BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Nicolai
COSTENCO
ELEGII P{G~NE

LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478.9) – 1
C 77

Selec\ie: Costache Costenco, Vasile Malane\chi

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975–74–107–X © LITERA, 1998

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

De ce Elegii p[g`ne? se va ]ntreba, poate, cititorul mai pu\in avizat.

Imprimat ]n prim[vara anului 1940 =i urm`nd s[ apar[ sub auspiciile
editurii proprii a proasp[t ]nfiin\atei Societ[\i a Scriitorilor din Basarabia,
volumul de poezii =i poeme cu acest titlu — Elegii p[g`ne — al lui Nicolai
Costenco, volum ce con\inea c`teva cicluri de versuri originale =i o serie de
traduceri din lirica universal[, urma s[ marcheze faza de maturitate deplin[
=i de afirmare plenar[ a unui poet de real talent =i s[ ]ncheie, totodat[, o
faz[ important[ din activitatea unuia dintre cei mai fecunzi scriitori basa-
rabeni din perioada respectiv[. N-a fost, ]ns[, s[ se ]nt`mple astfel. A
venit ziua n[prasnic[, ]n care s-a mers cu =enile de tanc peste file de carte =i,
deopotriv[, a fost agresat[ bestial fiin\a uman[. Cartea n-a avut parte de
via\[, de acea tainic[ lucrare ]n =i ]ntru cuv`nt, =i nici autorului nu i s-a
]ng[duit s[ se bucure de fructul — oprit — al pl[smuirilor sale. Placheta,
va men\iona, cu am[r[ciune, ]ntr-o scrisoare de mai t`rziu, poetul, „nici nu
a ie=it de la tipografie, deoarece au venit eliberatorii no=tri“.
E adev[rat c[ Nicolai Costenco nu era, la 28 iunie 1940, la prima sa
carte. }n 1937, scosese de sub tipar, ]ntr-un tiraj de 300 de exemplare,
placheta — 22 de poeme ]n 46 de pagini — Poezii; iar peste doi ani, ]n
1939, va imprima, ]n 100 de exemplare, sub form[ de extras din revista
Via\a Basarabiei, poemul Cleopatra (a III-a Elegie p[g`n[). Tot ]n 1939 ]i
ap[ruse, ]ntr-un tiraj de 700 de exemplare, volumul oarecum mai prezentabil,
Ore. Dar cartea, care trebuia s[-l lanseze ireversibil pe firmamentul ]nstelat
al liricii rom`ne=ti pe prim-redactorul revistei „Via\a Basarabiei“, tot el
secretar general al Societ[\ii Scriitorilor din Basarabia, se numea Elegii
p[g`ne. „La ]nceputul anului 1940, scria Nicolai Costenco ]n precuv`ntarea
" NICOLAI COSTENCO

(neap[rut[, de altfel) la cartea sa de poezii =i poeme din 1969, am editat, sub

auspiciile editurii Societ[\ii Scriitorilor din Basarabia, un volum de totalizare,
ce cuprindea poeme, poezii =i traduceri din Esenin, Blok, Bialik, Baudelaire,
Musset =i al\ii. }ntr-o frumoas[ prezentare grafic[, pe h`rtie bun[, volumul
intitulat Elegii p[g`ne (p[g`ne ]n sensul c[ autorul nu se vroia ]nglobat ]n
curentul tradi\ionalist ortodoxist) n-a fost difuzat. Abia dac[ au ajuns la
prietenii mei 100 de exemplare. Restul tirajului a r[mas ]n depozitul tipografiei.
Probabil c[ a nimerit la niscaiva b[cani, pentru ambalaj“. Conform m[rturiilor
autorului, cartea s-a tip[rit ]ntr-un tiraj total de 800 de exemplare.
Iat[ de ce, preg[tind pentru tipar prezentul volum, la c`\iva ani de la
trecerea poetului ]n nefiin\[, am considerat c[ prin reluarea titlului edi\iei
reprezentative de la 1940, reabilit[m o carte. Astfel, restabilind ]n drepturile
sale fire=ti un original =i frumos titlu de carte de poezie, c[zut, din motive
lesne de ]n\eles, ]n disgra\ie ]n perioada sovietic[, facem un act de justi\ie.
Textele din volumul de fa\[ sunt reproduse din edi\iile ap[rute anterior.
Dat fiind faptul c[ majoritatea poeziilor =i poemelor lui Nicolai Costenco
au mai multe variante, unele con\in`nd modific[ri esen\iale dictate de o
anume conjunctur[ social-politic[ =i de criterii ideologice la zi, de comun
acord cu mo=tenitorii legali ai dreptului de autor ai poetului, am selectat
textele dup[ cum urmeaz[:
— scrierile de p`n[ la 1940 au fost reproduse dup[ variantele lor ini\iale,
ap[rute ]n edi\ii aparte sau ]n revista „Via\a Basarabiei“;
— scrierile dat`nd din perioada postbelic[ sunt date dup[ criteriul
cronologic conform volumelor ]n care au ap[rut pentru prima dat[. }n
acest caz, ]ns[, am optat pentru ultima variant[, consider`nd-o definitiv[.
La transcrierea textelor (]ntr-o m[sur[ mai mare a celor editate p`n[ la
1940) am aplicat prevederile normelor ortografice actuale. Am renun\at la
dubletele gen fantazie, turburat, popu=oi, s[car[, majestate, sub\iori, l[cr[ma,
cur[\it, etc. ]n favoarea formelor literare fantezie, tulburat, p[pu=oi, secar[,
maiestate, subsuori, l[crima, cur[\at.
}n schimb, ]n poemul Neamul (H`ncu), elaborat — programatic —
]ntr-un limbaj arhaizant viu colorat, utiliz`nd din plin diversele resurse
lexicale =i fonetice ale graiului popular, al „gr[irii alese a limbii populare“,
cum zice ]nsu=i poetul, am conservat intacte particularit[\ile de stil ale
autorului.
Vasile MALANE|CHI
ELEGII P{G~NE #

TABEL CRONOLOGIC

1913 21 decembrie Se na=te, la Chi=in[u, Nicolai Costenco, din c[s[toria lui

Fiodor Costenco-Radzeiovschi (care, potrivit afirma\iei viitorului
scriitor, era nobil — „graf“ de ob`r=ie polono-ruso-moldovean[),
func\ionar la cancelaria gubernial[ a Basarabiei, cu Maria lui Gheor-
ghe Leahu — o r[z[=c[ din jude\ul Orhei.
S[ urm[rim — pentru prima dat[ pe baz[ de documente =i de alte
m[rturii edificatoare — ob`r=iile poetului.
}ntr-un manuscris inedit din mai 1957, intitulat „P[rin\ii“, dup[ ce
relateaz[ ni=te ]nt`mpl[ri din copil[rie, toate cu referin\[ la familia
bunicului dup[ mam[ — „familie de \[rani r[ze=i dintr-un sat basa-
rabean din regiunea codrilor, anume +ihor[ni, din preajma Orheiu-
lui“ — Nicolai Costenco face (]n ultimul alineat al textului care, ]n
totalitate, ]nsumeaz[ 8 pagini) =i o foarte sumar[ evocare a originilor
sale pe linie patern[. Reconstituit la 1957 — din ceea ce scriitorul
revenit de cur`nd din periplul siberian re\inuse de mic din relat[rile
mamei =i ale altor rude apropiate — portretul tat[lui p[streaz[ ceva
din insolitul impresiilor acumulate de poet ]n fraged[ copil[rie:
„...b[iat frumos, cu must[\i arcuite =i ochi ]n care s[lta numai
michidu\[, f[r[ s[ =tie o boab[ ]n rom`ne=te, silit ]ns[ de bunelul s-o
]nve\e, c[ de nu — fata i-o d[, da zestre — mai pune-\i apetitul ]n
chiroane. Acesta a fost tata, pe care nu-l =tiu dec`t din povestirile
mamei. At`t c[ tare ]i mai pl[cea s[ citeasc[ =i s[ se fac[ cu pr[jina la
nas — de, era graf, cum spunea el, pe jum[tate rus, pe jum[tate —
moldovean, =i mai avea o jum[tate de polonez. M[ miram pe atunci
— cum dracul, ]nseamn[ c[ era un om =i jum[tate?...“
Costache Costenco, fiul scriitorului, cel care ne-a pus la dispozi\ie
$ NICOLAI COSTENCO

textul acestor fr`nturi de amintiri, ne-a comunicat c[, potrivit tradi\iei

de familie, bunicul s[u a trecut Nistrul =i a plecat ]n Rusia, f[r[ ca,
ulterior, despre el s[ se mai afle ceva.
La 1957, c`nd a a=ternut pe h`rtie textul despre p[rin\i, nici Nicolai
Costenco nu =tia mai mult dec`t ce auzise ]n copil[rie de la mama sa.
Mult mai t`rziu, scriitorul avea s[ primeasc[ de la Bucure=ti, de la
mama sa, de la tat[l vitreg, avocatul Teodor P[duraru, =i de la fratele
uterin Anatol P[duraru, o parte din arhiva familiei, cu documente =i
manuscrise de p`n[ la 1940, ]ntre care =i o serie de acte originale cu
privire la via\a =i activitatea p[rintelui s[u natural.
Astfel, conform adeverin\ei eliberate la 16 septembrie 1894 de Con-
sistoriul Bisericesc din Chi=in[u, ]n cartea cu actele de stare civil[ a
Bisericii Adormirii din localitatea Secureni, \inutul Hotin, pe anul
1886, la nr. 11, a fost ]nscris urm[torul act: „La 8 februarie anul 1886,
]n familia nobilului Silvestru al lui Alexandr Costenco-Radzeiovs-
chi =i a so\iei sale legitime Domnica a lui Eftodie, ambii de confesiu-
ne ortodox[ afla\i la prima c[s[torie, s-a n[scut fiul Fiodor, pe care
la 16 februarie acela=i an l-a botezat preotul Fiodor Onufreivici =i
c`nt[re\ul diacon Simeon Crocos; na= a fost preotul Ioan al lui +tefan
Pl[cint[ din satul Clocu=na, \inutul Hotin“.
Pe verso-ul acestei adeverin\e eliberate la 16 septembrie 1894, se afl[
]nscris urm[torul act de stare civil[: „La 10 februarie 1913, susnumitul
Fiodor al lui Silvestru Costenco-Radzeiovschi s-a cununat, la Biserica
„Sf`ntul Ilie“ din Chi=in[u, cu domni=oara Maria a lui Gheorghe
Leahu, de 20 de ani, de confesiune ortodox[“. Documentul e semnat
de parohul Bisericii „Sf`ntul Ilie“ preotul Ioan Guja =i de c`nt[re\ul
Vladimir Berezovschi =i are aplicat[ =tampila numitei parohii.
Din aceast[ c[s[torie se va na=te poetul Nicolai Costenco.
}n conformitate cu „extrasul din registrul metrical“ (originalul ru-
sesc cu textul tradus ]n rom`ne=te se p[streaz[ ]n arhiva familiei
Costenco), copilul a fost botezat de clericii de la Biserica „Sf`ntul
Haralampie“ din Chi=in[u, care au =i eliberat actul de na=tere-botez.
Pruncul Nicolai, numit astfel ]n cinstea sf`ntului Nicolai, care se
s[rb[tore=te la 6 decembrie, s-a n[scut la 21 decembrie 1913 =i a fost
botezat la 25 ianuarie 1914. Na=i la botez au fost: secretarul guberni-
ELEGII P{G~NE %
al Teodor al lui Gheorghe Leahu — unchiul dup[ mam[ al viitorului
scriitor — =i Iustina a lui Nichita, so\ia lui Vladimir Ardalion Vasiliev-
Volghin, secretar ]n administra\ia gubernial[ din Basarabia, =i Vasilie
al lui Ioan Soldatov, agricultor din satul Canadei, \inutul S]zrani,
gubernia Simbirsk. Taina sf`ntului botez a fost oficiat[ de preotul
Teodor Bivol =i c`nt[re\ul Dimitrie Moleavin.
Din formularul de servici al lui Fiodor Costenco-Radzeiovschi,
]ntocmit ]n 1916 =i completat cu date noi la 1 iunie 1918, afl[m c[
acesta s-a n[scut ]ntr-o familie de nobili de vi\[ =i, dup[ o educa\ie =i
studii, ob\inute, probabil, acas[, cu profesori particulari, la 12 octom-
brie 1904 a fost angajat ]n calitate de secretar al =efului poli\iei
circumscrip\iei nr. 2 din Chi=in[u. De la 20 februarie 1910, =i-a con-
tinuat cariera pe post de ajutor de secretar al C`rmuirii Guberniale a
Basarabiei, revolu\ia rus[ din februarie 1917, ce se extindea vertigi-
nos spre periferiile imperiului g[sindu-l ]n plin centrul evenimente-
lor. La 20 octombrie 1917, Fiodor Costenco-Radzeiovschi este numit
]n postul de „ajutor al =efului cancelariei comisarului gubernial“,
acesta fiind subordonat Guvernului Provizoriu de la Petrograd. La
14 iunie 1918, Fiodor Costenco-Radzeiovschi e numit =ef al secre-
tariatului sec\iei Consf[tuirii Expeditive Speciale a Direc\iei de In-
terne a Basarabiei reunite, ]ntre timp, cu Regatul Rom`niei. Dis-
ponibilizat ca urmare a schimb[rii structurilor puterii diriguitoare
ale Basarabiei sau, poate, r[mas f[r[ servici din cauza faptului c[ nu
va fi dorit s[ presteze jur[m`ntul de credin\[ fa\[ de noile autorit[\i
de stat ale |[rii ]ntregite, prin 1920 Fiodor Costenco-Radzeiovschi
]=i abandoneaz[ familia =i, p[r[sind locurile natale, trece Nistrul,
stabilindu-se pe teritoriul controlat de bol=evici. De acum ]ncolo, i
se pierde urma. R[mas, practic, f[r[ sprijin patern, Nicolai Costenco
]=i va tr[i copil[ria, mai ales ]n perioada vacan\elor de var[, ]n satul
bunicilor dup[ mam[ — Gheorghe =i Olimpiada Leahu, n[scut[
Hodorogea, — r[ze=i din Cegorenii Orheiului.
1921 Odat[ destr[mat[ familia =i so\ul disp[rut, Maria Costenco-Radzeiov-
schi, pentru a-=i asigura viitorul — sie=i =i copilului r[mas f[r[ tat[
— se rec[s[tore=te cu avocatul Teodor P[duraru, n[scut ]n comuna
|iple=ti din jude\ul B[l\i, nepot al frunta=ului unionist de la 1918
& NICOLAI COSTENCO

Pantelimon Halippa. Se pare c[, abil, avocatul a cam for\at m`na

tinerei „v[duve“ a „contelui“ Costenco-Radzeiovschi, dorind s-o
ob\in[ c`t mai cur`nd ]n c[s[torie.
}nceputul =colarit[\ii lui Nicolai Costenco: primele trei clase le face
la +coala Primar[ Ortodox[ din Chi=in[u, fiind ]nscris ini\ial (de
c[tre una dintre m[tu=i) cu numele Leahu, ]n al doilea an (de c[tre
tat[l vitreg) — cu numele P[duraru, =i, ]n fine, afl`ndu-se adev[ratele
lui ob`r=ii — cu numele Costenco-Radzeiovschi. }n clasa a patra
copilul este ]nscris la +coala de Aplica\ie a +colii Normale de
}nv[\[tori din Chi=in[u.
1922 14 august Se na=te, la Chi=in[u, Anatol P[duraru, frate uterin al
scriitorului, viitor medic veterinar.
1928-1932 Nicolai Costenco urmeaz[ clasele cursului liceal superior la Li-
ceul „Bogdan Petriceicu-Ha=deu“ din Chi=in[u.
1932 10 septembrie Ca urmare a sus\inerii cu succes, ]n cadrul sesiunii de var[
1932, a examenului de bacalaureat, elevului-absolvent al Liceului
„Bogdan Petriceicu-Ha=deu“ din Chi=in[u Nicolai Costenco i se d[
Diploma de bacalaureat, ob\inut[ cu media „satisf[c[tor“.
1932-1936 Nicolai Costenco urmeaz[ cursurile Facult[\ii de Drept a
Universit[\ii „Al. I. Cuza“ din Ia=i. }nscris la facultate cu seria 1932/
33, el va trece examenele pentru anii I =i, par\ial, II de studii, fiind
exmatriculat la 12 septembrie 1938, ca unul ce nu s-a prezentat la
celelalte examene. Paralel cu studiile la drept, poetul se va ]nscrie =i la
Facultatea de Litere. „Universitatea la noi, scria poetul ]ntr-o epis-
tol[ adresat[ unchiului Xenofont Leahu la 17 decembrie 1936, e o
fabric[ nu de min\i luminate — pe ele numai natura le face —, ci de
lefegii, bugetivori f[r[ con=tiin\[ =i f[r[ demnitate“.
1932 „Cuv`ntul liber“ de la Bucure=ti insereaz[ c`teva poezii de Nicolai
Costenco, ]nso\ite de un cuv`nt introductiv semnat de poetul =i
publicistul Demostene Botez.
1934 }n nr. 1 al revistei „Via\a Basarabiei“ public[ un grupaj de versuri.
Asum`ndu-=i, din acest an, func\ia de redactor-prim al publica\iei,
ajutat de prietenul s[u, poetul =i publicistul Vasile Lu\can, Nicolai
ELEGII P{G~NE '
Costenco ]=i va identifica, p`n[ ]n 1940, destinul propriu cu cel al
revistei. Aici va publica ]n permanen\[ poezii, poeme, articole, eseuri,
recenzii la c[r\ile colegilor, fragmente de proz[ artistic[, traduceri.
1937 Apare, imprimat[ la tipografia „Tiparul moldovenesc“, placheta Poezii
— oper[ editat[ de Gruparea Revistei „Via\a Basarabiei“. Coperta e
ilustrat[ de pictorul Anatolie Cudinoff. La ]nceputul anului, se pare
c[ prim-redactorul a avut un conflict — pe marginea ideii, interpre-
tate ]n mod diferit, de regionalism cultural — cu o parte dintre
colaboratori (Vladimir Neaga, Nicolae Sp[taru, Petre +tef[nuc[,
Nicolae Moro=anu, Emil Gane), ace=tia retr[g`ndu-se de la revist[.
Redac\ia =i administra\ia se vor afla ]n continuare la locuin\a prim-
redactorului =i a directorului — avocatul Teodor P[duraru, tat[l vi-
treg al lui Nicolai Costenco =i unul dintre principalii sprijinitori
financiari ai publica\iei.
1939 Se tip[resc, ]n volume aparte, Cleopatra — A treia Elegie p[g`n[ — =i
Ore — poeme din perioada 1934 -1939. Sunt anun\ate, ca fiind ]n
preg[tire, c[r\ile: Elegii p[g`ne — poeme, H`ncu — poem istoric,
Via\[ f[r[ istorie — roman, Unirea — roman.
1940 La Chi=in[u, se constituie legal-oficial Societatea Scriitorilor din
Basarabia. Pre=edinte e ales Pantelimon Halippa, lui Nicolai Cos-
tenco revenindu-i func\ia de secretar general. Societatea, recunoscut[
persoan[ juridic[ de Tribunalul jude\ului L[pu=na, avea =i o editur[
proprie. Aici urma s[ apar[ volumul „Elegii p[g`ne“, con\in`nd, de
r`nd cu ciclurile de crea\ii originale, =i o serie de traduceri din Pu=kin,
Lermontov, Blok, Esenin, =.a. Dar, a=a cum m[rturise=te poetul
]ntr-o scrisoare, de=i imprimat, volumul „nu a ie=it de la tipografie,
deoarece au venit eliberatorii no=tri“. Ziua fatal[ de 28 iunie, ]n care,
conform prevederilor fixate ]n protocolul adi\ional secret la pactul
Molotov-Ribbentrop, are loc raptul Basarabiei =i incorporarea ei ]n
colosul ro=u, ]l g[se=te pe Nicolai Costenco la Chi=in[u. Poetul
respinge propunerea pe care i-o face Pantelimon Halippa (ceilal\i
membri ai familiei — mama =i fratele Anatol se aflau la odihn[ ]n
|ar[) de a se refugia. Ispitit s[ se apropie „de felul nou de via\[,
preconizat de =tiin\a lui Lenin“, Nicolai Costenco a r[mas la Chi=in[u.
 NICOLAI COSTENCO

1941 martie De r`nd cu al\i confra\i de condei b[=tina=i, al doilea dup[

Emilian Bucov, este primit ]n Uniunea Scriitorilor Sovietici din
Moldova. }n acela=i an e angajat ]n calitate de =ef al sec\iei literare la
Teatrul Moldovenesc de Stat, transferat la Chi=in[u de la Tiraspol.
Foarte cur`nd, ]ns[, poetul =i-a dat seama de lipsa de perspectiv[ a
experimentelor lingvistice =i socio-culturale promovate insistent =i cu
arogan\[ de „frunta=ii“ vie\ii literar-artistice veni\i din Transnistria. Ia
atitudine, pronun\`ndu-se ferm ]mpotriva abera\iilor „=antiste“, in-
clusiv la ]nt`lnirea cu intelectualitatea de crea\ie din t`n[ra republic[
sovietic[, ]nt`lnire organizat[ la sediul comitetului central al partidului
comunist, de Nikita Hru=ciov, care i-a sprijinit demersul.
aprilie Nicolai Costenco se c[s[tore=te cu Lili Cleiderman, fiica unui
medic din Chi=in[u.
23 iunie Aparatul represiv al regimului de ocupa\ie ia decizia de a-l
aresta, pornindu-se, indubitabil, de la circumstan\a c[ Nicolai Cos-
tenco a fost colaborator apropiat al lui Pantelimon Halippa pe t[r`m
social-cultural-literar. Printr-un denun\ anonim, care a servit drept
pretext formal, autorit[\ile erau informate cum c[ poetul ar fi avut
leg[turi cu Garda de Fier =i c[, ]n calitatea lui de fost redactor al
revistei „Via\a Basarabiei“, a publicat articole cu caracter antisovietic
=i antirevolu\ionar; scriitorului i s-au incriminat, totodat[, =i ac\iuni
destabilizatoare, cu caracter de agita\ie antisovietic[.
25 iunie Doi in=i, unul militar =i unul civil, sosesc la locuin\a poetu-
lui de pe strada Haralampie, nr.142 pentru a-l aresta. I se face per-
chezi\ie, fiindu-i confiscate trei monede de aur (r[mase ]n cas[ de la
p[rin\ii care se refugiaser[ ]n |ar[), actele de identitate (]n total =ase),
dou[ albume, opt c[r\i, dou[ caiete, =apte fotografii. Martori oculari
la perchezi\ie =i arest au fost vecinii: N. I. Socolov =i I. S. Bodarev
(scriitorul Bogdan Istru. Acesta, ]mpreun[ cu so\ia, locuia ]n cas[ la
N. Costenco). Deoarece linia frontului se apropia de Chi=in[u =i
ora=ul era evacuat ]n grab[ de autorit[\ile regimului de ocupa\ie, f[r[
a fi fost judecat =i condamnat, N. Costenco este scos din ]nchi-
soare, urcat, ]mpreun[ cu al\i de\inu\i, ]n tren =i trimis spre r[s[rit.
]nceputul lui iulie }mpreun[ cu al\i aresta\i, ]ntre care =i prozatorul
Mihail Curicheru, ]nv[\[tor la Str[=eni, Nicolai Costenco e dus cu
ELEGII P{G~NE 
ma=ina p`n[ la gar[, urcat ]ntr-un tren cu vagoane de pu=c[ria=i =i
expediat spre r[s[rit. Prima escal[: la penitenciarul din „Tiri=polea —
capitala republicii autonome moldovene=ti transnistrene — o forma\ie
administrativ[ butaforic[ lipit[ ca un petic zdren\uit ...de cursul ]ntorto-
cheat al b[tr`nului Nistru“. Dup[ =apte zile de =edere la Tiraspol, c`te
40 de indivizi ]n vagoane de marf[, de\inu\ii sunt du=i la Odesa. De
aici trenul o ia spre Nikolaev. Oarecum resemnat, poetul constat[ c[
pentru el „situa\ia era o distrac\ie. Obi=nuit din copil[rie s[ priveasc[
]n drum peisagiile“, el se arat[ curios s[ vad[ „locurile noi ale Rusiei“.
„Periplul“ siberian a continuat prin localit[\ile Kuib`=ev, Buguruslan,
Ufa, Omsk, Voro=ilovsk (pe Obi), Kramatorsk (pe Enisei), Irkutsk
(pe Angara) — „inima Siberiei, dricul Asiei de Nord“. De aici, pe un
=lep, convoiul a ]naintat pe Angara, ]n cursul apei spre Nord, p`n[ ]n
localitatea Aleksandrovsk — „un sat de case simple de \[rani s[raci“.
Mai departe de\inu\ii au mers pe jos vreo 12 km p`n[ la pu=c[ria
„Aleksandrovskii |entral“, „zidit[ pe vremea Ecaterinei celei mari
pentru de\inu\ii politici“, la 70 km de Irkutsk. }ntregul itinerar, de la
Chi=in[u p`n[ la punctul final, a \inut „patruzeci de zile de regim
uscat, adev[rat post mare...“
august-decembrie }ncarcerat ]n penitenciarul „Aleksandrovskii |entral“,
]mpreun[ cu al\i basarabeni, poetul =i-a dus existen\a ]ntr-o camer[
„f[r[ atingeri din exterior“, cum va men\iona el, ]n Amintirile, ]nc[
inedite, din GULAG. „Pu=i la opreal[, cu lumea exterioar[ n-aveam
nici un contact. Dac[ ne-ar fi pus ]ntr-un clopot de sticl[ =i ne-ar fi
cobor`t la fundul m[rii, n-am fi fost mai izola\i dec`t eram acum“. }n
camera 50 a pu=c[riei se ]nfirip[ un cenaclu — „grupa literelor mol-
dave a favori\ilor mizeriei“, cum i-a zis, cu am[r[ciune, poetul.
12 decembrie Lui Nicolai Costenco i se aduc la cuno=tin\[ capetele de
acuzare. Acestea rezultau din denun\ul ]n baza c[ruia fusese arestat
=i fragmente — 10 pagini b[tute la ma=in[ — ale stenogramei adun[rii
scriitorilor ce a avut loc ]n prim[vara anului 1941 la Chi=in[u =i ]n
cadrul c[reia N. Costenco se pronun\ase categoric ]mpotriva ten-
din\elor de ]nlocuire a limbii rom`ne literare cu graiul moldovenesc
transnistrean influen\at masiv, la toate nivelurile, de limba rus[. }n
cadrul disputelor, omul de cultur[ N. Costenco a ap[rat cu d`rzenie
 NICOLAI COSTENCO

at`t originea c`t =i caracterul latin al limbii. Supus interogatoriilor care se

desf[=urau, de obicei, noaptea, poetul respinge acuza\ia de a fi fost
membru al vreunui partid, ]n schimb recunoa=te c[, ]n calitate de redac-
tor al revistei „Via\a Basarabiei“, ]n articolele publicate nu a sprijinit
mi=carea revolu\ionar[, afirm`nd c[ numai or`nduirea burghez[ poate
s[ scoat[ Basarabia din starea deplorabil[ ]n care se afla. „Fiind na\ionalist
burghez, a m[rturisit el, consideram c[ limba basarabean[ burghez[ se
afl[ la un nivel superior ]n raport cu noua limb[ sovietic[ moldoveneas-
c[“ =i c[, ]n prezen\a lui Hru=ciov, apoi, cu alt[ ocazie, ]n cadrul unei
]ntruniri cu participarea profesorului Serghievski de la Moscova, i-a luat
]n der`dere pe scriitorii sovietici, afirm`nd c[, „odat[ cu instaurarea
puterii sovietice, limba moldoveneasc[ a fost deformat[ =i am demon-
strat acest lucru critic`nd lucr[rile scriitorilor sovietici moldovenii“, iar
atunci c`nd a fost primit ]n Uniunea Scriitorilor, a elogiat „presa burghez[,
reduc`nd demnitatea celei sovietice“, spun`nd c[ „scriitorii sovietici
moldoveni sunt analfabe\i, ]n timp ce scriitorii burghezi, prin limbajul
operei lor, se afl[ la un nivel mult mai ]nalt“.
14 decembrie Organele de anchet[ din Irkutsk, ]n baza stenogramei =i
a proceselor-verbale ale interogatoriilor la care a fost supus, iau decizia
de a-l trage la r[spundere ]n conformitate cu prevederile art. 58-10,
partea I a Codului Penal al Federa\iei Ruse, pentru urm[toarele „crime“:
„Fiind scriitor =i redactor la revista rom`n[ burghez[ „Via\a Basara-
biei“, N. F. Costenco a scris articole cu caracter antisovietic. Chiar =i ]n
1940, ]n timpul puterii sovietice, f[cea agita\ie antisovietic[, afirm`nd
c[ limba burghez[ basarabean[ este superioar[ limbii sovietice
moldovene=ti =i c[ operele literare sovietice nu rezist[ ca form[. Toto-
dat[, la consf[tuirea scriitorilor sovietici din Chi=in[u, N. Costenco,
]n luarea sa de cuv`nt, a afirmat c[ puterea sovietic[ ar fi schimonosit
limba moldoveneasc[“. }n aceea=i zi, noaptea, decizia organelor de
anchet[ este adus[ la cuno=tin\a de\inutului. }ntrebat dac[ este de
acord cu acuza\iile ce i s-au adus, poetul r[spunde afirmativ.
1942 8 februarie Procurorul ]ns[rcinat cu supravegherea cazului a sus\inut ]ntru
totul capetele de acuzare =i a pledat pentru condamnarea lui N. Cos-
tenco. }n rechizitoriu, ]ntre altele, se afirm[: „Lu`nd ]n considerare
faptul c[ N. F. Costenco a fost demascat prin activitatea sa antisovie-
ELEGII P{G~NE !
tic[ =i c[ el este periculos pentru stat, propun s[ i se aplice o pedeaps[
de deten\iune ]ntr-un lag[r de corec\ie prin munc[ pe un termen de
7 ani cu o interdic\ie a drepturilor politice pe 3 ani“.
15 aprilie Consf[tuirea special[ de pe l`ng[ Comisariatul Norodnic
al Afacerilor Interne al U.R.S.S. (cunoscutul N. K. V. D.), precum =i
era de a=teptat, a l[sat ]n vigoare sentin\a pronun\at[ ]n cazul lui
Nicolai Costenco.
1942-1948 Condamnatul Costenco =i-a isp[=it pedeapsa ]ntr-un lag[r de
corec\ie prin munc[ din localitatea Dudinka, \inutul Krasnoiarsk.
1948 25 iunie Expir`nd termenul de 7 ani la care fusese condamnat, poetul
este angajat, prin contract de munc[ ]ncheiat pe o perioad[ de trei
ani, la Combinatul Metalurgic din Norilsk.
1950 12 septembrie Nicolai Costenco procur[ de la cet[\eanul Evgheni Appo-
linarov un imobil ]n localitatea Dudinka contra sumei de 856 de ruble.
19 decembrie Se c[s[tore=te cu Maria Haralambie Ursachi (Frunz[),
originar[ din satul Mereni, raionul Anenii-Noi. C[s[toria este con-
semnat[ ]n registrul actelor de stare civil[ din localitatea Dudinka,
\inutul Krasnoiarsk, districtul Taim`r.
1951 15 decembrie Prelunge=te contractul de munc[ la Combinatul Metalur-
gic din Norilsk pe un termen de ]nc[ doi ani. Scriitorul va exercita,
pe r`nd, urm[toarele func\ii: dispecer superior (p`n[ la 25 iunie
1952), =ef de schimb (p`n[ la 25 august 1952), conduc[tor al grupu-
lui de recep\ionare (p`n[ la 2 martie 1953), maistru pentru lucr[rile
de ]nc[rcare (p`n[ la 18 iunie 1953).
1953 25 iunie Prelunge=te contractul de angajare pe o perioad[ de ]nc[ 3
ani. Poetul va munci ca =ef de depozit (p`n[ la 23 decembrie 1953)
=i, iar[=i, dispecer.
1954 vara Folosindu-se de dreptul legal la concediu =i de dreptul de depla-
sare liber[ pe teritoriul U.R.S.S. ]n cadrul timpului rezervat pentru
concediu, Nicolai Costenco face o vizit[ „de recunoa=tere“ la
Chi=in[u. Afl[ c[ p[rin\ii =i fratele sunt ]n via\[ =i locuiesc la Bucure=ti.
Le scrie =i, astfel, reia leg[tura cu familia, care, la r`ndu-i, afl[ despre
el c[ e viu.
" NICOLAI COSTENCO

1955 vara }ntreprinde, ]n cadrul concediului, o nou[ c[l[torie la Chi=in[u.

}ncepe s[-=i scrie „memoriile“ din perioada de deten\ie ]n
GULAG-ul sovietic, ]mpletite, retrospectiv, cu amintirile din
copil[rie — lucrare r[mas[ p`n[ acum inedit[.
1956 25 iunie Prelunge=te contractul de angajare la Combinatul Metalurgic
din Norilsk pe al\i trei ani — p`n[ la 25 iunie 1959.
1956 9 august Prin hot[r`rea Colegiului judiciar pentru dosare penale al
Judec[toriei Supreme a Republicii Sovietice Socialiste Moldovene=ti,
decizia din 15 aprilie 1942 a Consf[tuirii speciale de pe l`ng[ Comisa-
riatul Norodnic al Afacerilor Interne al U.R.S.S., cu privire la con-
damnarea lui Nicolai Costenco a fost anulat[ cu ]ncetarea procedurii
pe dosar, din lipsa ]n ac\iunile lui a componen\ei de infrac\iune, cu
eliberarea imediat[ din deten\ie. Poetul, care la acest moment, pre-
cum m[rturisea el ]nsu=i, la modul ironic, ]ntr-o noti\[ biobibliogra-
fic[ de mai t`rziu, locuia, ]mpreun[ cu familia, „]ntr-o vil[ proprie,
ridicat[ pe malul fluviului Enisei, ]n portul Dudinka, se ]ntoarce la
uneltele sale de scriitor“.
20 septembrie }n vederea apropiatei reveniri la ba=tin[, Nicolai Cos-
tenco adreseaz[ lui Gherasim Rudi, pre=edinte al Consiliului de
Mini=tri al R.S.S.M., o cerere prin care, inform`nd c[ a fost reabili-
tat, solicit[ s[-i fie restituit[ casa de pe strada +tefan cel Mare (fosta
Haralambie), nr. 142, care i-a fost luat[ ilegal.
sf`r=itul anului Reabilitat, Nicolai Costenco, ]mpreun[ cu ]ntregul s[u
„familion“ — so\ia Maria, copiii Nicolai (a.n. 1949), Maria (a.n.
1951), gemenii Costache =i Tatiana (a.n. 1954), Fiodor (a.n. 1956);
mezina Ileana se na=te, ]n 1958, deja la Chi=in[u, iar un alt fiu, cu
numele Constantin, se va stinge din via\[ la 13 iunie 1953, la numai
8 luni, =i va fi ]nmorm`ntat ]n solul ]nghe\at al Siberiei —, revine la
Chi=in[u.
1957 18 iunie Este angajat ]n calitate de consultant la sec\ia de poezie a
Uniunii Scriitorilor din Moldova. Spre sf`r=itul anului, iese de sub
tipar, la Editura de Stat a Moldovei, ]ntr-un tiraj de 3000 de exem-
plare (dat la cules 22 iulie 1957, bun de tipar 16 noiembrie 1957),
culegerea de versuri Poezii alese — prima carte ap[rut[ ]n perioada
postbelic[, dup[ reabilitare, =i care s-a vrut una de totalizare. Volu-
ELEGII P{G~NE #
mul se constituie din urm[toarele compartimente: }nceputuri (1932-
1937), Orizonturi natale (1938-1939), R[s[ritul (1940-1941), Severo-
grad (1941-1956), Rondeluri =i }ntoarcere (1956-1957) — corespun-
z[toare, cronologic-tematic, unor perioade distincte din via\a =i
activitatea autorului.
1958 }n traducerea lui Nicolai Costenco, la Editura „+coala sovietic[“,
apare cartea lui V. Nestaiko +ura =i +uric.
1959 Editura „Cartea moldoveneasc[“ public[, ]n limba rus[, volumele de
versuri Postoianstvo =i Stihi.
1960 La Editura „Cartea moldoveneasc[“, apare ]ntr-un tiraj de 2000 de
exemplare, volumul Poezii noi.
22 iunie Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.
este decorat cu medalia „Pentru vitejie ]n munc[“.
1961 La Editur[ „Cartea moldoveneasc[“, apare cartea Poezii (tiraj —
4000 de exemplare). Volumul con\ine =i traducerea poemului De-
monul de Lermontov — „pios omagiu la cei 120 de ani de la moartea
genialului poet rus“.
Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova public[, ]n traducerea lui
Viktor Kocetkov, volumul de versuri Moldavskie napev].
}n traducerea lui Nicolai Costenco, la Editura „Cartea moldoveneas-
c[“, apare volumul Pagini alese de Alecsei Tolstoi.
1962 Nicolai Costenco traduce =i editeaz[ (Editura „Cartea moldoveneas-
c[“) Povestiri de Iuri Naghibin.
1963 Conceput[ ca o culegere de totalizare a unei experien\e poetice de
aproximativ 30 de ani =i ap[rut[ ]ntr-un tiraj de 2500 de exemplare la
Editura „Cartea moldoveneasc[“, cartea Versuri (peste 360 de pagini)
s-a circumscris, totodat[, momentului aniversar: cicncizeci de ani de
la na=terea poetului.
Apare, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, romanul Severograd.
La aceea=i editur[ se tip[re=te placheta de versuri pentru copii Luci,
soare, luci!
1964 6 octombrie Demisioneaz[ din postul de consultant al sec\iei poezie
a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
$ NICOLAI COSTENCO

1966 }n colec\ia „Aurora“ apare volumul selectiv de versuri Prometeu. Se

tip[re=te culegerea de nuvele Norocul omului.
La Editura „Lumina“, ]n colec\ia „Biblioteca =colarului“ iese de sub
tipar placheta Versuri.
1967 Apare, ]n limba rus[, ]ntr-un tiraj de 100 000 de exemplare, volumul
Severograd, care con\ine romanul cu acela=i titlu =i =apte nuvele.
}n revista „Nistru“, nr. 6, se public[ drama ]n trei acte Serghei Lazo.
Apare, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, culegerea de poezii =i
poeme Mugur, mugurel (tiraj 7000 de exemplare). Ie=it de sub tipar ]n
condi\ii poligrafice deosebite (supracopert[ cu fotoportretul auto-
rului, noti\[ biobibliografic[, gravuri =i viniete, alte elemente gra-
fice), volumul va fi ]naintat, ]n 1968, la Premiul de Stat.
1969 Editura „Cartea moldoveneasc[“ public[ volumul Poezii =i poeme.
Culegerea cuprinde versuri scrise ]n anii 1967 =i 1968 (ciclurile Culori
=i umbre =i Prim[veri la Yalta), precum =i versuri din perioada interbe-
lic[ (ciclul Preocup[ri lirice cu relu[ri din plachetele Poezii, Ore =i Elegii
p[g`ne — poemele Cleopatra =i Leb[da Neagr[). Se da, astfel, curs —
cum se specific[ ]n adnotare — „cererii multor cititori de a face
cuno=tin\[ cu poeziile scrise de poet ]n tinere\e“. Tiraj 7000 de
exemplare.
La Editura „Lumina“ apare culegerea de poezii =i poeme Neamul.
1970 La Editura „Cartea moldoveneasc[“ apare o nou[ edi\ie a romanului
Severograd.
1971 Ies de sub tipar, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, ]n traducerea lui
Nicolai Costenco, romanul Crim[ =i pedeaps[ de Fiodor Dostoievski
=i V`na de aur (poezii =i poeme) de Vasili Fiodorov =i, transpus din
italian[, romanul autobiografic al lui Dante Via\a nou[ (]n colabo-
rare cu Nicanor Rusu).
1972 Apare volumul de versuri T[rie (Editura „Cartea moldoveneasc[).
Traduce din rus[ romanele Destinele se nasc din clipe de Constantin
+i=can =i Podul de peste Drina de Ivo Andrici (Editura „Cartea moldo-
veneasc[“).
1973 Editura „Lumina“ scoate o nou[ edi\ie a c[r\ii de poezii =i poeme
Neamul, iar „Cartea moldoveneasc[“ — volumul Poeme, ]n tiraje de
4 =i, respectiv, 5 mii de exemplare.
ELEGII P{G~NE %
Tot la „Cartea moldoveneasc[“ vede lumina tiparului volumul de
versuri ]n limba rus[ Dnevnik serd\a.
1974 La Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova apare, ]n traducerea lui
Vladimir Bjezovski, romanul Severograd.
1975 Apar, la Editura „Cartea moldoveneasc[“, volumele Versuri de Ev-
gheni Evtu=enko =i Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, transpu-
nerea din rus[ =i, respectiv, din latin[, fiind semnat[ de Nicolai
Costenco.
18 decembrie }n numele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.,
Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovene=ti ]l decoreaz[ cu
medalia „Veteran al muncii“.
1976 I se acord[ Premiul de ]ncurajare al Consiliului Central al Sindicatelor
din U.R.S.S. =i al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor
din U.R.S.S. pentru romanul Severograd prezentat la concursul
unional, anun\at pe anii 1974 -1976, pentru cea mai reu=it[ scriere de
proz[ artistic[ pe tema clasei muncitoare.
Editura „Cartea moldoveneasc[“ scoate de sub tipar culegerea de
povestiri Gheorghin] krasn`e i bel`e.
1978 Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova scoate de sub tipar plache-
ta de versuri Mujestvo. Volumul con\ine traduceri din lirica poetului
]n t[lm[cirea lui Viktor Kocetkov.
La Editura „Literatura artistic[“ apare Iliada de Homer ]n traducerea
lui Nicolai Costenco.
1979 La Editura „Literatura artistic[“ apar, ]n dou[ volume, Scrieri de
Nicolai Costenco, cu o prefa\[ de Vasile Badiu =i Anatol Gavrilov,
iar la Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova — o nou[ edi\ie a
romanului Severograd.
1980 Editura „Literatura artistic[“ scoate de sub tipar cartea de versuri
Euritmii.
I se ]nm`neaz[ ]nsigna de Laureat al Premiului Sindicatelor din
U.R.S.S. =i al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., premiu acordat ante-
rior pentru romanul Severograd.
1982 Apare o nou[ edi\ie a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir, tra-
ducerea din latin[ fiind semnat[ de Nicolai Costenco.

2 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

& NICOLAI COSTENCO

1983 La Editura „Literatura artistic[“ apare cartea Poezii =i poeme.

1984 Nicolai Costenco este ]naintat la Premiul de Stat pentru cartea Poezii
=i poeme.
1985 }n colec\ia Poezie moldoveneasc[ contemporan[, la Editura „Literatura
artistic[“, apare ]n limba rus[ volumul de versuri Stihi. Traducerile
sunt realizate de Viktor Kocetkov, David Samoilov, Grigori Perov,
Boris Dubrovin =i Piotr Parhomovski.
1986 La Editura „Hudojestvennaia literatura“ din Moscova apare volu-
mul de versuri Tal]i sneg cu un cuv`nt ]nainte semnat de poetul =i
publicistul Boris Dubrovin. Printre traduc[torii textelor sunt: Gri-
gori Perov, Piotr Parhomovski, Viktor Kocetkov =i Boris Dubrovin.
1988 11 octombrie I se decerneaz[ Premiul de Stat al R.S.S. Moldovene=ti
pentru cartea Poezii =i poeme, ap[rut[ ]n 1983.
1990 11 ianuarie Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovene=ti,
pentru „crearea unor opere cu con\inut ideatic profund =i de ]nalt nivel
artistic, pentru activitate rodnic[ pe t[r`mul traducerilor“, i se confer[
titlul onorific „Scriitor al poporului din R.S.S. Moldoveneasc[“.
Apare, la Editura „Hyperion“, ]ntr-un tiraj de 8000 de exemplare,
cartea de versuri Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu. Prezen-
tare grafic[ de Isai C`rmu. Este primul volum editat ]n noua colec\ie
de poezie contemporan[ „Orfica“, iar ]n plan mai larg — prima,
dup[ 50 de ani, carte a poetului Nicolai Costenco ap[rut[ cu alfabet
latin ]n Chi=in[ul natal. }n culegere sunt incluse unele din cele mai
frumoase poezii selectate din volumele ap[rute anterior.
1992 6 martie Adunarea general[ a Academiei de +tiin\e a Republicii Mol-
dova ]l alege pe Nicolai Costenco Membru de Onoare.
1993 20 iulie Nicolai Costenco ]nceteaz[ din via\[. Cauza decesului: insu-
ficien\[ cardio-vascular[ acut[. La 22 iulie, poetul e ]nmorm`ntat ]n
Cimitirul Central Ortodox din Chi=in[u.
Vasile MALANE|CHI
Din volumul
POEZII
(1937)

Prolog
Logodna vie\ii mele cu ursita
S-a petrecut f[r[ s[ vreau, s[ =tiu.
Privighetoarea-=i va c`nta dosita
Triste\e, eu — fatalul meu sicriu.

La ce-mi sur`de vestea de oracol,

C[ voi urzi al lumii rost ]n c`nt?
Tot sensul c`ntecului e spectacol
+i nu trezirea celor din morm`nt.

De voi ]ntinde sim\urilor cupa —

Otrava cucutei tot va tr[i.
La ochi de-a= duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic ]n clara zi.

Cine a=teapt[ versurile simple

Mai mult dec`t al prim[verii timp?
+i cine-=i sparge propriile t`mple
S[ afle-n creieri mult visat Olimp?

Socot c[ m-am uitat ]ntr-o gre=eal[:

}n propria-mi g[oace m[ ]nec.
  NICOLAI COSTENCO

Mai mult nici visul nu m[ mai ]n=eal[

+i, ]mp[cat, m[ simt gr[bit s[ trec.

Retras ]n pace, cu un singur deget,

Un astru mai ferice-o s[-mi g[sesc.
De voi gre=i =i-acolo — n-am s[ preget
De dragul de-a mai fi iar s[ gre=esc.

C`ntec
G`ndurile, naltele,
Le-am pierdut demult, demult...
Dar mereu, mereu ascult
Altele, tot altele.

Ploile =i grindinea
C`nt[ serilor t[cut
+i-mi dezghioac[ flori de lut
Ici =i pretutindenea.

Scuture-le, tremure-le
V`ntul frunzele de fag,
Lin, adoarm[-n sarcofag
Visurile, vremurile.

Altele, tot altele

Vor veni vie\i pe-aici...
+i vor trece, mari =i mici,
G`ndurile, naltele.
ELEGII P{G~NE 
Transplantare
Mi-e inima dospit[ cu otrav[
}n mijlocul durerii omene=ti.
|i-a= da-o, floare-amar[ =i suav[,
Tu mam[ ca s[-i fii, tu s[ o cre=ti.

S-o por\i ]n leag[n tupilat prin raze,

}n veacul lumilor cu ochi senini.
S-o plimbi pe umeri repezi de delfini
}n lini=tea cere=tilor extaze.

Ea nu cunoa=te pace: \[ri toride,

Cu sf`=ieri de cer pe ro=ii flori,
O cheam[, s[-nfloreasc[-ntre surori;
}n mine s`ngereaz[ =i se-nchide.

C`ntec
}mbr[ca\i ]n catifele moi =i zale,
}n poieni de zare fluturi galbeni cad.
Coama p[rului cu salcia din vale
O amestec =i ne oglindim ]n vad.

Ape trec sub punte, iar pe punte — oameni.

Chipul li-e acela=i de vorbesc ori tac.
Te ]mbe\i de z`mbet, c`nd cu ei te-asameni
+i de bucurie, c`nd v`sle=ti pe lac.
 NICOLAI COSTENCO

Dar, cu ofilirea, sim\i vecina moarte,

Cum z`mbe=te-n glum[, cu o floare-n din\i.
Nu m[ tem: de mine e a=a departe
Bl`nda sc`nteiere-a ultimei dorin\i.

Sanctuar
}n sicria=ul inimii, t[cut,
S-a ofilit buchet de l[crimioare.
Nu face\i zgomot! — trupul lor durut
S-ar risipi, ca praful pe c[rare.

Veni\i ]ncet, privi\i potirul alb...

Dar nu-l atinge\i, nu, c[ s-ar putea
S[ piar[ — huluba=ul meu cel alb...
... +i asta-i tot ce-a fost iubirea mea...

Poem sentimental
Mi-s ochii grei
+i-a=a s[tui
De-acela=i monoton peisaj:
Obraji p[ta\i incandescent
+i ochii du=i afund, ]n cap;
+i bra\e at`rnate, lungi,
Ca ni=te aripi fr`nte;
+i ghebul dintre umeri;
+i coastele, pe care sim\i
C[ po\i s[ le numeri;
ELEGII P{G~NE !
Scr`=nit de din\i;
+i-aceste fe\e ]mpietrite
+i vinete, ca de statui,
Ce-=i macin[ mizeria banal[
}ntre via\[ =i-ntre boal[,
Nu pot s[ le mai v[d!

+i inima mi-o simt

C[ nu mai bate-n mine,
Ci undeva, al[turi:
Pe strad[, ]n gr[din[.
+i luna asta-a=a enorm[,
De pare c-o privesc prin lup[,
Pare o inim[.

M-am s[turat s[ tot ascult

Acela=i basm cu moarte,
Moarte =i iar moarte
(Suferin\[ =i durere).
M-am s[turat de-at`tea vorbe tari,
De-at`ta josnicie,
De t`lhari.

Mi-e inima fl[m`nd[

De ging[=ie, de iubire,
De romantism, de pace;
Mi-e inima fl[m`nd[
De o roman\[
Sentimental[,
De o petal[
Presat[ ]ntre foi,
De-o stan\[.
 " NICOLAI COSTENCO

+i sufletul mi-e trist,

B[tr`n =i obosit,
De-at`ta jale, c`t a str`ns
De pe maidane,
De pe la col\uri,
De prin bordeie
+i temni\i umede.

Mi-e sufletul prea greu:

Acest burete,
Ce suge-ntr-]nsul pic[turi amare
Din toate z[rile,
De pe toate c[r[rile.

M[ simt strivit de greutatea

Acestor zile funerare;
Acestor zile sem[nate
Cu mor\i, cu cruci =i sput[.
Mi-e sc`rb[ de acela=i c`ntec
Viermos, murdar, de slug[;
De c`ntecul, ]n care cerul
E bolta neagr[ de cavou
+i-acest p[m`nt
Morm`nt.
Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!
S[ mai aud acest tam-tam
De-ngenuncheri =i pl`ngeri!
M-am s[turat s[ fericesc
Pe cei ce mor =i tac, =i dorm,
Iar eu m[ zbat =i pl`ng,
ELEGII P{G~NE #
Fiindc[-s viu,
Fiindc[-s rob
+i pentru c[... tr[iesc.

Aceasta-i via\a?
Aceasta e menirea noastr[?
S[ ne bocim
+i s[ ne t[v[lim ]n glod?

De azi la toate pun sf`r=it!

***
Era o sear[,
C`nd bureza parfum...
+i-o ploaie umed[, lunar[.
Mergeam pe drum.
Salc`mi, ar\ari =i plopi —
Ca ni=te fete — =u=oteau.
To\i c`\i treceau pe drum p[reau
Miopi.
+i a trecut o fat[.
Dar, nu =tiu,
Ori era ]n mine
O clip[ de extaz,
Cum n-a fost niciodat[;
Ori s-a deschis un ochi str[in,
Bizar, ce a v[zut
Realitatea altfel.
De-odat[, parc[ a crescut
}n suflet, sub un cer prea pur,
 $ NICOLAI COSTENCO

Un chip sublim:
Un chip de heruvim
Ori demon.
O clip[ ce m-a nemurit:
Sim\eam c[ sunt ]ndr[gostit
+i totul, parc[,
Era altmintrelea;
+i luna ]mi p[rea o barc[
Pe-un lac albastru,
}nc[rcat cu stele;
+i frunze tremurate de jugastru
P[reau o zea imens[, din inele
De-argint;
+i auzeam =i clinchetul
Metalului sunat.
Eram ]n vis ori eram beat?
+i nori, =i pete
Luau conturul unei fete.
Chiar toate fe\ele, pe strad[,
P[reau c[ seam[n[ cu-aceea,
Ce ochii mi-a deschis s[ vad[
Femeia.
Sim\eam ]n mine clipa m`ntuirii.
Aveam un rost, aveam un scop:
F[clia cristalin[ a iubirii.

+i c`te planuri n-am f[cut

Copil[re=ti,
Frumoase =i naive!
ELEGII P{G~NE %
Dar le voi izb`ndi?
Nu m-oi codi
}n fa\a ei? Am s-o s[rut?

Dar poate e bogat[

+i st[ prea sus pe scara social[?
Voi ]ndr[zni s[-i spun
M[car o vorb[?
Dar de-o z`mbi, distant,
Spun`nd c[ sunt nebun?

O, nu! Sunt ]ndr[zne\!

N-am obiceiul s[ m[ cru\
+i nu m[ tem s[ risc.
Altfel, a= face ca un stru\:
Cu capul ]n nisip s[ cri=c.

De-acum via\a e a mea!

Feti\[ sub\iric[ =i ]nalt[,
Nu crezi c[, pentru tine, toate
Eu le las balt[?
La co= cu filosofii,
Cu poe\ii,
Cu to\i de=tep\ii!

Noi singuri,
M`n[-n m`n[ prin scaie\i,
Vom alerga dup[ sticle\i;
Vom discuta probleme importante:
Cum s[ te str`mbi,
Cum s[ alergi,
 & NICOLAI COSTENCO

C`nd s[ te plimbi,
+i c`nd s-o =tergi
Pe c[ile-ncurcate cu azur,
+i celelante, =i celelante...

Nu-i drept c[ e frumos?

Cu pantalonii sufleca\i
+i-n g[uri, ca un ciur,
O s[ m[ cred cel mai ferice trubadur.

Tu, cu o bluz[ rupt[ peste s`ni

+i-o fust[ zdren\uit[,
Ai s[ te crezi cea mai frumoas[
+i fericit[ femeie de pe glob.
Natura ne va fi h`rzob,
Noi... doi copii ]ndr[gosti\i.
}mi vine — nu =tiu cum — s[ r`d,
C`nd m[ g`ndesc: ]n vremea noastr[
S[-nfirip[m o astfel de idil[.
}n lumea asta, putred[ de sil[
+i murd[rie, o s[ fim
Nep[s[tori, ca =i doi prunci.
+i to\i din mun\i, p`n[ ]n lunci
Vor =ti, vor spune — ce s[ mai vorbim —
Noi ne iubim!
ELEGII P{G~NE '
Ploaie
Ve=tede fo=niri de frunze pl`ng
Amintirea veselului cr`ng.
Plou[...

Lacrimi vane, picur`nd prin glastre,

Ard mu=catele iubirii noastre.
Plou[...

}n noroiul toamnelor aceste

M[ despart tot mai u=or de creste.
Plou[...

Crac[ z[mislit[-n vis cu luna

M[ voi risipi... ca-ntotdeauna...
Plou[...

Scrisoare
Azi am primit un plic: scrisoarea ta.
Un plic obi=nuit, ca alte plicuri,
Cu multe vorbe calde =i nimicuri,
+i-un chip ce vrei =i nu-l mai po\i uita.

E lini=te... e sear[... ]n odaie —

At`t pustiu, at`tea dulci triste\i.
+i — nu =tiu cum — ]\i place s[ regre\i
C`nd tot trecutul, ve=ted, se desfoaie.
! NICOLAI COSTENCO

Cuprins de-odat[ de un dor nebun,

S[rut scrisoarea... pl`ng parc[ ]n rochii...
+i m`na ta-mi apas[ ginga= ochii.
Am vrut s[-\i spun ceva...
Ce oare-am vrut s[-\i spun?

M`hnire de toamn[
Ve=tedele m`ini a toamnei,
Peste pomii din gr[din[,
S-au oprit alint[toare.
Flutur[ lumin[ fin[.
Pe havuzul ud =i verde
Foi m[runte-au cobor`t.
O singur[tate vast[
Azi ne \ine de ur`t.
Parcul gol. Pe lungi poteci
Frunzele se-ntrec la fug[.
Vin, cu m`ini prelungi =i reci,
S[ ne preg[tim de rug[.
Mai nimic nu ne-a r[mas;
Visele se torc sub\iri.
Fiecare sfert de ceas
L-am umplut cu r[t[ciri.
Ce s[ spun: cur`nd, cur`nd
Ne vom preg[ti de duc[.
Frunzele se cern, la r`nd,
Creanga vie\ii se usuc[.
ELEGII P{G~NE !
Miez de noapte
Singur sunt ]n cas[,
V`ntul e afar[.
Parc[ ]n unghere
Mi=c[ cineva.
Bate ploaia-n geamuri —
Inimii — tot una-i...
}n od[i vecine
Umbl[ cineva.

Singur sunt =i ceasul

}nd`rjit tot umbl[.
}n t[cerea vast[
+oapte parc-aud.
Oh, =i noaptea asta
F[r[ de sf`r=ire!...
Cine m[ cuprinde
+i r[sufl[ ud?

Cea\[. Bezn[-bezn[!
Nu vreau! Vreau lumin[!
Al cui chip se-apleac[
Peste ochii mei?
Nu-mi strivi g`tlejul,
Duh de Miaz[-Noapte.
Ia!... Auzi coco=ii, —
}n z[voare chei?

Repede, lumin[!
Cine-n m[dulare
! NICOLAI COSTENCO

Plumb =i frig ]mi toarn[?

Nu vreau ca s[ mor!
+i se joac[ umbre,
Mari, tremur[toare;
Umbre de strigoaice
+i se zbat, ]n cor.

Lini=te! Sunt singur.

Ploaia-a stat afar[.
Numai v`ntul jilav
A trecut pe-aici.
Sun[ ora clar[,
Ora salvatoare.
S-a aprins ]n bezn[
Roi de licurici.

Hei! opri\i la poart[:

Nu-i acas[ nimeni...
Eu?... sunt o p[rere,
Sunt un pumn de scrum...
Da!... Odaia-i goal[...
Nu! nu-i de v`nzare!
Hei! s[ nu m[ m[turi
Cu gunoiu-n drum!

Din ad`nc
Sus, la poarta raiului,
Omul izgonit veni.
Pl`nse-o vreme =i urni
Fluierele naiului.
ELEGII P{G~NE !!
}ncepu o pl`ngere,
Grea povar[ pentru somn, —
C[ ]n ]ngeri =i ]n Domn
R[ni prindeau s[ s`ngere.

+i pornir[ naltele
Lacrimi pe poteci de-amurg.
+i — o ap[ — una curg
Altele, tot altele.

}=i pl`ngea p[catele,

Ce gre=ite-au fost, de lut.
Ce p[cate am f[cut
Oare, neiertatele?

Epilog
Pornit de nu =tiu unde, nu =tiu c`nd,
F[r[ vreo \int[, poate f[r[ rost, —
M[ port ]n lume ne=tiut, torc`nd
Din vis z[d[rniciei ad[post.

}ncheg un c`ntec — iar mi s-a ur`t;

Dezleg o tain[, ]ns[ ce folos?
Mi=eii iau virtu\ile ]n r`t
+i sufer[ poporul cel de jos.

O tr`mbi\[! +i, parc[, v[d: Iisus

Suind Golgota ]mpietritei vie\i.
Dar cu at`t cu c`t te-nal\i mai sus
De zbuciumul l[untric te dezve\i.

3 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!" NICOLAI COSTENCO

Lumina stelei n-o mai ]nt`lnim,

Punctat[-n infinit — cap de \[ru=.
+i nici al lunii palid heruvim
}n pacea neagr[ nu mai st[ — c[u=.

O clip[ de-om sim\i otgonul, vag,

Ce-a priponit p[m`ntul doar pe-un crug —
+i cum tresalt[ frunzele de fag,
Vom tremura sim\ind urma de jug.

+i-odat[, furi=a\i peste hotar,

}n cea\a nefiin\ei, =i nici legi...
Dar ce-\i vorbesc, o, frate-om, barbar!
De ce-\i vorbesc, c`nd nu m[ ]n\elegi...
Din volumul
ORE
(1939)

Prolog
Ce sunt eu oare? C[ci m[ simt
Cu cerul meu, cu \ara mea, cu raiul meu.
}n mine e natura cu laboratoare
Din care ies plane\i, p[m`nt =i soare.
}n s`nge simt plutind smaralde
Ori stele =i climate reci =i calde.
Sub pleoape am o lume,
Dar curioas[ =i f[r[ de nume,
}n care locul nu e loc, =i v`sla
De cump[n[ a vremii corom`sla
+i-o-nclin[, c`nd prea mult, c`nd prea pu\in
+i nu m[ =tiu ce sunt =i ce con\in.
O fi el vis ori fantezie, ori delir?
De toate, f[r[ vrere, eu m[ mir.
Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am =tiut,
De unde-au t[b[r`t ]n mine, au c[zut.
Le nasc, le scot cu sau f[r[ m[sur[,
Cu rost ori f[r[, pe aceea=i gur[
A ne-n\elesului. M[-ntreb =i eu
Nu fac copil[rii ca ...............*

* Lacun[ ]n text. Prometeu? Dumnezeu? (Nota redac\iei).

!$ NICOLAI COSTENCO

F[r[ vreo \int[, f[r[ voie ori solie

Cuprins de-o creatoare sf`nt[ nebunie?!

Preistorie
Stau printre c[r\i — un intelectual.
Dar cre=te-n mine-o umed[ verdea\[
+i setea de-a fugi prin iarba aspr[
+i rece cu picioarele descul\e.

Ciulite se trezesc ]n mine sim\uri

+i gata sunt de-atac, cum fu, prea poate,
Str[mo=ul meu p[ros, cu ghioaga-n labe,
Cuprins de pofta s`ngelui vr[jma=.

M[ uit la m`na care poart[ tocul

Ce-mpr[=tie imagini =i idei
}n curcubeie. +i deodat[-o v[d
}n blana moale cum se-nve=m`nteaz[.

}mi vine-n bezna nop\ii, cu vecia

C[scat[-n jur, =i n[v[lesc din vreme.
Pe-nt`ia nimf[ r[s[rit[-n cale,
P`ndind, s-o prind a=a, trandafirie,

+i mirosind u=or a n[du=eal[

+i-n tufele de brustur s-o fr[m`nt.
Apoi, la r`sul stelelor, povar[
Supus[, ]n coliba mea lacustr[
ELEGII P{G~NE !%
S[ o conduc. +i-al[turi de femeie,
De pe podeaua neagr[-n luciul lunii
S[ zv`rl cu ramuri, cuget`nd, ]n glum[,
La ve=nicia omului de m`ine.

T[rie
S[ nu ne mai g`ndim la moarte. S[ iubim via\a.
S[ ne l[s[m ]n cursul vremii, ca frunza pe r`u.
S[ ne sc[ld[m inima ]n rou[ diminea\a
+i ochii ]n fuga bel=ugului de gr`u.

Aurul p`inii e via\[, e bucurie.

Cuptorul prezentului coace pentru viitor.
Fr[m`nta\i dulcea\a asta cu drojdia vie
A dragostei vechi, ce-o las[ cei ce mor.

Iubito, aici e t[ria, e ve=nicia noastr[;

S[ lucr[m p[m`ntul, s[ cre=tem copii.
De aceea ne z`mbe=te-nstelat[ bolta albastr[
+i Dumnezeu, pe furi=, pierde aur ]n negre c`mpii.

Ni s-a dat vinul veseliei, nucile drept hran[.

Pivni\ele p[streaz[ tradi\ii, comori.
Degeaba, degeaba, triste\e viclean[,
T`rcoale ne dai, tot n-ai s[ ne dobori!
!& NICOLAI COSTENCO

Saninism
Un t`n[r ]mplete=te o p[l[rie de paie,
Din paie de orz, ]n =apte sau opt.
Miroase a ceva pr[jit ]n tigaie,
A lapte fiert =i a porumb copt.

Vara =i-a stins cuptoarele =i e gata:

Plecarea cu regretul pl`ng pe un ogor.
Ca un suflet care n-a adus la v[mi plata,
Cu greu a s`ngerat datina un cocor.

F`lf`itor plute=te sorbit de dep[rtare —

}n glasul lui e bocet =i-un strig[t ascu\it.
Pe \[rmuri, acolo, ]n hohot de mare
Furtuna i-a trecut so\ii prin v`rf de cu\it.

Cine =tie toate lacrimile, durerile toate.

Fiecare e o durere, o flac[r[-n v`nt.
+i cine-i nebunul s[ comp[timeasc[, chiar dac[ poate,
Toate cele de comp[timit pe p[m`nt.

+i sim\urile mele de aceea-s nep[s[toare,

+i locul mi-l cunosc; al laptelui scopt
}l p`ndesc cu l[comie vrednic[ de soare;
Mi-e poft[ de lapte fiert =i de porumb copt.
ELEGII P{G~NE !'
Potcovarul
Bate, potcovarule, bate-n fier!
Bate fierul topit, ca inima mea
Scoas[ vie afar[.
De ce s[ nu ba\i =i-n mijlocul ei o caia?

Am venit, prietene, la tine,

Pentru c[ e=ti mut =i nu e=ti curios.
Curiozitatea mea ar fi s[ aflu
Cum e c`nd mori. Trebuie s[ fie frumos?!

Prietene, acum nu-mi place s[ fii mut.

Ce frumos sun[ ciocanul pe il[u!
+i miroase a zgur[ verde ca sticla.
Cum ]\i ver=i tu necazul b[t`nd ]n il[u...

Ascult[, frate, nu po\i s[ faci

Din bucata inimii o potcoav[?
Hai, spune, spune... de ce taci;
Am s[-\i pl[tesc o carboav[.

Vreau s[ potcovesc iapa dragostei,

Care se opre=te-n fiecare sear[
La porti\a altei fete primitoare.
Haide, me=tere, ]ncearc[, a=a,-ntr-o doar[!
" NICOLAI COSTENCO

Muguri negri
}n bezna nop\ii singur r[t[ceam.
+i glasul omului ruga: — Iertare!
La toate casele st[tea la geam,
Privind, t[cerea. Risipind amare

Parfumuri — flori ca stropi de var

}mpr[=tiate-n aer. Pl`ns eteric.
De duhuri. R[sunau bizar
Copacii ]nc[rca\i de ]ntuneric.

+i m-am oprit. Urechea ascu\it

Tot cerceta. +i glasul, deodat[,
Str[punse nervii goi cu lame de cu\it.
Mi-era uscat g`tlejul =i fruntea asudat[.

Am ]nceput pe strad[ s-alerg ca un nebun

+i pa=ii r[sunau str[in =i gol ]n noapte.
}n pumni cercam de=ertul din mine s[-l supun
+i suferin\a crunt[ vroiam s-o smulg din fapte.

Acolo, unde strada ]n c`mp ie=ea pustiu,

}n colb m-am pr[bu=it =i lacrimi arz[toare.
+i parc[ dedesubt se zbucium[-n sicriu
Acela=i glas cer=ind ]n hohote: — Iertare!

+i noaptea-ncet, ]ncet ]n zare se r[rea.

Nep[s[toare, ziua roia biruitoare.
N[=teau, iubeau, mureau... +i-aceast[ rea c[\ea,
Via\a, ]ncol\ea pe cei f[r[ iertare.
ELEGII P{G~NE "
***

Sunt mistuit de nostalgii t[cute.

Aud chemarea unor alte lumi.
Prin aurirea toamnelor z[cute
Spre ce t[r`m din nou o s[ m[-ndrumi?

Vor fi =i-acolo — ca =i-aici — acelea=i

T[cute, ru=inoase suferin\i.
Natalele coline revede-le-a=i!
+i ochii ei alba=tri =i cumin\i.

E visul vagabond. Acolo, poate,

La ce va fi nici s[ visez nu pot.
+i simt c[ m[ voi desp[r\i de toate
Ce am ur`t =i mi-au fost dragi, de tot.

Poem ]ntr-un vers

Sunt o oaz[ de mister ]ntr-un spa\iu de lumin[.

Catrene
}n a=teptarea nop\ii, c`nd florile sclipesc
}n vetrele bogate cu albul lor feeric,
Copacii fr[m`nta\i se-ncarc[ de-ntuneric,
+i mutele nelini=ti bat golul sufletesc.
" NICOLAI COSTENCO

***
Cuprins de-ndoliata priveli=te, ad`ncul
Se-nchide ca un melc ]n coaja-ndurer[rii.
+i numa-n ochi, ca-n maluri, izbindu-=i lin obl`ncul
De valuri, se mai simte nem[rginirea m[rii.
***
Natura, spa\iul, vremea ]n mine se ]ngroap[
Ca-ntr-un morm`nt; =i, totu=i, acelea-s mai departe.
Se-apleac[ ve=nicia p[injenit[-n ap[,
Pe-o u=[ intru-n via\[, pe alta calc ]n moarte.
***
Cum seva pomului se-nmorm`nteaz[-n foi
+i-n flori, sicrie verzi =i albe-n cimitir de-azur,
Trecutul osemintele =i le trimite-n noi,
Cei de nem[rginire m[rgini\i ]n jur.

Impresii dintr-o c[l[torie

Ghemuite stau l`ng[ colin[
Casele albastrului c[tun.
Parc-a=teapt[ de sub deal s[ vin[
Zborul fr`nt al primului l[stun.
***
Gardurile de nuiele
Dorm ascunse ]n urzici...
ELEGII P{G~NE "!
+i te m`n[-un dor de stele
+i be\ia c-o s[ pici.
***
Ca o hieroglif[, cuneiform
S-a schi\at f`nt`na pe om[t.
Lini=tea cu mersu-i uniform
Vreme deap[n[, cu fa\a ]nd[r[t.
***
H[t, departe, unde c`mpu-i un de=ert
P`lc de arbori, parc[-s palmieri.
Ne-ndulcise rostu-unei p[reri
Dorul altei lumi cu sens incert.

Al doilea itinerar
Colo-n mun\ii norilor
E poiana cerului.

Trapez, dreptunghi de oale ori =indil[,

Iar jos albastru-nchis; sunt mu=uroaie
}n care visul fermenteaz[-n mil[
+i veselia-n prunci, c[ sunt o droaie.

Fii ]n\elept, o, dorule, cum boii

Ce trag ]n plug, ]n g`nd cu-o jungl[ verde.
+i vremii las[-te, ca frunza ploii:
De n-ai ce c`=tiga, s[ n-ai ce pierde.
"" NICOLAI COSTENCO

***
}n urma noastr[ trist r[m`n
M[runte g[ri, triste\i m[runte
+i inimi fluturate-n s`n,
+i griji cutate-n frunte.

Un stol de frunze-n pomii goi:

Prigori ursuze au r[mas.
Uscate visuri dorm ]n noi,
Cum p[s[rile f[r[ glas.
***
C`nd stolurile g`ndurilor mele
}n aripi suf[r neputin\a roab[,
Atunci dau drumul visului =i-n grab[
Trec dincolo de lun[ =i de stele.
Prins ]n mreaja norilor,
St[ canarul soarelui.

***
Adio! Timpul vostru a trecut!
+i noaptea soarelui privirii obosite
E scump[. Trec[torul nostru lut
E-nduio=at de clipele tr[ite.

S[ pl`ngem to\i copiii nim[nui?

La ce? Azi toate florile din urm[,
}n sufletele noastre de statui,
Cu buze de mireasm[, pl`nse, scurm[.
ELEGII P{G~NE "#
P[catul, biruind ]n zgura noastr[,
Sur`de ]ngerilor blonzi, uci=i.
Zadarnic pl`nge bolta cea albastr[
Pe con=tiin\ele cu ochi ]nchi=i...

}=i pl`nge infinitul...

}=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[.
}n pasul t[u gazela a pus un fin acord.
}n marmor[ feeric a poposit via\[
+i-n ochii t[i nostalgici l[stunii du=i spre Nord.

Nu te mira c[-n urm[, sub fiecare pas,

Regretul, ca un schilav, se roag[ =i te cheam[,
C`nd sufletul suspin[ trudit, f[r[ pripas,
Lovit de-a ta cruzime, ucis de-a nop\ii team[.

De-acum peste lumina ce-\i flutur[ pe cre=tet

Triste\ea liliacul de=ertului aga\[.
+i-n inim[, [st num[r cu trup b[tr`n =i ve=ted,
}=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[.

Elegie
Vom pleca cur`nd! Se-ng[lbene=te zarea.
V`ntul ca un schivnic printre pomi tu=e=te.
Crengile ]n geamuri bat, timide de=te.
Frate, hai s[ ascult[m cum sun[ dep[rtarea...
"$ NICOLAI COSTENCO

Pace inimilor ce-amu\esc ]n piept!

V`ntul ca o umbr[ printre pomi tu=e=te.
Cu aripi de s`nge toamna-n codri cre=te,
Prim[vara nu =tiu de-am s-o mai a=tept.

Crengile ]n geamuri bat, timide de=te.

Bat prieteni buni la u=a nim[nui.
Nici o vorb[ bun[ n-ai cui s[ mai spui.
Luna, ca un bolnav, rar pe drum p[=e=te.

Cad uscate frunze s[rut`nd c[rarea,

Amintirea noastr[ e un truc pervers.
Moartea, ori o fiar[... s-a oprit din mers?
Inim[, nu bate! Nu-i sim\i r[suflarea?

Final
C`teodat[ m[ cuprinde un ad`nc =i tainic dor:
La limanul unei ape, plin de lini=te, s[ mor.

De pe-ntinsul cre\ de valuri, lin adie o chemare

+i de dincolo de vreme, =i de dincolo de mare.

Fete goale de lumin[ parc[ joac[ ]n nisip;

Trupul se destram[-n aer =i r[m`n f[r[ de chip.

Umbre dinspre ceruri, umbre ]mi acop[r taina mor\ii.

Ridicat f[r[ de aripi trag inelul greu al por\ii.

+i pornim — convoaie limpezi, pline de c`nt[ri =i slav[...

+i ]n urma fiec[rui cade-o stea de foc, bolnav[.
ELEGII P{G~NE "%
Charmion
Sunt ochi f[r[ de lacrimi =i lacrimi f[r[ ochi:
Misterul ni se d[ cu stropul =i precaut.
Din pene lungi de stru\ =i fo=nitoare rochi
S[ facem cadru scump: e sentiment =i flaut.

Pe-un cer boltit, de foc se-a\`\[ un narcis,

Mai juc[u= pe v`sle. Din lini=ti visul gust[.
Limbajul serii noastre e dulce =i concis,
Amurgul moaie-n s`nge o arip[ ]ngust[.

}n ochii mei profilul e calm =i e corect.

Doar pieptul tulburat se zbucium[ s[lbatic.
Un murmur p[s[resc =i-un g`ng[vit insect
Oficiaz[-n codrul de aur =i j[ratic.

Poveste
+tiu via\a ta: flori ro=ii, frunze verzi,
Icoane, candele =i draperii.
+tiu c[-\i pl[cea pe g`nduri s[ te pierzi
Furat[ de amurguri viorii.

+tiu pasiunea ta: pe clape reci

Hulubii m`inilor du=i de delir.
+i fruntea g`nditoare cum \i-o pleci
O v[d, pe al\i boboci de trandafir.
"& NICOLAI COSTENCO

Dar dezmierdarea m`inii tale mici,

Acelei m`ini nervoase, de om[t,
E ca un vis demult trecut pe-aici
}n amintirea-ntoars[ ]nd[r[t.

Din flori n[scut[, risipit parfum,

Plecat[ unde vis, nici doruri nu-s, —
Din bezna dep[rt[rilor de scrum
Prive=ti uimit[ stea de la apus.

Aici sunt st`nci, iar dedesubt — abis

+i iat[ fruntea ostenit[-n g`nduri.
Iar peste ochii ce nu s-au ]nchis
Trec corbii ceasurilor r`nduri, r`nduri.

Amurg
C`nd voi ]nchide ochii, iubito, mai domol
Dec`t aripile cocorul obosit,
S[ =tii atunci c[ ora fatal[ a sosit
S[ las de-acuma trupul de vis =i c`ntec gol.

+tii versurile-acelea ]n care leg[nam

Lumina frun\ii tale =i p[rul — reci c[rbuni!...
Petalele de c`ntec de-acum n-ai s[ le suni,
Precum atunci, prin holde pe c`nd cutreieram.

}ntins pe un r[zor de flori liliachii,

Sub codrul plin de steaguri, cernit =i bocitor,
Fiindc[ mi-a fost glasul de chin alin[tor,
}ngenunchea-vor fiare, s[ mi se-nchine-nt`i.
ELEGII P{G~NE "'
+i ]ngerii din ceruri vor cobor] apoi;
Vor fumega c[delni\i cu clinchet de metal
}n m`na lor. Luceferi din albul lor caval
Bemolii de lumin[-=i vor pl`nge pe z[voi.

Tu — ]mpletind plevai\e, vei str`nge fruntea-n veci

De g`nduri pustiit[ =i plin[ de t[ceri;
}nconjurat de-un abur trandafiriu ca-n meri
Prim[v[ratici floarea prin crengi de aur, reci.

Te vei pleca t[cut[, cu gesturi largi, spre mine,

Pe buze ]mi vei pune s[rutul cel fr[\esc.
+i eu-\i voi da t[rie — ca semn c[ te iubesc —
S[ ve=nice=ti iubirea =i facerea de bine.

Drum de toamn[
Am trecut prin vechiul parc:
Teii tri=ti, usca\i castanii...
Mi-ai ie=it de-odat[-n cale...
Cum trec anii, cum trec anii!...

Pa=ii no=tri, dezolant,

R[scoleau ]n frunze moarte.
Ne-am privit mira\i =i, parc[,
De departe, de departe...

Am trecut prin vechiul parc:

Teii tri=ti, usca\i castanii...
Am trecut sau doar ]mi pare...
Cum trec anii, cum trec anii!...

4 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

# NICOLAI COSTENCO

Z[pezi topite
E o mireasm[ de z[pezi topite.
Noaptea — albastr[. Reci palori lunare.
Curg stre=inile. Suferin\a-i grea,
Precum =i dragostea mea e prea mare.

Iubita, undeva, ]ntr-o stradel[,

}=i pl`nge a=teptarea. Cu inelul
I-a= bate-n geam, c`nd luna, printre nori,
Alunec`nd, ]=i sun[ clopo\elul.

Sunt plin de o triste\e, de-un sf`r=it.

}n zvon de zurg[l[i =i de copite,
Pe str[zi m[ pierd. +i-n suflet se a=tern
Miresmele z[pezilor topite.

C[l[uza
Iubire, dac[ vrei, \i-oi ar[ta
Ale c`nt[rii ginga=e z[brele
+i-ostaticul de-acolo — cucuvea.
Pe cale nu cumva te speria:
Dih[niile-s multe, dar nu-s rele,
Ca =arpele cel negru ce dormea
Sub ro=iile balcoane de lalele.
O raz[ pip[ie cu o nuia
G[lbuia maz[re a unei stele...
... +i cam a=a e, vezi, cu toate cele
Ce ob`r=esc din fantezia mea.
ELEGII P{G~NE #
P[m`nt natal
P[m`nt natal — odihn[ =i alean,
Sub cerul t[u de plumb Hristos plute=te
+i la r[scruci de drum basarabean
Mul\imea-ndurerat blagoslove=te.

}n chinul t[u de veacuri adunat,

P[m`ntul meu m[nos, cresc albi luceferi.
Se-nal\[ turle zvelte peste sat
+i-n sufletele oamenilor teferi.

P[m`nt natal — pe dealuri zburd[ c[i

U=oare ca lumina de p`raie;
De-a pururi d`rz a stat ]n ochii t[i
R[bdarea, care judec[ =i taie.

Sunt pl[m[dit din carnea ta =i duh

Ce ]n str[mo=i s-a zv`rcolit ostatic.
Vreau codrii t[i =i b[l\ile cu stuh,
Vreau stepa ta — s[ r[t[cesc, s[lbatic.

La harpa razelor, pe strune de argint,

Cu m`na sufletului de cristal,
Urechea inimii ]n tain[ s-o alint
De ce \i-e ve=nic dor — p[m`nt natal!...
# NICOLAI COSTENCO

La r[z[=ie
Albind printre copaci e o c[su\[ mic[,
}n care au tr[it, ]n =ir, to\i mo=ii mei;
N-au cunoscut robie =i n-au =tiut ce-i fric[ —
Priviri aveau de vulturi — r[ze=ii de Orhei.

Sub stre=ini, azi, sunt cuiburi de p[m`nt,

Ferestrele-s r[cli\e cu mu=cat[...
+i plopul, de povara vremii fr`nt,
Vremelnicia cu n[dejdi ]mbat[.

Din vechi s-a dus pomina de codreni,

Cu spuma laptelui sub cu=me moi,
Cu r[zvr[tirea spus[ la poieni
+i pumnii str`n=i pe topora=e noi.

Azi, codrul vechi e-un basm de mult trecut...

Pe coaste plugul r`m[ — ran[ vie.
E-at`t de-amar pe fe\ele de lut
+i-n suflete — amar de poezie.

Lor nu le vine-a crede c[, de-acum,

Un vis de ]nviere s[ ]ngroape.
Ci v[d cum cre=te flac[ra din scrum,
De-a dreptu-n ve=nicie, ape-ape...
ELEGII P{G~NE #!
}n codru
Sub borangic sub\ire, de paing,
}n codru dorm aripi ml[dii de z`n[.
C`nd macii basmelor mi se ]nchin[,
Argint =i s`nge de pe cre=tet ning.

Mul\imi de urme duc la ape reci,

Cu maluri m[t[soase, verzi =i str`mbe.
Prin frunze vin luminile ]n tr`mbe
+i se-ncrusteaz[, calde, pe poteci.

Stejarul r[sucit ca un =urub

+i-a r[sturnat ]n t[u, posac, figura.
Un g`nd[cel pe-un trunchi s-a dat de-a dura
+i-a s[getat t[cerea un hulub.

P[durea venereaz[ luna: cult.

Misterios prin mii de flori t[m`ie
Albastre =i unduitoare br`ie...
Cu sufletul mi=cat stau mut =i-ascult:

Se-aud cum pasc s[lbatici c[priori

+i pa=i abia sim\i\i de fiare crude;
Un zumzet somnoros ]n jur se-aude
+i harul Domnului trec`nd prin flori.
#" NICOLAI COSTENCO

}n sat la noi
}n sat la noi, la Cegoreni,
Printre priporuri =i ponoar[,
+erpuie drumuri lungi de car[.
Iar cerul — clopot de azur —
E-ncins de vii jur-]mprejur.

La noi nu este ca aiurea:

S-auzi ]n fream[te p[durea;
S[ vezi la =ipot de ci=mea
Ghilind neveste p`nza nou[,
Pe nalba jilav[ de rou[
Cum o ]ntind — c[r[ri de nea;
S[ vezi =i fete la uluc,
Sub plasa umbrelor de nuc,
Cum r`d, se zghihuie =i \ip[,
O tinere\e de risip[...

Din c`nd ]n c`nd, pe l`ng[ hat,

Cu mers de ra\[, leg[nat,
Trec fetele de m[ritat
De c`ntec =i mireasm[ pline;
Cu gene lungi pe ochi plecate,
La trec[tori c`nd vor s[ cate.
Ro=ea\a fe\ei, de ru=ine,
Le st[ at`t, at`t de bine.
+i r`de apa-nceti=or,
C`nd se revars[ pe picior
Din cofele prea pline.
ELEGII P{G~NE ##
}n sat la noi tr[iesc buneii.
Sunt fruntea satului: r[ze=i.
Au cas[ mare, cu =indil[,
+i-n fa\a casei — doi cire=i.
Dar casa lor nu este vil[,
Ci, doar, o cuhnie de chirpici,
Cu grinzi de nuc =i mint[ crea\[,
Uscat[ an de an sub lea\[;
Cu ea g[tesc rachiu buneii.
+i e pl[cut la ei c`nd, seara,
Un pui de zeam[ fierbe-n oal[.
+i-a=a miroase-a muruial[,
A grajd, a mint[ =i a cear[.

Toamna
Cine-a desfrunzit gr[dinile
+i le-a amestecat cu suspinele?
Cine-a scuturat frunze, pe care
P[s[rile =i-au scris c`ntecele la plecare?
Cine-a dezbr[cat ]n pielea goal[ copacii
+i i-a biciuit cu furtunile? S[racii!
Toamna a venit!

Cine a zv`rlit din cer ploi =i grindeni,

S[ boceasc[ la ferestre, pretutindeni?
Cine a b[tut ]n u=[ =i ]n cercevele
+i a l[sat cuiburile f[r[ r`ndunele?
Cine a chiuit ]n horn =i a dat busna ]n tind[
Scutur`nd izma uscat[ de pe grind[?
Toamna a venit!
#$ NICOLAI COSTENCO

Toamna a venit =i-au sc`r\`it pe deal morile

+i-au cobit pe cr[ngi o noapte-ntreag[ ciorile.
R[zoarele cu trandafiri =i gheorghine
S-au pr[p[dit f[r[ veste =i f[r[ suspine.
}n cu=ca pieptului s-a zb[tut inima, ca o p[s[ric[
Mic[, mic[ — =i care mai-mai n-a murit de fric[.

Mitologie basarabean[
}n c`mpul verde dorm g`ng[nii reci...
— Tu pe acolo c`nd va fi s[ treci,
Pe sub c[pi\e, vezi, de Dragobete
Nu se ascunde; ori, de pe sub cr[ngi,
Codrean, cel ce-a pus g`nd viclean pe fete,
S[ nu te-n=face; unde-auzi t[l[ngi
S[ te fere=ti, c[ poate e Delean
Ce st[ cu m`na-n cre=tet de mioare
+i zice din caval p`n[ te doare
De dorul lui al inimii m[rgean.

Pe zare r[s[ritul vars[ jar...

— +i vezi, copil[, scap[ de amar!
Pe puntea ceea nalt[, spre ci=mele,
Te uit[ bine: dac[ sim\i din plop
Arz`ndu-te priviri cu g`nduri rele,
Chiric[-i, tu s[ =tii, cel slut =i =chiop.
}n fa\a lui hlizit[, de n[t`ng,
Nu te ]ncrede, — bag[-\i fa\a-n poal[,
C[-n turta inimii ]l roade-o boal[,
+i cei ce-l v[d picioru-=i fr`ng.
ELEGII P{G~NE #%
Se-aprinde valea, iaz de untdelemn...
— S[ nu te duc[ benga la ]ndemn
Ca, unde se str[pung poteci ori drumuri,
Tu foc s-aprinzi — cartofi ori p[pu=oi
Cu miezul miresmat, s[ coci — c[ fumul
Se schimb[-ndat[-n umbr[ de strigoi
+i, hohotind, d[ busna prin frunzi=,
S[ pl`ng[, cu blestem, la sf`ntul Foca.
+-atunci nici cear[, nici oloi cu oca
Nu te mai scap[ de-al s[u v[z ponci=.
.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar fata, — de, ca fata, soi z[lud!
Cu Dragobetele-n f`na\ul ud
S-a t[v[lit; =i Codrena= la \`\[
I-a pus c[u=ul m`nii, iar Delean
}n co= un dor i-a pus, pe c`nd, ]n g`\[,
Tot Dragobete i-a pus m[ghiran;
Chiric[ i-a rupt glezna, iar n[frama
Pe p`r[ia= s-a dus, un nenufar;
+i-a ars-o Foca-n inim[ amar.
... +i fata-acum se j[luie la mama.

Dansul unui duh

Fierbe dragostea ]n mine
Ca un zumzet de albine.
Ici m[ scutur —
Vesel flutur —
Pe o floare
#& NICOLAI COSTENCO

De cicoare.
Colo, prin dumbrave,
Peste ierbi jilave,
Chiote reped cu gura:
S[ dau fetele de-a dura.

Lumea noastr[
Inutil[,
Sub albastr[
Tremurare de zambil[,
Se-ngreoaie
}n p[injeni= de ploaie.

Sar din timp

Prin Olimp.
Botul umed
M[ ]ncumet
S[-l ]ngrop —
S[rutare, ]ntr-un plop.

Lume, lume f[r[ trup

Din cotloane de p[dure!
Ar[t[ri de neguri sure
Ceasul magic ]ntrerup.
Unde-i Pas[rea M[iastr[?
Cos`nzeana, Barb[-Cot,
F[t-Frumos =i-acel netot
Zis P[cal[? De fereastr[
M[ apropii lin din joc
+i cu banul: toc, toc, toc!
ELEGII P{G~NE #'
— Fetelor, veni\i de-mi spune\i:
}n zulufi
Flori postume
O s[-mi pune\i?

Tufe mari de nalb[

}=i deschid guri\a alb[.
Pentru cine?
Pentru mine,
Cuviosul zbur[tor,
Must[cios =i berbant
V`n[tor
Din t[r`mul cel[lant!

Fierbe dragostea ]n mine

Ca =tiubeiul cu albine.
Ici m[ scutur —
Par un flutur —
Pe o floare
De cicoare,
Colo, prin dumbrave,
Dorm prin foi bolnave,
Frunze mozolind cu gura,
+i dau fetele de-a dura.

Rapsodie basarabean[
Dragoste, r[spunde-mi, n-ai vrea undeva s[ fim la \ar[,
Cam pe-atunci c`nd pitpalacul scoate puii ]n secar[;
C`nd ]n nop\ile profunde, luna ca o al[m`ie,
$ NICOLAI COSTENCO

Somnoroas[, l`nceze=te peste adormite gr`ie.

Codrul poleit, sub poale cu privirea lui ad`nc[
De mister, va da urechii doar murmurul de sub st`nc[
Al izvorului. P`r[ul, printre foi de brustur, late,
G`ng[vind, tot ochiuri-ochiuri, luciul stelelor va zbate.
Nu te teme! Nu-i nimica. Hai, descul\[, pe poteci —
+tii, potecile de codru umede mereu =i reci.
|ine-m[ de bra\ ori vino, l`ng[ piept de te lipe=te:
Nu e nimeni, din h[\i=uri numai frica ta prive=te.
E-ntr-un loc poiana unor de demult uita\i haiduci
Care-au putrezit prin temni\i, ]n c[tu=e =i butuci.
Amintirea le-o p[streaz[ c`ntecele din popor...
Nu te-nfiora: =opte=te codrul rug[ciunea lor.
***
Dragoste, eu am la \ar[ o c[su\[ de v[zduh,
Are prisp[ muruit[ =i o strea=in[ de stuh.
}n ferestre, dup[ gratii, ard mu=cate ]n vazoane
+i-n ungher un mac c-un lic[r de lumin[ la icoane.
Ai s[ intri, dar ia seama, nu sta m`ndr[, ci s[-\i pleci
Tufa asta de t[ciune, pragul c`nd va fi s[ treci.
Nu c[-i joas[ u=a, ]ns[, se cunoa=te din vechime:
F[r[-nchin[ciune-n casa omului nu intr[ nime.
Ai s[ vezi o lai\[ larg[, peste ea un \ol v[rgat
+i un p[retar, pe-o spat[ de bunica mea lucrat.
La un cap[t, c[p[t`ie p`n[-n bagdadii cl[dite,
+i pe grind[ o Psaltire... =i-alte lucruri ]nvechite.
Am s[ scot dintr-o firid[ o garaf[ de rachiu
Cu pojarni\[. Pe-o tav[ r[z[=easc[ am s[-\i viu
C-un colac ]n =apte vi\e =i un fagure de miere:
Cu acestea mai prinzi suflet =i oleac[ de putere.
ELEGII P{G~NE $
***
Cred c[ =tii ce-i r`nduiala =i ce nu — am s[ te-nv[\,
C`nd cu-o vorbuli\[ bun[, c`nd c-un dr[gulean de b[\...
+i-ai s[ fii, copila badei, un motan de gospodin[
Harnic[ =i cert[rea\[: vr[biu\[ =i albin[.
Cu fl[c[ii de la coas[, cu vizdogi la cozoroc
+i cu coasele pe umeri, rumeni\i de-al zilei foc,
C`nd, ivi\i ]n deal, la cruce, dup[ chiot ai s[ =tii
Ce vor, fiara lor de tineri! de necheaz[ sus, la vii.
Pe m[su\a scund[, -n zolnic, aburind dintr-un ceaun,
Repede r[storni un soare de m[lig[; ce s[ spun,
C`nd mai dai mujdeiul, br`nza =i ]n str[chinèle noi
Bor=ul ardeiat ca focul, — r`de inima ]n noi!
}nspre masa-n trei picioare t[b[r`nd ca o l[cust[,
Ne mir[m ce-i larg[ pofta, g`ti\a ce-i de ]ngust[.
Din cotloane, plopi de fumuri ]n t[cere se-nverig[...
Satul tot adie-a lapte, leu=tean =i m[m[lig[.

***
Eh, iubire, pune dreapta ici, la piept, f[ jur[m`nt,
De g[se=ti ceva mai stra=nic pe f[\area de p[m`nt!
S[ te scoli ]n zori, pe rou[, c`nd vecinul Dumnezeu
}n de ziu[ trandafirii =i-i plive=te de chir[u.
Tu, ]n doni\a g[lbuie, str`ns[-n cercuri, ]ncrestat[
Cu fier ro=u, pe Joiana mergi s-o mulgi dup[ corlat[;
S[ trimi\i, apoi, vi\eii la ciread[, c`nd v[carul
Pentru vite ori vreo m`ndr[ ]=i revars[-a=a pojarul
Dintr-un fluier. +i d`nd hran[ la cob[i, la c`ini =i porci
C-un obraz de lapte proasp[t la iubit s[ te ]ntorci.
M`ng`ierea mea! Lumin[! Trup suleget, g`t minune!
$ NICOLAI COSTENCO

De-a= putea, tot ce-i pe suflet pe de rostu-lea \i-a= spune:

C`t de alb[-\i este pielea, ca o lamur[ de gr`u
M[cinat[-n moara nou[-a Neam\ului, cea de pe r`u;
C`t de fraged \i-este s`nul =i c`t de sub\ire glezna;
C`t de g`nditori \i-s ochii, c`t de-ad`nc[ le e bezna;
C`t de me=ter \i-este bra\ul, unduios ]n m`ng`ieri
+i s[lbatic \i-e s[rutul r[scolind str[vechi pl[ceri;
C`t e lini=tea de-nalt[ =i aducerea aminte:
Parc[ arde-n tine-un munte de iubite oseminte,
C`nd, al[turi st`nd, ]n miros de l[icere, ]n c[mar[,
Bem a dragostei licoare, dulce-a=a =i-a=a amar[!
ELEGII P{G~NE
(1936-1940)

I-a Elegie p[g`n[

Motto:
Ales Vergängliche
Ist nur ein Gleichnis;
Das Unzulängliche,
Hier wird’s Ereignis;
Das Unbeschreibliche,
Hier ist’s getan;
Das Ewig-Weibliche
Ziet uns hinan.
Goethe
Ce frumoas[ e=ti, iubito!
C`ntarea c`nt[rilor

Frumoas[ e=ti, iubito, cu chipul t[u curat.

|i-a= soarbe-a gurii dulce =i s`nger`nd[ floare!
}n p[rul t[u ca noaptea, de v]nturi r[sfirat,

Via\a mea-=i ]ngroap[ trecutul =i-ntristarea.

D[-mi s[rutarea gurii, cum o d[ florilor
Fierbintea-nvolburare a zorilor. Chemarea

Mea cre=te-n v[lm[=agul cel p`rjolit de dor

Al clipelor, opre=te ]n calea sa destinul;
La glasul meu to\i crinii pl`ng, zgribuli\i, =i mor.
$" NICOLAI COSTENCO

Eu sunt iubitul celei ce-mi d[ruie=te vinul

Mai tare ca al mor\ii ai s`nilor ei mici,
Ca dou[ porumbi\e cu ciocul roz. }nchinu-l

Acest pahar al clipei p[g`ne-n cer =i-aici.

Frumoas[ e=ti, iubito, cum alta-n lume nu e!
Tu m-ai mu=cat de suflet cu al iubirii bici

+i inima-ai legat-o de flac[ra ce suie

Din beznele ad`nci ale vie\ii p[rinte=ti
Pe s`ngeroasa mor\ii =i soartei c[r[ruie, —

Spre ]nflorirea pur[ a z[rilor cere=ti.

Acolo cine este =i m[ a=teapt[ cine?
Sc[ldat[-n vijelii de visuri — tu, doar tu e=ti!

***
M-am desp[r\it de-a clipei statornic[ micime,
M-am desf[cut din c`l\ii unui banal trecut,
+i str[lucesc s[lbatic, zv`rlind peste mul\ime

Sfidarea tun[toare: — am dragostea ta scut.

O, te iubesc, fecioar[! tu-mi e=ti ]mp[rt[=irea
Vie\ii noi ]n care sunt ]nger ren[scut.

}mpr[=tie-\i din ochii ]ntuneca\i uimirea!

}n templul f[r[ zei al lumii am surprins
Misterul zeit[\ii ce ne-a supus — Iubirea.
ELEGII P{G~NE $#
Coboar[-\i fuga roz[ a vrerii, ]nadins,
Pe sidefata scar[ ce sufletu-mi lunatic,
Pe frun\i de flori =i s`nge, spre tine a ]ntins.

Nu te feri de-al gurii ]mp[timit j[ratic;

}mbr[\i=[rii — =arpe — nu te ]mpotrivi!
Iube=te-n mine duhul ce l-am \inut ostatic

Din veacuri, ale c[ror dureri te-ar otr[vi

De le-ai cunoa=te. Scumpo, frumos e al t[u nume;
+i buzele — =optire — cu gura le-a= strivi, —

Aceste vi=ini coapte pentru strivit anume.

Iube=te-m[, =i-n clipa oprit[, poate-n veci,
S[ nu ne pese nici de-or`nd[, nici de lume.

Cuprinde-m[ cu zorii acestor bra\e reci,

}nn[bu=[ la s`nu-\i acest cap beat de g`nduri
Acum, c`nd crap[-a nop\ii nenum[rate teci

+i boabele de stele pe cer sar r`nduri, r`nduri.

M-apropie de tine, ]n sufletul t[u nud
S-aud cum carii rod ale veciei sc`nduri;

S-alung =i presim\irea acestui blestem crud,

C[ tu =i eu, odat[, vom repeta-mpreun[
Sf`r=itu-ngrozitor al mor\ii. O aud,
Psalmodierea stearp[ a unui glas; r[sun[
Citania de veghe l`ng[ un lung sicriu, —
Pe l`ng[ geamuri, v`n[t, un miorl[it de lun[, —

5 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

$$ NICOLAI COSTENCO

+i ]n sicriu — eu singur, rob trist, nici mort, nici viu.

Cuprinde-m[, mi-e team[ de-a mea singur[tate;
S[rut[-mi gura ars[ at`t c`t nu-i t`rziu

+i iart[-m[, c[ n[rui a clipei maiestate

Cu-acest delir de g`nduri! Sunt, poate, un nebun,
}nnebunit de-a lumii etern[ nedreptate;

Sunt, poate, un titan, nu pot s[ m[ supun

Acestei legi ce \ine pe omenire jugul
Misterului: vreau lutul de cazna-i s[-l r[zbun,

Din pomul ve=niciei s[-i d[ruiesc bel=ugul.

***
Printre at`tea stele cu creste-nfl[c[rate,
Pe care nici tipare, nici suflete n-au loc;
Printre at`tea astre cu turnuri crenelate

De safirii penumbre, ori ro=ii umbre-n joc, —

O inim[ spuzit[ agonic numai bate,
P[m`ntul: astrul nostru f[r’ pomp[ nici noroc

}=i poart[ cu r[bdare prin vreme s[r[cia,

Cu p[duchimea lumii ce mi=un[, calic.
De nu p[m`ntul — omul viseaz[ Ve=nicia,

Aceast[ pl[smuire de patimi =i nimic, —

D`nd un decor de basme b[tr`nului p[m`nt,
Acestui glob funebru, acestui splendid dric!
ELEGII P{G~NE $%
Orgolios ]ncearc[, s[rmanul, ]n cuv`nt
S[ afle perspectiv[ eternit[\ii sale;
+i-a sa de=ert[ciune-i pe temelii de v`nt.

Cu biblicele r`nduri vrea mintea s[-=i ]n=ale

Cu vorbe pr[fuite, cu oameni ca =i el,
+i-nfrico=at ]nal\[ t[cerii osanale.

O minte de o =chioap[, un cap flocos sau chel,

O inim[ de =oarec — =i-un vis de nemurire!...
De-ar =ti c`t e de comic, =i c`t e de mi=el...

Iubita mea, ca vinul m[-mbat[ fericirea

C[ searb[da ta via\[ cu-a mea ai ]mpletit!
Din tot ce credem, ast[zi ne-a mai r[mas iubirea.

Chiar de-mplinim ]n gluma Celui Ascuns un rit

Hilar p`n[ la tragic, ]n biata comedie
A dragostei noi rolul ni l-am ]ndeplinit

Destoinic — iar r[splata ]n fa=[ ]nt`rzie...

Tr[iesc doar prin iubire =i, poate, c[ tr[iesc
Iluzia mai tare dec`t o ve=nicie,

A c[rei nep[sare-o desfid =i o ur[sc!

***

M[-ntrebi de ce m[ zbucium; de ce nu-mi aflu pace

La s`nii t[i, ca mieii b[l[i; de ce nu-s bl`nd?...
Cum oare pot, c`nd v[d cum bordeiele s[race
$& NICOLAI COSTENCO

Bogatului f[\arnic, obraznic =i fl[m`nd,

Sunt treapt[ spre o via\[ la care n-are dreptul,
Cum pot privi la \easta ce nu cunoa=te g`nd

}nalt, nici ideal =i care-=i umfl[ pieptul,

Cu vorbe mincinoase ]nzorzon`nd ades
Sordida sa f[ptur[. Pot eu s[ fiu adeptul

Tihni\ilor, licheaua din propriu interes,

+i s[ pretind mul\imii c-acesta este farul?
Pot eu pe putregaiul mizeriei s[ \es

Un v[l de vise roze? Ar fi prea greu calvarul.

Mai bine pe trudita mea cruce s[ m[ bat,
Din inim[ ciocan improviz`nd amarul,

Dec`t de fericire, s[ picur, ]mbuibat!...

Cum vrei s[ aflu pace, iubit[ rea =i dulce,
C`nd fete ca =i tine-=i scot trupul la mezat

+i pierd pe totdeauna speran\a s[-=i mai culce

Cu dragoste candid[ c[p=orul pe-un piept drag;
Ademenite c`nd de izul unei bulce,

Fl[m`nde, castitatea =i-o dau unui pribeag

Zg[rcit la bani, dar larg ]n vi\ii =i ]n pofte;
Cum pot fi mul\umit, c`nd pentru un posmag

Se vinde-o copili\[; de dorul unei cofte

O fat[-n r`nd cu lumea c`nd nu mai poate fi;
Ori o m`r=av[, a vreunui bleg Irofte,
ELEGII P{G~NE $'
Zv`rlind ]n fa\a lumii un vag drept de-a iubi,
}n balele minciunii c`nd murd[re=te-o mam[,
Cum pot tr[i al[turi de tine, colibri?

C`nd un copil din leag[n un s`n v`ndut recheam[,

Eu s[ fiu fericit? R[spunde-mi, nu-i nedemn,
Ca pentru omenirea ce rabd[ peste seam[

S[ nu te lup\i? S[ nu smulgi al suferin\ei semn

De pe coroana [stui ridicol rege-al firii,
Zis om? S[ st[rui ve=nic, cu inima de lemn

+i un sur`s placid, la jertfa omenirii,

Cu mul\umirea crud[ c[ nu e=ti tu atins?
Ce plin[ e=ti de sine, mireasm[ a iubirii!

S[ treci pe l`ng[ pilda Eternului }nvins,

S[ te cumineci jertfei, s[ rumegi aspre azimi
Cu mul\umirea unui vi\el de vac[ lins!

Icoan[-a frumuse\ii de e=ti, ]n fa\[ cazi-mi,

S[ v[d scheletul vrerii de sine, vreau s[ v[d,
Tu, vis de fericire, pe ce temei te razimi.

Voi, ochi, frumo=i ca noaptea, obraji, voi, de om[t...

Ori ]nd[r[tul vostru, ca un torent ]n albii
De crini =i de sidef, nu curge un pr[p[d

De g`nduri m[run\ele? Sub z`ng[nitul salbei

Nu m[sur[ clepsidra al vremii picur lin?
+i-n dosul astei forme =i sub dantela albei
% NICOLAI COSTENCO

Priveli=ti — nu se ascunde un m[rginit destin?

O, nu vorbi, iubito! Olimp e al t[u nume,
}n care zeii mor\i dorm somnul lor virgin!

Tu te-ai n[scut a=ijderi lui Venus, turn de spume;

}ntre p[m`nt =i cer — un magic leg[m`nt,
+i leag[nul t[u este de-azur; =i de parfum e.

Sunt st[p`nit de tine ca de un demon sf`nt,

+i te iubesc cu c`t tu cu vorbele m[ chinui.
Tu-mi pari a fi imboldul ce m-a f[cut p[m`nt.

Cu pura r[t[cire prin spa\ii tu pricinui

Pornirea ca din patru pr[p[stii s[ m-adun —
+i trei sunt numai bezn[, a patra doar lumin[-i

+i harfa sideral[ =i-al nemuririi bun

Cu sila s[ ]nghesui ]n str`mtele tipare,
+i muritoarei soarte fatal s[ m[ supun!

O, b[nuiam prin secoli a ta ]nfiripare

+i frem[tam la visul c[ e=ti sortita mea
Iubit[. M[ durea c-am s[ tr[iesc sub soare —

A suferin\ei oarbe =i-a vanit[\ii stea, —

C[ voi tr[i-ntre oameni, cu ei o s[ m[-ncaier,
C[ci viitoarea har\[ ]n mine, surd, mustea.

De m`inile uit[rii, tors din al lumii caier,

Din pofta-ndeplinit[ =i lacrimi — m-am n[scut;
+i primul spasm de groaz[ fu primul g`t de aer.
ELEGII P{G~NE %
}n dezolanta noapte a vie\ii am crescut
Ca un r[boj pe care un trist oier ]nseamn[
Dureri f[r[ de num[r spre-un \el necunoscut.
Iubito, l`ng[ tine, un g`nd ascuns m[-ndeamn[
S[ cred c[ o gre=eal[ fu faptul s[ m[ nasc.
Ce-ar ]nsemna o frunz[ ]n minus pentru Toamn[?
+i-mi pare, c`te-odat[, spre-un fantezist Damasc
C[ plec, negu\[tor de aur =i gogoa=e;
+i, plictisit de via\[, ades m[ prind cum casc.
C`nd suf[r pentru al\ii, o for\[ p[tima=[
De m[ ]mpinge legea, s[ o dau peste cap,
Tu-mi stai ca o dojan[ amar de dr[g[la=[.
De gloria din vise adesea m[ adap
+i suf[r martirajul, lupt`nd ca Don Quijote.
}mi pare c[ la baza nefericirii sap.
+i m[ surprind adesea c[-ng`n acelea=i note
C`ntate, r[sc`ntate, istorii de c`nd sunt
+i v[d av`ntul meu ce van =i idiot e!
}ncerc =i eu, ca al\ii, prejudec[\i s[-nfrunt,
S[ sfar[m pe Moloh cu soclul lui de veacuri, —
Dar ]n oglinda vie\ii sunt doar un clown crunt!

***
Iubita mea, de ce s[ ne m`nc[m cu fleacuri
Norocul! Singur nu =tiu de ce-s a=a nebun!
S[ hoin[rim mai bine prin cr`nguri! Ori pe lacuri,
% NICOLAI COSTENCO

Sub s[lcii ]nvechite, pudrate, c`nd apun

}n umbr[ griji, p[cate, alaiul de mizerii —
S[ lunec[m ]n barc[ ]mbr[\i=a\i; s[-\i spun,

Pl`ng`nd pe jum[tate, ]n vastul hram al serii,

C`t a=teptam clipita ca s[ te ]nt`lnesc,
Cu-un dor nel[murit, ]n timp ce luna merii

}i poleia. Tot chinul meu supraomenesc,

De nop\i f[r[ de cap[t, de-a mea singur[tate
S[-\i povestesc. +i-odat[ s[-\i susur: te iubesc!

Mi=cat[ de-amintiri, =i-acum inima-mi bate.

Cuprinde-m[, iubito, cu-alint[torul bra\;
S[rut[ cu-ale gurii petale miresmate.

Mereu de-a= fi cu tine =i tot n-a= avea sa\.

Sunt vie\ii tale umbr[, sunt visul umbrei tale.
S[lbatica mea inim[ — =oim ro= — o \ii ]n la\.

***
— Prietene, iubitul mi-e un copil ce-mi cere
O via\[ ridicat[ pe sc[ri de vis, de cer —
Iar s[rutarea lui — e fagure de miere!

Lungi pletele ca =erpii de valuri; un mister

Via\a sa e; ochii, de-o tainic[ durere
Umplu\i, privesc la mine-n t[ria lor de fier
ELEGII P{G~NE %!
Cu-o dragoste ce-mi rupe tot sufletul; m[ doare
Privirea lui ]n care n[dejde parc[ nu-i
+i-o cere de la mine. S[-i dau minciuna oare?

S[-i d[ruiesc perdeaua iluziei? Eu, lui,

Iubitului, s[-i fur m[rirea-ngrozitoare?

Se zbucium[ ]n g`nduri iubitul meu, precum,

De chinuri tulburat[, se pr[bu=e=te marea
Pe \[rmuri, s[ le sfarme, s[ nu-i mai stea ]n drum,

Dar, tainic[, se-aude, poruncitor, chemarea,

+i bra\ele de ap[ neputincioase, cum
Sunt bra\ele de prunc, recad cer=ind iertarea.

De st`ncile s[lbaticului, m`ndrului destin,

}=i sfarm[ neputin\a iubitul meu. +i pl`nsul
De=ert[ciunii sale ]mi picur[ pe s`n,

+i s[rutarea gurii i-o dau, c[-mi este d`nsul

Al vie\ii =i al mor\ii predestinat st[p`n.
O, fetelor, ce c`ntec e dragostea! }ntr-]nsul

Se-aud, nel[murite, suspinele de dor

Ale vie\ii prinse-n v`rtejuri diafane —
C`nd sufletele, pline de-un b[nuit fior,

Cer=esc tipar n[scut, bocind pe oceane;

}n el e-nt`iul =opot al mugurului crud
De frunz[ =i de floare, ie=it dintre obloane
%" NICOLAI COSTENCO

De scoar\[ p[m`ntie, cu fo=net stins =i ud;

E sc`ncetul jivinii speriate de lumin[,
Chincit[ la gurguiul ocrotitor =i nud

Al s`nului matern; e muzica divin[

A c`ntului de leag[n neistovit pe guri
De pas[re, femeie; e g`ng[vit noptatic

De boabe germinate pe-ai \[rii umeri suri;

Sentimentalul viers al bietului buratic;
E dr[gostoasa =oapt[ a vastelor p[duri

Ocrotitor pe spaima unui popor s[lbatic.

***
}n c`ntecul de dragoste e D`nsul, numai D`nsul,
Prin care toate trec =i ve=nic toate curg.
Iubitul meu! Nu l-a\i v[zut, prietene? Printr-]nsul

Eu doar tr[iesc; la d`nsul mereu g`ndesc, a=tept —

+i-n a=teptare, iat[, m[ cople=e=te pl`nsul.
C`nd o s[ vin[, m`ndru, s[-mi cad[, bl`nd, la piept?

Ca m[gura ]i este a frun\ii ]n[l\ime,

Ca sabia de foc ]i este g`ndul, drept,
+i p[rul i-e ca holda pe-a z[rii sub\irime

Undind neostoita furtun[-a min\ii reci.

Cum este dragul meu, pe lume nu e nime!
Cu ochi ca dou[ fl[c[ri r[sfr`nte-n negre teci,
ELEGII P{G~NE %#
R[scolitoare fl[c[ri ce-n inim[ se-mpl`nt[;
+i inima aprins[ n-am s-o mai sting ]n veci!
E-ad`nc[-nfiorarea, iubitul c`nd cuv`nt[,

Tot sufletul de gura-i se anin[, ca un strop

De ploaie pe o frunz[ ce-n soare, beat[, c`nt[.
Tremur[tor mi-e trupul — asemeni unui plop.

+i fiecare =oapt[ ]n mine-i un r[sunet

}n care via\a-mi toat[ ca pe-o comoar[-ngrop.
C`nd ]mi vorbe=te, parc[, ]n fiecare sunet

Se p`rguie=te-un vis — e =opot de izvor,

E r`u ce cre=te-n vuiet, e vijelie, tunet!
Vr[jit[, uit de vreme, ]mi pare c-am s[ mor,

C`nd bra\ele-i, st[p`ne-mi ]ncol[cesc mijlocul.

Sunt trist[ =i sub\ire, m[ mistui de-al s[u dor...
Ah, c`t de bun ]mi este =i dureros norocul!...

Prietenelor, oare nu vine scumpul meu?

Ah, ce s[ fac! nu-mi aflu ast`mp[r =i nici locul;
El vine! El e. Haide pleca\i!...
— Iubitul meu!

***

— Frumoas[ e=ti, iubito, asem[nare n-ai!

Ce dulce-i s[rutarea buzelor tale ro=ii!
|i-ar pizmui mijlocul =i gr`ul cel b[lai.
%$ NICOLAI COSTENCO

Iar umerii, rotunzii, cum m[ privesc, frumo=ii,

Cu sclipitoare albea\[, ca-n nop\ile de Mai
Z[pezile lunare. Prin mine to\i str[mo=ii

Te binecuv`nteaz[!
— M[nunchi de cimbri=or
Mirositor iubitul mi-e, dragul fr[\ior!

— Frumoas[ e=ti, iubito! Dorito, m`ndr[ e=ti!

Mai m`ndr[ dec`t z`na str[vechilor pove=ti!

— Ca strugurii cei cop\i e vorba gurii tale!

Mai proasp[t[ suflarea — ca mierea str`ns[-n faguri!
E=ti tot numai mirosuri, numai vr[jite zale,
E=ti m`ndru ca o oaste cu fluturate steaguri!
E=ti bun, iubitul meu, cu albele =iraguri
De din\i, biruitori prin s`ngeroasa vale
A buzelor! |i-e r`sul — alb leg[nat de straturi,
Izvor ]\i e s[rutul, de care nu te saturi.
Umbros culcu= \i-e pieptul!

— A c`mpului suflare.
Iubita mea! Cu nimeni nu are asem[nare:
Ca printre boji un crin e, printre fete, ea!

— Mesteac[n luminos cu crengi tremur[toare

Iubitul meu e, zvelt =i nalt ca o nuia!
La umbra lui t`njesc ca o mirat[ floare

Sfiit =i bucurat, ca-n zori de zi o stea.

ELEGII P{G~NE %%
***

Aduce\i, pomi, voi, poame; aduce\i, z[ri, azur;

Voi, fluturi, da\i-mi haina; voi, florilor, beteala;
Cl[di\i-m[, voi, me=teri, cu ziduri ]mprejur:

R[nit[ de iubire sunt.

— Nu v-am spus odat[,
Copilelor? Din somn iubita nu-mi trezi\i!...

— Ca buciumul e glasul iubitului; ca ceata

Haiducilor i-e mersul u=ure! Voi nu-l =ti\i?

El peste v[i =i dealuri p[=e=te vesel, iat[,

+i repede ca cerbul. Ce m`ndru e, privi\i!

Aduce\i miruri vechi, ad`nc mirositoare,

+i m[-nt[ri\i cu vinuri — m[ mistui, m[ ]nec,
Sl[bit[ de-a=tept[ri. Prin vi\a suitoare,

Spre zarea viorie privind, pe prag m[ plec.

+i parc[-l simt la spate =i stau ca ]nlemnit[,
La g`ndul c[ e d`nsul. Iar \`r`itul sec

Al greierilor toarce o noapte nesf`r=it[.

+i parc[-i simt la ceaf[, puternic, bra\ul st`ng,
Iar dreptul m`ng`indu-mi iubirea ostenit[...

...+i de z[d[rnicia dorin\ei gem =i pl`ng...

%& NICOLAI COSTENCO

***
S-au aplecat grumajii t[cerii peste fire.
Iubitul, sub perete-n fereastr[ s-a oprit;
Prin mrejele perdelei se uit[. Cu iubire

Se uit[ =i chemarea-i tot trupul mi-a strivit.

— Iubito, porumbi\o, apropie-te, scoal[!
Z[pezile uit[rii pe dealuri s-au topit.

Tumultul prim[verii cu-a sa sporov[ial[

Pe paturi ]nflorite, cu miresmate ce=te,
S-a r[scolit. P[m`ntul, sc[ldat ]n jil[veal[,

Sub umbrele plecate de sear[ se treze=te.

E-un zumzet nou pe c`mpuri =i dulcile miroase

Din vii =i lunci cu mierea amurgului se-mbin[.
Doar =esurile, pline de ierburi somnoroase,

Nu se trezesc. E vesel zorit de clopo\ei

}n fuga r[=chirat[ a turmelor de miei.

Hai, scoal[, draga mea, =i-n lunca serii vin[,

Cu crinii minuna\i ai umerilor t[i
Pe care pun ghirlande zidarii de lumin[.

Vin, hulubi\a mea, las-acoper[m`ntul

De piatr[: l`ng[ zidul din fa\[ te adast,
S[ m[ ]mbete ochii, s[-\i mai aud cuv`ntul
ELEGII P{G~NE %'
Mai dulce ca un leag[n, mai, ca odihna, vast.

Vin, s[ gonim =ireata, vulpeasca stric[ciune,

Ce vrea pe via-n paza ta azi s[ se r[zbune.
Vin’ tu, cu trup, ]n miros de prih[nire, cast.
***

Cu seara care-=i fr`nge mijlocul s`ngeros

Pe dealul din potriv[, eu ]\i a=tept ivirea,
}n zbor de bidiviu — pe-al ce\ii =es sc[mos;

Te-a=tept cu dem`ncarea, cu dorul =i iubirea.

Porumba aurie a dragostei, din piept,
|i-o voi trimite-n cale, s[-\i fie f`lf`irea

Ei alb[, c[l[uz[ spre mine. Te a=tept,

Iubitul meu, cu carnea, cu sufletul supus.
O ve=nicie-mi pare de-asear[, c`nd te-ai dus!

De noapte ]mp`nzit[, de-al umbrelor lungi cor,

De haine-mpov[rat[, de=i sub\iri =i fine,
Cu =oapte ]n ureche de p[tima= amor, —

}n a=ternut te caut, iubitul meu, pe tine.

Te chem, =i la chemare, iubite, nu r[spunzi.
+i m`inile str`ng p`nza, nu te g[sesc. Senine

R`d stelele-n oglind[, c[z`nd ca ni=te grunzi

De diamant pe fire. Mi-s ochii grei =i umezi!
Iubitul meu, ]n care-ascunzi=uri te ascunzi?
& NICOLAI COSTENCO

La s`nii mei ca roua de reci, nu te ]ncume\i

S[ vii, st[p`nul meu? Prin ce livezi te por\i,
+i tulburarea vie\ii din mine tu cum nu vezi?

Mi-a= arunca via\a ca s[ o joc la sor\i,

+i s[ m[ nasc toiagul ce ve=nic \i-e tovar[=.
La glasul t[u, iubite, a= ]nvia din mor\i!

Privirea ta de =oim asupra mea coboar[-=i

Mistuitoarea bezn[; =i ostenitul zbor
Al sufletului str`nge-l, s[ fim prieteni iar[=i!

Sim\i inima aprins[, ca, la apus, un nor,

De soarele iubirii, — supus[-n urm[-\i merge.
Revino-ntr-al iubirii nalt arcuit pridvor!

Dar nu-mi vine iubitul. Cu pa=i u=ori, de helge,

Din cas[ ies =i noaptea m[-nv[luie-n fiori
De spaim[ =i r[coare; voi c[uta pe cel ce

Iube=te al meu suflet, prin luncile cu flori,

Pe uli\ele pline de praf, tot numai urme;
S[-ntreb, poate afla-l voi, de negrii p[zitori...

Ascund lumina lunii a norilor albi turme.

L-am c[utat pe prispe, la geamuri l-am strigat;
Iubitul meu nu vine, pojarul s[ mi-l curme.

Acas[, nici pe uli\i pe el nu l-am aflat.

Nici str[jile-nt`lnite de d`nsul nu au =tire.
Nu-l v[d, =i pentru d`nsul at`tea inimi bat...
ELEGII P{G~NE &
***
Iubitul ]mi z`mbe=te, =i m`na lui sub\ire
}mi m`ng`ie al fe\ei ]nl[crimat oval.
Cu dragoste m[ soarbe. Robit[ de-o privire,

}mi lunec[ pe umeri al nop\ii rece =al.

De team[ =i cu dor m[ str`ng la pieptu-i tare
Ca un z[gaz de-aram[, b[tut de-al vie\ii val.

Nu-l voi l[sa s[ plece; cu buzele amare

De buzele lui dulci m-apropii =i m[ sting
La =oapta-i ca un lic[r t`rziu de lum`nare.

E grea iubirea! Plasa-i de nes[tul paing

Se-ntinde tot mai deas[, tot mai f[r[-ndurare.
M[-n[bu= ]n str`nsoare =i, ca un vrej, m[ fr`ng.

***
— Frumoas[ e=ti, iubito, mai minunat[ e=ti,
Cu ochii t[i cei umezi =i gale=i, dec`t toate
Copilele din lume! C`nd mergi =i c`nd z`mbe=ti,

Cum mi=ti cu ai t[i umeri rotunzi =i dai din coate,

Comori nepre\uite tu parc[-mi d[ruie=ti!

+i ochii t[i — dar ochii — luceferi parc[ sunt

Sc[lda\i ]n bezna moale ce-ad`nc ]i ]nconjoar[,
+i-n propriile fl[c[ri ard viscolind m[runt.

6 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

& NICOLAI COSTENCO

Grumajii t[i mai plini-s =i gura mai fierbinte,

Z`mbirea mai =trengar[ =i gestul mai cochet...
L`ng[ at`tea gra\ii m[ ploconesc. Cuvinte

Nu are s[ te c`nte nici cel mai div poet!

T[cerea ta e fagur =i vorba ta e miere
Ce picur[, suav[, ca luna pe br[det.

M[re\i ]\i sunt grumajii, ca albele palate

De marmor[-n dantela unei albastre m[ri;
Ca-n fund de ocean puternic[ se zbate

}n tine inima: neobosit[-n sc[ri,

Ca m`ndrul c[l[re\ din c[r\ile de basme;
+i larg[ \i-e iubirea c`t nu ]ncape-n z[ri!

+i s`nii t[i cumin\i-s, ca bunele fantasme

Agreste; doi pui gemeni prin lanuri colilii.
Tu-nchipuirea c[rei nemai=tiute plasme

Te-ai z[mislit, gre=it, =-aicea ]nt`rzii?

}mbobociri de aripi pe umerii t[i v[du-i
+i a lor f`lf`ire de umbre str[vezii.

Ai fost vreunui astru pricin[ la pr[p[du-i,

Iubita mea? C[ prea e=ti plin[ de magii simbol,
S[ apar\ii vie\ii m[runte? Cum ]ng[dui,

Nepedepsind, — orbire d`nd ochilor ce-n gol

Sub pleoape z[mislite doresc a-\i da a doua;
+i gura n-o usuci — al goalei dragosti sol?
ELEGII P{G~NE &!
Frumoas[ e=ti, iubito! Mai limpede ca roua
Obrazul t[u e; gura — ca rodia ]n p`rg,
Mustind pe albii s`mburi ai din\ilor; cu noua

Ta hain[ pari g[tit[ ca fetele, de t`rg.

M[rea\[-i frumuse\ea iubitei mele, cum ]i
Credin\a celui care se roag[-n mun\i, cu s`rg,

}n hang de lan\uri grele d`nd m`ntuire lumii.

Comoar[ e=ti, iubito, =i nu =tiu ce s[ cred:
N[scut[ e=ti din mam[ sau din fo=nirea spumii!...

***

— Iubit[, sor[, prinsu-mi-ai inima, un ied

S[lbatic, cu un ochi, l-ai ]mbl`nzit cu altul,
+i-l \ii legat cu salba, =i-l por\i, precum pe-un biet

C[\el de joc =i-i d[rui un dulci c`nd face saltul!

Ah, inima aceasta, ridicol[, ce grea
O simt b[t`nd ]n mine, ea, ce visase-naltul!

Ce bun[ e=ti, iubito, — incon=tient de rea!

Ce m`ng`ieri mireasma s[-\i unduiasc[-n plete —
Posomor`t al[turi de tine-s: cucuvea.

Iubita mea-i izvor potolitor de sete,

Pecetluit izvor. Gr[din[ toat[-n flori,
Ne]nflorite flori. B[te\i, ca s[ ]mbete
&" NICOLAI COSTENCO

V[zduhul tot, gr[dina, voi, v`nturi, c[l[tori

F[r[ de \int[. Rupe\i pecetiile, me=teri:
Iubita mea-i curat[ ca cerul f[r[ nori;

Izvor neprih[nit, curg`nd sperios, ]n pe=teri.

Iubita mea-i ascuns[ ca-n brazd[ bobul — rod,
S[m`n\[ =i fo=nire — =i ]mpietriri =i cre=teri.

Sub ochii ei prind aripi, cresc teaf[r din schilod,

+i inima ca jarul =i-ntinde p`nza vie,
Trec dincolo de stele ]ntr-un stelar exod...

Iubirea mea-i r[sad s[dit spre ve=nicie!

***
O, te iubesc ca robul care-=i iube=te hramul:
Jertfind, din s[r[cie, =i cel din urm[ ban,
Crez`nd c[ ]=i cinste=te via\a sa =i neamul!

}n aur =i argint icoanele-au sclipit,

}n viul lic[rit de mii lum`n[rele
+i-n mijloc st[ norodul sfios =i obidit.

Se suie rug[ciunea cu inima la stele,

+i-n frumuse\ea care ]i st[ruie ]n jur,
}=i pleac[, fericit, n[dejdea spre podele.

+i eu, tr[ind aceea=i minciun[ de azur,

Te-mpodobesc cu aur — iubirea mea =i via\a —
Pe trupul meu, ruini, fii templu zvelt =i pur.
ELEGII P{G~NE &#
Asupr[-mi, somnoros =i-nrourat, prin cea\a
Ce-mi st[ruie l[untric — te-nal\ sc[ldat[-n sori;
Sub semnul t[u sunt lumea buimac[ diminea\a.

Tu fii pe cerul meu, ca a=trii sun[tori,

Cu umblet v[tuit, c[delni\[ri de smirn[,
Prezen\[ ireal[ la crepuscul, ]n zori:

De tine via\a mea =i soarta mea at`rn[!

***
V-am spus doar, fetelor, s[ nu-mi trezi\i iubita!
}n somnul ei sc[ldat[, l[sa\i-o, ca-n om[t.
Numai privind la d`nsa mi-a ]nflorit ispita.

Chinuitor e g`ndul c[ nu am s-o mai v[d.

Dar cine este asta ce suie ]n de=ertul
Din suflet, ca un bucium ce cheam[ ]nd[r[t?

+i cine ]mp`nze=te cu v`rfuri albe sfertul

De lun[, t[m`iat plop c[l[tor pe =es?
Blestemu-l de-i duh r[u! De-i duh =[galnic, iertu-l.

Dar nori, c`mpii =i ape — ce vor, c-at`t de des

}mi oglindesc doar chipul iubitei. Ori=iunde
M[-ndrept, sur`s viclean =i plin de ]n\eles

}mi urm[re=te g`ndul =i-n suflet ]mi r[spunde

Cu o durere c[rei nu-i aflu loc nici leac.
Unde s[ pot eu capul de dragoste ascunde?
&$ NICOLAI COSTENCO

Cu cine s[ m[ sf[tui =i oare ce s[ fac?

Sunt ab[tut... Tu, luno, tu numai r`zi, perfido!
Cu buzele uscate mu=c coaja de copac

+i trunchiuri str`ng ]n bra\e. Ah, inima, ucid-o

Triste\ea! O blestem c[ s-a aprins at`t!
Iubito, unde e=ti? Tu, crud =i ginga= idol!

Ce-nseamn[ f[r[ tine via\a? Mi-e ur`t...

Nici r[coroas[ lunc[, nici feeria lunii...
}ntreaga frumuse\e m[ chinuie, ]nc`t

}mi vine s[ m[ g`tui; s[ sar cum sar nebunii

Din turn... Singur[tatea m[ plictise=te... C`nd
S[ te rev[d, s[ co=i pe p`nzele minciunii

De=arta frumuse\e ce mi-a fugit din g`nd:

S[ m[ ]mb[t de fleacuri =i s[ citesc ]n stele,
+i sufletul s[ treac[ prin vreme lunec`nd,

Duios =i muzical, ca pe o lir[. Vele

Sub\iri, ca ni=te aripi, s[-nfirip[m din vis
+i, c[l[tori prin lumi f[r[ de grani\i, cele

Ce doar le-am b[nuit =i-n inimi le-am ]nchis,

S[ revedem. R[spunde-mi, iubito, c`nd =i unde
Ne vom topi ca dou[ reci raze ]n abis?

De noi, de golul care ne poart[, ca pe unde

De mare, fa\a, luna, aiurea s[ fugim!
Minciuna — fiica vremii, s[ nu poat[ p[trunde
ELEGII P{G~NE &%
Cu r`sul ei banal — precum ]n \intirim
O cruce veche — acolo unde vom fi doar singuri...
Noi singuri ]n splendoare, prin faptul c[ iubim.

Te chem cu glasul ro=u al inimii prin cr`nguri,

Cu glasul alb al vie\ii =i-al mor\ii negru glas!
B[rbia ta rotund[, ca dosul unei linguri

De chiparos, pe um[r o simt, iar noi, la pas,

Prin frunza sun[toare =i iarba ca m[tasa,
Ne spunem din privire ce pre\ are un ceas,

C`nd suntem ]mpreun[. }\i voi ajunge casa,

+i cu ghirlande, noaptea, o voi ]mpodobi —
E cuib de vis culcu=ul ]n care-mi st[ mireasa!

Iar ochii t[i cumin\i, c`nd zorii vor roi

Cu trandafirii lor, vor fi ca o podoab[
}n u=[. Cu petale pe prag s-or risipi

A r`sului t[u vesel =iraguri! Ca o roab[

B[tr`n[, inima st[ ploconit[-n praf,
+i-\i m`ng`ie papucii cu m`na ei cea slab[.

O, tu, al fericirii =i-al dragostei zaraf!

Vei pre\ui tu, oare, ofranda ce \i-o d[rui?
Pe bulg[rii de soare ce se adun[, vraf,

Iubita-nduio=at[ ]=i desplete=te p[ru-i.

Din tufe o privesc de roze =i pelin
+i ca un stol de vr[bii la glasul ei m[ n[rui:
&& NICOLAI COSTENCO

— Iubitul meu, cu roua pe haine, vino, vin,

Cu albele picioare, cu noaptea-n ochi pitit[:
Eu te a=tept cu p`ine, cu miere =i cu vin!

}n diminea\a blond[, prin cas[ risipit[,

}mbr[\i=[rii lungi =i s[rut[rilor
S[ ne l[s[m robi\i. Iedera r[sucit[

Pe st`lpi — va fi prieten umbros, ocrotitor.

... Vorbe=te... taci... vorbe=te... iubita mea... iubit[!

|i-e r[coroas[ vorba ca apa de izvor.
***
Vreau sufletul s[-mi moi, ca pe-o uscat[ floare,
}ntr-un parfum pierdut, ca-ntr-un subtil regret
Dup[ o amintire din noi, nemuritoare,

Ce st[ ]nfipt[-n inimi — un nestemat stilet.

De ve=nicul parfum, bogat, precum o cup[
De crin, s[ trec ]ntr-un crepuscul violet,

Subtil ]n lumea vremii st[p`ne, ve=nic dup[

Meleagurile-n care sunt singurul trudit
Ce-nt`rzie mereu de via\[ s[ se rup[,

T`r`nd ]n urm[ trena trecutului tihnit

Cu coiful ve=niciei pe prea seme\u-i cre=tet,
Prezen\a risipindu-=i sorbit de infinit.

... Sunt codrul f[r[ vreme =i devastat =i ve=ted...

ELEGII P{G~NE &'
A II-a Elegie p[g`n[
}n gr[dina amintirii st[ruie mireasm[ veche...
Fulguie tulei la g`ndul r[sufl[rii ]n ureche.
Parc[-n florile presate doarme-un cunoscut parfum.
Doar o raz[ — bob de rou[, =i, — din fo=nitoare foi —
Tu te-ai n[luci ]n cale-mi. La un gest, nici nu =tiu cum,
Mintea mi se-nv[lm[=e=te: ai venit, parc[-napoi.

A\a zilelor de aur jaspul nop\ii ]n=ir`ndu-l,

Peste clipele acelea prinde s[-mi alunge g`ndul.
Molcome fo=niri de cetini t[m`iaz[-n aer brad...
De departe, chi=[toare se aud prin st`nci cum cad...
Prin r[coarea nop\ii negre cade roua dimine\ii...
Vii p[reri de r[u m[ cearc[ dup[ fumul tinere\ii.

A=tept`nd triste\ea orei r`sul ei s-o ]nt[r`te,

Iar m[ v[d sub plopii tulburi; din perdele crohmolite
S[-mi z`mbeasc[-n aiurare ne-nv[\at =i plin de dor, —
Clipe scumpe sufletelor ce t`njesc ]n chin =i mor!
Unde-s ceasurile-acelea, c`nd =edeam ]n cas[ singuri
+i, familiar, de-al[turi se sf[deau la mas[ linguri!
Unde este nep[sarea pentru lumea dimprejur,
C`nd uitam c[ trece noaptea numai sub un abajur!
Plini de vis, t`mpl[ la t`mpl[, raiuri largi sculptam sub
pleoape...
Ne p[rea c-am fi u=oare valuri r[t[cind pe ape.
Fruntea, grea de-un foc l[untric, odihnea pe caldul s`n.
Numai noi eram, noi singuri =i cu noi un duh hain.
' NICOLAI COSTENCO

|i-aminte=ti de ziua primei revederi, o zi albastr[.

Faur, soarele unise taina z[rii cu a noastr[.
+i ]n v[zul str[zii, plin[ de mirare =i b`rfeal[,
Str`ns, la bra\ mergeam; salc`mii burezau, complici,
beteal[.
Ochi ]n ochi, gur[ la gur[, ne vorbeam f[r-un cuv`nt —
Ferici\i ]n r[t[cirea de-a fi singuri pe p[m`nt.

Genele cu ochii negri, voala\i ]n dulci triste\i, —

Umeda lor ad`ncime ne rupea de lume, be\i.
Cuibul nostru-n iarb[ verde, pe sub lozii de r[chit[!...
G`dila\i de-un v`rf de soare, m[-ngrozeam c[-mi e=ti
iubit[.
Mi-era team[ de venirea sorocitei desp[r\iri:
Funiile-mbr[\i=[rii ]mi p[reau c[-s prea sub\iri.
Te-necam cu-nfl[c[rarea sufletului meu p[g`n.
Pentru-o clip[ via\a-a= da-o, l`ng[ tine s[ r[m`n.

Alteori, munci\i de-o grij[, r[t[ceam prin vechi biserici,

}n amurgul lor ca ceara se topea ]n glas de clerici.
Eu ]n orice chip de sf`nt[ te vedeam numai pe tine.
Bra\e de lumn[ri ]n jertf[ aduceam, roi de lumine.
Pacea bol\ilor, solemn[, cu vechi miros de t[m`ie,
Te ]nv[luia ]n cea\[ de la umeri la c[lc`ie.
}mi p[reai un soare palid, prin p[ienjeni= de nori
+i-am vrut poala hainei tale s-o s[rut! De c`te ori,
Ro=i de pl`ngere-n visare, ne zoream ca s[ ie=im —
+i ca dou[ stranii umbre r[t[ceam prin \intirim.
A=eza\i pe-o piatr[ veche ]mi \ineai cu m`na ochii...
La o flac[r[ de soare s`ngera m[tasea rochii.
Inima, de-o prevestire, ritmul =i-l strivi de-o floare;
ELEGII P{G~NE '
Din senin, m-ai str`ns ]n bra\e, speriat[. +i, ]mi pare,
Aplecat pe gura mic[, ]\i =opteam c[ te iubesc.
Z`mbetul t[u vag =i jalnic n-avea farmec p[m`ntesc.
— O, mai spune-mi-o o dat[! Glasul t[u a=a-i de dulce!
}n ascunsa lui m`hnire via\a-mi toat[ s[ se culce!
Ochii t[i a= vrea ]n mine pe vecie s[ se-ngroape
+i c`nd tu vei fi departe, s[ m[-n=el c[ e=ti aproape.
De fiin\a ta-s legat[ =i de g`nduri m[ cutremur:
Parc[ v[d ]n luciul vremii — fum te risipe=ti ]n tremur.
Parc[ simt: aceste clipe prea-mi fac traiul fericit,
Ca de-a lungul vie\ii mele tu mereu s[-mi fii iubit...
— Te iubesc!
O, vorbe, vorbe! C`t[ prorocie-n ele!...
P`n-=i ve=nicele stele, m`ine, dac[ nu sunt stele...
Ce sfruntat[-n=el[ciune fericirea bietor oameni!
Ce pedeaps[ pentru tine, Zeilor de vrei s[ sameni!
Numai ei sunt ferici\i, ei cei f[r[ de p[cat!
Blestemat fii, ce din ceruri fericirea ai furat!

Ne-am n[scut ]n suferin\[, via\a lutului e roab[.

}n zadar se crede omul a p[m`ntului podoab[.
+i din caierul de vreme, dac[ l[mure=ti un chip,
Ai ajuns s[-nal\i ]n slav[ o cetate de nisip.
Via\a mea, de-o floare-uscat[ de-i legat[, nu te mire!
R`zi =i scuip[-n fa\a celui ce-\i va spune de iubire.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe rupturile din suflet, pune lunga alinare.

Tu, st[p`n[ pe t[r`muri, dincolo de vis =i soare.
Ml[dioasa ta f[ptur[ vie! Vin, Ursita mea!
Taie firul =i la cap[t pune o umil[ stea!...
' NICOLAI COSTENCO

C`nd te blestemi c[ pe lume ai dorit s[ fii n[scut,

+tiu c[-n \ara ta nu-i masca drag[ ieftinului lut.
Nu-s nici flori ce-n a lor vreme ard suavul lor parfum;
Nu-i nici viers de copili\e, fug[rindu-se ]n drum;
Nu-i nici chiot de la hor[; nu-i nici =uierat de coase;
Nu-i ]ndestulare =i nici foamea ]n cojoace joase;
Nu-s nici veacuri de orgie, baluri; nici b[t[i de flori;
Nici senina ]mp[care, l`ng[ mun\ii sicomori.
Nu-i nici luxul, care \ip[, peste-o lume de robie,
C`nd de-ntreaga omenire \i-e ru=ine =i m`nie.
+tiu, c[-n \ara ta de umbre, tu e=ti singura cr[ias[,
Peste vremuri nimeni alta nu-i ca tine de frumoas[.
Tu-n\elegi via\a-amar[ a oamenilor pe p[m`nt,
Tu ]i m`ntui cu un z`mbet =i \i-i legi cu crez[m`nt.

Cleopatra. A III-a Elegie p[g`n[

Dormea Egiptul. Numai Nilul
Din unde clipocind pe mal
Juca pe fiecare val
Tremur[toare stele. Gra\ii
De nemi=cate constela\ii
Filau prin aerul torid.
P[reau fantome palmierii
Schi\a\i pe-un palid orizont.
Pe undeva cor[bierii
Psalmodiau un viers candid
Compus de-un bard ]n Helespont.
}n m`lul moale crocodilii
ELEGII P{G~NE '!
Z[ceau vis`nd dogoarea zilei,
+i piramidelor din zare
Pe v`rfuri ro=u p`lp`iau
Reflexele tremur[toare
+i moarte ale lunii. Beau
Cu guri de s`nge, carnivore,
Imense flori acele ore,
S[ le prefac[, ]n savante
Metamorfoze, ]n parfum.
Se ab[teau vioi din drum
+erpi mici =i venino=i, spre plante.

De marmor[ =i art[ — scara

Din ape poart[-n toat[ seara
Suita ei. Pe targa larg[
}n stofe moi ea-=i odihne=te
Imensa patim[, s[ sparg[
Ce-i gata orice omene=te
I-ar sta potriv[: legi, credin\[,
Dreptate, jur[m`nt, c[ire, —
C[ci pentru ea n-are fiin\[
Dec`t s[lbatica iubire.
Buza\ii negri sunt ca smoala
Sub focul faclelor de-argint.
Cu evantaie de Corint
Fecioare-i zv`nt[ toropeala.
+i vracii ce \in lumea-n num[r,
Cu preo\ii, um[r la um[r,
Smeri\i =i gravi p[=esc pe piatra
Ce o scruteaz[ Cleopatra.
}n cot, st[ cufundat[-n g`nduri...
'" NICOLAI COSTENCO

Aman\ii trec prin minte-i r`nduri:

B[tr`ni, b[rba\i voinici =i tineri.
Nesuferitele-i re\ineri
De-o zi coboar[ foc ]n carne.
Fecioare vin ]n p[r s[-i toarne
Esen\e tari =i excitante
Extrase din anume plante.
Maseaz[ pieli\a sub\ire
+i cald[-o m`n[ priceput[;
Dar tem[toare, ca o ciut[,
Se bate inima-n ne=tire,
To\i nervii ]ncorda\i se zbat.
+i cum se zv`rcole=te-n pat
Ea pare-un ghem de =erpi alba=tri
Ce se fr[m`nt[ f[r[ preget.
Pe luciul pielii scap[r a=tri.
E-un lotus fiecare deget.

}n p[ru-i lung =i greu, =i rece,

Se-nv[luie ca-ntr-o manta,
Iar fruntea-ngust[ =i-o petrece
}ntr-o tiar[. Cine-ar sta
}n fa\a capului regesc
Cu capul sus? Se r[stignesc
To\i sclavii la p[m`nt cu fa\a,
+i preo\ii ]=i ploconesc
Ple=uva-n\elepciune. Cea\a
Din mari c[delni\i, parfumat[,
}=i suie =erpuinda pat[.
Din targ[ micul ei picior
ELEGII P{G~NE '#
Coboar[ lene= pe covor.
Cum st[ cu capul r[sturnat
Pe spate, calzi zefiri ]i bat
+i-i g`dil[, =[galnici, s`nii.

De vraja trupului regesc

Se ]nfioar[ =i-nfloresc
Pe balustrade crinii.
Un sclav o-ncal\[ cu sandale;
O favorit[-n straie scumpe
O-mbrac[ =i de pietre scumpe
Sc`nteie p[rul; iar pe dale,
Cuminte, =arpele domestic
I se t`r`=te la picioare.
Un semn =i se retrag pe br`nci,
Cu spatele-nd[r[t, to\i robii,
Un vraci ]ncearc[-n m`n[ bobii
+i-a sor\ii proorociri ad`nci.

***
Se fream[t[ ]n muzici sala
De fluiere, de tobe, strune...
Dar nici un c`ntec nu ]i spune
Ce-ar vrea ea. To\i ]i c`nt[ fala
+i to\i, cu inimi de mi=ei,
}n voie vor s[ intre ei.
Ba unii r[scolesc, nebunii —
Trecutul tot cu to\i str[bunii.
De pretutindenea r[sun[
Slug[rnicia ]n minciun[.
'$ NICOLAI COSTENCO

Pe to\i, z`mbind, ea ]i prive=te,

Dar z`mbetul ei e dispre\.
Deodat[ v[zul i se-opre=te
Pe-un oaspe nou. Cu p[rul cre\,
Cu fa\a sprijinit[-n palme,
Avea priviri ad`nci =i calme,
+i l`ng[ el st[tea, v[dan[,
O lir[ veche, egiptean[.
Ea din spr`ncean[ doar mi=c[:
Ca-n farmec totul ]ncet[.
+i-acel artist necunoscut
C-un gest m[re\ =i f[r[ team[,
Cu lira-n m`ini ce sta s[ geam[ —
|in`nd-o cum ai \ine-un scut,
Se-apropie de Cleopatra.

C`ntecul bardului

O, inim[, de-ai fi ca piatra!

O, suflete, de-ai fi ocean!
Zadarnice a\i fi c`nd d`nsa
Nu v[ cunoa=te.

Privirea ei treze=te-n mine

Pustiul r[scolit de v`nt.
+i-ar fi de-ajuns un semn s[ fac[
S[ mor de doru-i.

La glasul ei cad ca vulturul

Din cer cu pieptul s[getat.
+i mersul ei omoar[-n mine
Orice n[dejde.
ELEGII P{G~NE '%
+i de n-o simt o clip[-aproape
E-n doliu-ntregul univers.
Ca mort sunt c[ ea n-o s[-mi afle
}n veci iubirea.

O, inim[, zadarnic freme\i!

O, suflete,-n zadar te zba\i!
Voi nici ca marea, nici ca piatra
N-a\i fost vreodat[.

+i iat[ cum de azi nainte

Orice n[dejde am pierdut.
M[ port pe lume ca un flutur
M`nat de v`nturi.

Azi, rece, ochiul meu prive=te

+i numa-n visul meu ]nal\
Iubirii mele-n veci pierdute
Statui eterne.

Iar lumii glasul meu cel jalnic —

C`nd lumea-mi cere, asta-i spun:
Durerea mea f[r[ de margini
Mereu nestins[.

***

}n ochii plini de ]ntuneric,

Puncta\i de dou[ mici f[clii,
Amantul ei cre=tea himeric
Pierz`ndu-=i umbra-n ve=nicii.

7 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

'& NICOLAI COSTENCO

— Durerea ta, poete t`n[r,

De crezi s-o po\i ]nmorm`nta,
Eu ]\i ofer regescul suflet
Drept cript[. Vrei? Voi fi a ta.
Dar ca iubirea ta ]ntreag[,
M[ jur pe Zeii din infern!
De vrei s[ \i-o p[strez, vreau m`ine
S[ mori. Vei fi iubit etern!
Prime=ti? R[spunde-mi.
— Da, Regin[!
V[d, glasul meu n-a fost ]n v`nt.
Sl[vi\i fi\i, Zeilor din ceruri,
Sl[vi\i c[ m-a\i dat pe p[m`nt!
Sl[vit[ fii tu, Bucurie,
C[ mi-a fost dat s[ te tr[iesc
+i s[ te-nal\ ca pe-o f[clie,
Tu, pieritor lut omenesc!
Regin[, ]mi ajunge-o noapte.
Ce spun o noapte — doar un ceas,
Ca s[-mpletesc cu-a tale =oapte
De-amor al vie\ii bun r[mas.
Nu vreau s[ spurc cu glodul vie\ii
Fiorul sufletului meu:
C[-nal\i podoaba tinere\ii,
P[m`ntul te-o sl[vi mereu.
Nu grija zilelor de m`ine,
Nu chinul nop\ilor pe urm[,
Nu spinul crud al geloziei,
Nu, astea sufletul nu-mi scurm[!
— O noapte-mi dai... O, e=ti prea darnic,
ELEGII P{G~NE ''
St[p`n al inimii =i-al sor\ii!
}\i jur c[ m`ine cu-a mea voie
Voi trece pragul str`mt al mor\ii.

***
Pe cer fantoma vagabond[
A nop\ilor, pe flori de iris
Storcea cosi\a ei cea blond[
Pe-ntinsa \ar[-a lui Osiris.
}n p`nzele v[rgate v`ntul
Pe Nil u=or-u=or b[tea.
Silabe de argint cuv`ntul
Eternit[\ilor de stea
Dunga prin lini=tea str[veche.
Doar Sfinxul marea sa ureche
La =oapta stins[-a ve=niciei
O ]ncorda. +i-n piramide,
Cu umbra tot mai scurt[, luna
Paloarea =i-o dansa.
— }nchide,
Iubito, ochii mari =i vine\i:
Ei-s adev[rul =i minciuna.
Ah, zbuciumul din piept re\ine-\i!
Deschide buzele cum crap[
Bobocii-n zarz[ri prim[vara
+i cu s[rutul cald adap[
Tu gura-mi: cu parfume — nara.
Cu degetele lungi m`ng`ie
Tu p[rul meu =i stai a=a,
S[ pot din p[r p`n’ la c[lc`ie
 NICOLAI COSTENCO

Cu de-a-m[nuntul s[ruta.
Desf[-\i =i bra\ele fierbin\i,
}n puful fin al subsuorii
S[ m[-ngrop; ]n suferin\i
S[ ard popasul scurt al orei.
+i s`nii gemeni s[ \i-i rup,
Iubit[, sora mea =i mam[!
Nu m[ opri, ]n zori ]mi cheam[
T[cerea patima din trup.
D[-mi s[rutarea gurii — sor[,
D[-mi voluptate — curtezan[,
Prin mine fii a tuturora,
Amant[ f[r[ de prihan[!
D[-mi s`ngele =i ia-mi puterea;
D[-mi ve=nicia, ia-mi via\a...
Nimic mai dulce ca durerea
Nu-i, c`nd nu-\i r`de diminea\a.

— Iubitul meu! Consum[-\i tot

Delirul unei vie\i ]ntregi.
Secretul mor\ii vreau s[ pot
S[ fac s[-l ]n\elegi.
D[-mi s[rut[ri f[r[ sf`r=it, —
Nici una nu-i ca alta!
}n s[rut[ri am istovit
Menirea vie\ii, nalta.
}mbr[\i=[ri f[ ca s[ cad[
Asupra mea, logodnic sf`nt,
Cum cade-a Nilului cascad[
S[ fecundeze-acest p[m`nt.
D[-mi pielea ta de firav prunc
ELEGII P{G~NE 
S-o mu=c =i str`nge-m[, b[rbate!
C[ci m`ine restul o s-arunc
La leii din cetate.
Nu r`de c`nd te g`dil; nu —
R`s tineresc =i acru.
Ne s[v`r=im, iubite,-acu
}n spasmul vechi =i sacru.
— Iubita mea, iubita mea...
***
Luceaf[rul de nea
Al dimine\ii r[m`nea
S[ ard[ singur. Cor[bierii
Cu navele tr[geau la chei,
Plin de hamali =i porumbei.
Se leg[nau, lungi, palmierii.
P[zeau lei aripa\i la por\i.
Heliotropi cu ochii mor\i
Priveau ]n zare, enigmatici.
Flamingi trandafirii, flegmatici,
}ntr-un bazin, cu capu-n pene
Sub arip[ — tot mai visau.
Departe glasuri indigene
+i \ipete se auzeau.
R[geau c[mile, =i m[garii
Icneau sl[vind pe zeul Ra.
Havuzuri reumpleau acvarii
+i Nilul rumen tremura.
Osta=ii tr`mbi\au; coco=ii
Le r[spundeau =i ochii ro=ii
 NICOLAI COSTENCO

Aurora-n rou[ =i-i sp[la.

Din nou suna robia-muncii
+i lan\urile monocord
Trezeau ecourile luncii.
Doi vulturi sfin\i roteau spre Nord.

***

Strivi\i de voluptatea roz[

Aman\ii trist se s[rutau.
Ca doi hulubi se ciuguleau
}n searb[da metempsihoz[.
La sunetul de gong o sclav[
Aduse cupa cu otrav[.

Cu ochii plini de chipul ei,

Cu gura grea de s[rut[ri,
Cu nervii de iubire grei, —
Pe corp cu ro= reflex, de z[ri,
De buza aurit[-a cupei
El buza =i-a atins. O raz[
Juca pe chipul lui. +i groaz[
Ea resim\ea, =i voluptate.

Solemn[, moartea-n ora ceea

Trecuse-nfior`nd gr[dina...
+i, biruind atunci femeia,
Se ]n[l\a, m[re\, regina.
ELEGII P{G~NE !
Leb[da Neagr[
Elegie

E o poveste de mul\i neimaginat[:

A Lebedei Negre. E o poveste ne]nt`mplat[,
Ca orice poveste, de azi, de ieri, de totdeauna.
Adev[rul adesea concureaz[ minciuna.

Povestea e una dintr-o mie,

Ce s-a n[z[rit, s-a-nt`mplat mie.
Eram ]n bibliotec[, cimitirul nemuritor,
+ti\i, cu sicriile =i moa=tele zbuciumului tuturor.

}n bibliotec[ — sunt descriptiv? — o lumin[ sumar[

De dup[ amiaz[ de var[.
}n ora= c[ldura indispunea mai ales cuconetul.
+i c[\elul meu suferea, bietul!

Ca de obicei, dormitam (cea mai subtil[ ocupa\ie).

}n minte — cunoscuta opera\ie
Cu numere infinite, cu rezolv[ri gratuite.
Din vaz[ m[ priveau c`teva flori uimite.

Poate era reverie, poate vis, ori poate realitate.

E o deosebire f[r[ importan\[. Toate
Cele ce erau ]n afar[ se scufundar[ ]n cea\[,
Prindeam s[-nmuguresc ]n ireal, s[ cap[t alt[ fa\[.
" NICOLAI COSTENCO

Aici ]ncepe povestea Lebedei Negre. Povestea mea.

Spa\iul ]n cercuri, geometral, sub pleoape-mi rotea.
O muzic[ transparent[, ]n nervi o furnicare.
Eram ca o ap[ cu pete solare.

Un miros de antichitate ]n n[ri m[ r[zbi.

M[-ntrebam: ce poate fi?
Povestea Lebedei Negre ]ncepu ]n acest decor.
Aveam iluzia cert[ c[ plutesc, ca un nor.

Din alt[ oglind[ m[ privea odaia; mai ales

Florile de pe masa mea, — cine le-o fi cules?
Ochi ]n toate erau. Curio=i ochi ce-ncercau, cu r`ndul,
S[-mi fure sufletul, s[-mi p[trund[ g`ndul.

Povestea Lebedei Negre aici era, de aici ]ncepea,

Din g`ndul meu, ca un ou alb cr[p[t abia.
Era ]n mine, odat[ cu mine n[scut —
S`mbure fantastic de nimeni =tiut.

Sub fruntea boltit[ ca o t[cere de cear[,

Povestea Lebedei Negre se desf[=oar[.
C`ndva, c`ndva ]n bezna de dincolo de noi —
Va pleca f`=`itul aripilor ei moi.

II

Un singur flaut, melancolic, c`nta.

Flautul orei plesnit[-n cunoa=tere.
}ncepea via\a: a mea, a ta.
Se-nt`lneau suferin\a =i moartea — prin na=tere.
ELEGII P{G~NE #
Era simpla b[nuial[ a unui destin.
Fruntea se boltea peste g`nduri — secere.
Imaginea lumii ]mb[t[ ca un vin;
Chema soarele la petrecere.

Ce tulbur[ri c[utau limpezi=?

Ce hohote de s`nge leg[nau tulipele!
Palidele roze ale m`inilor, furi=,
Tremurau, ca ]ngerii ce-=i presimt aripile.

Oglindite dou[ uimiri: ]n ochi, ]n cer;

Uimirea uman[, uimirea ]n[l\imilor.
Ce cald[ una; ce nep[sare de fier
}n masca arcadei piezi=[ mul\imilor.

De undeva, din verzuia ap[ a primei seri,

Vibra gongul ro=u al lunii. S[ caute
Au ]ncercat corolele de cear[, sperioase-n t[ceri:
De unde vine visul acestor cere=ti flaute?

Misterul se d[dea clar inimii doar.

Tija trupului tremura ca un turn plin de lac[te.
Ce chinuit dor c[tre basmul de var!
Z`na bun[, copile, plac[-te!

III

Cine s[ c`nte uimirile mele toate!

C`te lacrimi am v[rsat, triluri de m[rgean...
Visurile mele nici cerul s[ le-ncap[ nu poate,
Lacrimile mele ar fi umplut un ocean.
$ NICOLAI COSTENCO

Un singur t[r`m, cel[lalt, cel din oglind[,

Unde fiecare gest ]=i are perechea, ecou.
De-acolo chipul meu va s[ se desprind[ —
Pentru a fi tot eu ]nsumi, dar ceva nou.

Cu pelerina nop\ii pe umerii atletici,

C[l[tor fantast pe c[i f[r[ c[i,
Cu bastonul, curios, r[scolind prin petici,
Ah, clipele vie\ii, afi=e prost tip[rite, cl[i.

Fiecare moment e rob unei imagini.

Ce ma=in[ gr[bit[ e via\a. Fleac!
Iat[-m[ proprietatea unei singure pagini,
Timp ]ncremenit cu imaginea-n veac.

Cine s[ c`nte uimirile mele toate,

C`te lacrimi am v[rsat! Ce lux, ce bal!
C[l[torul absent se distreaz[, poate,
De-al vie\ii c`nt triumfal.

IV

Dincolo de albul p`r[u, de lapte,

Care curge prin paji=tea legendar[ a marei pove=ti,
Se ]nal\[ turnul castelului unde fapte
Sunt visurile; Domni\[, unde tu e=ti.

Ce z`mbete pentru distinsa lume, a noastr[,

Pentru zbuciumul f[r[ rost, ]n griji, suferin\i.
Turnul e alb =i-n jur p[durea albastr[,
Cele domestice vorbesc, jivinile sunt cumin\i.
ELEGII P{G~NE %
Nu-i oare, basmul, amintirea pierdutului rai?
Zmeul lumii acestei ne \ine-n butuci.
Trist l[stun al inimii mele, tu erai
Cel din cu=c[, r[nit, ce voiai s[ te duci?

Uite-o, lumina rar[, ca mierea strecurat[,

Uite zumzetul =i fo=netul demult neauzit!
Nu te mai zbate, inim[ c`nt[rea\[, iat[,
Prim[vara se simte. Timpul ne-a-nz[pezit.

Fiece =opot e o s[rutare natal[,

Fiecare fluturare e un chiot sonor.
Nu lumin[ revars[ soarele — beteal[...
M[ ]ntorc ]n basm, prieteni, nu mor!

Florile, florile... cine spunea

C[ sunt ochii celor adormi\i demult!
M[ uimesc de c`te ascult!
Flori albastre, de s`nge, de nea.

Ce pove=ti dorm ]n voi, de iubire!

Spasm erotic sunte\i, vegetal.
Cu vestm`nt str[lucit, triumfal
Te ]mbe\i, amintire.

Flori — simbol al eternului amor;

Pasager servitor al dragostei repezi.
Via\a mea, cu ce grab[ te lepezi
De aceast[ tov[r[=ie, a lor.
& NICOLAI COSTENCO

Pentru nunta cu Doamna Mister —

Sunt doar flori de h`rtie, metal.
Eh, dar florile — basm banal!
M[ scuza\i! Le refuz. Nu le cer.

VI

E un singur drum ]n afar[ de noi.

Singuratic. F[r[ prieteni.
Nici un geam luminos, c`nd te bat ploi,
Pentru soare nici o umbr[ de cetini.

}n pelerina unei ascunse bucurii

Ghemuit, str[juindu-te-n jur t[cerea.
Nu te-ntreab[ un glas: un-te duci, de-unde vii?
Misterul ]=i strecoar[ prin tine mierea.

Ai p`sl[ la t[lpi, ]n urechi — vat[.

Unde calci nu se vede; ce cuge\i — secret.
E o cale ]n afar[ de noi, fermecat[.
Vi le spun toate astea ]n =oapt[, ]ncet.

VII

Vor spune c[ m[ tem de via\[? Nu, nu m[ tem.

Pot lua atitudine de borfa= sau de domn.
Pot vorbi politicos, tragic, ironic, injurios, s[ blestem.
De ce de via\[ s[ m[ tem: vis r[zbit dintr-al ve=niciei somn.
ELEGII P{G~NE '
S-o tr[iesc ca \[ranii. La coarnele plugului; analfabet,
murdar.
S[ s[rut m`na popii, s[ m[ fr`ng din =ale ]n fa\a D-lui
primar.
S[ plodesc cu nevasta zece-cincisprezece cl[f[no=i
B[l[i, cu pantalonii cr[pa\i, dar v`rto=i!...

S-o tr[iesc ca un mahalagiu... De ce nu? Se poate!

Lucr[tor undeva cu ziua, preot de c`rcium[ seara.
S[-mi snopesc ]n b[t[i jum[tatea, =i pe bun[ dreptate:
A=a-i moda aici. }n acest fel ]=i consum[ via\a ceara.
S-o tr[iesc ca domnii. }n frac, ]n joben. Garderob[ aleas[.
— S[rut m`na, duduie! — Vai, cheri, suf[r de spleen.
Baluri, =ampanie, fo=nete moi de m[tas[.
O cup[ de floare pe zveltul picior, ce exal[ venin.

Cum vre\i pot tr[i via\a: haiduce=te ori ca un schivnic.

Omor`nd ori plin de mil[ =i cucernicie;
S[ ur[sc cu m`ndrie pot pe semenul protivnic,
S[ iubesc tandru, totul ca-ntr-o nou[ copil[rie.

Dar ce pu\ine satisfac\ii aflu iubindu-te, via\[.

Om la= — ce merit vei g[si ]n mine de-a-\i fi frate.
Ah, c`nd te voi reg[si, sublima ve=niciei diminea\[,
S[ las p[durile ]nflorite — p[duri de foc, p[duri uscate!

Glas ipocrit! Ce varietate, ce minciun[...

Burete-mbibat c`nd ]n parfum, c`nd ]n otrav[,
Om mocirlos. C`nd va s[ apun[
Soarele negru al speciei tale ]n moartea suav[?
 NICOLAI COSTENCO

Numai atunci — din r[u =i bine, mortale g[oace,

Sc[pa\i, — principii elementare ]n mediu pur,
Obiecte, f[r[ pasiuni, f[r[ glasuri — vom zace
Piscuri ]nz[pezite de lun[-n polarul azur.

VIII

Eu m[-ndoiesc de ]ns[=i existen\a mea.

A c[rui Dumnezeu s-o =tiu mai cert?
P`lp`irea ]nghe\at[-n orbita nop\ii de stea,
Tremur[ peste sufletescu-mi de=ert.

Ce busol[ s[-mi ]ndrepte pa=ii. Undeva.

C[tre bezne, c[tre ceruri — peisajul e-acela=i.
Pe misteriosul Eu unde-l voi afla?
M[car pe Cel Mare vede-l-a=!

Ce bezn[. Ce frig. Ce soart[. Orfan.

Parcurg distan\a: na=tere — moarte.
O astfel de via\[ nu face un ban!
Aproape m[ simt uneori; alt[dat[ — departe.

Ce chin s-a-n=urubat ]n mine? Ce crin

}=i unduie-n golul din mine feminina-i evaporare?
Sunt sortit s[ extrag din priveli=tea lumii venin,
Sunt cutia Pandorei, femeia cu buze amare?

Ce-ar fi s[-mi smulg rana ro=ie-a inimii! S[ rup

Blestemata r[d[cin[ a vie\ii! S-o strivesc ]n c[lc`ie.
S[-mi ]mpr[=tii cenu=a ]n v`nt, acest trup
Care arde-n c[delni\a vie\ii ca un bob de t[m`ie!
ELEGII P{G~NE 
IX

O, albastr[ cutremurare a serii,

R[cnetul fulgerului sf`=iat ]n nori!
Ce decor pentru masca durerii,
Priveli=te a marilor trec[tori.

Era vremea, dac[ vremea poate fi o realitate,

C`nd s`ngera-nvine\it pe cruce tristul apus.
Era undeva, ]ntr-o legendar[ cetate,
}n care tr[ie=te umbra luminoas[ a lui Iisus.

Cine s-a-nvrednicit s[-i aud[ vorbele grave,

Evanghelia buzelor Lui cine a citit?
Oare au amor\it urechile =i inimile bolnave
De iubire demult au murit?

Voi n-a\i ]n\eles iluzia amar[:

Iisus este visul vostru, dorul...
Suferin\a noastr[ va fi iar[ =i iar[,
Nu Iisus a fost M`ntuitorul...

Va sosi ]n cur`nd ora, c`nd omul va spune:

Menirea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it.
At`ta zbucium, at`ta suferin\[ apune
Ca podoaba codrului toamna, obosit.

Alt glas nu va mai prosl[vi lumina,

Al\i ochi nu se vor uimi.
 NICOLAI COSTENCO

Facla misterului =i-a consumat r[=ina,

De acum voi muri.

O, splendoare a ne=tiin\ei — pruncie!

Ultima oar[ te-a repetat omul. De-acum
Devastat de p[r[sire, netrebnic, fie
S[ piei, p[m`ntule, din drum.

Nu se va repeta niciodat[
Chinuitul lumii calvar.
Forma pur[ o are-ntrupat[
Sf[r`matul tipar.

Sunt ultimul om. M`ntuitorul.

Floarea unicei peregrin[ri.
Leb[da Neagr[ s[-=i ia zborul,
Sorbit[ de dep[rt[ri.

XI

Cine va gusta din trandafirul s`ngelui meu?

}n spinii suferin\ei mele cine se va ]n\epa?
Bate inima ]n mine ca un clopot, greu,
Sunetul ei ]n ]nger sau porumb se va-ntrupa.

Plecarea din mine, din culori, din sim\iri,

C[tre-ntrez[ritele miraje de dincolo de toate!
Va r[m`ne ceva ]n urm[, umbra unei amintiri
Sau un tipar sf[r`mat =i f[r[ noim[, poate.
ELEGII P{G~NE !
Ce-nseamn[ palatul locuit de fantoma de vis?
Imaginea fugar[ pe ape ]n van se perind[.
Voi pleca-n necunoscut, ]n stelarul abis,
+i ca un foc nestins, ]n noapte, incendiat[ tind[.

Toate intr[rile vor r[m`ne ]n v`nt.

Pustiu de mine, gol de lume, plin de spaim[.
Ce ridicol pasagiu: trec[tor pe p[m`nt.
A, b, c, buze de copil ]ngaim[.

He-hei, ce ironie, soarta mea cu g`t rotund!

Ce viscoliri ]n noapte, ce dulce peregrinare,
Ce b[t[lii neauzite acolo ]n fund,
Unde viermuiesc str[mo=ii ]n z[c[minte primare!

Nimeni nu va str[punge \elul.

Cu m`ini de lut nu se pip[ie cele nev[zute.
Ochiul ]=i ascute-n van o\elul.
Por\ile misterului sunt nalte, sunt mute.

Putrezeasc[-n mine c`nt[rile cu armonia suav[!

Plesneasc[ vinele ca bobocii garoafelor s`ngerii!
M-am s[turat de via\[, banal[ otrav[.
Nu mai vreau s[ fiu vesel, aici s[-nt`rzii.

}n=uruba\i-v[, priviri, ]n ultimul amurg.

Aceasta-i hrana voastr[, hran[ mizer[.
Ce sunet de lan\uri, ce triumfuri se scurg
Prin timp, cu p[m`ntul — neobosit[ galer[...

8 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

" NICOLAI COSTENCO

Voi p[r[si toate, s[ m[ sp[l ]nt-o nou[ uitare,

Pentru abecedarul altei minuni.
+i nu vor mai susura apele s`ngelui, amare,
+i tu, s[lbatic cioclu, inim[, n-ai s[ suni.

Unde nimic din ce-i p[m`ntesc nu p[trunde,

Nici penumbra m[car a unei g`ndiri —
}nso\i-voi cutreierul, prin infinitul de unde,
Lacrima rece a fecundei Iubiri.
Din volumul
POEZII ALESE
(1957)

Sonet
Sub\ire, ]mbr[cat[ ]n chimonouri scumpe,
Cu gesturi studiate, o port ]n amintire,
}n ceara fe\ei: negri, doi ochi ca dou[ fire
De tu=, cirea=a gurii un sunet vag irumpe.

Din g`t la t[lpi sc`nteie brodate flori, precum pe

Un cer de var[ luna prin crengi ]n ]nflorire.
Tot sufletu-i amestec de c`ntec =i iubire
+i m`inile ei fine sunt dou[ pietre scumpe.

Se-ndoaie ca un =arpe ]n dansu-i voluptos.

St[ str`ns piept[n[tura cu me=te=ug =i lac,
Privindu-te, sur`de =i-=i las[ ochii-n jos.

Strivit de frumuse\e, be\iei dulci te le=i

+i-n timp ce to\i mesenii, r[pi\i de farmec, tac,
Visezi c[-\i ning pe pleoape flori albe de cire=i.
$ NICOLAI COSTENCO

Lucrul \[ranului
Lucrul \[ranului e sf`nt,
Fiind blagoslovit de soare,
Pus cu-nd`rjire ]n p[m`nt,
}n r`uri de sudoare.

De la b[tr`n p`n[ la plod

A=teapt[ nop\i =i zile
S[ vad[ ]nmiitul rod
Al brazdelor copile.

El c`nt[, dar c`ntarea-i g`nd,

Dorin\[, dezn[dejde.
Ce mare bucurie, c`nd
}n lanuri p`inea cre=te!

De-s vr[fuite, str`nse-n pod

Uscatele gr[un\e,
E vremea-ntregului norod
De cum[trii, de nun\i e.

+i mai amare zile nu-s —

C`nd seceta apas[.
Un blestem pe p[m`nt =i sus;
Stau mor\ii-ntin=i pe mas[.

|[ranii merg cu trupul fr`nt,

Cu ochii stor=i de via\[:
Chinuitorul lor p[m`nt
+i-acum ]i str`nge-n bra\e.
ELEGII P{G~NE %
Sat moldovenesc
}mi vine larg pl[m`nii
S[ mi-i deschid c`t zarea.
S[-i simt b[tu\i de v`nturi,
De soare ar=i, cr[pa\i;
S[-ntind, cum ]=i ]ntinde
Unduitoarea mare
De p`ine, leg[natul
Spic plin — s[-l dau la fra\i.

}n bra\e fiecare
B[rbos \[ran
+i fiecare frunte
De bou s[ str`ng blajin.
B[tr`nelor f`nt`ni
Ce sc`r\`ie de-alean
H`\`itoarea furc[
Cu um[rul s-o \in.

Stau codrii — de omid[

M`nca\i ]n miez de var[,
Parc[-s usca\i, s[racii,
Ei, ve=nic m`ndri-verzi!...
Haiduc s[ fii nu-i lesne,
S[ u=urezi povara
Poporului, =i-n codri
N-ai unde s[ te pierzi!

Cobor ]n sat. B[tr`nul

Tot fumeg[ ]n vale,
& NICOLAI COSTENCO

Prin oale f[r[ funduri

Ce-s puse la cotlon.
Tizicul molcom arde
Sub oala cu sarmale
}n frunze verzi de poam[
Sub strea=n[ de =opron.

Nu-i susur de ci=mele?

E lapte muls ]n doni\i!
}n co=tire\e — \ip[t.
Boi rag la ad[pat.
La bog[tani ]i mas[
Cu zvon de blide, solni\i;
Cei bie\i pentru-o fasole
Cu lingura se bat.

Mahala, zici, roie=te,

Cum mi=un[ de lume:
Femei cu fusta crea\[,
Baistruci c[t`nd nuiaua.
Cu pi=c[turi fl[c[ii
Cu fete mari fac glume.
C`te-un mo=neag ]n c`rj[
}=i molf[ie luleaua.

De chiote st`rnite,
Sus stelele r[sar
Cu cununi\i de aur
Din corturile-albastre.
ELEGII P{G~NE '
Mirozna popular[
De flori =i b[legar
Ne spune de-un specific
Al locurilor noastre.

Pe matc[-i h[rm[laie:
Lucreaz[-avan \iganii.
D[nciucii „t[n[nica“
O joac[ pentru-un leu.
Pe prisp[-n \oluri rupte
Adorm trudi\i \[ranii...
A=a se las[ noaptea
Peste s[tucul meu.

C`\iva fl[c[i de-o =chioap[

+i ni=te m`ndruli\e
Cu g`\i=oare groase
C`t cozile de =oarec
Ca-n fiecare sear[
M[-nconjur[: — B[di\[
Colic[, cu-mp[ratul
De-asear[ ce-a fost oare?

+i eu, ca om cu mil[,
Le zic ce-a fost odat[:
Un ]mp[rat, Fe=til[,
Un F[t-Frumos =i-o fat[...
C[ ce fel de poveste,
C`nd dragoste nu este?
  NICOLAI COSTENCO

De ce =i eu n-a= spune
C[ de c`nd sunt pe lume
Nu marii ]mp[ra\i,
Ci Fe\i-Frumo=ii-s fra\i.
Aceast[-adun[tur[
Cu sufletul la gur[
A=teapt[. Ce a=teapt[?
Poveste ]n\eleapt[.

Prin noaptea limpezit[

De negura de sear[,
Se-aude-o doin[ veche
+i sc`r\`ie-o vioar[,
Parc[ =opte=te plopul,
Un ulm b[tr`n pocne=te.
S-au dus copiii-acas[
+i v`ntu-n pomi tu=e=te.

T[cut =i negru nour

S[ se coboare-ncepe,
D`nd v`nt la policandrul
De schij[ cu luceferi.
P[r`ndu-i ar[tarea
Str[in[, o dulauc[
O ham[ie, =i-o ceart[,
Strident, o cucuveauc[.
ELEGII P{G~NE  
}ndreptar
De e=ti b[rbat, se cheam[,
Por\i b[rb[\ie-n piept.
De greu s[ nu ai team[
+i nu da ]nd[r[pt!

Te zv`rl[ valul vie\ii,

Nicic`nd s[ nu te pl`ngi!
Cu jugul greut[\ii
Te lupt[, ca s[-nvingi.

P[=e=te d`rz la lupt[,

C[ nu ai dou[ vie\i.
Norocul ]i ajut[
Pe cei ce-s ]ndr[zne\i!

Sub cire=i
Priveam \[rancele din satul
Moldovenesc, sub un cire=,
La s`nii albi ca aluatul
Cum al[ptau ni=te cople=i.

}n ochii mari, puncta\i cu stele,

Maternitatea lumina.
+i clopotul iubirii mele,
Fierbintea inim[, suna.
 NICOLAI COSTENCO

Prin bra\ul rumenit de soare,

Ca p`inea scoas[ din cuptor,
Abia trecea o leg[nare
Pentru copil[ ori fecior.

Pe fruntea-nalt[, p[rul-smoal[,
De sub broboada cu furnici,
Vedeam, nici n-aveam ]ndoial[,
C[ asta-i mam[ de voinici.

Cu fusta-n br`u, c[ma=[ alb[,

De p`nz[, pulpa dezvelea
Cu vine alb[strii. }n galben
P[m`ntul \[rii le-nc[l\a,

Mi=c[rile f[cute-alene...
Ai gurii flutura=i de foc,
Spre fa\a micii Cos`nzene
Pleca\i, o ]ndemnau la joc.

Frumoase mame moldovence!

Natura dea-v[ ani m[no=i
+i s[n[tate lung[, p[n-ce
V-or cre=te-ai \[rii Fe\i-Frumo=i!

Departe de Moldova
Malurile-abrupte
Dorm ]n zori, ca moarte.
Eniseiul iute
Pare c[-i de lapte.
ELEGII P{G~NE  !
Orizonturi tulburi
Nu-=i r[pesc albu=ul.
Nu-i p[cat s[ spulberi
Somnul cu arcu=ul?

Am venit devreme
Azi ]n port la lucru,
Ca de zori, pe semne,
Singur s[ m[ bucur.

Soarele de aur
Strunele de raze
Le-a-ncordat pe maluri
Ce, z`mbind, viseaz[.

+i via\a, iat[,
Degetele-=i poart[,
Dibuind pe coard[
Opera de art[.

Zarea vi=inie
Crengile ]n spum[
Scutur[, zglobie,
Parc[-ar face-o glum[.

Pe Enisei
Din fug[ v`ntul ia-n pumn ap[
+i-=i spal[ chipul usc[\iv.
Din tundra toat[-n flori, c`nd scap[,
Se leag[n[ ca un be\iv.
 " NICOLAI COSTENCO

Aici, pe mal, ]n port, e munca

Desc[rc[turilor ]n toi.
De mirosul venit din tundr[
Dau floare mugurii din noi.

De colb, sudoare, fum =i huiet

S[tui, cu to\ii ]ntr-un g`nd,
Ne spunem: — Bine-ar fi ce nu e!
Culca\i prin flori, b[tu\i de v`nt!

Dorin\a asta arz[toare

Se spune f[r[ un cuv`nt.
Iar v`ntul r`de, din picioare
Prin Enisei cob`l\[ind.

A=tept
Tulbureala-n care m-afundasem
Ast[zi ca un vin s-a limpezit,
Str[b[tut de dorul meu de cas[
Ca de-o stea ce-n bezne-a r[s[rit.

De s[lb[t[cia unor patimi,

Ca pe drojdii, bietu-mi aluat
Ce-l umflau, azi coardele sc[pate
Ale pieptului nu toate au cr[pat.

C`teva pe-a inimii ciudate

Al[ut[ ]nc[ au r[mas,
}n r[cita mea singur[tate
Ca s[ dea la bucurie glas.
ELEGII P{G~NE  #
Plin de fulguirea asta nou[,
Sub un cer cu stele, f[r[ nori,
Stau pierdut ]n codrii t[i, Moldovo,
Ca o doin[ de privighetori.

+i a=tept ca lum`narea-albastr[
}nc[ neaprins[, tot a=tept,
S[ ia foc ]n ve=nicia noastr[
La sc`nteia dragostei din piept.

***
„Huligan“ azi m-a f[cut bunica,
C[ de pu=c[rie n-am s[ scap.
Tinere\ea parc[ m[ urzic[
+i m[ pune ca s[-mi fac de cap.

+esul rozov s-a umplut de rou[,

Eu alerg =i urma-n iarb[ las.
Dughenarului un s`n de ou[
Duc, s[-mi dea „cofeturi“, nuci =i cvas.

Peste gard, gonind din tufe vr[bii,

La vecini pr[sazii dijmuiesc.
Printre garduri, de hat`rul trebii,
C`inii satului ]ntreg st`rnesc.

„Huligan“ ]mi zice =i bunelul

+i-mi d[ vin ]n beci s[ beau. Secret!
Cu =oltic[ria, tulburelul
Am crescut =i-am devenit poet.
 $ NICOLAI COSTENCO

Pe p[m`nt, cu cre=tetul ]n stele,

Calc pe fr[m`ntatul vie\ii lut.
Ce s[-i faci! A=a-i povestea. Cele
Mai frumoase clipe-s ]n trecut.

Arhiv[
Aici nu numai inima, o floare
R[nit[ ]n zadar, pl`nge =i doare.
}n mica mea arhiv[ orice frunz[
Nescris[ chiar, e-o ran[-abia ascuns[.

Nespuse, ale mele sim\[minte

Sunt martori drep\i, ce nu pot vinde,
Pentru c[-n zbuciumata-mi via\[
Am fost v`ndut de schimb[tori la fa\[.

Nu te gr[bi, cite=te printre r`nduri

M`nia furtunaticelor g`nduri!
C[ci, de mi-au str`ns cu talpa arma gurii,
I-a s[getat din ochi fulgerul urii.

}ncet s[ r[sfoi\i aceste pagini,

Printre g`ndiri r[sfr`nte ]n imagini,
C[ci duhul zborul de nu-=i ]nceteaz[,
O ran[ ]n arip[ s`ngereaz[.

+i ]nv[\a\i, citind prin p`nza ce\ii,

S[ pre\ui\i altarul frumuse\ii —
Sloboda omului! Ca fapta voastr[ pat[
}n via\[ s[ nu fie niciodat[.
ELEGII P{G~NE  %
Poezia Moldovei
Ca o arm[ trebuie s[ fie
A Moldovei noastre poezie!

Ascu\i=ul t`lcului ]n teac[

}nfrumuse\at[ ]l ]mbrac[

Cu-ale vorbelor izvod ]n floare

+-ale chipurilor pietre rare.

Sclipitor t[iu=, c`nd ]l vei scoate,

C[l[uz[, stea spre libertate!

Ca o\elul ]n statornicie,
Pav[z[ frumosului s[ fie!

Ca o a=chie din soare rupt[,

Cu-ntunericul mereu ]n lupt[!

Marea chihlimbarelor
Mare Baltic[! O, mare!
Ce te joci ]n chihlimbare?

|i-ai ucis, gelos, iubitul

Ce flirta cu infinitul.

Iat[-i aripa de straj[

}n gunoi acum pe plaj[,
 & NICOLAI COSTENCO

Nesupus[ niciodat[ —
Moart[, rupt[ =i muiat[.

Nu \i-i jale? Nu \i-i jale:

Alt[ crim[ pui la cale.

Ce te guduri la picioare
}n cutremur[ri u=oare?

Ce fo=ne=ti, c[\ea, din rochii

+i-\i zg`ie=ti la mine ochii?

Ai ochi vine\i, =i-\i la=i s`nii

Dezveli\i, ca miezul p`inii.

Galbenele-\i chihlimbare
Nu m[-mbie, crud[ mare.

Dragi mi-s albele m[rgele

Pe grumajii m`ndrei mele!

Mugur, mugurel
Cine =tie cum ]i el,
Mugur, mugurel,
Dorul sufletului meu,
Mugur, mugurel,
Am s[-ajung s[ te v[d floare,
Mugur, mugurel,
S[ te pun la cheutoare,
Mugur, mugurel,
ELEGII P{G~NE  '
S[ plec[m la m`ndra-n vale,
Mugur, mugurel,
S[ st[m seara la taclale,
Mugur, mugurel,
S[ te las m`ndrei r[splat[,
Mugur, mugurel,
Pentru dragostea-i curat[,
Mugur, mugurel,
O aducere aminte,
Mugur, mugurel,
Pentru dragostea-i fierbinte,
Mugur, mugurel,
Dar cine =tie cum ]i el,
Mugur, mugurel,
Dorul sufletului meu,
Mugur, mugurel?!

T[indu-mi calea
T[indu-mi calea g`ndurilor, trece
Ca viu, din amintire, chipul t[u,
+i m[ trezesc b[tut de v`ntul rece
Al glasului p[rerilor de r[u.

Ce nestatornic[ e fericirea noastr[,

Ce greu calvarul ei de a-l purta!
Cu fruntea rezemat[ de fereastr[,
Eu uit c[ am uitat a te uita.

9 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

! NICOLAI COSTENCO

Aici eu am s[-mi scutur spicul

De alt[ lume nu mi-i dor,
Nu v`ntur f[r[ rost nimicul.
Fiind crescut pe-acest ogor,
Aici eu am s[-mi scutur spicul.

Aicea, unde codrii verzi

}=i clatin[ m[rea\a ap[,
Din care norii cu z[pezi,
Ca ni=te boi pl[vani, s-adap[;

Aicea oasele de var

Prin v[i unde-=i ]ntinde satul
Sub soarele — un zeu barbar —
Domesticit cu desc`ntatul;

Aici, de veacuri neschimbat

}n vechi temeiuri, eu =i c`ntul
C[l[torind netulburat
Am ]ndr[git pe veci p[m`ntul.

De alt[ lume nu mi-i dor,

Nu v`ntur f[r[ rost nimicul.
Fiind crescut pe-acest ogor,
Aici eu am s[-mi scutur spicul.
Din volumul
POEZII NOI
(1960)

Poe\ilor tineri
Ru=ino=i, cu rou[ de sudoare
Pe la t`mple, vin, ca din pove=ti,
Tinerii poe\i bronza\i la soare
De prin satele moldovene=ti.

Pe la c`te u=i de mari redac\ii

Cu st`ngaciul stih a\i poposit,
Du=i de dorul micii satisfac\ii
S[ v[ fie versul tip[rit?

Sub c`\i ochi, ner[bd[tori, st[tur[\i

De-un cuv`nt ori un ]ndemn fl[m`nzi?
Sufletul de zgur[ s[ \i-l cure\i
Nu-i u=or — pe-un altul ca s-aprinzi!

Vorbele, acele vorbe simple

De la prispe, matc[ ori ogor,
Fagurii poetici vin s[ umple
Cu dulcea\a prospe\imii lor.

Graiul cel mai dulce, cel mai aspru

L-a\i dori pe ve=nicii l[sat,
! NICOLAI COSTENCO

P`lp`ind cu-al ]nser[rii astru

Undeva, peste al vostru sat.

Hai, veni\i! Las-s[ vorbeasc[ brazda!

Hai, c`nta\i! Cum c`nt[ codrii-n v`nt.
N[zui\i la ideal — de asta
Omul doar se na=te pe p[m`nt!

+chiop[ta\i? Gre=i\i? Greu e-nceputul.

Biruin\[ — pururi ]nt`rzii.
Greu te va mai c[p[ta recrutul
}n o=tirea marii poezii!

V[ a=tept. Nelini=tit, fire=te!

Dar oric[rui vers mai reu=it
M[ ]nchin, ca unui pom ce cre=te
Din ad`ncuri la lumini ie=it.

Moartea albinei
Alb =i roz ]nmiresmat.
C`nt[ zarea, apa, v`ntul.
Parc[-n toate =i-a iscat
Bucuria sa p[m`ntul.

O albin[ lucr[toare
A murit. De ce? Nu =tiu.
Chiar la munc[, ]ntr-o floare,
Ca-ntr-un parfumat sicriu.
ELEGII P{G~NE !!
La chemarea ta supus[
Un-\i-a fost moartea s[ mori?
}ntr-un rai de vis =i spuz[
A caisului cu flori.

}n ]ng`ndurare-ad`nc[
Pentru moartea dumitale,
Pe p[m`ntul negru ]nc[,
L[crim`nd, cad mici petale.

Scrisoarea mamei
Cu m`n[ tremurat[
mi-ai scris c`teva r`nduri.
E galben[ h`rtia,
iar plicu-ntors pe dos.
+i mi-ai trimis o frunz[,
ca s[ m[ pui pe g`nduri,
s[ nu uit de Moldova,
de chipul ei frumos.

A=a ]\i =tii feciorii:

]mpr[=tia\i prin lume,
la munc[, ]n armat[.
Avem ]n via\[-un rost!
+i unde-a fost icoana, —
acuma, ]nr[mate,
portretele sub sticl[
ne stau la ad[post.
!" NICOLAI COSTENCO

R[zboiul e de vin[
c[ ai r[mas v[dan[.
]n v[d[nie anii
i-ai v`nturat pustii,
=i inima ca p`inea
]n veci f[r[ prihan[,
ai dat-o milostiv[,
la dragii t[i copii.

Ce s[ mai zg`nd[r rana

=i lacrima zg`rcit[!
Ne-ai ]nv[\at durerea
]n noi s-o-n[bu=im.
}n cr`ncen[ r[bdare,
gonind orice ispit[,
ne-ai d[sc[lit din leag[n
pe lume s[ tr[im.

Noi \i-am trimis, s[-\i cumperi

flanic[, ni=te p`sle...
Dar am uitat h`rtie
=i plicuri. Ia uituci!
+i dorul t[u cu timbre,
ca luna f[r[ v`sle,
ne caut[, ne cheam[
prin zarea cu n[luci.

A=tep\i s[ ne ]ntoarcem,
=i ne auzi chiar pasul
prin vremea ce se scurge
ca apa la hamz[u?
ELEGII P{G~NE !#
Eu ]\i citesc scrisoarea
=i parc[-\i aud glasul,
ca un ecou de doin[
ori susur de p`r[u.

C`t po\i cu G[inu=a

din zori s[ stai la snoave?
De-\i c`nt[-n prag coco=ul
te la=i pe gard, ]n cot,
a=tep\i s[-\i pice oaspe\i.
Dar ei vin... cu z[bav[.
|i-ar fi mai scurt[ ziua
c-un guraliv nepot?

M[ uit la frunza asta...

Doar frunza nu-i un codru!
Dar s-a st`rnit ]n suflet
un fo=net nesf`r=it!
Eu uit c[ sunt ]n tundr[,
m[ v[d ]n satul nostru,
pe prisp[ st[m al[turi
la sfat f[r[ sf`r=it.

Ter\ine
S[-\i str`ng triste\ile ]n m`ini a= vrea
Ca un buchet suav de l[crimioare, —
Sorbindu-le, s[ m[ ]mb[t, iubita mea!
!$ NICOLAI COSTENCO

Sub vraja ochilor t[i dulci, chemare,

}n noaptea lor punctat[ cu un strop
De mul\umire recunosc[toare,

S[ prind cu borangic pe un prosop

A chipului t[u ginga=[ icoan[ —
+i-ntr-]nsul, pl`ns[, fa\a s[-mi ]ngrop.

Cum vom opri a vremii crud[ goan[?

Nu e=ti oric`nd de cincisprezece ani
+i proasp[t[ =i f[r[ de prihan[?

+i dac[ multe po\i s[ ai pe bani,

Cu ce pre\ ]\i vei cump[ra iubirea,
Tu — g`rbov[ de visuri =i de ani?

Desfid vremelnicul, p[r[ginirea!

}n vers vreau, ca-ntr-o piatr[ de coral
S[ ve=nicesc, de st`nc[, am[girea

+i vreau cu-al rimelor sonor cristal

S[ cizelez prelungul roz de unghii,
+i ritm s[ fie-al fe\ei fin oval.

}n leg[natul strofelor, sc[zut,

Pe-a gleznelor lumin[ s[ m[-ncaier
Protivnic cu materialul brut...

Pun`nd la art[-al sufletului vaier,

Porumbii t[lpii cum voi reu=i
S[ dau av`nt de piatr[ =i de aer?
ELEGII P{G~NE !%
Sculpt`nd-o, cizel`nd-o-n stihuri, =i,
Dorind-o-n mersul veacurilor toate,
Iubirea poate-mi voi ]n[bu=i...

Ori... suferi-voi ve=nic dup[ tine... poate!

Limba moldoveneasc[*
Limba \[rii mele,
limba mea de-acas[,
r[s[dit[-n suflet
de al mamei c`nt,
ai crescut pe brazd[,
* Nu este cazul s[ ne incomod[m, azi, de utilizarea, aici, ]n titlul =i ]n textul
poeziei, a sintagmelor Limba moldoveneasc[ sau limba moldovan[ pentru denumirea
corect[ — rom`n[ — a limbii vorbite de popula\ia autohton[ a Basarabiei. Cine
ca cine, dar Nicolai Costenco, scriitorul care a f[cut ani grei de pu=c[rie =i de exil
pentru faptul de a fi militat deschis, ]n anii 1940-1941, pentru puritatea limbii
rom`ne =i p[strarea denumirii ei corecte ]n spa\iul dintre Prut =i Nistru, ocupat
de sovietici la 28 iunie 1940, a cunoscut =i ]mp[rt[=it adev[rul. Folosirea de
c[tre poetul-martir a glotonimului limba moldoveneasc[ ca substitut provizoriu =i,
]n acela=i timp, ca sinonim absolut al termenului limba rom`n[, unic[ =i de o fiin\[
deopotriv[ pe ambele maluri ale Prutului =i Nistrului, trebuie considerat[, a=adar,
drept un tribut pl[tit con=tient — =i, deci, responsabil — momentului politic-
ideologic ostil ]n totalitate libert[\ii de expresie.
Profund ]ngrijorat, dup[ revenirea din exilul siberian, de starea grav[ a
spiritualit[\ii rom`ne=ti din Basarabia natal[, de ceea ce urma s[ se ]nt`mple,
poetul =i-a asumat sarcina cu riscurile inerente pe care aceasta le comporta.
Nicolai Costenco a ales ]ntre a-=i c`nta limba str[mo=easc[, accept`ndu-i nume-
le impropriu, regional, impus de autorit[\i, =i ridic`nd ]n ansamblu prestigiul
fiin\ei neamului, =i a o las[ s[ zac[ ]n „colbul, mucegaiul“ neglijen\ei cultivate de
regim cu bun[ =tiin\[, metodic =i programat ]n scopul dezna\ionaliz[rii popula\iei
b[=tina=e. Prosl[vind ]n versuri ]naripate virtu\ile limbii materne a c[rei
!& NICOLAI COSTENCO

grea ]n spic, miezoas[,

]ntre fra\i, prin veacuri
trainic leg[m`nt.

Limb[ str[mo=easc[,
glas de voinicie,
de pe-ng[lbenite
foi cronic[re=ti,
din cenu=a vremii
faci s[ re]nvie
gloria str[bun[,
vechile pove=ti.

Limb[ m`ng`ioas[,
fiic[-a vie\ii aspre,
ne doine=ti =i-acuma
ca la ]nceput.
Mul\i au fost s-o smulg[
fiin\[rii noastre,
dar nici s-o clinteasc[
nimeni n-a putut.

C`nt[re\ii me=teri
te-au purtat departe.
Cu cet[\i de piatr[

func\ionare — ]n anii regimului comunist totalitar — fusese cu totul limitat[,

poetul a contribuit ]n cel mai ]nalt grad la trezirea con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor
basarabeni, a m`ndriei de neam =i a demnit[\ii lor umane, Nicolai Costenco
inaugur`nd, de fapt, ]n lirica basarabean[ din perioada postbelic[, preocuparea
pentru cultivarea respectului fa\[ de factorul de c[petenie al identit[\ii unei
na\iuni — valoarea ei suprem[: limba. (Nota red.).
ELEGII P{G~NE !'
+tefan te-a p[zit.
A baladei noastre
vorb[ f[r[ moarte,
dragostea ob=teasc[
\i-a fost cuib =i zid.

Limba mea sf[toas[,

Creang[ ce-a iubit-o
=i-a ]naripat-o-n
vers Alecsandri, —
Eminescu forma
\i-a des[v`r=it-o
]n cultura lumii
spre a ne m`ndri.

Limb[ moldovan[, —
z`n[ ]ntre z`ne, —
stai la masa mare
]ntre mari surori.
Sufletelor simple
le e=ti cald[ p`ine,
inimilor d`rze —
flamur[ cu flori.

Muzica latin[,
demnitatea slav[
se-nt`lnesc ]n tine
=i se ]nfr[\esc.
Tu — m`ndria noastr[!
Tu — a noastr[ slav[!
Ve=nicia noastr[!
Grai moldovenesc!
Din volumul
POEZII
(1961)

Rustic[
Rev[d ]n amintire
]ntr-un decor de var[,
o cas[ \[r[neasc[,
o v[ruit[ scar[.
}ntr-un cerdac de umbr[
perdeluit de vi\[
]mi v[d copil[ria
descul\[; iar o m`\[
mijind din ochi, viclean[,
]=i toarce ]n mustea\[
visarea ei m`\easc[,
s[tul[, =ugubea\[.

Mai simt r[coarea casei

cu-acele vagi miroase
de cear[, de covoare,
de buruieni. }ntoarse
ulcioarele ]nfipte
]n craci de prepeleac
par capete du=mane
]n \eap[, ]n =irag.
ELEGII P{G~NE "
M[ v[d cu balagurul
Al[turi, ]n c[ru\[,
Cu caii slabi ]n fa\[,
floco=i =i m[run\ei,
pe drumul plin de hopuri
=i colb ce =erpuie=te
spre seli=tea domneasc[,
istoricul Orhei.

}n poart[ st[ bunica —

taman ca ]n icoan[
martira Olimpiada
cea f[r[ de prihan[,
m[-nt`mpin[, m[ str`nge
cu dor, — de s[ amur\i!
mirat[, c`t de mare-s!...
iar pantalonii scur\i.
+i o pereche, alb[,
De izm[nu\e bune
S[-mbrac m[ pune-ndat[,
S[ fiu ]n r`nd cu lumea.
Pe-atunci n-aveau la \ar[
Bun nume... covrigarii!

He-hei! pornind cu vaca,

cu cl[p[ugii paznici —
ce-abia prind o gr[ire,
dar suduie v`rtos,
m[ duc, s[ fur cu d`n=ii
vreo cu=m[ de cartoafe
=i-n jar de cioturi prada
s[ ne-o g[tim, frumos.
" NICOLAI COSTENCO

Descul\i, prin \[rna cald[

de vite r[scolit[,
noi seara-n roi de mu=te
prin colb m`n[m spre cas[,
tot dib[cind cu b`tca
s[ nimerim vreo vit[,
ce din otread*, z[luda,
s-ar fi cercat s[ ias[.
+i, r[sucind \[harca
]n moile p[nu=e,
c[t`nd unul la altul,
buni ame\i\i, dar d[-i!
C[ci cu asemeni mendre,
cu totul juc[u=e,
c-am fi, aveam p[rerea,
cu-adev[rat fl[c[i.
C`nd coboram ]n satul
ce fumega ]n vale,
prin oale f[r[ funduri —
hogeacuri la cotlon —
sim\eam la linguri\[
c-au mas =oarecii, bale
curg`ndu-ne din gur[
cu miros de bacon.
Ca m[m[liga moale
=i mujdeie=ul iute
mai bune nu-s pe lume,
m[ jur pre legea mea!
*Aici: ciread[ (nota redac\iei).
ELEGII P{G~NE "!
+i c`nd colo, bunica,
}mi zice bl`nd[: — Du-te
pe matc[, m`n[ scroafa.
Apuc[ o nuia!

M[ duc... de=i la Ursu

Terinte, m[h[leanul,
De la un timp ]ncoace,
m[ pa=te o c[\ea.
Ce-o fi av`nd cu omul,
c`nd omu-i mic ca mine!
I-am ars =i eu un bulg[r, —
nevr`nd s-o nimeresc.
Eh, nu degeaba zice
bunelul c`te-odat[:
— S[ te fere=ti, nepoate,
de neamul cel c`inesc!

I-a= spune bunicu\ei,

dar sunt fl[c[u, se cheam[.
+-apoi nu m-oi mai teme,
m[ rog, de o c[\ea!
Sunt pui de om, m[tinc[!
+i nu un l[-m[-mam[!
+i de-am s[ \in o fug[,
ea nu m-a mai vedea!

Se ]ntorcea-ndesear[
bunelul de la lucru,
trudit ca vai de d`nsul,
ghebos ca un culbeci.
"" NICOLAI COSTENCO

Umbla de colo-ncoace.
S[ nu afle bunica,
m[ ]mbia cu ochiul
=i ]l g[seam ]n beci.

Pe masa-n trei picioare,

rotund[ =i josu\[,
]n strachin[, din oal[,
turna bunica bor=ul, —
bunelul cu ulcica,
iar eu cu o c[nu\[,
tr[geam o du=c[-dou[
de vin de cela ro=u.

+i nasul, =i obrajii
ardeau ca trandafirii.
Cu nas ca la bunelul
m-a= fi m`ndrit =i eu:
a=a, ca p[tl[gica,
cu horbo\ea de fire,
ce pref[cea ]n floare
chiar vinul de pream[u.
. . . . . . . . . . . . .
C[l[torind spre toamn[,
din cuibu-i r`ndunica
cum pleac[, c`t[ vreme
am fost ]ndep[rta\i?
ELEGII P{G~NE "#
+i-acum, ]ntors la vatr[,
bunicul =i bunica
nu mi-i g[sesc =i nu =tiu
nici unde-s ]ngropa\i.

Cum satul, fiecare,

]=i poart[ cimitirul,
=i noi purt[m ]n suflet
cr`mpeie de dureri,
=i trece amintirea
cu fream[tele vie\ii
prin floarea de p`rloag[
a zilelor de ieri.

Cetatea Sorocii
M[rea\[, ca un grav mauzoleu,
Cu Nistrul, care-i curge la picioare,
O bate luna din ]naltul s[u
Cu ploaie de m[rg[ritare.

Stau uluit sub zidul nalt. Cetate,

Ce me=teri ori ce robi te-au fost durat?
Aceste pietre grele =i truncheate
Cu ce puteri pe schele le-au urcat?

Pari un colos superb; sub talp[

|ii taina-at`tor secole =i vie\i!
Te poleie=te numai luna dalb[
Cu-n=el[toarele ei frumuse\i.

10 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

"$ NICOLAI COSTENCO

Pe creneluri surpate, beciuri goale,

F`nt`ni dosite — st[ pustiul mut.
Ai fost z[gaz at`tor iu\i n[vale,
O insul[ ]n omenesc tumult...

}n elegan\a ta cea bizantin[,

}n alte vremuri ai adus folos,
Azi, c`nd de tehnic[ via\a-i plin[,
Pari o n[zdr[v[nie de prisos.

O =tim din c[r\i — nu domnii, negustorii,

Ci talpa \arinii moldovene=ti,
M`nat[ de v[tafi, de cum dau zorii,
Te-a ridicat aici s[ te f[le=ti.

Acelor m`ini cu b[t[turi, spin[rii

St`lcite, lor — ce-au f[urit ]n chin
Un monument pe geana dep[rt[rii, —
Piosul g`nd cu dragoste-l ]nchin!

***
Luna st[ la geam =i-ascult[.
Crengile de floare mult[
G`t de leb[d[-arcuiesc.
Prim[var[! Te iubesc.

Luna-ng`ndurat[ tace.
Floarea alb[ se desface
ELEGII P{G~NE "%
C[ p[m`ntul pare nins.
Prim[var[! Oare-am pl`ns?

Ca un s`n de fat[ mare

Luna ]n oftat tresare.
Creanga s-a-ndreptat, t[cut.
Prim[var[, ai trecut?

Liric[
Tu oare te-ai pierdut — ori numai
Te-ai r[t[cit ]n r[t[cire?
Te-ai pref[cut, poate, ]n umbr[ —
Fulg juc[u= de str[lucire?

Te-am cunoscut, ori poate numai

Un vis a fost iubirea ceea?
Te-am adorat? Ori poate numai
}nchipuire-a fost femeia?

Prea poate un delir al min\ii

Ce sufletul a-nfrigurat
A fost genunchiul suferin\ei,
Via\a ce mi-a despicat.

Stea lumin`nd de-asupra crestei

De piatr[, pus[ c[p[t`i,
C`t te-am iubit! +i-aceasta-mi este
Minunea vie\ii, cea dint`i!
"& NICOLAI COSTENCO

C`t de frumoas[
C`t de frumoas[,
C`t de curat[,
T`n[r[, ginga=[ e=ti, —
Dulce mireasm[,
Palid[ fat[,
C`ntec venit din pove=ti.

Trup — numai patimi,

Inima bate-mi,
Bate-mi-o-n clocot de v`nt,
F[-m[ j[ratic,
Suflet s[lbatic,
F[-m[ cristal din p[m`nt.

C`t de frumoas[,
C`t de curat[,
T`n[r[, ginga=[ e=ti,
Dulce mireas[,
Rumen[ fat[,
Z`n[, ce vii din pove=ti.
Din volumul
VERSURI
(1963)

Od[ vinului
O, beciuri tainice, l[sate de str[mo=i!
Be\iv[nii temeinice sub ochi frumo=i.
Clondire goale, butii mari b[ute —
Tot ]n c`nt[ri =i hang de al[ute,
Cu ]nv`rtite mari c`t roata carului,
Spre ]n[l\area omului =i cobor`rea harului!

S[ fie-al naibii cel care nu bea!

M[rite soare, blegii nu-i cru\a!
Puterea ta-i statornic[ ]n vin,
T[riei c[ruia eu m[ ]nchin!
Voi, poloboace pline, de stejar,
}n chihni\i r[coroase ]n zadar
V[ tot boci\i ]n sclifoseal[ beat[:
„Mort-beat“ tot n-o s[ m[ vede\i vreodat[!

Dragi podgoreni din sate moldovene,

Muncind fierbinte =i sug`nd alene,
V-a dat ]n minte, c`nd v-a fost mai bine,
}n poezie s[ ciocni\i cu mine?
# NICOLAI COSTENCO

Umple\i ulcica =i purta\i-o roat[

Pentru p[m`nt =i via\a minunat[!
Acestea spuse sunt ]ntr-o privin\[
C[ noi =i vinul suntem de-o fiin\[.

E=ti rotofei =i jilav, poloboace,

Cu vrana-n sus =i cepul dat ]ncoace!
D[-mi mustul t[u dulciu =i p[dure\,
Tr[im o via\[ doar, nu dou[ vie\i!
Zic vai! de cel n[scut =i nen[scut
Din vlaga \arinii ce n-a b[ut!

F`rtate vinule, pe unde nu mi-ai fost,

+i-n temni\i de beton la ad[post,
+i-n cazemate de stejar, m[i fine,
+i pretutindeni n-ai sc[pat de mine!

Ce stai pitit ]n hrube-ntunecoase?

Se d[ r[zboiul ]ntre dou[ clase:
O clas[ pune vi\a la harag,
Iar alta — care bea f[r[ de leac!

Au fost =i mul\i c[po=i, mai mult mi=ei,

Ce te-ar fi vrut ]n beci doar pentru ei!
Dar tu, ca democrat — democra\ia
|i-ai exprimat-o-n veci prin veselie!

Nu pune pre\ norodul pe belea:

„Pe-ascuns“ el =tie mai v`rtos s[ bea!
Frumoase nun\i, petreceri, ]nt`lniri,
ELEGII P{G~NE #
Oaze-n pustiul truditoarei firi,
F[r[ de vin =i hazul moldovan
Via\a ]ns[=i n-ar mai face-un ban!

Orfan de tat[
Era o toamn[ trist[.
}=i scuturase via
Podoaba ruginit[. Eu m[ uitam la mama
Cum coase =i ofteaz[. — S-a dus tata-n Rusia!
Trei pic[turi de s`nge ivite pe n[fram[
Eu am v[zut ]n somn. Cum zice ]n poveste.
+i am r[mas orfan de tat[. Dar de fel
Fiind vioi, zburdam, ca =i un clopo\el.

Nop\i lungi de iarn[. Acul

ma=incii \[c[nea,
Cosind la p`nza vremii —
pe-a mamei =i pe-a mea.
Ferit[ de-o gazet[
lumina-i. Lampa gazul
}l arde ne-ndurat[. Eu,
]nfundat cu nasul,
De frig, ]ntr-o =alinc[,
pe lai\[ ghemuit,
O urm[ream cum coase
=i c`nt[. Au murit
+i au r[mas ]n mine,
]n r[bufniri de v`nt,
# NICOLAI COSTENCO

+i truda v[d[niei,
=i dulcele-i cuv`nt.
Din ac — =i c[me=uica
mi-a fost, =i pantalonii.
Ca scaiul prins de via\[ —
f[ceam la bazaconii!
Fii binecuv`ntat[
pentru acea iubire
Ce mi-ai purtat-o, scumpo,
ne=tears[-n amintire!
C`t m-ai p[zit de boli=ti,
de foame — ca de-nec...
Nu-n\elegeam pe-atuncea,
acuma ]n\eleg.
Tr[iam modest. +i dac[
s[rac ne era pr`nzul —
Nu-naintam preten\ii;
m[ zghihuiam ca m`nzul!
Goneam pe strada noastr[
o minge de futbol,
B[t`nd ]n vreo fereastr[
]n loc de poart[: — Goool!
|i se pl`ngeau vecinii
st`rni\i de r[ul meu.
Mie — habar de grij[!
iar \ie — tare greu.
Eu niciodat[-n via\[, —
c[ci omul dou[ n-are! —
N-avui de mai n[dejde,
fierbinte ap[rare.
ELEGII P{G~NE #!
O palm[ aplicat[ la fund —
poveste veche! —
Primit[ de la mama —
e floare la ureche!
Iar de chiteam cu piatra
]n vreun ciocoi bogat
Ivit pe strada noastr[,
ziceai c[... nu-i p[cat!
+i iat[-m[ la =coal[ —
=i rus =i moldovean,
Sl[vit nu de cuminte,
mai mult de huligan.
Luam ]n furc[ via\a,
=tiin\a s[-mi apropii,
+i peste cap dam anii,
cum dau \[ranii snopii.
Un car de ani din urm[
t`r[sc de c`nd \in minte —
Un car de griji =i visuri —
=i nu un car de minte!
Dar n-are importan\[:
nu dispera! — mi-am spus.
C`t de r`ioas[ capra —
tot \ine coada sus.
Depinde ce-n\elegem
cei mul\i prin s[r[cie:
N-ai haine =i n-ai ghete?
}n schimb ai poezie.
Natura nu oricui
a dat a=a noroc,
#" NICOLAI COSTENCO

S[ aib[-n atelierul
crea\iei un loc!
Acesta-i, frate drag[, —
mi-am zis de mic, — secretul:
}n orice f[c[tur[
gr[be=te-te cu-ncetul.
Nu prin averi, copile,
s[-\i mearg[-n lume buhul:
S[rac de bani mai bine-i
dec`t s[rac cu duhul!

Compozi\ie
Luna ]\i ]ntinde
S`nul alb, de lapte.
Noaptea ]l cuprinde
Neagr[, ca un =arpe.

Sub p[durea frun\ii

Cu desi=uri grele
Caut printre frunze
M[rg[rit[rele.

Poezie roz[,
Tu lumin[-mpr[=tii
}n haosul prozei
Negrelor pr[p[stii.
ELEGII P{G~NE ##
Ora=ul doarme
Ora=ul doarme =i copacii dorm...
Copaci — ori ni=te umbre ]ngro=ate?
T[cerea se ]ntinde uniform
Peste cl[dirile ]ncolonate.

Ora=ul doarme =i copacii dorm...

Un ceas ]n turn ]ncetinit ]=i bate
Al vremii puls. Al nop\ii bloc, enorm,
}=i las[-aripile peste cetate.
Ora=ul doarme =i copacii dorm...

Pe-asfaltul str[zii trec ]ngem[nate

Lungi umbre. Trec[torul e inform
Ca =i g`ndirea ]n singur[tate,
Ca =i t[cerile de ziduri rezemate.
... Ora=ul doarme =i copacii dorm.
Din volumul
MUGUR, MUGUREL
(1967)

Cet[\ean al \[rii poeziei

Sunt cet[\ean al \[rii poeziei,
+i \ara asta are drepte legi:
S[ nu ro=easc[ fa\a alb[ a h`rtiei,
Cu pana pe obrazul ei c`nd treci!

}n slova ta minciuna p`ntecoas[,

Cu =erpuitu-i mers, s[ n-aib[ loc.
}n piscul Adev[rului f[-\i cas[
+i ap[r-o cu palo=ul de foc!

Buciumele vorbei
}n la\ul vorbei mele
Se zbat c[pri\i de munte,
Cerbi =i mistre\i, =i lupii
Hr[ni\i, dar ve=nic r[i.

}n salba vorbei mele

Se-mbrac[ fete, multe,
+i glume spun fl[c[ii,
+i r`d str[bunii mei.
ELEGII P{G~NE #%
}n ritmul vorbei mele
Bat inimile grele
Ale ma=in[riei,
Pornit[-n |ara mea.

}n spa\iul vorbei mele

Zbor navele spre stele,
Iar Fe\i-Frumo=ii no=tri,
Ai no=tri-s chiar pe Stea!

}n bezna vorbei mele

E firmamentul vesel,
Ce ]n „Povestea Vorbei“
Opre=te la popas.
Cu oamenii de seam[
Cinstesc la m`ndre mese,
+i inimile noastre
M[r=[luiesc ]n pas.

}n harul vorbei noastre

Moldova se av`nt[,
Iar +tefan — ca-n poveste!
Sur`de. Mul\umit.
Latinitatea noastr[
+i slavonia — c`nt[:
S-avem o |ar[ m`ndr[
At`\ea au trudit!

Ne-mb[tr`nit[ vorba
St[ ]ntr-un cot la mas[.
Privind, ]mi vorove=te:
— Ce mam[ te-a f[cut?
#& NICOLAI COSTENCO

— Patrie, scump[ Mam[,

De-a pururea mireas[,
Cu buciumele vorbei
Te c`nt =i te salut!

M-a= cufunda
M-a= cufunda ]n |ara mea,
Ca-n ceru-albastru-o r`ndunea.

M-a= afunda-n p[m`ntul meu,

Ca fierul plugului cel greu.

+i bob a= ]ncol\i-n Moldova,

Purt`nd m[rg[ritar de rou[.

+i bobul „mic“ ar fi cum s`nt —

}ntregul Univers r[sfr`nt.

Moldovencele mele
Moldovencele mele, moldovencele mele!
Privighetorile mele, co\ofenele mele!

Voi — fericitelor, nenorocitelor,

Neprecupe\ite precupe\e — iubitelor!

Voi, ne-n\elese prin\ese, fudule;

Voi, =i argate, muncind nes[tule...
ELEGII P{G~NE #'
Voi, aprige-n trud[, ]n dragoste aprige,
Voi, iu\i ca pr`snelul, cu du=manii stra=nice.

Gonite din case de spaima r[zboiului,

Venite la case, la vraful gunoiului.

Voi, neobositelor,
Voi, g`rbovitelor,
G`lcevitoarelor,
Afurisitelor!

Nemanichiurate, ner[sf[\atelor,
Nec[utate de „mode“, curatelor.

V[ v[d fa\a aspr[ =i ochiul senin.

Str[daniei voastre, ca fiu, m[ ]nchin.

V[d m`inile voastre, mai dulci ca o p`ine,

Pe-a inimii mas[-mbr[cat[-n rubine.

V[d m`inile voastre trudite, ca p[s[rile

Ce-n zori ]=i iau zborul, s[lt`nde =i vesele.

V[d m`inile voastre ca holda — ogoarele.

Din m`inile voastre r[sare doar soarele!

Iubirea, speran\a, d`rzenia — armele

Statorniciei de veci ne-au dat palmele.

Palmele — marea minune, ]ntreag[-n

Miresmele p`inilor, ]n puhavul leag[n.
$ NICOLAI COSTENCO

Steagul, ]n front,
|i-l ]nal\ acum \ie,

Moldov[ncu\o,
Pentru-a ta b[rb[\ie!

S[tencele mele, or[=encele mele,

Iubitele noastre, moldovencele mele!
Din volumul
POEZII +I POEME
(1969)

A fi contemporan
A fi contemporan cu vremea, care
Vertiginos =i implacabil curge!
Cu sim\ul t[u, cu via\a tuturora,
Cu aerul ce-l sorbi ca b[utura,
Cu soarele-aburind ca p`inea cald[,
Cu pietrele stratificate, cu
T[cerea =i vacarmul urbei, cu
Politica =i orizontul proasp[t,
Cu ieri, cu azi, cu m`ine — tu,
Om simplu, scriitor... Contemporan
S[ fii!... S[ faci nemuritoare clipa,
S[-i dai un con\inut =i form[
Din haosul toren\ial s-o smulgi,
Cum sculptorul din col\uroasa stan[
Aerianul trup al Afroditei.
At`ta, =i ceva mai mult:
S[ fii tu ]nsu\i, =i s[ fii ]n to\i.

11 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

$ NICOLAI COSTENCO

|ara mea de c`ntece

|ara mea de c`ntece,
Fr[m`ntat[ |ar[,
Cup[ de desc`ntece,
Z`na mea sprin\ar[!

Gean[ de b[teli=te,
Suflet rupt ]n cruce,
Temelii de seli=te
Netemute-n zdruncin.

|ar[ ]n podoabele
Maiului ]n floare,
Joc zvonit cu salbele,
Sufle\e=ti odoare.

C`ntecel, lumina mea,

Pav[z[ m`hnirilor,
|ara mea =i inima —
Pana amintirilor!

Mama
De-ar fi dorul c[l[tor
M-a= preface numai dor,
S[ m[ duc ]n prag la mama
S[-i zic dulce cum o cheam[.
ELEGII P{G~NE $!
+i la g`tu-i s[ m-arunc,
Cum f[ceam c`nd eram prunc,
S[ m-anin ]n adev[r
Ca de creanga sa un m[r.

Ca o mlad[ s[ m[-ndoi
Pe m`nu\ele ei moi,
Ce m-au ]ngrijit de mic,
S[ cresc frunte =i voinic.

Lacrimile s[ le str`ng
Pe obrazul drept =i st`ng,
Sub t`mpla cu ghiocei
S[ m-anin ca doi cercei.

Ghiocei de griji, vezi bine,

C[ s-a prea g`ndit la mine,
+i a= sta la vorb[ mult,
Ca mai mult s[ n-o mai uit.

Iar[ mama, de, ca mama,

+terge-=i ochii cu n[frama,
M[ prive=te =i-i tot pare
C[ =i-acu-s departe tare...

}n p[h[relul inimii s[-l por\i

P[rin\ii din p[rin\i, =i mo=i din mo=i,
B[tu\i, dispre\ui\i, moroc[no=i,
Au tors fuioru-ncr`ncen[rii dulci, —
Pe moale, capul, fiule, s[-\i culci!
$" NICOLAI COSTENCO

A muncii ne]nduplecat[ frunte

+i-a visului — cu pletele c[runte,
B[tr`na \east[, a vrerii de mai bine —
Speran\a, fiule, au pus-o-n tine.

+i brazda lor a=a va fi =i m`ine:

Sub alte pluguri neagr[ va r[m`ne;
Sub alte t[lpi de schij[ =i de fier,
Se va-nfrunta cu infinitul cer.

Copiilor diat[ n-au l[sat

S[ st[p`neasc[ nici un col\ de sat, —
Poate... o vie pe haragi legat[,
+i-o cornu\ic[ slab[ ]n poiat[...

De ce? +i cum? F[r[ s[-=i deie seama,

Desi=uri r[zb[t`nd f[r[ de team[,
}n\[ncu=a\i, zdreli\i prin m[r[cini,
Purtau des[v`r=irea alb[-n m`ini —

Un trandafir pl[p`nd, r`z`nd la soare,

N[dejdea lor ]n vremuri viitoare,
S[-l por\i ]n inim[, ca-n p[h[rel,
Cu grij[ — al tatei mugur, mugurel!

Are tata o feti\[

Are tata o feti\[
Cu ochi mari de alb[stri\[,
Obr[jorii ca un m[r,
C`rlion\i de in ]n p[r.
ELEGII P{G~NE $#
Are mers u=or =i sprinten,
Cu gropi\e pretutindeni:
}n obraji, la-ncheieturi
+i la col\ul micii guri.

Dar a=a-i capricioas[,

La m`ncare-i mofturoas[!
C`t un scai, nici at`tica,
+i alege buc[\ica
Cea mai bun[. Fie-i voia,
S[ nu =tie-n veci nevoia!

Multe-i plac! }ns[ nu-i place

Cu pisica s[ se joace;
+i nu-i place pe rochi\[
Murd[ria — o bobi\[!
S[ se spele pe r[coare —
S[ vede\i! — nu-i place tare.
Mai ales, grozav nu-i place
C`nd t[ticul curte-i face...

Capul sur, cum s[ nu-l culce

L`ng[ ea... c`nd e-a=a dulce?!

Pielea mea
Pielea mea! Vezi bine: te cur[\, te sp[l.
Vreau, pe dinafar[, s[ te =tiu frumoas[.
De sunt catafalcul, tu — suavul v[l;
Condamnat de sunt, tu s[-mi fii mireas[.
$$ NICOLAI COSTENCO

Pielea mea! M[ scuz[, dac[-n pu=carii

Te-a m`ncat viermina, plo=ni\ele, r`ia...
Chiar =i amintirea acelei porc[rii
Mi=c[ p[ru-n cap, cose=te p[l[ria!...

Pentru-acele zile ce nu se mai spun,

F[r[ praf de din\i, s[pun ori alifie,
Te sp[lam, iubito, cu zeam[ de slodun,
Ca, spart[, tinichiaua-n rugin[ s[ nu fie.

Pielea mea! Trecut-am =i handicapul greu.

Vremea-i vinovat[, de-i por\i tatuajul.
Biata mea colib[ f[r[ de antreu,
Geamantan uzat ]n care port bagajul:

O inim[ nebun[, un h[cuit pl[m`n,

Un creier enigmatic... poftim, tot ce-i ]n torb[.
Scheletul reumatic viseaz[-un bra\ de f`n,
Iar craniul — c[p[t`iul, precum stomacul — ciorba.

Pielea mea! Iertare, c[ nu te-am ]ngrijit

+i ca pe-un \ol pr[fos te-am tot b[tut cu b[\ul.
La ce te-au dat podoab[ unui nec[jit,
De-asupra c[rui ve=nic se leg[na juv[\ul?!

Nici o pas[re
Nici o pas[re c`ntul nu-=i g`ngur[
+i-am r[mas, iubitule, singur[, singur[...
ELEGII P{G~NE $%
Noaptea tremur[ ca o cernit[ flamur[.
Inima-i inim[? ori desfrunzit[ ramur[?

F[r[ tine — o, cine, o, cine m[

Dezmiard[ cu =oapta inimii-n inim[?

Cad obosit[ pe suprafa\a ging[=iei de g`nduri.

Stele nec[z[toare cad r`nduri, r`nduri...

Unde e=ti? Patim[, speran\[, de=ert[ciune?

}nchide-mi cartea sor\ii =i o z[loag[ pune.

At`ta! O z[loag[. Posteritatea s[ =tie

C[ ne-a fost apropierea — miraculoas[ ap[-vie!

At`ta? Ori poate nici at`ta?

+i m[ s[rut[! M[ s[rut[, receo, ur`to!

Sonet
Buc[\i de cer. Buc[\i de mun\i. Buc[\i de timp.
O fragmentare-n toate. +i-n sim\iri.
Nori albi. Mun\i albi. Pomi albi. Albastru nimb
+i-un idol — cu m`ini albe =i sub\iri.

Un plutitor decor. Mirific schimb

Satanicelor griji. Stai =i te miri:
Senin[tatea asta de Olimp
Peste-ale m[rii tainice fo=niri!...
$& NICOLAI COSTENCO

Fragment de vis. Fragment de dor. Cr`mpei de chin.

Impenetrabil g`nd str[puns de risc,
Drapat ]n praf sintetic: manechin.

Granit la temelia unui pisc —

Pari Tot, dar e=ti doar un fragment hoinar
}n ve=nicia Clipei f[r[ de hotar.

T[cerea rezervat[ mie

T[cerea rezervat[ mie ]n nemoarte
E-aproape o realitate. Goal[,
Lumina r[t[cind[ m[ desparte
De lutul gras, nears ]nc[ ]n oal[.

Confuz amestec de luceferi negri,

Apu=i ]n bezna de lumin[ oarb[,
+i negri-n adev[r, mai ca=ti, integri,
Luceferi albi de sideral[ iarb[...

E calm =i nep[truns la suprafa\[

Edenul subteran ce ne respinge.
Monstruosul pr`nz al fiarei ne r[sfa\[,
De-aici, cu carne crud[ =i cu s`nge!

Adulmec[m ca un parfum de floare crima;

Asasinatul zilnic — ne seduce.
Ce bine-\i seam[n[ pierdut[-aici f[r`ma,
Superbe Prin\, ce cochetezi sub cruce!
ELEGII P{G~NE $'
Sub masca Ta am vrut s[ m[ descop[r,
S[ aflu ce sunt — fiul t[u bastard?...
+i de ru=inea Ta, cu poala m[ acop[r,
+i-n labirint terestru m[ ]ngrop — s[ ard.

***
Am plecat ]n lumea larg[
Dintr-un sat moldovenesc.
Nu-mi c`nta acuma, drag[!
C`ntecele m-otr[vesc.

}mi v[d casa =i ]n pragul

Cel tocit — m[icu\a mea.
Nu-mi suci, m`ndro, =iragul
Zilelor, c[-i moartea mea!

}mi pun fruntea pe fereastr[,

Fulger negru m-a tr[snit.
Ce blestem — din valea noastr[
C[ pribeag m-am pomenit?

A= fi stat acum pe prisp[,

Maica-mi c[uta ]n cap
+i-mi c`nta o doin[ trist[...
Eu de doru-i nu mai scap.

M-ar fi cic[lit so\ia,

Pruncii ]nv[leam ]n somn.
Nu-mi c`nta, tu, s[r[cie!
Taci! C[ fac moarte de om!
% NICOLAI COSTENCO

Ori nu! C`nt[, c`nt[-mi, drag[,

C`ntecele le iubesc —
Cum plecai ]n lumea larg[
Dintr-un sat moldovenesc...

***

}n p[m`ntul tundrei ]nghe\ate

Poate-o amintire am l[sat?
O f[r`m[ de eternitate —
Traiu-mi trudnic, poate, am l[sat?

De speran\e nerealizate,
Munte cu \ugui poate-am l[sat?
C`ntece-ncepute =i uitate,
+i nescrise — poate, am l[sat?

Sufletu-mi fl[m`nd de libertate

+i de |ar[ — poate, l-am l[sat?
Ca pe-un c`ine, inima, prea poate-n
Pragul fericirii am l[sat?

Urmele-mi ]n tin[ ]n=irate,

R[t[cinde, poate, am l[sat?
Lacrimile, poate, ]nghe\ate,
Ne=tiute lacrimi — am l[sat?

P[s[rile-n c`rduri, neplecate,

P[s[ri c[l[toare am l[sat?
ELEGII P{G~NE %
Poate, trec[toarele-mi p[cate —
P[c[tos doar omu-i — am l[sat?

Mi-am tr[dat tovar[=ii, prea poate,

F[r[ sfat =i sprijin i-am l[sat?

Poate! Dar e sigur — pentru toate

Mai sus zise =i necuv`ntate,
Printre retr[iri u=or purtate,
Ori insuportabil suportate,
Un copil, iubitul, neuitatul,
}n ]nghe\ul tundrei ]ngropatul, —
S`ngele-mi =i g`ndul — am l[sat!

Fr`nturi
Prin rana deschis[ a soarelui
S`ngele z[rii se scurge...

Drumurilor iar[=i li-i dor

S[ aud[ muzica pa=ilor mei.
O ureche pare fiecare picior!
Grumazul dep[rt[rii poart[ salbe.
Inima poart[ cercei.

Izvorul ]=i ]n=ir[ m[rg[ritele.

Iubita ]mi privegheaz[ r[s[ritul.
% NICOLAI COSTENCO

}mi port
}mi port =i eu trandafirul
Visului nerealizat,
Cum ]=i poart[ cimitirul
Fiecare, fiecare sat...

Sunt ame\it omene=te

C[-mi =uier[ la urechi v`ntul:
Se-nv`rte=te cu noi, se-nv`rte=te,
Ame\itor, p[m`ntul!

O mic[ aterizare
De-o secund[-dou[
Pe luceaf[rul din zare
Cu dragostea mea, Moldova!

Drumuri neb[tute
Drumul nec[l[torit de nimeni...
Parc[ este =i-un asemeni drum?
Este, dac[ vine s[ anime
Pl[smuirea basmului de fum.

Anonimi atomi am fi prin er[

Pe orbite ]ntr-un cerc ]nchis,
Dar ]ndr[gosti\i de-acea Vener[,
Zis[ Art[, u=i ce ne-a deschis...
ELEGII P{G~NE %!
Drum p`ndit de stelele c[\ele,
Drum l[trat de-abisuri =i t[ceri —
Zbori — s[ te ]ntorci din nou la ele,
Jos, la pragurile vechii |[ri.

C[l[tor pribeag purt`nd zv`cnirea

Drume\iei cu ecou-n piept,
Du-te! C[ci a=teapt[ Omenirea
Tot, ce-i poate da... doar un poet!

Floare de migdal
Mi-am d[ltuit poemele
}n marmor[ multicolor[.
Sufletul =i-a ales temele
Din oceanul cuprins ]n Or[.

Am spart coaja p[m`ntului

P`n[ la fluidul sub\ire,
Muind r[d[cina cuv`ntului
}n clocotitoarea sim\ire.

N-am fost supus legilor

Ce-nc[tu=eaz[ mul\imile.
Din ad`ncimile vecilor
}nc[lecai ]n[l\imile.
%" NICOLAI COSTENCO

Pastel
O c[su\[ ag[\at[
Ca bijuteria-n p[r
Pe o pant[ — luminat[
}n f[clii de flori de m[r.

+erpuind[ c[r[ru=[,
Cotigind[, sub\irea,
P`n[ la ]nchisa u=[
Unde-mi este dragostea.

P[r[sesc vacarmul urbei,

Grijuliul ei tumult,
Iar colegii mei s[ turbe,
Pismuind! Nimic mai mult...

}mi stai ]n g`nd

}mi stai ]n g`nd
Ca o petal[
Ce-i scuturat[ de cur`nd:
Un c[r[bu= pe pat de boal[ —
}mi stai ]n g`nd.

}mi stai ]n g`nd

Ca o sandal[
De copila=
Pierdut[-n cr`ng;
ELEGII P{G~NE %#
Ca primul vers
Pornit pe-o coal[
}n pustiirea ei banal[ —
}mi stai ]n g`nd.

}mi stai ]n g`nd

Medieval[,
Ca o prin\es[ dormit`nd,
Pe cavaleru-i a=tept`nd,
Ce a plecat p`n-la r[scoal[,
+i nu =tii ce-o mai fi f[c`nd;
Ca primul fir de ]ndoial[
Sfinxul n[dejdii ocolind —
}mi stai ]n g`nd.

}mi stai ]n g`nd

}n sens invers,
Enorm[ ca un univers,
Ce-i prins ]ntr-un cercel de-argint.
Ah, f[r[ tine nici un vers
}naripat, nici un cuv`nt
Din pergamentul vie\ii =ters
Ori de pe piatra de morm`nt
Furat — cu inima din mers
Nu-l pot cuprinde-n ]n\eles
F[r[ de tine st`nd.

}mi stai ]n g`nd

Ca o petal[.
Din sfera mea
Septentrional[,
%$ NICOLAI COSTENCO

Eu m[ surprind
S[pat de boal[
}n bezna cald[ =i domoal[,
Din care nimeni nu se scoal[;
}n bezna molcom[ =i dulce —
Pr[pastie cu ochi ce suge,
M[ duc ]n somn, halucin`nd...
Cu tine-n g`nd.

Cantilen[
Ploaia curge lin[, lin[,
Ca parfumul ]n gr[din[...

Curge-ncet, ]ncet, ]ncet,

Ca lumina din br[det.

Stau ]n fa\a ploii, drep\i,

Chiparo=ii ]n\elep\i.

Doar oleandrii se apleac[ —

Dumneaei c`nd va s[ treac[.

Ploaia picur[ =i curge —

Parc[ e t`rziu =i-amurge:

Viers de sturzi =i viers de mierle —

Dragoste ]n rochie verde!

C`nt de mierle, viers de graur —

Dragoste cu p[r de aur!
ELEGII P{G~NE %%
}n ianuarie, la Yalta
}n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc,
Ca miresele f[r[ de miri, migdalii.
Ramurile z[rii-nmuguresc
Cu tumult de p[s[ri c[l[toare.

Totul pare-at`t de nefiresc

Pentru cel deprins cu alte ritmuri.
Dar... migdalii iarna ]nfloresc
Cu petale roze de-amurgituri.

}ndr[zneal[ =i nesocotin\[? Vai,

Cum s[ ap[r florile de frig, ]nghe\uri,
Ce se face badea Neculai,
Dac[ pier aceste frumuse\uri?

+i sur`d migdalii: „Ce copil

E poetul! Bade, nu te teme!
C[ =i tu, ca merii ]n april,
Arzi ]n plin[ iarn[, de poeme!

Pentru unii neobi=nuit pretext,

Noi, migdalii, exprim[m prin floare
Al obscurei r[d[cini protest
Din ne-ndrept[\ita ]nchisoare.

Pentru al\ii neobi=nui\i,

Noi, migdalii, ]n ve=m`ntul spumii
}nflorim etern, nebirui\i
Nici de-nghe\ =i nici de... gura lumii!

12 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

%& NICOLAI COSTENCO

Pentru noi g[sim cr`mpei de soare

}n cotlonul ghemuit sub mun\i!“

Bun sosit!! Iubite c[l[toare!

Asta-i via\a! Greul s[-l ]nfrun\i!

}n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc,

Ca miresele f[r[ de miri, migdalii:
Versurile mele, ]nc-un vers,
}ntr-un =ir de versuri c[l[toare!

Omar Chaiam
C`nd se ap[r[, femeia,
Ea, adeseori, atac[.
Muzicant, pricepe cheia:
Rostul ei e ca s[ plac[!

Calm! De vezi ve=minte rupte.

Pl`nge? Fie-\i mintea treaz[!
Nedeprins[ ca s[ lupte,
F[r[ vreun motiv... cedeaz[!

Repro=
Nu-mi mai spune: drag[!
E un lucru cert —
Am trecut ]n =ag[
Nu ca s[ te iert!
ELEGII P{G~NE %'
Zicerea b[tr`n[
Are un temei:
Nu scuipa-n f`nt`na
De-unde ai s[ bei!

***
Din becuri curge g[lbenu=ul blond.
Oglinzile, pustii de chipul t[u, sunt triste.
O muzic[ strident[, ca un clon\,
Destram[-n suflet palide batiste.

Absen\a ta e ca un vitriol
Ce-mi sf`=ie fiin\a =i r[gazul.
Imaginea genunchiului t[u gol
M[ urm[re=te; ochii =i obrazul.

Coroana p[rului t[u greu din copci

Desprins, parc[ ]l v[d plutind — fantasm[.
Cuptor mi-i craniul, ]n care-mi coci
Triste\ea din dospeli de protoplasm[.

De ce m[-mb[t? De tine ca s[ fug!

Beat, ca-ntr-un c`ine vagabond, destinul
Izbesc, =i carnea-mi arde ca un rug;
M[ cur[\[ v`ltorile =i vinul.

Ah, clipe! Voi, tovar[=e oglinzi,

R[sfr`nge\i f[r[ nici un sens pustiul!
Ucig[toare bezn[, s[-mi ]ntinzi
Pocalul cu uitare, ca rachiul!...
& NICOLAI COSTENCO

+i papagalii ro=ii, papagali

Din cuiburile cu=tilor lunare,
Cu ochii lor bomba\i =i inegali,
Trimite-mi-i cu tunet de fanfare.

Sunt obosit de mine =i de cel

Ce-n mine, b[nuit — dorin\i a\`\[.
S[-mi leg al inimii bolund negel,
D[-mi firul blond din splendida ta g`\[!

Rob? Nu. Rob \ie niciodat[ n-o s[-\i fiu.

Capriciile tale — foc ]n iasc[!
Eu col\ii-n trupul t[u trandafiriu,
Eu gheara-n vanitatea-\i femeiasc[ —

Ca tigrul lacom a= ]nfige-acum!

Te vreau! C[ci f[r[ tine-n vine frigul
}mi curge =i ]ntr-]nsul m[ consum.
Ard, =i-n extaz — m[ v[d un clovn ridicol!

+erpoaica
Avea privirea iute, ad`ncit[
Sub stre=iniri pietroase. Unduia
Un trup incandescent, numai ispit[,
Cu lic[riri de zale =i tremur de nuia.

P[m`nt b[tut, s[pat de pa=i mul\ime,

Vegheat la ceas de noapte de luceferi reci.
ELEGII P{G~NE &
C[lcam spre jinduita ]n[l\ime —
S[la= de bufni\e =i lilieci.

M[ a=tepta ]n prag =i m[ ducea-n c[mar[,

}ncol[cindu-m[ cu dor de-a se-ncorda,
+i ochii ]i sclipeau ca stele-n c[limar[,
+i limba, despicat[... s[ i-o s[rut mi-o da.
Din volumul
T{RIE
(1972)

Cimitirul eroilor, Riga

}n somnul de piatr[ dorm caii de piatr[.
Lupta=ii ]n zale =i chiv[re — dorm.
Sub clopotul bol\ii de font[, enorm,
+i luna =i soarele dorm, c[-s de piatr[.

Sunt forme, simboluri, pece\i sunt de piatr[.

Mi=carea-i oprit[. +i pietrele dorm.
Victorii =i glorii. Lin orga din Dom
D[ glas: simfonii iluzorii, de piatr[.

+i floarea, =i bucla, =i pleoapa-s de piatr[.

Hipnotic ne pare al pietrelor somn.
+i eu pe parcurs ca o piatr[ adorm,
Visez vis de piatr[ ]n somnul de piatr[.

Culoarea, mi=carea ]n basmul de piatr[

Sunt pietre pe pietre, simbol multiform.
Vitejii de piatr[ =i caii lor dorm,
Chiar focul cel ve=nic =i-acela-i de piatr[...
ELEGII P{G~NE &!
Simbolul
Simbolul e mereu f[r[ contur,
Plutind ]ntr-o ce\oas[ ambian\[,
Realizat elementar =i pur
}n umbr[, ad`ncime =i distan\[.

E trec[tor ]n grava lui prestan\[.

Nu-i astru, ci un nesf`r=it azur,
Ce pare gol =i f[r[ importan\[,
}n fond fiind un echilibru dur.

C`nd omul, p[r[sind infama-i form[,

C[ci e cu neputin\[ de-a fi =ters
Ca un nimic, — cu for\a sa enorm[, —

Cuv`nt sau raz[, — c[l[tor prin neguri,

Dispre\uind =i parte, =i ]ntreguri,
Se vars[-n con\inut, ]n Univers.

Orgoliu b[rb[tesc
Vei crede, poate, sincer, c[ m-a lovit durerea?
C[ p[r[sit de tine voi suferi nespus?
Prea poate nu te-n=eli... Dar am de spus
C[ nu m[ bat cu pumnii ]n cap, nu-mi crap[ fierea!

M[ primbl prin parcul Pu=kin ]n fiece apus,

Scriu versuri adecvate =i savurez pl[cerea
Activit[\ii simple ]n pacea =i t[cerea
De care m[ lipsise=i c`nd ]\i eram supus.
&" NICOLAI COSTENCO

Cu fiecare or[, de ce-a fost m[ descaier,

De amintiri m[ scutur ca ramul, f[r[ vaier.
E bine c[ trezia de-acum ]mi \ine parte.

Nu-n viziuni gona=e pe-al visului tumult

+i amoros incendiu... Am devenit adult:
Prefer prezen\ei tale... distan\a ce desparte.

Dante
Prezent e=ti, Dante, printre noi. Eternul
T[u geniu ne ]mbog[\e=te visul.
Realitate a r[mas Infernul
+i-l contrabalanseaz[ Paradisul.

Cu elegan\[ ]nfrunt[m paternul

St[p`n, par`nd cu spada tot dichisul
Pe tav[ oferit cu compromisul, —
S[ nu ne murd[rim cumva internul

Complex! Divine, tu ai cutezat

S[ smulgi cu ]ndr[zneal[-acel sigiliu,
Ce birocrata moarte-a aplicat

Pe tot ce e mister. Un nou Vergiliu

De am g[si, cu barca, ]n tangaj
Prin infinit, am descifra un nou miraj!
ELEGII P{G~NE &#
Petronius — arbitrul elegan\ei
Petronius, arbitrul elegan\ei,
Al Romei vechi patri\iu favorit,
Domnea ca un simbol, ]mpodobit
}n nimbu-i legendar, de la distan\[.

Plebeii Romei, trai duc`nd sordid,

Cercau s[-=i dea un pic de importan\[:
Petronius p[rea s[ fie ghid
Mul\imilor cu nobila-i prestan\[.

Milenii au trecut. +i din legend[

R[sare umbra omului — pe roze
De s`nge, vinele f[r[ de poz[

Ce =i-a t[iat, spre a pl[ti acea amend[

Tiranilor, ce dau via\a prin filtru...
Nu-n elegan\[, doar, Petronius fu arbitru!

Sonet urban
Sunt or[=ean: mi-i drag s-aud din robinet
Curg`nd cu zgomot apa. C`nd vreau — o pot opri!
Pictat de un maestru chinez, un colibri
}n cabinet pe-o p`nz[ vreau s[-l privesc discret.

Privighetorii, mierlei, — ascunse ]n boschet,

Ori tufe, — eu prefer s-audiez concret
Pickup-ul, simfonii de Bartok spre-a sorbi,
Ori scripca lui Lunchevici cu rare potpuri.
&$ NICOLAI COSTENCO

Stihia dirijat[ de omul la buton,

Volan ori automate, ]n br`uri de beton
Supus[, iat[ vrerea geniului uman, —

Iar nu, pornind z[natic, haotic, dezm[\at[!

Romanticei acestea str[in i-s deocamdat[.
S[ nu v[ mire faptul: n[scut sunt or[=ean!

Medita\ie la morm`ntul lui Ianis Rainiss

Eu voi veni la voi ]nm[rmurit =i tragic,
}nf[=urat ]n mantia cernit[-a somnului,
De dincolo, din lumea simbolurilor, magic[,
Cu ritmul poeziei nesupus nici domnului!

Rup`nd pecetea mor\ii, ca t`n[rul ce-nvie

Pe cripta funerar[-a lui Raïniss, letonul,
La vatra ori la prispa, ori nalta str[=nicie
Urban[ — voi veni, ca s[ v[ tulbur somnul.

De ve\i fi tri=ti — ]n doi vom retr[i triste\ea;

Vom l[crima — de ne va-mpov[ra durerea
Ori... vom t[cea! Au cine veni-va s[ v[-nve\e
Puterea f[r[ margini, ce-o poart[-n ea t[cerea!

P[m`ntul ne astup[ privirile =i gura.

Str[jer ne-nduplecat la c[p[t`i st[ EA
+i-i scap[ numai una, — viclean[ e Natura! —
T[ria gr[itoare ]n for\a de-a t[cea!
ELEGII P{G~NE &%
}ngenunchez ]n miresme
Mireasm[ tare de molid,
Dup[ un veac de ]nchisoare, —
M[ face-ntreg s[ m[ deschid
Ca floarea-soarelui — la soare.

S[ m[ destram, s[ m[ adun —
Smuls din al negurilor v[l,
Un pumn de perle s[-mpreun
}n podul palmei, s[ m[ sp[l.

Cu sufletul — a\os m[nunchi

De vergi uscate-n netr[iri,
}n tari miresme ]n genunchi,
Ca-n preajma unei n[luciri.

Nervi despleti\i — lungi r[d[cini

}mpl`nt[-n miros de p[duri,
Ca magul — ve=tedele m`ini
Ale bicisnicei f[pturi.

Aspir =i parc[ m[ dizolv

}n aerul ]nmiresmat,
Pu\in, cam c`t un fir de colb
De suflet trist =i-nstr[inat.
&& NICOLAI COSTENCO

Din desaga amintirii

}mi ghilea c[m[=ile soarele
+i p`r[ul ]mi lingea picioarele.

Bunica — scund[ ca o surcea,

Cu urzic[ m[ m`ng`ia:
„Talciocar“ ca mine — satul,
Cic[, nu mai v[zuse altul!

Iar bunelul? De! Ca bunelul —

}mi d[dea maera*, c`nd jupea mielul,
+i, de fiecare poloboc ce sugea,
}mi d[dea =i mie — ca de-o lulea!

Zicea s[ nu m[ deprind cu b[utul...

Putea s[ i-o spun[ lui mutu!
Beam, m`ncam; ]n sf`r=it, tr[iam
Cu s[r[cia =i moartea la geam.

S[r[cia n-a mai intrat, c[ =i-a=a era prezent[.

Baba-H`rca cu ]mplinitul, ca perceptorul,
+tia s-a=tepte. Dar neprimind rent[,
P`n[ la urm[, le-a dat bunicilor cu piciorul.

De-atunci o scot din desag[

+i vorbesc cu-amintirea, cum a= vorbi cu fata drag[.

* Aici: ficatul (Nota red.).

ELEGII P{G~NE &'
Sub clar de lun[
Curioas[ ca o nerp[,
Cu ochi holb[\ei, de broasc[, —
Dulcineea mea-i superb[,
Tuns[ scurt sub mica-i basc[.

Eu o \in, galant, de m`n[,

O a=ez ]n capul mesei:
Prepun`ndu-o de st[p`n[,
}i dau „florile miresei“.

Magul cherchelit — de =tire

Cople=it ca de-o arom[,
Ne vorbe=te de-a iubirii
Improbabil[ fantom[...

Torn ]n can[ =i-o port roat[.

Bem „solid“, moldovene=te!
Luna plin[ intr[-n poart[,
Pe fereastr[ n[boie=te.

}n livad[, unde-i nucul,

Sus, pe creanga cea uscat[,
Mierla ghem st[ l`ng[ cucu-i,
Cu broboada lunecat[.

E t`rziu de-acum, m[tu=[!

Am golit noi, harnici, vasul.
Magul picur[ la u=[,
Num[r`nd arar cu nasul.
' NICOLAI COSTENCO

Luna-i doar dezam[git[.

Galben[ — s[-i zici gutuie!
Ca o m`\[ potcovit[,
F[r[ scar[-n slav[ suie.

Nepoftit[-n casa noastr[,

Ca un cort pierdut prin nalb[,
St[ pe g`nduri — o sihastr[,
}mpletind cosi\[ alb[...

Uneea
Pentru c[ mi-ai dat r[gazul
S[ te str`ng aprins ]n patul
R[coros, s[-\i simt obrazul,
M`ng`ierea ta ciudat[,

Nebunatic[ =i dulce,
Aprig[ =i p[tima=[,
Str[b[tut[ ca de fulger
}ntr-a norului c[ma=[,

Ce mi-ai d[ruit bl`nde\ea

+i ardoarea moliciunii,
Ca un st`lp de frumuse\e.
Sub vegherea rece-a lunii,

Mul\[mirea-n palme ia-o

Cu cutremur =i-ngrozire,
Ca o lacrim[ de aur
Pe obrazul amintirii.
ELEGII P{G~NE '
La o cafea
}n cea=ca de cafea, aprins, alcoolul
Transfigurat ]n p`nze alb[strii
Cu nebulozit[\i tive=te golul
Iubirii, ce-ai respins-o, tu, ]nt`i.

Re]nt`lnire... Riduri pe obrazul

Mai neted ca o marmur[ ce-a fost.
Stimat[ doamn[, cred c[ n-ar fi cazul
S[ ne min\im. Acum e f[r-de rost!

Pe-atunci, c`nd clocoteam de energie,

C`nd ai fi devenit un mototol,
Iubindu-ne... Nu z[d[r] stafia
Acestor p`nze reci de alcool.

La ora desp[r\irii
Tr[im nu de o zi, de dou[.
Cu de-am[nuntul doar ne =tim.
C`nd plec, ]\i ninge =i ]\i plou[, —
De parc[-s dus la \intirim!

Au nu-n\elegi c[ tu m[ chinui
Cu fa\a palid[ cumplit,
Cu z`mbetul str[in =i ochiul
Pustiu de sens =i r[t[cit?
' NICOLAI COSTENCO

Eu te cuprind — tu cuno=tin\a
O pierzi... Eu gura \i-o s[rut,
O gur[ ca de moart[, rece —
Cu miros de pelin =i lut...

Revin[-\i! Ne prive=te lumea!

— „O, nu pleca!“ — Vorbe de=arte.
E vremea s[ mai =tii de glum[:
}n orice clip[ este-o moarte!
Din volumul
EURITMII
(1980)

Merii ]=i ning podoaba

Merii ]=i ning podoaba
}ntr-o suav[ arom[.
Totul e-n om repetabil,
Nerepetabil doar omu-i.

Soare. }n floare-i prunul.

V`ntul adie ]ncet.
To\i vom pleca, c`te unul,
F[r[ suspin, ori regret.

Farmecul de totdeauna
}n dezlegarea cuv`ntului:
N-ai s-o mai faci pe nebuna,
Tu... Cumin\enia P[m`ntului!

Vin r`ndunelele la cuib

Vin r`ndunelele la cuib
}n zori de zi, ]n zori de zi.
Le-aud duiosul ciripit.
Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i.

13 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

'" NICOLAI COSTENCO

Vin amintirile la cuib,

La cuibul unde ne-am iubit;
Le-aud =tiutul ciripit.
Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i...

C[r\ile
Prietenii mei, c[r\ile,
M[ privesc cu ochi mari
Din toate p[r\ile,
Ca ni=te canari.

Mul\i prieteni, paginile

R[sfoite povestesc,
Dep[n`nd imaginile
Unui zbucium sufletesc.

Stau pe mas[ vrai=te;

Clituri — pe podele, —
Parc[ ar fi paji=tea
Visurilor mele.

D[ ]ndestulare sufletului
Desfiin\eaz[-mi lutul,
Pref[-m[ ]n spice,
Ca bobul, mutul,
S[-ndestulez calicii...
ELEGII P{G~NE '#
Desfiin\eaz[-mi inima
+i pref[-o ]n pai
S[ fiu viermelui fluier,
G`zuliei — nai.

Desfiin\eaz[-mi umbletul
Pe rotogolul p[m`ntului,
D[ ]ndestulare sufletului
Din substan\a cuv`ntului.

La Sauca
Lui P. Zadnipru

S-a dus mama de acas[

+i-a l[sat tot ce se las[.
S-a dus mama ]n morm`nt
+i-a l[sat toate cum s`nt.

Iarba cre=te, c`nt[ vi\a,

Apa-i dulce ca halvi\a,
Dar s-a h`rbuit ulciorul
N-o s[ bea mai mult... feciorul.

Frunza c`nd fu ca arama,

S-a dus fiul dup[ mama...
+i m[ chinuie=te g`ndul:
De ce-i mai p u s t i u p[m`ntul?
'$ NICOLAI COSTENCO

Amfibolie
Z[rile cu purpur[ se ]mp`nzesc.
Ne deta=[m de noi c`te un pic, mereu.
La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc
Transfigurarea sufletului meu.

De marmor[ trandafirie mun\ii

Par, cu Luceaf[rul pe-a m[rii =esuri,
Cu stele p`lp`ind ]n jurul frun\ii,
Cu ochi misterio=i, plini de eresuri.

+i iar[=i a surprinde ]ndr[znesc

Ecoul fericirii ]n zboru-i greu.
La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc
Amfibolia sufletului meu.

La moartea poetului Leonard Tuchilatu

Iat[, nu mai este-n „azi“,
E precis c-a fost ]n „ieri“.
Prea devreme-a fost s[ cazi.
Tu, odrasl[ de oieri.

Dup[ ce te-ai dat ]n v`nt?

Dup[ z`na cea de foc?
Dup[ marele cuv`nt,
Ce lipse=te de noroc?
ELEGII P{G~NE '%
}ncordarea \i-o citesc
+i-n final, =i-n ]nceput,
Suflete duhovnicesc,
R[stignit ]n bietul trup.

}n trecut ]mi arunc

A\intitele vederi,
V[d lumina ca un prunc,
Dibuind f[r[ sc[deri.

Ce balene ai visat,
Codrii goi ]n ele, larg
V`ntul care =i-a l[sat
F`lf`irea pe catarg?

Ca lumina, tu, „b[tr`ne“,

Ai purces pe drumuri reci
}n definitivul m`ine
Devenit granitic veci.

Chiriecii, be\i de vlaga...

Chiriecii, be\i de vlaga
Nop\ii, unde-i Yalta floare,
Risipesc m[rg[ritare
Cu arom[ de Malaga.

Ginga=[ =i poftitoare,
O intern[-n rochii suple,
Printre chiparo=i, dogoare
Vine ]n obraz s[-mi sufle.
'& NICOLAI COSTENCO

Ori e numai a=teptare?

Ori, ce vine, ca s[-mi umple
Clipele cu doze duble
De t[rii costisitoare?

Cerul vasta sa clepsidr[

O de=art[ — colb de stele,
C`nd de g`t m[ str`nge hidra
Solitudinilor mele.

M[ prefac ]n corn de lun[,

Fir dintr-un regesc tezaur,
De urechea ve=niciei
M[ anin, — cercel de aur.

Fiecare stea ]=i are

Chiriacul ce o c`nt[.
Yalta. Marea fo=nitoare
+i un dor cu iz de mint[.

Otrav[
... Veninul str`ns l-am preschimbat ]n miere,
L[s`nd ]ntreag[ dulcea lui putere.
T. Arghezi, Testament

+i trebuie a fi!? S[ ai din\i cu otrav[

+i s[ nu mori de auto]nveninare, viper[,
Zei\[ a obscurelor desi=uri, suav[, —
Datorit[ veninului, independent[ =i liber[!
ELEGII P{G~NE ''
Vas[zic[ „otrava“ nu e caz de alarm[?
Ce col\i delica\i, ce fine pumnale!
Zei\[ fantastic[, ]n ]ntregime arm[,
+i nu ]n atac, ]n defensive banale.

Ba da, =i-n atac! }\i cunosc spaimele

Serpentin[ teluric[, ]ncol[cit ghioc.
Vino, otrava mea, s[ te \in ]n palmele
C[u=ite de rug[ciune, ca un mag te invoc.

Cast[ =i atotputernic[ otrav[,

Tu, cea de o fiin\[ cu izvorul vie\ii,
Tu, din ulcica p[m`ntului ridicat[ ]n slav[,
Sonoritate uciga=[ din cuv`ntul ce glorific[ poe\ii.

Nu-\i c`nt drumul

Nu-\i c`nt drumul
Pe p[m`nt.
Cel din cer
Nu-l =tiu, nu-l c`nt.

C`ntu-\i numai
Ce-ar urma
De-ar da-n spum[
Inima;

Inima
Cu faptele,
Ca la mama...
Laptele.
  NICOLAI COSTENCO

Nicoletta
Vine-un susur cristalin
De verdea\[ =i r[coare
De la clopo\eii din
Codrul dus ]n dep[rtare.

Nepo\ica mea o \in

C`t un strugure de zare,
Sur`z`nd la un \echin
Ce ]n soare se n[zare...

Faguri de minun[\ii,
Lume mare ]n to\i vecii!
Minte, cum s[ nu re\ii,

Dup[-at`tea barbarii, —
Doi obraji trandafirii
+i-ochi=orii negri-ai P[cii?!

Cine-a zis?
Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis
C[ nu e=ti, floricea de Iris,
Sofca-n care bunica a-nchis
Zestrea ei de arome =i vis?

C[ n-ai fi c`nt[torul abis,

Nimbul lacrimii cel nedescris,
Puritate, ingenuu Iris...
Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis?
ELEGII P{G~NE 
Vioar[
Cum ]mi suge lini=tea vioara!
Voi sorbi\i ]n baruri din pocal.
Rou[ voi s[ sorb din subsuoara
Frunzei p[pu=oiului natal.

Multe nu pofti\i ca s[ re\ine\i,

Fan\i civiliza\i p`n-la refuz.
Mi-a= sp[la-n agheasm[ ochii vine\i,
S[ruta\i de stelele de sus.

|[r[nia oare nu-mi st[ bine?

Deghizat ]n strai de or[=ean,
Sunt copil din flori, de sub sulfine,
Ori, poate, =i de sub buruian...

Vreau descul\ prin pulberea c[ldu\[

Lip[ind iar s[ m[ v[d pe =es,
S[ m-a=tepte-n vale o c[su\[
Cu privirea plin[ de-interes.

A= intra ]n vreo b[tr`n[ prisac[

Reumatismele s[-mi vr[ciuesc.
Ei, dar inima? Pocal plesnit oleac[?
Chiuind de glie-am s-o tr`ntesc!

|[nd[ri s[ se fac[, blestemata,

Sub c[lc`i cu totul s-o f[r`m,
Ca s[ vad[-ngrijorat[ fata
Ce-i beleaua celor ce iubim!
  NICOLAI COSTENCO

L[utare, g`tuie-\i vioara!

Voi sorbi\i la baruri din pocal.
Eu m[ r[coresc din subsuoara
Frunzei p[pu=oiului natal!

Dup[-o \`r[ de c[ldur[

|ip[ lemnu-n b[t[tur[
Dup[-o \`r[ de c[ldur[.

R`d la geamuri chip[ru=ii

+i M[=u\a-n pragul u=ii.

Badea Nicolai, sireacul,

Degerat-a? Nici pe dracul!

Tundra-i ]n ninsoare nou[

Cum ]n floare-i azi Moldova.

Groz[via iernii minim[-i,

Patria de-i parte-a inimii.

Oh, dar \ip[ lemnu-n b[t[tur[

Dup[-o \`r[ de c[ldur[...
ELEGII P{G~NE !
Lume, drag[ lume
Ce folos c[ sunt bogat,
Lume, drag[ lume,
C[ am cas[, mas[, pat —
Lume, drag[ lume,
Casa nu o iau cu mine,
Lume, drag[ lume,
Zac ]n pat =i moartea vine —
Lume, drag[ lume,
+i pe masa mea de scris,
Lume, drag[ lume,
Arde ultimul meu vis —
Lume, drag[ lume.

Stafiile versului
M[-ngenunche moartea;
Ridicat sat`rul
Va izbi, ]n fine. Va lua sf`r=it
O fermec[toare via\[. Achit birul
+i mu=c din \[r`na fr[m`ntat[-at`t.

Soarele =i luna, pas[rea cu gure=

Clon\, pe piatra aspr[ ]n cioplitul str`mb
Vor fi m[rturia marelui meu iure=
Cu rulonul plin de versuri la car`mb.

„Zace-aici, va zice careva, rapsodul

}n\eles de javre, fete =i calici.
 " NICOLAI COSTENCO

Nici o stea din ceruri nu-i marc[ exodul;

E ingrat[ soarta birnicilor mici!“

Ard p[duri cu trosnet. Dezolant e arsul.

Ard ]n suflet codri dureros de vii.
}n p[m`nt, ]n groap[, ultim va fi masul.
Versurile mele, — cui v[ las, stafii?!

Alba mixtur[ a suferin\ei

S[ stai ]n chilia r[sufletului
Ca ]n str[fulgerul unei flori
Cu singur[tatea sufletului,
Poate, gata s[ mori.

S[ stai, s[ te mistui ]n lini=te,

Cu privighetoarea ]n g`nd,
S[ fii o cereasc[ lini=te
Peste-un str[bun p[m`nt.

S[ fii ]ntr-o umbr[ cu umbrele

Cear=afurilor albe =i tandre,
S[ fii cu visele, sumbrele,
Sub flori de mustoase oleandre.

S[ fii... =i al[turi extatic[

O fiin\[ aproape, aproape,
Ca stepa ]ntins[, s[lbatic[,
Cu multe z[bave de ape.
ELEGII P{G~NE #
S[ fii nep[truns =i-n destindere
De mari suferin\i =i re\ineri
Pe-a fe\ei terestre ]ntindere
Cu anii maturi =i-a=a tineri.

S[ fii.

Euritmii
Ziua se scurteaz[, noaptea se lunge=te...
Frunze galbene pe furi= apar.
Sufletul de dor op[rit t`nje=te.
Funia se str`nge tot mai mult de par.

Tace chiriacul. L-a-nghi\it vreo cioar[?

D[ n[val[-n arbori un potop de ciori.
C`t ai s[ mai por\i a dorului povar[,
Inim[? N-ai aripi, deci, nu po\i s[ zbori.

Tace chiriacul. O pl[cere minim[!

E=ti lipsit =i de-asta. Om nefericit.
Tace chiriacul. Dar nu tace inima
Omului neliber de-a fi-ndr[gostit.

Floarea de vis
Prive=te-i obrazul — ca piersica!
G`tul — de alabastru!
}n rest pare divers[ ca
Obi=nuitul cer albastru.
 $ NICOLAI COSTENCO

Cum o re\inem? Idee concret[:

Inocen\[ naiv[, surprins[, goal[
}nt`rzie ]n fa\a oglinzii, cu s`ni de cret[
Privirilor ]n abandonare total[.

A=a e dragostea — impudic[,

D[ruitoare =i d[ruit[ unuia.
Dep[rtarea de d`nsa include c[
E=ti deposedat =i chinul te zguduie.

Tremur nervos. Nu, nu-i frig, ci lips[.

Lac de bezn[ pe luciu cu nuf[r ]nchis.
Nenorocirea mea! Oare nu-i nici un chip s[
}nflore=ti f[r[ dragoste? O, floare de vis?

Prin nouri luna

Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv
Ce nu g[se=te u=a de intrare.
La geamul t[u, tandru =i usc[\iv,
Luceaf[rul \i-ofer[ petre-rare.

Eu nu-s gelos. M[car c[ nu mi-i bine:

La ce la geamul t[u s[ stea luceferi?
+i tu s[ le z`mbe=ti, f[r[ ru=ine,
Precum le-ai mai z`mbit =i altor belferi?

Da, dragoste! Eu nu \i-oi arg[\i,

De=i, se zice, dragostea e lucru mare...
Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv
Ce nu g[se=te u=a de intrare.
ELEGII P{G~NE %
Triste\e, singur[tate
Triste\e, singur[tate...
Parc[ asta-i mare noutate!

Sunt de singur[tate plin

Ca dep[rtatul Sahalin.

Triste\ea m-a-n=f[cat, m[ bea

Ca =arpele boa.

+i totul din simplul merchez

C[ n-am vrut s[-\i telefonez.

Ba nu — am vrut, am vrut,
Am vrut =i chiar a= fi putut.

Ar fi fost un deranj prostesc:

+tii singur[ doar... te iubesc.

La infinit s-o mai repet

La ce? +i pentru ce... regret?

Deprins[ s[ ornezi crivatul

Cu mine ori... cu-oricare altul.

Grozav de trist! Cumplit de singur:

C[ tu m[ mai a=tep\i... nu-s sigur.
Din volumul
POEZII +I POEME
(1983)

Poetul
A fi poet — ]nseamn[ pana
S[-\i fie gata ori=ic`nd
Prin vorbe s[ redea icoana
Sim\irii pl[smuit[-n g`nd.

A fi poet — ]nseamn[ slova

Sincerit[\ii s[ ghice=ti,
}mprosp[tare d`nd ca roua
Aprinsei inimi omene=ti.

A fi poet — ]nseamn[ glasul

Trompet[ s[ r[sune-n zori
Ca lumea s[-=i ]ndrepte pasul
Spre luminosul viitor.

A fi poet — ]nseamn[-n frunte

}n munca nobil[ s[ fii,
Du=man pornirilor m[runte,
P[rta= al faptei mari =i vii.
ELEGII P{G~NE '
Eleva\ie
Pricepe graiul florii =i-al lucrurilor mute,
Poete, rupe-\i talpa de la p[m`nt =i du-te,
Acolo unde-i ve=nic murmur[tor izvor
Al sufletelor noastre ce-s abur doar =i zbor,
Mai sus de soare, care-i vechi paznic de hotare,
Spre slava unde ochiul pizma= cat[-n zadar,
De jugul ]ntrist[rii, povara amintirii
Te leap[d[, doar tu =tii c[rarea-ascuns[-a firii,
Mai sus de nave cosmice, de a=trii ]n volute
S[ sorbi nectarul harului nespus ]n vorbe — du-te!

Arta
}nspre v`rf de munte,
}n spiral[,
Calea noastr[ urc[ sus,
Domoal[.

Cale nu prea neted[

+i lung[...
C`\i din noi
La v`rf
Au s[ `jung[?

Mergi v[rs`nd sudori.

R[bd`nd — aduni,
Tot orbec[ind
Dup[ minuni.

14 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

  NICOLAI COSTENCO

Te dezbini,
Te legi =i te dezlegi
P`n-la chin,
Ca s[ te ]n\elegi,
Mergi =i arzi.
Pe praguri tari de lespezi
Anii
Ca funinginea ]i lepezi.
Mers f[r[ popasuri,
}n nesomn,
Mers
Ce nu e dat oric[rui om.
De ajungi la culme —
Stea devii,
Lumin`nd
Milenii
Peste-mp[r[\ii.
Biruin\a-i cea
Ce ]ntart[.
Calea asta-i
Lupta pentru art[!

Bel=ugul cel de spice

Descinzi, calic[ muz[, din spa\iul oniric,
Ca un b[tr`n cu tuse, cu nasul ]n fular,
}n c`rd[=ia unor vedenii sterpe, clar
Nu-\i este sensul vie\ii, chiar de-l ]nt`mpini liric.
ELEGII P{G~NE 
T[r`mul adormit de pergament asiric,
Nu spune cititorului contemporan cu har
Nimic, de parc[-ai oferi ]ntr-un murdar pahar
Po=irca mult[-n grade al unui pl`ns sibilic.

Te vreau, subtil[ muz[, s[ vii cu s[n[tatea

P[m`ntului, ca-n brazde \elina ridicat[,
Ca s[ de\in ]n munc[ =i joc ]nt`ietatea.

De n[luciri absurde de-a pururi vindecat[,

Din fulgerul solar s[ te deprinzi a zice,
Ca-n jur s[ intre-n hor[ bel=ugul greu de spice.

Cine mama sa =i-o uit[

Cine mama sa =i-o uit[
Moartea-n ochii s[i se uit[.

Cine Patria =i-o uit[ —

Nu mai beie ap[ mult[.

Cel ]nstr[inat de |ar[,

Ca o g`rg`ri\[ piar[!

Cel care s-a rupt de grai —

Moar[ f[r[ spic, un pai!
  NICOLAI COSTENCO

}ndr[gostit de ochii t[i

M-am ]ndr[gostit de ochii t[i
Amesteca\i cu tulbureala albastr[ a cerului
Din v[g[unile vulcanilor cu v[p[i,
Ca minciuna r[stignit[ pe crucea adev[rului.

M-am ]ndr[gostit. +i, iat[-m[-s p[r[sit...

|i-a= s[ruta urmele, p[rul, poalele;
Floarea soarelui sunt, sclavul t[u poate sunt.
Dar de ce, de ce nu mai revine soarele?

Vegheaz[
Vegheaz[. Ori tresare prin somn? E-acela=i glasul:
— Ascult[, p[c[tosule! Nu tr`nd[vi. At`t
C`t \i-a r[mas, — tic-tac! — avar m[soar[ ceasul
+i h`rca gheara rece \i-o va-ncle=ta ]n g`t.

Torentul argintiu al vie\ii tale, iat[-l

Cu flori de miozotic s-a pr[v[lit ]n h[u.
Nu mai visa. Zadarnic. Tot mai ]ndep[rtatul
Miraj al tinere\ei nu e de nasul t[u!

Zici: — Inima? Ah, inima! Nu ai uitat-o, tat[?

Batjocura clipitei. Nimic nu te-a costat;
De clipe s[ nu-\i pese. A=a-i? Via\a toat[.
Scurta via\[ toat[ pierdut[-i! Ce p[cat!
ELEGII P{G~NE !
Vegheaz[, nu dospi! Mereu revine glasul,
Ori cioc[nitu-n geam. +i ochiul sperios
}ncearc[-a deslu=i ce tic[ie=te ceasul,
Ori inima bolnav[... Veghezi? Dar ce folos?!

Medita\ii la cap[tul nop\ii

Inutile zbateri, momente de fericire, clipe
De feerii pieritoare. Planeaz[ pas[rea
}nv[luitoarei lumini. Coviltirul uria=ei aripe
Ce acoper[ r[gazul unei destr[m[ri =i falnica pace.

Drama noastr[ spiritual[ este =i drama vie\ii.

Calea singur[t[\ii integral surprins[ ]n vecin[tatea
Marii taine. C`t de copil[ro=i sunt uneori poe\ii!
Inima ve=nic[ a fiin\ei ]n inimile noastre muritoare bate.

Frumuse\ea r[m`ne, linia ondulat[ ]n p[m`ntescul

Vitraliu al amintirii cineva ce-o r`vne=te.
E destul s[ fream[\i la fr[m`ntul zbuciumatului Eminescu
Ca s[ pricepi drama Luceaf[rului, simplu, p[m`nte=te.

Po\i s[ te ]nchipui Prometeu, dar voracele vulture

E n[scut din tine, din nerostita ta ]ncr`ncenare
C`nd te iai de piept cu Dumnezeu, cu fiorosul fluture
Al mor\ii, nevr`nd s[ cedezi agitata, p[m`nteasca-\i
suflare.
 " NICOLAI COSTENCO

Maniera artistic[ a geniului se impune de la sine,

Poezia se na=te l`ng[ femeia iubit[, melancolia —
la morm`ntul ei.
Cine s[ ]n\eleag[ ad`ncimea tragismului omenesc, cine
C`nd ne afl[m ]n roi=tea halucinant[ de vanito=i =i
derbedei?

Transfigurare nou[, =i alt aspect, un sunet nou

+i cuv`ntul devine ren[scut ca raza r[sfr`nt[
Pe luciul unei mocirle incandescente, f[r[ priz[ la ecou
+i palavra uzat[ se umple de neb[nuite sensuri, vibreaz[,
pe nou c`nt[.

}n inelul lor piatra pre\ioas[ a cuvintelor comune

Razific`nd sonore din voce omeneasc[, des[v`r=ite
Devin din potriviri — o minune,
A=a-zisele nestematele poetice — simplele cuvinte
potrivite.

Transmite peisajului toate st[rile tale suflete=ti, irepetabile

}n t[cerea vie =i ]ntunecimile nop\ii al[turi de mun\ii
]nal\i
Contura\i departe l`ng[ spatele nedevenite arabile,
}n melodiile integral exprimate — coturnii artei s[-ncal\i.

Aspira\iile toate, incanta\iile la fel toate, toate

Eforturile unei ra\iuni euforice ]n dialectica firii
S[ te t`r`i ca r`ma, ca r[nitul de moarte s[ te t`r`i ]n
coate
Spre des[v`r=ire, suprem[ realizare — iar Finalul —
mediocritate, nedes[v`r=ire.
ELEGII P{G~NE #
}nalta fantezie creatoare poate recrea via\a
Ca =i natura, =i-o poate re]nnoi etern, pe list[...
Nu de bucate, ci atunci c`nd e ]n agita\ie glumea\a
+i fantastica fantezie creatoare atunci c`nd exist[.
Ultima invidie! Invidiez piatra funerar[
Sub care zace obiectul iubirii mele, trupu-i divin
+i deviatu-i de pe orbita credin\ei \el, c`t a fost ]n stare,
S[ p[c[tuiasc[ cu al\ii. Pentru ne=tiutoarea-i
Necredin\[ depun cu pio=enie floarea alb[ de crin.

Omul e fluviu
M-am pomenit
Gol
Pe un \[rm ]n pragul ]nghe\ului,
Pe \[rmul piepti=
Al fluviului
Aruncat, ca o molusc[,
De furtunoasa stihie.
Inactivitate — ]nseamn[ moarte.
Fluviul e nemilos. E nebun.
Ridic[-te, nenicule!
Lupt[!
A lupta cu un vr[jma= puternic
E o pl[cere!
Pune la b[taie inteligen\a,
Lupta e crea\ie.
Trece prin minte, ca o revela\ie,
Necesitatea luptei.
 $ NICOLAI COSTENCO

Fluviul.
Examenul ne]ncovoierii mele
E ca o amintire a izgonirii din paradis.
Se ]ngaim[ ]n mine
Puteri uria=e, primordiale.
Am fost o molusc[
Tremur[toare, ]nghe\at[,
+i am devenit
Fluviu.
Ca s[ vezi, de ce scamatorii e ]n stare
Via\a, destinul, sl[biuciunea omului!
Omul
Devenit
Fluviu!
Totdeauna fluviul e ]n noi.
Numai c[ nu ne d[m seama de asta,
P`n[ nu ne pomenim — des\oli\i,
}n pragul ]nghe\ului,
Undeva pe un \[rm de fluviu uria=.

Am devenit
O ra\[ polar[.
Rezist la un ger
De minus o sut[ zece grade.
A=a c[ nici o mizerie
Nu m[ mai ]nghea\[!
ELEGII P{G~NE %
Frunza ]n chip de inim[
Toamn[. Fiecare copac
E o m[n[stire cu frunzele
Pictate cu art[
Bizantin[, ori moldav[.
Pitoreasc[ m[n[stire!
Stimat[ doamn[,
Toamn[,
}mi oferi\i m`na transparent[
Cu inelele scumpe
Spre s[rutare?
Mul\am, pentru bun[voin\[,
}mi permite\i s[ p[strez
Frunza asta aurie, ca o inim[,
Din plopul ]mbr[\i=at de v`nt?
Frunza asta e iubita mea.
V[ mir[? Privi\i cu aten\ie.
Iubita a fost zugr[vit[ ]n inima mea.
+i iat[ aceast[ enigm[ credincioas[
O reg[sesc ]n plopul acesta elegant
Ca tinere\ea mea.
Nu e a=a, c[ frunza de aur
Poart[ chipul iubitei mele?
Al fostei mele iubite...
 & NICOLAI COSTENCO

Au picat frunzele
Au picat frunzele
=i-au r[mas cuiburile
Goale — p[r[sitele.
Au picat frunzele
=i crengile, r[stignitele,
Ca m`inile bunicilor b[tr`ne
leag[n[ cuiburile.
B[tr`nele noastre, adormitele,
Leag[n[ cuiburile p[r[site,
leag[n[ cuiburile.
Aud fo=netul frunzelor =i ciripitul?
Au picat frunzele.
Un porumbel s[lbatic
ciugule=te ]ntr-un cuib de cioar[
Ni=te coji de ou[. Culme a micimii!
Au picat frunzele.
Iat[ dintr-un cuib r[sare soarele
+i toate cuiburile par frunze de foc.
Iluzie de scurt[ durat[.
Au picat frunzele.
Iubita nu mai vine. Cuibul nostru este gol,
P[r[sit. Nici un soare nu-l mai aprinde.

Insuportabil[ grelime
Frunzele sunt umbra stelelor.
Umbra frunzelor sunt stelele.
Sufletul n-are umbr[.
ELEGII P{G~NE '
Dragostea n-are umbr[.
De-ar mai avea =i umbr[,
Omul nu le-ar mai suporta
De grele...

Plopul toamna
Aglomerat de crengi =i crengu\e, afar[,
Plopul se leag[n[ sclerotic. Toamna
L-a cur[\at de frunze, i-a ]ntors buzunarele
+i l-a l[sat calic =i mut. Scheaun[

Undeva o melodie izbit[ de-un tenor.

Ce te legeni, p[r[situle? Uite-o turturea
S-a oprit pe degetul t[u ar[t[tor,
F[r[ s[ priceap[ c[ tu ]i ar[\i... ]naltul.

P[r de aram[,
aur de-aram[
P[r de aram[, aur de-aram[,
Ochii alba=tri, fic=i, ne recheam[,
Ochi de iubit[, ochi ve=tezi de mam[, —
P[r de aram[, aur de-aram[...

Soart[ de ani v[muit[. Cazarm[.

Drum pe-un p[trat de trei metri. O arm[.
+i s-ar fi pus cap[t vie\ii. N[fram[
Neagr[ a mor\ii, p[r aspru de-aram[.
  NICOLAI COSTENCO

C`ntec. Ori =oapt[. Chiriac de sub ram[,

Rece septembrie, funingel dintr-o scam[
Dinamitat[ de-un vis. Panoram[.
P[r de aram[, aur de-aram[.

Finalul lui Don Quijote

}n jil\
Cavalerul
Tristei figuri,
B[tr`n
De-i ies c`l\ii
Prin cr[p[turi,
Cu ochi r[t[ci\i,
Rostogoli\i
}n p[r\i,
Iar stafiile din c[r\i
Se ca\[r[ pe pere\i.

}n grajd
Rosinanta
}i c`nt[ roman\a
+i r`d de se pr[p[desc
M[garul
+i sluga — Sanchio Panza.
ELEGII P{G~NE 
Apel la omenie
L[sa\i-m[ ]n singur[tatea mea de g[l[gii t[cute.
Pe st`nca fulgerat[ m[ l[sa\i. Cufundat ]n mine.
N-o s[ descifra\i privind ale obrazului cute,
L[sate de saramura tr[irilor,
Nici de mi-e r[u, nici de mi-e bine.

Mi-a\i face un bine, pref[c`ndu-v[ a m[ uita.

Duc`ndu-mi corom`sla cu panerele ]nc[rcate,
Din ad`ncurile indescifrabile
Ale destinului ]ncerc a da
C`teva mere coapte, c`teva stafide uscate.

Optimismul vostru-i viguros, desigur.

A=a cum sunt, ]n aura triste\ii =i durerii,
Tr[ind printre voi,
Pot s[ v[ stric dispozi\ia.
Singur nu sunt bucuros.
Ca om — m[-nsp[im`nt[ mu\enia t[cerii.

+i nu m[ mai ]ntinde\i ca pe-o ruf[ la uscat!

Lacrimile le-am zv`ntat sub ochelari negri, ]n
umbr[,
O, pomul meu doldora de rod, la r[scruci a=ezat —
Frumoase roade,
dar pe crengi omizile cum mai umbl[!...
R[gaz nu prea mare.
La omenia voastr[ fac apel.
Condolean\e de circumstan\[ la ce bun?
E absurd =i zadarnic.
Ipocrizia nu v[ st[ bine...
 NICOLAI COSTENCO

P[s[ri c[l[toare
Tur-tur! Tur-tur! Tur-tur! E plin[ diminea\a
De destr[m[ri de soare. }=i spal[ ziua fa\a.

Pe-un tom dostoevskian un greiera= ]mi \`r`ie.

Nori ]nc[rca\i cu vat[, ca tra=i de boi, se t`r`ie.

Stau dezgropat din noapte, ca un cartof cu coaj[

B[l\at[ — l`ng[-o sap[ de dor, ce st[ de straj[.

Pe p`nzele privirii, ca de sub ac, sub\ire

Brodeaz[ fantezia dantel[ de iubire.

Sunt istovit de lipsa acestei mari iubiri,

C[l[torit[-n suflet pe m[ri de trandafiri.

M-a= vrea un fir de praf, acum c`nd m[ apuc

De toarta cerului — sub micul ei papuc.

}n vaga tr`nd[vie a reveriei, mut[,

Vedenia zadarnic la mine se str[mut[.

Nu-i de prisos efortul ce-aminte s[-i aduc[:

Noi, p[s[ri c[l[toare, t`njim de-un dor de duc[...
ELEGII P{G~NE !
R[zbat la lumin[
Distrug[, distrug[, distrug[-m[ to\i —
Sunt viu ]ntre vii, voi fi mort ]ntre mor\i.
Distrug[-m[ dragostea, o viorea.
Sunt viu, c[ nemoarte e dragostea mea.

Vr[jma=i de aproape, nu ]ndep[rta\i,

De r[d[cini=ti ]mbr[\i=a\i.
R[m`ne\i, vr[jma=i ai iubirii-n \[r`n[,
Sunt raz[ de soare, r[zbesc la lumin[.

M-a= re]ntoarce
M-a= re]ntoarce-n casa iubirii de-nceput
Cu ne]ncrederea ]n suflet cuib[rit[,
C[ vin la casa ceea ca un necunoscut,
Ca un \[ran la vatra zadarnic p[r[sit[.

M[ mai a=teapt[ oare pere\ii v[rui\i,

Ferestrele holbate cu ro=iile mu=cate?
Ori voi vedea-ntre st`lpii de piatr[, n[rui\i,
To\i anii cu molozul =tiutelor p[cate?

+i calea =lefuit[ de pa=i e-n buruiene;

Ba nici nu este cale, ceva ]ns[ilat
Ce duce =erpuit =i oarecum alene,
Ca raza ]ntr-o mla=tin[ cu stuhul cl[tinat.
 " NICOLAI COSTENCO

}n loc de cas[ — o verde-otr[vit[ de nenuf[r

Rotund[ foaie lat[, cu-o broasc[ de smarald
Ce r`de bucuroas[ de ]nt`lnire. Suf[r,
Ori inima-n b[taie str[dalnic[ o scald?

Au tu e=ti, b[tr`nico, cu gu=a ce se zbate,

Acea ce-n visare o am p[strat ne=ters,
Iubita ce-ntrupat-a a n[d[jduirii roade
+i m-a ]ntors de-a roata din vechiul univers?

Adesea ne-am ]ntoarce, am reveni adesea

Cu riscul =i cu teama de-a nu mai reg[si
Nici masa cu bucate, nici casa cu ferestre,
Nici sufletul din suflet orbe=te p[r[sit.

O, reveniri absurde, c`nd nu e revenire, —

Ce v`nt pribeag ne m`n[ la vetrele de ieri,
Unde-am l[sat r[sadul cel verde din iubire,
S[-l revedem uscat ]n de=ertul de dureri?

M[ va-nt`lni iubirea cu ochi de miozotis,

Cu buze-ntredeschise ca rodia de foc,
Lili, Maitrei, Soso, Adama=ir ori Lotis
Cu pieptul plin de patimi =i salbele ]n joc?

Ori, doar o umbr[ vag[ ie=it[ din oglind[,

Ca dintr-un cuf[r gol, din ora de-alt[dat[,
Sinistr[, pl`ng[rea\[, senil[, suferind[
De boala ce nu iart[, subtil dinamitat[?
RONDELURI

Rondelul dimine\ii
Dimine\ile cu rou[ —
Haine cu m[rg[ritar,
Trupul t[u curat, Moldov[,
}l ]mbrac[ nu-n zadar.

Nu-n zadar verdea\a nou[

Codrul a-mbr[cat doinar.
Dimine\ile cu rou[
Straie-s cu m[rg[ritar.

Inima mi-a= rupe-n dou[,

Alb[, s[ \i-o dau ]n dar,
Rod din trupul t[u amar,
Scumpa, draga mea Moldov[,
Dimine\ilor cu rou[
Ca-n strai de m[rg[ritar.

15 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

 $ NICOLAI COSTENCO

Rondelul brazdei
Blagoslovit s[ fie plugul
+i brazda care d[ bel=ug!
Gr[untele ce suge sucul
+i colte d[ cu me=te=ug.

Azi am p[truns priete=ugul

Dintre \[ran, p[m`nt =i jug.
Blagoslovit s[ fie plugul
+i brazda care d[ bel=ug!

+i eu de coarne s[ m-apuc
A= vrea, sf`r=ind cu vicle=ugul
C[rtur[resc. Porni-voi plugul
}n brazda care d[ bel=ug!

Rondelul a=tept[rii
Te-am a=teptat =i n-ai venit;
Pedeapsa-i prea nemeritat[.
De-ai =ti ce mult am suferit!
+i mintea toat[-am v`nturat-o.

Poate c-o vorb[ \i-am gre=it,

C-un gest te-am sup[rat vreodat[?
Te-am a=teptat =i n-ai venit,
Pedeapsa-i prea nemeritat[.
ELEGII P{G~NE %
Iar eu, un dar \i-am preg[tit:
Garoafa noastr[-ns`ngerat[.
Tu inima-ai f[cut s[-mi bat[
De ]ndoieli, ca sub cu\it.
S[ nu mai faci asta vreo dat[!
Eu c`nd \i-am spus =i n-am venit?

Rondelul iubitei
E=ti singura-mi ]n via\[, una, —
Eu nu te uit p`n-la morm`nt, —
Cum una este alb[ luna,
Nedesp[r\it[ de p[m`nt.
+i altele prea poate s`nt,
Dar nu v-al[tur ]mpreun[,
N-am s[ te uit p`n-la morm`nt,
E=ti singura-mi ]n via\[, una.
Eu c`te-odat[ m[ surprind,
}ntrez[rind, poate, minciuna,
Dar fug de ea ca-ntotdeauna.
E=ti singura-mi ]n via\[, una,
+i nu te uit p`n-la morm`nt.

Rondelul lupului
H[ituit, el a sc[pat cu fuga
+i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns.
Ulmii ce fo=nesc ]i par n[luca
M[t[halei ce nu l-a ajuns.
 & NICOLAI COSTENCO

De nelini=ti creierul str[puns,

Ochii ]i sunt treji, gata-i de duc[.
H[ituit, el a sc[pat cu fuga
+i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns.

Prin zb`rlitu-i p[r de lup, cu glug[,

Frigul p`n’ la oase i-a p[truns
+i ascuns ]i pare nu de-ajuns:
Din\ii cl[n\[nesc, limba-i ca nuca...
H[ituit, el a sc[pat cu fuga
+i-n b`rlog se simte r[u ascuns.

Rondelul obidei
M[i str[ine, m[r[cine,
Tu de noi nu-\i bate joc.
|i-om veni de hac, m[i c`ine,
|i-om g[si =i \ie loc.

Nu \i-i locu-n \intirim,

Te vom v`ntura cu foc,
M[i str[ine, om hain,
P`n[ c`nd \i-i bate joc!?

Nu e cel dint`i, str[inul,

+i nici ultimul, m[ rog.
C[ci avem a=a noroc!
+i noroc, c[ nu te \ine
Nici ogorul, m[r[cine.
ELEGII P{G~NE '
Rondelul robului
Eu nu sunt st[p`n, ci rob,
Dar rob ce-i slobod ca v`ntul.
Al meu e ]ntreg p[m`ntul
Pietros, ca o st`nc[ ori drob.

St[p`nul nu are un ciob

De lini=te! Iat[ cuv`ntul
Ce fuge s[-i tulbure g`ndul:
El nu e st[p`n, ci rob.

El tremur[, ca =i un plop,
P`n-]l ]nghite morm`ntul,
De grij[, de agonisitul
Cu el ce n-o s[ ia un strop.
Am voia, am codrul, am c`ntul, —
Eu nu sunt st[p`n, nici rob.

Rondelul r[scula\ilor
}n casa galben[ cu gratii
Zac oamenii ]n lan\ de fier,
De coaste, ca de gratii, bate
Inima dornic[ de cer.

Ei au un dor de libertate;
Cu ea pe buze-n chinuri pier,
}n casa galben[ cu gratii
Zac oamenii ]n lan\ de fier.
 ! NICOLAI COSTENCO

Pentru un vierme de boier

Ori vreun nenorocit de frate;
Pentru obide r[zbunate
Ori r[zbun[ri care se cer, —
Zac oamenii ]n lan\ de fier
}n casa galben[ cu gratii.

Rondelul mistuitoarei iubiri

Citesc ]n ochii t[i iubirea
+i m[ topesc de focul lor,
Sunt to\i ]n contra mea, dar firea
Cu noi e contra tuturor.

Amar de dulce-i p[timirea

S[rutului, ca un fior.
Citesc ]n ochii t[i iubirea
+i m[ topesc de focul lor.

Mi s-a ]ntunecat g`ndirea

De patim[, ca de un nor.
Te ]nt`lnesc tremur[tor,
+optindu-\i numele-n ne=tire,
}n ochii t[i citesc iubirea
+i, totu=i, m[ usuc de dor.
ELEGII P{G~NE !
Rondel de mai
}n luna asta — numai flori,
Tu e=ti cea mai frumoas[ floare,
De-asupra, nouri c[l[tori
Se pierd sorbi\i de dep[rtare.

}n ochii t[i ]nc`nt[tori

Sunt dou[ f[rmituri de soare.
}n luna asta — numai flori,
Tu e=ti cea mai frumoas[ floare.

De m`n[, noi umbl[m u=ori,

Plini de-un parfum ]n tremurare.
Un cuc ori o privighetoare
Te-nt`mpin[, c[ci printre flori
Tu e=ti cea mai frumoas[ floare.

Rondelul gr[dinii
Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori,
Ci c[-i ]n zumzet de albin[,
C[ schimb[ tot potopul de lumin[
}n miere arborii cei roditori.

Eu o privesc cu ochii g`nditori —

S[ m[ strecor ]n taina ei virgin[.
Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori,
Ci c[ aici iubita o s[ vin[.
 ! NICOLAI COSTENCO

De farmec =i mirozn[ d[t[tori

Copaci cu b[t[turi pe trunchi ori m`n[
Pricinuite de o munc[ fin[
De giuvaier, — de toate vi-s dator.
Mint, v[ iubesc, gr[dini de mai ]n flori.

Rondelul fierarilor
Ca ]n granit sculpta\i, ace=ti voinici fierari
Ciocanele le c`nt[ sun`nd pe nicoval[
+i fierul ce nu intr[ cu nime la-nvoial[,
Ei ]l sucesc cum vor, fiindc[-s ei cei tari.

Ro=indu-l pe c[rbuni, cu foiul c[rturar

F[c`ndu-l alb ca steaua, din ce a fost ca smoala,
Fierul potcoav[-l fac ace=ti fierari,
S[lt`nd ca-n joc ciocane, zvonind pe nicoval[.

Cal de haiduc ori repezi telegari,

S[ n-aib[-ai lor st[p`ni ori singuri vreo sminteal[;
De pietre sc[p[r`nd, adeverind iu\eal[,
Alearg[ voinicind, ca voinicia tari, —
St`nd chez[=ie arta voinicilor fierari.

Rondel de iarn[
Natura =i-a schimbat decorul,
Noi ne iubim ca la-nceput.
}n p`sle ]\i strecori piciorul
Trandafiriu, micu\ =i crud.
ELEGII P{G~NE !!
R`zi vesel, \i-i a=a pl[cut
Om[tul alb, pufos ca norul!...
Natura =i-a schimbat decorul,
Noi ne iubim ca la-nceput.

}n noi, ca-n luna mai, fiorul

E proasp[t =i ne]ncetat,
Ca-n ceasul c`nd ne-am cunoscut.
+i tot mai str`ns ne leag[ dorul,
Chiar firea de-a schimbat decorul.

Rondel despre dragoste

C`nd trandafirii ]nfloresc,
Femeile ]n p[r i-aga\[, —
}mperecheri de frumusa\[
Pentru aceea ce iubesc.

Prin inunda\ii de verdea\[

Spre tine, m`ndra mea, plutesc:
Ia-mi inima =i-n p[r o-aga\[,
Ca trandafirii ce-nfloresc.

De ce a=a cumplit iubesc?

De parc[ pe sf`r=ite-i via\a?
De parc[ de frumoasa fa\[
M[ leag[ dorul str[mo=esc —
C`nd trandafirii ]nfloresc...
 !" NICOLAI COSTENCO

Rondelul doinei
Doina numai omu-=i are
Dus de dorul c[l[tor?
Ori =i c`rdul de cocoare
Aninat de-un fald de nor?

Flutur`nd petala-n zbor

Pe-arcuitu-i g`t cicoarea?
Doina numai omu-=i are
Dus de dorul c[l[tor?

Cu-nceputul =i urmarea
Spus[-n vers tremur[tor,
+i-un sf`r=it biruitor,
Luminos zbor c[tre soare —
Omul numai doina-=i are!
POEME

Femeia ]n Negru
— Femeie-n negru, spune, pe
cine-a=tep\i ]n urbe?
— A=tept r[zbun[torii din
ghetou, din ad`nc,
Ce vor porni asaltul-salt —
panii ca s[ turbe!

Meduza soarelui ]n iriz[ri de curcubeie.

}n floare piersicii trandafirii. }n alb
Cai=ii. Alburii — migdalii. Reci,
}n seme\ie ]mpietrit[ — mun\ii
Cu urme de om[t. Un cer albastru —
Ca marmora. Departe-al m[rii joc
Cu aur ]n amestec. P[s[ri repezi
|`=nind din chiparo=i; blond colb;
Polenul st`rnit: fum verde.
Te a=tept!
Femeie-n Negru!...
Cine e=ti? Se =tie:
A farmecelor mele mult visat[
Faptur[, conturat[-n poezie.
 !$ NICOLAI COSTENCO

Te-a=tept!
Plutesc ]ntr-un balcon,
Ca ]ntr-o nav[ cosmic[ de-asupra
P[m`ntului ce-i gata-n prim[var[,
Ca un boboc ]n floare, s[ plesneasc[...
Te-a=tept!
Dar cine e=ti? Cum ai s[ vii,
C`nd forma ta-i abia o n[lucire
Trezit[-n palida-mi ]nchipuire?
Te-a=tept!
Pe-aceste culmi de st`nci p[trate,
}n chinuita lor singur[tate:
Cet[\i de spaim[-n ve=nic[ t[cere...
Te-a=tept!
Tot sufletul cu dor te cere
}n zbuciumul frenetic, demiurgic.
Cu nefiin\a te a=tept, mireas[!
Din clocotul de-nvolbur[ri de cea\[
Vopsit[ ]n inel de zorii rumeni, —
Ca din stihia gazelor primare,
Te-a=tept s[ vii! De ce? C[ din iluzii
M-ai smuls, ca s[-mi creez pe-aceea
Ce-mi va fi umbra, iar eu umbra ei.
Femeie-n Negru — ori iluzia cea mare
+i ultima!... Eu lumii vreau s[ las
Nectarul vr[jii ]ndulcit durerii;
Ipotenuza unui vis concentric
Ce-n to\i se arondeaz[, =i se pierde...
Vreau s[ arunc o minge incandescent[,
S[-ntorc privirile-inglodate-n crim[,
S`nge v[rsat =i ur[ f[r[ noim[.
ELEGII P{G~NE !%
Doar omul pentru ce a fost creat?
Dup[ minciuna ambulant[, ca o hait[
De lupi, s[ umble-mpr[=tiind omoruri?
S[-=i umfle burta cu hoitin[ crud[,
+i, r`g`ind, s[ se t`rasc[-n tin[
Lipindu-=i ochii cu mocirl[? Nu!

Femeie-n Negru! Vreau suavul aer

Al zorilor cu tine s[-l sorb =i s[ m[-ncaier
Cu sufletu-\i ostil =i dogor`t de patimi, —
S[tul de pribegia-mi =i de singur[tatea-mi.
Luceferii rebeli ce tulbur[ =i-nfrunt[
Mi-i vreau doar petru mine ]n h[r[zit[ nunt[,
}n ghimpii t[i s[-mi h[cui statornicita und[,
Setos de n[ruirea ]n cea\a ta fecund[.
}n noaptea fulgerat[ de sclip[t ]n tenebre
Cu vuiet de sirene =i bubuiri funebre,
C`nd ]mpilarea face s[ duduie pojarul, —
Femeie-n Negru, vino — s[ ridic[m paharul!
„St[p`nii“ nu-=i g[seasc[ odihn[ nici ]n urn[!
Ei dominau din moarte chiar ]nrobita turm[!
Pe tomuri de pandecte din vechi biblioteci
Cu talpa ta de fl[c[ri pedepsitor s[ treci,
+i hohotul t[u ro=u, ca focu-n stuh[rii,
Pliosc[ie pe tronuri ]n praf, printre stafii
Ca steagul r[zvr[tirii.
Femeie-n Negru — marea.
 !& NICOLAI COSTENCO

}n haine fumurii ]\i poart[-asem[narea...

Matros voi fi: =tiu bine c[ \i-s pe plac matro=ii!
Corabia, fantom[ sub steaguri verzi =i ro=ii,
}n labirint de neguri, nu c[pitanu-ndrum[,
Ci m`na ta st[p`n[ cu facla — m`ndra lun[.

Femeie-n Negru, oare ce cau\i ]n bazarul

De=ert[ciunii noastre mereu f[r[ de har?
Pe tava trotuarului cui ]i oferi tu darul?
Pe ale gurii rodii sur`sul \i-i amar,
+i gure=[ =i mut[ lumina-i =i misterul
Splendoarea pielii tale cu nimb de chihlimbar
+i taina m[t[soas[ ce o ascunde p[rul, —
Pot[ile lascive le-adulmec[ cu s`rg,
Dar r`sul t[u t[ios e iute, ca jungherul.
E=ti ca un lan de p`ine cu spicul dat ]n p`rg,
Dar nu ast`mperi foamea. Provoci numai =i m`nii!
St`rcesc la col\uri lupii, ca pro=tii ]n zi de t`rg.
Sedu=i de silueta =i ale tale linii,
Trasate de o m`n[ de me=ter la condei.
Femeie-n Negru, zarea de vraja ta e plin[.
Dar cum s[ te priceap[ o turm[ de pigmei,
Lumeasca-ncertitudine tr[it[ ]n surdin[
C`nd vor s-o prelungeasc[ prin ve=nicia ta?
Izvor de beatitudine, tu, surs[ de lumin[ —
}n ochii mei nevrednici nici urma de-a\i purta...
ELEGII P{G~NE !'
4

Zidari! Pridvorul ei pe \`rmul m[rii

Dura\i-l pe un promontoriu dur,
Cu z[ri albastre s[-l propti\i ]n jur:
Altar pe portativul dep[rt[rii.
Albea\a marmorei s[-i dea contur
Cu u=urin\a pur[ a-nc`nt[rii
Cuib de l[stun, pe geana ]nser[rii,
Cu foi=oru-n cercuri de velur...

Prea poate visul meu s[-i fie vatra

De temelie-acestui rar castel?
Ori ritmul versului exact ca piatra?

Femeie-n Negru! Dorul meu rebel!

Sonetul, vezi, nici el nu-mi pare greu?...
Greu drumul meu incert, popasul meu!...

Femeia-n Negru asta n-a v[zut.

Mort Martin Luter King. Dar asasinul
American e viu! Poftim — destinul! —
Ce ne apas[ ferm =i nev[zut.

Dar mersul ob=tii e-n necunoscut?

Dar parc[ omu-i frate cu asinul?
Mort Robert Kennedy... Iar asasinul,
Femeie-n Negru, cine l-a v[zut?
 " NICOLAI COSTENCO

Lugubru url[ c`ini rasi=ti la lun[,

La luna ascuns[-n cortu-i nev[zut.
Pe pie\e oameni negri se adun[,
Cei mor\i cu viii-n Lupt[ se-mpreun[.

Femeia-n Negru st[ solemn pe scut.

O, pl[smuirea mea de fumuri lente

Pe pragul omene=tii ]ncerc[ri, —
}n ce de=ert pe aprige dureri
G[se=ti aleanul oazelor absente?

Tresare apa-mor\ilor. C[r[ri

Cu viet[\i gonite-n z[ri ardente.
Cu-arborescente fl[c[ri — continente
Ce zguduie-n proteste — fulger[ri!

Aci-n desi=ul zarvei citadine,

Cu bra\ul gol, de=i de lume plin,
Femeie-n Negru, v[d c[-\i =ade bine.
}n frunte — prapur de-ntristare, mergi,
Deci=i, ]n urm[-\i, lupt[torii vin,
Ca lictorii cu bardele-ntre vergi.

— Femeie-n Negru, spune, pe cine-a=tep\i ]n urbe?

— A=tept r[zbun[torii din ghetou, din ad`nc,
ELEGII P{G~NE "
Ce vor porni asaltul — satrapii ca s[ turbe!
Magna\ii capitalului,
S[-i v[d zv`rli\i din seifuri, ca viermii goi ]n praf...
— Femeie-n Negru...
— Taci! N-auzi un gong? Chemarea?
E Marea vie\ii. Sunt p`nza ce va duce
Corabia speran\ei spre constela\ii noi...
Zidar de veacuri, Omule Anteu,
Ia lira-n m`ini =i c`nt[, ca Orfeu.
Cuv`ntul creator va st[p`ni-n milenii,
St[p`n pe realit[\i, nu spectru vagabond!
Fii lupt[tor ]n mijlocul arenei,
Ne-nfrico=at de scorpii =i balauri,
+i vei ]nvinge! M-ai priceput?
— Am priceput! Femeie-n Negru...
Femeie-n Negru!
Femeie-n Negruuuuu...
S-a dus. Eu am r[mas cu lira...

Co\ofenele albastre
Citindu-l pe F. García Lorca
1
S-au ]ncurcat treburile noastre.
M[ uit pe fereastr[-n gr[din[:
Lun[ plin[;
+i-n havuz lun[ plin[.
Co\ofenele albastre,

16 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

 " NICOLAI COSTENCO

Ori umbra undelor line,

Alarmate,
Fac alai Omului Negru,
Ce are el cu poetul?
Poezia e un deghizat adev[r.
Dar pot fi subversive, poete,
Incalificabilele ]ntreb[ri!
Prea multe nu-\i plac,
De prea multe te ]ndoie=ti.
E=ti bolnav? }\i vor administra
O cur[
De r[coare,
Spre ]nv[\[tur[ genera\iilor viitoare!

Omul Negru,
Iat[-l cum iese din oglind[
Grav, ca o foaie de pergament.
Sunt bolnav. Asta-i halucina\ie!
Nu exist[ nici un Om Negru!

— Ha, ha! Ha, ha!

Nu e=ti lipsit de imagina\ie,
Poete!
Dar
Omul Negru
exist[!
Oric`t ar fi de trist[
}mprejurarea,
}narmeaz[-te cu r[bdare.
ELEGII P{G~NE "!
3

Prin faptul c[ exi=ti, tr[ie=ti,

Por\i r[spundere.
}n\elegi?
E=ti „v`nat“. Eu — „v`n[torul“.
Joci ]n piese?
Eu sunt regizorul.
Fugi, f[\arnicule!
Omule Negru, fugi!
Eu — victima ta?
Ce-mi ]ndrugi!
Singur nu crezi
}n fic\iunile
Pe care mi le debitezi;
Slab =i neasigurat,
Duci un trai de nemernic!
Omule Negru, de ce r`nje=ti?
De ce-\i ar[\i col\ii?
Nu te temi de mine?
Ce pot face? Poetul om r[m`ne,
Iar c`inele — c`ine.
}mi ar[\i c`ntarul
+i dosarul?
E=ti convins =i vrei s[ m[ convingi
C[ e=ti infailibil?
Devii rizibil,
Omule Negru, cu arogan\a ta,
Tu e=ti acela care ciubota o lingi!
+i o vei linge,
 "" NICOLAI COSTENCO

Fiindc[ ]n sinistra-\i singur[tate

Vr[biile am[girilor proprii
Stau ]n eterele con=tiin\ei ]ncurcate.

Ha, ha! M`na str`nge revolverul.

Uciga=? Iluzie!
}nc[ n-au fost turnate gloan\ele
Care s[ ucid[ adev[rul.
}\i faci un titlu de glorie,
Por\i la butonier[ al crimelor trandafir.
Nu, asta nu-i o victorie:
Zbirul — r[m`ne zbir,
Omule Negru. Dar nici nu exi=ti!
Uite, lacrimogenii t[i ochi tri=ti.
Ai fost ca o cotlet[ aruncat[ din m`ini ]n m`ini.
Ai vrea grozav s[ te speli pe m`ini?
Ah, da. Eram s[ uit. Ai sperat uitarea?
Conspira\ia ca un balon de s[pun
A plesnit. Ce mai trai bun
Ai crezut s[ ai, pe urm[.
Dar unghia manichiurat[ ]n rana ta scurm[.
Unghia secretarei trandafirii
Numit[ =i Echitate.
|i-au fost incertitudinile tr[date?
Ha, ha!
Cap de familie. Pensionar.
Deasupra capului t[u se leag[n[
Funia sp`nzuratului la fiecare felinar.
ELEGII P{G~NE "#
Ai sperat c[ vezi co=uroasa progenitur[,
Cu prestan\[,
De pe amvonul viitorului s[ fac[ gur[,
Propov[duind ni=te interese
r[mase ]n restan\[?
|i-ai visat fl[c[ul mi\os, ]n sexual[
plenitudine,
Pe o banc[ ]n parc, l`ng[ o cobr[ neagr[ la mod[?
Omule Negru, nu mai lua atitudine!
Cu suflet st`lcit e=ti cel mult
una dintre himerele
nedescifrate de taica Quasimodo...
Nu =tiu ce am! Luna c`nd vrai=te
N[boie=te-n gr[din[ — prin perdele
O v[d =i-mi pare o ciut[ prins[ pe paji=te;
Co\ofenele albastre
Se zbat, se rotesc, parc[ fac a vreme.
Pei, piaz[!
Omul Negru pe pervazul de la fereastr[
Se a=eaz[ =i, degajat, fumeaz[...
Distant, elegant, mefistofelic, calm.
M[ fur[ cu ochiul, ca un jude de instruc\ie.
O cucuvea isteric[ psalmodiaz[ un psalm,
Ca un psalmist ]n exerci\iul func\iunii.
Sunt z[d[r`t de spaime. Nesiguran\[.
Ceva sc[mos, ca funigeii ]n atmosfer[,
Plute=te ]n juru-mi cucut[... Simt lan\ul
Str[mo=ului meu condamnat la galere.
M[ ghemuiesc ]n mine. O s[lb[t[ciune
B[gat[-n vizuin[ de frica mor\ii.
Al inimii spuzit t[ciune
 "$ NICOLAI COSTENCO

Tic[ie, de parc[ ne-au c[lcat ho\ii...

Team[? Team[ de cine? De ar[tarea
Ce-mi umbl[ prin sertare,
frunz[re=te caietele,
Frunz[re=te, =i m[ prive=te arare,
De parc[ mi-a descoperit toate secretele.

Sunt bolnav. N-am secrete, c[l[ilor!

Iat[-m[, azv`rlit ]n vertical[ spre soare,
Ca un gheizer ]n albia v[ilor
Pentru a da ad`ncimilor irizare.

Omule Negru! Pari nervos. Nu-i a=a,

Nu te a=teptai la asemenea „rebeliune“?
Da. V[d. Au prins a \i se-nce\o=a
Ale craniului sc[p[r[tori-v[g[une!

Ura? Desigur! Ai r[mas instrumentul,

Nu prea modern instrument — ins f[r[ con=tiin\[,
Nici n-ai visat c[ va veni momentul,
Ca victima cu c[l[ul la o bere s[ fac[
cuno=tin\[.
Ai slujit cu con=tiinciozitate, intr`nd la ideea
C[-n numele ideii inchizi\ia multe a comis!
La toate c[p[\`nile \i-ai potrivit cheia,
Ai p`ng[rit tot ce s-a vrut t[inuit =i ]nchis.

Ai profanat tabernacolele,
La acoperi=urile speran\elor ai pus tor\a.
|i-ai ]ntins nenum[ratele tale tentacole,
Ca s[ cuprinzi tot globul, cu for\a!
ELEGII P{G~NE "%
Omule Negru! Dar cine e=ti ]n fond?
Umbra unei umbre? De-ar fi s[ dizolv
}n eprubeta istoriei cheagul t[u blond,
De fascist,
N-ai fi mai mult dec`t scuipat amestecat
cu colb.
Nu-\i place, Omule Negru? Ah, co\ofenele,
Albastrele c`r`itoare, iat[, s-au ]nc[ierat.
Plutesc, plutesc ca o ninsoare penele,
Ori poate luna a explodat?...
NEAMUL
(H`ncu)
Poem eroic

Prolog
Voi, care mai p[stra\i in inimi
putin\a de-a iubi ca pruncii;
voi, care a\i p[zit nestins[
n[dejdea-n vremuri de lumin[;
voi, care v[ pleca\i urechea
la =oapta stins[-a ve=niciei
=i-n cronici auzi\i cum bate
izvorul viu al b[rb[\iei;
voi, care flac[ra lui Danco
p[stra\i ]n piepturile voastre,
ca pe-o f[clie-a libert[\ii
=i demnit[\ii ]nd`rjite —
lua\i aminte!
Cu gr[irea
aleas[-a limbii populare,
cu vers de doin[ =i balad[,
cu gers de c`ntec =i poveste,
am s[ v[ dau o fil[-a vremii,
r[spuns al clasei oropsite.
O lume dus[-a haiduciei, —
voinici \[rani,
ELEGII P{G~NE "'
P[un =i H`ncu
Mihalcea, un codrean de-ai no=tri,
v`n[ de cri\[, duh de zmeu.
De-o s[-ntreba\i: din ce izvoare,
din ce urice =i surete,
din care cronici pr[fuite
am adunat povestea asta?
Am s[ v[ spun: norodu-=i are
nescrisele letopise\e
]n frunza verde de p[dure,
]n múrmurele de izvoare,
]n c`ntecele populare
ce l[utarii =i cobzarii
pe la r[scruci =i pe la hanuri,
la vreme de popasuri, vrednici
de-o pit[ aspr[ =i o can[
de vin, p[strat ]n hrub[ rece, —
voinicilor spre voinicie,
la oameni — pentru omenie,
o vorovesc ]n hang de strun[.
Viu, — la chemarea zilei noastre,
al vremii glas r[sunet deie!

Acel ce are ochi s[ vaz[

=i are-urechi ca s[ auz[,
va ]n\elege multe cele
ce par ascunse, ]ngropate.
}nvie toate prin iubire
de \ar[ =i de obiceiuri,
de grai, de c`ntec — prin cinstire
a slavei noastre str[mo=e=ti.
 # NICOLAI COSTENCO

Zic: pentru mintea care-i treaz[

la glasul Patriei, nu-s taine:
]n piatra de morm`nt vezi semne
despre vie\i ne]nfricate;
iar prin ruine-n risipire
de a=ez[ri =i de cet[\i,
auzi a umbrelor sf[toas[
=i a=ezat[ vorb[ lin[.

De vii ]n codrul ce fo=ne=te

=i st[rui cu luare-aminte,
auzi stejarii, d`nd din plete,
istorisind ciudate treburi:
— Ai fost cu |ara-ntotdeauna?
}ntotdeauna! tun[ codrul.

C[l[tore=ti pe dealuri, =esuri

=i-ntrebi P[m`ntul: — Moldovenii
te-au p[r[sit c`ndva?
R[spunde:
— O nu, drume\e,
niciodat[!“

}ntotdeauna fii o ap[

=i un p[m`nt cu trupul |[rii!
Fii iarb[ ce ]mbrac[ glia,
fii ramura acestui codru,
fii piatra-n temelie-ascuns[,
fii flamur[ ]n fluturare!...
C`ntarea mea e pentru tine,
acel ce ]\i cinste=ti norodul!
Credin\a-n el s[-\i fie spad[;
ELEGII P{G~NE #
iubirea-n el s[-\i fie raz[.
C`ntarea mea e pentru tine,
copil cu inim[ cinstit[
de moldovan.
Aprind opai\ul
]n c[m[ru\a mea cea simpl[,
cu scoar\e pe pere\i, burluie,
frumoase talgere, h`r\oage...
Moi pana-n c[limar[ — =i...
se-aude Nistrul. Gr[m[joar[,
ca-n jurul rugului =i, iat[,
luceferii mai jos se las[;
numai urechi — se face totul...
A-ncetinit chiar chiriacul:
Coco=ii au c`ntat de-al doilea.
O lun[, c`t o m[m[lig[
(m[i, de-ar mai fi o toc[nic[
=i-un clondira= cu de cel ro=u)...
]mi =terg musta\a =i ]ncep
a ]n=ira tot m[rg[rite
pe lunge fire aurite...

Intermediu
Pribeagul:
(]nlocuie=te corul ]n tragedia antic[)
— Of, drumurile-nstr[in[rii
bocesc urmele pa=ilor mei.
Str[danie a ]ndelung r[bd[rii,
pelinul c`nd vei ]nceta sa-l mai bei?
 # NICOLAI COSTENCO

Spinii m[ =tiu;
la umbra lor s[rac[,
eu, fratele lor spinos, m-am r[sucit.
Veneticii au ]ncercat pe roat[
s[ m[ trag[,
ca pe Horea! Ca lui Doja,
au vrut s[-mi pun[ pe cap coroana
de fier ro=it,
s[ m[ ]mp[r[teasc[! Ca pe Hristos
m-au r[stignit.
Dun[rea m-a bocit, =i Nistrul.
Oh, albiile clocotesc de lacrimi
nepl`nse!
V`ntul, pribeag ca =i mine, m-a
pl`ns.
De ce m[ jeluiesc, b[di=orule,
dumitale?
Mi-am pus c[ma=a mor\ii, dar
tot viu r[t[cesc.

Mihalcea H`ncu:
— De mult, pribeagule, ba\i
drumurile?

Pribeagul:
— De c`nd pe lume
mireasma florilor s-a r[sp`ndit,
de c`nd
pe gura de rai a p[=unii
miori\ele noastre s-au risipit;
de c`nd
ELEGII P{G~NE #!
holdele pe p[m`nteasca tipsie
spicele grele =i-au troienit,
=i fo=netele p[durii,
nu au mai contenit;
de c`nd
v[paia mistuitoare a urii
n-a aflat chip de \`=nit
din pieptul norodului istovit...

Mihalcea:
— S[rmane!
Prin zdren\ele straielor anii
\i-au clocit; claia p[rului —
de s[lbatic;
obrazul — p`rlit; numai ochii —
j[ratic!
Mam[! Sorioare! Ap[ cald[
aduce\i,
pat ]i a=terne\i, hr[ni\i-l,
]ndulci\i-l!

Surorile lui Mihalcea:

— Doamne! Doamne! Doamne!

Mama lui Mihalcea:

— Lacrimile noastre e=ti tu!
Amarul inimii noastre,
nepotolit.
Ogoie=te-te! Fii binevenit la
vatra noastr[!
 #" NICOLAI COSTENCO

Pribeagul:
— Mare, o, mare, mare
]i minunea Moldovei mele!
P`inea, sarea
mai dulci ]s ca mierea,
=i-i mai dulce ca orice dulcea\[
a sufletului frumusa\[!
Sunt fiul r[t[citor al p[m`ntului,
ce nu are ]ntoarcere,
m[ las ]n b[teli=tea v`ntului,
Mila voastr[ de t[rie m[ stoarce!
P`ine, ap[?
P[m`n\elul m[ hr[ne=te =i m[ adap[!
M[ duc, of, m[ duc prin balta
ba=tinei, \[r[neasc[,
prin care s[r[cia salt[,
pretutindenea, ca o broasc[.
M[ duc s[ achipui r[nile
trupului Ei, obrintite.
O jupoaie de vie du=manii! Dih[niile
au n[p[dit-o, h[mesite...

Mihalcea:
— Z[bove=te, omule! Din opincile
bortelite, s`ngerate
]\i v[d t[lpile.
V[d pece\ile — urmele tale, ]n=irate...
ELEGII P{G~NE ##
P r i b e a g u l:
— Bl`nd, prea bl`nd
mi-e colbul |[rii pe ran[:
prahaghi\[ de leac!
Dar nu pot lipi gean[ de gean[,
c`nd strigoiul r[ului zburd[ slobod pe
=leah!
De mila voastr[, piatra
inimii moale mi-o simt.
M[ ]nchin la casa, la vatra,
la omenia voastr[!
Str`mt,
of, str`mt ]mi e ]n orice a=ezare.
Durerea mea o ]ncape doar zarea!
Toiagule, tovar[= =i sprijin de drum,
hai ]ntr-acolo, unde st`lpii de fum,
nev[zu\i, se bat ]n hohote uciga=e
cu c[l[ii, ca dup[ hram, pe gr[mezile
de scrum.
M[ duc, ]n cenu=a a=ez[rilor arse
r[nile s[ mi le moi!
Pe drumurile urmelor ne]ntoarse
genunchii s[ mi-i ]ncovoi!
M[ duc la nevoia, necazul, amarul
ce-=i sc`r\`ie cu ro\ile neunse carul,
s[ m[ ]njug ca un bou, ca un bou s[ trag
la belelele p[m`ntului meu drag!
 #$ NICOLAI COSTENCO

M i h a l c e a:
— Frate, a=teapt[, te-ntov[r[=esc =i eu!

M a m a = i s u r o r i l e:
— }ncotro, Mihalce? v[leu!

P r i b e a g u l:
— Adast[, om bun! A veni el =i ceasul
chem[rii! }i aud ]n dep[rtare glasul.
Vultura=ul cel t`n[r se gr[be=te s[
zboare?
Veni-va, veni-va =i vulturul mare!

Nevoile, dar =i ]n\elepciunea —

Moldova le cunoa=te de c`nd lumea!
Mai adast[! S[r[cia nu sperie pe s[rac!
Ursita-i legat[ de om, cum e legat
de cr`=m[ =leahul!
Primirea v-a fost de-a mai mare dragul!
Pretutindeni ai s[ dai, om bun, de
PRIBEAGUL!

C`nturi
1. La Sec[reni
}n od[ile lui H`ncu
cel b[tr`n, azi se m[n`nc[
=i cinste=te. Cas[ mare!...
Mese-n cruce — pe f[\are,
ELEGII P{G~NE #%
unde-ndeamn[ m[h[lenii,
de r[sun[ Sec[renii!
De trei zile =i trei nop\i
]mbl[tesc colacii cop\i;
curge vinul ro=, mistre\
=i din an, =i de an\[r\;
to\i mesenii — mi-s b[rba\i
prin r[zboaie ]ncerca\i,
spr`ncena\i =i must[cio=i,
mai mul\i nan\i,
mai mul\i sp[to=i,
=i, o sam[, m[run\ei,
dar cu ei s[ nu te iei
la b[ut sau har\, vecine,
c[ dai cinstea pe ru=ine!

H`ncu-al nostru-i din codreni,

moldovan din moldoveni,
mult f[los, dar primitor...
la un ochi stricat; ]i chior.
+i-a luat de-un v[z, deci, grija
cu Istrati, cu Dabija,
c`nd odat[ s-a-ncontrat
cu vr[jma=ul cel spurcat.
}ntre fete =i feciori,
are =i-un a=a odor
ca Mihalcea. Anevoie,
de pe-acum, s[-i intri-n voie,
c[ de-=i v`r[-n cap cevai,
f[-i pe plac,
chiar de zici — vai!

17 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

 #& NICOLAI COSTENCO

Au poftit, — zi de s`n-Chetru, —
neamuri, cuscri =i cum[tri,
m[h[leni, cam c`tu-s to\i,
=i de chef =i lupt[ so\i.
C`nd la spartul t`rgului,
Hop! porunca H`ncului,
H`ncului b[tr`nului,
ca urare fiului.
}ncre\it[-i fruntea lui
de povara g`ndului
(numai biata inimioar[
nu c[-l frige, c`t ]l doare!)
— Mergi, fiule, s[n[tos,
ca un trandafir frumos!
De unde-ai fi, departe,
s-auzim de s[n[tate!
Nu uita de ai t[i fra\i,
ca de codrii v[lura\i;
s[ nu ui\i nici de surori,
ca de c`mpul plin de flori;
nu uita de mama ta
ce la s`nu-i te-a purtat;
nu uita de ai t[i mo=i,
ca p[m`ntul de v`rto=i
=i de scumpii m[h[leni,
ca de cucii din poieni.
Frumos =ade mesei mele
]mprejur cu nemurele,
dar mai bine i-ar =edea,
dac-ar fi =i maica mea,
maic[ dus[ ]n robie,
ELEGII P{G~NE #'
=i tata la c[s[pie!...
Nu mai sprijini u=orii
=i nu-\i =terge ochi=orii,
mam[ h[i! c[ inima
=i-a=a arde, s[rmana!

L[utarul Lae,
Lae Nicolae,
zice =i nu zice...
Zice cu pl[cere,
nu zice cu fiere!
H`ncu cel b[tr`n — ulcica
ca pe-o puic[ mi-o ridic[,
=i mi-o joac[, haide-ha!...
}ntre nouri luna sta
=i la mas[ se holba.
Iar la spartul veseliei
sare de pe loc Ilie,
spiridu=ul satului,
co\carul olatului.
+i cu voia tuturora
s-a legat, cunun[, hora,
=i-apoi d[i =i hostrop[\ul...
Tot ]nv[\ul, cu dezv[\ul!
D-apoi cea Moldoveneasc[,
Dumnezeu s-o ]nt[reasc[!
C[ se scutur de cojoace
=i stejarii, ca s[ joace!...
Crap[ lumea de necaz,
brosc[rimea face haz!
Stelele ]n apa lin[
 $ NICOLAI COSTENCO

mi se prind, frumos, de m`n[

=i se ]nv`rtesc, ]n chip c[
Lae le-ar zice din scripc[...
C`ntec, tropotit =i chiot!
+i-n p[dure mare zghihot:
Statu-Palm[-Barb[-Cot
a s[rit =i el pe-un ciot
cu obrazul ca de dohot.
+timele \in ]ntr-un hohot,
=timele din zori de zi,
parc-ar fi a-l probozi...
+time sunt ori poate cea\a
ce anun\[ diminea\a?
A c`ntat demult coco=ul.
Soarele — pocalul ro=u,
ridic`ndu-l, l-a tr`ntit
de p[m`ntul adormit!
Ca prin farmec, schimb[ fe\e
z[rile. Printre ostre\e
=esul pare c[-i ]n clocot.
De la m`n[stirea H`ncu —
t`nguiosul glas de clopot...
P`cla a ascuns ad`ncul
=i dintr-]nsa plopi zv`cnesc
=i la soare str[lucesc aurite buzdugane.
St[ Mihalcea ]ntre neamuri
ca un plop ]ntre aluni.
Cuv`nteaz[: — Oameni buni,
scumpi p[rin\i, vecini =i neamuri, —
mul\umim de cinste, daruri!
ELEGII P{G~NE $
Dar nici cal de c[l[rie,
nici arme de Vene\ie
la drum nu-mi trebuiesc mie.
Unde-a fi mai greu priporul,
mai de n[dejde-i piciorul;
=i dec`t sabia grea
mai dihai ]i m`na mea...
(ca Mihalcea de picior
iute, nu e alt fecior!
+i din pumnul lui de fier
p`n’ =i piatra las[ z[r!
Pe-un ]mplinitor netot
l-a zv`rlit cu cal cu tot
peste gard, cu capu-n glod!)
— Un pribeag, adus de v`nturi,
m-a pus, oameni buni, pe g`nduri.
Vreau s[ v[d, cum mai tr[ie=te
Moldovanul, ce chite=te...
C[ de-acu, tot satu-i martor
c-am ajuns proptea de garduri!...
Un scuman =i umbra-mi cer,
s[-mi \ie de cald pe ger.
Pe scuman s[ hodinesc,
cu umbra s[ m[-nvelesc.
Dac[-a fi =i n-oi veni
rudele m-or pomeni!
Pomeni-m[-vor cu drag,
zice fluierul de fag!
Pomeni-m[-vor cu foc,
zice fluiera= de soc!
Pomeni-m[-vor duios,
 $ NICOLAI COSTENCO

zice fluiera= de os!

R[m`i, tat[, r[m`i, mam[,
Plec de-un dor, care m[ cheam[.
S[ aud de s[n[tate
=i de biniurile toate!
Iar voi, fra\i =i surioare,
ce-mi sta\i ca la-nmorm`ntare?
M[i, scripcari, ]ncepe\i mar=ul,
s[ m[ iert =i cu n[na=ul!
Zii din fluier, Zaharie,
doina care-mi place mie!
S[ritori fi\i la nevoie,
m[h[leni =i rude, voi!
Pentru cinste m[ ]nchin
tuturor!
— Drum bun! Amin!
Veri=orul Ifima=
L-a cuprins pe Mih[la=:
— La sf`r=itul halului,
s[-nchin[m ulcica, frate,
ca la botul calului!

***
A pornit H`ncu Mihalcea
colbul drumului s[-l calce.
Obr[jori —
ca doi bujori;
must[cioar[
b[l[ioar[;
ochi=ori — ca murele
ce-acuprind p[durile...
ELEGII P{G~NE $!
Cu mantaua-n poale lat[,
pe un um[r aruncat[,
cat[-n slava cerului
la ceasul norodului,
la soarele ]n[l\at
de trei suli\e pe sat.
Sat frumos, moldovenesc,
cu c[su\e ce z`mbesc,
alb[strele parc[-ar sta
=i-ar zice: „Nu ne uita!“
Tot ]n flori de trandafir,
nelipsitul cimitir:
cruci de piatr[ cu dichisuri
=i cu slavone=ti ]nscrisuri...
„Unde soarta m-ar purta,
satule, nu te-oi uita!
Leag[n al copil[riei,
tu — izvor al bucuriei!
Frunzulean[ de scumpie,
mult ai fost priitor mie!...
}ntr-o zi, nu azi nu m`ine,
s[ ne revedem cu bine!“

***
+i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma...
M`ndri codrii spre L[pu=na,
c`t rote=ti ochii, se-ntind
]nverzind =i alb[strind.
|ine valea spre Pa=cani,
l`ng[ balta cu b`tlani;
iar pe matca L[pu=ni\ei
 $" NICOLAI COSTENCO

]l ]nt`mpin[ nag`\ii.
Cale lung[ =i pustie!...
Dar ]i \in tov[r[=ie —
inima din piept, fierbinte,
=i aducerile-aminte...
Tata, pare, ]l ]ntreab[,
a=ezat =i f[r[ grab[:
— M[i, ce \i-a tr[snit, deodat[,
s[ la=i vatr[, mam[, tat[,
=i s-o ei a=a, hai-hui,
ca un pui al nim[nui?
Oameni doar suntem =i noi,
nu-aduna\i de pe gunoi!
+i avem =i-un pic de cheag...
Cum s[ pleci, ca un pribeag?
Stai, c[ nu au dat t[tarii,
s-o porne=ti ]n lumea mare!

Mama... st[ la cap, vegheaz[,

lacrimi vars[ =i ofteaz[...
Oare-a=a e pe p[m`nt,
ca mamele, de c`nd s`nt,
s[-=i dezmierde copila=ii
c`t ]i v[d micu\i =i-n fa=[?
Iar c`nd prind la aripioare,
h[t! — de capul lor! — s[ zboare,
s[ colinde alte p[r\i
prin negre str[in[t[\i?
Pentru sprijin =i n[dejde,
ori la ce copiii-=i cre=te?...
H`ncu merge =i z`mbe=te,
ELEGII P{G~NE $#
frunze-n pumn dibaci pocne=te.
P[rinteasca sl[biciune
la inim[ n-o mai pune.
+i nici c[-i vine prin minte,
c[ va fi =i el p[rinte...

Iat[, culmea dealului

g`rbov, al Vlamnicului.
Colo-n fundul v[ii, h[t!
Sec[renii dragi se v[d
sub o strea=in[ de zare,
ca o turm[ de mioare...
Plopul casei lor, sub\ire,
d[ din m`n[-a desp[r\ire...
Ori e fapt, ori e p[rere?
Parc[-o lacrim[ se cere.
Scutur[ din cap? Ori vrea
s[ alunge-o musc[ rea?

***
Deal cu deal, vale cu vale —
toate ]mi petrec o cale...
P`n’ la „+leahul T[t[resc“
multe vr`ste se lungesc,
cap ]n cap, tot st`njeni lungi.
Mergi, tot mergi, nu mai
ajungi.
Dar Mihalcea, cum am zis,
]ntr-un ceas, c`t al\ii-o zi,
face =i-nc[ de r[mas
are-o hab[, de popas.
 $$ NICOLAI COSTENCO

Iat[, cherváne cu sare,

lung =irag pe drumul mare...
Tot m[jeri cu lat[ ceaf[,
care duc sare la Cafa,
la Mare — cum o mai fi!
Ar mai sta =i sindrofi,
H`ncu, ]ns[ cei m[jeri
c[r[u=i s`nt, nu muieri
cu c[ldarea la f`nt`n[,
s[ st`rceasc[-o s[pt[m`n[!
Cel Hotar, — pricepe glasuri, —
ar fi-al „Celor dou[ Ceasuri“,
|ara s[ o desp[r\easc[
de otcina t[t[rasc[.
Prag de step[. Locul gol.
Pajura, sus, d[ ocol.

2. }nt`lnire neprev[zut[
A c`rnit spre codrul des,
c[ci c[ldura ]i da ghes.
+i c[ldura
usc[ gura.
La loc negru, cu str`mtoare,
prin tufari, ce rar v[d soare,
a ajuns. Dou[ izvoare
\`r`ie jos, la r[coare,
prin dou[ jgheaburi de nuc,
sfredelu=uri! ]n uluc.
Apa-i dulce, ca susaiul;
rece — la m[sele taie.
ELEGII P{G~NE $%
}n uluc c`nd d[ s[ cate —
vede chipuri ]ncruntate,
must[cioase, tremurate.
Capul repede ridic[:
— Bun[ vremea! — vrea s[ zic[.
— Ce ca\i pe aicea, m[i?
face unul din fl[c[i.
— Ce s[ cat? Nimic nu cat!
— Bun[ vreme de ]mblat
\i-ai g[sit, amu, b[iete!
+i la d`nsul ]=i repede
calul, ca s[-l ia ]n piept:
— }nainte, \ine-o drept!
— Da la ce? Hooo! Iaca merg!
„Cine-or fi? Nu ]n\eleg!“
Pe c[r[ri pr[p[stuite
de dih[nii tip[rite,
l`ng[ bahne ce n-au fund,
prin h[\i= frunzos — p[trund...

3. C[petenia de haiduci
Merg ce merg, =i el, =i ceata.
— St[i! A stat.
+i se arat[
om ]nalt, p[=ind alene,
tot privind pe sub spr`ncene,
]n giubea =i ]n poturi
de abá cu-nflorituri;
dup[ br`ul de m[tase,
tot m[nunchiuri ar[toase
 $& NICOLAI COSTENCO

de chinjale =i pistoale,
ca-n poveste, la pa=ale;
]n me=i galbeni =i p[puci —
pulpele, ca ni=te druci;
cu must[\i de varvaric,
cum st[ bine la voinic;
ochii — dou[ guri de flint[;
parc-ar r`de ]ntr-un dinte:
— Ce ca\i prin aceste p[r\i?
— Ce s[ cat? Nu cat nimic!
— Bun[ treab[ de-un voinic
s[ ]mbli a=a, u=ernic...
Nu cumva e=ti un nemernic
din cei pu=i s[ iscodeasc[
de agia cea domneasc[?
— Dumnezeu s[ m[ fereasc[!
— Ai p[rin\i?
— Am.
— Din ce neam?
— H`ncule=tii...
— Ian st[i, frate! +uguie=ti?
— Da, nici ca cum!
— Ia, acesta ]i semn bun!
Bre, un’ s-o-nscriu =i un’ s-o pun?
M[ uitam, cu cine sameni?!
Apoi e=ti, bre, om din oameni!
— Dac[ zici, oi fi! Ori ba?...
Una am a v[-ntreba,
nu v[ fie cu b[nat:
Peste ce noroace-am dat?
— Noroacele, pui de lele,
s[ nu \i le sim\i pe piele!
ELEGII P{G~NE $'
V[d, \i-i limba ascu\it[,
cat[ s[ n-o ai ciuntit[!
Face cu ochiul la unul
din c[l[ri. S[lt`nd z[bunul,
mititel, ]nflat ]n n[ri,
sare-un omulean din sc[ri,
pe Mihalcea mi-l m[soar[
ba cu ochii, ba cu-o sfoar[...
H`ncu, d`rz, nici c[ clinte=te,
pe „dr[cos“ ]l urm[re=te:
— La ce m[ m[sori de viu?
— Iau lungime... la sicriu!
Cei c[l[ri r`d. Numai cel
care-i jos, cel mititel,
se slu\e=te, tot se hoalb[,
bate p[m`ntul cu talpa,
tot, lupe=te,-n jur ]i ]mbl[;
parc[-i un curcan — se ]nfl[;
=i odat[-=i face v`nt,
s[-l d[r`me la p[m`nt!
Pe Mihalcea?
— Ha, ha, ha!
R`de Corbul Negru:
— Craaa!
D[-te, piciule,-ncoló!
Pe Mihalcea?
— Ho, ho, ho!
Mititelul a icnit
=i pe jos s-a pomenit,
n[s[dit la um[r.
— Cum ]i?
 % NICOLAI COSTENCO

minunat, cel varvaric

]l ]ntreab[ pe „voinic“.
H`ncu primprejur se uit[:
el e unul, ceata — mult[!
Cu=ma cam pe ochi o pune
=i — nici c`r, nici m`r nu spune.
Iute-i H`ncu, nu chite=te
mult, c`nd cela iar porne=te:
el de ceaf[ mi-l ]n=fac[,
cum ai apuca b[rdaca,
=i mi \i-l zv`rle pe-o crac[.
— O, ho, ho!
Privi\i, sireacul!
C`nt[, cucule, cu foc
c[ n-ai pe lume noroc!
Fruntea cetei — cu musta\a
face semn, nu-=i schimb[ fa\a.
Altul sare, cat[ cap[t
de pricin[.
— Maic[, scap[-l!
H`ncu-un deget doar repede
=i l-a-ntins pe iarb[ verde...
— Aferim! Ia, f[-te, bre!
Bate palma ici, cole!
Haraminilor, mi-a\i spus,
mai v`rto=i, pe-aici, c[ nu-s
alde H`ncul! O =tim? Drept?
Ia, acum am s[ te v[d!
Cei c[l[ri, cel din copac,
cel din iarb[ — v[d =i tac:
om din =aptezeci =i =apte
ELEGII P{G~NE %
str`nsul m`inii tari s[ rabde
de-a joí. Prins ca ]n cle=te
st[ Mihalcea, dar z`mbe=te...
Cel[lalt, cri=c[ =i str`nge
c[ din gingini iese s`nge
=i un firicel se scur[
pe b[rbia lui, din gur[.
C[pitanul fe\e-fe\e
face, =i — pricep b[ie\ii;
vinele la g`t se umfl[,
noduri pe la f[lci ]i umbl[,
=i, str[puns ca de un junghi,
cade vajnicu-n genunchi!...
C[t[tura lui Mihalcea
fuge iute-ncolo-ncoace:
vede so\i =i toate cele
cum pun m`na pe pl[sele...
— Las[! geme cel b[tut.
— Bre, s[ nu v[d, nici s-aud
c-a\i vrea s[ m[ r[zbuna\i!
Am r[mas, bre, ru=ina\i!
+i de cine? Dar — saleam!
S[-\i r[m`n[ de haram!
P`n[ ast[zi, nim[nui
P[una=ul-Codrului
nu s-a mai dat biruit...
Se vede-am ]mb[tr`nit,
zice P[una=, sireacul.
M`na n[s[dit[-=i freac[.
Dar amu, p`n’ te vei duce,
s[ ne lu[m fra\i de cruce!
 % NICOLAI COSTENCO

— Bine, zice H`ncu. Bine!

Dar eu nici nu =tiu cu cine
am de furc[. Cin’ sunte\i?
— Vai de omul p[dure\!
Ian sta\i, roat[, bre voinici,
s[ ne spovedim aici!

4. Ion F[g[daru
Colo-n codrul ]nfrunzit
arde focul potolit,
iar ]n jurul focului —
copila=ii codrului.
A=ezat, P[un, turce=te,
cu un deget porunce=te,
=i-ar\[gosul „din copac“
pune m`inile colac
=i — de-a dreptul:
— Iaca, eu
s`nt Ion din Chi=in[u,
nu de bine ce fac r[u!
|inea tata f[g[d[u
la ci=mea la M[z[rache.
Aduna boaghe cu boaghe
\`ra de agoniseal[,
s[ nu-i fie de sminteal[
copila=ii. La popas
stau drume\ii, la taifas.
+i odat[ vin, pop`c!
cu niscai oi de beilic,
ni=te turci. Iar tat[l meu
n-a g[sit s[ le dea... s[u,
ELEGII P{G~NE %!
c[ „de porc“ ei nu m[n`nc[...
Un’ s-o-nflat, m`nca-i-ar br`nca!
Scap[r[ din iatagane!
I-au f[cut de petrecanie
tatei; l-au ]mpuns pe loc,
=i la case au dat foc.
Mama, ca o clo=c[, sare,
lui tata ]n ap[rare:
Ha\! pe-un turc n[sos de barb[,
d[ s[-l scarmene, =i, oarb[
=i nebun[ de durere...
Au t[iat-o. +i-n puterea
nop\ii — s-au c[r[b[nit.
Cu m`ca am pribegit.
De p[rin\i r[mas orfan,
umblu prin str[ini, s[rman!
+i, unde v[d un p[g`n,
parc[ am ]n ochi un spin!
Prin cei turci de-ar fi s[ scap,
multor le-a= veni de hac,
c`t mai am un c[pe\el
nears din cel sufle\el!
Cu-ai=ti pui de codru so\,
mai pun m`na pe un ho\
neao=, ori un palicar,
prip[=it din cel Fanar...

P r i b e a g u l:
— Of, moldovanul multe ]ndur[!
S-a rev[rsat otr[vita bor`tur[, —

18 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

 %" NICOLAI COSTENCO

otr[ve=te
sfintele noastre morminte,
de nu-i de r[bdat de-amu ]nainte.
N-are sa\ v`rcolacul,
ne suge lipitoarea,
c[ ]nt`lne=te buricul spinarea,
ne sleie=te de vlag[
spurc[ciunea domneasc[,
pl[teasc[-i dumnezeu, s[-i pl[teasc[!
P [ u n:
— P`n[ le-a pl[ti dumnezeu
am s[ le fac jude\ eu!
M i h a l c e a:
Mo= Pribege, aici ]mi e=ti?
P r i b e a g u l:
Cu sovestea |[rii, ce g`nde=ti!
P [ u n:
— Bre, Andrii, deschide-ne-a,
cum mi te-a ros lindina.
5. Andrei R[ze=ul
Lung e-Andrii, greb[no=it,
cu p[m`ntul ]nfr[\it,
bun de cornul plugului,
dup[ coada boului.
La ochi — greu;
ELEGII P{G~NE %#
c[lc`i cr[pat;
cu un crac de la izman[
suflecat;
seam[n[ cu o icoan[
din iadul ]ntunecat.
Glas dogit, t[r[g[nat:
— Despre una, voinicele,
n-oi da cep la toate cele...
Frunzuli\[ rupt[-n cruce,
nu mi-a fost ursita dulce!
Nici traiul cu folosin\[,
nici mo=ia cu priin\[.
De la Nistru p`n’ la Prut
lung ]i drumul =i b[tut.
Nu-i b[tut de car cu boi,
ci de oameni cu nevoi,
=i de p[catele mele,
nu c[ta\i c[-s m[run\ele!
Arz-o focul r[z[=ie —
eu chiteam c[-i boierie,
dar ea-i numai s[r[cie!
Pentru-o palm[ de p[m`nt
zilele mi-am dat ]n v`nt,
str`mtorat de-un venetic
ce m[ \inea de nimic.
Foicic[ m[cie=,
nu-i dreptate nici la Ie=i!
C[ dreptatea la boier
]i ca steaua de pe cer,
frumoas[ =i luminat[,
dar de ajuns —
niciodat[!
 %$ NICOLAI COSTENCO

Pe mas[ nici f[rm[tur[

nu era de pus ]n gur[,
tot s-a dus, cu-at`tea d[\i
purces pe la judec[\i...
Poate unul Dumnezeu
=tia ce-i ]n g`ndul meu,
dar =-acela-i ]mp[rat
de cei boga\i cump[rat!
}mi culcam capul pe piatr[,
copiii pl`ngeau la vatr[;
roas[ de inim[ rea,
s-a topit nevast[-mea.
Pruncii
au pierit ca spuma,
i-a-nghi\it bóli=tea, huma.
Nevoit de r[z[=ie,
m-am lovit ]n voinicie,
ca s[-mi fac sf`nta dreptate
cu cea ghioag[ de la spate;
s[-mi fie judec[tori
cei g`rne\i neschimb[tori!

P r i b e a g u l:
— Silnicie, silnicie,
priponit[ ]n ograd[, s[r[cie!
De s[r[cie mai po\i sc[pa odat[,
dar de nedreptate — niciodat[!
Nu vezi, mo= doamne, c[\[rat prea sus?
C[r[ri pentru nevoie=i p`n[ la tine nu-s!
Dreg[torii haps`ni, judec[torii,
nedrep\ii — \i-au m[sc[rit sorii!
ELEGII P{G~NE %%
Cum s[ se plece cump[na drept[\ii,
c`nd talgerele s-au proptit ]n
turnurile nedrept[\ii?
Judecata dintre boier =i s[rac
n-a fi de partea s[racului ]n veac!
Mai cumplit[ sete nu-i pe lume, frate,
cum ]i setea de dreptate!

P [ u n:
— Ghi\[, bre, s[ te-auzim.
Ori cu colaci s[ te poftim?

6. Ghi\[ Ma\[rele
Ghi\[-i cu fruntea l[sat[
=i privirea ad`ncat[,
cerbicit =i ]nf[lcat,
ca buhaiul sup[rat.
O ruptur[ ]mbr[zdeaz[
de la gur[-n sus obrazul.
Sub muste\i, ca ]n curnu\i,
se v[d din\ii dezb[tu\i.
— Frunzi=oar[ de pelin,
amar de copil str[in,
dat de mic la arg[\it
la st[p`n nemul\[mit.
Tu ]i spui ce ]\i lipse=te,
el cu palma te h[le=te;
tu ]i spui de zile grele,
el — cu pumnul la m[sele;
cum ]i da, cum ]i c`rni,
 %& NICOLAI COSTENCO

tot pe gustul lui nu-i fi!

Zece ani sub v[l[tuci —
ca un costr[= printre =tiuci!
Zece ani f[r[ de =art,
=i r[splata — capul spart!
Zece ani „l-am furat“, cic[,
vede-l-a= h`rb de ulcic[!
Pleaftur[ de muruit,
m[tur[ de cur[\it,
cle=te la t[ciuni de scos,
\`nc de h[ituial[-am fost,
zece ani=ori! Cucoana:
„Ghi\[-ai m`ntuit lohana?
Ai sp[lat pelincile?“
El: M[i, Ghi\[! linge-le!
D[ la cai, la vaci, la oi...
Hai! ]njug[ patru boi!
Du-te-ncolo, vino-ncoace!“
O clipit[ n-aveam pace.
Cu c`inii dormeam pe prisp[.
N-am avut scuman, ori cizm[...
C[ma=[ din tort ]n tort!
Tot descul\ — parc-a=’ fost mort!
Bat[-te crucea, bogat,
C`ine slut cu oala-n cap,
\i-am cerut s[-mi dai simbrie,
dar, ]n schimb, ce mi-ai dat mie?
La scar[ be\e o sut[
=i c[ma=a-n s`nge ud[.
Zv`rlit ]n opintituri
ca o oal[ cu l[turi!
ELEGII P{G~NE %'
Am z[cut trei luni pe-o coast[-n
oblojeli la o nevast[.
A dat frunza codrului,
am pus cruce satului
=i coad[ baltagului;
=i-am pus g`ndul dracului
asupra bogatului.
R[m`i, bordei, s[n[tos,
c[ n-am de tine folos!
Iarn[ grea am mai iernat:
p[m`ntul mi-a fost crivat;
criv[\ul m-a degerat;
fumul c[ m-a afumat...
Pe la Miezii-P[résii,
de picioare m-au scos
numai galben de v`rtos.
Floricic[ topora=,
mult mi-i codrul dr[g[la=,
dragi ]mi s`nt i=ti lucr[tori
buni de f[cut =ez[tori,
unde-i drumul cu str`mtoare
=i ciocoiul la cercare;
unde c`inele bogat
r[pejor g[se=te sfat,
ba se mai str`nge m[nunchi
=i se roag[ ]n genunchi...
Pas[, frica str`nsu-mi-l-a,
de cer=e=te jalea, mila!
Dup[ prunci =i jup`neas[
lacrimi de cotarl[ vars[...
 & NICOLAI COSTENCO

Ca pe cost`rc cele broa=te,

pe boier noi mi-l cunoa=tem!
Ne cunoa=tem noi st[p`nul
ce ne-a picurat veninul,
untdelemnul cum ]l pici
pe fiertura cu urzici!...
Du=manul a mea f[ptur[
a ]mplut-o ochi de ur[,
]nghi\i-i-ar groapa umbra,
cum din mine-a dat deasupra
veninul cel negru. M[re,
nu te ghemui, c`inere,
de-ai prins a te fasoli,
are cin’ te p[st[ri!
Ce mai obr[zar de mort!
Te-ai f[cut moale de tot?
Vierme! ce te mai zg`rce=ti
c`nd sub talpa noastr[ e=ti?
Te frec[m ]n \[rn[, r`m[,
nici urm[ s[ nu r[m`n[!
Jup`ne=ica-\i nurlie
v[duvioar[ s[ r[m`ie;
pruncu=orii dolofani,
s[-\i r[m`n[ bie\i orfani;
stirpea de boier, c`ineasc[,
ca s[ se p[r[duiasc[,
cu apuc[turile,
cu gu=a =i gurile
]mplute =i ]ndulcite
din palmele corogite!
ELEGII P{G~NE &
P[una=ul Codrului,
lacrima norodului
n-o las[ ner[spl[tit[.
Iat[, soarta mea, rostit[!

P r i b e a g u l:

— }n sf`nta noastr[ cas[ cine

a pus ]n capul mesei c`inii?
Mierea =tiubeielor cine-a l[sat
s-o v`nture
pe vatra asta tr`ntorii?
Ce v`nturi pustiitoare din lume
au adus grecoteii f[r[ nume?
Cum ]=i ]ntinde cuscuta p[ingeni=ul
sub\ire,
ne suge pravoslavnica m`n[stire!
Cine, cine, cine, cine,
ne-a turnat plumbul amor\irii ]n vine?
+tefane, M[ria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
salt[ spada cea viteaz[,
iat[ calul T[u necheaz[!
De-i suna din corn odat[
ai s-aduni Moldova toat[;
de-i suna de dou[ ori
]\i sar codrii-n ajutor;
De-i suna =i-a treia oar[,
to\i du=manii au s[ piar[
din hotar[ ]n hotar[,
m`nca-i-ar m`nia v`ntului
 & NICOLAI COSTENCO

=i g[rg[unii p[m`ntului!
Veni\i s[ vede\i
judecata r[ut[\ii celei tari,
care =ade pe ape mari!
Cu ea au petrecut satrapii p[m`ntului
=i din vinul putregaiului ei s-au ad[pat
locuitorii.
Duhul t[riei mele d[ putere graiului:
]n pustia cea aprins[,
pe o hear[ stacogie, cu nume de hul[,
av`nd =apte capete =i zece coarne,
=ade ea, femeia ]mbr[cat[ ]n haine
de purpur[,
]n podoabe de aur =i pietre scumpe,
cu zgardan de m[rg[ritare.
}n m`n[ \ine cup[ ce fumeg[,
plin[ de sc`rn[vii =i spurc[ciune,
cupa puterii ce o sug veneticii
=i vr[jma=ii
neamului meu.
Cele =apte capete
s`nt cele =apte piscuri ale vremii
de os`nd[.
Cele zece coarne
s`nt copiii ei venino=i, nen[scu\i.
Apele mari
sunt norodul, mul\imile din care ea
]=i suge puterea.
Ape tulburate de ro=a\a st[p`nirii ei
s`nt apele mari!
Cele zece coarne —
ELEGII P{G~NE &!
strigoi vor fi,
=i vor m`nca femeii carnea
=i nu se vor ]ndestula.
+i v`nturile mla=tinilor
vor veni cu potop de l[cust[
=i scorpii,
ca s[ macine spurc[ciunea celor zece.
Potop de foc cu schije nimicitoare va
veni!
Omul nu va g[si bort[ unde s[-=i
fereasc[ capul.
Dar cei cu cugetul tare
vor sta pe cei =apte mun\i,
vor privi la nimicirea femeii ]n
purpur[,
=i vor cobor] ]n slav[ =i virtute,
spre rena=terea neamurilor noi.
Cine are urechi de auzit, s[ aud[!
Vederii mele s`nt date ]nfrico=[toare
icoane,
asculta\i Apocalipsa Pribeagului!
Palo=ul mare trece v`j`ind prin
c`mpia Dun[rii,
se ]nfibge ]n inima fiarei,
=i pe acel loc ridic[
prapore de biruin\[ noroadele!

P [ u n:
— Ne-ai n[ucit de cap, Pribeagule!
Profetule ne]ncoronat!
 &" NICOLAI COSTENCO

Bre, amu e r`ndul vostru,

Fra\ilor Hulpe. Da\i-v[ pe fa\[
rostul!

7. Fra\ii Hulpe
Pe-un scuman, al[tura\i,
Hulpe-s tol[ni\i — doi fra\i,
de v[rsat strica\i
=i la p[r ro=ca\i.
— Zi, Gavril!
— Neta, Colic[!...
Las’ Colic[ s[ v[ zic[...

I o n F [ g [ d a r u:
— D-apoi lui i se cuvine,
c[-i mai mare dec`t tine.

C o l i c [ H u l p e:
„S[ zic dar[... Ce pot zice!
Cum d[ grindina prin spice,
peste noi au dat t[tarii
pe neprins de veste. Care
de copite-a fost zdrobit;
de s[ge\i care-a pierit;
care-a sc[pat ]n c`mpie;
care-a fost dus ]n robie,
dup[ cum =tie oricine
c[ se poart[ t[t[rimea.
Tata — ]n pos[s[rie,
ELEGII P{G~NE &#
\inea moar[, ab[rie,
=leahul peste pod cum treci
mai din sus de Hedegheci,
peste B`c. M[n[stireasc[
era moara ceea. Iasc[
parc[-a fost, a ars de tot,
cu tata pitit ]n pod.
Pe surori le ap[ra
mama, c`nd o h[lb[ra
p`ntecoas[ de t[tar
a ]nfipt-o ]ntr-un par...
Sorioarele, pe sine,
le-au luat cu d`n=ii, c`inii!
Cu Gavril, fr[\`ne-meu,
ne-am ascuns ]ntr-un dud[u,
]n mocirla din p`r[u,
printre broa=te, lipitori —
sup\i de ele p`n[-n zori.
Iaca =i a=a, =-a=a
am ]nc[lecat pe-o =a...

G a v r i l H u l p e:
— N-o scurta, b[’\[ Colic[!
Am tr[it pribegi, adic[,
c`nd fugari, c`nd zilieri
la maz`li, ori mo=ieri,
la c[lug[ra=ii zbiri
pe la cele m[n[stiri;
c`nd arga\i pe la st[p`ni,
ani! — nu luni =i s[pt[m`ni.
 &$ NICOLAI COSTENCO

— Plou[ cu bulbuci,
bine-i de slugi!
Da st[p`nii
url[ ca c`inii! —
doina noastr[ era.
Ne sticleam din\ii la stele,
=i... la fete frumu=ele
pe la =ez[tori,
priveghind p`n[ ]n zori,
pove=ti ascult`nd,
ochii holb`nd.
Capul ne-au ]mpuiezit
]nt`mpl[ri de nemaiauzit,
cu Fe\i-Frumo=i =i zmei,
cu urie=i =i prichindei.
Am stat =i am cump[nit,
=i temei am g[sit,
c[ povestea este
leac, la ceea ce nu este!

Ne-a p[lit un dor,

noi — unui fecior
so\i de trai s[-i fim
=i s[ dobor`m
zmeii fioro=i,
sp`nii minciuno=i,
to\i vr[jma=ii r[i,
mari =i mititei, —
„Pas[re M[iastr[“
s-aducem acas[,
merele de aur
ELEGII P{G~NE &%
furate de balaur,
cu a lor lumin[
s[ creasc[-n gr[din[...
De P[un am auzit.
La bun lucru ne-a pornit:
pe t[tar unde-l g[bjim,
pe loc ]l =i spovedim.
De se face mut =i surd,
]l l[s[m de cap mai scurt,
ca p[rin\ilor bucurie
pe ceea lume s[ fie, —
fie-le cenu=a u=oar[,
c[ nici morm`ntul nu li-l =tim,
bun[oar[.
Mai pi=c[m =i din turcime,
p[g`neasc[ spurc[ciune,
=i-om f[rma ]ntr-]n=ii p`n’ ce
tributul cel de s`nge
nu vor sta de ]mplinit,
\[ri=oara de lipsit
de feciori.
+i cu grecii v`nz[tori
suntem tot necru\[tori...
Mai ]n scurt, am putea zice,
de buruieni venetice,
holda \[rii s[ n-o strice,
suntem ni=te cositori,
de capete scurt[tori.
Scoate o sabie str`mb[
=i o cearc[ pe limb[.
— Ce mai buz[, lovi-o-ar damblaua,
 && NICOLAI COSTENCO

Vai de cel, care-a pupa-o-a!

Bade Colic[, punem =aua?

P [ u n:
— C[tinel, bre Gavrile, la vale ia-o!
Avem, bre frate, paz[
la amiaz[.
„Corbul b[tr`n...“ — „Caarrrr!“
„+i co\ofana s[lt[rea\[.—
„Ra\a-ra\a!“
Iar ]n noapte
doar buha la noi de r[zbate...
„Bu-hu-hu-huuuu!“

P r i b e a g u l:
— Sf`nt[ m`nie, detun[ =i tr[sne=te
buruiana ]n brazd[ ce se-mpuieze=te!
S[geteaz[, cerule, din p`lcurile
nourilor!
Strop=e=te viitur[ nebun[ a bourilor,
f[r`m[ capul n[p`rcilor ie=ite la
drum!
P`n[ c`nd — mor\i f[r[ morminte,
p`n[ c`nd — scrum?
Curge ap[ de foc pe c[r[ri,
pl`ng umbrele celor mor\i f[r[
lum`n[ri la cap.
Beh[ie ]n n[dragi =i-n dou[ picioare
puturosul \ap,
\apul silniciei =i al f[rdelegii.
ELEGII P{G~NE &'
Neghina de bob curat se alege.
+i se va alege, neap[rat!
P[m`ntul de-i p[m`nt, nu poate r[m`ne
nearat!
Inima de-i inim[ — nu poate f[r[
fr[\ie!
Sufletul de-i suflet — trebuie s[ fie
curat.
Omul de-i om — t`nje=te dup[ omenie.
O v[d! O v[d lumea de m`ine, minunata
lume!
S[rut picioarele frumuse\ii, ce n-are
nume!
P [ u n:
— Scoal[, \[ri=oar[, scoal[,
c`t po\i zace ca de boal[!...
P`n[ una-alta, zi-ne,
Timofei, ce-a fost cu tine!

8. Timofei Buz[rupt[
Stau ]ng`ndura\i voinicii.
G`ndurile parc[-s spice,
cu-mbl[ciul, pe f[\are,
b[tute de fi=tecare.

Timofei s-a mai foit,

bomb[nind s-a moco=it,
de la gur[
leg[tura

19 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

 ' NICOLAI COSTENCO

o d[ jos, =i le arat[
buza de sus... t[iat[.
Ori r`dea, ori c[ r`njea,
salba din\ilor sticlea;
=i pe obraji avea semne
de cosor. Ca s[ se-ndemne,
vorbei s[-i g[seasc[ sf`rcul
=i s[ l[mureasc[ t`lcul,
scoate-o plosc[ de maz`l
=i la gur[ — g`l! g`l! g`l!
St[ un buc la nas cu m`neca.
— Ei, de-amu r[m`ne ca
s[ v[ zic. Precum vede\i
dup[ m`ndrele-mi muste\i
care n-au de unde cre=te...
dac[ r`d, r`d iepure=te.

Maica, femeie s[rman[,

nu =tiu — ori c-a fost v[dan[, —
n-am s-o judec, fr[\iori:
maic[ n-ai de dou[ ori!...
Ori poate-s f[cut „din flori“...
La S`rcu-mazilu-n cas[
robotea de chel[reas[.
}ntr-o noapte, ]n cel sat,
pe mazilul cel bogat
voiniceii l-au c[lcat;
nu l-au c[lcat de b[tr`n,
da de lacom =i hain!
Au venit, de bun[ sam[,
vame=ii — s[-i ieie vam[!
ELEGII P{G~NE '
Cum d[du ochii cu ceata,
pe m`nec[ a b[gat-o!
D`rd`ia, se b`lb`ia,
ne=tiind de un’ s-o ia.
De luat — =tia el: bani
de la oamenii s[rmani!
N-a mai fost altul,
s[ beie
ca d`ns’ s`nge din femeie!
De-a=a bog[\ie mare,
curtea-i era a f[tare...
Iar el ne hr[nea cu chit[
uscat[ ori mucezit[,
ca s[ nu se treac[, cic[.
La =irag, =i-acea m[rgic[
s-a lipit. N-a fost alt chip:
cum freci oala cu nisip,
l-au felezuit voinicii,
c[ nici c`r! n-a prins a zice.
Au str`ns satul la-mp[r\eal[
=i-au propus a=a tocmeal[ —
tot ce vor primi s[racii,
nu mai au de veci a-ntoarce
S`rcului, mazilului.
Altfel — vai de steaua lui!
„Vezi — p[m`ntul este unul,
unul s[ fie =i bunul!
Tu ai gust — =i lumea are,
nu-\i fie cu sup[rare.
}n f`nt`na ne]mblat[
apa rea la gust s-arat[.
 ' NICOLAI COSTENCO

+i agoniseala moart[
cariul care-o roade-l poart[.
+i r[u nu poate s[-\i paie,
stai ca c`inele pe paie,
nici tu nu vei m`nca,
nici altuia nu vei da,
apoi n-a mai merge-a=a,
c[ nu e=ti mare pa=a!
E=ti cre=tin? E=ti moldovan?
Apoi de ce e=ti hiclean!
Nu e bine! Nu e bine!

Fra\ilor! }ntra\i ]n p`ine,

sparge\i u=ile la heiuri,
lua\i putini, lua\i meiuri,
=i aceast[ ]mp[r\eal[
s-o face\i cu socoteal[,
nu de alta, da-i p[cat
s[ ne ias[ vorbe-n sat.
+i l[sa\i =i dumnealui,
c`t se cere omului
cump[nit, bisericos,
mai mult ce-o duce ]n post“.
S`rcul cela — co=cogea
matahal[ — se bocea,
cu=ma-n pumni o tot str`ngea,
parc-ar fi stors z[r din ea.
Eu, v[z`ndu-l ce-i sp[sit,
]n r`s vesel am buhnit;
=i v[z`ndu-l ce-i botos,
m[ zg`rcii de r`s pe jos.
ELEGII P{G~NE '!
Dar st[p`nul
=i p[g`nul,
parc[-l ]neca veninul!
Ceata numai a plecat
cu haid[ii m-a-n=f[cat:
„De st[p`n ]\i ba\i joc, Ham?!
C`ine r[p[nos de neam!
S[ te-nv[\, cum se nume=te —
dac[ r`zi — s[-mi r`zi
m`nze=te!“
Cu cosoru buza-mi taie.
„R`zi! De ce nu r`zi, potaie!
R`zi, tigoare, c[-\i fac st`rvul
de r`s!“ — =i trecea cu v`rful
pe obraji. Pocit, crestat,
ca un drac ]mpeli\at,
m-a l[sat de r`sul satului,
de pomina olatului.
Am crescut ca m[r[cinii,
de mine-mi era ru=ine.
Nici tu joc,
nici =ez[tori,
nici tu fete,
nici feciori...
De ochii lumii departe,
v[c[ream. C`nd, iat[, soarta
mi l-a scos ]n drum
pe fratele P[un.
Pe mazil mi l-a-n=f[cat,
=i cum mi l-a judecat?
 '" NICOLAI COSTENCO

De coad[ de cal s[lbatic,

cal cu ochii de j[ratic,
l-a legat,
cu un sac de nuci ]nflat;
m[iculi\a a bocit,
popa doar l-a pomenit;
satul, c`nd ]l pomene=te,
mai mult r`de, nu boce=te.

}n loc de mazil, p[catul

l-a adus ]n sat pe-un altul,
un nepot, om venetic:
d[ un bob, — d[-i cetveric!
}mi prie=te, cum zic, mie,
numai duh de voinicie:
prin cei c[pc[uni mai suflu
=i mai u=urat r[suflu.
Fra\ilor, oare ce-ar fi,
la „nepot“ de am pofti?...

I o n F [ g [ d a r u:
— Fra\ilor, c`t despre mine,
N-ar fi r[u, s[ hie ghine!

P r i b e a g u l:
— Curgi, r`u al lacrimilor negre,
prin \[rmii jalei noastre, curgi.
Avere-lipitoare — pietre,
nu numai inimi, piaz[, sugi!
ELEGII P{G~NE '#
Izvor de omucideri, cazne,
al s`ngelui ]nveninat pojar,
stihie aduc[toare de n[prasn[,
avere — diavolesc ]ntins pahar!
Comoara lumii este glia-sor[.
S[tul[-n groap[, l[comie, c`nd
vei zace?
Veni-va ziua c`nd a tuturora
deopotriv[ vor fi lumina, p`inea,
pacea?
P [ u n:
— De-am pornit, a=a-om urma:
Jora, spune-\i patima.

9. Jora
Jora-mpinge-o ciotc[-n foc,
]n ochi cu v[p[i ]n joc.
E b[rbat ajuns. Spr`ncean[
arcuit[. De icoan[
chipul — zi-i Paul din Tars:
de un foc l[untric ars.

— Vorba nu-i greu de vorbit,

sufletul de scormonit!
Oi cerca, cum oi putea
s[ v[-n=irui povestea.
L`ng[ Nistrul coturos,
coturos =i priporos,
am avut c[su\[, jos;
 '$ NICOLAI COSTENCO

tot cu podul ]mbl[tor

m[ por[iam de cu zori
=i-orice vad cu pietricele
]mi purta urmele mele.
Brúdina, pl[tit[ mie,
o v[rsam la visterie.
Mul\i ziceau, zavistnici tare,
c-a= avea „ochi la picioare“...
Mi-am luat aleas[,
mi-a n[scut odrasl[.
P’s`ne, r[ la fele=ag,
ea s-a dat cu altu-n drag.
N-a fost aist obicei
la str[mo=i =i la bunei!
Dar, de c`nd cu veneticii,
obiceiul vin s[-l strice,
ne taie lifta p[g`n[
trunchiul de la r[d[cin[!
C-un vistieric, ciocoi
tr`ntor, cum ]s mul\i la noi!.
Eu — ca omul!
Bucuros
de obraz simandicos,
cu vin hr[nit ]l cinsteam,
ce s[-l beu nu m[-nduram!
}i ]nchinam fruntea p`inii,
=i nu scurmu=ul g[inii;
d[-i chistrugi =i pl[cin\ele,
de-l f[cui cu rumenele.
Drept — el ne pocetuia,
c-un inel, cu o rubia...
ELEGII P{G~NE '%
Soa\a-n salb[ de-o punea,
zilnic mi se-mpodobea,
iar[ eu, de m`n\[mit,
nu =tiam ce m-a g[sit.
L-am \inut frate de cruce:
unul stric[, altul duce.
Eu ]mi cat, bai-duj! de treab[...
C`nd, ]n drum, un g`nj de bab[,
cu ochi urduro=i, =i crea\[,
ca o smochin[, la fa\[.
Zice baba: „Robote=ti?“
„Robotesc!“ zic. „Prost mai
e=ti!
Nu-n zadar se zice: satul
ce =tie, nu =tie b[rbatul!“
M[ plesnesc cu palma-n frunte
=i-o lumin[ m[ p[trunde.
Bunicu\ei — o b[ncu\[.
De la pescuit, cu fatca,
sar, scurtez de-a latul matca, —
pe sub st`nci, pe sub pripor,
]nspre cas[ m[ strecor.

V`n[t[ pe cer — o lun[

ca floarea de m[tr[gun[.
Prin perdelele l[sate
v[lurele v`ntul bate.
Eu un col\ ridic — m[ uit...
Ochii-nchid ]n s`n ]mi scuip,
ori mi se n[zare, ori?
So\ioar[, „fr[\ior“ —
 '& NICOLAI COSTENCO

adormi\i pe lai\a noastr[...

Du=manul... =i-a mea nevast[
gur[-n gur[, trup la trup...
Mie p[rul ca la lup
s-a zburlit. Negru omor
v[d ]n calea ochilor...
Inima parc[ s-a stins,
iar ]n fl[c[ri s-a ]ncins;
parc[ m-a t[iat prin ma\e,
m-a cuprins un fel de grea\[.
Un g`nd r[u m-a s[getat:
c`t pe prisp[ n-am picat,
c[ mi s-au muiat genunchii.
Podul palmelor ]n unghii
mi l-am spart. }ntru ]ncet —
leag[nul gol!... Simt ]n piept
clocot negru, boc[nit:
nu =tiu cum nu i-a trezit!
Copilul era la mama...
Buim[cit ca de rachiu,
ies ]n tind[... ]mbl[ciul
din ungher ]l iau, din cui,
cruce-mi fac, a=a, hai-hui,
„Doamne-ajut[!“ zic, =i jap!
cu-mbl[ciul peste cap.
C`inelui, ]ntr-o credin\[,
F[cui capul chis[li\[!
M`ndra ni=te ochi de m`\[
a c[scat, de goala \`\[
se apuc[... „Vai, b[rbate!
Te-am a=teptat cu bucate!“
ELEGII P{G~NE ''
„A=teptarea vin[ n-are!
Vorba-i de a ta purtare“.
„Vai, b[rbate, ce gr[ie=ti?
Ce purtare pomene=ti?
Chiar am adormit?“
„Gr[ie=te,
T`rfo! Dar amu prime=te!“
Ochii peste cap a dat.
Iar din s`nul ei ]nflat
A \`=nit laptele-n pod...
Hoitul la Nistru s[ scot?
La Nistrul ce m[ hr[ne=te?
La Nistrul ce m[-nc[lze=te?
Sf`ntul Nistru ca s[-l spurc?
Moldovan sunt, nu sunt turc!
Moldovanu’ de-un’ bea ap[ —
Nu se spurc[ niciodat[!

Parte de tine norocul

de n-avu, te ard[ focul,
cas[ de lut =i nuiele
ce te-au dres m`inile mele...
Pruncul — la mama-n alt sat
ca s[-l creasc[, l-am l[sat.
+i m[ bate un g`nd greu,
poate nici c[ este-al meu?!
Iaca-a=a ]\i sparge fierea,
f[r[ s-o =tie, muierea!
Zburd[ femeia de bine,
de n-o str`ngi cum se cuvine
]n acele chingi! +i-ogoi
! NICOLAI COSTENCO

n-am s[ am,
=i nici nu voi,
p`n-nu m[tur pe ciocoi
din \ar[ c-un m[turoi!
C[ci ciocoiu-i
ca gunoiu.
Luai calea
codrului
sub stelu\a lotrului.
Unu-i
jertf[ totdeauna,
unde-s mul\i,
chiar =i descul\i,
praf =i pulbere avan
fac din ori=ice du=man!

P r i b e a g u l:
— Rabd[, inim[, =i taci
ca p[m`ntul care-l calci.
Cu otrav[ steaua mea,
cu r[ceal[ steaua mea,
cu cerneal[ steaua mea
picurat-a dragostea.
Inima cea p[m`nteasc[
de-aprins[ s[ se topeasc[,
ca f[clia de cear[,
inimioar[, inimioar[!
C`te poate ]ndura
s[rm[nica inima,
nu-\i deie nici sf`ntul,
nici mama =i nici p[m`ntul!
ELEGII P{G~NE !
Of, p[m`ntul rabd[ toate,
c[ nu =tie de p[cate!
Dar biet omul tr[itor,
tr[ie=te ner[bd[tor,
=i-i ca codrul ]nverzit
de omid[ t[b[r`t...
Omu-i ca o brazd[-ngust[
n[p[dit[ de l[cust[.
S[ri\i, m[i, cu mic, cu mare,
cu uncrop =i cu topoare,
da\i v`rtos ]n acei goange
ce din om — neom ]l face!
Haina-n care te-i sup[ra,
]n aceea te vei =i dessup[ra.
Rabd[, inim[, =i taci,
altceva n-ai ce s[ faci.

P [ u n:
— Inima, ca inima.
Dar =i noi putem ceva!
Tomu=or, zi, bre copile,
ne]ncovoiat de zile!
Parc[-\i ninge =i-\i tot plou[
]n minunata Moldov[,
]n Moldova minunat[,
auzi? De omizi m`ncat[!

10. Toma Orheianul

Toma-i nalt =i sub\irel,
=i la fa\[ smoli\el,
! NICOLAI COSTENCO

cu ochi mari, ca mura ud[,

de s[lb[t[cit[ ciut[.
Me=ter a zice din frunz[
despre jalea lui ascuns[.
— Frunz[ verde m[ghiranu,
eu ]s Toma, Orheianu’,
din P`rlita cei vestit[ —
de nimenea auzit[!
M-a f[cut mama-n p`rloag[,
lumea ca s[-mi fie draga;
m-a sc[ldat ]n trei izvoare,
s[ am clenci la feti=oare;
cu n[valnic m-a-nf[=at,
s[ nu am pereche-n sat;
m-a frecat cu busuioc
s[ am zile cu noroc!
Am iubit un pui de fat[
vl[star de rud[ bogat[...
C[ a=a e dat din fire —
nu e lege la iubire!
„P[s[ric[, mut[-\i cuibul
c[ vine badea cu plugul;
p[s[ric[, mut[-\i casa
c[ vine badea cu coasa.
Cuibul eu mi l-a= muta,
nu m[ las[ inima“.
Pas[rea, =i nu se-ndur[.
Dar[ omul?
Avea tat[ p`cli=it
ce \inea, zic, negre=it,
cel boboc de m[ghiran
s[-l dea dup[ un arman
ELEGII P{G~NE !!
bo=orog, mare de ani,
bogat putred.

Averea de coada putregaiului

se \ine ca scaiul de coada calului!
Spi\a neamului dorea
aurit[ r[murea!

Socoteala tat[lui,
o d[dur[m dracului,
cu copila pe-un cal pag
ne-am tot dus de-a mare drag
pe decindea R[utului,
spre p[durea T[utului.
Era c`ntec cu dulcea\[:
eu — c[lare, ea — ]n bra\e.
Tat[l fetei, o\[r`t,
cu h[ita=i ne-a h[ituit, —
un fl[c[u =i-o feti=oar[! —
parc[ am fi fost vreo fiar[!
La o poal[ de p[dure
de ne-a scos, — cu o secure
dragostea m-am prins s-o ap[r.
Iar boierul, neam de rap[n,
c-un arcan m-a arc[nit,
la p[m`nt m-a pr[v[lit.
Tata sta cu fa\a crunt[.
Fata iese =i-l ]nfrunt[:
„C[ nu te-am poftit la nunt[,
s[ nu b[nuie=ti =i iart[,
dar dec`t la g`t cu zgard[,
la un Barb[-Cot b[tr`n,
!" NICOLAI COSTENCO

mai bine d[-m[-n morm`nt!“

„Poale lungi =i minte scurt[,
mar= acas[! +i m-ascult[!
Am s[ fac mare nevoie
de nu-i vrea s[-mi ]ntri-n voie!“
„Voia ta? De-acu mi-ajunge!“ —
scoase-un junghi =i se str[punse:
„S[ nu-i face\i vreo n[past[!
El mi-i so\, i-am fost... nevast[!
Judece-m[ dumnezeu, dar nu tu,
p[rinte r[u!
Pleac[! Blestema\i s[ fi\i
cei de nu da\i la iubi\i
lini=te! M`nca\i s[ fi\i
de viermii neadormi\i!“

}n poian[-am ]ngropat
so\ioara, ]ntr-un pat,
la s`nul p[m`ntului,
]n steri\a v`ntului,
l[s`nd fa\[ cu dulcea\[
codrului str[bun ]n bra\e,
dat[-n paza florilor
=i privighetorilor.
Noaptea m-am ]ntors ]n sat,
cur\ii negre foc i-am dat.
Am[r`tul din P`rlita,
am venit la voi de-at`ta
pe bogat unde-oi vedea
s[-l tr[snesc din =u=anea,
s[ aib[ r[gaz =i zile
de libov cele copile.
ELEGII P{G~NE !#
P r i b e a g u l:
— Floricic[ de sov`rv,
inim[ cu bub[-n v`rf,
de ce boal[ ai z[cut
c-a=a neagr[ te-ai f[cut?
De ce venin te-ai ]mplut,
=i-nc[ nu te-ai desf[cut
]n cioburi =i cioburele,
ulciora= cu floricele?
Foicic[-n patru rupt[,
cu str[dania la lupt[,
pe creanga singur[t[\ii,
pe tulpina r[ut[\ii,
iat[ codrul cum ]mi cre=te,
stejarul se stej[re=te,
iar la r[d[cin[-n floare —
firicel de l[crimioare.
Soarele la to\i luce=te,
brazda pe to\i ]i hr[ne=te,
ho\omanul de hambare
vrea =i soare-n buzunare?
Bog[\ia, ca huiduma,
vrea ]n beci s[ \ie luna?
D[-mi, copacule, o creang[
cu iubita s[-mi fac cuib!
D[-mi, copacule, o creang[
s[ n-amintesc nim[rui!
Pretutindenea bogatul
=i-a ]ntins pe \ar[ patul.
Scoatem pui

20 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!$ NICOLAI COSTENCO

=i facem c`ntul
s[ ]mbrace tot p[m`ntul
ca sloboda, m`ng`ierea —
]n boga\i s[ crape fierea!

P [ u n:
— Crape fierea ]n boga\i.
du=mani nemais[tura\i,
cu cei mititei c`ino=i,
cu cei mari prieteno=i!
S[ nu-=i prea ridice nasul,
le va bate =i lor ceasul!
Nu =tiu
m`ine ori poim`ine,
c-or pieri —
dar o =tim bine!
Bre, Iancule T[l[l[u,
s-auzim gl[s=orul t[u!

I o n F [ g [ d a r u:
— Numai nu-\i h[lb[ri moara
=i nu c`r`i ca... cioara!

P[un doar mustea\a-=i mu=c[...

Ion a-nghi\it g[lu=ca!

11. Iancu |iganul

Negru ca ceaunul, Iancu
a rotit ochii c`t \ancul,
c`nd r[zle\i, c`nd ]mpreun[,
ELEGII P{G~NE !%
cu bulbucii mai c`t pumnul.
Chica — c`rcel la c`rcel,
la o ureche — cercel.
— Hapoi ia, boiari haiduci,
la cre=tini =i nu la turci
rob din robi m-am fost n[scut:
gol, stuchit, fl[m`nd, b[tut!
Am =i un n[rav de mic,
=i-s la m`n[ cu lipic:
ce nu-i pus =i p[zit bine,
singur se trage la mine!
Eu chiteam cu capu-mi prost:
Cum a=a? Bun ad[post
la st[p`n — averi, mo=ii,
tamazl`curi, herghelii,
vii, livezi =i hele=teie,
el la toate s[ le ieie
sm`nt`nica, iar chi=leagul
nou[! }ra! Nici pe dracu!
Slujitorii to\i ghebo=i,
din fl[c[i v`njo=i, frumo=i,
iar[ mamele, s[racele,
mai r[u dec`t dobitoacele!

Fetele noastre cu must

numai ghiujului-s pe gust?
Ca s[-=i fac[ poftele,
sc`rbosul, Iroftele?
+i a=a-mi veni un =art
grija cu el s-o ]mpart:
nu v[ par[ lucru nou —
!& NICOLAI COSTENCO

azi un ou,
m`ine un bou...
Iar de bodolan de-mi fac, —
ghiujului, vezi, nu-i pe plac!
Pentru-un ou m-au pus la scar[
cu el, copt, la sub\ioar[,
de m-au ars la ininioar[;
pentru-o boal[ de coco=, —
numai bun s[ c`nte-n bor=,
m-au legat cu el de g`t,
ca s[-mi \ie de ur`t,
=i hai-hai! prin sat, — ]n loc
de sta ca la iarmaroc,
la comédie luméa,
=i grozav r`dea, glumea.
Pentr-un cal, ia o m`r\oag[, —
de grea\[ s[-i \ii d`rloaga,
dar, m[ rog, cal boieresc,
m[ crede\i? M[ pomenesc
]nh[mat =i-nz[b[lat
l`ng[ calul bl[st[mat!
+i m`nau, boiari, m`nau,
din harapnice plesneau
c`nd ]n cal, mai mult ]n mine,
c[ =i-acu \iu minte bine,
de s[ nu v[ duc[ sf`ntul! —
fugeam de m`ncam p[m`ntul!
Pe Fugil[, mam[ drag[,
]l ]ntreceam — f[r[ =ag[!
Pentr-un bou, scos de v`nzare,
mai nu m-au pus ]n frigare!
ELEGII P{G~NE !'
}ntr-o sar[, ]n gr[din[,
de drag ce-mi pic[ st[p`nul,
de g`ti\[-am str`ns oleac’,
de plesni ca un dovleac;
a zg`it ochii la mine
=i s-a dus ]n rai, cu bine!
Cu-a=a ochi miera\i privea,
parc[ nu m[ cuno=tea!
Cine-a zis — s[ mi-l ar[\i!
c[ s-ar face nedrept[\i
pe p[m`ntul str[mo=esc,
ce mi-l =tiu moldovenesc?
Eu \igan, iar el boier,
mare lucru! Lucru-i sf`nt:
to\i o ap[ =i-un p[m`nt
dup[ moarte. Cu ce scop
el st[p`n, iar[ eu rob?
C`t tr[im, c`t ne trudim
=i-n belele ne spetim?
Unde-s multe nedrept[\i,
legile-s cu chichirez,
pravilele ]nc`lcite,
ca =i min\ile sucite
ale dreg[torilor,
binef[c[torilor!

Corb la corb ochii nu-=i scoate:

deci ]ntreab[ =i socoate,
dac[ s-ar ]ntoarce roata,
vin, st[p`ne, =i-\i ia plata!
Lupu-i frate bun cu mielul,
! NICOLAI COSTENCO

ca \iganul cu boierul!
Din =ag[ =i „boieria“
de azi mi se trage mia,
c[ m-a ]ndr[git agia...
E cam veche datina,
s[ te-nsori cu carpena,
s[ afle capul, frumosul,
c`t ]\i c`nt[re=te dosul!
Nu-i „du=a-gubin[“, nene,
de-l sco\i pe-un coco= din pene!
Da-i oare „gubin[-du=a“,
din c`rc[ de smulgi c[pu=a?
Scormonit de-un dor de duc[
crede\i c-am pornit la fug[?
Da de unde: doar p[=eam,
drumul ]napoi fugea,
=i m-am pomenit colea,
pan P[un, la dumneata.

P r i b e a g u l:
— P`nz[ de p[ianjen legea-i.
Bondarii f[r[delegii
o trec c`t ai zice: pe=te!
Doar ce-i mic ]n ea s-opre=te!
Cine-o face,
aceluia-i prie=te!
Boierul, ca s[ bage frica
]n \[ran, a temeinicit furdiga.
St[p`nul, ca s[ ]nt[reasc[ robia,
=i-a pus la b[taie sc[f`rlia,
=i-n catastifele lui zoioase
ELEGII P{G~NE !
=i-a pus ]nscrisurile lipicioase.
Nimicnicia-i nimicnicie,
legat[ =i ]n scoar\[ aurie!
Omenia ]i omenie,
=i r[bu=ul ei — via\a cea vie.

P [ u n:
— Las[, T[l[l[ule,
vom st`rpi noi relele
pe toate c[r[rile!
Haralambie, poftim,
ce ai de spus, s-auzim.

12. Haralambie
— Mai to\i de-a\i zis, n-am multe
de-n=irat. Doamne ajut[!
M[ ]nchin la dumneavoastr[,
dragi tovar[=i,
scumpe oaspe!

Eu de vi\[ s`nt r[ze=,

ia, din satul megie=
cu Bujoru, mai an\[r\
v`nturat ]n patru p[r\i
de-un v`nt mare =i pojar,
pus de m`n[ de t[tar.

Mo=ul nostru, roco=it,

cic[-a fost buzdug[nit
chiar de m`na domnului —
! NICOLAI COSTENCO

aib[ pacea somnului!

Fie-i \[r`na u=oar[,
n-a primit moarte de-ocar[!1

— Dac[ domnu-\i d[ la mir,

moarte nu-i, da-i chilipir!
nu-=i \ine gura Ion,
vorb[re\ p`n’ =i prin somn.

— B[bacul meu c[l[ra=

a fost. Ald[ma=
a primit s-aduc[-n cr`=m[
un t[tar legat, din c`=l[.
Era aprig =i-ndr[zne\!
Dar s[ scape de s[ge\i
n-a fost chip. A pus pe prag
un t[tar, legat colac,
de du=c[ a dat o cof[
=i s-a pr[v[lit sub sob[.
Eu c-un frate dup[ mam[,
singuri-singurei, se cheam[
(c[ din sc`rb[ i s-a tras
moartea mamei), — de-am r[mas.

Hai, la munc[! Bade-al meu,

s[ m[ ierte Dumnezeu!
era lacom la p[m`nt
ca =i zmeul cel fl[m`nd.
1
Moartea primit[ din m`na domnitorului, cu buzduganul, nu era so-
cotit[ infamant[.
ELEGII P{G~NE !!
}i str`mtora pe vecini.
R[ze=ia pe-a lui m`ini
ca pe botcale cre=tea,
cur\i =i chihni\i ]=i boltea,
cu avuturi le ]mplea.
A-n\eles: cu-avere toate
cumperi, =i sf`nta dreptate!
El nevast[ =i-a luat
tot fat[ de om bogat,
o slut[ =i-o c[rp[noas[,
dac-o vezi, s[ fugi din cas[...

I o n F [ g [ d a r u:
— Este-o vorb[:
Sutele m[rit[ slutele,
=i bucatele — cr[c[natele!

H a r a l a m b i e:
— Cu ce le-am amestecat?
F[r[ fric[ de p[cat,
m[ m`ncau de viu. S[ scap,
moarte de frate s[ nu fac,
mi-am luat lumea ]n cap...
Grea mai este nedreptatea!
Dar c`nd vine de la frate,
ca buba sub \`\[ coace...
N-au tr[it nici ei ]n pace.
Cum spuneam, au dat p[g`nii
=i-au tras din averi, ca c`inii
din hoit. Pulbere-a r[mas
!" NICOLAI COSTENCO

din tot satul, umbrele

mor\ilor =i numele —
s[ i-l ]nscriu ]n pomelnic,
c[ din firea mea sunt j[lnic
Cel setos — la pic[tur[,
chiar legat, ]ntinde gura,
dar[ setea de dreptate
arz[toare-i la om foarte!
Auzit-am, bucuros,
c[ ]n codru-ntunecos
s-adun[ frate cu frate,
lupt[tori pentru dreptate!

P r i b e a g u l:
— S[ nu treci prin Valea
Amintirilor,
c-ai s[ dai ]n Valea Pl`ngerilor!
Toate cele trec[toare
la inim[ nu le pune.
Ia aminte la sf`ntul soare,
ia aminte la sf`nta lun[.
Cu r[bdarea
treci =i marea,
da cu r[ul
nici p`r[ul.

Va r[s[ri odat[ =i soarele dimine\ii,

=i om cu om se va-nfr[\i.
Va fi o lume — =i nu poate altminteri fi —
a Tinere\ii f[r[ B[tr`ne\e,
ELEGII P{G~NE !#
=i a Vie\ii f[r[ de Moarte.
Dragostea, Marea Dragoste
]ntr-acolo are s[ ne poarte.

P [ u n:
— Pribeagul vorbe=te ]n bobote.
Bre, profe\iile tale,
zburd[ ca ni=te c[pri\e slobode
pe muchie de cu\it. Mi-i jale
de ]n\elepciunea =i v`rtutea ta.
Numai nu te sup[ra!
Mai lipse=te Popa Tunsu.
Tot ajunsul cu neajunsul!
Dup[ =tiri ]n sat s-a dus.
O fa\[ bisericeasc[,
cine-a fi s-o b[nuiasc[?
Popa-i drac f[r[ de coad[,
ales chiar de Dumnezeu iscoad[!
P`n-]ncep =i eu cuv`nt,
ia s[ mai ie=im la v`nt!

13. Povestea vie\ii lui P[un

— Bre, str`nge-v[-\i gr[m[joar[.
Nu-mi sta\i, c[ nu da\i =far[-n \ar[!
A=a! Lunea ]nspre mar\i
maica ne-a n[scut:
doi fra\i,
]n car cu dou[ pro\apuri,
bejenari. Orzu-n ar\apuri
numai da. Tot prin h[\i=uri,
!$ NICOLAI COSTENCO

prin r`poase pov`rni=uri...

Ne-nf[=a cu g`\ele,
ne-al[pta cu \`\ele,
l[cr[m`nd ne leg[na
=i cu foc ne blestema.
Frate-meu a pl`ns ce-a pl`ns,
p`n-ce a murit de „str`ns“.

Iar[ eu — un glas \ineam,

chiar =i-atuncea c`nd dormeam,
]nc`t oamenii sperie\i
pe mama au p[r[sit-o
pe ascuns. Afurisit[
fric[ pentru pielea ta!
C`t[ vreme va purta
omul griji de sinea sa?

I o n F [ g [ d a r u:
— Dup[ mine — totdeauna!

P [ u n:
— }n codru cu negur[,
la poal[ de m[gur[,

dac[-a fost l[sat[,

s-a pus mama-ndat[
nu pe pl`ns =i pe bocit,
dar[ pe treb[luit.
Moldovanca, c`t am =tirea,
ELEGII P{G~NE !%
nu se prea pierde cu firea!
C[ dac[ se pierdea,
n-ar fi fost Moldova mea
demult! +i ce a f[cut?
Ia, un bordeie= ]n lut.
Un cotlon a me=terit,
ogr[joar[ a-ngr[dit.

R[m[sese =i-o c[pri\[

legat[ de car,
(din voroava mamei
aduc toate-n dar).
Dintr-un bo\ cu ochi,
nu-mi fie de ochi,
am crescut jig`t,
=i nu chiar ur`t.
Prin toate ponoarele
p`ndeam c[prioarele;
tupilu=, de-a bu=ile —
prindeam g[inu=ile.
Iepurii cei urechea\i
singuri se v`rau ]n la\...
Mama m[ mai chelf[na,
la brazd[, adic[ m[ da,
=i tot ea m[ d[sc[lea.

I o n F [ g [ d a r u:
— Curat via\[
legat[ cu a\[!
!& NICOLAI COSTENCO

P [ u n:
— Eram m[ri=or. C`nd, iat[,
ni=te v`n[tori s-arat[
=i copoi, o hait[,
dup[ mine — haida!
Numa-n prag picioru-am pus,
v`n[torii m-au ajuns
pe cai iu\i, ]nz[b[la\i,
]n mantale ]mbr[ca\i,
cu arcane, cu m[ciuci
mi-au p[rut ni=te n[luci!
Nu v[zusem nici prin vis
oameni cu a=a dichis!
Singura icoan[
omeneasc[ — mama!

Mai frumoas[ nu era

pe lume, ca mama mea!

I o n F [ g [ d a r u:
— Alelei!
+i pe bufni\[ au ]ntrebat-o ni=te
t[l[l[i:
„Ai cui pui ]s cei mai frumo=i
pe lume?“
Da bufni\a: „Puii mei!“

P [ u n:
— Repede-n bordei, p[pu=[!
+i trag iv[rul la u=[.
ELEGII P{G~NE !'
Mama, bolnav[ de friguri,
galben[, z[cea. Nimicuri
]n ulcic[ — o fiertur[
de pelin, ca b[utur[.
„Sunte\i oameni tr[itori
de prin partea locului?
Nu v[ teme\i! V`n[tori
noi suntem“. Din locul lui,
Corbul negru, ]nv[\at,
a c`r`it, s-a-nfoiat,
Iar[ mama s-a ridicat
de pe leasa de pat,
de pere\i s-a sprijinit
=i afar[ a ie=it.
Mult[ vreme-au vorovit.
Eu cu Corbul pe un um[r
cu o f[rm[tur[-l cump[r
=i-l am[gesc: „Bre, nu-i a=a?“
Corbul din crac[: „Craa!“
— Ei, vede\i? Chiar ar fi bun[,
de m-ar da el de minciun[!
Ca de-un lucru minunat,
v`n[torii s-au mirat.
Au plecat, =i s-au ]ntors
c-un b[rbat ]nalt, frumos:
„Dragii mei!“ el a oftat.
Maic[-mea a le=inat:
a murit =i a-nviat!
Ca cu m`na i-a luat
boala!
+i ne-a dus ]n sat
!  NICOLAI COSTENCO

cu c[su\e v[ruite,
cu stuh nou acoperite,
l`ng[ vatra veche, ars[,
cu fundul ]n sus ]ntoars[, —
semn c[-ai no=tri „megie=i“,
t[tarii, au trecut spre Ie=i...
Casele str`mte =i mici,
]n ferestre cu be=ici,
lai\e-nguste, c`t s[ =ezi;
arme, oale, =ei, pocl[zi...
Eu de toate m[ mirai:
]mi p[rea c[su\a rai
m[car c[ „raiu“-l =tiu prost,
]nc[ pe-acolo n-am fost!
Maic[-mea, din v[duvie,
s-a iscat flac[r[ vie:
trep[da ca o furnic[,
puse de m[m[lig[,
f[cu-un scrob =i un mujdei...
M[ uitam la toate: Ce-i?
S[ m[ fi tras de urechi,
tot degeaba! Din vin vechi,
tata, c`nd mi-a dat s[ gust,
parc[ eram Zlatoust,
a=a ]mi ]mbla guri\a!
P`n’ ce mama-mi spuse: „Fi-\i-a,
ne-ai huinit de cap!...

I o n F [ g [ d a r u:
— Da luleaua
Nu \i-a dat tata?
ELEGII P{G~NE ! 
P [ u n:
— M`nca-o-a=
De via\[, c[ frumoas[-i c`nd ai
cas[!..

I o n F [ g [ d a r u:
— Mas[,
=i ceva pe mas[!

P [ u n:
— +i nici anul, ne-am trezit
cu un oaspe nepoftit,
sorioar[-mea Ileana.
+i la ochi =i la spr`ncean[
curat mama! Fi=tecare
semn purtam de la n[scare,
eu =i ea — la um[ra=e
aluni\[ c`t cirea=a!

14. Despre un podgheaz de t[tari

—...}ntr-o zi m`nam la iaz
g`=tele, c`nd un podgheaz
de t[tari s-a ar[tat,
la ucis =i la pr[dat!
Satul nostru, Colune=tii,
mai din jos amu Groze=tii
unde s`nt, s-a-nv`lvorat
]ntr-un nor ]ntunecat,
din c[su\e alb[strele,

21 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

! NICOLAI COSTENCO

doar din stuh =i din nuiele,

numai =perla, bubuind,
se a=ternea la p[m`nt.
Tata era dus cu-un p`lc
la p`rc[l[bie-n t`rg.
Mama cu Ileana cum
au sc[pat — m[ mir =i-acum!
Prins, cu al\i b[ie\i =i fete,
oameni =i femei, tot cete,
cu funiile lega\i,
ne-am pomenit m`na\i
cu harapnice. Convoi,
]n robie, vai de noi!
Mult amar =i suferin\i!
T[tarii erau cumpli\i!
Bocete amarnice,
rug[min\i — zadarnice!
R[ilor nu le p[sa,
nici la mas nu ne l[sau:
p[n’ =i noaptea ne m`nau,
tot de-a dreptul, nu pe =leau!

...Bugeacul ]n ierbi era

ca ]n palm[ otova,
roat[ c`t n-azv`rleai ochii.
Spurcaci r[s[reau =i drochii,
=erpi prin ierbi,
=op`rle verzi.
S[ tr[ie=ti, s[ te dezmierzi!
Noi, m`na\i ]n ceat[ str`ns[,
cu lacrimi pe fa\[ — p`nz[!
ELEGII P{G~NE ! !
Ne-mboldeau, r`njind, t[tarii.
Sus, ocol, ne dau buliharii.
Care om sl[bit pica,
cu suli\a-l suli\a,
ne-ngropat de r[m`nea,
corbilor la ]mp[r\eal[,
lupilor la ron\[ial[.
C`t \inea ]n lung =i-n lat,
tot cu oase sem[nat,
tot cu c[p[\`ni =i screle
prin mohor =i floricele
era =esul. Herghelii —
caii, slobozi, pe c`mpii
treceau vesel, tropotind,
culc`nd iarba la p[m`nt,
zdrobind iarb[ =i n[dejdi
]n inimi moldovene=ti!
Cum copiii-s de c`nd lumea, —
ca la un z[lud, de glume
=i de joac[ ]mi ardea!
+-au prins s[ m[ ia ]n =a
c[l[re\ii. Un m`rzac,
viindu-i chezu-mi pe plac,
m-a luat cu el, — la pr`nz,
d`ndu-mi c[rnic[ de m`nz
p`rp`lit[ ]n harag
=i turt[ de orz... S[ trag
cu arcul ]mi da la \[nchi!
Eu de mic eram mehenghi
cam la toate.
C[l[ream pe de=euate
! " NICOLAI COSTENCO

pe calul cel mai s[lbatic.

De m`rzacul cel sp`natic
m-am legat =i l-am urmat
toat[ via\a de b[iat.
}n Bugeac avea un sat
cu un fel de cet[\uie
cu ceardacuri =i cu turle
\uguiete, minarete,
=i un harem plin de fete
de v`nzare, cum \i-i marfa
ori vita.
Pleca la Cafa,
unde-o fi — Bahcisarai —
el zicea c-acolo-i trai!
Ori la t`rgul Accherman,
=i-aducea b[net aman!
M[ credea fie=tecare
mai t[tar dec`t t[tarii:
cel mai r[u dintre cei r[i,
la =oltic[rii ]nt[i,
fruntea frun\ii de-a juca
cu geridu la halcá!
+i mi-am prins un bidiviu
cu s`nge de argint viu,
care mergea la gebeá —
pe palm[ puteai \inea
paharul plin p`n’ la gur[,
nu pica o pic[tur[, —
mers a=a lin! Da iu\eal[,
nici nu \ineai socoteal[,
putea ]ntrece u=or
ELEGII P{G~NE ! #
chiar r`ndunica ]n zbor!
...+i prindeau de-acu s[-mi deie
buchinbarii ]n tuleie,
c`nd, ]ntr-o bun[ zi, plean
din \inutul moldovan
au adus o copili\[
cu p[ru-mpletit ]n g`\e
l[sate pe s`n, pe spate
de s[-\i ie=i din s[n[tate!
M`rzacul „marfa“ sorta,
cum la cherem ]i venea:
care de v`nzare,
care de p[strare!...
M`rza fata-a c`nt[rit
din privire; hot[r]
s-o mai creasc[, c`t a trece
p`n-ce-a avea treisprezece:
v`rst[ la t[tari,
la care
fata este „fat[ mare“.
Trec ca apa luni =i zile.
Eu de dragostea copilei
m[ usuc, =i ca s[ uit
tot ]n c`mp petrec mai mult,
cai s[lbatici la-arc[nit,
s[-i deprind la c[l[rit...

}ntr-o sar[ la m`rzac

s`nt chemat. Temenea fac,
la cei mari cum li-i pe plac:
„Aib[-te-n paz[ Allah!“
! $ NICOLAI COSTENCO

Cafelu\[ cu caimac
am primit.
}n c[p[t`ie,
cu =ezutul pe c[lc`ie,
din vorb[ =i din cuv`nt
aflu eu c[, ]n cur`nd,
pa=a de la Accherman
ne pofte=te la „bairam“,
cu cei mai buni c[l[re\i,
cu \inta=ii din s[ge\i.
„Ei, carda=?“ ]mi zice
bl`nd
pe um[r m`na-mi pun`nd.
„La ]ntrecerea de cai
dac[ birui, voie ai
dintre roabe s[ alegi
care-\i place. M[-n\elegi?“

15. La Accherman
La ziua ce-a hot[r`t,
cel frumos =i cel ur`t
am pornit-o. To\i viteji,
tot pe spr`ncean[ ale=i
de m`rzac, mai c`\i eram.
Deh! Mergeam doar la bairam!
M`rza cu cei =ase cai,
numai s[-i vezi =i zici: Vai!
}i purta ]n pas prin iarb[
=i numai r`dea ]n barb[.
Iar noi, cei mai tinerei,
ELEGII P{G~NE ! %
dam fr`u slobod inimei —
\ineam caii ]ntr-o goan[,
tot ]n joc =i ]n h`rjoan[.

...Cerul p[rea un cafastru

cu p[s[rele, albastru.
La r[sp`ntie de c[i
sta cetatea cea dint[i —
Acchermanul. Piatra sur[
de a vremilor arsur[,
zidul gros se ]n[l\a
mohor`t ca temni\a,
turnuri cu zim\ii =tirbi\i,
ferestre — ca ochi miji\i,
=an\uri se c[scau sub zid,
por\i de lemn care le-nchid.
S[ durezi a=a cetate,
trud[ mare cere! Poate
Sfarm[-Piatr[ ca s-o fac[
=i sudori v[rs`nd, nu =aga!
Robi =i me=teri, mul\i =i mul\i,
]ncovoia\i =i descul\i,
parc[-i v[d pe schele car[
piatra, adus[ de car[,
zic — vreo patruzeci de mii,
v[ ]nchipui\i, copii?
cu boi mari, v`rto=i, se spune.
Boli=ti =i s[lb[t[ciune,
b[t[i, foame, silnicii... —
Rodul acelei urgii
Acchermanul!... Sub cetate
! & NICOLAI COSTENCO

Nistrul valurile-=i zbate

ca o argintie p`nz[,
lacrim[ de om nepl`ns[.
De-un chin, ce-a r[pus str[mo=ii,
pl`ng pe ape albatro=ii...
|ip[ pesc[ru=ii mici,
r`d t[rcate „curvulici“...
Caii las[ urm[-n pat
de n[mol, la ad[pat,
iar caicele turce=ti
priponite le prive=ti,
oglindite, leg[nate-n
umbra neagr[ de cetate.
Peste tot, unde nu dai,
ieniceri, spahii vedeai,
b[ie\i ce-i ]nconjura,
juc`nd ias`c =i tura.
Capanl[i cump[r[tori,
de cafele b[utori,
tol[ni\i stau pe covoare
=i puneau \ara la cale.
Mirosea ]ntreaga vale
a fel de fel de m`ncare...
Nici nu-mi vine a urma,
p`n’ nu zic — o capama
am m`ncat atunci la mas[ —
=i-acu ap[ gura-mi las[!...

...Bre, de-odat[ ]n cetate

tobele ]ncep a bate
=i a schel[l[i surle,
ELEGII P{G~NE ! '
de-au pornit c`inii s[ urle!
Veste da meterhaneaua
de-nceput. +i iat[-n =aua
de argint — pa=a Izmet
c[ venea ]ncet, ]ncet,
pe-un cal =arg cu coama alb[,
cu fr`u mai scump ca o salb[,
cu alai de beglerbei
mai mari =i mai mititei,
og`rji\i =i p`nteco=i;
mai pieri\i, mai ar[to=i...
}n halatu-i de m[tas[,
cu fes ro=u, m`ndrul pa=[,
=i cu alb[ sangulie,
ca puful de p[p[die,
cu surguciul ca o para
prins cu-o mare piatr[-rar[;
barba lung[, ]n fuior,
=i-o m`ng`ia-nceti=or.
Pe =es, l`ng[ baldahin
oaspe\ii cu gloata vin.
Primprejur de hipodrom
to=c[ sta om l`ng[ om.
}ntr-un loc se r`nduiesc
ar[pesc cu moldov’nesc,
t[t[resc cu c[z[cesc, —
cai cu r[suflet de foc,
cai sirepi, juc`nd ]n loc,
str`n=i ]n fr`u de c[l[re\i
dintre cei dibaci, iste\i,
buni de har\[, tari la joc —
ce-n Allah cred =i-n noroc!
!! NICOLAI COSTENCO

16. }ntrecere de cai

...+uier! +i-al meu bidiviu,
]n vine cu argint viu,
credincios, ca =i un c`ine,
scutur`nd din coam[, vine.
Doi seizi voinici de stat
duc un cal la ochi legat,
negru-corb, sub\ire-n boi,
un h[rm[s[ra= de soi,
scris ca de un iconar;
mi-i t`r[=te pe gr[jdari!
Un c`zlar atunci ]mi iese
cu m`necile sumese,
gros ]n ceaf[, lat ]n spat[,
p[rul — cu=m[ c`rceiat[,
cu nas borc[nos, turtit
pe obrazul lustruit.
Glasul cum i-a auzit,
calul s-a =i potolit.
Trage =arga,
pune =aua,
o =a mic[,
u=uric[.
Pielea calului sub\ire
era ca o ]mpletire
de vine =i vini=oare,
de la cap p`n’ la picioare;
te uitai — vedeai adic[
pielea ca o horbo\ic[.
Fudul, pa=a ]=i m`ng`ie
ELEGII P{G~NE !!
musta\a ca al[m`ia,
de ciubuc ce-i afumat[:
„Nu cal, comoar[ curat[!“
Vod[ Lupu, de la Ie=i,
de bairam i-a dat pe=che=.

+i de mul\[mire mare
numai cre=te din picioare,
de n-ar =edea-n c[p[t`ie
gr[m[dit ca o mom`ie!...
Dar =i al meu bidiviu,
cu s`nge de argint viu —
s[ nu mi-l ieie deochiul! —
trage spre c`zlar cu ochiul.
}n\elept cal! — =i-l ]nchide
cu-n\eles, de parc-ar r`de.
Eu ]i zic:
— Cara-Bugeac,
nu cumva ne cred un fleac?
Cal cu dou[ inimi, da...
nu v-am spus care cumva?...

...La semnalul cuvenit,

stol — cu to\ii am pornit!
Fr`iele scap[t[ —
duduie, treap[d[,
se-a=tern p[m`ntului
ca =i iarba c`mpului
la suflarea v`ntului.
Mu=c[ z[balele,
flutur[ poalele.
!! NICOLAI COSTENCO

Zboar[, alunec[,
zarea ]ntunec[.
Fluier[, hic[ie,
inima tic[ie.
Url[ mul\imile!
P`n’ =i-n[l\imile
lor, =i pa=álele
]=i lungesc =alele.

+i tretinul cel fierbinte

al c`zlarului-nainte
a \`=nit. }n sc[ri sta \ap[n;
]i v[d ceafa, ca de rap[n,
toat[-n pete. M[ ]ntind
pe c[lu\, v`nt nepoprind.
Bubuiri ]nn[bu=ite,
iure=, iure= de copite!
Cu harapnicul ]n m`n[,
turcul tretioru-=i m`n[,
eu pe-al meu ]l tot a\in,
=i nu-i dau voie deplin,
c[ v[d =i a=a, degrab[
]l am pe c`zlar ]n lab[.
}l ajung, scar[ la scar[,
sub noi =esul parc[ zboar[!
Pintenii c`zlaru-nfige
]ntr-al s[u p`n[ la s`nge
=i cu =fichiu-n mine: jap!
m[ h[le=te peste cap.
„Alelei! c`zlar p[g`n,
cu =arpele-ascuns ]n s`n!
ELEGII P{G~NE !!!
De e vorba pe a=a,
s[ te v[d cum ]i juca!“
M[ dau, ca la ]ndem`n[
s[-mi vie, =i-i smulg din m`na
cel harapnic, m[-nd`rjesc!
H[jm[lanul cel turcesc
s-a greb[no=it de-odat[,
c[tr[nit cum e tureatca,
se-a=tepta la lovitur[!
„S[-\i fie de-nv[\[tur[,
mi=elule, gogoman!
Dar te duc eu la aman!“
Zv`rl harapnicul ]n colb
=i ur`t la el m[ holb.
+i, c`nd ]l slobod din fr`u,
dragul meu de bidiviu,
din arc cum slobozi s[geata,
]mi \`=ne=te de odat[,
=i cel rap[n
r[m`ne de-o =chioap[,
r[m`ne de-un cot,
tretiorului
cu scara
]i trec de bot.
„}rrra!“
Aninat de coad[
o hab[ s[-mi =ad[,
=i mi-l las, apoi.
Curat copoi:
s-a str`ns,
s-a ]ntins —
!!" NICOLAI COSTENCO

c`zlaru s[-nghit[
colb de copit[.

Iar norodul?
Ca potopul,
ca cinci iazuri
din z[gazuri,
ca o mare-n zbuciumare
a zbucnit ]ntr-o strigare,
de m[ furnic[-n spinare
=i acuma! Fesuri zboar[,
straie zboar[,
parc[ o zmeoaic[ zbiar[!
Din pistoale trag ]n poar[.
To\i r[cnesc, =i-n glogozal[,
unii sar, to\i mi se scoal[...
La \[nchi numai am ajuns,
la pas murgu\ul mi-am pus,
care-o dat[-a r[suflat
=i din nou hai la jucat,
parc[ nici n-a alergat...
M[car s[ fi asudat!

S[ nu crede\i ca m[ laud
=i vreo fal[ goala caut.
Iaca-a=a, s[ n-ajung ceasul
cel bun, de nu le-am =ters nasul!
Nebunie, bre, ce-a fost!
C[ nu-i mai d[deam de rost:
=i m[t[suri, =i odoare
]mi aruncau la picioare!
ELEGII P{G~NE !!#
De atuncea mi-a r[mas
ast[ sabie de Damasc,
la t[i= parca-i v[paie:
firul ]n patru ]l taie!
M-a chemat pa=a la el
cu m`rzacul — ne-a dat miel
din frigare de argint
=i stafide din p[m`nt,
aduse de peste mare,
cu orez fierte-n unsoare.
M`rza-mi zice la ureche:
„Ast[zi n-ai avut p[reche!“
„Da vorba de-acas[?“ -ntreb,
„Sf`nt[-i!“
Alte-ntreceri se ]ncep:
de \inta=i, de suli\a=i,
de-a halca ]ntre frunta=i.
M`rza =i m`rzacii mei
m-au ]nconjurat — curmei,
mul\[mindu-m[ pe r`nd,
r`z`nd =i bodog[nind.
Plini de-odoare =i m[tas[ —
ne-am ]ntors, voio=i, acas[.

17. La m`rzac ]n iatac

— ...Beam cu m`rza ]n iatac
cafelu\[ cu caimac.
Zice: „Iat[, bre, a=a,
ce \i-am f[g[duit, ia!“
+i prind una c`te una
s[ r[sar[, cum e luna,
!!$ NICOLAI COSTENCO

fete m`ndre, ochi frumo=i!

Pa=ii lunecau sfio=i
]n papuci cu v`rfu-ntors.
M[ mir din ce s-or fi tors
=i \esut straiele lor,
erau ca un fum u=or!
V[lurile ghiulghiulii —
curat umbre str[vezii;
br`ni=oare de beteal[,
cu canaful de podeal[
ajungeau... Eu m[ g`ndeam
la biet omul p[m`ntean,
la femeiasca podoab[
sortit[ s-ajung[ roab[
unui ghiuj de m`rz[ slut,
ca lucru de a=ternut!
+i odat[ simt ]n mine
cutreier focos ]n vine.
A intrat nici cea frumoas[,
nici cea m`ndr[, nici aleas[,
nici cea lun[ dintre stele, —
dorul visurilor mele!
Zic: „Dac[-i pe ]n\eles,
asta-mi place. Am ales!“

M[ ridic, la d`nsa vin.

Ea m[ prive=te senin.
Iau din m`na ei gevreaua,
pe umeri ]i zv`rl mantaua.
(Cu b[taia =i cu postul
deprinsese roaba rostul
ELEGII P{G~NE !!%
vie\ii care-o a=tepta!
}nv[\at[-a se purta
]n cei trei ani de-nchisoare
la t[tari, crescuse floare
ve=ted[, de-acum supus[,
cu sur`sul stins pe buze).
Slobod[ o las ]n cas[,
=i afar[ ca s[ ias[,
gospodin[. Nu cutez
s[ mi-o apropii. S[ vezi,
serile sta la fereastr[
=i de inim[ albastr[
f[r[ preget, tot c`nta...
„Eu \i-s drag?“
„S`nt roaba ta!“
„Nu vreau s[ te =tiu de roab[!
Tu demult mi-e=ti drag[!“
Slab[
raz[ de lumin[ trece
pe obrazu-i smead =i rece.
Prins ]n mreaja somnului,
las ]n plata domnului
fata. +i c`nd m[ trezesc,
la fereastr[ o z[resc,
ca o umbr[. Secera
lunii era-n trecere.
Cerul v`n[t ca sineala.
Broa=tele cu-or[c[iala
]mpleau lumea de sub stele,
parc[ se sf[deau cu ele.
De sub grind[ chiriacul

22 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!!& NICOLAI COSTENCO

hai =i el s[ \ie hangul

cu c`ntarea-i. Eu ascult
vers neauzit demult,
vers duios... moldovenesc.
Repede ne-am ]n\eles
am`ndoi, c[ci p[rinteasc[
vorb[-i dat[ s[ tr[iasc[
]n copii p`n[ la moarte,
fie =i-n str[in[tate!
Nu vroia s[-mi spun[ cine-i
=i de unde-i... M[r[cine
cu boboci s[ dea ]n floare, —
ginga=[ =i-n\ep[toare!
Eu oftam, st`nd ca pe spini...
Ascultam al ei suspin:
„A=a-s, doamne,-ntre str[ini,
ca ml[di\a-ntre ciulini:
sufl[ v`ntul =i-o cl[te=te,
de to\i ghimpii mi-o r[ne=te.
Dorule, arz[-te-ar para,
mi-ai f[cut fa\a ca ceara
=i ca iasca inimioara...“
O ascult zic`nd din gur[
=i somnul parc[ m[ fur[,
dar s`nt treaz
=i-un dor de \ar[
=i p[rin\i m[ ]nfioar[...
+i fata cu c`ntecul
inima mi-o spintec[
=i-n piu[ mi-o macin[
cu dorul de ba=tin[.
ELEGII P{G~NE !!'
Lacrimi m[ r[zbesc fierbin\i
dup[ vatr[ =i p[rin\i...
„...Izvora= cu ap[ rece
pe la poarta maicii trece.
Maica merge s[ se spele,
d[ de lacrimile mele;
s[ se spele pe-ochi=ori —
d[, s[rmana, de-al meu dor;
s[ se spele pe obraz —
biata, d[ de-al meu necaz!“

„...Eu la cai ]n =es m-am dus,

dup[ r`nduial[; nu-s
poate-o s[pt[m`n[, dou[.“
M[ ]ntorc pe lun[ plin[
s[-mi v[d floarea din gr[din[.
Dar pe fat[ n-o g[sesc.
Unde-o fi? +i m[ opresc
la o b[nuial[ — roaba
a fugit!... Ar fi degeaba
]ncercarea, c[ t[tarii,
privegheaz[ locul tare.
Asta-ar fi o nebunie!
Doar i-am spus! Unde s[ fie?
Ca un =arpe pe j[ratic
m[ fr[m`nt. +i-un g`nd s[lbatic
de m`nie =i de ur[
mi-a cuprins toat[ f[ptura.
Nu cumva cu moldovenii
robi s-o fi-nh[itat? Prin gene
trece chipul ei ca-n cea\[ —
!" NICOLAI COSTENCO

la un rob b[rbos ]n bra\e...

Parc[-un =arpe m-a mu=cat,
=ed ]n pat cutremurat...
+i de-odat[-aud drept u=[
cum opre=te-un cal. |[pu=[
parc[ m-a str[puns de foc.
Sar — =i-n prag o v[d, m[ rog,
gata ]n genunchi, supus[,
de-un m`rzac, pe sus adus[.
„Mi-e=ti prieten! |ine-\i roaba!
Truda nu-mi va fi degeaba?“
„Galbeni?“ Pe necredincioas[
de g`\e-o t`r`i ]n cas[.
Din „c[\ea“ =i „t`r`tur[“
n-o scoteam. T[cea din gur[.
Trag jungherul — ]nc[-o clip[,
=i-o z[tream. Se-ntoarse-n prip[,
ca zv`rluga, =i de g`t
m-a cuprins s[lbatic, c`t
s[ m[-nn[bu=e. Pe gur[
am sim\it ca o arsur[
ce-mi t[ie r[sufletul,
]mi sorbea tot sufletul.
Nu aveam de ce m[ teme,
]nnebunisem pe semne!
Straiele i-am sf`=iat...
. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . .

Adormit[ ea p[rea,
=i z`mbea. De piaza rea
ELEGII P{G~NE !"
a m`niei doar sc[pase.
„Frumuse\ea mea, mireas[!
So\ioar[! Huluba=!“
C`nd m[ uit... pe umera= —
semnul cel din na=tere...
Surioara?... Má=ter[,
=i-a b[tut joc de noi soarta!
Ea deschide ochii, poart[
lic[rul lor ]nfr[\it
]nspre mine... de cu\it
s[ fi fost str[puns, n[praznic,
mai u=or mi-ar fi fost paznic,
dec`t fusei blestemat
s[ mai trag =i-acest p[cat.
„|i-a trecut m`nia?“ — „Scoal[!“
Singur m[ r[p[d afar[
=i m[ bat cu pumnii-n cap.
Ce s[ fac? Cum s[ m[ scap
de vedenie, de fapt[!...
(+i acum o bub[ coapt[
parc[ am, gata s[ rup[,
s[ m[-nveninez. Astup[
vremea r`pele durerii?)
C[ut`nd ale uit[rii
clipe, — patruzeci de zile
am b[tut c`mpiile;
parc[ era un f[cut —
sora nu puteam s-o uit,
de-mi venea ochii s[-mi smulg
=i s[-i zv`rl la c`ini! M[ culc,
=i vedenia grozav[
!" NICOLAI COSTENCO

]mi r[sare. Bre, bolnav[,

inima ]mi clocotea!
C`nd pica c`te o stea,
m[-ntrebam, de ce nu este
steaua mea? V`nturi buiestre
m[ b[teau — s[ m[ aprind,
sim\eam carnea sf`r`ind!...
M-au g[sit cu gura ars[,
slab ca al[m`ia stoars[,
cum ]i iasca sfarogit[,
=i cu mintea r[t[cit[.
C`nd mi-am mai venit ]n fire,
am sim\it o pustiire
=i-o am[r[ciune-n mine,
parc[-aveam pelin ]n vine.
Vina pentru boal[-au dat-o
pe nenorocita fat[,
=i-au t`r`t-o la bazar
de v`nzare. }n zadar,
m-am zb[tut =i-am c[utat,
de urm[ nu i-am mai dat...
M-am ]ntors, =i ]ntr-o noapte
m[ v`r printre robi. }n =oapte
]=i gr[iesc. +i ce ]ndrug[?
Mergea vorba, cum... s[ fug[!
Popa Tunsu bomb[nea
c-are-ascuns[-o ...=u=anea.
Iar Pribeagu, coate-rupte,
]ndemna pe to\i s[ lupte:
„Mama-\ar[ ne a=teapt[!
+i la cump[n[ nedreapt[
ELEGII P{G~NE !"!
F[t-Frumos nici c`nd n-a fost
ca s[ nu-i deie de rost!
Inima de moldovan
s[ se fac[ buzdugan
=i p[g`na spurc[ciune
s-o fac[ praf =i f[r`me!“
C`nd mergea divanu-n plin
m[ ar[t, ca din senin!
C`nd privesc ce c[t[tur[
plin[ de dispre\ =i ur[
m-a str[puns, -napoi am dat,
c`t m[ \in eu de b[rbat!
„Fra\ilor!“ le zic, =i cad
la picioare. „Vinovat!“
+i le spun =i ce, =i cum,
despre toate. Ca acum
le v[d fe\ele de piatr[,
ochii — ca t[ciunii-n vatr[.

Popa Tunsu =i Pribeagu

de grumaz (lua-i-ar dracu!)
m-o-n=f[cat =i m[ apas[
de-ajung \[r`na cu nasul:
„Jur[ pe Moldova, care
\i-a dat trup, \i-a dat suflare!
Pe jungher f[ jur[m`ntul,
c[ nu ai s[-\i calci cuv`ntul!“
„Jur!“ r[spund.
Iar Tunsu zice:
„De t[tari te lepezi, ve=nic
foc s[-i ard[, ’tu-i ]n sfe=nic!
!"" NICOLAI COSTENCO

+i-n pomelnic! Jur[!“ „Jur!“

To\i stau roat[ ]mprejur.
M[ ridic. +-atunci Pribeagu
Crucea de la g`t dezleag[
=i mi-o d[. Buh! ]n genunchi
la picioare. Ca un junghi
m-a trecut =i-n g`t un nod
mi s-a pus, cuv`nt nu pot
s[ rostesc. M`na mi-a dat
Tunsu, eu o am pupat,
m`n[ ca un bolovan,
de p[rinte moldovan.
Lung privesc la chipul popii:
a=a mutr[ nu au robii!
„Cum de te-ai l[sat, sfin\ie,
dus de teaf[r ]n robie?“
„Glasul s`ngelui... Cu fiii
m-a legat puterea vie
a chem[rii, ca s[ v[d
=i ce-i bun, =i ce-i pr[p[d!“
Pribeagu se r[stigne=te
la p[m`nt, boscorode=te:
„To\i o ap[ =i-un p[m`nt!
Colb — c`nd ]i v`rtej de v`nt;
brazd[ de rod n[sc[toare,
bucurie de la soare.
Un amar =i-o p[timire,
o slobod[ =i-o unire!“
}nt`mplarea, ori norocul,
nu =tiu ce s[ cred, dar focul
s-a st`rnit c`nd v`rcolacii
ELEGII P{G~NE !"#
luna o m`ncau: cazacii
=i cu moldovenii iure=
dau prin t[t[rime. Zgur[
=i cenu=[ unde calc[!
Spaima neagr[ cu o falc[
]n p[m`nt =i alta-n cer,
=i turbat[ ca un vier
vetre t[t[r[=ti r`ma,
iarba-n s`nge n[cl[ia...
...Ne-am ]ntors acas[-n sate,
dar ce v[d — nu-mi place, frate!
}n Moldova nu-i dreptate!
S[rmanul om s[rac
nim[nui nu-i este drag;
ca lindina =i p[duchii
]l sug boierii! Ca lupchii
]l rup veneticii! Alta,
ca s[ scap de lepre balta,
nu-i... V[d singura sc[pare —
Codrul. Iat[ fiecare
c`\i ne vezi — nu suntem totul:
]mprejur
ne st[ norodul!
S[ rabzi r[ul — ar fi culmea! —
c`nd dreptate toat[ lumea
de la mic la mare-o cere!
Iat[ unde ni-i puterea.
Am tr`ntit cu=ma-n p[m`nt,
=i-am zis: „Ori s`nt, ori nu s`nt!“
De c`nd codru-am apucat,
doarme du=manu-nc[l\at!
!"$ NICOLAI COSTENCO

M[i s[rdare, s[rd[ra=,

nu ]mbla cu potera=i,
pe haiduci nu fi z[ca=:
cu cei bie\i ne ]mp[r\im,
cu b[tu\ii ne-nfr[\im,
da boga\ii =i p[g`nii
road[-i-ar ]n r`p[ c`inii,
cum au ros amar de \ar[,
f[c`nd via\a de ocar[!
Va veni =i ziua ceea
c[ Soroca =i Orheiul,
=i L[pu=na, ca un vifor
s-or scula! Cu to\ii fi-vor
spad[ dreapt[, sf`nt[ facl[ —
nici morm`nt n-a fi, nici racl[
pentru obijduitori!
Focul cel pustiitor
aib[ parte doar de d`n=ii,
]ndr[gi-i-ar ciorile
=i sp`nzur[torile!“

M i h a l c e a:
— V[d, a voastr[ voinicie
nu-i de o vorb[ s[ fie
=i nimica s[ r[m`ie!
Am pornit =i eu la drum
s[ mai v[d =i ce, =i cum,
s[ nu fiu proptea de garduri.
Ochii — s`nt cei mai buni martori!
Omul — bunele pove\e
poate numai s[ le-nve\e
ELEGII P{G~NE !"%
de la oamenii p[\i\i,
]n\elep\i, chiar r[zle\i\i
pe p[m`ntul |[rii scumpe.
V[ socot, fra\ilor, cum pre
fra\i mai mari. +i la credin\[
=i a voastr[ suferin\[
m[ ]nchin p`n-la p[m`nt!
Crud =i nep[\it doar s`nt.
Ce-ar vrea inima s[ spuie?
Am un dr[gulean de fluier...

18. B[tuta
— Zici din fluier? M[i, noroc!
Dup[-at`t taifas — un joc
n-ar strica! — sare Ion.
„Frunzuli\[ afion,
ian zi, \ic[, o b[tut[
de haiduc, nu de st[tut[
fat[ mare la p[rin\i,
ca paing[nul la sfin\i...

Iu-hu-hu! Iuhu m[ cheam[!

Iepura=u-i bun de zeam[,
iepuroaica de friptur[,
m`ndra de pupat ]n gur[!

Frunz[ verde de chiperi,

s[ dea benga ]n boieri,
s[ dea popii de belea,
s[ m[-mpac cu m`ndra mea.
!"& NICOLAI COSTENCO

Iac’ a=a — pe loc, pe loc!

Zi-i b[tuta cu noroc.
Ce =ede\i, m[i, f[r[ joc,
ca butucii l`ng[ foc?

M[iculi\[, maic[ drag[,

de ce lumea mi-este drag[?
De vr[jma= s-o izb[vesc,
cu puica s[ m[ iubesc“...

***

—...Mul\umesc de c`ntec, frate,

mi-i ud[ c[ma=a-n spate.
O doin[ de mi-i c`nta
la focul ei m-oi usca.

La porunca lui P[un

voiniceii mi se pun
doi la trunchi, doi din bordei
aduc colaci rotunjei;
pe-un prosop m[n[stiresc
un porcan de h[lci cl[desc;
din afum[toare scot
ni=te lostri\i la h`rzob.
R`de gura?
Dau de-a dura
un polobocel =i-ncep
cu pricepere-ai da cep:
s`ngele domnului, bre!
ELEGII P{G~NE !"'
de ce-l bei, de ce-ai mai be!
„Am jurat c[ n-oi mai be,
dar eu nu m[ pot \ine!“
Curcub[ta ]mple tata,
curcub[t[ c`t g[leata,
=i c`t ai tr[sni din pu=c[,
P[un o =i d[ de du=c[!
Dar =i Mihalcea, dr[gu\[,
nu r[m`ne de c[ru\[!
Curcub[ta face roat[,
da\i-o-ncoa, pupa-o-ar tata!
Rup v`rtos din cele h[lci,
de pocne=te pe la f[lci!
Pun colacul tot ]n gur[!
De-i vorba pe b[utur[,
balercu\a, c`t ai spus
Vivat! st[ cu fundu-n sus.
Da noroc c[-n bordeie=
mai este un fedele=!...

19. Popa Tunsu

Parc-un cuc a cucuit,
o broasc[-a or[c[it...
+i, hai-hai, =i hopa-hopa...
s-a ivit, c[lare, Popa.
— He-he-he! r`se P[un.
Lingura ]n br`u s[-\i pun?
Chiar de nu e=ti pop[ drept,
!# NICOLAI COSTENCO

blagoslove=te! A=tept!
— Domnul! popa b[suie=te,
=i, c`nd se desc[l[re=te,
iapa lui se cump[ne=te.
— Grea \i-i, p[rinte, sacaua,
i-ai f[cut screaua ca =aua!
— Nu v[ teme\i, m[i b[ie\i,
a=a str`mb[, cum vede\i,
e din soiul care Bulba
l-a crescut. I-e tare pulpa
=i afla\i c[ dumealui
era greu cum altul nu-i:
zece puduri =i-o oca,
=i o vadr[ la m[sea
]ntr-un suflet o punea!
— Ca =i „preasfin\ia“ ta!...
— Fiilor, c`t despre mine,
nu dau cinstea pe ru=ine!
— O =tiam noi dinainte:
la pl[cinte ]nainte,
la r[zboi — ]napoi!
— Da ce =oltic =i sp`natic
face umbr[ la j[ratic?
— Mihalcea lui H`ncu, cic[-i!
— Vin la mo=u, b[ie\ic[!
Hei, b[iete-cucuiete,
]mi vii neam din partea m[-tii!
Ai crescut, m[i, ai crescut!
Da eu te \ineam pui crud.
Cum trec anii! Cum trec anii!
ELEGII P{G~NE !#
+i se petrec m[ghiranii!
Iaca, m[i, rob la catarg[
c`t am fost pe Marea Neagr[!...
M[i, m[i, m[i! Ia \`nc de lup!
Vin, nepoate, s[ te pup!
Ei ]n bra\e se apuc[,
se s[rut[, se hurduc[,
=i Mihalcea ]n\elege —
de ce-l str`nge Popa-n lege,
=i nu-n =ag[! Dar =i H`ncu
tare-i, st[ ]nfipt ca st`nca!
Dar =i Tunsu-i un medean,
cruce de voinic,
codrean.
— Ei, halal, nepoate! Brava!
Coliva nu \i-a m`nca-o,
cum v[d, nimenea-nainte
de-a vrea domnul.
+ezi cuminte!

La m`ncat =i la b[ut
Popa c`nd s-a a=ternut,
ce-s S[til[, Fl[m`nzil[?...
Puteai s[ le pl`ngi de mil[!
Ochi ca sfecla,
din\i ca grebla,
Popa era pop din pochi,
s[ nu-i fie de deochi,
nu-l vad[ vecinele,
=i m`nca-l-ar binele!
!# NICOLAI COSTENCO

M i h a l c e a:
— +i la turci =i la t[tari
ai fost rob?

P o p a:
— Se cheam[ — tare
vrei s[ =tii?
Apoi, feciorul
de la turci m-a scos.
Ogorul,
casele,
armele toate,
am avut =i nestemate
de la le=i — toate le-a dat
=i, vezi...
m-a r[scump[rat.
Dou[ veri, de cele mari,
n-au trecut, =i la t[tari
am picat,
dar fetele
mi-au sc[pat. Stau, bietele,
la un schit poslu=nice.
Da, tare-s n[stru=nice:
cic[ la domnul se roag[
„sf`nt“ din mine ca s[ scoat[!
De la t[tari, cum s[ spun,
am sc[pat cu-aist P[un...
Ista-cela... M[i Ioane,
dac[ nu vrei trei canoane,
ia mai cat[-n fundu’ gropii,
c[-i e sete iar[ Popii!
ELEGII P{G~NE !#!
20. Cu jalb[
De odat[, prin rari=ti, stra=nici,
un c`rd de \[rani ]s adu=i
de ceta=ii strajnici.
S`nt oameni? S`nt ur=i?
S`nt oameni! Ce du=man
i-a pref[cut ]n ce s`nt,
cu fe\e ca de p[m`nt
=i p[rul ie=it prin cu=me?
}n frunte — unul cu bouri
pe fa\[, d[ng[luit.
Ochii — la nouri,
urechile lips[, la n[ri zdrelit.

— Cine te-a ]nfrumuse\at a=a, omule?

se mir[ Ion, =ugub[\ul.
— Din mila lui Vod[, a domnului,
fl[c[ule! C[l[ii domne=ti
]=i fac slujba cu os`rdie.
Ce g`nde=ti!
+i tu de le-ai pica, frate-meu,
mi te-ar ]nsura cu Carpena.

— Bine-a\i venit, oameni buni!

Cu ce nevoi, bre, pe la noi?

A ie=it un mo=
cu ochii frumo=i,
cu p[rul — colilie,
cu voroav[ de solomonie:

23 Nicolai Costenco. Elegii p[g`ne

!#" NICOLAI COSTENCO

— Voinicilor, dragilor,
nu povara desagilor,
c[ nici nu-i avem, —
nu v`ntul =i ploile,
ne m`n[ nevoile!
A venit podgheazul domnesc...
M`ine —
ne ]mplinesc...
N-avem sc[pare!
Ne prad[ ziua-n amiaza mare.

— Care-i acela, nemernicul?

— Duca, grecoteiul,
vistiernicul.

— Duca? Hiclean =i hulpav!

Am auzit de d`nsul...
Are
cu sine putere mare?
— Putere?
Puterea-i... domneasc[.
Dar „mila“-i
arn[u\easc[!
Nu p[suie=te,
nu crede,
ca vultanul la pui
se repede,
smulge la femei
din urechi cerceii;
copili\elor — dalbelor,
la joc,
ELEGII P{G~NE !##
le rupe de la g`t salbele.
— Cum de r[bda\i? H`ncu strig[.
}n fa\a unui grecotei afurisit
s-o pune\i de m[lig[?
N-ave\i furci?
N-ave\i cu\it?
— He-hei, voinicule!
U=or de zis.
Tinere\ea pe mul\i i-a aprins!
Semnele pe fa\a lui Costache,
de unde-s?
Din roco=ire, frate!
La toate r[scrucile,
prin mahal[li, la Ie=i
se leag[n[-n v`nt nu numai un le=.
R[bdare moldoveneasc[!...
Dac[ ar putea
se vad[ ochiul inima mea:
|ara asta — ran[ vie,
plin[ de viermi. Volnicie!
La voi am venit!
R[tui\i-ne!
— }ntoarce\i-v[, =i fi\i pe pace.
N-om l[sa s[ fac[ ce-i place
g[inarului domnesc!
— M`ine
]i hram =i joc la noi .
— Bine!
A=tepta\i-ne ]n musafirie!
M`ine!
1947-1965
APRECIERI

...Pluralitatea acestei mistici total sentimentalist[ cap[t[ un corolar de se-

rafic[ distinc\ie, atunci c`nd ridic[ dragostea omeneasc[ la ]n[l\imea purit[\ii
divine. Asemenea extrem[ =i ultim[ treapt[ de ]n[l\are a unui sentiment ome-
nesc — drept cel mai puternic din toate — e normal[ ]n firea unui poet de o
atare concep\ie =i dovede=te din plin c[ N. F. Costenco e un mare cre=tin.
Asemeni lui Giacomo Leopardi, el nu vede alt[ analogie a dragostei,
dec`t doar fiorul divin. Metafore pot s[ existe c`te vrei, dar fondul psiho-
logic =i natural al dragostei, ]n desf[=urarea vertiginoasei ei ]nnoiri, nu se
poate pune pe alt[ treapt[, dec`t cu divinitatea. Este un panteism erotic,
care l[mure=te toate rezervele incertitudinii.
Sergiu Matei NICA, „Dumnezeu“ ]n lirica basarabean[. — }n „Via\a
Basarabiei“, nr. 11-12, 1939, p. 850.

Ceea ce ]nc`nt[ ]ndeosebi la Costenco este originalitatea expresiei =i a

g`ndului, dob`ndit[ prin mari eforturi stilistice =i printr-o ad`nc[
cunoa=tere a limbii, a crea\iei populare orale =i a ]ntregului sistem de ima-
gini =i chipuri ale acesteia. Fraza lui N. Costenco este ampl[, bogat[ ]n
detalii, p[str`ndu-=i ]n toate cazurile claritatea, iar, ]ntr-un sens mai larg,
mesajul. Poetul ader[ sincer la poezie, f[urind-o din momente tr[ite =i
dragoste de adev[r. Exist[ ]n poezia lui N. Costenco un av`nt, care nu e
strunit de retoric[ =i aranjat ca s[ sune ]n versuri, ci o stare sufleteasc[,
legat[ de ]ntreaga f[ptur[ a creatorului, care se realizeaz[ potrivit legilor
interioare ale firii.
Vasile COROBAN, Elogiu omului =i \[rii. [Rec. la volumul: Nicolai
Costenco „Euritmii“, Chi=in[u, Ed. „Literatura artistic[“, 1980]. —
}n „Moldova Socialist[“, nr. 205 din 3 septembrie 1980, p. 4.
ELEGII P{G~NE !#%
Versul lui Nicolai Costenco se men\ine statornic ]n hotarele cerin\elor
poeziei clasice, el este clar =i ]nc[rcat de sens. Pe poet ]l preocup[ ]n mod
intens soarta poeziei pe care o f[ure=te, durabilitatea ei ]n timp. Prin aceas-
ta se explic[ numeroasele reflec\ii despre sensul =i mesajul operei literare.
}n chip firesc, Costenco ]n\elege poezia ca un mijloc de a p[trunde ]n
esen\a lumii ]n care tr[im: „Nedefinit[ — poezia-n curgere/ Din focul
ve=nic ocolind balan\e/ E o permanent[, fin[ introducere/ }n labirintul
denumit substan\[“. Cu alte cuvinte, poezia este crea\ie, oglind[ a realit[\ii,
ecou al evenimentelor de actualitate, versul adev[rat trebuie s[ dep[=easc[
prezentul prin substan\a sa reflexiv[ =i afectiv[ =i s[ se ]nscrie ]n categoria
valorilor estetice durabile...
Vasile COROBAN, Autentice valori artistice. [Rec. la: Nicolai Costenco,
Scrieri (]n dou[ volume). Prefa\[ de V. Badiu =i A. Gavrilov, Chi=in[u,
Ed. „Literatura artistic[“, 1979]. — }n „Moldova socialist[“, nr. 262
din 13 noiembrie 1979, p. 4.

Un poet basarabean, crucificat pentru aspira\iile na\ionale =i ]ntors la

uneltele sale dup[ o lung[ perioad[ de exil concentra\ionar siberian este
Nicolai Costenco care, ]mpreun[ cu Pan Halippa, au fost animatorii vie\ii
literare ]n Basarabia anilor ’40. De=i a publicat versuri ocazionale cu carac-
ter superficial-publicistic, poezia sa a r[mas temperamental aceea=i.
E o poezie vulcanic[ ce g[se=te pentru lava interioar[ a tr[irii erup\ii
exterioare de pajuri de foc =i nori de cenu=[. Versurile vin n[valnice =i
fierbin\i, fumegoase sau vaporoase, cu pietrele care au dovedit s[ le des-
prind[ la ie=irea prin „craterul“ ]ngust al g`ndului, st[p`ne fiind imediati-
tatea, impetuozitatea, deschiderea. Se mizeaz[ pe contactul direct, ne-
mijlocit cu realul: sufletul este asemuit unui hlujdan ]ntomnat, chiparo=ii
„stau, ca ni=te din\i de grebl[“, balta „fumeg[ ca laptele la fiert“, iar infi-
nitul „]=i pl`nge sirenele de ghea\[“. Rapiditatea pictural[ a g`ndului e
semnul artei veritabile. La Costenco ea are un farmec aparte mai ales atunci
c`nd se contope=te cu un fond primar al sensibilit[\ii — amestec de sen-
timentalism =i violen\[ erotic[, de moliciune oriental[, cavalerism roman-
tic =i accente telurice, toate manifest`ndu-se ]ntr-un cadru tradi\ional mol-
dovenesc. Senzorialitatea =i triste\ea eseninian[ se altoiesc pe trunchi emi-
!#& NICOLAI COSTENCO

nescian, realiz`nd — doctrinar — imperativul „basarabenismului“ anun\at

]n anii ’40; culoare local[, fond sentimental p[g`n marcat de note mistice.
Poetul caut[ „ascunzi=urile s`ngelui“, muza lui fiind demonul rede=teptat
anume ]n astfel de ad`ncuri ancestrale. Mijloacele folclorice, cele galant-
madrigale=ti medievale =i cele energice, „telegrafiate“ realizeaz[ o sintez[
sui-generis. De=i a acceptat o ideologizare extrem[ ]n spiritul dogmatic al
realismului socialist, „crainicul de r[sp`ntii la marile prefaceri“ de p`n[ la
1940 a r[mas uimitor de consecvent =i ]n perioada ]nstr[in[rii de ba=tin[,
c`nd a fost aruncat, timp de 15 ani, ]n GULAG-ul sovietic. Demonismul
s[u este un mijloc de rezisten\[ =i supravie\uire, o form[ de perpetuare a
spiritului s[u basarabeano-rom`n.
Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia
a II-a rev[zut[ =i ad[ugat[, Chi=in[u, Ed. ARC, 1997, p. 172-173.

Ai =tiut a pune satul ]n chenarul ve=niciei, r[m`n`ndu-i prin c`ntare,

un fecior care-l ajut[. +tim c[ satu-\i d[ t[rie, iar[ codrul te sus\ine c`nd ]n
zarea-acestor zile versuri nou[ se adun[ pe coloanele h`rtiei care-o onorezi
cu rostul celor ce s-au ]nt`mplat, celor care se ]nt`mpl[, celor care vor veni.
Ai =tiut s[ vezi lumina — frunza =tie s[ te-nc`nte, ai =tiut s[ crezi
p[m`ntul — rodul plin te r[spl[te=te, ai =tiut s[ fii cu omul ochi ]n ochi =i
vorb[-n vorb[ — c[r\ile \i-au mers departe =i-au s[l[=luit acolo unde p`inile
fo=nesc, unde t`n[r e izvorul laptelui =i al c`nt[rii.
Anii sunt =i o povar[ pe care nu po\i ]n glum[ s-o arunci cumva din
spate. Tot ce arde se consum[, sarea t`mplele-\i ]nclea=t[, dar te ui\i ]n
ochii vremii m`ndru, t`n[r =i curat, demn s[-i ]nt`lne=ti torentul, zvelt,
precum un chiparos, mistuit ]n fl[c[ri nalte, de iubire...
Liviu DAMIAN, Zvelt precum un chiparos. (Lui Nicolai Costenco la 60
de ani). — }n cartea lui: }ng`nduratele por\i; Chi=in[u, Ed. „Cartea moldo-
veneasc[“, 1975, p. 99.

Poeziile =i poemele sale ]nvedereaz[ o patim[ rar[ pentru tot ce e via\[,

dreptate, demnitate. Ele sunt un rechizitoriu neiert[tor ]mpotriva mor\ii,
]n=el[ciunii, micimii de suflet. Sentimental[ ]n m[sura ]n care izvor[=te din
ELEGII P{G~NE !#'
emo\ie, tr[ire, pasiune, ra\ional[ uneori mai mult dec`t i-ar sta bine unui
poet cu temperament sudic =i educat ]n spiritul folclorului nostru, ]ns[ de
un ra\ionalism ce exprim[ angajarea omului =i artistului ]n dezbaterea pro-
blemelor complicate ale contemporaniet[\ii ]n necunten[ evolu\ie, poezia
sa este ]n adev[r o cas[ mare, ]mbietoare pentru ori=icare ]ndr[gostit de
cuv`ntul artistic moldovenesc.

***
Co\ofenele albastre, Femeia ]n Negru, Cleopatra, iar, par\ial, =i celelalte po-
eme costenciene sunt puncte de referin\[ ale ]ntregului peisaj poematic
moldovenesc. Ca =i ]n cele mai bune poezii, aici poetul cultiv[ ideea vitalit[\ii
robuste =i demne, antonim al l`ncezelii fizice =i spirituale, dezn[dejdii,
]mp[c[rii cu la=itatea, cu r[ul, cu tr[darea etc.
Ion CIOCANU, Cet[\ean al \[rii poeziei: — }n cartea: Nicolai Costenco.
Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu, Chi=in[u, Ed. „Hyperi-
on“, 1990, p. 5-6.

***
Poemul R[scoala (H`ncu)* este o oper[ epic[ desf[=urat[, are subiect,
intermedii (dialoguri ]ntre un om pribeag =i personajul principal), c`nturi
(biografii succinte, redate poetic, ale unor \[rani exploata\i, deveni\i haiduci).
Fiecare personaj se impune prin patriotism fierbinte =i prin utilizarea unui
limbaj cu puternice nuan\[ri de natur[ folcloric[. De exemplu, Pribeagul
exclam[: „Mare, o, mare, mare/ ]i minunea Moldovei mele!/ P`inea, sa-
rea/ mai dulci ]s ca mierea,/ +i-i mai dulce ca orice dulcea\[/ a sufletului t[u
frumusa\[!“ }n c`ntul I, intitulat La Sec[reni, autorul descrie ]n culori vii o
mas[ mare la H`ncu „cel b[tr`n“: „De trei zile =i trei nop\i/ ]mbl[tesc
colacii cop\i;/ curge vinul ro=, mistre\,/ =i din an =i de ant[r\;/ to\i mese-
nii mi-s b[rba\i/ prin r[zboaie ]ncerca\i,/ spr`ncena\i =i must[cio=i,/ mai
mul\i nal\i,/ mai mul\i sp[to=i...“ Portretele personajelor sunt succinte,
concrete, impresionante: „H`ncu-al nostru-i din codreni, moldovean din
moldoveni,/ cam f[los, dar primitor.../ la un ochi stricat; ]i chior...“.
Vorbirea acestuia c[tre fiul s[u Mihalcea are o puternic[ arom[ folcloric[:
“Mergi, fiule, s[n[tos,/ ca un trandafir frumos!/ Pe unde ai fi departe,/

* }n ultima edi\ie antum[ =i ]n volumul de fa\[ — Neamul. (Nota red.).

!$ NICOLAI COSTENCO

s-auzim de s[n[tate!/ Nu uita de ai t[i fra\i,/ ca de codrii v[lura\i,/ s[ nu

ui\i nici de surori,/ ca de c`mpul plin de flori...“.
Obiectul celei mai sincere =i mai mari simpatii a autorului este,
bine]n\eles, Mihalcea H`ncu. Portretul lui fizic este memorabil: „Ca Mi-
halcea de picior/ iute, =ti\i, nu-i alt fecior./ De te-a str`ns ]n pumn, m[
rog,/ po\i sc[pa numai olog!/ Pe-un ]mplinitor netot/ l-a zv`rlit cu cal cu
tot/ peste gard cu capu-n glod!“ Curajul, d`rzenia =i alte tr[s[turi morale
nobile se desprind din vorbirea protagonistului poemului: „ Oameni buni,/
scumpi p[rin\i, vecini =i neamuri,/ mul\umim de cinste, daruri!/ Dar nici
cal de c[l[rie,/ nici arme de Vene\ie/ la drum nu-mi trebuiesc mie./
Unde-a fi mai greu priporul,/ mai de n[dejde-i piciorul;/ +i dec`t sabie
grea,/ m[ bizui pe m`na mea!“
Impresioneaz[ foarte pl[cut rimele rare, ]mbinarea cuvintelor uzuale
cu arhaisme potrivite ]n context („+i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma.../ M`ndri
codri spre L[pu=na...“).
***
Portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu e deplin c`t timp nu
vorbim de ]nc[ dou[ poezii ale autorului. Prima e Limba moldoveneasc[, un
adev[rat imn limbii noastre str[mo=e=ti, bogat ]n defini\ii poetice, cutreierat
de un fior liric ad`nc, purt[tor al unui mesaj deosebit de important =i actual.
Dar e nevoie s[ explic[m titlul ei. Nicolai Costenco a scris „moldoveneasc[“,
la fel ca to\i confra\ii de breasl[ ]n epoca respectiv[, c`nd regimul totalitar
comunist nu ]ng[duia vreo discu\ie ]n privin\a denumirii autentice a limbii
noastre. Nicolai Costenco, redactor al revistei „Via\a Basarabiei“ de prin
1932, =tia, ca to\i ceilal\i scriitori din st`nga Prutului, c[ limba noastr[ e
rom`n[. Mai mult, anume pentru cur[\enia limbii rom`ne, pentru neac-
ceptarea limbii schimonosite din st`nga Nistrului a f[cut el 15 (cincisprezece!)
ani de exil ]n Extremul Orient. De aceea poezia ]n ]ntregime, inclusiv titlul ei,
urmeaz[ s[ fie ]n\eleas[ ca o od[ consacrat[ limbii noastre rom`ne.
Cea de-a doua poezie, f[r[ de care portretul de crea\ie al lui Nicolai
Costenco nu este deplin, se intituleaz[ Aici eu am s[-mi scutur spicul. Ea este
expresia des[v`r=it[ a dragostei poetului pentru meleagul natal, pentru
oamenii lui, pentru obiceiurile na\ionale. „De alt[ lume nu mi-i dor, scrie
r[spicat proasp[tul ]ntors din gulagul stalinist, nu v`ntur f[r[ rost nimi-
ELEGII P{G~NE !$
cul./ Fiind crescut pe-acest ogor,/ Aici eu am s[-mi scutur spicul“. Ur-
meaz[ trei strofe de glorificare inspirat[, metaforic[ =i memorabil[ a
p[m`ntului natal, =i reluarea strofei ini\iale, poezia exprim`nd ceea ce d[
sens =i valoare existen\ei personajului liric, ]n cazul de fa\[ coinciz`nd cu
autorul ]nsu=i: dragostea sincer[ =i ne\[rmurit[ a fiului-poet fa\[ de maica sa
— \ara unic[, unde „codrii verzi/ }=i clatin[ m[rea\a ap[,/ Din care norii cu
z[pezi,/ Ca ni=te boi pl[vani, se-adap[“.
Ion CIOCANU, Nicolai Costenco. — }n volumul lui: Literatura rom`n[
din Republica Moldova (scriitori inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt). Edi\ie
special[ a revistei „Limba Rom`n[“, 1997, nr. 5, p. 31-32.

Nicolai Costenco \ine de tagma poe\ilor adev[ra\i, veritabili, unul din

rarii indivizi dedica\i numai =i numai poeziei. Talentul s[u viguros l-a f[cut
s[ urce ]nc[ din tinere\e pe culmile spiritualit[\ii umane, ]n[l\`nd odat[ cu
el =i numele poporului care l-a n[scut.
Nelini=tit, curajos, frem[t`nd de poezie, asemeni ]nainta=ului s[u din
alt[ limb[, Serghei Esenin, poetul nostu, ]n tinere\e, purta sus =i ]n aten\ia
tuturor, pe acest plai blestemat de soart[, flamura poeziei, omul c[reia era
identificat cu unealta de munc[.
Cronicile vremii ]l numeau Steaua Basarabiei, fiindc[, ap[rut[ pe bolta
acestui meleag, steaua talentului s[u iradia lumin[ de univers necunoscut,
neao=, deschis ]ntru luminare de inimi =i suflete ]nsetate de marele frumos
al vie\ii pe p[m`nt.
Prin el, cu demnitate =i b[rb[\ie, vorbea poporul, iar el, poetul, =i-l
iubea, pun`ndu-=i tot harul ]n cuv`ntul neamului, ridic`ndu-l ]ntre civiliza\ii
pe locul s[u care ]l merita, ca un popor cu un suflet genial ce ]l avea =i ]l are.
Poetul Nicolai Costenco de p`n[ la 1940 activa cu d[ruire =i elan ti-
neresc ]n toate domeniile culturii, muncea aproape de unul singur la editarea
=i alc[tuirea revistei „Via\a Basarabiei“, desf[=ura o munc[ grea de culturali-
zare =i alfabetizare ]n mase, =terg`nd „slinul, mucegaiul“ de pe cronici, de
pe cuv`ntul matern, red`ndu-i str[lucirea sa de via\[ lung[.
Adev[ratul Nicolai Costenco, poetul t`n[r =i frumos ca un zeu, ]n
1941, pentru c[ =i-a ap[rat cu b[rb[\ie limba =i graiul, s-a pomenit cu c[lu=ul
]n gur[ =i cu m`inile ]n c[tu=e, m`nat fiind, ]mpreun[ cu al\i intelectuali
moldoveni, spre Enisei, la Norilsk, pentru 15 ani de murire, ca du=man al
!$ NICOLAI COSTENCO

poporului s[u pe care l-a iubit fierbinte =i l-a slujit cu versul, ap[r`ndu-i
demnitatea =i statornicia.
Cincisprezece ani de via\[, pe un p[m`nt de ghea\[, avea s[ c`nte cu gura
]nchis[, s[ supravie\uiasc[ torturilor iadului, ca, la ]ntoarcere, s[ aduc[ cu sine
o numeroas[ familie =i trista amintire a unei tinere\i mutilate, acolo l[s`n-
du-=i un copil ]ngropat ]n morm`ntul de ghea\[, l[s`ndu-=i sudoarea de
sclav ]mpietrit[ ]n zidurile ]n[l\ate pentru c[ldura celor r[ma=i de b[=tina=i pe
loc.
Gheorghe VOD{, }nvierea drept[\ii. — }n „Moldova“, 1988 nr. 12,
p. 7.

Poezia lui Nicolai Costenco se zbate ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre uman =i
inuman, ]ntre ]ntuneric =i lumin[, poetul manifest`nd o atitudine activ[, f[r[
compromis, combativ[. }ntre eroul liric =i societate, poezie =i univers, dispar
hotarele riguroase, se stabilesc contacte str`nse, interferen\e fructuoase.
Poetul e preocupat de problema sensului existen\ei, caut[ s[ discearn[
criteriile eternului. Bine cunoscutele formule filozofice „a exista ]nseamn[
a iubi“, „a exista ]nseamn[ a ac\iona“ sunt ]nlocuite de el prin formula
„Iubind — exist“. Verbul „a iubi“ ]n accep\ia poetului ]nseamn[ cugetare,
ac\iune, ideal, crea\ie...
Nicolae BILE|CHI, Cet[\ean al |[rii poeziei. [Rec. la cartea: Nicolai
Costenco, „Mugur, mugurel“, Chi=in[u, Ed. „Cartea moldoveneasc[“,
1967]. — }n „Zorile Bucovinei“, nr. 195 din 2 octombrie 1968, p. 3.
 CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ....................... 3
Tabel cronologic ........................... 5
Din volumul POEZII
(1937)
Prolog ..................................... 18
C`ntec ..................................... 20
Transplantare .......................... 21
C`ntec ...................................... 21
Sanctuar ................................... 22
Poem sentimental .................. 22
Ploaie ....................................... 29
Scrisoare .................................. 29
M`hnire de toamn[ ................ 30
Miez de noapte ...................... 31
Din ad`nc ............................... 32
Epilog ..................................... 33
Din volumul ORE
(1939)
Prolog ..................................... 35
Preistorie ................................. 36
T[rie ......................................... 37
Saninism ................................. 38
Potcovarul ............................... 39
Muguri negri ........................... 40
* * * Sunt mistuit de
nostalgii t[cute ....................... 41
Poem ]ntr-un vers .................. 41
Catrene .................................... 41
Impresii dintr-o c[l[torie ...... 42
Al doilea itinerar ..................... 43
* * * Adio! Timpul nostru
a trecut ..................................... 44
}=i pl`nge infinitul... ............... 45
Elegie ...................................... 45
Final ......................................... 46
Charmion ................................ 47
Poveste .................................... 47
Amurg ..................................... 48
Drum de toamn[ .................... 49
Z[pezi topite .......................... 50
C[l[uza .................................... 50
!$"
P[m`nt natal ........................... 51
La r[z[=ie ................................. 52
}n codru .................................. 53
}n sat la noi ............................. 54
Toamna ................................... 55
Mitologie basarabean[ ........... 56
Dansul unui duh .................... 57
Rapsodie basarabean[............ 59
ELEGII P{G~NE
(1936-1940)
I-a Elegie p[g`n[ .................... 63
A II-a Elegie p[g`n[ .............. 89
Cleopatra. A III-a Elegie
p[g`n[ ..................................... 92
Leb[da Neagr[ ...................... 103
Din volumul
POEZII ALESE
(1957)
Sonet ..................................... 115
Lucrul \[ranului ..................... 116
Sat moldovenesc .................. 117
}ndreptar ............................... 121
Sub cire=i ............................... 121
Departe de Moldova ............ 122
Pe Enisei ............................... 123
A=tept ................................... 124
* * * Huligan azi m-a
f[cut bunica........................... 125
NICOLAI COSTENCO
Arhiv[ ................................... 126
Poezia Moldovei .................. 127
Marea chihlimbarelor ........... 127
Mugur, mugurel .................... 128
T[indu-mi calea .................... 129
Aici eu am s[-mi scutur
spicul ..................................... 130
Din volumul POEZII NOI
(1960)
Poe\ilor tineri........................ 131
Moartea albinei ..................... 132
Scrisoarea mamei .................. 133
Ter\ine ................................... 135
Limba moldoveneasc[ ......... 137
Din volumul POEZII
(1961)
Rustic[ ................................... 140
Cetatea Sorocii ...................... 145
* * * Luna st[ la geam
=i-ascult[ ................................ 146
Liric[ ...................................... 147
C`t de frumoas[ ................... 148
Din volumul VERSURI
(1963)
Od[ vinului ........................... 149
Orfan de tat[ ......................... 151
Compozi\ie ........................... 154
Ora=ul doarme ...................... 155
ELEGII P{G~NE
Din volumul MUGUR,
MUGUREL
(1967)
Cet[\ean al \[rii poeziei ........ 156
Buciumele vorbei .................. 156
M-a= cufunda ........................ 158
Moldovencele mele .............. 158
Din volumul
POEZII +I POEME
(1969 )
A fi contemporan ................ 161
|ara mea de c`ntece ............. 162
Mama .................................... 162
}n p[h[relul inimii
s[-l por\i ................................ 163
Are tata o feti\[ ..................... 164
Pielea mea .............................. 165
Nici o pas[re ......................... 166
Sonet ..................................... 167
T[cerea rezervat[ mie ........... 168
* * * Am plecat ]n lumea
larg[ ....................................... 169
* * * }n p[m`ntul tundrei
]nghe\ate ............................... 170
Fr`nturi ................................. 171
}mi port ................................ 172
Drumuri neb[tute ................. 172
Floare de migdal ................... 173
!$#
Pastel ..................................... 174
}mi stai ]n g`nd .................... 174
Cantilen[ ............................... 176
}n ianuarie, la Yalta ............... 177
Omar Chaiam ....................... 178
Repro= ................................... 178
* * * Din becuri curge
g[lbenu=ul blond ................. 179
+erpoaica ............................... 180
Din volumul
T{RIE
(1972)
Cimitirul eroilor, Riga .......... 182
Simbolul ................................ 183
Orgoliu b[rb[tesc ................. 183
Dante .................................... 184
Petronius — arbitrul
elegan\ei ................................ 185
Sonet urban .......................... 185
Medita\ie la morm`ntul lui
Ianis Rainiss ......................... 186
}ngenunchez ]n miresme .... 187
Din desaga amintirii ............. 188
Sub clar de lun[ .................... 189
Uneea .................................... 190
La o cafea .............................. 191
La ora desp[r\irii .................. 191
!$$
Din volumul EURITMII
(1980)
Merii ]=i ning podoaba ........ 193
Vin r`ndunelele la cuib ........ 193
C[r\ile .................................... 194
D[ ]ndestulare sufletului ...... 194
La Sauca ................................. 195
Amfibolie .............................. 196
La moartea poetului
Leonard Tuchilatu ................ 196
Chiriecii be\i de vlaga... ........ 197
Otrav[ ................................... 198
Nu-\i c`nt drumul ................ 199
Nicoletta ............................... 200
Cine-a zis? ............................. 200
Vioar[ .................................... 201
Dup[ o \`r[ de c[ldur[ ......... 202
Lume, drag[ lume ................. 203
Stafiile versului ...................... 203
Alba mixtur[ a suferin\ei ..... 204
Euritmii ................................. 205
Floarea de vis ........................ 205
Prin nouri luna ..................... 206
Triste\e, singur[tate .............. 207
Din volumul
POEZII +I POEME
(1983)
Poetul .................................... 208
Eleva\ie ................................. 209
NICOLAI COSTENCO
Arta ........................................ 209
Bel=ugul cel de spice ............. 210
Cine mama sa =i-o uit[ .......... 211
}ndr[gostit de ochii t[i ........ 212
Vegheaz[ ............................... 212
Medita\ii la cap[tul nop\ii ... 213
Omul e fluviu ........................ 215
Frunza ]n chip de inim[ ...... 217
Au picat frunzele .................. 218
Insuportabila grelime ........... 218
Plopul toamna ...................... 219
P[r de aram[,
aur de-aram[ .......................... 219
Finalul lui Don Quijote ....... 220
Apel la omenie ..................... 221
P[s[ri c[l[toare ..................... 222
R[zbat la lumin[ ................... 223
M-a= re]ntoarce ..................... 223
RONDELURI
Rondelul dimine\ii ............... 225
Rondelul brazdei .................. 226
Rondelul a=tept[rii ............... 226
Rondelul iubitei .................... 227
Rondelul lupului ................... 227
Rondelul obidei ................... 228
Rondelul robului .................. 229
Rondelul r[scula\ilor ............ 229
Rondelul mistuitoarei
iubiri ...................................... 230
ELEGII P{G~NE
Rondel de mai ...................... 231
Rondelul gr[dinii ................. 231
Rondelul fierarilor ................ 232
Rondel de iarn[ .................... 232
Rondel despre dragoste ...... 233
Rondelul doinei ................... 234
!$%
POEME
Femeia ]n Negru ................... 235
Co\ofenele albastre .............. 241
NEAMUL (H`ncu) ............. 248
Aprecieri ................................. 356
 Nicolai Costenco
ELEGII P{G~NE
Poezii =i poeme

Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32

Coli tipar: 16,10 Coli editoriale: 17,17 Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator =i tehnoredactor: Cristina Rusu
Corector: Galina Budeanu
Redactor: Vasile Malane\chi
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i