Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pilde

Pilde

Ratings: (0)|Views: 21 |Likes:
Published by Diaconu Ionut

More info:

Published by: Diaconu Ionut on Aug 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/25/2012

pdf

text

original

 
SKETIS PSYCHOLOGICAL RESEARCH Constantin Onofraşi
Pilde şi cugetări din înţelepciuneapopoarelor
Filosofii greci
 Antistene
Aflând odată că Platon îl vorbeşte de rău, făcu această remarcă: „Este un privilegiual regilor de a face bine şi de a fi vorbiţi de rău.”
Întrebat de un tânăr din Pont, care se pregătea să-i urmeze lecţiile, ce trebuie săaducă, îi răspunse: „Vino cu o foaie nouă, o pană nouă şi o tăbliţă nouă”, făcândaluzie totodată la „mintea” pe care s-o aducă. Fiind întrebat de ce are aşa de puţinidiscipoli: „Din pricină că am o nuia de argint cu care îi alung.” Punându-i-seîntrebarea de ce îşi ceartă cu atâta asprime discipolii, el răspunse: „Tot aşa se poartăşi medicii cu bolnavii lor.”
Într-o zi, văzând un bărbat condamnat pentru adulter, exclamă: „Nenorocitule, dece pericol puteai să scapi cu preţul unui obol!”
Avea obiceiul să spună că-i mai bine să dai peste corbi decât peste linguşitori,fiindcă cei dintâi te mănâncă după ce ai murit, iar ceilalţi te mănâncă de viu. Odată,fiind lăudat de nişte ticăloşi, spuse: „Tare mi-e teamă că am făcut ceva rău.” Cătrecineva care-i spuse: „Mulţi sunt care te laudă”, el replică: „Dar ce rău am făcut?”
Într-o zi, fiind mustrat că stă în tovărăşia unor oameni răi, dădu acest răspuns: „Şimedicii stau cu bolnavii şi nu capătă friguri.”
Întrebat ce folos a avut el din filosofie, dădu următorul răspuns: „Putinţa de a măîntreţine cu mine însumi.”
Dădea sfatul ca oamenii să îndure bârfa cu mai mult curaj decât dacă ar fi loviţi cu pietre.
Ducându-se să-l vadă pe Platon când era bolnav şi văzând vasul în care vomitase,făcu această observaţie: „Fierea ţi-o văd, dar nu şi trufia.”
Odată el îşi întoarse haina, pe partea ruptă, numai ca să se vadă. Socrate, văzândaceasta, îi spuse: „Îţi văd trufia prin găurile de la haină.”
Diocles notează din cugetările lui: „Fii atent la ceea ce-ţi spun duşmanii, căci ei, ceidintâi, îţi descoperă greşelile. Preţuieşte pe omul drept mai mult decât pe o rudă.”1
 
PILDE ŞI CUGETĂRI DIN ÎNŢELEPCIUNEA POPOARELOR 
 Aristip
Odată, pe când Diogene spăla nişte legume, trecu pe lângă el Aristip batjocorindu-l,la care Diogene îi zise: „Dacă te-ai fi obişnuit să mănânci din aceste legume, n-ai fiavut nevoie să umbli cu linguşeli pe la curţile tiranilor.”
Fiind întrebat ce a câştigat din filosofie, dădu acest răspuns: „Putinţa de a mă simţiîn largul meu cu oricine.” Odată, un altul îl întrebă ce avantaj au filosofii, iar el îllămuri: „Dacă n-ar mai fi legi, noi am trăi tot ca acum.”
La întrebarea lui Dionysios, de ce filosofii se duc la casele bogătaşilor în timp ceaceştia nu-i vizitează pe filosofi, răspunsul lui fu: „Cei dintâi ştiu de ce au nevoie,iar ceilalţi nu.”
E mai bine, spunea el – să fii cerşetor decât să fii neînvăţat; cei dintâi au nevoie de bani, ceilalţi au nevoie să fie umanizaţi.
Cineva îi aduse copilul la învăţătură, iar când el îi ceru o plată de 500 de drahme,tatăl obiectă: „Cu preţul acesta pot cumpăra un sclav.” „N-ai decât să faci aşa şi veiavea doi sclavi”, răspunse el.
I se reproşă odată că şi-a luat un avocat într-un proces. „Într-adevăr, şi când dau omasă angajez un bucătar” – spunea el.
Odată, într-o călătorie pe mare, de cum înţelesese că vasul era condus de piraţi, îşiscoase banii, începu să-i numere, şi, ca din nebăgare de seamă îi lăsă să cadă în apă;după aceea, fireşte, începu să se văicărească. Spunea că-i mai bine să piară banii pentru Aristip decât Aristip din pricina banilor.
Obişnuia să-i mustre pe oameni că la cumpărarea vaselor de lut le încearcă dupăsunet, dar când e să judece viaţa merg la întâmplare.
 Aristotel 
Criticat odată că dăduse pomană unui om rău, el explică: „Mi-a fost milă de om, nude caracterul lui.”
Avea obiceiul să spună mereu prietenilor şi elevilor oriunde şi oricând se întâmplasă ţină o lecţie: „După cum vederea îşi ia lumina în aerul înconjurător, tot aşa o ia şisufletul de la învăţătură.”
Auzind că cineva îşi bătuse joc de el, spuse: „În absenţa mea poate chiar să mă şi bată cu biciul.”
Fiind întrebat cum se deosebesc cei educaţi de cei needucaţi, răspunse: „Tot atât demult ca viii de morţi.” Spunea că educaţia este o podoabă în fericire şi un refugiu lanenorocire. Profesorii care educă copiii merită, spunea el, mai multă cinstire decât părinţii care i-au născut numai; căci aceştia le-au dat viaţa, pe când ceilalţi – o viaţăfrumoasă.
La întrebarea: „Ce-i un prieten?”, dădu răspunsul: „Un suflet mare care locuieşte îndouă corpuri:” Întrebat ce folos a tras din filosofie, dădu această lămurire: „Acela2
 
SKETIS PSYCHOLOGICAL RESEARCH Constantin Onofraşi
de a face de bună voie ceea ce alţii fac de teama legilor.” Educaţia spunea că estecea mai bună provizie pentru bătrâneţe.
Viciul este suficient ca să producă nefericirea, oricât de multe bunuri exterioare şicorporale i s-ar adăuga. Mai afirma că virtuţile nu se implică una pe alta, fiindcă unom poate fi prudent şi totodată drept, dar în acelaşi timp nestăpânit şi fără măsură.El mai spunea că înţeleptul nu este fără patimi, ci moderat în patimi.
Bias
Belşug de bani pot avea mulţi datorită norocului. Spunea de asemenea că acela carenu poate suporta o nenorocire este un adevărat nenorocit; că e o boală a sufletuluisă te îndrăgosteşti de lucruri imposibile şi să nu te poţi gândi la nenorocirile altora.
Întrebat ce-i greu, el răspunse: „Să suporţi cu demnitate o schimbare în mai rău.”
Odată călătorea pe mare cu nişte oameni lipsiţi de pietate; dar, când se stârnifurtuna, chiar şi aceia începuseră să cheme zeii în ajutor. Tăceţi, le spuse el, să nucumva să vă simtă zeii că sunteţi aici, în corabie.
Când un necredincios îl întrebă ce este pietatea, el tăcu, iar acela întrebându-l care-i pricina tăcerii lui, el răspunse: „Tac, fiindcă vrei să afli lucruri ce nu ţi se cuvin.”
 Nu vorbi repede, căci asta-i semn de sminteală. I-aţi ce ţi se cuvine prin convingere,nu prin forţă. Atribuie zeilor faptele tale bune. Fă-ţi provizii de înţelepciune pentrucălătoria de la tinereţe la bătrâneţe, căci aceasta e mai sigură decât toate celelalte bunuri.
Bion
 Nenorocirea cea mai mare e să nu fii în stare să înduri o nenorocire. Numeaînchipuirea o piedică în calea progresului.
Chilon
Chilon l-a întrebat pe Esop ce face Zeus, iar acesta răspunse: „Coboară pe cel trufaşşi înalţă pe cel umil.”
Întrebat prin ce se deosebesc cei învăţaţi de cei neînvăţaţi, Chilon răspunse: „Prinnădejdi temeinice.” Ce e greu? – Să păstrezi o taină, să întrebuinţezi bine timpulliber şi să poţi îndura o nedreptate.
 Nu ameninţa pe nimeni, căci asta-i apucătură femeiască. Fă o nuntă modestă. Învaţăsă fii un stăpân înţelept în propria-ţi casă. Când vorbeşti, să nu gesticulezi, căciaceasta e un semn de sminteală. Fă-te chezaş şi vei fi păgubaş.3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->