Ion Hadîrcă

Helenice

Editura Uniunii Scriitorilor

Chişinău, 1998
Hadîrcă, Ion, Helenice, Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău, 1998

Cuprins:
1) Pre-text
2) Imnul iniţierii
3) Teoria stării iutile
4) Ritmuri
5) Poemul deşertului
6) Trustul de cutii pentru Pandora
7) Noli turbare
8) Mandragora, cupa cu nectar
9) Alfa şi omega
10) Cetatea ideală
11) Starea de zeitudine
12) Venus S.R.L.
13) Adunarea ortodoxiei
14) Ambasadorul Atlantidei
15) Schisma
16) Planeta pneumatică
17) Cina lui Cronos
18) Ostragon tiranul ceramicii
19) Pericle-păpuşarul
20) Hermes-olimpianul
21) Mehnir moldo-chinez
22) Elita lui Elytis
23) Naşterea silogismului
24) Măslinul ca dialect
25) Oricum va sălbătici
26) Numai marea numai mama
27) Deux ex Machina
28) Apud Joice: uliseismul
29) Eschil-corifeul
30) Ithaca-terminal galactic
31) Abia suflă icoana
32) Ecce homo
33) Madam Eternite
34) Histria
35) Sonetul tiranului şi a tiraniei sale
36) Neuromania
37) Elegie bucolică
38) Dezgheţul frigiderului Ural
39) Cal ideal de melc Troian
40) Piaţa comună
41) Sonetul liber-schimbului
42) Garuda zburător hindus
43) Modus vivendi-XX
44) Interogatoriu
45) Ialta – Malta
46) Noli me tangere
47) Tehnologhion olimpic
48) Progolos la Thukydides
49) Irinica Eladei
50) Acropole acelaşi
51) Syrtaki imnul de adio

Pre-text

Sincer vorbind cu lumea nu văd

ce atribuţii aş avea faţă de textele
aici vădite.
Nu-mi aparţine limba aparţinîndu-i
Dînsei noi, imagini, ritmuri, forme,
toate au fost uzate de poeţi:
sofismele – de filosofi
şi-njurăturile – de politicieni. p.7

Simbolurile, noduri semiotice, sunt ale

altei culturi de fapt, ale Culturii. Aş putea
pretinde, cu aproximaţie, doar la nişte
pretexte de ecouri eline, survenite în urma
unor călătorii, reflexii şi lecturi. Mai
degrabă, deci, nişte pretexte de preludii
sau foraje oarbe prin straturi de epoci
compacte.

Prilej de a comunica,
pretext de-o vorbă...

In stricto senso, adevăratele pretexte au

existat numai în
energo-generatoarele de spirit clasic ale
unui Empedokles ori Sokrates – cei care
au refuzat textul ca atare, savurînd oral
şi mental beţia de esenţe existenţiale ce
preced şi succed individul ori fapta,
evenimentul fatal. p.8
Textual vorbind, pre- şi post- sunt
parantezele fiinţei, toate variaţiunile,
stilurile şi metodele ( de gîndire, de artă,
de putere ) sunt în afara acestor
paranteze, în interiorul lor refugiindu-se
tandru marea enigmă a universului –
Fiinţa, şi marea enigmă a enigmei –
Ideea!

În această ordine / dezordine de idei este

foarte greu să atingi propriu-zis imperiul
copleşitor al ideii, deoarece adeseori
ideea se pre-textualizează pe sine însăşi fără
a se pre-textualiza. Astfel, ca să ajungi
cu multă precizie la esenţa ideii în
ultima, mai bine zis, în impropria ei
formă de idee în sine, mereu eşti
chemat să consulţi pan-ideea... Un fel de
izvor sau de rîu al lui Heraclit care
mereu se înrîureşte pe sine, izvorîndu-
se şi din nou absorbindu-se, pentru a se
purifica instantaneu, niciodată pe nimeni
să nu-l poată scălda repetarea ... p.9

Elada (Helenica) în ansamblul ei apare

ca un fel de pre-text al civilizaţiilor
moderne.
Adică drept sursă a textelor de civilizaţie
modernă de unde ea/ele şi-ar putea
revendica suficienta autonomie faţă de
matrice.
Iar unde se bate pasul pe loc, tot Elada
pare a fi şi pre-textul şi post-textul de
spiritualizare, adică stăpîna perfectă a
textualismului desăvîrşit, de neatins,
intangibil. După toate acestea, evident că
textele mele apar mai mult ca nişte
pretexte de adîncire în pre-textul
arhetipal. Concluzionînd în aceeaşi
dezordine de idei marea problemă a
cunoaşterii nu este dacă ideea se ajunge
pe sine ( sper că am demonstrat suficient
acest lucru), ci dacă ea se poate întrece,
 depăşindu-se, dar mai ales precizîndu-
se/ autoredactîndu-se chiar înainte de a fi. p.10

Rezultatul acestei viteze de supra-

lumină ar fi pur şi simplu fantastic, aşa
cum l-a intuit gînditorul modern:
„ Poate că într-o bună zi vom înţelege.
Atunci însă vom începe să înţelegem şi
ce înseamnă a înţelege” (!).

Acestea spunîndu-se de la sine mai sper

Să fi irosit suficiente cuvinte pentru a
demonstra că poemele/textele din faţă
sunt daruri ce nu-mi aparţin.

Cum nici eu nu le şi nu vă aparţin, nefiind

de acum nicăieri. Ce-o fi fost dar atunci
toate cele văzute, gîndite, trăite aievea?

Mai nimic nu au fost...

Decît nişte pre-texte...

autorul p.11

Imnul iniţierii
sau exerciţii de Orfeu

Nici imnul orfirc, nici homeric nici

pîntecosul hexametru
Nu au puteri să te cuprindă cînd singur
nu le dai puteri
Tu dătătorule de sine risipitorule de toate

A toatelor începătorul dar şi sfîrşitul

tuturor
De-a valma numeros şi singur aici te
bucuri colo plîngi
Multiplicat în mii de graiuri nimeni nu-ţi
ştie graiul tău
Nici mersul tău cînd dai tîrcoale cu paşi
adînci şi fără urme
Deşi tot tu eşti urma urmei şi iarăşi ţie
 următor
Stîlp de văpaie în repaos mişcînd noian
după noian
Pătrunzi în orice colţ al firii dar firii eşti
încă enigmă p.14

Cum dai minciunii mii de feţe iar

adevărului doar una
Fiind de faţă pretutindeni nu te aflăm
nicăieri
Deşi dai stîncilor tărie cumplit suflînd
cu nesuflare
Pe tot ce-am fost odinioară însufleţit
de viitor
Integru risipit în toate mai dincolo de tot
te-aduni
Peste făpturile create principiu încă
necreat
Eşti aluatul şi cuptorul şi pălălaia
şi cenuşa
Ţie ţi-s semn şi-nstilul magic ce mi-l
strecori prin mădulare
Mă scrii pe-al anilor papirus citindu-mi
viaţa pe de rost –
Primeşte dar ofranda noastră
şi în nocturnele libaţii
Mai picură-n aceste naiuri un strop de
cîntec şi balsam p.15

Teoria stării inutile

fantoşa mediocrităţilor
cuvîntul fantomatic
pulsează se scurge balansează
pe toate meridianele
centura de uzură

demenţial diapazon
pe unde lungi ultrascurte
aceleaşi ştiri acelaşi flux
sunînd în platoşa
aceluiaşi reflex sentimental:
- oh stop-cardiacul preşedintelui
o sole mio pavarotti pe distanţa
4 x 100 gard
medalia gold i-a revenit
lui papa ioan izerbegovici amen
saraevo-atlanta avionul cu 300 de p.16
pasageri la bord s-a întîlnit cu
„titanicus” şi au semnat pe fundul
oceanului Tratatul liber-schimbului
de cuvinte între cei
înecaţi cu vaporul cei
înecaţi cu avionul cei
înecaţi cu submarinul cei
înecaţi cu osul de aur cei
înecaţi într-o linguriţă de argint cei
ce se îneacă la mal şi restul omenirii
care bine se mai ţine
de un fir de pai p.17

Ritmuri

cosmic bing-bang
genune – ecou
zeul silabei Oh metronom
sapă satanei cavou
în consoane: ABC – ADN
piele tam-tam
glonte dum-dum
ritmuri – bătaie – recul
EUTHARCOS – SOCRATE
unul mesia samunului speră
încă-n cămilla iluziei Clio
istorie -------- arc
şocuri – stresuri – infarct
haos Bauhaus Le Corbusier
lemn de lemn – rug
cuie de lemn – crist
lemn – pirogă- lemur
lanţ ____________caravelă
_________ glob_________
şi U-n-i-v-e-r-s-u-l
bing _______________ bang p.18
Poemul deşertului

Un deştept
Vorbea-n deşert:

Multe ni-s
De nedescris

Multe nu-s
Demne de spus

Mult-puţinul
Mişcă plinul

Ideală
Lumea-i goală p.20

Trustul de cutii pentru Pandora

Poetului Lucian Vasiliu

şi veţi-fi-vom
toţi cu de toatele
împăcaţi/ împachetaţi

toţi cei 6 mlrd de semizei

pentru fiecare Trustul
LTD – internaţional fiind
în stare să asigure cîte-o
cutiuţă / sipeţel / tirbuşon

cîte-un baks de
iluzii încă nefumate
cîte-un microseif plin cu
seifuri mai mari
şi cte-un strănepot al
tetralogiei antice: tetrapacul
de împachetat vinul
negru – ameţitor al etericei vieţi

iar de pe funduleţul
fiecărei cutiuţe vom descleia
înăcrita Speranţă
pandoreală care ne va
boci fără milă într-un
Microfon Transcedental p.21

Noli turbare

Noli turbare
Circulos meos* -
Piramidale
Duhuri de Kheops
Hoarde barbare
Turme de sciţi
Noli turbare
Iar năvăliţi?
Noli turbare
Nu tulbura
Zborul spiralei
Spiritual
Noli turbare
Să nu-mi călcaţi
Sfera şi cercul
Peste Carpaţi
Cifrul şi cercul
Arcul lui Hercul
Ţara-n hotare -
Noli turbare

Noli turbare

* Nu-mi strica cercurile – (lat.)- Aşa i-ar fi spus Arhimede unui cuceritor al
Siracuzei.Bruta l-a ucis, neînţelegîndu-l pe marele învăţat.
p.22

Mandragora, cupa cu nectar

În Agora
Timpul dat cu var
să nu uite-şi leagă
noduri la batistă

Mandragora
cupa cu nectar
îşi aşteaptă-amanţii
optimistă

regi şi filosofi
şi deputaţi
în zadar
îşi proiectează ora:

condamnată
cupei cu nitraţi
moare filosofic
Mandragora p.23

Alfa şi omega

el şi ea
polul nord polul sud
Eldorado furat
de un fals Belzebut
ursul meu urlă-n Ursa Polară
înecîndu-se-n flori de ţiţei
Ecua-Dor
Pe-o aripă de boyng
Budda-l naşte pe Om
Pneuri Alfa-Romeo
din eternul Julietei
rotund mamelon
ea şi el A şi O
Beta Gamma JR
α ε Ω p.24

Cetatea ideală
Platon, Republica

evanescenţi piloţi elastice artere

aeroport port-submarin
port-artur portcigare
zeii deasupra cetăţii
principiul deasupra omului
valuta vine prin conductă
sutele mărită slutele
asceţi spartani trag în ţeapă
sibariţii narcomani
banca informativă a serviciilor de ambalaje
livrează bagaje pentru orice clientelă
administraţia publică este cimentul
republicii amprentele digitale
se acumulează
în Marele Computer Electoral
şi alegerile se fac arătînd cu degetul
spre unul din candidaţi ce îndată dispare
mereu salvîndu-ne din încurcătură
Strategul Nevăzut p.26
Koinogamia se proclamă
de la 30 pînă la 155 de ani pentru bărbaţi
şi de la 20 la 30 - pentru femei
muzeele dictează exerciţii de aerobică
academia face eforturi
pentru a argumenta ştiinţific
declaraţia şefului de partid ce din greşeală
a mărit circumferinţa pînă la 380 de grade
cine nu-i de acord iniţiază referendum
apoi cade de-acord sau în groapă
ziarele-şi aleg partaghenoşii
leproşii şi îndrădogostiţii – judecaţi
iar mincinoşii – „ cei care pot să imite orice
vor fi salutaţi ca nişte sfinţi ... şi trimişi
din oraş, făcîndu-li-se coroane
din funii de lînă...”

Rododendronul la comandă ejaculează florile

şi îşi schimbă culorile
după decretul Casei de Mode
Lebed & Sadam
în mare ordine pe rînd cască motanii plictisiţi
şi cîinii cu plăcere pipi fac
la orice colţ, muzeu şi monument p.27

Starea de zeitudine

Nu cumva să te-mpingă rîvna Zeus să fii...

Muritorilor doar o moarte bună li se cade.
(Pindar, Istmica, V)
Mai bine n-aş fi ştiut-o
mai bine cădeam
pradă stării de beatitudine
sau ingratitudinii crase
din longitudinea basmului
mai bine-o scoteam
pe Cloea lui Longos

Acolo-n Agora
în stihia Marilor Adunări şi Proteste
ce-am trăit noi de fapt ?
ispita unui ideal? foamea de mit?
( setea-n deşert pentru ploaia dreptăţii?)
risipitori de hotare culegători
de calamităţi p.28

voi – căutarăţi Păstorul

voi – adulmecarăţi păşunea Edenului
şi tot voi v-aţi ascuns
după celălat Uns

Dar starea de zeitudine

cu mine-a rămas orice
turme-nrăite m-ar paşte
din numai iarba zeitudinii
din ale ei deşeuri zeitudinale-ar gusta
acolo sus în starea de zeitudine

în cămaşa de forţă a ei
nici să ieşi nici să intri
Doriţi să o cunoaşteţi?
depuneţi şi voi un efort
treceţi barem imaginar
prin misterioasele-i avataruri
ca să putem în continuare hrăni
fantomele babilonului
iluzia comunicării p.29

Venus S.R.L.

după lunch
ieşind din hotelul Grande Bretagne
şi luînd-o la vale spre bazilica romană
dacă te opreşti
la ghereta cu reviste porno
te acostează numaidecît un „peşte”
un mesager a lui Venus
cu invitaţia să-l urmezi
înspre barul Sirocco
sau cinematograful Sapho
ce minune pentru o mie de drahme
ce zeiţă accesibilă
şi ce buchet fără leac
ţi-ar putea dărui mon Amour Afrodita
cu ochii înguşti de pe arhipelagul Samoa
- hei încotro ai şters-o
( porca madona) p.30

Adunarea ortodoxiei

După conferinţa inaugurală de la

Halkidiki aici în Atena Consiliul Europei
hrăneşte cu ECU nostalgia Bizanţului
convocînd Adunarea parlamentară a
ţărilor ortodoxe foşti antihrişti din foste
republici sovietice şi din fostul lagăr
socialist ascultă pios şi cu evlavie uită
să-şi facă cruce la binecuvîntarea
Patriarhului Ecumenic
Sanctitatea Sa Bartholomeos I
se accentuează necesitatea
ecumenismului şi se votează
amendamentele Rusiei
scutur capul şi nu-mi pot alunga
sentimentul că mă aflu-n Dvoreţul
Moscoviei
Doamne cui să mă plîng p.32
să-mi împace Biserica mea dezbinată
cui să-i înaintez şi contul
pentru bisericile, mănăstirile
şi bibliotecile devastate
pentru a nu se mai compromite
şi această idee măreaţă –
Adunarea Ecumenică a Ortodoxiei

(apropo, cărturarul nostru

Nicolae Milescu Spătaru
încă de la 1699! Propunea
înfiinţarea Ligii popoarelor
creştine ortodoxe)
sufletul meu ca o sală pustie
îşi deschide porţile deasupra
stadionului olimpic şi murmură

AMEN

Atena, 2-6 noiembrie, 1994 p.33

Ambasadorul Atlantidei

Comete sateliţi şi OZN-uri plate

Dispar pe veci în valuri scufundate
Semn că-i rămîn pe veci ambasadorii
Solul Dedal înaripînd feciorii

Chiar după catastroficul hiat

Sau renunţării – eu neanunţat
Voi pune azi valetul să presoare
Mesaj mai alb pe vînăta ninsoare

Şi voi capta pe unde ultrascurte

Porunci regale intrigi de la curte
Cînd alte semne tainice-i planează

Bat în faleze şi atlantizează

Ritmuri cifrate returnate Deltei:

A1 = β 10 ( radical

p.34

Schisma

cum să separi pe Hristos de Hristos

cum să separi pe Fecioară de Fecioară
cum să separi pe Biserica de Biserică

prin Naşterea Fiului dogma astronomică

trecu
stil vechi
stil nou

prin Crezul de la Niceea trecu filioca-

soarele

răsare ortodox
apune catolic

şi de atunci trecutul nu-ncape în morminte

şi de atunci ţările nu mai încap în hotare
şi de atunci sufletul nu mai încape în suflet p.35

Planeta pneumatică

dilatînd comprimînd
uf şi uh cum înghit Atmosfera
miliardele de coşuri ale pieptului
(piepturilor) de fabrici
uzine şi bipezi
plus milioanele
de codrule savan-taigalele
plus alte-miile şi infimele
de regnuri bi-patru şi poli-morfeme –
de pe Alfa-Centaura pare
că această anostă Planetă
din vreme în vreme
ba respiră şi moare
ba vizează şi geme p.36

Cina lui Cronos

Prins-am ceasul din odaie

Stivuind secunda-n claie –

Foametea Olimpului
Pentru Matca Timpului

Coborîtă să ierneze
Lîngă lumi de antiteze:

Din mierea ispitelor –

Cu bruma clipitelor

Din fierea osîndelor –

Cu spuma secundelor

Din bătaia orelor

Cu gluma erorilor

Din ceasornice de mînă –

Roţi mîncate de rugină

Şi copilăria toată
Care-a tras Timpul pe roată

Sorbind resturi de vecie

Din Te-miri-ce-o-să-mai-fie p.37

Ostragon, tiranul ceramicii

strategul deputatul aiaiahul –

mînaţi de mîinile Olarului
de pe blidul de linte
pe cupa de nectar
pe ulciorul cu galbeni
şi de pe ulciorul cu galbeni
pe amfora de ceramică neagră
încet înaintează tot mai sus –
dinspre fund spre către gîtiţă
dinspre usnă către toartă
către baftă p.38
eroul ba trage din arc
ba goleşte buduful se întrece
cu Pan mai răsfaţă Danaidele
în galopul faetonului înconjură vasul
tot mai nobil mai iute
mai-mai depăşind Creatorul
cînd de-odată printre degete scapă
alunecă fuge se sparge
mii de ţăndări
nici istoria n-are nevoie de ele
numai plebei în mîini îi rămîne un ciob –
ostragon –
să voteze cum vrea:
ai fost bun Themistokles
dar şi alţii aşteaptă
ostracizarea p.39
Pericle – păpuşarul
sau artistul şi puterea

Legat la mîini şi la picioare, Pericle

manipulează cu sforile de la fiecare
deget cîte o marionetă, care la
rîndu-i struneşte cu fiecare deget
ş.a.m.d.

în orele de melancolie Pericle conduce

statul, în orele de inspiraţie –
marionetele care la rîndul lor
ş.a.m.d.
Discuţia noastră avu loc între
actele III şi IV ale războiului
peloponesiac... p.40

- Sire, cînd ai edificat Odeonul la

poalele Oraşului de Sus*, ai insinuat
cumva ideea că mizeria cotidiană a
mic-burghezilor va completa perfect
mizanscena teatrală sau magistrala
viziune ţi-ai impus-o pur şi simplu
nerecunoscătorului demos? p.42

- La început a fost cloaca oraşului, însă

după protestele
vehemente ale Mişcării ecologiste am
anunţat un concurs universal cu
desemnarea din timp a cîştigătorului
Marelui premiu de o mie de talanţi... p.43

- Extraordinară modestie, maestre! Cred

că acesta vi-i cel mai exigent monument! p.44

- „ Mormîntul oamenilor iluştri se află în

orice loc şi nu este numai acela pe care
îl fixează o inscripţie pe o coloană în
propria lor patrie. Chiar şi pe un pămînt
străin amintirea lor nescrisă trăieşte în
suflete, iar nu în monumente.” p.45

- Excepţională previziune, maestre! Mai

ales că aşa a şi fost, pardon, va fi, par-
don, este. ( Toţi colportorii şi-au
adjudecat drepturile la monumente prin
pămînturi străine şi la pămînturi străine
prin monumente!). Dar, să revenim la
reiterarea frumosului, sire. În condiţiile de
competiţie cu suveranul, oare cum şi-au
păstrat virginitatea simţului de libertate a
creaţiei bunii tăi amici şi persoane de
încredere în campania electorală –
sculptorul Phidias, dramaturgul
Sophokles, poetesa Aspasia
şi harmonistul Menelaos? p.46

- Aceasta-i sacramentala întrebare a

esteticii din toate
timpurile! Independenţa şi corelaţia actului
de creaţie cu imperativele epocii! „ Noi
atenienii, iubim frumosul, ducînd o viaţă
simplă, şi filozofăm fără să ne moleşim.
Ne folosim de bogăţie mai mult ca ajutor
pentru faptă decît ca podoabă pentru
cuvîntare...” Precum vedeţi regimul nostru
este cu mult mai tolerant şi mai demo-
cratic faţă de artişti decît regimul Spartei
unde tiranul Lycurg persecuta artiştii
punîndu-i vara să facă
gimnastică, ” iar iarna – să facă înconjurul
pieţei goi şi să cînte un cîntec făcut
împotriva lor înşişi” ... p.47

- Fireşte libertatea este relaţia a doi

termeni, dintre care unul e subiectul
subiectiv şi altul – domeniul obiectiv.
În această corelaţie factorul determinant
rămîne puterea, puterea de imaginaţie,
puterea de dominaţie şi pur şi simplu
Puterea.
Aşadar, care sunt componentele Puterii,
Pericle? p.48

- Bine, pe unele dintre ele ţi le pot înşira:

acestea-s banii, funcţiile, informaţia
şi contrainformaţia, arta de a conduce
şi setea de a stăpîni, birocraţia
şi structurile administrative – împletite
ingenios cu frica, sărăcia, manipulare
opiniei publice, teroarea, trădarea, iarăşi
banii, funcţiile, predispoziţia
de a colabora, pur şi simplu, -
colaboraţionismul... Ce-i mai rămîne
artistului în aceste împrejurări? Puterea
scriitorului, să zicem, în ce constă ea
şi cît costă? p.49

- Păi, e aceeaşi dintodeauna -

inteligenţa, forţa adevărului,
incoruptibilitatea, competenţa,
de asemenea talentul; informaţia, dar
de alt ordin, plus stilul personal, toate
conjugate cu autoritatea, popularitatea
şi tirajele de masă.
Totuşi, precum vedeţi, sunt cam puţine
tangenţe între aceste două Puteri...
Numai forţa intelectuală şi o anumită
Inspiraţie, convenţional vorbind!... p.50

- Ba bine că nu! Cînd scriitorul este o

Forţă, Puterea începe a-l teme şi a-l lua
în calcul, căutînd să-l atragă, corupă ori
să-l înlăture. Consecinţele sunt aceleaşi
pînă la urmă şi exemple se pot aduna
din abundenţă. Dar scriitorul este o
putere numai atunci cînd este. p.51

- Bineînţeles. Forţa scriitorului rezidă

în primul rînd în intelectul, talentul
şi gloria lui, cînd le are. Risc să mă cert
cu breasle, dar unirea sau uniunea
scriitoricească nu sporeşte prin nimic
talentul şi numai o uniue de talentaţi –
cu condiţia de a fi cu adevărat talentaţi
şi cu adevărat uniţi, ceea ce e cu totul
dificil; numai în asemenea situaţii ei devin
o veritabilă forţă de temut pentru Putere. p.52

- A-a! Nu, să fim serioşi. Artiştii, cel puţin

pe la voi, nu reprezintă o forţă economică.
Acţiunile lor nu au consecinţe imediate
asupra societăţii, cum le-ar avea, să
zicem, refuzul agrarienilor de a livra
statului roada sau ultimatumul
sindicatelor sanitarilor de apeducte de a
ridica salariul cu zece talanţi! Mişcările
entuziaste ale mişcărilor scriitoriceşti,
de scripcari şi de intelectuali patrioţi, cum
s-ar spune, pot tulbura doar liniştea,
opinia publică, obţinînd o anumită
rezonanţă şi provocînd compasiune,
admiraţia sau dezacord. Cam atît. p.53

- Cum aşa? Amintiţi-vă de greva

„gulerelor albe” sau de protestul
interbelic al intelectualilor, cazul
Dreyfus, revolta căturarilor!
Dar toată istoria gîndirii liberale!... p.54

- Regret, într-adevăr, mişcarea

intelectuală internaţională poate obţine
uneori ceva. De exemplu, eliberarea lui
Nelson Mandela şi a Angelei Davis, sau
Convenţia asupra copyright-ului... Dar
cum explici faptul că în ultimii ani,
de cînd am iniţiat „perestroika” polis-ului,
s-a implantat printre intelectuali şi nu
numai periculoasa iluzie că se poate
parveni cu un articolaş colea,
o poezioară patetică sau o lozincă
fierbinte, preluată de masele chemate la
Adunarea Naţională din Agora? p.55

- Sunt de acord că există iluzia care se

poate transforma într-o dramă personală
şi într.o molimă socială, dacă elanul
patritic nu-i susţinut de laborioasa
disciplină spirituală şi de cultura socială
a măsurii în toate. Însă nu pot tolera nici
pasivitatea şi îmi repugnă poziţia
sicofantului care se ţine la distanţă
şi persiflează totul, profitînd de faptul
că pînă la urmă totul se poate contesta
şi tăvăli în mocirla cinismului. p. 56

- Aminteşte-ţi aici de Plato, conflictul

poetului cu cetatea! În privinţa acelui
care tulbură echilibrul cetăţii sunt pe
deplin de acord cu magistrul. Mai ales
în condiţiile noastre – de trecere la
economia de piaţă şi a pericolului
intervenţiei externe, altă soluţie nu există
pentru binele comun decît izgonirea
profetului din cetate.Măsura este,
de fapt, valabilă pentru orice funcţionar
incapabil, care-şi asumă prerogative, ce
nu le onorează, şi valori ce nu-i
corespund... p.57

- Este perfect ce spui, Pericle! Aş îndrăzni

de aici încolo să adîncesc subiectul cu
două motive noi, valabile pentru situaţia
pe care o discutăm. Punctul lor de unire
este tentaţia Puterii Absolute, Leviantul.
Pentru strategul ce veghează ordinea
Cetăţii există pericolul de a-şi motiva
paza echilibrului Cetăţii prin eliminarea
potenţialilor rivali... p.58

- Este clar ce vrei să spui...

Al doilea motiv ar fi pactul lui Faust cu
Mefisto, căci şi aici prin actul de creaţie
se întrevede ieşirea către exercitarea
Puterii Absolute. p.59

- Exact! Scriitorul conştient de forţa

cuvîntului crede tot mai mult ( naivul!)
că prin cuvînt poate schimba lumea,
adeseori chiar modelînd-o prin cărţile
sale în conformitate cu Idealul.
Pătruns apoi de orgoliul că o stăpîneşte
şi nemulţumit de procesul lent al
transformărilor pe care le inspiră
publicului, apelează la contactul direct cu
Puterea. Altfel zis, îşi asumă Puterea cu
riscul de a fi lipsit de protecţia Muzelor
şi ostracizat de ai săi. p.60

- Las-o baltă! Mijlocul infailibil de a nu

cultiva în jurul tău invidioşi este de a nu
avea nici un merit, adică de a fi absolut
mediocru, or, noi vorbim aici de cu totul
altceva. Vocaţia, harul divin se pot
manifesta în orice domeniu, ca
şi mediocritatea, de altfel. Eu, care ţi-am
acordat aici libertatea dialogului... p.61

- Apropo, despre libertate.

Consider că Adevărul şi Libertatea, im-
plicit eliberarea ( atunci cînd libertatea e
lipsă), sunt dimensiuni inerente Artelor
libere şi corelaţiei Artistului cu Puterea... p.62

- Hm, ca să vezi încotro ai luat-o! p.63

- Încolo, Pericle, încolo...

Acolo se orientează exhibiţiile Statului
şi tot acolo se consumă drama scriitorilor
în regimurile totalitare de ocupaţie. p.64

- Deschide-mi biblioteca şi vei vedea că

operele autorilor disidenţi sunt cele mai
gustate de mine şi aici e tot paradoxul.
În condiţiile transparenţei artistul poate
produce un vax şi dimpotrivă. Libertatea
interioară, vreau să spun, poate fi
fructificată în orice mprejurări, chiar în
ororile Gulag-ului, chiar cu preţul jertfirii
de sine! p.65

- În cazul acesta, libertatea exterioară

este doar o formă de manifestare
a altruismului generos? p.66

- Mda, am urmărit şi asemenea jertfe.

Scriitorul, mai larg, dramaturgul, dirijorul,
filosoful, îşi asumă uneori
responsabilităţile Puterii ( fatală clipă
pentru opera pe care-a trădat-o!)
şi îşi consacră toată enrgia accelerînd,
iar uneori şi fructificîndu-şi efortul de
angajare, să zicem, în procesul de
Eliberare Naţională. Este inutil să-ţi
amintesc că, de regulă, roadele acestei
acţiuni politice le culeg tot alţii.
Martirului, fireşte, gloria postumă!... p.67

- Aşadar, să concluzionăm:
Puterea pentru Artist şi actul de creaţie
este o calamitate. p.68

- Artistul şi actul de creaţie pentru Putere

sunt, de regulă, o podoabă, adeseori
inutilă. ...................................................
................................................................ p.69

( Aici, Pericle, obosit de discuţie, mişcă

mezinul muşcat de un ţînţar şi falanga
stîngă a armatei naţionale începu
o manevră confuză contra tiranilor din
Siracuza.
Amintindu-şi de opoziţie, artistul din el
răsuci arcul ruginit al flaşnetei şi se duse
căscînd să se culce în cel mai întunecos
ungher al Imperiului, faţă în faţă
cu scheletul Conştiinţei Sociale...) p.70

august 1995 – noiembrie 1994 î.e.n.

Hermes – olimpianul

cum intri-n parlamentul elen

pe mîna stîngă sus în hol
sculptat de Praxiteles ( sec. V î.e.n.)
Hermes – olimpianul solul zeilor
zeul păstorilor comerţului elocinţei
şi protegul hoţiei
împreună cu pruncul Dionis în braţe
te salută magnific
doar ochii îi sunt vigilenţi
şi cam trişti
sărmanul Hermes cineva din opoziţie
în loc de clopoţel pentru şedinţe
i-a rupt mîndria bărbătească
şi acum bietul Hermes îşi învaţă
pruncul de va creşte mare
să fie mai prudent
cu democraţia
parlamentară p.72
Menhir moldo-chinez

nimic
nu-i foarte-foarte bun
sau foarte-foarte rău să ţină
şi foarte-foarte mult – spunea

chinezul foarte înţelept –

iar moşul meu foarte păţit
spunea cu mintea de pe urmă:

dacă nu-i rea

de-acuma-i bună

( cînd peste zidul chinezesc sărea) p.73

Elita lui Elytis

in memoriam

RÂNDUNELE tale * elitare Elytis

casa ta * cuibul lor
vers cu vers * pai cu pai
împleteşte şi înveşniceşte
de mister * barbarii şi zeii
sună cerul Eladei * pămîntului trac
rîndunelele-ating * poartă-n cuiburi
nevăzutele coarde * mici de rîndunele
vase cu puf * pistruii
se îneacă în * încă viu
plânsetul * surîzînd
îngerilor * lui Orfeu
o de astăzi vă las * Odysseas p.74

Naşterea silogismului

Nu se ştie nimic – E nimic tot ce ştim

Neştiutul domină ştiutul
Cugetarea-i cît umbra unui fals heruvim
Ce-a umbrit pentru noi începutul

Din pachete de carne sufleteşte-ncarnaţi

Ca-n burdufele cimpoierilor
În zadar implorăm de la sacrul Parnas
Dezlegarea de mit şi urcarea-n
Cîntaru-ndoielilor

Evident că vizibilu-i părăsit de sublim

Ce va fi-i nevăzut
şi-i nimic tot ce ştim p.75

Mălinul
ca dialect

floarea
este expresia
ideii divine
pogorînd pe
tăcuţii măslini

plantele-şi vorbesc
despre existenţa Zeului
prin silabe de flori

şi atunci
cu zgîrcenie
curge
în poeme smolite
uleiul divinităţii p.76

Oricum va sălbătici

şi după topirea
noastră-n neant
după aruncarea
făpturilor noastre
în hleiul uitării numai ţâncul
de noi doi îmblânzit
numai câinele alb al iubirii
îndelung va scânci peste măguri
după ciolanul mângâierilor dulci
până când oricum va sălbătici
până când oricum
sub o roată p.77
Numai marea
Numai mama

Numai marea numai mama

Numai valul între ele
Numai urmele de teama
Valului voind să spele
Marea albă mama albă
Noaptea albă de lăstuni
Parcă-au risipit o salbă
Imposibil s-o aduni

Numai marea numai mama

Numai valul le desparte
Şi tăcerea le destramă
Peste viaţa după moarte
Marea creşte mama scade
Într-o stea pe oceane
Petrecând pe sub arcade
Caravane caravane p.78

Deus ex machina

mai întâi decorul corul situaţia

spectatorii ursuzi gura-pungă

mai apoi mai apoi dintr-o gură-cască

sar în scenă quadriga triera polytehnica

mai ales mai ales răsuflă uşuraţi

cei creduli ipohondricii gospodinele
studenţimea regele Lear

mai târziu din trieră se deschide prora

şi iese bicicleta din care se deschide
ghidonul
şi iese locomotiva din care se deschide
Dieselul
şi iese Mitsubishi din care se deschide
chepengul
şi iese Little Boy din care se deschide
atomul
şi iese Soiuz-Apollon după care se
închide situaţia
şi ieşirea îşi iese din sine şi pleacă
pe zebră
pe roşu
pe Proxima-Centaura p.80

Apud Joyce: Uliseismul

galaxii îndepărtându-se – bibliotecile

mai accesibilă este lâna de aur

decât ziua de mâine de ieri

navele-gigant naufragiază-n
mass-media

scilo-haribdele
comunicând prin internet
mestecă-ntre gingii de gheaţă
orbit fără zahăr

s-au înmulţit
ventuzele Gorgonei

tot mai dificil e să lupţi

cu hit-melodiile sirenelor
de cabaret

bărbatul-erou se întoarce
tot mai epavă
la pernele Penelopei p.81

Eschil – Corifeul

- Pallas Atena-ntoarce-l pe Oreste

în veşnicia vetrelor funeste

şi spectatorii şi măşti – înşelătoare

E masca ce suspină şi nu moare

Decât deşertăciunea deşteptând

Mai bine tac – păcatul e-n cuvânt
Odeon-Acropole, noiembrie, 1994 p.82

Ithaca – terminal galactic

După absurdul periplu

Pe covata „Hispaniolei”
Sau trotineta „Challenger”
Naufragiaţii abisului
Turiştii de fata morgana
Şi campionii absenţelor
Abia aici întorcîndu-se
La pragul casei părinteşti
Aici se îneacă în lacrimi

Atena, noiembrie, 1994.

Abia suflă icoana

altădată Bizanţul oho

pe ruinele Spartei pe aura Atenei
cum dospea dinastia Comnenilor

epifanii de aur suflau iconarii

pălămarii trăiau într-un sunet de bronz
pînă-n Hiperboreia urca analoia

vanitoşi cruciaţi împotriva păgînilor

regi creştini ( şi al meu ) de temut altădată
stat-au scut Europei dar Balcanii ehei

atît de mult / de adînc au crăpat

încît abia-abia se mai desluşeşte
faţa Maicii Domnului p.84
Ecce homo
(motiv medieval)

- Ce-i Omul?
Ce-i fiinţa lui?

- De-o fi orice
nimica nu-i
De-i domn ori slugă
e tot o umbră

Sau veche rugă

care mai crede
să-l afle pe N-Aude
şi Nu-L Vede p.86

II

- Trăieşte Omul
cît şi cum şi unde?

- Scînteie -
poate scama
lumînării
ori spuma mării
tainică părere
parcă sclipind pe val
parcă sub unde p.87

III

- Din ce-i croit?

- Din contradicţii crude
căci ori pofteşte
tot ce-n jur zăreşte
ori se tot mustră
după ce le gustă
 IV

- Dar condrumeţii
vieţii
cine-i sunt?

- Aceiaşi:
Frigul
Setea
Foametea
Frica
Boala
şi Moartea p.88

- Ecce
Homo:
Huma
Scama
Boala
Poftele
şi
Vama p.89

Madam Eternite

incredibila
şi imposibila de ea ce este
şi numai ce nu poate fi
Madam Eternite:
suflor decor şi cortină
în farsele nemuririi
şi boilor toreador simultan
apăraţi-vă

II

din sforţările Ei neîntrerupte

de a-l purta cît mai lin
pe Marele Zeu
peste noi revărsîndu-se
ritmic picură Timpul
pic-pic
( uneori fără noi)
( uneori fără noimă)
pic-pic p.90

Histria

Histria din iarbă

Histria din ruini
Histria de pe burta şarpelui Glicon
monedele oraşului – idoli de schimb
bătuţi în pasul Centaurului:
vulturi marini călare pe zburători delfini
monedă falită cu circulaţie transmilenară
din Milet pînă-n Transnistria –
Histria
traşi în săgeata stră-stră-stră-
punzătorului Burebista
Zeii ei histrioţi
histruiesc şi acum
mersul şarpelui
dansul păpădiilor
şi baletul pescăruşilor
pe oglinda lacului Sinoe
pe braţul solzos al lui Histros
( din veacul VI p.l.n. lui Hristos) p.92

Sonetul tiranului şi a tiraniei lui

Sherloche Holmes poetul urmei de copoi

Îşi aprinse pipa-naltului furnal:
- Ce delict sucit? Ce geniu criminal
Bosniind balcanic se ascunde-n noi?

Din ciulini portretul-robot ideal

E-n computere de vînt pe cozi de oi
Nu-l cunoaşteţi? Chiar acum, cu paşii moi
Violă hotarul fusului orar

Dogul Pedigrye se teme de Mymz

Clauza de lapte adulmecă-n gurgui
Cum se-ascunde mut sub scara de do-re-mi

Robul nou-născut al nimănui

Mai hrănind cu şniţel viu for you, for me
Tirasul Tiranul şi Tirania lui

Macedonia, iunie 1997 p.93

Neuromania

Din ţara Taurului

prin Taurida coborînd
în Labirintul Minotaurului
rătăcind cu ceaunul hunic la şold
şi cu lingura perpendiculară limbii
amestecînd provincii imperiale
pînă la imperii provinciale
am ajuns să nu mai pot întoarce
submarinele Corridei
înapoi în coasta Tauridei
în definitiv magnifica
lupta de tauri – Tauromahia –
eşuînd într-o banal de
apocaliptică
luptă de nervi –
Neuromahia

Budapesta, iunie, 1992 p.94

Elegie bucolică

Bogat prin două ţări sărace

Risipitoare de copii
Eu sunt orfanul care zace
Sub piatra fără căpătîi

Bogata patrie săracă

Tot ce mi-ai dat luai cu mine
Eu sunt mileniul ce pleacă
Tu eşti minunea ce-l reţine
Suflet păscut de botul fricii
Că te voi pierde-n ceas răpus
Tu eşti cît cuibul rîndunicii
Eu fără tine-aproape nu-s p.95

Dezgheţul frigiderului Ural

după paleozoic începu dezgheţul

ţurţurii se sparg în ciosvîrte
se revarsă în Aral
urina Uralului
pe un buldozer japonez
îşi reia muncile Heracle
boştură-i mumia
candela-i rece
Eurasia-şi strîmbă nasul a hoit
uraganul proaspăt păstrat
completează colecţia Ermitajului
de pe sub pînzele roşii
răsare încet un colte verzui
de mamut

Strasbourg, 1996 p.96

Cal ideal de melc troian

Cum plouă-n Europa cu acizi

Şi melcii scotocesc biblioteci
Tu dragule Homer să le deschizi
O Troie pentru cai ajunşi culbeci

Istoria peţindu-le-o din nou

Să piardă ei regate şi iluzii
De dinouzauri storşi la cazinou
Pe zarurile negrei Andaluzii

Prin Golful Piersic piersicii piraţii

Homerizeze-n colţi de crocodil
Perşii chemaţi la Curtea de Juraţi
Că tras-au sarcofag pe Cernobîl p.98

Ferindu-se de lapte pălămida

Şi lunca juncii – de păscut metal
Şi-ar alunga aiurea piramida
Un Sfinx cu domu-n spate ideal

Să nu se teamă fructul de scrobeală

Şi nopţile – de vînt şi licurici
Furnica-şi lase dogma sa ovală
Să cucerească Troia de furnici

Dar tot coboară noul crucifix

Spre cei uşori de globul tot mai greu
Pe-o aţă de piang cînd orbul X
Scrie litanii fără Dumnezeu p.99

Piaţa comună

Ceramici de Tanagra
Tauri de Minos
Paris sedus de Leda ( Europa?)

Cu detectorul de antichităţi
Totul sustras şi
Înghiţit de Piaţa Comună fu

În sfîrşit meşterii
Chiron, Dedalus, Brancuzi
Pot dormi fericiţi –

Totul se vinde şi se cumpără

Chiar înainte de-a fi proiectat

Mercuriu şi-a deschis supermarketul

între Egeea şi Adriatica

- Hei voi acolo cu nouă sute de paşi

De ieşire-n Danubis:
Cît cîntăreşte un kazaciok? p.100

Sonetul liber-schimbului

Baden-Baden? Care după cine?

Ce cu ce şi cîte pentru cît ?
Sare preţul, iepure orbit,
Prin păduri de cifre-ghilotine

Şi cum urcă nodurile-n gît

Schimb un nod pe-o viză la Maibine –
Adaptat la droguri ultra-fine
Scheaună microbul amărît

Întrebaţi fiind la Bursa Mare

- Voi ce-aveţi? Le vom răspunde mut:

- Avem timp de pus la încercare

Şi timp mort chiar pîn-a fi născut

Căci în lumea liber-schimbătoare

Noi venim din Ţara Timpului Pierdut

Baden-Baden, 1997 p.101

Garuda zburător hindus

Onorabilului
dr. Napoleon Săvescu
Din insula Bali
de sub poalele Javei
fugind de călduri tropicale
Miki-amicul mi te-a cărat
Zeitate hindusă o, Garuda!
faeton accelerat
Aerobus pentru Vişnu-Crişnu
Capitolul 69 din Udyogaparva
Mahabharatei
te numeşte „ Garuda zis Ariştanemi,
adăpost al universului,
antichitate fără început, fără mijloc, fără
sfîrşit”
O, Garuda, cu clonţ şi gheare de
cremene
de uraniu de carambolid p.102
mişcarea aripilor tale stîrneşte furtuni
la căderea penelor tale cad parlamente
dintr-un găinaţ de-al tău
îşi sporeşte dividendele
McDonald’s-ul şi Pepsi-Cola
O, Garuda, te-am adus în templul meu
căptuşit cu ziare şi cărţi
nu-mi trimite mînia lui Sakhia-muni
nu fîlfîi pe timpul recoltei spicoaselor
în ţara mea de calamităţi
şi nu-ţi scutura penele
în preajma campaniei electorale
altfel te dau pe mîna Televiziunii
Naţionale
şi s-a zis cu farmecele tale p.104

Modus vivendi - XX

inadmisibil de rebel e bibanul tembel

ce refuză orice legături diplomatice
cu undiţa – domnişoară

arătaţi-mi o fiară care să nu încapă

în luneta armei de vînătoare

demonstraţi-mi o cucuvea
nedemontabilă

pămîntu-i bun de uns cu asfalt

rîul turbă fără turbine academice

o mobilă repto stil Ludovic-Soare este

idealul pădurii – modern foşnitoare

munţii încep a dansa paso-doble

numai cînd înfioraţi de tuneluri
sunt niţel săltaţi în aer
de nobila dinamită p.105

o şi aerul? – extrem de util

în coloratura acuarelelor impresioniste
ale visătoarelor furnale

numai mările iată-le

im-pre-vi-zi-bi-li-za-te-le
cu undiţa n-ai să le prinzi
în plase n-ai să le aduni
nu îşi publică-n sparte oglinzi
curgătoare idei de cărbuni
... nu-i nimic încă nu
le găsim noi ac şi
de cojocul lor

... dar omul, mamă, ce-i cu omul

oare chiar să nu fie
bun de nimic? p.106

Interogatoriu

- Dar tu caraghiosule pe vergele

sărind ?
Omelkos, zeul melcilor, mă trage de
mînecă,
Ai fi-n stare nu casa-n spinare
Ci-n ţărîne şi pietre să te prelingi
de-a lungul fiinţei
Drumul de argint părîndu-ţi duminică?

- Dar tu daur? mă întreabă frunza

de laur
Rămasă cuminte pe stînca fierbinte –
Tu ai putea locui permanent
într-o singură stare
În starea aromei sfinte-amare?

- Dar tu, îmi zice Stejarul-poet

Liber scriindu-şi sentimentele numai cu
ghinde
Tu ai putea înlemnit în pămînt
Ţara ta de izvoare s-o mişti înainte?

( Eu ştiu? Cîte-odată-mi pare că-s mişcat

Eu însumi: de-un val,
de-o rafală de gînd vişiniu
Eu – val mişcător şi eu – ţărm
nemişcat
Trăind în moarte şi murind de viu ) p.107

Ialta – Malta

Malthus teoretizînd despre

ars mortis
Ialta azi e alta?
e altul gealatul?
mi-a căsăpit casele
memoria.n maldăre zace
sughiţă-n kibbutzi mirarea
iartă-le nu le ierta
mortule de nu-mă uita
moirele cui îmi tăiară olatul ?
ale maliţioşilor forfecari de hartă?
în piaţa modernă
se vinde morala de ialta
se vînd gogoaşe de malta
învelite-n pacte vechi tratate
despre utilitatea cucutei
pentru imunizarea
celui maltratat ialtratat p.108

Noli me tangere*

Acum vorbiţi-mi
Cît mai sunt
Bun de bătut cu pietre spîne
Cît gongul stors din clopot surd
Acum se aşterne pe ruşine
Cît mai aud Cît mai suport
Şopîrla şoaptei prin unghere
Cît pot da replica vegherii
Şi nu-s cu totul mort:
Cu bîta neadertalului
Cu otrava iubitei reptile
Să mă atingeţi acum
Cu toate uneltele pusului
În priza descompusului –
Ciclotroane sub tălpi p.109
Şi piroane balistice bateţi
În cele trei palme de mutant
Vedeţi ce-aţi făcut?
În această tolbă de piele
Duhul aproape
că nu mai poate regenera
Totuşi – fie-vă milă –
Mai trageţi acum
Iar dincolo cînd voi urca
Abur de spirit topit
În cartea şi crucea de piatră
Acolo feriţi-vă:
Noli me tangere
Atena,1994 p.110

* Nu mă atingeţi – (lat.)- Isus vorbind Mariei din Magdala în dimineaţa învierii;

interdicţia de se a atinge de persoană.

Tehnologhion olimpic
aflat în anotimpul ploilor
ante mileniul III

1. Efortul dialectic

un bolovan hirsut eram cînd

toate se fereau de mine –
grifonii zefirii vulpile şi
Ukemochi-ile –
erau o neîntreruptă jubilare
cînd îmi aruncau blana de-a
dreptul în peştera de mine
iar blana pe mine-mbrăcată
pe loc devenea alt strat incifrat
în piatră

de la aceeaşi inerţie totul porni –

de la inerţia şi pofta imensă
de a o împinge din punctul mort –
de la ratare şi frica de a nu mai rata
de la Temple şi Thermophile
am înţeles că la ora impasului
Zeul nu te ajută de loc
dacă nu-i mergi în întîmpinare
El doar aşteaptă pitit lîngă tine
gata să fii a-l atinge oricînd
prin minuscula ta
disperata sforţare p.112

2. Proiectul sălii de gimnastică

lungimea proximă –
250 de picioare de om
sau 20 de ciclop x 10
 - de-a latul - sărituri
de centaur

apriori se împerechează
doao trireme prin care
quadriga să nu şovăiască
lectica să nu ameţească
zdragonul să nu lîncezească

ci liber să zburde
pe mînjii săi turbo
cu 4 cilindri Jaguar
prin hemiciclul estaziat
pe sub tribune
printre genunchii
de cărbune p.113

3.Didahii de antrenament

sirecici copleşul va inhala

5 (cinci) litri de oxigen şi va espira
6 ( şese) de bioxid
iraiind complex
din zona plexului solar
pe toată circomferinţa lui Euclid

tăpăligul gol să hie

aşijderea zdupacul
nu şi dovleacul –

ni tu opincă ni tu sanda
ni tu adidasă –

cinci sute de ploconuri

cinci sute de genuflexuri
plus cîte-o mie de sărituri
rostogoale piruete şi iară
pînă îi va sări madibula
pînă cădea-va pe brînci
copleşul precum taurii
după campionatele bivolare p.114
4. Probe olimpice

arcul de comprimat spaţiul

cursele de broaşte ţestoase
discul detestînd discuţii plate
sprintul elastic marathon
şi pentatlonul ca sistem filozofic

apoi probele multiplica-se-vor

- din start
- din mingea de tenis
- din punctul Zenon mişcat spre absurd
- din focus - pocus
- din roata ciclistului ca model Chanel
- din ipohondrie
- din bicepşii The Terminator-ului
- dintr-un nasture turnat în plumb
- din fair-play-ul hetairelor
- din atins spre neatins
tot mai înadins

pînă cînd probabilitatea va deveni

espresia ezactă
a recordului absolut p.115

5. Reguli de arbitraj

la semnul Prinţului Efeb

din Ionia pînă-n Patagonia
în 4 vînturi 4 guri de corifeu
chema-vor soarele olimpic
peste plăcinta lui Ptholomeu

dar pînă atnci timp de 4 ani

din amfore ambrozie
tequila şi metaxa nu să beiare
nicicum într-un feliu
nu să vadă muiare

ipac utilizarea zeilor Canaris

Opium şi Morfeus
este sancţionată
cu dez-cvali-ficarea! p.116
pentru suliţa ruptă
plăteşte acelaşi care luptă

pudoarea înecată-n
grota fermuarului
nu mai poate fi salvată

chiar cele mai sclave zile fugare

înving cei mai mari campioni

în meciul continuu cu moartea

mereu rămînem păgubaşi
dar alte victorii în fond
nici nu prea contează

P.S. Dreptul de emisie

îl vor deţine în exclusivitate
companiile „ Făi Che-fu” „ Dăi-Ceai”
şi „Ai-Bi-Bi-Nai” p.117

Prologos la Thukydides
Deoarece
autorul
afirmă că a descris întreg războiul
peloponez, iar ultima carte - a VIII-a –
ajunge
abia la jumătate, e de presupus că
undeva
prin nisipurile arabe/africane mai
rătăcesc
Volumele IX-XV în
căutarea
predecesorilor
papiri...

1) şi iată că nici războiul troian,

nici invazia perşilor
n-au prilejuit atîta suferinţa şi atîta
aventură, atîtea migraţii şi atîta uitare
atîtea glorii şi medalii precum...

2) Nicăieri nu lasă mai autentice urme

caracterul omenesc decît în fapta
războiului – astfel aceleaşi legităţi
omeneşti domina-vor viitorul, precum
şi viitorul va domina în tre...

3O) ... ionienii şi corintinienii şi

lacedemonienii luptînd cu flota marină
imperială...

4) Chiar dacă întreaga-ţi dinastie s-ar

afla în fruntea Partidului Ce Renaşte
Populist, niciodată, Alcibiade, n-ai să p.118
înţelegi că izvorul trezirii nu se află într-
un partid părăsit de protecţia lui Clio...
..............................................................

16) Cît priveşte Pericle nu o dată i-am

sugerat că gogomănia tiranilor adeseori
echivalează tirania partidelor demo...

2O) Muncile trimise de zeu suportă-le

stoic, aşa cum suportă corabia pustiului
baloturile sfinte aruncate pe gheb.

77) Şcoala peripatetică, atomiştii şi

Hippocrates....................................

( Aici Thukydides ucide un bou observînd

cu uimire că pergamentul jupoiat fu deja
scris în întregime de numeroşii doctori în
istorie ai secolului nou). p.119

Irinika Eladei

Hellada, Helios e darul

Mediteranei vechi remediu
Altarul Terrei Gibraltarul
Cu gemenii la sînii Ledei

Hellada Hercule-şi întrece

Poruncile săpate-n timp
Milenii două şi-ncă zece
De cînd te urcă pe Olimp

Hellada albă eleisson

Ştiu fi-voi Hadesului prada
Cu-aezii tăi la unison
Cîntîndu-ţi Axion Hellada p.120

Acropole acelaşi

Teatru etern
Actorii mor
Rîde-n infern
Un vechi autor

Plînge-n eden
Marele Mim
Clounizăm
Actul sublim

Importă gestul
Masca şi mina
Se uită restul
( Cade cortina) p.122

Syrtaki imnul de adio

la aeroport
ultima salvare
cu drahmele rămase
îmi procur cîteva casete
cu Nana Muskuri Vanghelis
Teodorakis Makropoulos
şi un disc-compact cu imnele
lui Costas Zorba
de azi înainte
cu aceste tablete sonore

îmi voi trata amintirile

sfîşiindu-mă între zeii elini
şi Treimea creştină
tot mai singur
şi tot mai
pustiu p.123