Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
117Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Eugen Barbu - Groapa

Eugen Barbu - Groapa

Ratings:

4.63

(8)
|Views: 13,157 |Likes:
Published by iony_v

More info:

Published by: iony_v on Jun 20, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/09/2014

pdf

text

original

 
Eugen Barbu
GROAPA
CuprinsNuntă...............................Iepe de şişic............................Lume ...............................Didina..............................Ghetele..............................La spovedit............................Moartea lui Marin Pisică....................Ramazanul............................Pomana lui Mielu........................Sinefta...............................Nea Fane . . . ..........................Balul meseriaşilor........................Săptămâna brânzei .......................„Rudele" lui Bică-Jumate.................La pârnaie............................Aia mică..............................La Borţoasa ..........................Priveghi...........................Stăpânul.............................Stere...............................În câmp la „Căţelu”.................Morcovii.............................Vânzarea...........................Peste rufe fâlfâia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe.- Noroc, şefule! aruncă unul.- Noroc!Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă şi pantalonistrânşi pe pulpe. Mijlocul şi-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută înţinte.Şedea şi privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Oraşulscânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mişuna vântul de vară. Gunoieriiaprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare.Se descălţară. Aveau tălpile negre, tăiate şi pline de răni. Le perpeleau lacăldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât nişte viţei, flocoşi şi răi.Lătrară spre groapă şi se repeziră către marginile ei înalte.Grigore nu se întoarse. Haita se opri ind. O femeie trecută şiosoasă, aplecată de şale îi alungă din preajma ei şi se depărtă. Dulăii îşiscuturau laţele, muşcându-şi puricii din blănile vechi.- Huo! Na pagubelor! strigă nevasta şi aruncă bolovani după ei.
1
 
Ceata se împrăştie. Se strânse apoi mai departe.Gunoierii beau ţuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu dinmână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie.Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ştergându-şi barba cu mâna lată şipăroasă. Muierea se uita la el, aşteptându-şi rândul. Le puse dinainte blidede tablă în care aburea o fiertură.Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau Ungur ileizbite.Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalţi şedeau pe vine în jurul meseicu trei picioare, luminaţi de flăcările focului. Aveau feţe ascuţite, prelungi.De sub şepcile murdare le ieşea părul întunecat pe frunţile înguste şi, subcozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiauneîntrerupt, urmăriţi de câini. Mâinile murdare apucau cu îndemânare.Duii se apropia, îniendu-se. Femeia le aruno bucatare depâine. Se iscă o bătălie înfricoşătoare. Trupurile animalelor se încordară,ochii lor galbeni sclipeau, se sfâşiară urlând, îşi apucară beregăţile, căzurăunul peste altul şi căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuţindu-i cu altebucăţi pe care le zvârleau din ce în ce mai departe.Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roşie, pierită.Fumau sprijiniţi în cozile lopeţilor. Erau osteniţi şi strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins.Începea o noapte liniştită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri,îngenuncheară pe labele dinainte, mişcară cozile groase şi hămăiră scurt,stins. Încet, îşi lăsară capetele lungi şi mândre pe gheare şi moţăiră cu ochiideschişi.Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore şi întingea miezul depâine în resturile răcite.Se auziră cocoşii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins şi pustiual Cuţaridei, mai zbeau înjuturile ruţaşilor. Glodul suna subcopitele cailor. Într-o parte se desluşeau câteva străzi înguste cu case joase.Când îşi adusese Grigore nevasta şi lopata să-şi sape bordeiul, împrejurnu era ţipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii şi gura eiadâncă. De primăvara până dădea viscolul mai schimba o vorbă, două cugunoierii. Ăştia erau nişte drăngălăi de la ţară, cam leneşi şi hoţi, slugărindBucureştiul, cărând tot ce lepăda oraşul. Mureau de tineri, loviţi de oftică.N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâica şi ei. Acestea le lepădau copiii prin şanţurile Cuţaridei. Altfel, băieţi veseli.Soseau diminea la rampă, fluierând şi înghiontindu-se, împinndtumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele.Desculţi şi flămânzi, beţivi şi răi, trebuia să ţipi la ei ca să te asculte, că şi elavea o socoteală aici, lua leafă de la stat, zea lucruri. nd se maiîmbătau, haidamacii îşi spuneau printre dinţi:- Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea şi sudoarea, o să te tăiem, o să-ţiscoatem maţele afară!Dumnezeu îl ştia câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădeacâte ceva de mâncare, îşi rupea de la gură, că-i ştia amărâţi.- Să fie de sufletul mamii, zicea, şi bătea o cruce mare, aplecându-se deşale până în pământ.Gunoierii mâncau cu lăcomie, îşi ştergeau gurile sălbatice şi mormăiau
2
 
te o înjutu. Unii îl nuiau are bani ascui şi i-o spuneauprivindu-l cu ochii lor răi. Bătrânul nu le răspundea. Era tăcut şi mâhnit.N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături,şi, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roşii şi pe la mijlocul verii lepăzea să nu le mănânce câinii, flămânzi şi ăştia, gata să apuce ce le cădeasub fălci. Ţinea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau larampă, făcea socoteala chivuţelor care adunau trenţe pentru o fabrică detextile şi strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-şi cumpere un loc mai la faţă spre Griviţa, să-şi ridice o casă când n-o maiputea să muncească. Omul zgârcit, de credinţă, nu spunea un lucru de douăori. Văzuse lume cât nisipul mării, era mâncat şi de bine, şi de rău. Până laurmă îi îmblânzise. Adunase vreo trei pe lângă el, le ajutase să-şi sape câteun bordei şi le botezase copiii.Cât şezuse singur îi fusese mai greu. Ţinea şi o nevastă slută, de vorbeaşi nu mai isprăvea. El, mut. Când ieşea o vorbă din gura lui, răsărea soarele.Înmormântase mulţi, era singur, sărac şi silnic. Între sprâncenele negre i sesăpase semnul posomorârii. Avea ochii duşi în fundul capului. În ei mocneamereu un foc neostenit. Iute şi mânios, nu se lăsa înşelat la socoteli. Cândse mai întindea câte unul la vorbă, ridica o palmă grea. Era de ajuns.Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii,de-a lungul drumului Cuţaridei. Lume nevoiaşă, ceferişti de lucrau la stat,meseriaşi pe banii lor, nişte zidari, plini de copii, cu muieri frumoase şiparşive, un negustor care ridicase odăi de zid şi deschisese cârciumă larampă, un frizer, un croitor cu atelier şi ucenic; semăna a aşezare, nu-i maiera frică iarna când cădeau viscolele.Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau peneştiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-o parte. Nu mai cunoşteai.Se ridicau case de lut, se croiau uliţe noi şi soseau alţi vecini. Se numea cănu mai e singur. Începuse să-i cunoască pe fiecare după nume, bea cu ei larciu, se împrietenise, se ajutau unul pe altul, a-s oameniisăraci: îşi cred unul altuia mai repede. Cei mai mulţi lucrau la Căile Ferate,Grigore îi vedea când plecau la treabă. Îşi dădeau bună dimineaţa, şi searase întâlneau în prăvălia negustorului, ciocnind câte un ciocan de rachiu.Necăjiţi şi ăştia, aveau copii mulţi, nu se ajungeau cu banii, nu le era uşorsă trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu telăsau la vreun necaz.Când se strica timpul, se culcau devreme, osteniţi. Rămânea singur cubaba lui. Plecau şi gunoierii în judeţ la ei, se pupe trai. primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpăraude la Obor un sac de faină şi unul de mălai, două sute de chile de cartofi,ezau muturi la butoi şi teptau amândoi iarna. Salcâmii rari aiCuţaridei înlbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. mpulînvineţea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leşiaticcădea câte un stol de brabeti, împrăştiindu-se pe pământul tare. Nu maisoseau nici căruţele. În noiembrie, toată frumuseţea aceea pălită se despuia.Maidanul îşi schimba culoarea. Scoarţa roşcovană căpăta o dungă cum efierul care străbătea burta de buruieni uscate. Lumina albicioasă a soareluiabia sticlea.- Vine
bălana...
îi spunea nevestei.
3

Activity (117)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Iacob Ionela liked this
victoria1304 liked this
Filimon Daniel liked this
Darian Dum liked this
Dan Ricinski liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->