MEDICAŢIA ANTIINFECŢIOASĂ
Medicamentele antiinfecţioase acţionează asupra germenilor patogeni cu rol înprevenirea, respectiv tratarea infecţiilor. Pe lângă efectele antimicrobiene trebuie studiate şiefectele toxice şi farmacocinetice ale acestor medicamente.Substanţele cu acţiune antimicrobiană se pot clasifica în două grupe mari în funcţie detoxicitatea lor faţă de organismul gazdă:
•
Antiseptice , dezinfectante.
•
Chimioterapice , antibiotice
ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE
Acţionează prin mecanism nespecific (nu au selectivitate).Au fie efecte locale, fie absorbindu-se pot avea efecte toxice asupra organismului gazdă,de aceea se folosesc pentru dezinfecţia mediului, a obiectelor, respectiv pentru aplicare externăla nivelul mucoaselor sau tegumentelor (antisepticele). În anumite concentraţii se utilizează caantiseptice,alteori se utilizează ca dezinfectante.
Mecanism de acţiune:
Mecanismul de acţiune este nespecific, alterând substanţa protidică a microorganismelor prin mecanism fizico-chimic, fizic sau prin atingerea diferiţilor fermenţi, prin urmare se realizeazădistrugerea membranei celulare sau a întregii celule.Privind spectrul de activitate – nu au un spectru bine determinat, este de dorit ca ele săacţioneze pe un număr cît mai mare de germeni.Eficacitatea lor depinde de:
•
proprietăţile substanţei, respectiv stabilitatea ei;
•
spectrul de activitate;
•
concentraţia bactericidă, respectiv bacteriostatică;
•
timpul de acţiune (cu cât timpul de acţiune este mai mare, cu atât acţiunea este maiintensă);
•
temperatura (o temperatură crescută duce la intensificarea acţiunii, dacă compusul nueste termolabil);
•
Interferenţa cu alte substanţe (ex. Compuşii tersioactivi);
•
pH-ul;
•
mediul ionic.( reacţia cu anumiţi ioni, Ag reacţionează cu ionii de Cl )Activitatea unui dezinfectant sau antiseptic se măsoară prin diminuarea unui număr demicroorganisme în funcţie de timp.Indicele fenolic (coeficient fenolic) reprezintă indicele prin care se explică eficacitatea lor, iar eficacitatea celorlalte antiseptice se evaluează – pe baza concentraţiei eficace cu fenolul.Acţiunea asupra organismului:
•
nu se introduc în organism datorită efectelor toxice;
•
la locul de acţiune pot avea efect iritant, astringent, caustic;
•
concentraţie mare asupra diferitelor obiecte poate duce la efect coroziv.
CHIMIOTERAPICE
ŞI ANTIBIOTICE
Spre deosebire de antiseptice şi dezinfectante se caracterizează prin
selectivitateaacţiunii lor,
fiind utilizate pentru prevenirea şi tratarea infecţiilor.Selectivitate – germen – organism gazdă ( Erlich- acţiune ţintită)1
Clasificare :
După tipul de germeni asupra cărora acţionează pot fi:
•
Antibacteriene
•
Antiprotozoarice
•
Antifungice, etc.După tipul de acţiune pot fi:
•
Bactericide;
•
Bacteriostatice.1
. Antibioticele bactericide-
produc distrugerea germenilor necesitând o participare redusă amijloacelor naturale de apărare a organismului. De aceea substanţele cu acţiune bactericidă suntindicate în infecţii grave acute sau subacute, sau când mecanismele imunitare sunt reduse (ex. lanou născut, bătrâni, în infecţii cronice), sau când indivizii fac radioterapie, corticoterapie saucitotoxice (ce duc la instalarea imunodepresiei), în infecţii grave, imunodepresie..Dezavantaje:Antibioticele bactericide pot provoca:
•
manifestări toxice, mai ales în concentraţie mare, prin liză bacteriană masivă, datorităeliberării de endotoxine;
•
manifestări alergice, prin eliberare de substanţe antigenice microbiene.Principalele antibiotice bactericide sunt : penicilinele, cefalosporinele,aminoglicozidele,rifamoicina, polimixinele, bacitracina etc.
2. Antibioticele bacteriostatice -
inhibă multiplicarea germenilor şi îi fac vulnerabili la forţele deapărare specifice ale organismului.Sunt indicate în infecţii uşoare sau medii şi trebuiesc evitate în situaţiile în care mijloacelede apărare ale organismului sunt deficitare.Principalele antibiotice bacteriostatice sunt : tetraciclina,cloramfenicolul, eritromicina ( în funcţiede doză), lincomicina etc.Efectul bacteriostatic sau bactericid depinde de concentraţia substanţei active la locul infecţiei,de mecanismul de acţiune al antibioticului , de tipul de germeni pe care acţionează, tipulinfecţiei,etc..
Se disting următoarele mecanisme de acţiune fundamentale :A .
La nivelul peretelui celulei bacteriene
.
Peretele are rol în protecţia faţă de variaţiileosmotice ale mediului. El este rigid şi este format din peptido-glicani. Antibioticele acţionează lanivelul stratului de peptido-glicani, respectiv interferă cu procesele responsabile de biosintezaacestuia (inhibă unele procese responsabile de biosinteza de peptidoglicani) realizînd efectbactericid.Astfel de antibiotice sunt: penicilinele, cefalosporinele, bacitracina, novobiocina, cicloserina. Elesunt active numai în faza de multiplicare a germenilor când celulele fiice îşi sintetizează un nouperete.
B. La nivelul membranei citoplasmatice-
produc modificari ale permeabiliăţiimembranare ducând la alterarea funcţiei şi structurii membranei citoplasmatice astfel încât celulamicrobiană pierde metaboliţi esenţiali ceea ce duce la modificări structurale grave.Exemple: polimixinele, parţial aminoglicozidele, nitrofuranii, amfotericina B, nistatina, imidazolii.
. C. Acţiunea asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice
. Se pot delimita treisubmecanisme:
-- inhibarea sintezei proteice microbiene
: poate avea loc la nivelul ribozomilor prin mai multemodalităţi:- blocarea sintezei proteice în faza în care aminoacizii fixaţi pe ARN-urmează să fielegaţi în polipeptide (tip Cloramfenicol),- lipsa materialului necesar sintezei polipeptidelor, prin împiedicarea migrăriiaminoacizilor de către ribozomi (tip tetracicline),- dislocarea competitivă a aminoacizilor de pe locurile de fixare pe ribozomi (tiperitromicină) ,2
- perturbarea activităţii ARN-mesager, cu sinteza unor polipeptide atipice- inadecvatemetabolismului bacterian (tip streptomicină)
- Inhibarea sintezei de acizi nucleici
- la nivelul nucleului celulei bacteriene prin: – blocarea ARN-polimerazei ,(tip rifampicină)- determinînd scăderea sintezei de acizinucleici, blocarea ADN –polimerazei (tip novobiocină) ,inhibarea sintezei de ADN – prinperturbarea încorporării precursorilor ( acid nalidixic )- inhibarea activităţii normale a enzimei girază – enzimă care catalizează răsucirea lanţuluide ADN (fluorochinolone)-
antagonism competitiv faţă de un metabolit esenţial indispensabil
activităţii metabolicenormale a celulei bacteriene.Ex: sulfonamidele ,care prin analogie structurală cu acidul para –amino-benzoic se potsubstitui acestuia inhibînd sinteza de acid folic precum şi dezvoltarea microorganismelor care folosesc această cale metabolică..
Rezistenţa microbiană.
Reprezintă insensibilitatea germenilor la un anumit antibiotic, capacitatea microorganismuluide a rămâne activ şi de a se multiplica chiar în prezenţa medicamentului.Mecanismele instalării rezistenţei:-mecanisme biochimice : - sinteza de enzime ce inactivează antibioticul, enzime ce seproduc în cursul dezvoltării rezistenţei.(ex: betalactamazele),inactivează ,penicilinelecefalosporinele.-m odificarea permeabilităţii peretelui microbian faţă de substanţa activă, prin urmareantibioticul nu mai ajunge la locul de acţiune.-modificarea configuraţiei receptorului sau modificarea afinităţii agentului antimicrobianpentru sediile specifice de fixare prin modificarea structurii ribozomilor Ex: receptor alterat- rezistent la eritromicină.-dezvoltarea unei căi metabolice care ocoleşte calea inhibată de medicament.Exemplu: sulfonamidele-dezvoltarea unei enzime active pentru metabolismul bacteriei,dar mai puţinsensibilă la medicament (ex: sulfamidele ).
Originea rezistenţei
:
- n egenetică –
care cuprinde starea metabolică inactivă (nemultiplicare, ex. formepersistente ale micobacteriilor şi pierderea structurii ţintă pentru medicament launele generaţii de microorganisme – ex. trecerea în forme L - protoblaştii rezistenţila beta –lactamice)
- genetică
Originea genetică a rezistenţei este cea mai frecventă. Poate fi de natură cromozomială (prinformare de mutanţi, mutaţie spontană o modificare în structura receptorului pentru medicament)sau extracromozomială - prin plasmide(elemente genetice extracromozomiale care realizează o răspândire a rezistenţei foarterepede).Exemple: factorii R= clasă de plasmide purtătoare de gene pentru rezistenţa la substanţeantimicrobiene. Aceste gene controlează formarea enzimelor ce distrug antibioticul (ex.beta-lactamazele).
Rezistenţa încrucişată.
Constă în scăderea sensibilităţii unor microorganisme la acţiunea unuichimioterapic sau antibiotic cu care nu a venit în contact dar care este înrudit cu altă substanţă lacare germenii au devenit rezistenţi. Prescrierea de antibiotice sau chimioterapice se va facenumai cu indicaţii precise şi se vor alege pe baza antibiogramei.Administrarea trebuie făcută corect, la intervale bine calculate, potrivit mecanismului deacţiune, iar durata tratamentului trebuie să fie astfel aleasă încât să ducă la eradicareagermenului.3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
