Puterea coincidentei

"Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este fidelul servitor al
acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul"
Albert Einstein

- Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti o persoana, pe care nu ati vazut-o de

mult timp, dupa ce fara nici un motiv special v-ati gandit la ea cu putin inainte?
- Ati deschis vreodata la intamplare o carte sau o revista, gasind chiar
informatia de care aveati nevoie in acel moment?
- Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti frapati de o fraza, de o expresie
neobisnuita si apoi sa o reauziti in cursul zilei, in situatii complet diferite?
- Vi s-a intamplat ca exact in momente de "jena" financiara cineva sa va
plateasca o datorie de care nu va mai aduceati aminte?
- Uneori, dupa ce intreaga zi v-ati chinuit sa gasiti solutia unei probleme, vi s-a
intamplat sa gasiti raspunsul, ca din intamplare, vorbind cu un necunoscut sau
apteptand pur si simplu tramvaiul?
- Cate decizii importante pentru existenta dumneavoastra ati luat datorita unor
mici evenimente, aparent fara sens?

Daca in existenta dumneavoastra v-ati intalnit cu cel putin o parte din aceste
situatii inseamna ca sunteti gata pentru a invata sa folositi

Inainte de a lua startul este necesar sa fixam o premisa. S-a spus ca scopul
cunoasterii nu este euristic ci hedonistic; cu alte cuvinte, cand noi gasim o
explicatie pentru un fenomen nu tindem atat spre a stabili un "adevar" cat spre
a gasi un model coerent, care poate satisface necesitatea noastra de a intelege
lumea ce ne inconjoara.
lata un exemplu: in Grecia antica orice elev invata si prin urmare "stia" ca
fulgerele sunt expresia supararii lui Zeus, in timp ce orice elev de azi invata si
deci "stie" ca ele sunt produsul descarcarilor electrice intre nori.
Dincolo de aparente, eu nu vad mari diferente intre cele doua explicatii,
deoarece amandoua servesc perfect unui singur scop - a lamuri un fenomen.
Mai mult, nici una dintre explicatii nu schimba efectul real: daca sunt lovit de un
fulger ma prefac in cenusa.

De ce am dat acest exemplu? Pentru ca de fiecare data cand ne aflam in fata

unui argument "border line" (de granita). este foarte usor sa comitem doua
erori comune: prima este excesul de scepticism care ne determina sa negam tot
ce nu reusim sa analizam si sa masuram, definind faptul sau lucrul respectiv
drept o banala superstitie; a doua eroare, de "semn contrar", este aceea de a
crede orbeste, a pune ceea ce percepem ca un fenomen foarte interesant pe
seama unor speculatii de genul fenomenelor paranormale, spiritismului etc.

O analiza aprofundata asupra fenomenului coincidentelor ne-a lasat celebrul

psiholog Carl Jung. El a definit coincidenta sau sincronicitatea ca "relatia dintre
doua evenimente asociate intre ele de o semnificatie, dar nu si de o conexiune
cauza-efect". Ca orice alt fenomen, sincronicitatea poate gasi explicatii variate
in functie de sistemele de valori, credinte, viziuni asupra lumii care ne sunt
caracteristice fiecaruia dintre noi. Argumentele pot fi mistice, rationale,
psihanalitice, istorice sau religioase. O analiza completa care ar tinti catre
satisfacerea tuturor acestor puncte de vedere ar cere, evident, mult mai mult
spatiu decat un articol de revista si va reamintesc ca ceea ce am obtine in final
ar servi numai pentru a satisface nevoia noastra de a gasi explicatii. De aceea
mult mai interesant mi se pare sa raspundem la doua intrebari:

1. Exista ceva ce am putea defini drept "coincidenta semnificativa"?

2. Daca aceasta exista, putem gasi o modalitate de a o folosi?

Pentru cea mai mare parte a oamenilor de stiinta raspunsul firesc va fi "nu". Ei
sustin ca experientele de acest tip (coincidente semnificative) chiar daca
frapeaza prin ciudatenie si o frecventa destuI de importanta, nu sunt
determinate de divin, nu pot fi explicate mistic, ci sunt doar o expresie normala
a intamplarii, a realului care este accesibil sau nu perceptiei noastre. Ignorarea
legilor naturii, spun ei, determina pe cale de consecinta apelul la superstitii,
inventarea unor cauze supranaturale care sa explice fenomenul.
Sa presupunem ca acest punct de vedere este cel mai apropiat de adevar .
Dar, cum explicam atunci acele coincidente care ne conduc catre un sens clar,
pentru ca survin prea ordonat si sunt prea „semnificative" pentru a mai putea
crede ca nu sunt altceva decat simplul produs al intamplarii.
Mie mi se pare surprinzator faptul ca ceea ce acesti oameni de stiinta "hiper-
rationalisti" uita complet (sau, cel putin, refuza sa ia in considerare) sunt chiar
descoperiri stiintifice in domeniul mecanicii cuantice, geometriei fractale si
matematicii haosului care ne demonstreaza faptul ca spatiul si timpul sunt
concepte relative, ca observatorul influenteaza lucrul observat, ca exista
anumite limite a ceea ce poate fi cunoscut cu metodele pe care noi ne-am
obisnuit sa le numim stiintifice si mai ales ca legile clasice bazate pe axa cauza-
efect functioneaza doar la un nivel "superficial" al realitatii.

La un nivel mai profund cercetari recente incep sa demonstreze ceea ce misticii

de toate religiile ne-au invatat de milenii: orice lucru care exista in Univers -
atomi, celule, molecule, plante. animale, oameni - nu exista independent, ci
participa la o retea dinamica de interconexiuni careia abia acum incepem sa-i
intrevedem unele semnificatii. Pentru ca nu am spatiul necesar sa aprofundez
aceasta problema ii trimit pe cititorii interesati la extraordinara carte a lui Fritjof
Capra -"Taofizica" - tradusa acum si in limba romana.

Va propun sa ne intoarcem la problema ridicata de intrebarea noastra initiala:

"Coincidentele au o semnificatie?". Daca in ciuda parerii scepticilor admitem
raspunsul "da", trebuie sa fim gata sa acceptam o "revolutie" in felul nostru de
a vedea lumea. In principal trebuie sa admitem ca numeroase evenimente nu
sunt intamplatoare, ci urmaresc un "desen" preordonat, pe care noi trebuie sa-I
descoperim si sa-I folosim. Fireste, este la latitudinea fiecaruia dintre noi sa
gaseasca propriul raspuns la intrebarea "Cine determina coincidenta?". Poate fi
divinitatea, karma, inconstientul colectiv, sansa, fatalitatea s.a.m.d. Important
este sa realizam ca:

1. coincidentele exista;
2. ele contin un mesaj;
3. acest mesaj trebuie decodificat;
4. depinde de starea noastra mentala recunoasterea coincidentelor si
decodificarea mesajului respectiv.
De aici incolo renunt la explicatii si va adresez rugamintea de a testa practic
valabilitatea afirmatiile mele. Va reamintesc ca rezultatele nu pot fi obtinute
decat apeland la "sectorul" intuitiv al psihicului cu o atitudine mentala de
incredere si deschidere.
Prin urmare, data viitoare cand veti intalni o coincidenta care va surprinde, in
loc de a da din umeri sau de a gasi o "explicatie" paranormala este mai bine sa
va puneti intrebariie: "Cumva Universul incearca sa-mi comunice ceva?", "De ce
s-a intamplat chiar acest lucru?", "Care este mesajul pe care ar trebui sa-l
inteleg?".
Folosindu-va intuita cu maximum de deschidere, uitand pe cat posibil de
prejudecati si convingeri "osificate" de experienta este foarte probabil sa
ajungeti la rezultate surprinzatoare.
Dupa ce ati obtinut aceste prime rezultate urmatoarea intrebare la care va invit
sa gasim raspuns este "Numai coincidentele surprinzatoare, iesite din comun,
contin un mesaj pentru noi, sau suntem pur si simplu inconjurati de mesaje de
acest tip, dar opacitatea noastra ne impiedica sa le percepem si sa le
intelegem?".

Daca inca mai cititi aceste randuri, si vi se pare ca ceea ce spun are un sens, va
asigur ca sunteti gata pentru a incerca sa faceti inca un pas care fireste este
reprezentat de o noua intrebare: "Nu cumva fiecare persoana pe care o intalnim
este de fapt o coincidenta semnificativa?". Atentie insa la faptul ca raspunzand
la aceasta intrebare, puteti pune in discutie intreaga dumneavoastra imagine
despre lume, sistemul de valori pe care l-ati folosit pana acum.
Daca veti raspunde prin "da" inseamna ca admiteti faptul ca nimic nu este
intamplator, deci FIECARE PERSOANA PE CARE O INTALNIM ARE UN MESAJ
PENTRU NOI. Consecinta logica ar fi ca data viitoare cand vom intalni pe cineva,
in loc sa schimbam mesaje pline de banalitati si lucruri comune sa incercam sa
ascultam cu atitudine corecta daca respectiva persoana nu are ceva a ne spune.
Multi dintre dumneavoastra vor fi probabil surprinsi de bogatia de idei si resurse
pe care semenii ne-o pot pune la dispozitie daca suntem dispusi sa-i acceptam.
Desigur multi vor obiecta ca este cel putin imprudent sa intram in vorba cu toti
necunoscutii. Sunt de acord, dar daca sunteti dispusi sa acceptati faptul ca o
persoana are un mesaj pentru dumneavoastra, in scurt timp va veti dezvolta
capacitatea de a intui cand este cazul sa intrati in comunicare si cand nu. Cu
toate riscurile, imi permit sa va dau cateva sugestii pentru a intelege cand
merita sa incercati un dialog cu o persoana necunoscuta:

1. cand al saselea simt va determina sa credeti ca recunoasteti pe cineva, desi

ratiunea va spune ca nu v-ati intalnit niciodata cu respectiva persoana;

2. cand aparent din intamplare are loc un schimb de priviri ce vi se pare

interesant chiar daca pe moment nu-i gasiti o semnificatie clara;

3. cand intalniti de mai multe ori aceeasi persoana in conditii care nu sunt
favorizate de factori obiectivi.

Este foarte probabil ca la inceput nu veti reusi sa intelegeti imediat si cu

claritate mesajul emis de persoana respectiva, dar daca veti persevera
rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Va reamintiti desigur ca cealalta intrebare pe care v-am propus-o era: Este
posibil sa folosim "coincidentele semnificative" in scopuri practice? Pentru a gasi
raspunsul va invit sa faceti urmatorul exercitiu:

1. Retrageti-va pentru cateva minute intr-un loc linistit si incercati si intrati intr-
o stare de calm mental.

2. Gasiti si definiti cat mai precis posibil intrebarea sau dorinta care va
preocupa cel mai mult.

3. Concentrati-va exclusiv asupra dimensiunii "Ce?" evitand orice griji in

privinta "Cum?". Cu alte cuvinte focalizai-va asupra scopului ignorand
mijloacele.

4. Intoarceti-va la ocupatia cotidiana, dar pastrandu-va o atitudine de incredere

si deschidere si incercati sa observati ce se intampla.

5. Veti constata ca daca nu interveniti asupra acestui "mecanism" cu factori

perturbatori de genul anxietatii, fricii, grabei, raspunsurile vi se vor revela mai
repede si mai clar decat ati crezut ca este posibil.

Nu dezarmati daca nu obtineti de la primele incercari rezultatele dorite.

Procesul mental care este usor de descris in cuvinte este mult mai greu de
tradus asa cum se cuvine in realitate. Este vorba si in acest caz de
"antrenament", de practica.
Treptat veti descoperi ca anumite evenimente par sa aiba loc tocmai pentru a
va conduce catre destinatia dorita. Veti descoperi ca deseori un eveniment
aparent dezastruos ascunde un mesaj esential pentru succesul dumneavoastra,
ca fapte si situatii aparent potrivnice se pot transforma in borne de orientare pe
drumul evolutiei personale.

Inchei exprimandu-mi speranta ca nu am fortat prea mult sistemul

dumneavoastra de valori, viziunea pe care o aveti asupra lumii. In articolul din
numarul trecut mi-am permis sa spun ca fiecare dintre noi are o misiune de
indeplinit pe Pamant, ca aceasta misiune nu poate fi aleasa, ci trebuie
descoperita. De data aceasta am adaugat ca Universul ne furnizeaza toate
mijloacele pentru a indeplini aceasta misiune, cu conditia sa invatam cum
trebuie sa privim si sa ascultam folosindu-ne capacitatea intuitiva.
Poate ar fi fost potrivit sa va ofer mai multe exemple, sugestii, explicatii, dar
pentru a nu deveni plictisitor am incercat sa folosesc un minimum de spatiu.
Spor la lucru si... bune coincidente!