High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
-
1
-
Alchimistul
PAULO COELHO
(ALQUIMISTA, 1988)
Prefa
ţă
Este important s
ă
spunem câteva lucruri despre faptul c
ă
Alchimistul
este o carte simbolic
ă
,diferit
ă
de
Jurnalul unui magician,
care n-a fost o lucrare de fic
ţ
iune.Unsprezece ani de via
ţă
am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele în aursau de a descoperi Elixirul tinere
ţ
ii f
ă
r
ă
b
ă
trâne
ţ
e era prea fascinant
ă
ca s
ă
treac
ă
neobservat
ă
deorice novice în ale magiei. M
ă
rturisesc c
ă
Elixirul tinere
ţ
ii f
ă
r
ă
b
ă
trâne
ţ
e m
ă
seducea cel mai tare:înainte de a în
ţ
elege
ş
i sim
ţ
i prezen
ţ
a lui Dumnezeu, ideea c
ă
totul se va sfâr
ş
i într-o bun
ă
zi m
ă
aducea la disperare. Astfel, aflând despre posibilitatea de a ob
ţ
ine un lichid în stare s
ă
-miprelungeasc
ă
pentru mul
ţ
i ani existen
ţ
a, am hot
ă
rât s
ă
m
ă
dedic trup
ş
i suflet fabric
ă
rii lui.Era o perioad
ă
de mari transform
ă
ri sociale
―
începutul anilor '70
―
ş
i înc
ă
nu existau
publica
ţ
ii serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele c
ă
r
ţ
ii, s
ă
cheltui pu
ţ
inii bani pe care îi aveam pe cump
ă
rarea unor c
ă
r
ţ
i din str
ă
in
ă
tate,
ş
i-mi dedicammulte ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am c
ă
utat dou
ă
-trei persoane serioase dinRio de Janeiro care se dedicaser
ă
în mod serios Marii Opere, dar acestea au refuzat s
ă
m
ă
primeasc
ă
. I-am cunoscut
ş
i pe al
ţ
ii care î
ş
i spuneau alchimi
ş
ti, î
ş
i aveau laboratorul propriu
ş
ipromiteau s
ă
m
ă
înve
ţ
e tainele Artei în schimbul unei adev
ă
rate averi; azi în
ţ
eleg c
ă
ace
ş
tia nu
ş
tiau nimic din ceea ce pretindeau s
ă
m
ă
înve
ţ
e.Dar cu toat
ă
st
ă
ruin
ţ
a mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întâmpla nimic din ceeace manualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un
ş
ir nesfâr
ş
it de simboluri, dedragoni, de lei, sori, luni
ş
i argint viu, iar eu aveam mereu impresia c
ă
mergeam pe un drumgre
ş
it, pentru c
ă
limbajul simbolic permite o cantitate uria
şă
de erori. În 1973, disperat deabsen
ţ
a oric
ă
rui progres, am comis un act de o iresponsabilitate suprem
ă
. În acel timp eramangajat la Secretariatul pentru Educa
ţ
ie din Mato Grosso, pentru a
ţ
ine cursuri de teatru în acelstat, a
ş
a c
ă
am hot
ă
rât s
ă
-mi folosesc studen
ţ
ii la ni
ş
te ateliere de teatru care aveau ca tem
ă
Tabla de Smarald. Aceasta, împreun
ă
cu unele incursiuni ale mele în zonele mocirloase alemagiei, au f
ă
cut ca în anul urm
ă
tor s
ă
pot sim
ţ
i pe propria piele adev
ă
rul proverbului: „Dup
ă
fapt
ă
,
ş
i r
ă
splat
ă
”. Totul în jurul meu s-a pr
ă
bu
ş
it complet.Mi-am petrecut urm
ă
torii
ş
ase ani din via
ţă
într-o atitudine destul de sceptic
ă
în ceea ceprive
ş
te tot ce era legat de mistic
ă
. În acest exil spiritual am înv
ăţ
at multe lucruri importante: c
ă
accept
ă
m un adev
ă
r numai dup
ă
ce l-am negat din tot sufletul, c
ă
nu trebuie s
ă
fugim de propriulnostru destin
ş
i c
ă
mâna lui Dumnezeu este infinit de generoas
ă
, în pofida severit
ăţ
ii ei.În 1981, am f
ă
cut cuno
ş
tin
ţă
cu RAM, organiza
ţ
ia ocult
ă
unde mi-am g
ă
sit
ş
i un Maestru,care avea s
ă
m
ă
readuc
ă
pe drumul ce-mi era scris.
Ş
i în timp ce el m
ă
preg
ă
tea în înv
ăţă
turamea, m-am apucat din nou s
ă
studiez Alchimia pe cont propriu, într-o noapte, când st
ă
team devorb
ă
dup
ă
o epuizant
ă
sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajul alchimi
ş
tilor era atât devag
ş
i de complicat.
―
Sunt trei tipuri de alchimi
ş
ti, spuse Maestrul meu. Aceia care sunt impreci
ş
i pentru c
ă
nu
ş
tiu ce vorbesc; aceia care sunt impreci
ş
i pentru c
ă
ş
tiu ce vorbesc, dar
ş
tiu
ş
i c
ă
limbajulAlchimiei este un limbaj adresat inimii
ş
i nu ra
ţ
iunii.
―
Ş
i al treilea tip? am întrebat.
―
Aceia care nu au auzit niciodat
ă
vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reu
ş
it, prinexperien
ţ
a lor, s
ă
descopere Piatra Filosofal
ă
.A
ş
a s-a hot
ă
rât Maestrul meu
―
care apar
ţ
inea celui de-al doilea tip
―
s
ă
-mi predea lec
ţ
ii deAlchimie. Am descoperit c
ă
limbajul simbolic, care m
ă
irita
ş
i m
ă
descump
ă
nea atât, era uniculmod de a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit „incon
ş
tientul colectiv”. Amdescoperit Legenda personal
ă
ş
i Semnele lui Dumnezeu, adev
ă
ruri pe care ra
ţ
ionamentul meuintelectual refuza s
ă
le accepte din cauza simplit
ăţ
ii. Am descoperit c
ă
a ajunge la Marea Oper
ă
nu este misiunea unor ale
ş
i, ci a tuturor fiin
ţ
elor omene
ş
ti de pe fa
ţ
a P
ă
mântului. Sigur c
ă
nutotdeauna vedem Marea Oper
ă
sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar to
ţ
i putem
―
f
ă
r
ă
umbr
ă
de îndoial
ă
―
s
ă
ne cufund
ă
m în Sufletul Lumii.De aceea
Alchimistul
este
ş
i un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afar
ă
de faptul c
ă
am transmis tot ce am înv
ăţ
at despre aceasta, am încercat s
ă
aduc un omagiu marilor scriitoricare au reu
ş
it s
ă
ajung
ă
la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care a folosit
ş
i elistoria persan
ă
într-una din povestirile lui), Malba Tahan
ş
i al
ţ
ii.
-
2
-Pentru a completa aceast
ă
lung
ă
prefa
ţă
ş
i a ilustra ceea ce Maestrul meu voia s
ă
spun
ă
cual treilea tip de alchimi
ş
ti, merit
ă
s
ă
amintim o întâmplare pe care el însu
ş
i mi-a povestit-o înlaboratorul lui.Sfânta Maria, cu pruncul Iisus în bra
ţ
e, s-a hot
ă
rât s
ă
vin
ă
pe P
ă
mânt ca s
ă
viziteze om
ă
n
ă
stire. Mândri foarte, c
ă
lug
ă
rii au f
ă
cut un
ş
ir lung
ş
i fiecare s-a înf
ăţ
i
ş
at în fa
ţ
a SfinteiFecioare pentru a I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a ar
ă
tat miniaturile salepentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfin
ţ
ilor.
Ş
i a
ş
a unul dup
ă
altul, fiecare c
ă
lug
ă
r
ş
i-a adus omagiul Maicii Domnului
ş
i Pruncului Iisus.Dar ultimul din
ş
ir era cel mai umil c
ă
lug
ă
r din m
ă
n
ă
stire, care niciodat
ă
nu înv
ăţ
aseîn
ţ
eleptele scrieri ale epocii. P
ă
rin
ţ
ii lui fuseser
ă
oameni simpli care lucrau la un vechi circ dinîmprejurimi
ş
i tot ce-l putuser
ă
înv
ăţ
a era s
ă
arunce mingi în sus
ş
i s
ă
fac
ă
câteva jonglerii.Când a venit rândul acestuia, ceilal
ţ
i c
ă
lug
ă
ri au vrut s
ă
pun
ă
cap
ă
t închin
ă
ciunilor, pentruc
ă
fostul scamator nu avea nimic important de spus
ş
i putea strica imaginea m
ă
n
ă
stirii. Darc
ă
lug
ă
rul sim
ţ
ea, în adâncul sufletului, o dorin
ţă
arz
ă
toare s
ă
d
ă
ruiasc
ă
ceva lui Iisus
ş
i SfinteiFecioare.Ru
ş
inat, sim
ţ
ind privirea mustr
ă
toare a fra
ţ
ilor lui, a scos câteva portocale din sutan
ă
ş
i aînceput s
ă
le arunce în sus
ş
i s
ă
jongleze cu ele, a
ş
a cum
ş
tia el.
Ş
i doar în acel moment Pruncul Iisus a zâmbit
ş
i a început a bate din palme în bra
ţ
eleSfintei Marii.
Ş
i Maica Domnului numai lui i-a întins bra
ţ
ele, l
ă
sându-l s
ă
-l ating
ă
pe Prunc.
AUTORUL
Ş
i pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
Ş
i ea avea o sor
ă
ce se numea Maria, care, a
ş
ezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.
Iar Marta se silea cu mult
ă
slujire
ş
i, apropiindu-se, a zis:
Doamne! au nu socote
ş
ti c
ă
sora mea m-a l
ă
sat singur
ă
s
ă
slujesc? Spune-i deci s
ă
-mi ajute.
Ş
i r
ă
spunzând, Domnul i-a zis:
Marto, Marto, te îngrije
ş
ti
ş
i pentru multe te sile
ş
ti.
Dar un lucru trebuie: c
ă
ci Maria partea cea bun
ă
a ales, care nu se va lua de la ca.
LUCA, 10: 38-42
Prolog
Alchimistul lu
ă
o carte pe care o adusese cineva din caravan
ă
. Tomul era f
ă
r
ă
copert
ă
, darreu
ş
i s
ă
-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i r
ă
sfoia paginile, g
ă
si o povestire despreNarcis.Alchimistul cuno
ş
tea legenda lui Narcis, frumosul b
ă
iat care-
ş
i contempla zilnic propriafrumuse
ţ
e într-un lac. Era atât de fascinat de el însu
ş
i c
ă
într-o bun
ă
zi a c
ă
zut în lac
ş
i a muritînecat. În locul acela, a ap
ă
rut o floare care s-a numit narcis
ă
.Dar nu a
ş
a î
ş
i încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c
ă
atunci când a murit Narcis, auvenit naiadele
―
zei
ţ
ele izvoarelor
ş
i ale p
ă
durii
―
ş
i au v
ă
zut lacul transformat dintr-unul cu ap
ă
dulce, într-un ulcior cu lacrimi s
ă
rate.
―
De ce plângi? au întrebat naiadele.
―
Plâng pentru Narcis, r
ă
spunse lacul.
―
Ah, nu-i de mirare c
ă
plângi pentru Narcis, continuar
ă
ele. La urma urmelor, de
ş
i noi amalergat mereu dup
ă
el prin p
ă
dure, tu erai singurul care puteai s
ă
-i contempli de aproapefrumuse
ţ
ea.
―
Dar Narcis era frumos? întreb
ă
lacul.
―
Cine altul poate
ş
ti mai bine decât tine? r
ă
spunser
ă
, surprinse, naiadele. La urmaurmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.Lacul r
ă
mase t
ă
cut o vreme. Într-un târziu, zise:
―
Îl plâng pe Narcis, dar niciodat
ă
n-am
ş
tiut c
ă
el era frumos. Îl plâng pe Narcis pentru c
ă
de fiecare dat
ă
când se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s
ă
v
ă
d reflectat
ă
, în fundulochilor lui, propria-mi frumuse
ţ
e.“Ce povestire frumoas
ă
”, spuse Alchimistul.
Partea întâi
B
ă
iatul se numea Santiago. Se întuneca tocmai când ajunse cu turma lui în fa
ţ
a unei vechibiserici p
ă
r
ă
site. Acoperi
ş
ul se pr
ă
bu
ş
ise de mult,
ş
i in locul unde pe vremuri se afla sacristiacre
ş
tea acum un sicomor uria
ş
.Hot
ă
rî s
ă
petreac
ă
noaptea aici. Î
ş
i mân
ă
toate oile prin ruinele por
ţ
ii
ş
i apoi puse ni
ş
tescânduri pentru ca acestea s
ă
nu fug
ă
în timpul nop
ţ
ii. Nu erau lupi pe acolo, dar odat
ă
îi
-
3
-sc
ă
pase una în timpul nop
ţ
ii
ş
i a trebuit s
ă
-
ş
i piard
ă
toat
ă
ziua urm
ă
toare pentru a g
ă
si oaiar
ă
t
ă
cit
ă
.Î
ş
i întinse haina pe jos
ş
i se a
ş
ez
ă
, folosind cartea pe care o terminase de citit drept pern
ă
.Î
ş
i spuse, înainte de a adormi, c
ă
ar trebui s
ă
înceap
ă
s
ă
citeasc
ă
ni
ş
te c
ă
r
ţ
i mai groase
―
duraumai mult pân
ă
se sfâr
ş
eau
ş
i erau perne mai confortabile în timpul nop
ţ
ii.Era înc
ă
întuneric când se trezi. Privi în sus
ş
i v
ă
zu stelele care str
ă
luceau prin acoperi
ş
ulaproape n
ă
ruit.“Voiam s
ă
mai dorm pu
ţ
in”, se gândi el. Avusese acela
ş
i vis ca
ş
i s
ă
pt
ă
mâna trecut
ă
,
ş
iiar
ăş
i se trezise înainte de sfâr
ş
it.Se ridic
ă
ş
i lu
ă
o înghi
ţ
itur
ă
de vin. Apoi î
ş
i lu
ă
toiagul
ş
i începu s
ă
-
ş
i trezeasc
ă
oile careînc
ă
mai dormeau. Observase c
ă
imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a animalelor sede
ş
teptau
ş
i ele. Ca
ş
i cum ar fi existat o energie misterioas
ă
care îi unea via
ţ
a de aceea a oilor cucare str
ă
b
ă
tuse p
ă
mântul de doi ani încoace în c
ă
utare de hran
ă
ş
i ap
ă
.
―
S-au obi
ş
nuit atâta cu mine c
ă
-mi cunosc obiceiurile, î
ş
i spuse în
ş
oapt
ă
. Dar st
ă
tu oclip
ă
ş
i se gândi c
ă
ar fi putut s
ă
fie
ş
i invers: s-o fi obi
ş
nuit el cu orarul oilor.Dar erau
ş
i unele oi care întârziau s
ă
se scoale. B
ă
iatul le trezi pe rând cu toiagul,strigând-o pe fiecare pe nume. Totdeauna crezuse c
ă
oile sunt în stare s
ă
în
ţ
eleag
ă
ce vorbe
ş
te el.De aceea obi
ş
nuia uneori s
ă
le citeasc
ă
p
ă
r
ţ
i din c
ă
r
ţ
ile care îl impresionaser
ă
, sau s
ă
vorbeasc
ă
despre singur
ă
tatea
ş
i bucuria unui cioban pe câmp, ori s
ă
comenteze ultimele nout
ăţ
i pe care levedea prin ora
ş
ele pe unde se întâmpla s
ă
treac
ă
.
Îns
ă
în ultimele dou
ă
zile avusese o singur
ă
grij
ă
: fata negustorului care locuia în ora
ş
ulunde avea s
ă
ajung
ă
peste patru zile. Nu fusese decât o singur
ă
dat
ă
acolo, anul trecut.Negustorul avea o pr
ă
v
ă
lie de stofe
ş
i
ţ
es
ă
turi
ş
i îi pl
ă
cea totdeauna s
ă
vad
ă
cu ochii lui cum suntoile tunse, ca s
ă
se fereasc
ă
de ho
ţ
ii. Îi spusese un prieten despre pr
ă
v
ă
lie, a
ş
a c
ă
ciobanul î
ş
idusese oile acolo.
―
Vreau s
ă
vând ceva lân
ă
, îi spuse negustorului.Pr
ă
v
ă
lia era plin
ă
de clien
ţ
i
ş
i negustorul îl rug
ă
s
ă
a
ş
tepte pân
ă
seara. El se a
ş
ez
ă
pecaldarâmul din fa
ţ
a magazinului
ş
i scoase o carte din desagi.
―
Nu
ş
tiam c
ă
ciobanii citesc c
ă
r
ţ
i, se auzi un glas feminin lâng
ă
el.Era o fat
ă
ce ar
ă
ta leit ca acelea din Andaluzia, cu p
ă
rul negru
ş
i neted
ş
i ochi ce aminteauvag de vechii cuceritori mauri.
―
Asta pentru c
ă
oile te înva
ţă
mai multe decât c
ă
r
ţ
ile, r
ă
spunse b
ă
iatul.Au stat de vorb
ă
mai bine de dou
ă
ore. Ea îi spuse c
ă
era fata negustorului,
ş
i-i vorbi desprevia
ţ
a din acea a
ş
ezare unde fiecare zi era la fel cu cealalt
ă
. Ciob
ă
na
ş
ul îi povesti despre câmpiileAndaluziei, despre ultimele nout
ăţ
i pe care le v
ă
zuse în ora
ş
ele pe unde trecuse. Era mul
ţ
umit c
ă
vorbea
ş
i cu altcineva, nu numai cu oile.
―
Cum ai înv
ăţ
at s
ă
cite
ş
ti? întreb
ă
fata la un moment dat.
―
Ca toat
ă
lumea, r
ă
spunse b
ă
iatul. La
ş
coal
ă
.
―
Dar dac
ă
ş
tii s
ă
cite
ş
ti, cum de e
ş
ti doar un simplu cioban?B
ă
iatul b
ă
lm
ă
ji ceva ca s
ă
ocoleasc
ă
r
ă
spunsul. Era încredin
ţ
at c
ă
fata nu va în
ţ
elegeniciodat
ă
. Î
ş
i continu
ă
pove
ş
tile de c
ă
l
ă
torie
ş
i ochi
ş
orii cei mauri clipeau de fric
ă
ş
i mirare. Pem
ă
sur
ă
ce trecea timpul, b
ă
iatul î
ş
i dorea s
ă
nu se mai sfâr
ş
easc
ă
ziua, s
ă
-l vad
ă
tot ocupat petat
ă
l fetei care s
ă
-i cear
ă
s
ă
a
ş
tepte trei zile. A în
ţ
eles c
ă
sim
ţ
ea un lucru pe care nu-l mai sim
ţ
ise:dorin
ţ
a de a r
ă
mâne într-un singur loc pentru totdeauna. Lâng
ă
fata cea oache
şă
zilele n-ar fi fostniciodat
ă
la fel una cu cealalt
ă
.Dar negustorul veni
ş
i îi ceru s
ă
tund
ă
patru oi. Apoi îi pl
ă
ti cât îi datora
ş
i-i ceru s
ă
revin
ă
anul urm
ă
tor.Peste doar patru zile ajungea din nou în or
ăş
elul acela. Era agitat
ş
i nesigur pe el: poate c
ă
fata îl
ş
i uitase. Pe acolo treceau mul
ţ
i ciobani care vindeau lân
ă
.
―
Nu-i nimic, le spuse fl
ă
c
ă
ul oilor lui.
Ş
i eu cunosc alte fete în alte ora
ş
e.Dar în str
ă
fundul inimii
ş
tia c
ă
are importan
ţă
.
Ş
i c
ă
p
ă
storii, ca
ş
i marinarii saucomis-voiajorii, cuno
ş
teau câte un ora
ş
unde se afla cineva în stare s
ă
-i fac
ă
s
ă
uite de bucuria dea c
ă
l
ă
tori liberi prin lume.Se iveau zorile
ş
i ciobanul î
ş
i mân
ă
oile în a
ş
a fel încât s
ă
mearg
ă
dup
ă
soare. „Asteaniciodat
ă
nu trebuie s
ă
ia o hot
ă
râre”, gândi el. „Poate de asta stau mereu lâng
ă
mine.”Aveau nevoie doar de ap
ă
ş
i hran
ă
. Cât
ă
vreme b
ă
iatul
ş
tia cele mai verzi p
ăş
uni dinAndaluzia, ele îi vor fi credincioase. Chiar dac
ă
zilele erau toate la fel, cu ore nesfâr
ş
ite care setârau între r
ă
s
ă
ritul
ş
i apusul soarelui, chiar dac
ă
ele nu citiser
ă
niciodat
ă
o carte în scurta lorvia
ţă
ş
i nu cuno
ş
teau limba oamenilor care povesteau nout
ăţ
ile de prin sate. Erau mul
ţ
umite s
ă
g
ă
seasc
ă
ap
ă
ş
i hran
ă
, atâta le era de ajuns. În schimb, î
ş
i ofereau cu m
ă
rinimie lâna, compania
Add a Comment
Pavel Sirghileft a comment
Gabriel Prodanleft a comment
vyolett@left a comment
and_reea_cleft a comment
ElChupanibreleft a comment