revista echinox 1-4/2008

2 e c h i n o x

cuprins

să ne-asigurăm că nu am scăpat nimic; în ne, plimbareaia sfârşit şi ne aăm din nou afară, căutând cu disperareo gură de aer. Iar senzaţia care în mare parte ne rămâne eaceea pe care o avem când în locul ciocolatei mult râvnitene trezim ţinând în mână numai ambalajul.Altfel spus, căsuţa de turtă dulce s-a redus de aceastădată la dimensiunile unei mostre. A selectat, iar selecţianu a fost chiar cea mai izbutită. A avut omisiuni, iar or-ganizarea evenimentelor a fost mai degrabă lăsată în voiahazardului. Părţi pozitive? – au fost, desigur, dar au ţinutmai mult de ecare stand individual şi, inclusiv aici, lascară redusă.

Diana Mărculescu

Cele două ediţii ale târgului de carte Gaudeamus la caream avut ocazia să merg au stat sub semnul intenţiilor bune care suferă din pricina dezorganizării. Locul centraldin Cluj-Napoca le oferea vizibilitatea necesară, dar ar  meritat mai multă publicitate, pentru că şi anul acesta,ca şi anul trecut, am aat de perioada desfăşurării pur întâmplător, de la o cunoştinţă care aase de la altcineva,ca şi cum ar  fost vorba de un eveniment underground.Cu excepţia celor implicaţi într-un fel sau altul, prin or-ganizare sau lansare de carte, promovarea lipseşte cudesăvârşire. Dacă într-un mod fericit treci pe lângă cor-turile cu standuri de carte în zilele respective şi nu eştiatât de grăbit încât să nu te poţi opri, s-ar putea să ai osurpriză. Un alt dezavantaj este modul “fragil” de expu-nere, care nu rezistă unei ploi mai puternice sau vântuluifără pericolul prăbuşirii cărţilor de pe rafturi. E de mirareşi cum unele edituri mici sau abia apărute reuşesc să-şioragnizeze standuri atractive care impresionează pub-licul, iar altele importante nici măcar nu sunt prezente latârg. În ciuda celor semnalate, am vazut în ambele rân-duri destui vizitatori şi cred că interesul manifestat de ceicare nu consideră cărţile drept ceva “demodat” ar trebuisă motiveze organizatorii acestor evenimente.

Mirela Dimitriu

Fost-am şi la Gaudeamus şi n-am văzut prea mare lucru.Poliromiştii n-au venit. Multe lansări, şi bune în schimb.O droaie de edituri fantomă, răsărite ca melcii după. Şiun vânt năprasnic în ziua de vineri, cât pe ce să doboareexemplarele din

Băutorii de absint

, postate în direcţiacea mai expusă rafalelor. Mai ştiu că m-am încumetat să-mi cumpăr întreaga serie Cioran de la Humanitas – camciudat răspuns îndemnului Să ne bucurăm aşadar, nu?Dar, lăsând subtilităţile deoparte, chiar mi-a plăcut să mă plimb şi să-mi hlizesc ochii prin cortul cu pricina. Dacăreducerile ar  fost cu adevărat reduse, poate m-aş  bu-curat şi mai vârtos; pentru că, între noi e vorba, decât să

3e c h i n o x

editorial

A fost mişto. Ani de zile am aşteptat să pice un târg de cartede ziua mea. Partea bună e că de obicei ziua de naştereera peştişorul auriu cu trei dorinţe (sau zece dorinţe deanticariat), iar Gaudeamus a dublat numărul volumelor festive pe care mi le-am permis (reduceri serioase aufost, dar a trebuit să le caut bine). După cumpărarea a treicărţi de la Paralela 45, mi s-a oferit o carte de vizită şi mis-au propus discount-uri preferenţiale. Nu ştiu dacă astareectă o politică mimetic-vestică sau disperarea cauzatăde tirajele în picaj, dar până la urmă e în folosul citito-rilor. Oferta mi s-a părut aproape ok, deşi m-a iritat faptulcă nici măcar la ocazii de genul acesta nu dau de cărţi dela Vinea. Lansări n-am prins.

Bogdan Odăgescu

to market, to market

luna trecută, un cort alb cu podele instabile servea drept playground al târgului de carte din Cluj. cu mic, cu mare,cititori şi potenţiali cititori intrau, judecau, apoi se pier-deau în mulţime. cumva încurajator, cumva dezolant, peisajul ăsta m-a făcut să mă gândesc la toate târgurile decarte, la vagul lor aspect agrar şi mercantil. toate librăriile& editurile mainstream, precum şi acelea despre care nuştii unde se aă, ies din spaţiile lor consacrate sau dingăoacele lor pitoreşti pe care, acum că ştii că există, nute poţi abţine să nu le priveşti cu o doză de suspiciunemixată cu ciudă şi, timide sau impetuoase, te ispitesc cusuperoferte. istoria artei a lui gombrich la 100 de ron,romane la un euro, chestii de genul ăsta. totuşi, nu ţinminte vreun târg de carte care să mă  îndemnat la undezmăţ cheltuitor provocator de găuri în stratul de ozonal economiilor mele lunare. poate plăcerea generalizată aculturii de vernisaj pe care-o presimţi în toată manifesta-rea, poate un soi de snobism care te distanţează de intelec-tualii de weekend care-şi cumpără ediţii de lux ale unor volume disponibile şi prin anticariate, poate lehamitea delansările intercalate şi suprapuse, de concurenţa neloialăla care te obligă un spaţiu mic, înghesuit şi cu o marjăde nesiguranţă sporită de condiţiile meteo, poate că toateastea traduse prin tipica proastă organizare autohtonădetermină o dramatică scădere în barometrele cu elan.intri bookshopper înrăit, ieşi bookshopper frustrat.

Olga Ştefan

Nu merg la târgurile de carte ca să-mi cumpăr cărţi, ospun drept. Şi asta pentru că nu mă pot târgui niciodatăasupra preţurilor lor. Nu merg nici pentru lansările decarte la care trebuie să stai lipit de pereţii standurilor, ast-fel încât să nu blochezi culoarul, pentru premiile MissLectura sau ale extragerii nale a Tombolei. Merg ca sămă au în treaba vizitatorilor, şi anume aceea de a vi-zita. Dar cum planul de acasa nu este identic întotdeaunacu cel din târg, de cele mai multe ori, reuşesc, în celecâteva minute bune de vizitat, să particip la o lansare şisă cumpăr şi cărţi (fără premii însă).

Cristina Miloş

Fie că te atrag prin varietate sau prin preţuri care îţi faccu ochiul, e că le vizitezi pentru a participa la o lansarede carte pe care ai aşteptat-o mult, sau pur şi simplu pen-tru a întâlni lume boemă, târgurile de carte sunt mereuun prilej de bucurie. Judecând după multe criterii obiec-tive (dar şi în funcţie de numeroase aspecte FOARTE su- biective), unii ar putea spune despre ultimul târg de carteGaudeamus că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor (primul motiv care imi vine acum în minte este absenţade la târg a unor mari edituri). Personal, nu mă pot de-clara încântată, dar nici dezamagită, dat ind că niciodatănu pot merge într-un asemenea loc, fără a pleca de acolocu o carte, două... aşa, măcar de poftă.

Ioana Baciu

La noi, târgurile de carte sunt bune numai pentrucumpărat cărţi la reduceri. În rest, se fac lansări inutile(unde nimeni n-ascultă pe nimeni, nici măcar cei carevorbesc), tombole unde n-am câştigat niciodată, plus căapar ciudaţii intelectuali ai oraşului, în căutare de scan-dal şi armare. Suntem la mii de kilometri depărtare detârgurile de carte de la Frankfurt sau Londra, aşa că mai bine nu ne-am mai chinui atât de rău să ne vindem cărţiletot nouă (nu ştiu câţi editori străini vin aici, în căutarede titluri bune de achiziţionat). S-ar economisi plastic, pânză şi curent. Pe care apoi (ştiinţa ne va ajuta), le vomtransforma în hârtie.

Luiza Vasiliu

Povestea lui Hänsel şi Gretel aplicată la târgul de carte(unul anume; nu e greu de ghicit care)

Totul începe cu apariţia, în mijlocul pădurii (oraşului), aunei aşezări fabuloase. O căsuţă / ceva ce aduce a căsuţă, părând să răspundă unora dintre cele mai intense dorinţe.(Aici este timpul ca cititorul să vizualizeze rafturile tic-site cu tot soiul de ambalaje colorate, gurinele din zahăr şi merele caramelizate...)Facem, aşadar, un ocol şi zăbovim puţin înăuntru; privi-rea începe să se plimbe de-a lungul rafturilor multicolore;degetele mai mângâie în treacăt suprafaţa lucioasă a uneicoperte. Mai facem şi câte-un popas, în faţa unui standceva mai atractiv (în total vreo patru, poate cinci astfel deopriri); răsfoim, căutăm, înghiţim în sec, mai dăm o raită,