitresei. Este vorba de cei doi viŃeluşi care le-au umplut
inima de bucuria împlinirii. Primele zile ale venirii lor pe lume au fost
precedate de o grijă şi o atenŃie sporită faŃă de aceste noi vieŃi, de asigurare
a unor condiŃii speciale atât pentru ei cât şi pentru vaca – mamă.
La momentul relatării acestor evenimente, pot spune că acest
eveniment fericit a fost un semn de prevestire a unei bucurii şi mai mari care
s-a revărsat peste această familie, şi anume, faptul că fiul lor Cătălin,
absolvent al clasei a VIII-a al Şcolii cu clasele I-VIII Hangu, a fost admis la
Seminarul de la Târgu NeamŃ. Îi urăm multă «baftă» pe drumul atât de
anevoios, dar plin de satisfacŃii pe care a păşit.
RedacŃia revistei urează acestei familii de credincioşi multă
sănătate şi ajutor de la Bunul Dumnezeu.
A consemnat, prof. Felicia German

13
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

A FOST ODATĂ
Înv. Elena Nacu, Şc. Hangu, Jud. NeamŃ

Pe tot acest Ńinut minunat în care m-am născut am copilărit şi locuiesc, BistriŃa sau
,,GhistriŃa” cum îi spuneau vechii locuitori, era stăpânul, podoaba, viaŃa şi mişcarea. În Ńară nu mai era
un râu ca dânsa. Multe se Ńineau şi veneau de la dânsa. Era considerată împărăteasa văii fără pereche. În
verile secetoase înainta măreŃ sub straja munŃilor, în clipele ei de mânie răsfira un pat lat de prund.
Ferăstraiele ea le mişca, plutele, impulsul ei aşteptau. Tot în ea căutau ciutele la ceasuri adânci şi acute
de noapte, băutura lor, în ea se răcoreau în zbor rândunelele, sătencele voinice îşi culegeau apa în
pumni; în ea zburdau într-un cuget curat ca apa însăşi copiii şi copilele, flăcăii şi fetele satului.
Toate acestea până într-o zi când s-a hotărât construirea barajului hidroenergetic de la Bicaz,
stăvilar în calea BistriŃei.
Ce putea face aceasta împărăteasă fără pereche decât să dea naştere celui mai mare lac
artificial amenajat pe râurile interioare din România. Din acest lac ,,Lacul Bicaz” sau ,,Lacul Izvoru-
Muntelui” se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, pusă în funcŃiune la 1 iulie 1960 în
prezenŃa lui Dimitrie Leonida. SuprafaŃa lacului variază în funcŃie de regimul de exploatare. Perimetrul
mediu al lacului este de aproximativ 71 km.
Anii au trecut, iar noi, copiii zglobii de altădată am devenit elevi la licee, şcoli profesionale şi
de meserii. Mijloacele de transport rutiere erau rare, iar noi ne deplasăm până la Bicaz , în port, cu
vaporul. Mergeam pe o cărăruie pe marginea lacul liniştit şi încă adormit dis-de-dimineaŃă spre ChiriŃeni
unde aşteptăm vaporul ce venea de la Ceahlău. Urcam cu mare atenŃie, ne găseam locuri preferate pentru
a ne minuna de spectacolul ce avea să urmeze. MunŃii, brazii, stejarii îşi oglindeau chipul străvechi în
oglinda fermecătoare a lacului. Jucăuşi ,peştii mai dădeau târcoale în jurul vasului. Era o imagine de
basm.
Acum oglinda împărătesei s-a spart. Am spart-o noi cu nepăsarea, neglijenŃa sau poate
nepriceperea de a păstra sănătatea naturii, sănătatea noastră. În urma unor ploi, oglinda lacului se umple
de pet-uri, deşeuri de la gatere, mizerii de tot felul. Ne întrebăm: Cu ce a greşit biata BistriŃa străveche?
Unde-i veselia ei de altădată? Dar cum speranŃa moare ultima, sperăm ca în urma unor activităŃi
ecologice, să reparăm oglinda împărătesei şi să ne bucurăm de mijloacele de agrement oferite în port în
fiecare vară: plimbări cu vaporaşul, închirieri de hidrobiciclete, organizarea unor concursuri .

Eleva Irimia Roxana, Eleva Bontaş Maria, Cl. a II-a Eleva Badea Emilia
Cl. a II-a, Şc. cu clasele I – VIII Şcoala cu clasele I – VIII Clasa I B, Şcoala cu clasele
Comuna Hangu, jud. NeamŃ, Comuna Hangu, jud. NeamŃ I – VIII nr. 198 Bucureşti, sect. 6
Înv. Dumitrina Caia ÎnvăŃător: Dumitrina Caia Înv. prof. Felicia German

14
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XV, Nr. 52

„UNDE NI-I MOLDOVA ….. ??? ”

Prin anii 1980 – 1990 am avut câteva ocazii să – mi petrec o parte din concediile de odihnă mergând în excursii
în diverse Ńări ale fostei Uniuni Sovietice. Drumul trecea prin Chişinău. Am fost impresionată de faptul că pe timpul
staŃionării trenului în această gară, privind pe geam, vedeam de fiecare dată oameni în vârstă care îşi duceau batista
la ochi ştergându-şi pe furiş lacrimile care le şiroiau tăcut pe obraz. Mă întrebam de ce se întâmpla aşa. Din trenul în
care mă aflam nu coborau rude sau prieteni pe care să-i întâmpine şi care să le provoace asemenea emoŃii. Erau în
aşteptarea altui tren care să-i ducă în diverse localităŃi ale Basarabiei, pământ românesc înstrăinat şi rupt de Ńara
mamă. Am înŃeles lacrimile lor, ale celor mai în vârstă, atunci când, înainte de a pleca într-o astfel de excursie, un
prieten deosebit al familiei mele, distinsul doctor Vasile Boguş, care a văzut lumina zilei în Basarabia, la Soroca, m-a
rugat cu glasul plin de emoŃie şi lacrimi reŃinute în ochi şi în suflet : „doamna Teia, când veŃi trece Prutul să vă
gândiŃi la mine”.
Atunci am înŃeles că lacrimile celor care plângeau în gară la Chişinău erau lacrmile basarabenilor care ştiau că
sunt români şi care n-au încetat să poarte în suflet Ńara – mamă de care istoria i-a forŃat să se separe. Tot atunci
mi-am adus aminte de faptul că întro zi, pe când eram elevă la şcoala primară, domnul învăŃător ne-a dat ca temă să
desenăm harta României. Acasă, am început să desenez, iar în timp ce mâna mea contura Prutul, tatăl meu mi-a
spus : „ Ńine minte că şi dincolo de Prut, în Basarabia şi Bucovina este tot pământ românesc.”
De atunci a trecut mult timp ….. Fostul lagăr socialist s-a destrămat. Rând pe rând diverse regiuni şi-au obŃinut
autonomia. Au aparut Ńări noi care şi-au dobândit libertatea şi independenŃa. A căzut şi zidul Berlinului, care pe
nedrept îi obliga pe nemŃi să trăiască în două state germane. Ei au găsit puterea să se unească, şi astăzi în lume
există un singur stat german.
Dar noi românii ? …. Mă întreb de ce oare şi astăzi Prutul continuă să ne despartă în loc să ne unească ? De ce
oare ?......
De peste douazeci de ani sunt membră a corului „Christiana” şi, împreună cu colegii mei, cântăm în Biserica de la
Turn, ridicată acum mai bine de o jumătate de mileniu de către Ştefan cel Mare, de la a cărui canonizare se împlinesc
anul acesta 17 ani. Sunt sigură că şi astăzi spiritul celui care timp de 47 de ani, „cu crucea şi cu paloşul în mână” a
apărat hotarele Ńării al cărei temei l-a pus – după cum ne spune Dimitrie Iov în poezia sa „Voroava” – ne veghează,
dar ne întreabă şi ne mustră „Urmaşii mei, au unde ni-i Moldova ?”. Ce am putea răspunde ?.....
Ar fi bine şi trebuie să facem în aşa fel ca Prutul să nu ne mai despartă, să putem merge la Orhei fără
paşaport, să Ńinem Ńara întreagă, pentru ca toŃi cei care s-au jertfit în luptele pentru întregirea neamului la estul şi la
vestul Ńării, la nord şi la sud să-şi afle liniştea, pentru ca şi noi să ne găsim liniştea ştiind că le lăsăm urmaşilor Ńara
întreagă, aşa cum a fost, şi pentru ca marele Voievod să nu ne mai certe ca în ultima strofă din poezia poetului
Dimitrie Iov :
„Urmaşii mei ! De nu sunteŃi voi vrednici
Voi deştepta pe Tăutu, pe Dima,
Pe Micotă, pe Brendur, pe Moghilă
Pe toŃi acei ce – avură – n vremuri rost……
Şi pe ruşinea noastră, a tuturora
Voi întregi cu ei Moldova, cum a fost."
Piatra NeamŃ , iunie 2010 – Filoteia Iordache

Eleva Bălan Ana - Maria

Clasa a IV-a, Şcoala cu clasele
VIII Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ISTEłEL – este numele sugestiv al I –Îndr. Prof. Munteanu Ştefania Carmen
revistei claselor I – IV al Şcolii nr. 198
din Bucureşti, sector 6, coordonată şi
tehnoredactată de distinsa mea colegă,
doamna învăŃătoare Cornelia Kadar.
Revista cuprinde texte narrative,
descrieri şi versuri ale elevilor, ghicitori,
proverbe şi glume. Nu lipsesc nici
compoziŃiile plastice ale elevilor
talentaŃi. Revista este presărată cu
nenumărate articole pentru cei isteŃi,
rubrici pentru curiozităŃi sau pentru
mâini îndemânatice, rebusuri,
integrame şi jocuri de perspicacitate.
În anul 2009 revista a fost premiată
pentru aspect şi originalitate, în cadrul
concursului de reviste şcolare,
Felicitări coordonatorilor şi
colaboratorilor şi baftă pe mai departe.
A consemnat, prof. Felicia German
15
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”
UN DESTIN ÎMPLINIT
Profesorul Constatin Cojocaru – łuiac, de la plutaş pe BistriŃa, la diplomat în Ambasada României din Paris
BistriŃa , cea cu ape învolburate, adună în
drumul ei poveşti de viaŃă şi îşi împleteşte
valurile cu destinele oamenilor, iar una dintre
poveştile ei ne vorbeşte despre domnul profesor
Constantin Cojocaru – łuiac.
Domnul profesor s-a născut în satul Lunca ,
unde şi-a petrecut copilăria. Bunicul lui dinspre
mamă, Arsinte şi fratele lui, Antip, cu toŃi copiii
şi nepoŃii lor, au fost plutaşi renumiŃi din
cunoscuta familie Cârjă, care a dat şi numele
satului în care locuiau – Pârâul Cârjei. Ca mulŃi
alŃi tineri din zonă, domnul profesor a fost atras
de această meserie şi a practicat-o timp de mai
mulŃi ani. Dar istoria evenimentelor din Ńara
noastră, a schimbat viitorul acestei meserii. În anul
1950 a început construcŃia barajului hidrocentralei
de la Bicaz, construcŃie ce a fost terminata în
anul 1960. Ca urmare, plutăritul a început să se
reducă, iar transportul auto a început să se impună
din ce în ce mai mult. Plutaşii au înŃeles că
meseria lor nu mai are nici o perspectivă, mulŃi
dintre ei orientându-se spre industria forestieră,
minieră , de materiale de construcŃii şi altele.
Evenimentul care avea să–i schimbe şi să-i
marcheze un nou drum în viaŃă, a fost înfiinŃarea
Liceului din Borca , ale cărui cursuri le-a urmat şi
pe care l-a absolvit în anul 1957. Fiind pasionat
de istorie, urmează cursurile FacultăŃii de Istorie –
Filozofie din Iaşi, iar la terminarea studiilor este
repartizat ca asistent universitar la catedra de
ştiinŃe sociale a UniversităŃii de Medicină din
Târgu Mureş. Urmează apoi un curs de 2 ani de
studii postuniversitare de relaŃii internaŃionale.
16
łara Hangului Anul XV, Nr. 52
Ing, Filoteia Iordache Piatra NeamŃ, 10.06.2010
După absolvirea cursului postuniversitar, a fost
angajat în corpul de funcŃionari superiori ai
M.A.E. , iar în perioada 1971 – 1978 a lucrat în
Ambasada României din Paris. După revenirea în
Ńară, a avut o activitate bogată şi frumoasă în
domeniul turismului.
În tot acest timp însă nu a abandonat
definitiv plutăritul. În majoritatea vacanŃelor de vară
din timpul liceului, plutăritul revenea în viaŃa lui,
el făcând parte din echipa fulger de pe Neagra
Broşteni.
Ca şi prima dragoste, plutăritul a rămas
în amintirea domnului profesor la fel de vie ca
şi în anii tinereŃii. Şi pentru ca generaŃiile viitoare
să cunoască o parte a vieŃii din zona văii
BistriŃei, după retragerea din activitate, la îndemnul
mai multor prieteni, domnul profesor Constantin
Cojocaru łuiac a scris o carte minunată şi foarte
bine documentată despre o meserie azi dispărută.
Cartea se intitulează „Plutăritul pe BistriŃa
Incursiune în istorie” şi a fost lansată sâmbătă 29
mai 2010 la Piatra NeamŃ în cardul festivalului de
artă populară „Lada cu zestre”. La această
manifestre au participat cu bucurie şi mândrie şi
plutaşi de pe valea BistriŃei, profesori şi colegi ai
domnului profesor
Constantin Cojocaru – Tuiac. Constituind un
omagiu adus acestei meserii dispărute precum şi
tuturor celor care au practicat-o cu vrednicie, cu
dragoste şi măiestrie, cartea se adresează celor
interesaŃi de evoluŃia şi modul de viaŃă al
plutaşilor precum şi tuturor iubitorilor meleagurilor
Văii BistriŃei.