Professional Documents
Culture Documents
Cele trei perioade fundamentale ale evoluţiei literaturii române au grupat scriitorii
în orientări sau curente literare, în jurul unor reviste şi a unor personalităţi care şi-au
asumat rolul de îndrumător cultural şi literar în epocă.
In perioada paşoptistă (1830-1860), Mihail Kogălniceanu are rolul de
îndrumător al fenomenului cultural-literar, iar revista al cărei program literar orientează
literatura timpului este Dacia literară, din care apar la Iaşi numai trei numere, dar în care
se publică opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (de exemplu: C. Negruzzi,
Vasile Alecsandri, Grigore Alexandre seu).
Epoca marilor clasici (aproximativ 1870-1885) se leagă de activitatea societăţii
şi a cenaclului Junimea, de revista Convorbiri literare (redactor Iacob Negruzzi) şi de
activitatea de îndrumător cultural-literar a lui Titu Maiorescu, cel care impune o direcţie
nouă în literatura română. Operele marilor clasici ai literaturii române, Mihai Eminescu,
Ion Creangă, Ioan Slavici, I.L.Caragiale, sunt publicate în paginile revistei sau citite în
şedinţele cenaclului.
O altă perioadă de efervescenţă creatoare în domeniul literaturii române este
perioada interbelică (1920-1940). Modernismul românesc, existând în epocă în paralel
cu orientarea tradiţionalistă, este o orientare impusă de E. Lovinescu, atât prin lucrările
publicate, cât şi prin activitatea cenaclului şi a revistei Sburătorul. Fără a fi în mod
obligatoriu fideli cenaclului, în care unii dintre ei pătrund pentru diferite perioade, în re-
vistă publică scriitori importanţi ai literaturii române, uneori chiar opuşi direcţiei
lovinesciene: Ion Barbu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Tudor Vianu, Ilarie Voronca, Felix Aderca ş.a.
Cei trei îndrumători ai literaturii române şi-au fundamentat concepţia estetică prin
texte de doctrină literară, care configurează direcţiile de evoluţie a literaturii române. Titu
Maiorescu şi E. Lovinescu sunt nu numai teoreticieni, ci şi critici de direcţie.