Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Karl May - Winnetou - 3. Peste Granita

Karl May - Winnetou - 3. Peste Granita

Ratings: (0)|Views: 360 |Likes:
Published by asterix_iol

More info:

Published by: asterix_iol on Aug 20, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/18/2014

pdf

text

original

 
KarlMAYWINNETOU
Peste graniţă
 vol 3
în româneşte de Eugen Frunză 
 
DAVID
«LITERA
 
BUCUREŞTI CHIŞINĂU
 
1997CZU 830-31M52
Textul romanului se reproduce după ediţia:
 Karl May.
Winnetou.
Editura Minerva, Bucureşti, 1992.
 WINNETOU
 arl May's Gesammelte Werke
Band
8-9,
Karl May Verlag, Rabedeul bei Dresden
Coperta:
Vladimir Zmeev
Ilustraţii:
 Boris Jancov |
© Traducere, DAVID, 1997
 
ISBN 9975-74-072-9
© Prezentare grafică, LITERA, 1997
 
Capitolul IX 
PESTE GRANIŢĂ
 
O săptămână mai târziu, cin
c
i călăreţi — 
patru alb
i şi un negru — 
 
atingeau punctul unde se întâlnesc meleagurile sudice a două dis
-
tricte din Texas: Medina şi Uvalde. Albii călăreau alături doi câ
te doi,
iar negrul venea în urmă. Perechea din faţă purta îmbrăcăminte
 
aproape identică, numai că hainele tânărului erau mai noi decât ale
 
tovarăşului său mai în vârstă şi neobişnuit de slab.
Roibii
lor călcau
 
n trap sprinten şi nechezau din când în când cu voioşie — 
 
dovadă că
 
drumurile lungi şi grele din acel ţinut le priau destul de bine. Cei doi
 
călăreţi din spate se vedeau că sunt tată şi fiu. Erau şi ei îmbrăcaţi la
 
fel, dar nu în haine de piele ca perechea din faţă, ci în costume de
 
stofă de lână. Aveau pe cap pălării de pâslă cu boruri largi. Armele
 
lor, câte o puşcă cu două ţevi, cuţite şi pistoale. Negrul, un flăcău
 
deosebit de vânjos, purta îmbrăcăminte dintr 
-
o ţesătură uşoară, de
 
bumbac, de culoare închisă, iar pe capul lui creţ trona un joben
 
aproape nou, strălucitor. în mână ţinea o flintă mare cu două ţevi, iar 
 
la brâu o macheta, una din acele lame lungi, încovoiate, nici cuţit,
 nici sabie
 — 
 
folosite mai ales în Mexic. '
 
umele celor patru albi ne sunt cunoscute: Old Deăth, fierarul
 
Lange, fiul său şi eu. Negrul era omul lui Cortesio din La Grange,
 
acelaşi care în seara memorabilă ne introdusese în ca
sa mexicanului.
 
Trei zile îi trebuiseră lui Old Death pentru a
-
şi vindeca stupida lui
 
contuzie. Bănuiam că păţania îl cam ruşina. Să fii rănit în luptă e o
 
cinste; dar să cazi în timpul dansului şi să
-
ţi striveşti jumătate din
 
şold, e tare neplăcut pentru
un
westman
cu faima lui Old Death. Asta
l şi necăjea pe bătrânul cercetaş. Desigur că îndurase în taină dureri
 
mult mai mari decât cele mărturisite — 
altminteri n-
ar fi acceptat să
 
amânăm cu trei zile plecarea noastră. Desele sale strâmbături dove
-
-
deau
nici acum durerea nu-i trecuse
cu totul. Cortesio aflând,
 
fireşte, de hotărârea celor doi Lange de a
 
ne însoţi, ne vizitase în pre
-
ziua plecării şi nerugase să
-
i facem un serviciu, adică să
-l
luăm cu
 
noi şi pe negrul Sam. Rugămintea ne
-a cam surprins,
deşi n
-
am lăsat
 
să se vadă acest lucru. în plus, nu mi se părea o plăcere să târăşti
 
după tine, săptămâni întregi, un negru cu care n
-
ai nici în clin nici în
 
mânecă. Dai Cortesio ne
-
a lămurit că primise de la Washington o
 
depeşă importantă, în urma căreia trebuia să expedieze la Chihua
-
hua un plic nu mai puţin important. Ar fi putut să ni
-l
încredinţeze
 
nouă, dar aştepta un răspuns pe care noi nu i
-l mai puteam aduce.
De aceea se vedea nevoit să trimită un curier şi drept cel mai potrivit
 
pentru această misiune îl socotea pe Sam. Era un om simplu, un negru
 
de rând, dar îi întrecea cu mult pe semenii săi. îl slujea pe Cortesio
 
de multă vreme, îi era devotat şi făcuse nu o dată primejdiosul drum
 
până peste graniţa mexicană, dovedindu
-
se plin de curaj în momen
-tele grele. Cortesio ne-
a asigurat că Sam nu ne va stingheri câtuşi de
 
puţin şi că, dimpotrivă, ne va fi de un real ajutor. Drept care ne
-am
dat consimţământul. Şi trebuie spus că până acum nu aveam motiv
 
să regretăm. Sam era un călăreţ remarcabil. Deprinsese această artă
 
de pe vremea când, împreună cu stăpânul său, mai locuia în Mexic şi
 
trebuia să mâie cirezile mergând călare. Era sprinten şi foarte înda
-
toritor, se ţinea mereu respectuos la distanţă şi, dintre toţi cei patru
 
albi, părea să mă simpatizeze cel mai mult pe mine. Mă copleşea cu
 
tot felul de atenţii care îmi dovedeau ataşamentul său.
 
Old Death considerase inutil să ne pierdem vremea tot căutând
 
urmele lui Gibson şi luându
-
ne pas cu pas după ele. Ştiam precis în
 
ce direcţie o apucase detaşam
entul de care s-
a alăturat şi prin ce
 
localităţi avea să treacă. De aceea, bătrânul
westman
opinase să
 
călărim direct spre Rio Nueces şi mai departe — 
 
spre trecătoarea
 
Eagle. Acolo era foarte probabil să întâlnim detaşamentul. Bineînţeles
 
că trebuia să ne grăbim pentru a recâştiga atâta timp pierdut. Eu,
 unul, refuzas
em să cred că ar fi posibil să
-l
ajungem din urmă. Dar 
 
Old Death îmi dăduse asigurări că escorta mexicană care
-
i însoţea pe
 
recruţi se va feride ochii observatorilor nedoriţi şi va fi, deci, nevoită
 
să facă ocoluri mari, în timp ce noi vom merge în linie dreaptă, ceea
 
ce ar compensa pe deplin avansul de câteva zile al detaşamentului.
 
 
Roibii noştri parcurseseră în şase zile aproape două sute de mile
 
engleze, performanţă de care nimeni, afară de
Old Death, nu i-ar fi
crezut capabili. Caii aceştia bătrânei păreau să fi întinerit aici, pe
 
drumurile Vestului. Iarba bogată, aerul curat, ritmul susţinut — 
toate
le priau de minune; deveneau din zi în zi mai zdraveni şi mai vioi, iar 
 
bătrânul cercetaş nu
mai putea de bucurie: se dovedise un excelent
cunoscător în materie.
 
Lăsasem în urma noastră San Antonio şi Castroville, străbătusem
 
districtul Medina, cel cu ape îmbelşugate, şi ne apropiam de ţinutul
 
din ce în ce mai arid care se pierde apoi în trista nisipărie texană, a
 
cărei dezolare culminează între Rio Nueces şi Fio Grande. Voiam să
 
apoi la vărsarea lui Turkey Creek în Rio Nueces. La nord
-vest de noi
se înalţă Leona, muntele semeţ din vecinătatea fortului Inge. Presu
-
puneam că pe acolo trebuie să fi
 
trecut detaşamentul, desigur fără a
 
fi fost observat de garnizoana fortului. Ne aşteptam deci să descope
-
rim vreo urmă a lui Gibson şi a celor de care se alăturase.
 
Terenul era cât se poate de bun pentru călărie. Ne găseam într 
-o
prerie vastă, cu iarbă măruntă. Caii aproape că zburau pe netezimea
 
ei. Aerul era pur şi, în faţa ochilor noştri, zarea se desfăşura limpede
 
şi luminoasă. Când călăream drept spre sud
-
vest, nici nu ne uitam în
 
altă direcţie. Aşa se explică faptul că nu observarăm decât destul de
 
târziu apariţia unor călăreţi. Old Death îi zări primul şi ne atrase lua
-rea-
aminte arătând spre dreapta:
 
— 
 
Priviţi, domnilor! Ce părere aveţi?
 
Un punct întunecos parcă se mişca şi se apropia încet
-
încet de noi.
 
— 
 
Hm! medita Lange ducându
-
şi palma streaşină la ochi. O fi
 
reun animal care paşte.
 
— 
 
Aşa! zâmbi Old Death. Un animal! Şi încă unul care ronţăie
 
iarbă! Frumos! Ochii dumneavoastră par să nu se împace prea bine
 
cu perspectiva. Punctul acela se află cam la două mile engleze de noi.
 a o asemenea dis
tanţă, până şi un punctuleţ ca ăsta nu poate
 
reprezenta un singur animal. Ar trebui să fie un bizon cât cinci elefanţi
 
launloc; or, pe aici nu se afllă bizoni, cu excepţia câte unui exemplar 
 
rătăcit. Dar şi acela, nici gând să hoinărească în alt anotimp afară de
 
primăvară sau toamnă. în plus de asta, dacă nu ai ochi format,
 
mişcările unui punct atât de depărtat te înşală foarte lesne. în timp
 
ce pasc, bivolul şi calul înaintează extrem de încet, cu câte un pas.
 
Iar eu pun rămăşag pe orice că punctul acela se deplasează în galop
 
ndrăcit.
 
— 
 
Imposibil! exclamă Lange.
 
— 
 
Păi, dacă dumneata, ca alb, nu te dumereşti, reluă Old Death,
 
să auzim ce părere are negrul. Ia spune, Sam, ce crezi tu că se vede
 acolo?

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
minerva_stanciu liked this
johnny54 liked this
johnny54 liked this
Dan liked this
raza de soare liked this
lela liked this
mamaluirares liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->