Slova creştină
BIOGRAFII SFINTE
În această lună, în ziua întâi,
pomenirea sfintei Cuvioase Isidora,
În mănăstirea de fecioare a Tabeni-
sioţilor, ce se află în Tabeida, a trăit o fecioară cu
numele Isidora, care pentru Dumnezeu se
prefăcea că este nebună ca şi cum ar fi fost
îndrăcită. Pentru acest lucru toate surorile din
mănăstire o defăimau şi nu voiau să se
întâlnească cu dânsa nici măcar la masă.
Cuvioasa răbda toate aceste defăimări, ştiind că
Hristos Dumnezeu îi va răsplăti cu daruri
nepământeşti. Slujea întotdeauna la bucătărie şi
la celelalte ascultări din mănăstire şi de foarte
multe ori nu se odihnea decât numai o singură
oră pe noapte, iar ori de câte ori făcea vreo faptă
bună tăinuia aceasta de surorile şi vieţuitorii
din mănăstire. Uneori se făcea că este îndrăcită
pentru a se feri de lauda surorilor împlinind
astfel cuvintele Sfintei Scripturi: „Dacă se pare
cuiva că este înţelept între voi, în veacul acesta,
nebun să se facă, ca să fie înţelept”.
Obştea mănăstirii număra trei sute de
călugăriţe, toate după rânduiala mănăstirii
purtau pe cap scufie, însă Isidora cu o cârpă
urâtă îşi acoperea capul său. Nu stătea
niciodată la masă ci mânca din fărâmiturile care
rămâneau de la ceilalţi şi întotdeauna nu
necăjea pe nimeni, făcând ascultare fără să
cârtească.
Viaţa aspră a Cuvioasei Isidora s-a
descoperit unui bărbat sfânt şi anume
cuviosului Părinte Pitirun, care petrecea în
pustia ce se numea Porfinit. Îngerul Domnului i
s-a arătat şi l-a mustrat pentru că el se credea un
mare trăitor în lumea aceasta, îndemnându-l să
se ducă la acea mănăstire unde va afla o femeie
mult mai evlavioasă decât el.
Ajungând la mănăstirea de călugăriţe,
cuviosul Pitirun a cerut ca să-i fie înfăţişate
toate călugăriţele pentru a o vedea pe Cuvioasa
3
Isidora. Obştea fiind adunată el a spus că mai moaşte. Preotul i-a anunţat pe ierarhii din
lipseşte o singură persoană pe care îngerul i-a acele ţinuturi, care, aflând de dorinţa
descoperit-o. Surorile i-au spus că mai este Sfântului, în grabă au pregătit trei corăbii care
doar una singură care slujeşte la bucătărie dar să meargă la Mira. Ajungând în Antiohia s-au
care este îndrăcită. Cuviosul a poruncit ca să o întâlnit cu nişte negustori veneţieni care le-au
aducă fie şi chiar cu forţa. Venind în faţa povestit că şi ei doresc să aducă moaştele în
bătrânului părinte, acesta a căzut cu faţa la ţinuturile lor natale. Cei din Bari auzind, au
pământ cerând binecuvântare de la Cuvioasa călătorit mai repede decât acei negustori
Isidora, însă, aceasta a căzut în genunchi veneţieni şi au ajuns în Mira. Acolo, mergând
spunând că ea are trebuinţă să fie la biserica din acel loc au găsit patru călugări
binecuvântată de el. Toată obştea mănăstirii s- care stăteau lângă sfintele moaşte. Scoţând de
a minunat de smerenia cuvioasei, cerându-şi sub o lespede de piatră moaştele Sfântului
iertare pentru răutăţile pricinuite. Nicolae din care ieşea un miros plăcut, cu
Cuvioasa Isidora, după plecarea multă evlavie le-au dus în Bari, poporul
stareţului s-a retras în pustie în locuri neştiute bucurându-se de acest mare dar primit de la
de nimeni, slăvind pe Dumnezeu până la Dumnezeu.
mutarea ei la ceruri unde şi-a primit răsplata Cinstitele moaşte au fost aşezate în
pentru toate ostenelile din viaţa pământească. biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul,
unde au săvârşit nenumărate minuni. După
În această lună, în ziua a noua, trei ani de la această aducere a sfintelor moaşte
pomenirea mutării moaştelor din Mira la Bari, poporul a ridicat o biserică
sfântului Nicolae de la Mira la Bari, impunătoare din piatră, făcând şi o raclă din
argint au aşezat acolo moaştele şi de atunci în
în anul 1087, când regiunea Mira
fiecare an în întreaga creştinătate se face
Lichiei a căzut în mâinile turcilor. pomenirea acestei mutări ca semn de
mulţumire adusă Sfântului ierarh Nicolae
Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul făcătorul de minuni pentru toate minunile şi
secolului al III- lea şi începutul secolului al IV- binefacerile săvârşite de dânsul.
lea. Având o viaţă aleasă, a fost ales arhiereu Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul
participând la Sinodul I de la Niceea (325). marinarilor dar şi a tuturor celor care se află în
Pentru că îl propovăduia pe Hristos cu multă nevoi şi aleargă către al său ajutor.
tărie a fost aruncat în închisoare alături şi de
alţi creştini fiind eliberat în timpul împăratului Pr. Ionuţ ALUNGULESEI
Constantin cel Mare. S-a dus
în localitatea Mira săvârşind
multe minuni. La 9 mai 1087
moaştele sfântului Nicolae
au fost mutate din Mira la
Bari, în sudul Italiei pentru că
exista riscul ca aceste sfinte
moaşte să fie luate de
musulmani.
În timpul împăratului
Alexie (1081-1118) a avut loc
o năvălire a musulmanilor ce
a cuprins nenumărate oraşe
şi sate incluzând şi cetatea
Mira, unde se aflau şi
moaştele Sfântului Nicolae.
Toate acestea s-au întâmplat
din voia lui Dumnezeu
pentru ca aceste sfinte
moaşte să nu rămână
necunoscute de toată lumea
şi pe de altă parte ca şi întreg
Apusul să se bucure de
binefacerile care izvorăsc din
ele.
Unui preot cucernic i
s-a arătat Sfântul Nicolae
spunându-i ca să ia pe întreg
poporul şi să aducă din
cetatea pustiită Mira, în
cetatea Bari, cinstitele sale