Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
21Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Există viaţă după moarte

Există viaţă după moarte

Ratings: (0)|Views: 408|Likes:
Published by adystrajerul

More info:

Published by: adystrajerul on Aug 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/31/2013

pdf

text

original

 
EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ MOARTE!
CUVÎNT ÎNAINTEToţi oamenii, mai curînd sau mai tîrziu, sînt confruntaţi cu moartea. Nici cei mai puternici împăraţi sauconducători de popoare nu s-au putut împotrivi morţii. Nici cei mai mari savanţi nu au putut să se ferească deea si nici cei mai renumiţi specialişti în ale medicinei nu au reuşit să devină imuni în faţa ei. Ea îi coboară petoţi deopotrivă în mormînt. Biblia spune: ,-,0mul nu este stăpîn pe suflarea sa ca s-o poată opri şi nu are nici oputere peste ziua morţii. In lupta aceasta nu este izbăvire"(Ecles.8.8). Totuşi oamenii se interesează aşa depuţin de moarte.Ce e moartea? Ce se întîmplă cînd mori? Ce urmează după moarte? Există un „dincolo" de pragul morţii? Ceevidenţe avem în privinţa aceasta? Cum este dincolo? Ce putem şti despre cei plecaţi? Cine se înşală: cei cecred sau cei ce nu cred?E curios, dar foarte semnificativ că într-un veac al necredinţei, oameni de ştiinţă necredincioşi au ajuns sa seintereseze şi să facă cercetări amănunţite în ce priveşte existenţa vieţii după moarte. Cei credincioşi nebazăm în totul pe afirmaţiile Bibliei. Cuvîntul lui Dumnezeu ne este de ajuns. Celorlalţi le trebuie mărturii,evidenţe. Ele le pot servi spre trezire, spre convingerea că totuşi există o altă viaţă după viaţa aceasta.Eu sînt conştient că, în final, toţi se vor convinge că există viaţă după moarte. Unii se conving acum şi aici, iar alţii se conving în primele secunde după moarte. Atunci şi cei mai mari atei şi chiar şi cei ce critică aceastăcarte vor vedea că există, dar va fiştie precis că sateliţii răspîndesc lumină, şi nu numai cei naturali, ci chiar şi cei artificiali - făcuţi de mînaomului. Eu am văzut cu ochii mei sateliţi lansaţi în spaţiu strălucind noaptea. Simon Newcomb, învăţatrenumit în vremea sa, a dovedit că e imposibil ca aeroplanele să zboare, fiindcă un avion e mai greu decîtaerul, şi, deci, e o imposibilitate. Dar noi zburăm azi cu avioanele şi nici nu ne sinchisim de tăgăduirea lui.Lavoisier a tăgăduit, în numele ştiinţei, că ar putea să existe meteoriţi. „Este imposibil -a scris el - ca pietre săcadă din cer, pentru că nu sînt pietre în cer." Pe monedele vechi ale Spaniei se aflau imprimate coloanele luiHercule, iar dedesubt era inscripţia: „Non Plus Ultra", adică dincolo de Gibraltar nu mai există nimic. Exactcum zic unii despre moarte că „dincolo nu mai există nimic." Cînd oamenii învăţaţi ai vremii au aflat deintenţia lui Cristofor Columb, ei s-au adunat la Salamanca şi au căutat să-i argumenteze că dincolo e doar nemărginitul apelor. Dar la 12 Octombrie 1492,călătorii de pe corabia „Pinta" a lui Columb, extaziaţi debucurie, strigau: „Pămînt, pămînt! " După aceasta, guvernul Spaniei a pus să se taie din inscripţia „Non PlusUltra" cuvîntul „Non", şi a rămas „plus ultra", adică mai este pămînt şi dincolo. Tăgăduirea n-a mai avutvaloare, a căzut în faţa realităţii.Azi mulţi tăgăduiesc existenţa vieţii de dincolo. Mîine vor ajunge să vadă că există, dar vai, va fi prea tîrziu.Sir Thomas Scott, bărbat de stat al Scoţiei, şi mare necredincios, fiind pe patul de moarte a strigat: „Pînă înacest moment, eu am crezut că nu există Dumnezeu şi nici iad. Acum ştiu şi simt că există şi Dumnezeu şi iadşi că eu sînt condamnat la pierzare de justa judecată". Apostolul Pavel întreabă: „Şi crezi tu oare că vei scăpade judecata lui 6Dumnezeu? " Un mare ateu a spus: „Un singur lucru îmi tulbură plăcerile vieţii. Mă tem că Biblia e adevărată.Dacă aş putea să ştiu cu siguranţă că moartea e un somn veşnic, aş fi fericit. Dar aici e ceea ce mă tulbură:dacă Biblia e adevărată, atunci eu sînt pierdut pe veci."Dragul meu cititor, care e starea ta? Tăgăduieşti că există viaţă după moarte? Biblia afirmă că există. Ce te veiface dacă, în sfîrşit.vei constata că, în ciuda tăgăduirii tale, totuşi există? Nu crezi că e bine să-ţi pui aziaceastă întrebare?Unii nu tăgăduiesc, dar se îndoiesc că ar putea să fie. Ei spun: „Cine ştie dacă mai este ceva dincolo? Cîndomul moare.e mort". Aceştia spun că ei cred în Dumnezeu, dar trăirea lor în păcat dovedeşte că ei nu cred înviaţa viitoare, nu o doresc, nu o preţuiesc, nu se pregătesc pentru ea. în realitate, nu e mare deosebire întrecei ce tăgăduiesc şi cei ce se îndoiesc. în final, rezultatul e acelaşi.E bine să iei în considerare că realităţile nu sînt în funcţie de credinţa sau necredinţa noastră. Multă vremeoamenii n-au vrut să creadă că pămîntul se învîrteşte în jurul soarelui, dar necredinţa n-a schimbat realitatea.
 
Tot aşa e şi în privinţa vieţii după moarte. Ţine minte acest adevăr. El poate revoluţiona gîndirea şi vieţuireata. Dumnezeu spune în Cuvîntul Său că există o altă viaţă după moarte, tu spui că nu există. Cine ştie maibine? Domnul Isus spune: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi" (loan 11:25). Aici e vestea bunăpentru tine. Există o viaţă după moarte şi prin Hristos Domnul, tu poţi să o ai. Alege vraţa chiar azi.MĂRTURIA POPOARELORLa întrebarea „Există viaţă după moarte? " popoarele lumii răspund „Da". încă din cele mai îndepărtate vremi,oamenii din toate părţile pămîntului au crezut că există o viaţă după moarte.Vechii locuitori ai cetăţii Ur, ce au trăit acum 4500-5000 de ani, au crezut în viaţă după moarte. Sir CharlesLeonard Wooley, renumit arheolog, care a murit în anul 1960, a făcut excavaţii la Ur în Caldeea. Lucrările au început în anul 1922 şi au durat 12 ani. El a scos la lumină unele din cele mai spectaculoase morminte. înmormîntul reginei Su-bad, un fel de casă cu 3 - 4 camere săpate în pămînt, el a găsit dovezi grăitoare cuprivire la credinţa lor în viaţă după moarte.Jn camerele de la intrare era garda şi alţi servitori. în cameramormînt a reginei se aflau muzicieni, femei dansatoare, soldaţi, sclavi, un car tras de două măgăriţe cu vizitii;păzitorul garderobei, a hainelor împărătesei ce erau puse într-o ladă lată, era la o parte. Iar pe un fel de targaera regina Subad cu harfa în mînă. Numele ei a fost aflat pe_ pecetea de aur în formă cilindrică, găsită acolo. în mijloc era un vas mare de bronz în care a fost băutura narcotică.Mai în fund de camera reginei s-a găsit camera regelui. Acolo erau 8 soldaţi aşezaţi pe două rîn-duri, cusuliţele lor la intrare. Apoi era un car greu cu doi boi, ce aveau coliere de argint în jurul gîtului. Conducătoriicarului şi un soldat se aflau în car. în faţa zidului camerei regelui se afla un harfist şi cîntăreţii, iar în cameramortuară erau membri din 8suita regelui. în total erau 63 de însoţitori. în alt mormînt au fost găsiţi şase bărbaţi la intrare şi 68 femei îmbrăcate de gală, care au fost gata să moară cu regele lor. Aici erau patru cîntăreţi cu harfa. O fată se parecă a întîrziat la această ceremonie, căci ea nu avea panglicuţa de argint pe cap, ca celelalate, ci a ei se aflaadunată în buzunar. La mijloc era o căldare de aramă şi lîngă fiecare se afla o ceaşcă, cu care de bună voie aubăut narcoticul otrăvitor, au trecut la locul lor şi au adormit. La ei era credinţa că regele e semizeu şi cămoartea e doar o tranziţie, iar însoţitorii erau voluntari, care în sunetul muzicii luau băutura narcotică spre a însoţi pe rege în lumea cealaltă. Acolo au fost deschise vreo 16 morminte cu inhumare în masă. în cartea „Hands on the Past", apărută la New York în 1966, arheologul Alberto Ruz relatează des-gropareaunui templu cu mormînt împărătesc apar-ţinînd vechii civilizaţii Maya. Templul se afla la Pa-lenque în Mexico.Excavaţiile au început la 20 Mai 1949 şi au durat vreo zece luni spre a se curaţi casa scărilor care avea 45trepte. Acolo a dat de un coridor în formă de U, apoi au urmat alte 21 trepte. Jos, la 22 metri sub pardosealatemplului, au găsit mormîntul. într-o cameră de 8 metri pătraţi era sarcofagul acoperit de o piatră sculptată îngreutate de 5 tone. Din cavitatea gurii mortului au scos o frumoasă perlă, care era pentru procurarea celor necesare pe lumea cealaltă, iar sub sicriu erau aşezate vase cu mîncare şi băutură pentru viaţa după moarte.Şi acesta a avut 6 tineri ca însoţitori în viaţa cealaltă.Şi geţii credeau în viaţa după moarte. Istoricul român Vasile Pârvan, în lucrarea sa „Getica" apărută laBucureşti în anul 192©,studiu de 850 de pagini,9la pagina 160, spune: „Geţii credeau, la fel ca nordjcii, într-un fel de Waldhall, (Cîmpii elizee), unde dupămoartea trupului se vor întîlni cu zeul lor suprem şi vor trăi fără de sfîrşit". La pag. 161 scrie: „BătrînulHerodot, în cartea a IV-a, paragraful 94, a exprimat, într-o formă absolut limpede la care nu e de adăugat ori deschimbat nimic, învăţătura getică despre nemurirea sufletului; ei nu cred că mor, ci că cel pierit merge la zeullor Zamol-xis. Raiul getic însă nu e sub pămînt, ci în cer (Pag. 152). De aceea în timp de război, pe solul trimisla zeu, ei îl aruncau în sus, să cadă în suliţe cu faţa spre cer.La fel celţii credeau cu tărie în viaţa după moarte. La indienii morţi se puneau săgeţi şi vase de pămînt. Lamorţii greci se punea un ban de argint pe gură, ca să aibă cu ce plăti pe Saron ca să-l treacă peste rîul morţii.Galii nu ezitau să împrumute bani ca persoana respectivă să-i restituie pe lumea cealaltă. Laplandenii îngropau cu mortul şi puşca lui de vînătoare. Norsemenii îngropau calul şi armura spre a fi biruitori pe lumeacealaltă. Cei din Groenlanda înmormîntau cu copilul şi un cîine, ca să-l conducă pe lumea cealaltă. Cei dininsulele Poline-ziei credeau că sufletele după moarte merg într-o lume subterană sau pe lună. Aborigenii dinAustralia credeau că sufletul zboară pe razele soarelui. Iar egiptenii din timpuri foarte străvechi, acum 5000 deani, credeau în nemurire. în Cartea Morţilor, prima parte, principalele idei sînt că „omul trăieşte din nou dupămoarte". Pe pereţii piramidelor ce se afla la 12 mile sud de Cairo sînt inscripţii care arată acest crez al lor. latăcîteva: „O, Unas, ai plecat mort, dar eşti viu! " - „Teti este mortul viu". - ,.O, Pepi, tu nu mai mori". ..Viaţa luiUnas este durata; 10perioada lui e veşnicia".
 
La fel mumificarea a fost cauzată tot de credinţa în existenţa vieţii după moarte. Dicţionarul enciclopedicromân, tipărit la Bucureşti în 1965, la cuvîn-tul „mumie" spune: „mumificarea a fost practicată mai ales lavechii egipteni şi este legată de credinţa despre viaţa după moarte". Azi se cunosc o sumedenie de mumiiafară de cele din Egipt. Astfel, au fost găsite mumii în insulele Canare, în insulele Aleutine, în lutlanda, înDanemarca şi o mulţime în Peru. Ele adeveresc credinţa tuturor acestor popoare într-o viaţă după moarte.Acestea sînt evidenţe scoase la lumina zilei din negura trecutului de ştiinţa arheologiei. Ele mărturisesc căpopoarele din toate timpurile şi din toate locurile au crezut că există viaţă după moarte. Cum explicaţiaceasta? Răspundeţi, aşa cumaţiauzit de la alţii, că e superstiţie. Dar cugetaţi cum a ajuns superstiţia aceastala toţi? O superstiţie se poate răspîndi la un popor sau poate să o împrumute un popor învecinat. Dar aiciavem o credinţă ce o găsim şi la laponii din nord, şi la cei din ţara de foc, şi la sumerieni şi la azteci. Popoare,care au fost cu totul izolate unele de altele.aveau aceeaşi credinţă că există viaţă după moarte. Pe vremeaaceea nu existau ziare sau radio care să încerce să le formeze această concepţie la toţi. Atunci cum de auajuns să creadă cu toţii că există o altă viaţă? Aveţi vreo explicaţie?Azi oamenii de ştiinţă fac studii de analiză a mitologiei comparate şi spun că în dosul unui mit care segăseşte la popoare multe se află şi un adevăr. Nu a fost potopul biblic privit multă vreme doar ca un mit? Dar mitul s-a aflat la o sumedenie de popoare. Aceasta i-a determinat să facă studii mai amă-11nuntite şi au ajuns cu toţii la constatarea că da, a existat potopul. Deci mitul,desbrăcat de înflorituri, conţineun adevăr. Nu vă gîndiţi că e aceeaşi situaţie şi aici?Cum s-a ajuns ca popoare, care nu au avut contact cu altele, să creadă la fel că există viaţă după moarte.Misionarul David Livingstone, care a străbătut Africa, spunea a găsit triburi fără civilizaţie, dar nu agăsit triburi fără să creadă într-un fel oarecare în Dumnezeu şi în viaţa viitoare. Deci omul din junglă şi omuldin colibele de gheaţă, triburile de indieni, pieile roşii din America, triburile primitive de aborigeni dinAustralia, ca şi cei cu civilizaţii înaintate din Asiria, Babilon, Egipt, din falnica Grecie sau puternica Romă, toţicredeau că după moarte există o altă viaţă. Ei se deosebeau în amănunte, dar toţi credeau că viaţa nu setermină la moarte. Cum se face că acest crez a ajuns universal? Avem o singură explicaţie, cea dată în Bibliede înţeleptul Solomon: „Orice lucru El - Dumnezeu - îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şigîndul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început pînă la sfîrşit lucrarea pe care a făcut-oDumnezeu" (Ecles. 3:11).Theodor Parker spune în privinţa aceasta: „Intuiţia nemuririi este scrisă în adîncul inimii omeneşti de o mînăcare nu scrie falsităţi." Numai aşa se explică cum cu mult înainte de a se întocmi alfabetul, înainte de a fiziare, mult înainte de a exista radioul şi televiziunea, crezul că există o viaţă după moarte a ajuns să fieuniversal.Şi totuşi azi sînt mulţi care nu cred acest adevăr. Tu îl crezi? îţi spui că e absurd? Dar vrînd, ne-vrînd, într-o zivei. constata că există viaţă după moarte. Ce vei face atunci? Unde îţi vei petrece veşnicia? 12MĂRTURIA BIBLIEICînd eram copil, în casa părintească aveam un afiş al cărui titlu, cu litere mari de o şchioapă, spunea: „Maieste o lume! " Era o lucrare a dascălului George Slev, un vechi pionier al credinţei noastre. Azi nu mai ştiuconţinutul ce-l avea, dar titlul mi-a rămas întipărit în minte. Cea mai mare mărturie că mai este o lume, căexistă viaţă după moarte, este Biblia. Biblia e Cartea lui Dumnezeu. Ea a fost scrisă de oameni inspiraţi deDuhul lui Dumnezeu. Ea e revelaţie dumnezeiască. Ea s-a dovedit adevărată în partea istorică, în parteaprofetică şi chiar în domeniul ştiinţific. Cu mult înainte de a descoperi oamenii că pămîntul e rotund şi că nu esprijinit pe nimic. Biblia a afirmat lucrul acesta. Cu mii de ani înainte de Toricelli, ea a spus că aerul aregreutate, la fel alte adevăruri pe care ştiinţa abia cu mult mai tîrziu a ajuns să le descopere. Apriga luptă împotriva ei nu a doborît-o, ci a făcut-o să strălucească mai mult.Biblia afirmă că există viaţă după moarte. Chiar dacă eşti ateu şi nu crezi în Biblie, referitor la acest subiect ebine să ştii mărturia ei. Eu nu insist să crezi mărturia ei, pentru că eu ştiu precis că într-o zi te vei convinge derealitatea vieţii după moarte, în primele cinci minute după moarte, vei constata că de fapt tu nu ai murit, cidoar ai trecut într-o altă viaţă. Pentru mulţi însă, convingerea aceasta va fi groaznică.VIAŢA DUPĂ MOARTE ÎN VECHIUL TESTAMENT, încă din prima carte a Bibliei se poate con-13stata că ea vorbeşte despre viaţa după moarte. Ea arată că omul e compus din două părţi: una materială şialta spirituală, din trup şi suflet sau duh. Trupul fără suflet e mort. Solomon, înţeleptul, spune: „Adu-ţi amintede Făcătorul tău în zilele tine-reţei tale...pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat" (Ecles. 12: 1,7). în termeni biblici, cuvîntul moarte nu însemneazănimicire, ci despărţire. Despre fiul risipitor, tatăl său a zis: „Acest fiu al meu era mort". El nu a fost nimicit,ci despărţit de tatăl său. Despărţirea celor două elemente, prin plecarea sufletului, face ca trupul să rămînăfără viaţă. în cartea lui Iov citim: „Dacă Dumnezeu şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pierideodată şi omul s-ar întoarce în ţărînă" (Iov 34: 14-15).Acelaşi adevăr e constatat şi din următoarele citate: în Geneza 25:8 citim: „Avraam şi-a dat duhul şi a muritdupă o bătrîneţe fericită". Acelaşi lucru citim şi în versetul 17: „Ismael şi-a dat duhul şi a murit". în Gen. 35:29este scris: „Isaac şi-a dat duhul şi a murit". La fel se spune despre lacov că „şi-a dat duhul" (Gen. 49: 33).

Activity (21)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
ionel26 liked this
dinu_alex liked this
Iulius Cezar liked this
andreimitrache liked this
Alex Fcd liked this
VIOLETA liked this
ClaudioClaudiu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->