Ioniţă Gabriela

Kosovo – mărul discordiei UE – NATO –Rusia

Democraţie înseamnă doi lupi şi un mielcare votează meniul pe care îl vor servi”

Benjamin Franklin“Balcanii în pragul unui nou război”, “Spiritele se încing din nou înKosovo”, “Rusia atenţionează UE asupra precedentului Kosovo” – sunt doar câteva titluri apărute în decursul ultimelor luni în mass-media europeană.Discursurile actorilor politici şi sociali implicaţi au cunoscut recent unreviriment important, semn că interesele, pasiunile, opiniile şi soluţiileavansate sunt departe de a-şi fi găsit un numitor comun. Iar în timp cerândurile de faţă se aşează în pagină, televiziunile de ştiri transmit că Rusia acerut reunirea de urgenţă a Consiliului de Securitate în problema Kosovo.De ce Kosovo, când statisticile arată că în prezent la nivel mondial suntaproape 20 de focare de conflict interetnic ? Pentru că reuneşte toţii factorii beligeni, de la intoleranţă religioasă şi etnică la profunde contradicţiiidentitare, astfel că ar putea fi considerat un arhetip al crizelor şi conflictelor interetnice post Război Rece. Poate şi pentru că nici un alt conflict n-a reuşitsă atragă atenţia majorităţii actorilor importanţi de pe scena internaţională,iar decizia finală privind soarta sa ar putea fi o soluţie bună sau un precedent periculos.

Ioniţă Gabriela

Scurta introducere

Destrămarea Iugoslaviei, în ultimul deceniu al secolului trecut cere oexaminarea foarte minuţioasă a viabilităţii unui anume model de organizarestatală a ansamblurilor multietnice. Deşi propaganda comunistă a pretinsdecenii în şir că federaţiile sub regimurile comuniste ar avea o superioritateevidentă faţă de regimurile federale capitaliste (ex. USA, Elveţia),experienţa ulterioară dispariţiei blocului comunist a demonstrat contrariul.Federaţia Iugoslavă constituită în 1945 s-a destramat la fel ca şi UniuneaSovietică (1922) şi Republica Federală Cehoslovacă (1968).Iugoslavia a existat în cadrul frontierelor stabilite în 1945 cu toaterepublicile fondatoare vreme de numai 46 de ani. Cauzele destrămăriiIugoslaviei se regăsesc şi în cazurile republicilor separatiste din arealulfostei URSS (Cecenia, Abkhazia, Oseţia de Nord şi de Sud, nagornoKarabah). Aceste cauze îşi au rădăcinile seculare într-un anume tip deexperienţă negativă a trecutului, legată de matrice identitară diferită,asimilarea forţată, discriminarea naţională şi religioasă, asuprirea colonială.Această experienţă negativă n-a fost uitată în pofida experienţei comune pozitive a războiului naţional de eliberare din 1941-45 şi a propagandeiasidue promovate de oficialităţi cu privire la „unitatea şi fraternitatea" dintrenaţiunile iugoslave. Nu poate fi ignorat faptul că prezenţa în Balcani a maimultor civilizaţii şi mari religii este la originea acestor diferende seculare.Trebuie să se ia în calcul că factorul destabilizator al moştenirii coloniale a jucat în Iugoslavia un rol mai puţin important decât în Uniunea Sovietică(dar mai important decât în Cehoslovacia).Ultima deşteptare naţională a albanezilor din 1981 şi represiuneasârbă care a urmat, au afectat dramatic relaţiile, deja încordate, între cele trei popoare slave din Iugoslavia. Iniţial între conducerile sârbă şi slovenă aintervenit un conflict politic în ceea ce priveşte revendicările sârbe înKosovo. Sârbii vroiau ca slovenii să sprijine în continuare, politic şi militar politica colonialistă sârbă, care dusese la violări masive şi grosolane aledrepturilor omului. Conducerea slovenă a refuzat datorită unor motive nunumai etice, ci şi politico-economice.

“Datorită discursurilor politice ale liderilor sloveni această poziţie a fost puternic susţinută de către opinia publică din Slovenia. Conducerea sârba, susţinută de mulţi sârbi (şi macedoneni) a răspuns printr-o campaniemass media de propagandă anti-slovenă, prin întreruperea legăturilor

Ioniţă Gabriela

comerciale, prin refuzul de a efectua anumite plăţi, prin confiscarea proprietăţilor slovene din Serbia, lezând astfel interesele slovene prinacţiunea autorităţilor federale etc.”

Originea şi desfăşurarea conflictului iugoslav post Război Rece

În 1989, Slobodan Milosevic anulează autonomia provinciei Kosovo,act care, odată aprobat de adunarea legislativă a Kosovo, dă naştere laviolenţe în rândul populaţiei majoritare. În iulie 1990, albanezii din Kosovodeclară independenţa provinciei, independenţă care este recunoscută anulurmător de Albania. 1991 este anul când începe războiul în Iugoslavia, iar în1992 Republica auto-proclamată Kosovo îl alege preşedinte pe IbrahimRugova.În februarie 1998 conflictul devine evident. După numeroase ciocniriîntre poliţie şi separatişti, soldate cu morţi şi răniţi în ambele tabere, unităţiale armatei sârbe atacă satul Prekaz, considerat ca fiind un adăpost alArmatei de Eliberare a Kosovo. În martie 1998 apare prima rezoluţie aConsiliului de Securitate care impune Iugoslaviei un embargo asupraarmelor ca o consecinţă directă faţă de evenimentele din Kosovo. Tot în ‘98se hotărăşte şi implicarea forţelor NATO în restabilirea păcii iar în urma unuiacord de încetare a focului părţile admit ca 2000 de observatori OSCE să fietrimişi în regiune pentru a supraveghea aplicarea acestuia.Intelectuali sârbi şi cetăţenii sârbi din Kosovo au fost la originea puternicului val de naţionalism sârb — alimentat de un orgoliu naţionalexacerbat. Acesta a fost exploatat de către Slobodan Miloşevici, aflat încăutarea întăririi puterii personale. Prin aceasta Miloşevic şi adepţii săi audezvoltat o platformă politică ce poate fi considerată ca fiind naţionalistă.Sentimentelor naţionale ale sârbilor li s-au contrapus eforturile pentruemanciparea naţională albaneză şi puternicele presiuni pentru inevitabiladecolonizare au fost catalizatorul care a avut o contribuţie însemnată la prăbuşirea Iugoslaviei.În 2005, după raportul pozitiv referitor la bazele unui guverndemocratic al Naţiunilor Unite, au început discuţiile despre un posibil viitor statut la provinciei Kosovo. În februarie 2007, trimisul Naţiunilor Unite,Martti Ahtisaari, a prezentat un plan de măsuri pentru independenţa provinciei Kosovo, un plan primit foarte bine de albanezii kosovari şirespins de Serbia. Se formează Troica SUA – Rusia – UE pentru găsirea uneisoluţii, dar ale cărei demersuri eşuează la finele anului 2007. Se

Tom Gallagher - Balcanii în umbra noului mileniu. În umbra războiului şi a păcii, Editura Humanitas,20053