Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
victorita dutu despre Kant-Despre Idealul Bineluli Suveran

victorita dutu despre Kant-Despre Idealul Bineluli Suveran

Ratings: (0)|Views: 122|Likes:
Published by victorita
victorita dutu, despre kant
victorita dutu, despre kant

More info:

Published by: victorita on Aug 09, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/07/2010

pdf

text

original

 
Victorita dutu
Intrebari cu privire la un text din
Critca ratiunii pure
a lui KantCum vede Kant credinta in Dumnezeu si raportarea la credinta?CANONUL RAŢIUNII PURESecţiunea a doua. Despre idealul binelui suveran ca principiu caredeterminăscopul final al raţiunii pureSe impun de la inceput cateva distinctii. In prefata Kant afirma ca avrut sa limiteze stiinta ca sa faca loc credintei. Vreau sa inteleg ceinseamna credinta la Immanuel Kant si care ii sunt temeiurile. Cum seraporteaza Kant la Dumnezeu si cum pot intelege eu aceasta raportaresi cum ma poate ajuta pe mine invitatia lui de a gandi si a crede.Kant vorbeste despre ratiune pura si ratiune pura practica. Prin ratiunepura nu putem ajunge sa il cunoastem pe Dumnezeu. Demonteazaargumetele ontologic si cosmologic al existetei lui Dumnezeu, o sa maocup de astea in alt studiu.Am luat cartea de la sfarsit catre inceput.Filosofia lui Kant este o filosofie a fericirii. Omul a primit porunca de laDumnezeu sa fie fericit, asta sustine el.Vreau sa inteleg in ce consta aceasta fericre si daca nu cumva este oiluzie si pe ce este ea intemeiata?
Deci primul capitol.
Secţiunea a doua.
Despre idealul binelui suveran ca principiucare determinăscopul final al raţiunii pure
nu este obligatoriu ce am scris eu sa fie citit. Este suficient sa urmarititextele lui kant. Ce am scris eu se poate citi la urma.
-Raţiunea, în folosirea ei empirică, ne-a condus prin câmpulexperienţelor şi, cum aici nuse găseşte niciodată pentru ea o satisfacţie deplină, de acolo spre Ideispeculative, care însă la sfârşit ne-a întors iarăşi la experienţă, deci ele
 
au îndeplinit scopul raţiunii într-un mod, ce e drept, util, dar cu totulnecorespunzător aşteptării noastre.
Asadar prin icnercarea de a cunoaste, ratiunea pura ne-a condus pedrumul cunoasterii si pe cale empirica, apoi prin celalat nivel al ideilorspeculative, dar nemultumirea este maxima pentru ca nu a ajuns la ocunoastere deplina. Pe calea teoretica, pe calea gandirii, intelectul aincercat sa cunoasca legile apriorice care stau la existenta lucrurilor,lucruri ale caror manifestare nu o cunostem decat in forma lorfemnomenala.
-Ne mai rămâne încă o încercare, anume dacă în folosirea practică segăseşte şi raţiune pură, dacă în această folosire ea conduce la Ideicare ating scopurile supreme ale raţiunii pure, pe care le-am amintit mai înainte, şi dacă deci aceasta nu poate oferi din punctul de vedereal interesului practic ceea ce ne refuză cu totul din punctul de vedereal interesului ei speculativ.-Căci toată speranţa tinde spre fericire şi este pentru practic şi pentrulegea morală exact acelaşi lucru ca ştiinţa şi legea naturii pentrucunoaşterea [A 806, B 834] teoretică a lucrurilor.
Fiecare om de pe pamant isi dorste sa fie ferciti. In ce consta oareaceasta fericire? Feiricirea este pentru dimensiunea practica eexistentei. Care este legatura dintre fericire si legea morala? Dar pecalea stiintei por ajunge sa cunosc legile naturii care sunt apriorice? Labaza cunoasterea ratiunii pure, legea morala este aceeasi dar nupentru realitatea fizica exterioara fintei umane ci pentru realitateapragmatica si legea interioara, launtrica a finite umane, care devinescop al vietii, si asta pentru a atinge fericirea.Una este luma exteriora cu obiectele ei care sunt departe si in afarade om si alta este lumea care are in guvernarea ei legile morale caresunt legi divine si tin exclusiv de om si pentru om. Oare asa sa fie. Aminteles bine?Legile naturii sint opriorice si in afara omului, legile morale sun totapriorice dar intriseci destinate acelei lumi in care este prezenta fiintaumnae. Eu vad aici o dstinctie clara intre lume aesterioara a lucrurilorcreate si lumea concreta pragmatica a omului.Apare atunci o diferentiere clara dintre doua realitati, dintre douaacceptiuni, dintre doua determinari. Pentru fiinta umana determinantaeste nazuinta catre fericire guvernata de speranta in fericire si intr-unbine universal. Definitia lui kant a sperantei este:
 
-
Speranţa ajunge în cele din urmă la concluzia că ceva (care determinăultimul scop posibil) există, fiindcă ceva trebuie să se întâmple
.Speranta isi pune pe frontispiciul ei acel ceva existent in nazuita caacela se va intamplala adica va fi real. In contrast cu stiinta
careajunge la concluzia că ceva (care acţionează în calitate de cauzăsupremă) există, fiindcă ceva se întâmplă.
Raportandu-ne la realitatea exterioara omului, stiinta studiaza pornindde la ceva dat, care se produce in plin fenomenul sau, si ea cerceteazaacele legi si cauza care determina acele evenimnete. Prin ratiuneapura stiinta vrea sa stie si cerceteaza cauza ultima, cauza suprema,pornind de la ceea ce este.La nivelul sperantei, fenomenul este cumva invers.La intrebarea ce inseamna sa fii fericit, un raspuns dat de Kant ar fi:
-Fericirea este satisfacerea tuturor înclinaţiilor noastre (atât extensive,după varietatea lor, cât şi intensive, după grad, precum şi protensive,după durată).
Dar putem gand niste legi care sa ne guverneze catre aceasta fericire.
-Numesc pragmatică (regulă a prudenţei) legea practică determinatăde mobilul fericirii; iar morală o numesc pe aceea, dacă aşa cevaexistă, care nu are alt mobil decât demnitatea de a fi fericit (legemorală).
Calitatea de a fi morala tine de o anumita demnitate de a fi fericit. Nuorice lege practica determinate de mobilul fericii este neaparat simorala.
-Cea dintâi sfătuieşte ce trebuie să facem, dacă vrem să avem partede fericire, cea de-a doua ordonă cum trebuie să ne purtăm pentru a finumai demni de fericire.
A fi ferict si a fi demn de fericre sunt doua realitati diferite. Ambeledeterminari se intemeiaza in legile morale care sunt legi divine si caresunt apriorice. A gandi legile morale ca fiind apriorice asta inseamnaca ele sunt la nivelul intelectului nostrum inainte si in afara oricareiexperiente. Legile morale sunt premiza oricarei fericiri si a fericiriisupreme. In ce consta atingerea acestei ferici si de cine depinde.
-Cea dintâi se bazează pe principii empirice; căci altfel decât prinexperienţă eu nu pot şti nici care sunt înclinaţiile ce vor să fie

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->