Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
Fascicul 1
Curs nr. 1 HOMEOPATIE UIDD Medical Center Themis Art1.1. Introducere
"Vindecarea se produce în concordanţă cu anumite legi ale naturii. Nimeni nu poate realiza vindecarea în afara acestor legi
".
 Hahnemann
SIMILIA SIMILIBUS CURANTUR - adică
modul de a te vindeca prin ceva asemănător 
- defineşte principiul fundamental al medicineihomeopatice. Homeopatia (de la grecescul
homeo I homoios
=asemănător / acelaşi şi
 pathos =
suferinţă) reprezintă o atitudineterapeutică bazată pe similitudinea ce există între potenţialul toxic alunei substanţe şi puterea terapeutică. Originile acestui principiu seregăsesc în situaţia pe care practica medicală tradiţională româneascăinclusiv a exprimat-o prin sintagma:
"cui pe cui se scoate" 
şi
tradiţiamedicinei hipocrafice,
întemeiată pe acela că:
asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare.
In mod mai concret înţeleasă, homeopatia este o metodă terapeutică bazată pe principiul similitudinii care există între potenţialul toxic alunei substanţe şi puterea sa terapeutică, observându-se în practicamedicală nemijlocită că anumite substanţe, utilizate în doze ponderale, provoacă o anumită simptomatologie (un
tablou clinic
tipic format din anumite simptome) la o persoană sănătoasă, în timpce administrate în doze infinitezimale, aceleaşi substanţe, vindecă
boli
analoage celor pe care le-ar fi provocat.1
Atenţie!
 Dozele infinitezimale sunt acelea înţelese ca foarte scăzute, diluţii foarte mari, de exemplu > IO
8
.
Potrivit acestui principiu, o boală - prin cortegiul de simptome- se vindecă, dacă se administrează ca remediu o substanţă capabilă sădetermine simptome asemănătoare când este folosită în doză ponderală la omul sănătos. Rezultanta acestei
legi
reprezintă integral
experimentarea
 pe omul sănătos a diverse substanţe, pentru a se puteacunoaşte simptomele pe care acestea le determină. Numai cunoaştereaamănunţită a simptomelor generate, respectiv fixarea lor într-unrepertoriu bine definit, conferă acestei substanţe calitatea de
remediu(homeopatic).
Simptomele induse la persoanele sănătoase, prinadministrarea unei anumite substanţe (într-o posologie care determinăde regulă simptome generale şi funcţionale, inclusiv schimbări alecomportamentului psiho-senzorial, fără a se ajunge la aspecte toxicegrave sau la crearea de leziuni organice - histologice) poartă denumireade
 patogenezia
acesteia.
 Lista acţiunilor patogene,
 pe care o anumităsubstanţă le provoacă la omul sănătos
(banca de patogenezii),
defineşte
 profilul reactiv al substanţei
de referinţă Beneficiind de oastfel de
listă 
 putem reacţiona, când ne aflăm în faţa unui suferind alcărui tablou simptomatologie îl înregistrăm şi să căutăm printre patogeneziile existente mai exact pe aceea care reprezintă
contraponderea (suprapunerea)
cât mai bine pe simptomele prezentate de bolnav examinat clinic
(similibus).
Tocmai o atare corespondenţă a făcut ca denumirea de
homeopatie
să exprime pe deplin principiul de bază al
vindecării princeva asemănător.
Pentru a oferi un exemplu edificator, să ne amintimcă, atunci când tăiem o ceapă, apar anumite semne: ne curge nasul,ochii ne lăcrimează. S-a observat cD, preparat ca
2
 
medicament homeopatic, ceapa
(Allium cepa)
înlătură acestesimptome la o persoană care a contractat o rinofaringită ce îiafectează starea generală a sănătăţii.Recapitulând, putem spune că homeopatia este o practicăterapeutic având la bază două mecanisme fundamentale şi anume:-fenomenul de similitudine între remediu şi simptom;-doza infinitezimală utilizată ca remediu (diluţii laniveluri importante: 10~
8
, 10 ~
14
etc.)Conform acestor două
mecanisme,
 principiul homeopatiei poatefi reformulat în modul următor'
orice substanţa activă din punct devedere farmacologic, capabilă să provoace în doză ponderală laomul sănătos o anumită simptomatologie, poate suprima simptomeasemănătoare la omul bolnav, în condiţiile folosirii în doze extremde scăzute (diluţii infinitezimale).
O serie de alte particularităţi caracterizează practicamedicinei homeopate, între care.
-
Homeopatia
 funcţionează principial asemenea în cazul tuturor sistemelor biologice' 
umane, animale, vegetale avândînvedere o anume similitudine structural-funcţională careleapropie.
-
Acţionează prin
 stimularea naturală -
cu subtilitate, dar energic -
a mecanismelor de apărare ale organismuluiuman(animal),
constituindu-se într-o alternativă social-redutabilăşieconomică-Se caracterizează prin
individualizarea tratamentului.
Aceasta este poate cea mai distinctivă însuşire care deosebeştemedicina complementară, în general, de medicina alopatică;Cu alte cuvinte, metoda homeopatică ia în consideraţie nunumai simptomele unei boli, contabilizate,
remediabile
după
3
 principii statistice
1
, ci şi modul, în care pacientul (clientul) reacţioneazăla boală, respectiv la tratamentul aplicat.Tocmai o atare particularitate a îngăduit concluzia formulatăde dr. Daniela AJJAOUI:"Homeopatia nu este numai o specialitate medicală, ci şi o ARTĂ -arta de a vindeca OMUL BOLNAV şi nu bolile de care suferă sauorganele «bolnave. Nu putem vindeca un
 ficat,
un
rinichi,
o
inimă,
un
uter,
un
 stomac
ş.a.m.d., pentru că acestea sunt atât de armoniosconstruite şi de logic legate, încât nu pot fi tratate separat, iar homeopatia: VINDECĂ OMUL, CU TOT CEEA CE REPREZINTĂEL ÎN TOTALITATE (trup, minte şi emoţii). Nu vindecă doar segmenteale lui..." [2000],Homeopatia se caracterizează prin
individualizareatratamentului.
In cadrul terapiei homeopatice
există în special persoanebolnave şi nu boli în sine,
tratamentul depinzând întotdeauna de modulîn care pacientul reacţionează şi este recomandată de preferinţă pacienţilor care văd într-o astfel de terapie extrem de eficace, naturalăşi fără efecte secundare, salvarea de la regimuri igieno-dieteticeimposibile, alte tratamente
mutilante.
Cu alte cuvinte, bolnavul esteacela care trebuie să solicite o intervenţie homeopată,
deschizîndu-se
nunumai biologic, ci şi emoţional către efectele acesteia.
 Liberul arbitru
este, o dată mai mult, decisiv îndeterminarea opţiunii omului pentru sănătate şi/sau boală. Alegereahomeopatiei reprezintă alegerea unui remediu medical eficient, natural,aflat în deplin acord cu natura
(mfo)energetică 
a organismului uman(animal).
Trebuie să recunoaştem, că practica medicinii alopate este şi astăzi încă întemeiată peurmătorul tip de raţionament: "cutărei afecţiuni, caracterizată prin ansamblul decutare simptome, trebuie să i se prescrie cutare tip standard de tratament".
4
 
1.2.HAHNEMANNHOMEOPATIEI
Ştiinţific, homeopatia a fost
 fundamentată 
în urmă cu peste 200de ani de medicul german dr. CHRISTIAN FRIDERICH SAMUELHAHNEMANN (1755-1843) în calitate de părinte al homeopatiei. El vafi cel care va reconsidera principiul hippocratic al vindecării prin
 similitudine
[Bungetzianu, 1983]
2
.în calitate de medic practician, respectiv de toxicolog şifarmacolog, Hahnemann îşi începe cariera de medic la 24 de ani.Foarte curînd, dezamăgit de absenţa rezultatelor terapeuticeeficiente şi de limitele medicinei din vremea sa, considerîndterapiile folosite în acea epocă (utilizarea
 săngerării,
aventuzelor etc.) ca fiind prea agresive, decide să renunţe la practicarea medicinei. Pentru a se întreţine, îşi va valorificaresursele culturale extrem de vaste pentru epoca în care a trăit Astfel,fiind cunoscător a cinci limbi moderne, Hahnemann va traduce îngermană 24 de lucrări din limbile: engleză, franceză şi italiană. Pe dealtă parte, stăpânirea limbii latine, în care şi-a susţinut şi teza dedoctorat, cât şi a cîtorva dialecte din greaca veche, i-a îngăduitrealizarea unor retroversiuni de texte dintr-un dialect în altul, pentrua le transpune domeniului medical al timpului şi, mai ales, pentru ale subordona intenţiei sale de raţionalizare a actului medical Estesemnificativ, în acest sens, că el şi-a intitulat lucrarea capitală:
Organon der rationellen Heilkunde (Metoda meşteşuguluivindecării raţionale).
2
O parte din datele istorice inserate în prima parte a volumului de faţă aufost desprinse din bibliografia de specialitate consemnată la sfîrşitul lucrării. O parte din referinţele bibliografice, fiind deja un loc comun, nu au fost decît punctual menţionate pe parcursul expunerii. O altă parte a consideraţiilor şiconcluziilor prezentate reprezintă, însă, rezultatul experienţei dobîndite deautori în practica medicinei homeopate.5
Definitorie pentru evoluţia sa ştiinţifică este lectura lucrării
MateriaMedica,
în care se găsesc explicaţiile date cu privire la acţiunea chininei,de exemplu, utilizată în mod curent pentru tratarea malariei, explicaţiicare devin, la un moment dat, confuze, în această situaţie, Hahnemann areideea genială de a experimenta chinina pe el însuşi şi pe apropiaţii săi, pentru a cunoaşte efectele reale ale acestei substanţe:-Constatarea epocală a lui Hahnemann: observă că,sănătos fiind, chinina, în doză redusă, îi provoacă febră. Aceastăfebră este întru totul comparabilă cu febra din malarie(paludism), tratată cu aceeaşi chinină în doză ponderală
{antipatică).-
Concluzia lui Hahnemann: inversează fenomenulconstatat asupra lui şi îşi imaginează posibilitatea de a vindeca bolnavii cu mici doze de chinină şi emite ipoteza următoare:
O substanţă, în funcţie de doză, ar putea fi capabilă să provoacela un indivitf sănătos anumite simptome şi să suprime simptomeasemănătoare, la un individ bolnav.
Pentru a verifica această ipoteză, Hahnemann întreprindeexperimentarea sistematică a substanţelor farmacologic active dinepocă, asupra omului sănătos, în căutarea, cum el însuşi spunea, a
"efectelor pure ".
Ansamblul observaţiilor culese pentru fiecare dintre acestesubstanţe va defini
 patogenezia substanţei
respective. Eliminând toate
reţetele
epocii, corespunzătoare unor amestecuri, Hahnemann vaîncepe să administreze doar remedii simple, în diferite doze, cum dejaîncepuse să procedeze, iar primele
încercări
vor fi realizate pe elînsuşi, pe familie şi prieteni. Ulterior le va aplica bolnavilor,folosind mici cantităţi de substanţă care, în doze mari, produc la omulsănătos simptome6
ŞI FUNDAMENTAREA
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more