Spes Orthodoxiae Nr. 1

Revistăteologicăş i culturalăa elevilor
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea

Colectivul de redacþie:
Preş
edinte de onoare:
Preasfinţ
itul Pă
rinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei
Preş
edinte:
Pr. Prof. Radu Rus
Membri:
Diac. Prof. Dorel Leucea
Diac. Prof. Alin Sonea
Diac. Prof. Ştefan Lakatos
Prof. Ioana Ţ indzilonis
Raul Bodea
Armando Jurjescu
Andrei Guran
Revistă teologică şi culturală a elevilor
Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
„Nu voi M-
M-aŃi ales pe Mine, ci Eu v- v-am ales pe voi şi v-
v-am rânduit
să mergeŃi şi roadă să aduceŃi, şi roada voastră să rămână,
rămână, ca Tatăl
să vă dea orice-
orice-I veŃi cere în numele Meu”
(Ioan 15, 16)
Apare cu binecuvântarea PreasfinŃitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei

ISSN 2067 – 502X
2 Spes Orthodoxiae Nr. 1
2010-
2010- Anul omagial
al Crezului Ortodox ºi al Autocefaliei româneº
româneºti
ti
în Patriarhia Românã
În contextul aniversării în anul 2010 a 1685 de ani de la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea (325), care a elaborat primele 7 articole ale Simbolului de
credinŃă (Simbolul niceean), şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), la iniŃiativa Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat - în şedinŃa
de lucru din 18-19 iunie 2009 - ca anul 2010 să fie declarat „Anul omagial al
Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti” în Patriarhia Română.
2010 - anul jubiliar - 90 de ani

ani de la reînfiinþare
- în Episcopia Ortodoxã Românã a Oradiei
Deoarece în anul 2010 se împlinesc 90 de ani de la fericitul eveniment al
reînfiinŃării Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei (1920), la iniŃiativa
PreasfinŃitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, Consiliul Eparhial al
Episcopiei Oradiei, în şedinŃa de lucru din 22 octombrie 2009, a hotărât ca anul
2010 să fie declarat an jubiliar în cuprinsul întregului teritoriu canonic al Eparhiei.
Pentru marcarea acestor jubilee, Liceul nostru va organiza în cursul anului

2010 diverse manifestări educative, religioase şi cultural-artistice, cea dintâi dintre
acestea desfăşurându-se în zilele de 29-30 ianuarie 2010, după următorul program:
29 ianuarie 2010
Sesiune de referate şi comunicări ştiinŃifice a cadrelor didactice şi elevilor
liceului
Lansarea primului număr al revistei şcolii - Spes Orthodoxiae (SperanŃa
Ortodoxiei)
Lansarea paginii web a liceului
Concert aniversar
30 ianuarie 2010
Liturghie arhierească, la Paraclisul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Episcop
Dr. Vasile Coman” Oradea, oficiată de PreasfinŃitul Părinte Sofronie, episcopul
Oradiei
Nr. 1 Spes Orthodoxiae 3
SCRISOARE PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL
NAŞTERII DOMNULUI 2009
† SOFRONIE
Din mila lui Dumnezeu, Întâistătător al Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, cucernicului
cler de mir, vieŃuitorilor vetrelor de sihăstrie şi harnicului şi jertfelnicului popor dreptmăritor din
Bihor, har, lumină şi pace din slava Preasfintei Treimi, iar de la noi, bucurie, sănătate deplină şi
binecuvântare!
FericiŃi iubitori de Hristos,
Întru netrecătoarea măreŃie nepământească a Naşterii Domnului, ne regăsim şi în acest an

al milei dumnezeieşti. ÎncărcaŃi de podoabele sufleteşti ale sărbătorii, împreună serbând cu Îngerii şi
cu ToŃi SfinŃii, ne adâncim cu toŃii, după putere şi stare duhovnicească, după vârstă şi povara
experienŃelor, după gradul de curăŃie a inimii şi de trezvie a minŃii, în oceanul frumuseŃii negrăite.
Cu toate că repetăm în fiecare an acest exerciŃiu contemplativ, de fiecare dată ne raportăm,
la marele eveniment al naşterii Mântuitorului, sensibil diferit faŃă de anii trecuŃi, pentru că şi noi ne
aflăm, mereu, pe altă treaptă a urcuşului nostru ascetic, într-o etapă nouă a scării ce ne duce, prin
Hristos, în Duhul Sfânt, de pe pământ la Cer, din lume la Tatăl. De aceea, şi bucuria noastră este
alta: mai cuprinzătoare, mai înŃeleaptă, mai plină de sens, mai aproape de miezul tainei.
Şi fiindcă sub pecetea tainei se află inima sărbătorii Naşterii Fiului lui Dumnezeu, ca Fiul
Fecioarei, a Celui născut din veci din Tatăl, fără de mamă, iar ca Om, născut la răspântie de ere, din
Maica-Fecioară (fără de tată), fiindcă noima serbării se află, aşadar, sub pecetea tainei, nouă,
oamenilor şi, deopotrivă, îngerilor, nu ne rămâne decât să ne mirăm, să ne minunăm, să ne lăsăm
impresionaŃi, să ne bucurăm şi să ne veselim, în profundă contemplaŃie şi mistică rugăciune.
Aşa înŃelegem noi, creştinii ortodocşi, tâlcul Crăciunului: Dumnezeu-Fiul, „Cel Care ştie
toate” şi „a zidit pământul pentru veşnicie” (Baruh 3, 32), „Care trimite lumina, şi merge, şi o
cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur; din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se
veselesc” (Baruh 3, 33-34), Cel Care a chemat stelele şi „ele au răspuns: iată-ne!”, strălucind cu
bucurie „pentru Cel Care le-a făcut” (Baruh 3, 35), „pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună
a locuit” (Baruh 3, 38).
El, întru Care, după Sfântul Apostol Pavel, „au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de
pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii” – „toate
s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1, 16) – El, Care „este mai înainte decât toate şi toate
prin El sunt aşezate” (Coloseni 1, 17), El vine în lume şi Se face Om, pentru a-l scoate pe om din
stricăciune, de sub povara păcatului şi a consecinŃei acestuia, moartea. „Cu adevărat mare este
taina dreptei credinŃe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri,
S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălŃat întru slavă” (I Timotei 3, 16).
BinecuvântaŃi cinstitori ai Naşterii Domnului,
Într-o asemenea atmosferă de taină, de rugăciune, cu o puternică încărcătură teologică,

reflectată mai ales în imnele Bisericii, dar şi cu o notă feerică şi nostalgică totodată, adusă de
colindele străbune şi de preafrumoasele tradiŃii de Crăciun, poporul lui Dumnezeu a înŃeles,
dintotdeauna, să cinstească marele eveniment al întrupării Cuvântului, al înomenirii Fiului Unuia-
născut din Tatăl, „mai înainte de toŃi vecii”, „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, prin Care toate s-au făcut”, cum mărturisim în Simbolul
credinŃei ortodoxe.
Şi pentru că El, „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri
şi S-a întrupat, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om” (potrivit aceluiaşi Simbol
al credinŃei niceo-constantinopolitan, 325 şi 381, pe care îl vom aniversa anul viitor, în 2010, Anul
jubiliar al Crezului Ortodox în Patriarhia Română), recunoscători fiind pentru Darul ceresc, noi,
oamenii, credincioşii Săi, creştinii, Îl sărbătorim şi I ne închinăm şi Îl preamărim, împreună cu Tatăl
şi cu Duhul Sfânt, şi o fericim pe Născătoarea de Dumnezeu, adăugându-ne tuturor cetelor luminate
ale prăznuitorilor: îngeri, magi, păstori; sfinŃi, creştini, oameni, întru bunăvoire!
Cu adevărat, în faŃa minunii, înaintea adâncului dumnezeiesc nepătruns, omul nu poate sta
decât în stare de contemplaŃie, închinându-se. Este ceea ce au făcut magii din Răsărit, care au urmat
drumul stelei din Orient, pe care ei văzându-o, au recunoscut-o ca fiind a Lui, a Noului Împărat al
Iudeilor şi au urmat-o, până la Ierusalim şi, apoi, la Betleem.
Magii de la Răsărit au mărturisit ei înşişi, înaintea lui Irod, că: „am văzut la Răsărit steaua
Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 1). Deşi cu viclenie, făŃarnic, şi Irod îşi exprimă
dorinŃa de a se închina Pruncului născut, cu toate că scopul său era uciderea presupusului său rival
la tron: „mergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veŃi afla, vestiŃi-mi şi mie,
ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei 2, 8).
Revenind, însă, la magi, aceştia îşi reiau călătoria mistică, spre Betleem, urmând „steaua
pe care o văzuseră în Răsărit” şi care „mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra,
unde era Pruncul” (Matei 2, 9). Steaua creată de Cuvântul lui Dumnezeu slujeşte şi ea, dând de
ştire înŃelepŃilor magi, cu privire la Împăratul născut şi la locul unde se află, „împreună cu Maria,
mama Lui” (Matei 2, 11). Bucuria magilor, „mare foarte” (Matei 2, 10), se împlineşte în gestul
sacru şi simbolic, deopotrivă, al închinării şi oferirii de daruri: „căzând la pământ, s-au închinat
Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 11).
Aceeaşi închinare I-o aduc îngerii – „mulŃimea de oaste cerească” (Luca 2, 13) – şi
păstorii, „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se
spusese” (Luca 2, 20) de către Îngerul Domnului, atunci când „slava Domnului a strălucit
împrejurul lor” (Luca 2, 9). ToŃi aceştia, îngeri, păstori, magi, au fost martori direcŃi ai marelui
eveniment. Dar lor li s-au adăugat, în curgerea istoriei mântuirii, cohorte de martori indirecŃi,
duhovniceşti, participanŃi prin har, în Duhul Sfânt, la marea sărbătoare a umanităŃii. Aceştia sunt
sfinŃii, credincioşii, iubitorii lui Hristos din toate timpurile şi din toate locurile. BineînŃeles, tainic, şi
noi, cu smerenie şi bucurie, ne alăturăm slăvitelor cete prăznuitoare!
IubiŃi fii şi fiice duhovniceşti,
Iată cum am intrat cu toŃii în marea taină a sărbătorii, în adâncă prosternare, cu mintea
pogorându-se în peştera inimii, la întâlnirea duhovnicească, în stare de contemplaŃie, închinându-ne
înaintea Celui Ce a venit la noi, pentru a ne înălŃa împreună cu El în ceruri. Şi noi, după putere,
după nevoinŃe, ajutaŃi de dumnezeiescul har, luminaŃi de Preasfânta Treime, prăznuim acum. Ne
bucurăm şi ne veselim, pentru începutul acesta mereu nou, a cărui prospeŃime nu poate trece defel,
în ciuda anilor ce se scurg peste noi, în pofida greutăŃilor şi ispitelor de tot felul.
Dar experienŃele noastre de acum sunt la fel cu cele ale vrednicilor noştri înaintaşi, chiar
dacă, umili, noi ne considerăm mult în urma lor. Să nu uităm, totuşi, că lumea s-a schimbat, iar
contextul în care ne mărturisim noi, astăzi, credinŃa, este, în multe privinŃe, sensibil diferit de cel al
înaintaşilor imediaŃi şi substanŃial deosebit de cel al strămoşilor noştri. Dar chiar şi aşa, în epoca
noilor tehnologii şi a transformărilor radicale ale societăŃii, esenŃa sărbătorii este aceeaşi, din punct
de vedere teologic şi al spiritualităŃii creştine. Ne bucurăm la fel ca şi cei de dinaintea noastră, ne
pregătim duhovniceşte asemenea lor, colindăm, cântăm şi ne veselim, chiar dacă felul în care ne
exprimăm nu seamănă întotdeauna cu ce a fost odinioară.
Şi totuşi, nimeni nu poate contesta continuitatea sfântă şi neîntrerupta prezenŃă a Naşterii
Domnului, în tot parcursul istoriei noastre, chiar şi în timpuri de restrişte. Chiar şi atunci când era
foarte greu să sărbătoreşti Crăciunul, mai ales în oraşe, sărbătoarea nu a putut fi nimicită de nici o
putere potrivnică. Aniversăm acum douăzeci de ani de când tradiŃiile noastre străbune au pătruns
din nou, cu putere, pe multiple căi, în casele, în oraşele, în aşezările noastre.
În aceste zile, la douăzeci de ani de la prăbuşirea totalitarismului ateist, Biserica noastră
este prezentă, mai mult ca oricând, în casele şi în localităŃile noastre. Prin grija Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel al României, Biserica Ortodoxă Română are propria sa televiziune, Trinitas
TV şi propriul radio, Radio Trinitas; la douăzeci de ani de la căderea comunismului, în România,
religia este predată ca obiect de studiu în şcolile de stat; ne putem ruga în biserici noi în toate noile
cartiere urbane şi aproape că nu este sat din care să lipsească biserica; s-au reînfiinŃat toate
organismele bisericeşti desfiinŃate de regimul străin de neam şi Ńară şi s-au înfiinŃat aşezăminte
bisericeşti noi. Biserica Română s-a întors în spaŃiul public, de unde fusese alungată de ideologia
materialismului dialectic şi s-a întors cu putere. Pentru toate, se cuvine să-I mulŃumim Preasfintei
Treimi.
Iar pentru Sfânta şi de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei, haina de
sărbătoare se îmbracă întru şi mai multă cinste, cu şi mai mare mulŃumire către AtotŃiitorul: în anul
ce vine, 2010, vom aniversa nouăzeci de ani de la reînfiinŃare, de la renaşterea noastră spirituală, în
toată cinstea şi demnitatea cuvenită, după atâtea sacrificii şi pilduitoare mărturisire a Ortodoxiei
străbune, în condiŃii dificile şi, adesea, ostile. Nouăzeci de ani de creştere duhovnicească firească, în
trunchiul cel mare al României reîntregite, în copacul cel trainic al Patriarhiei Române.
După ce am serbat, anul acesta, 2009, nouăzeci de ani de la reaprinderea candelei, prin
eliberarea Ńinutului strămoşesc al Bihorului de sub stăpânirea străină şi şaizeci şi cinci de ani de la
eliberarea brazdei de nord-vest a Ńării de sub ocupaŃia hortisto-fascistă, anul viitor, în 2010, ne
pregătim de înveşmântarea în haina recunoştinŃei pioase înaintea Ziditorului şi a tuturor celor care,
înainte de 1920 umil şi înlăcrimat, iar după 1920, în demnitate şi unitate sfântă cu toată suflarea
românească, au serbat şi ei Crăciunul. Dimpreună cu ei, cu toŃi, sărbătorim, tainic şi feeric, bucuroşi
şi veseli, fericiŃi şi recunoscători, Naşterea Domnului.
„Hristos Se naşte, măriŃi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaŃi-L!
Hristos pe pământ, înălŃaŃi-vă!
CântaŃi Domnului tot pământul,
Şi cu veselie lăudaŃi-L, popoare,
Că S-a preamărit!”1
Sărbători fericite!
La mulŃi, fericiŃi, binecuvântaŃi şi plini de har ani,
Vă doreşte,
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi
smerit rugător la ieslea din Betleem,
Episcopul Oradiei
Dată în ReşedinŃa noastră Episcopală din Cetatea Oradiei Mari,

la luminatul praznic al Naşterii Domnului, din Anul Mântuirii 2009,
la douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului în Europa de Est.
1
Cosma Melodul, Irmosul Cântării întâi de la Catavasiile Naşterii Domnului.
Liceul nostru îi poartă numele:

Episcopul Roman Ciorogariu
D
esprins dintre coastele românească, Hotarul, Cultura poporului,
frământate şi fumegânde încă Societatea de mâine. Va ajunge vicar eparhial
ale Apusenilor, Roman la Oradea în 3 octombrie 1917. Astfel prin
Ciorogariu se naşte în localitatea arădeană Roman Ciorogariu se reia firul întrerupt pe o
Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, durata de 225 de ani, al succesiunii
Dimitrie, se trăgea dintr-o familie ultimului episcop al Oradiei,
de moŃi din satul Ociu, de lângă Efrem Veniamin. În această
Brad, a cărei înaintaşi au fost calitate se va îngriji de
dezrădăcinaŃi şi strămutaŃi organizarea consistoriului;
după RevoluŃia lui Horia va reorganiza Consiliul
de la 1784 în Câmpia NaŃional din Bihor, pe
Aradului, (febr. 1785). care îl va conduce în
Dinspre bunică, Romulus- calitate de preşedinte,
Nicolae Ciorogariu, (după luptând cu multă ardoare
numele său de botez) era un pentru drepturile
descendent al familiei poporului român.
Nicoară din Gyula (Ungaria de După realizarea
azi). După absolvirea cursurilor Unirii se reîntoarce la Oradea
şcolii primare din Pecica, unde l-a avut Mare, vechiul său loc de activitate,
ca dascăl pe renumitul învăŃător Ion Ardeleanu unde face demersuri pentru reînfiinŃarea
şi a celor secundare din Arad, în anul 1877 a Episcopiei din Oradea, un vechi deziderat al
absolvit cursurile Institutului Teologic din românilor ortodocşi din părŃile Bihorului.
Arad. A urmat apoi cursurile de specializare în Începând cu 16 octombrie 1920 îl întâlnim aici
Pedagogie şi Psihologie la Universitatea din ca episcop, după 225 de ani de când această
Bonn. După un scurt stagiu de arhivar la parte de Ńară românească a fost lipsită de un
Episcopia Aradului (1880), va ajunge profesor arhipăstor propriu, ani scurşi de la moartea
la Institutul Teologic din Arad (1881-1917) episcopului Efrem Veniamin, (1695).
unde pe urmă va fi numit director. În ziua alegerii sale, la 1/14 octombrie
A condus timp de 17 ani (1900-1917) 1920, cu ocazia convocării primului Sinod
revista Biserica şi şcoala, acea foaie eparhial mitropolitul Nicolae Bălan rostea
bisericească, scolastică şi economică fondată în următoarele cuvinte: ,,Iată vestesc vouă bucurie
anul 1877, cea mai longevivă publicaŃie mare, care s-a făcut la tot poporul român drept
arădeană, ce a apărut săptămânal (duminica) credincios din Ńinutul Bihorului, că vechea
până în anul 1848, (71 de ani de apariŃie!). În episcopie din Oradea Mare, pe care uneltirile
paginile acestei reviste arădene întâlnim duşmanului au îngropat-o cu grele lespezi...
semnăturile unor prestigioşi oameni de cultură timp de 225 de ani, astăzi a rupt peceŃile şi
pe care i-a avut Transilvania în acea vreme: învie din nou la lumina soarelui libertăŃii
Iosif Vulcan, Petru Şpan, Petru Pipoş. Timp de noastre naŃionale! PărinŃii voştri au dorit să
o jumătate de veac ,,Uncheaşul” a fost un vadă ziua aceasta, dar n-au putut-o vedea…”
slujitor activ al condeiului, colaborând la Instalarea solemnă a avut loc în
Biserica şi şcoala, Tribuna poporului şi Tribuna catedrala cu lună, în ziua de 20 octombrie,
din Arad, Tribuna din Sibiu, Cele trei Crişuri, 1921. O lună mai târziu, la 7/20 noiembrie,
Tribuna Bihorului, Legea românească, ViaŃa apare sub oblăduirea sa organul eparhial Legea
românească. În şedinŃa solemnă a Academiei Ferdinand I în Grad de Mare OfiŃer, Cavaler al
Române din vara anului 1921 este primit în Ierusalimului Onorific pentru Merit, etc... A
rândul "nemuritorilor", ca "membru onorar" al fost ales membru de onoare al Academiei
principalului for cultural-ştiinŃific din Ńara Romane, al Institutului Geografic Regal, al
noastră. În scurt timp pune bazele înfiinŃării SocietăŃii Academice România Jună din Viena,
Academiei Teologice din Oradea, care îşi ş.a.m.d. Pentru răspândirea culturii franceze i
deschide cursurile în s-a conferit gradul de
toamna anului 1923. ofiŃer al Academiei
Şcoala a funcŃionat până în Franceze.
anul 1940. Doi ani mai Chinuit de boală,
târziu înfiinŃează la cei 84 de ani ai săi, îşi
tipografia diecezană; apoi găseşte creştinescul sfârşit
căminul preoŃesc şi Şcoala la 21 ianuarie 1936. Iubit
de cântăreŃi bisericeşti şi de poporul din care s-a
multe alte societăŃi desprins, ca o mlădiŃă din
religioase. În anul 1927 s-a trunchiul unui gorun, are
înfiinŃat Fondul pentru parte de funeralii
ajutorarea văduvelor si naŃionale, fiind
orfanilor de preoŃi din înmormântat în cripta
Eparhie, A participat ca bisericii atât de dragă
îndrumător la ridicarea mai sufletului său, în ziua de
multor biserici în cuprinsul joi, 23 ianuarie, 1936.
Eparhiei. Ca membru al Acum, când se împlinesc
Sfântului Sinod, a fost 158 de ani de când copilul
preocupat de organizarea Patriarhiei şi de de atunci, episcopul de mai târziu, vedea lumina
organizarea învăŃământului teologic. Episcopul vieŃii, în Ziua Sfântului ierarh Nicolae, aici în
Roman Ciorogariu s-a bucurat de respectul şi Câmpia de Vest, cu emoŃie cităm din
aprecierea tuturor acelora care l-au cunoscut. Testamentul său moral al cărui crez rămâne
Timp de 37 de ani, ca dascăl a actual şi înălŃător:: ,,Cu duioşie mă despart de
desfăşurat o bogată activitate didactică, Biserică. Ea mi-a dat tăria morală să-mi port
conştient că numai cu ajutorul cunoştinŃelor ,,se crucea prin valurile furtunoase ale vieŃii mele
îndreaptă mintea şi inima elevului”. zbuciumate. Mă rog de urmaşul meu în scaunul
Memorabile au rămas în conştiinŃa neamului episcopesc şi de întru Hristos iubiŃii fraŃi preoŃi
său cuvintele rostite atunci, la 11 noiembrie să mă cuprindă în rugăciunile lor şi după
1934, la serbările aniversării a 150 de ani de la moarte... ZidiŃi Biserica în suflete şi clădiŃi
întemeierea Bisericii cu Lună: ,,De n-ar fi fost România nouă pe această Biserică - mamă a
această biserică în veacul sacrificiului pentru naŃiunii române. FiŃi buni creştini şi buni
neam şi lege, Oradea n-ar aparŃine azi României români, căci acestea două una sunt. Iată
Mari”. sufletul pe care-l las vouă tuturora moştenire.
Meritele sale au fost recunoscute şi Prin el doresc să rămân între voi, primiŃi-l cu
răsplătite si de regele Ferdinand I care i-a oferit acea iubire cu care eu vi-l transmit, nu ca un
numeroase distincŃii: Coroana României, Marea cult, ci ca o călăuză pentru cei ce vor să umble
Cruce cu Cordon si Răsplata Muncii pentru pe jos pe urmele lui Hristos”.
Biserică, clasa I. Pentru întreaga sa activitate
depusă ca mare ierarh şi patriot, episcopul Cătălin Sabău
Roman Ciorogariu a primit si alte distincŃii: clasa a IX-a
Steaua României în Grad de Mare Cruce,
Sfânta Liturghie, întâlnire cu Cerul
A
tunci... 20 iulie 2000 şi acolo... în satul copilăriei, cuibul de rai unde mi-am
legănat şi eu copilăria – un loc şi un timp al purităŃii. Stăteam la bunici, acei
bătrâni vechi de zile, cu chipul blând şi plin de riduri dar parcă totuşi rupŃi din
veşnicie. Fiind sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, credincioasa mea bunică încerca să mă
înveŃe aşa cum ştia ea mai bine ce se petrece la biserică, în Casa Domnului, duminica şi în
sărbători.
Vedeam cu ochii minŃii cum oamenii, fie mici, fie mari, la începutul zilei liturgice, seara,
când se trăgea clopotul de vecernie, se întorceau de la câmp şi se pregăteau pentru ziua
următoare încetând munca, oprindu-şi mâinile de la lucru pentru a le putea împreuna la rugă. În
ziua de duminică sau în vreo sărbătoare, fie că era
vreme furtunoasă, frig, ploaie sau gheaŃă, bunici,
părinŃi, copii, nepoŃi, toŃi se îndreptau pe jos către
biserică pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca
Liturghie, cea care a purtat de-a lungul timpului esenŃa
vieŃii Bisericii... o viaŃă petrecută la masă cu Bunul
Dumnezeu. Liturghia este crucea lui Hristos care îşi
împrăştie lumina ei plină de înviere de-a lungul
veacurilor, iar sufletul Liturghiei, partea ei centrală şi
esenŃială, este prelungirea în timp şi spaŃiu a jertfei de
pe Golgota.
Liturghia este izvorul principal şi adevărat al
spiritualităŃii şi a vieŃii creştine de aproape două mii de
ani. Ea ridică inima, şi cu ea întreaga fiinŃă în lumea de
taină a îngerilor, pentru ca să facă din plămada omului
creştin Vifleemul în care să se sălăşluiască Hristos cel
euharistic. Mai întâi, noi, cei ,,care pe heruvimi cu taină
îi închipuim”, luptăm din toată fiinŃa noastră ca sus,
către Domnul, să ne avem inimile, pentru ca mai apoi,
iară şi iară, „cu frică de Dumnezeu, cu credinŃă şi cu
dragoste să ne apropiem” de El.
ViaŃa e un dar de la Dumnezeu, dar pentru ca să o păstrăm şi să o desăvârşim noi trebuie
să stăm în colaborare şi comuniune cu Creatorul ei. Liturghia ortodoxă îmbracă jertfa
euharistică într-o admirabilă cunună de rugăciuni şi acŃiuni care cuprind simbolic, tipic sau
tainic, întreaga viaŃă a Mântuitorului, de la întrupare până la înălŃare, la care iau parte nu numai
credincioşii şi îngerii, ci întreaga natură. Aşa ne trăim noi viaŃa ,,în” şi ,,cu” Mântuitorul nostru.
Ea este slujba Bisericii, adică a întregii comunităŃi creştine... întru ea ne rugăm pentru noi şi
unul pentru altul, iar iubirea tuturor întreolaltă - care ne face ca „într-un gând să mărturisim pe
Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh” în iubirea Lor desăvârşită, care, iată, a ajuns prin Biserică până
la noi - este esenŃa vieŃii familiei creştine.
După mulŃi ani de la acea vreme a copilăriei în care mă umpleam de curiozitate în faŃa
pregătirii creştinilor pentru a se apropia de acest Odor dumnezeiesc, primit prin şirul lung al
timpului nestricat de la Hristos încoace, anii de teologie, de vorbire ,,cu” şi ,,despre”
Dumnezeu, m-au învăŃat prin gura marelui tâlcuitor al Sfintei Liturghii – Sfântul Nicolae
Cabasila - că “scopul ultim al ei este sfinŃirea personală prin împărtăşirea cu Hristos”. Şi această
sfinŃire a noastră se face prin desăvârşirea vieŃii noastre morale în contact cu virtuŃile. VirtuŃile
teologice –credinŃa, nădejdea şi dragostea - le aflăm împletite, ca nişte fire de borangic, într-un
minunat covor1. Când se face chemarea pentru împărtăşire, credinciosului i se cer împletite cele
trei virtuŃi: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinŃă şi cu dragoste apropiaŃi-vă2”. Iar ca într-o
grădină cu flori găsim în ea, sădite de Dumnezeu, în
Sfânta Liturghie, şi celelalte virtuŃi: înŃelepciunea,
dreptatea, curăŃia ... pe care creştinii sunt chemaŃi să le
plinească în viaŃa lor şi să le vestească. Sfânta Liturghie
modelează sufletul individului şi revărsă în el o mireasmă
de bunătate, înŃelegere şi iubire care mai apoi
înmiresmează şi viaŃa dintre credincioşi. Ea i-a ajutat să
fie iubitori de dreptate, ospitalieri, muncitori şi generoşi; a
învăŃat de-a lungul timpului pe creştini să socotească
munca o rugăciune şi rugăciunea o muncă mântuitoare.
Credincioşii vin şi participă la Sfânta Liturghie ca să-L
cunoască pe Hristos să se întâlnească în chip tainic cu El,
să asculte învăŃătura Evangheliei şi mai ales să se unească
cu El în Taina Euharistiei, precum spune şi părintele
Alexandre Schmemann „noi suntem întru Hristos şi
Hristos întru noi”.3 Liturghia este o „teofanie sfântă” o
expresie a RevelaŃiei Dumnezeieşti, un izvor al harului în
care se întâlnesc cele cereşti cu cele pământeşti,
Dumnezeu cu fiii Săi. Ea este, potrivit inspiratelor cuvinte ale lui Ioan din Kronştadt, „cerul pe
pământ”.
Credinciosul pleacă de la Sfânta Liturghie cu o
convingere nezdruncinată că s-a întâlnit cu Hristos, că
este un purtător de Hristos - un „hristofor” - ce se
străduie să păstreze acest scump odor cu mare cinste
şi să devină un mărturisitor al Lui4. La sfârşitul sfintei
slujbe, după împărtăşirea credincioşilor, preotul ne
binecuvântează rostind cuvintele: „Mântuieşte
Doamne poporul tău şi binecuvântează moştenirea
Ta”. La auzul acestor cuvinte întreaga biserică
răspunde: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit
duhul cel ceresc, am aflat credinŃa cea adevărată,
nedespărŃitei Sfintei Treimi închinându-ne, că
Aceasta ne-a mântuit pe noi.” Răspunsul meu, şi al
tău cititorule, şi al celorlalŃi fraŃi ai noştri, indică acea
convingere cu care plecăm împreună de la şederea la
masă cu Dumnezeu şi arată darurile pe care le primim
făcând din viaŃa noastră o slujbă de preamărire a lui
Dumnezeu. Sfânta Liturghie ne apare astfel ca un
minunat „laborator” în care se lucrează restaurarea
credincioşilor, aşezarea lor în postura de parteneri în
iubire ai lui Dumnezeu, de aceea în decursul ei
1
Episcop Vasile Coman, Scrieri de Teologie Liturgică şi Pastorală, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a
Oradiei, Oradea 1983, p. 143.
2
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, în Liturghier, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 181.
3
Alexandre Schmemann, Euharistia - Taina ÎmpărăŃiei , Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 29.
4
Episcop Vasile Coman, op. cit., p. 147.
întâlnim chemări, treziri, vestiri, care ne fac să fim atenŃi în momentele principale.
Iară şi iară, cu pacea insuflată prin Sfânta Liturghie, îmi amintesc sublimul adevăr
glăsuit de Sfântul Nicolae Cabasila, care spune ca ea este viaŃă în Hristos. Prin Sfânta Liturghie,
prin aşezarea Sfintei Taine a Euharistiei, Hristos a ales calea slujirii necontenite pentru
mântuirea credincioşilor. Astfel Se poartă şi Se aduce Hristos în inima credincioşilor şi le
îndreptă privirea spre eternitate, ca spre o pregustare a paradisului, faŃă de care şi privirea
noastră şi oricare alta este un prezent. Între jertfa văzută şi sângeroasă de pe Golgota şi cea
tainică din Sfânta Liturghie nu este o deosebire esenŃială. Unul şi acelaşi este Hristos, care se
jertfeşte în amândouă, numai că în una în chip văzut, iar în alta în chip nevăzut. În una în chip
dureros, în alta fără durere. Amândouă sunt o ardere de tot pe care a adus-o Fiul lui Dumnezeu
pentru mântuirea lumii, ,,în esenŃa sa, jertfa e legată nu de păcat şi de rău, ci de iubire. Jertfa
este autodescoperirea şi autorealizarea iubirii. Nu există iubire fără jertfă, căci iubirea este jertfa
de a te dărui altuia, de a-Ńi pune viaŃa pentru altul, de a împlini ascultarea altuia.5 Aşa precum
dintr-un foc viu şi văzut se continuă o ardere nevăzută, lentă, precum dintr-un izvor pornesc,
din albia râului. stropi din aceeaşi apă şi se duc în lungul şi în latul lumii, tot astfel din jertfa de
pe Golgota a pornit râul cel mare şi binefăcător al jertfei Euharistice, din care ne împărtăşim cu
Hristos Domnul.
Înainte de citirea
Apostolului şi Evangheliei toŃi
membrii bisericii cântă imnul
„Sfinte Dumnezeule, Sfinte
tare, Sfinte fără de moarte
miluieşte-ne pe noi”. Acum
cerurile par că se deschid şi noi
intrăm în împărăŃia lui
Dumnezeu Cel Întreit Sfânt, în
împărăŃia lui Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt, a cărui
milă este bogată şi nemăsurată.
De acea vorbim de o întâlnire
cu Hristos, dar prin El şi cu
întreaga Sfântă Treime. Noi
întrăm în comuniunea de iubire a Sfintei Treimi (nu altfel decât) ca fii (Hristos este Întâi-Născut
între mulŃi fraŃi - Romani 8, 29) sau copii ai Tatălui, îndumnezeiŃi prin har. RelaŃia cu
Divinitatea se realizează prin lucrarea Sfântului Duh. Necontenit cerem ajutorul Sfântului Duh,
în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Două mari lucruri se săvârşesc de către Sfântul Duh în
decursul acestei sfinte slujbe: în urma rugăciunilor pe care le face Biserica, Duhul Sfânt se
pogoară şi sfinŃeşte darurile aduse pentru jertfă, pâinea şi vinul, transformându-le astfel în
Trupul şi Sângele Domnului. Pentru credincioşi, Sfânta Liturghie este, precum am mai spus, ca
un „laborator” duhovnicesc în care se întâlnesc puterile spirituale ale credincioşilor cu harul
divin, iar din această comuniune se naşte „omul cel nou”, făptură duhovnicească. Liniştea
sufletească, dragostea şi armonia în familie, împlinirea îndatoririlor cu conştiinciozitate,
respectul aproapelui, spiritul de dăruire, jertfirea orgoliului şi a egoismului găsesc în
dumnezeiasca slujbă un izvor şi un mediu prielnic de dezvoltare. Liturghia este un neîntrecut
pedagog care ne învaŃă să trăim şi să privim problemele vieŃii „sub specie eternitatis”
aruncându-ne de pe acum în veşnicia lui Dumnezeu. Ea contribuie la sfinŃirea inteligenŃei prin
depăşirea autonomiei orgolioase, sentimentul este curăŃit şi voinŃa întărită pe drumul binelui6.
5
Alexandre Schmemann, op. cit., p. 213.
6
Episcop Vasile Coman, op. cit., p. 155.
Liturghia este o minunată şcoală a virtuŃilor creştine, o bogată comoară de învăŃăminte la
îndemâna tuturor credincioşilor. Nu se mai găseşte o altă formă de rugăciune care să poată atât
de mult şi care să ne dea nădejdi mai tari ca cea adusă prin această înfricoşată jertfă care a
curăŃat în dar păcatele şi fărădelegile7.
Azi lupt a valorifica amintirile copilăriei mele impregnată de teologia simplă şi profundă
a bunicilor mei. De atunci am trăit sute de întâlniri cu Dumnezeu la masa Sfintei Liturghii şi tot
mai mult, pregătindu-mi preoŃia, încerc să nu uit că atunci când preotul slujeşte Dumnezeiasca
Liturghie cinsteşte pe Dumnezeu, veseleşte pe îngeri, zideşte Biserica, mijloceşte ajutor pentru
cei vii, odihnă pentru cei adormiŃi, iar pe sine se face părtaş tuturor bunurilor. Ascultând
mesajul Sfintei Liturghii te desprinzi de acŃiunea păcatului şi te încorporezi în trupul cel tainic
al lui Hristos, devenind un element viu şi pozitiv în societate. Jertfa liturgică trebuie să continue
şi să se multiplice în jertfe personale, în dăruirea credincioşilor pentru binele semenilor, acelora
pentru care însuşi Hristos S-a jertfit, ,,această jertfă din veşnicie, Fiul o aduce Tatălui,
transformându-o în ascultare faŃă de Tatăl, în autodăruire pentru viaŃa lumii”8. În Sfânta
Liturghie ni se dă nouă credincioşilor, nu numai un dar oarecare, ci însuşi izvorul Darurilor,
Iisus Hristos. Prin Liturghie se realizează taina unirii noastre cu Dumnezeu prin Iisus Hristos în
Sfânta Euharistie, căci ne facem una cu Cel ce s-a întrupat, a murit şi a înviat pentru noi.9
(Sfântul Nicolae Cabasila)
Sfânta Liturghie va fi întotdeauna centrul vieŃii noastre bisericeşti. Dacă am asemăna
toate slujbele şi rugăciunile cu înălŃimi care se ridică de pe pământ spre cer, ea ar reprezenta
vârful cel mai înalt al acestor munŃi, vârful în care cerul se întâlneşte cu pământul. Toate aceste
amintiri şi gânduri rămân un imbold pe calea acestui vârf înalt al ridicării noastre de pe pământ
la cer.
Ovidiu Botiş
clasa a XI-a
ŞtiaŃi că...
că...
Cea mai veche Liturghie creştină este cea pusă sub numele Sfântului
Iacob, primul episcop al Bisericii din Ierusalim. Astăzi ea se oficiază numai în
unele biserici de limbă greacă, o singură dată pe an, şi anume la ziua pomenirii Sf.
Iacob, fratele Domnului (23 octombrie)?
Săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în
dumnezeiescul Trup şi Sânge, iar ca scop sfinŃirea credincioşilor?
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte numai de 10 ori pe
an, şi anume în primele cinci duminici din Postul Mare, în joia şi sâmbăta
Patimilor, în ajunul Crăciunului şi ajunul Bobotezei, în ziua Sfântului Vasile
(1 ianuarie)?
7
Cabasila Nicolae, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, traducere de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Ed.
Arhiepiscopia Bucureştilor, Bucureşti, 1946, p. 67.
8
Alexandre Schmemann, op. cit., p. 214.
9
Cabasila Nicolae, Despre viaŃa în Hristos, traducere din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, pp. 26-27.
De ce îi prăznuim pe SfinŃii Trei Ierarhi împreună?
D e ce oare îi prăznuim pe
SfinŃii Trei Ierarhi împreună?
Oare nu au ei prăznuire
precum ceilalŃi sfinŃi? Oare au trecut toŃi în
aceeaşi zi la Domnul? De ce fix în luna
folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am
învăŃat noi înşine, le-am dat şi altora spre
înmulŃirea talantului nostru şi nu este între noi
vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veŃi vorbi
de unul, cei doi urmează. Deci, sculându-te,
ianuarie şi de ce tocmai în 30? porunceşte acelora care se sfădesc luptându-se
Acestea sunt unele din nenumăratele pentru noi, să nu se despartă, căci pentru
întrebări pe care ni le putem pune în legătură aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi
cu prăznuirea SfinŃilor Trei Ierarhi. după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi
Răspunsurile la să o aducem într-o
aceste întrebari le unire. Deci,
aflăm de la Sfântul pomeneşte-ne pe
Ioan, episcopul noi împreună într-o
Evhaitei. zi, când Ńi se va
În timpul părea Ńie de
domniei lui Alexios cuviinŃă, şi ne fă
I Comnenul (1081- nouă praznic
1118), s-a făcut o cuviincios. Apoi,
împărŃire între spune şi celorlalŃi
bărbaŃii învăŃători şi care vor fi mai pe
cinstitori de urmă, cum că noi
Dumnezeu. Unii îl suntem una la
cinsteau mai mult Dumnezeu şi noi
pe Vasile, negreşit vom
micşorându-i pe mijloci înaintea lui
Grigorie şi pe Ioan; Dumnezeu cele
unii pe Grigorie, pentru mântuire,
micşorându-i pe pentru cei ce ne vor
Vasile şi pe Ioan; săvârşi praznicul
iar alŃii pe Ioan, pomenirii noastre''.
micşorându-i pe După ce a
Vasile şi pe auzit acestea,
Grigorie. Astfel, preacinstitul
unii se numeau arhiereu a făcut
ioaniteni, alŃii pace între cei ce se
vasiliteni, iar alŃii grigoriteni. Certându-se ei sfădeau şi a hotărât să facă praznic acestor
aşa, SfinŃii Trei Ierarhi au dorit să-i împace. mari dacăli şi ierarhi.
De aceea aceşti mari sfinŃi s-au arătat Cum de s-a stabilit ca dată de
mai întâi unul câte unul, iar apoi toŃi trei prăznuire 30 ianuarie? Sfântul Ioan episcopul,
împreună, aievea la arătare, nu în vis, a cercetat calendarul şi a găsit pe toŃi trei
Sfântului Ioan, episcopul Evhaitei şi au zis SfinŃi Ierarhi în luna ianuarie: pe Vasile cel
către dânsul cu un glas: Mare la întâi, pe Grigorie Teologul la 25, iar
"Noi, precum vezi, una suntem la pe Ioan Gură de Aur la 27. Apoi i-a unit pe
Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau toŃi la 30 ianuarie şi le-a împodobit pomenirea
împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu- cu canoane, tropare şi laude.
se de dumnezeiescul Duh, am scris De vreme ce aceşti SfinŃi Ierarhi atât
învăŃăturile spre mântuirea cea de obşte şi de mult s-au ostenit pentru mântuirea noastră,
se cuvine şi noi să prăznuim pomenirea lor şi lăudatei şi mai presus de fiinŃă Treimi; ca
să le mulŃumim după puterile noastre. Aceşti împreună cu ei să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi
oameni cereşti şi îngeri pământeşti au fost pe Sfântul Duh, pe unul Dumnezeu, Căruia se
trâmbiŃe ale adevărului, sârguindu-se să cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
smulgă şi să risipească pe ocărâtorii dreptei totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
credinŃe. Amin.
Treimea aceasta pământească ne-a Raul Bodea
învăŃat să ne închinăm Treimii cereşti. clasa a XII-a
Să ne rugăm şi să cerem de la aceşti Bibliografie:
sfinŃi ierarhi să îşi aducă aminte de noi Arhim. Ioanichie Bălan, VieŃile
netrebnicii, ca prin rugăciunile lor să ne SfinŃilor pe Ianuarie, Editura Mănăstirii
învrednicim a dobândi şi noi acea negrăită Sihăstria, 1999.
veselie şi prea dorita bucurie a întru tot
Sfântul Vasile cel Mare – mâna care lucrează
B iserica noastră îl sărbătoreşte

la data de 1 ianuarie pe
Sfântul Vasile cel Mare,
Arhiepiscop în Cezareea Capadociei. Acest
sfânt este sărbătorit şi în ziua de 30 ianuarie,
împreună cu Sfântul Ioan Hrisostom şi
Sfântul Grigorie Teologul.
În 329-330 se năştea în Cezareea
Capadociei un prunc binecuvântat, unul dintre
părinŃii capadocieni, dar singurul care s-a
bucurat de cinstea de a fi numit cel Mare.
Mare personalitate eclesiastică, organizator,
excelent exponent şi apărător al adevăratei
învăŃături de credinŃă, părinte al
monahismului răsăritean, reformator al
liturghiei, Marele Capadocian rămâne în
permanenŃă o pildă vie pentru slujitorii şi fiii
Bisericii lui Hristos.
Sfântul Vasile s-a născut dintr-o
familie creştină care a dăruit Bisericii mai
mulŃi sfinŃi. Tatăl său purta acelaşi nume,
fiind un om cult (lector), iar mama sa, Elena, A crescut sub înrâurirea bunicii sale,
era fiica unor martiri. Vasile a mai avut noua Macrina (cea Bătrână), care fusese ucenica
fraŃi din care doi erau episcopi, Grigorie în Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat în
Nyssa iar Petru în Sebastia. permanenŃă lângă Vasile şi Macrina (cea
Tânără) împărtăşindu-le acestora învăŃătura
duhovnicească izvorâtă din bogata sa nouă ani: din 370 şi până în 379, când trece la
experienŃă de viaŃă. Domnul pe data de 1 Ianuarie.
Plăcându-i filosofia, retorica studiază De la Sfântul Vasile cel Mare,
în Constantinopol, iar la maturitate ajunge la Biserica a moştenit un bogat tezaur: opere
Atena, fiind coleg cu Grigorie de Nazianz şi dogmatice, ascetice, exegetice, omilii şi
cu Iulian Apostolul. În anii de studiu îl leagă cuvântări, panegirice, Regulile monahale mari
o prietenie de Grigorie de Nazianz, de atunci şi mici, canoane şi Liturghia ce-i poartă
fiind atraşi de viaŃa religioasă. numele. În Cezareea Capadociei a înfiinŃat
Primele studii le face în cetatea natală. instituŃii de asistenŃă socială cunoscute sub
După terminarea studillor din Cezareea în numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile,
anul 347, Vasile a fost trimis, datorită ospătării, case pentru reeducarea fetelor
bogatelor cunoştinŃe pe care le avea, precum decăzute, şcoli tehnice şi spitale pentru
şi isteŃimii sale, să studieze la cele mai alese leproşi.
şcoli ale timpului din Constantinopol şi Sfântul Vasile cel Mare este un mare
Atena, unde a avut dascăli renumiŃi, precum apărător al adevărului, apărând dreapta
învăŃatul Libaniu. credinŃă înaintea ereticilor care tăgăduiau
La Atena a devenit bun prieten cu dumnezeirea Fiului conduşi de Eunomiu
Sfântul Grigorie Teologul pe care-l cunoscuse (arieni) sau dumnezeirea Sfântului Duh
la şcoala din Cezareea Palestinei. (pnevmatomahii sau adepŃii lui Macedonie).
Drumul pe care mergeau cei doi tineri Pentru viaŃa sa deosebită şi pentru
zi de zi cunoştea doar două direcŃii, biserica şi opera sa, la numai câŃiva ani după moarte,
şcoala: „Două căi ne erau cunoscute: cea Biserica l-a trecut în rândul sfinŃilor, fiind
dintâi desăvârşită ne ducea la sfintele noastre considerat unul dintre cei mai mari SfinŃi
biserici şi spre învăŃătorii de acolo, cealaltă, PărinŃi ai Bisericii Creştine.
care nu era de aceeaşi vrednicie ca cea dintâi, Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit
ne ducea la învăŃătorii ştiinŃelor lumeşti”, pe data de 1 Ianuarie a fiecărui an, iar
mărturiseşte Sfântul Grigorie Teologul. Liturghia care-i poartă numele se săvârşeşte
În anul 355, Sfântul Vasile cel Mare de zece ori pe an: în primele cinci Duminici
părăseşte Atena şi se întoarce în patria natală. ale Postului Mare, în Joia şi Sâmbăta Mare, în
În anul 364, Sfântul Vasile cel Mare a Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei şi pe 1
primit harul preoŃiei, fiind hirotonit de Ianuarie, ziua de prăznuire a Sfântului.
episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales
episcop al comunităŃii din Cezareea Cosmin Petrila – clasa a IX-a
Capadociei şi exarh al Pontului, păstorind Alexandru Vereş - clasa a IX-a
Sfântul Grigorie Teologul – mintea care gândeşte
P atria lui a fost Capadocia,

iar oraşul său natal Nazianz-
ul. Acest oraş a devenit atât
de renumit datorită Sfântului Grigorie, încât
faima lui s-a întins până la marginile lumii.
părăsindu-şi patria părintească şi idolii, s-a
alipit dreptei credinŃe. Mama sa era o femeie
creştină, foarte evlavioasă, de unde a şi
moştenit multe virtuŃi dar şi dragostea pentru
Dumnezeu.
Nu a căpătat mai mare renume Persia pe urma Copil fiind, crescut în moravurile bune
lui Cirus cât a câştigat Nazianz-ul pe urma lui ale părinŃilor, întrecea prin darurile fireşti pe
Grigorie. S-a născu în anul 329 din doi părinŃi cei de o vârstă cu el până acolo, că numai
nobili şi drepŃi, uniŃi mai mult prin curăŃia singură frăgezimea vârstei îl împiedica să nu
sufletelor, decât prin legăturile trupeşti. Tatăl atingă moravurile şi învăŃătura celor vârstnici.
său, întocmai ca un al doilea Avraam, DispreŃuia cu desăvârşire jocurile şi
zburdăciunile copilăreşti precum şi apelor Mării Roşii şi împreunarea lor la loc,
alergăturile şi săriturile, socotindu-le scoaterea apei din stâncă, îndulcirea apei de la
nefolositoare şi ca o piedică în calea năzuinŃei Mera, învingerea AmaleciŃilor, numai prin
spre alte lucruri mai de seamă. ridicarea mâinilor în semnul crucii, dărâmarea
Ajuns adolescent şi cuprinzându-l zidurilor Ierihonului, fără nici un instrument,
dorul de ştiinŃă, a plecat la Cezareea unde, izbăvirea profetului Iona din pântecele
frecventând cursurile profesorilor celor mai chitului şi toate celelalte minuni cuprinse în
de seamă, a dobândit foarte multă învăŃătură; cărŃile sfinte; pe urmă a făcut făgăduinŃa că,
apoi a plecat pe mare în dacă va fi scăpat din
Palestina, ca să se primejdia înecului în
deprindă, nu cu mare şi va ajunge să
moravurile retorilor, ci aibă parte de botezul
cu arta de a vorbi cel mult dorit, îşi va
frumos. De aici a plecat consfinŃi viaŃa lui
la Alexandria, de lângă Dumnezeu, care l-a
insula Faros, la templul mântuit de la moarte. Şi
înŃelepciunii, ca să cu rugăciunile sale
cunoască multe oraşe şi înduplecă pe Cel blând,
obiceiurile multor care de altfel şi din
oameni, cum zice un propriu îndemn, de
înŃelept. Sporindu-şi şi multe ori apucă
aici zestrea înaintea rugăciunilor
cunoştinŃelor, s-a noastre. Şi pe negândite
îmbarcat pe o corabie furtuna s-a potolit,
din Egina şi a plecat la uraganul s-a prefăcut
Atena, mama artelor şi într-o adiere lină, iar
ştiinŃelor. Pe când marea până atunci
călătorea pe Marea furioasă, părea c-a
Partenică, pe o vreme adormit. După ce-a
furtunoasă şi nepotrivită ajuns în Grecia şi mai
pentru navigaŃie, deodată ales la Atena cea
a izbucnit o furtună renumită, nici nu mai
straşnică, punându-i în mare primejdie viaŃa, este nevoie să pomenim cu cât entuziasm a
căci o întunecime tot aşa de deasă ca şi plaga fost primit. Îndată a fost şi recunoscut, atât de
a noua ce a căzut asupra Egiptului a învăluit şi profesori cât şi de elevi, ca cel mai învăŃat
marea şi aerul şi chiar cerul. Dar, pe când toŃi student.
ceilalŃi tovarăşi de călătorie se boceau în gura Nu s-a scurs multă vreme până când,
mare că-şi vor pierde viaŃa trupească, el se mânat de aceeaşi sete de ştiinŃă, a sosit de la
spăimânta şi mai tare de pieirea cea veşnică a BizanŃ la Atena şi marele Vasile. Atât din
sufletului, întrucât încă nu fusese pecetluit cu cauza trebuinŃei de locuinŃă, cât mai ales din
taina sfântului botez, cu alte cuvinte murea cauza potrivirii de caracter, s-au întovărăşit
înecat în apă înainte de a fi fost mântuit prin amândoi. Cu greu s-ar putea spune cât de mult
apă. a câştigat fiecare din ei din această înjugare,
Şi-a sfâşiat hainele şi a speriat pe toŃi din această prietenie strânsă. Căci cel ce este
călătorii cu Ńipetele şi bocetele sale, încât toŃi, singur, chiar dacă înŃelege ceva, nu se încrede
uitându-şi propriile lor dureri, şi-au amestecat în sine însuşi, ci aleargă în toate părŃile,
lacrimile cu dânsul. Iar el a început a povesti căutând pe cineva care să-l asigure că-i aşa.
toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în Când însă sunt doi, mânaŃi de aceeaşi sete de
Egipt, în pustie sau în orice alt loc, atât pe ştiinŃă, se ajută reciproc, ca şi cum ar fi
mare, cât şi pe uscat, precum: despicarea contopiŃi în unul singur, unul aflând un
adevăr, iar celălalt confirmându-l. Atât primească de la Dumnezeu cât despre el, îl
Grigorie cât şi Vasile avea tot mai multe iartă dacă se leapadă de erezie şi devine de-al
virtuŃi în faŃa lui Dumnezeu, iar pe măsură ce Lui. Fiind dat jos de pe scaunul arhiepiscopal
timpul trecea ei căpătau tot mai multă de către nişte episcopi însetaŃi de putere s-a
înŃelepciune. La vârsta de 30 de ani, Grigorie întors în Capadocia unde s-a şi mutat la cele
s-a întors în patria sa unde a primit Sfântul veşnice, şi unde şi în ziua de azi ne mijloceşte
Botez. rugăciunile către Dumnezeu şi ne ajută prin
El s-a retras în pustie preferând să fie rugăciunile sale.
monah şi nu mirean, preferând să fie sărac şi Una dintre cele mai renumite scrieri
nu bogat. După multă vreme s-a retras cu totul ale sale este Filocalia lui Origen în care se
pe munŃi unde a scris nişte legi pentru vorbeşte despre Sfânta Scriptură şi despre
monahi. Datorită bătrâneŃii, tatăl său îi inspiraŃia biblică.
trimitea scrisori de disperare fiului său,fiind Să ne rugăm celui între sfinŃi
doborât de jale că şi-a pierdut celălalt fiu, pe părintelui nostru Sfântul Grigorie Teologul să
Chesarie, fratele lui Grigorie, îl chema pe se roage lui Dumnezeu pentru noi şi pentru
acesta din urmă acasă fiindcă simŃea că nu sufletul nostru în veci. Amin.
mai poate face faŃă singur. Alexandru CarŃiş
Sfântul Grigorie a luptat de multe ori clasa a IX-a
împotriva celor ce îi subjugau pe creştinii
ortodocşi, pe episcopi şi pe preoŃi, dând de
gol anumite lucruri ruşinoase ale miturilor
păgâne. N-a trecut multă vreme până când
episcopul său, propriul tată s-a mutat la cele
veşnice. Grigorie, prin multe îndemnuri, a
făcut ca Sfântul Vasile să devină episcopul
Cezareei Capadociei, nu din pricina că îi era
prieten, ci pentru că era demn de această
îndatorire divină.
Nu cu mult după numirea lui Vasile la
tronul arhiepiscopal, eparhia Cezareei s-a
despărŃit în două. Acesta a făcut o nouă
eparhie la Sasima şi l-a numit pe Sfântul Sfântul Ioan Hrisostom –
Grigorie ca şi episcop, pentru a rezolva gura care vorbeşte
certurile între oraşe asupra apartenenŃei
eparhiale. După nenumărate lupte împotriva
S
fântul Ioan Gură de Aur s-a
ereziilor, el este numit şi episcop al
născut în Antiohia din părinți
Constantinopolului. Sfântul Grigorie a primit
nobili: tatăl său, Secundus, era
prin dogmele pe care le-a dezvoltat şi din
un ofițer de rang înalt în armata imperială.
virtuŃile teologice pe care le Ńinea în inimă,
Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea
denumirea de Teologul, devenind astfel
sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa,
Grigorie Teologul. A participat chiar şi la al
Antuza, care era creștină. A fost botezat în
doilea sinod ecumenic din Constantinopol din
370 și hirotesit citeŃ. Și-a început educația pe
anul 381 d.Hr.
lângă educatorul păgân Libanius, apoi a
Din cauza muncilor încordate, frânt de
studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din
bătrâneŃe şi de slăbiciune, s-a îmbolnăvit şi a
conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit
căzut la pat. În odaia în care zăcea a venit un
Școala din Antiohia), timp în care practica o
tânăr care îmbrăŃişând picioarele Sfântului i-a
cerut să-i ierte păcatul, aflând în acel moment aspră asceză. Nemulțumit de acestea, devine
că acest tânăr era asasinul plătit de eretici ca pustnic (anul 375 d. Hr.) și rămâne retras
să îl omoare pe Grigorie. I-a zis că iertare să
până când sănătatea sa precară îl silește să se a refuzat net să găzduiască orice fel de
întoarcă în Antiohia. petreceri luxoase. Aceasta i-a adus
Atunci a fost hirotonit diacon în 381 popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe
de către Sfântul Meletie al Antiohiei, iar mai cea a bogaților și clerului. Curând după
apoi preot în 386 de către episcopul Flavian I venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă
al Antiohiei. Se pare că aceasta a fost pe înaintaș ca să îl poată critica pe urmaș".
perioada cea mai fericită din viața sa. De-a Reforma clerului pe care o întreprinde i-a
lungul a doisprezece ani, a devenit foarte adus nemulțumiri în rândul acestuia din urmă.
cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în El le-a cerut predicatorilor itineranți să se
public. În acest sens, trebuie amintite întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde
explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și fuseseră rânduiți să slujească.
învățături morale din Sfânta Scriptură. Cele
mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la
diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista
foarte mult asupra milosteniei. De asemeni, el
se îngrijea foarte mult de nevoile
duhovnicești și materiale ale săracilor. A
predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție
și de dreptul de proprietate. În multe privințe,
faptul că avea atât de mulți ascultători nu era
de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a
Scripturilor (foarte deosebită de tendința
alexandrină de interpretare alegorică), aceasta
însemna că majoritatea temelor abordate în
cuvântările lui erau prin excelență sociale,
explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.
Un incident petrecut în timpul slujirii
sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine
influența predicilor sale. Cam în vremea în
care ajunge în Antiohia, episcopul trebuie să
intervină pe lângă împăratul Teodosie I în
favoarea cetățenilor care participaseră la o
revoltă în timpul căreia statuile împăratului și Perioada petrecută acolo a fost mult
ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a mai tulbure decât cea din Antiohia. Teofil,
lungul Postului Mare, în anul 397, Sf. Ioan
Papă al Alexandriei, dorea să aducă și
ține 21 de predici în care arată poporului
Constantinopolul sub influența sa și s-a opus
greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan.
au avut o influență durabilă asupra multora: Fiind un opozant al învățăturilor lui Origen, el
se știe că mulți păgâni s-au convertit la l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea
creștinism. Cu această ocazie, răzbunarea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase
împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră
patru monahi egipteni (cunoscuți drept "Frații
pe cât putea fi: el s-a mulțumit să schimbe
cei înalți") pentru că susțineau învățăturile lui
statutul legal al cetății cu unul inferior.
Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt
În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat
primiți de Ioan, care își mai face un dușman
(oarecum împotriva voinței sale) să devină
în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului
episcop de Constantinopol. El a fost mâhnit
Răsăritului, Arcadie) care considera (probabil
de faptul că protocolul curții imperiale îi
nu fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan
conferea privilegii mai mari decât ale celor
la adresa extravaganței veșmintelor feminine
mai mari dregători laici. Pe când era episcop,
se referea la ea.
Sf. Ioan era neînfricat în arătarea
greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și
ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui.
Aceștia au convocat un sinod în anul 403
pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația
de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este
depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă
însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii
poporului. Mai avusese loc și un "cutremur"
în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie
un cutremur de pământ, fie de faptul că
împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse Din înŃelepciunea
înŃelepciunea SfinŃilor Trei Ierarhi
naștere unui prunc mort), ceea ce fusese
interpretat ca un semn al mâniei lui „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la
Dumnezeu. Pacea a fost de scurtă durată. O dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic
statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost mult, când oamenii iubesc puŃin, aşa cum nu este
ridicată în apropierea catedralei Aghia puŃin, când oamenii iubesc mult.”
Sophia. Ioan critică atunci ceremoniile de „Ascultarea este scara cea mai scurtă
consacrare a acesteia. Vorbește împotriva către cer.”
împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se „Om desăvârşit este acela care iubeşte
îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și adevărul şi dreptatea, care Îl iubeşte pe
saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la
Dumnezeu.”
ceea ce se întâmplase cu Sfântul Ioan
„Binele nu-l găsim în cele trecătoare, ci
Botezătorul). Este din nou exilat, de data
aceasta în Caucaz, în Georgia. suntem chemaŃi să ne împărtăşim din bunurile
Papa Romei, Inochentie I a protestat cele veşnice şi adevărate.”
împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. (Sf. Vasile cel Mare)
Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau
o mare influență în Constantinopol, astfel „Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o
încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe bucurie mai mare decât cea cu care le primim
malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns noi.”
însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul „Cerul este, adesea, mai aproape de noi
în timpul călătoriei. Ultimele sale cuvinte au atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne
fost: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" îndreptăm în sus.”
Sf. Ioan a armonizat viaŃa liturgică a „DorinŃa de egalitate este aceea care a
Bisericii, revizuind rugăciunile şi indicaŃiile provocat prăbuşirea lui Lucifer.”
din Sfânta Liturghie sau celebrarea Sfintei (Sf. Grigorie Teologul
Teologul)
logul)
Euharistii. Până în zilele noastre, Biserica
Ortodoxă celebrează cel mai adesea
Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de „Dragostea este bucuria de a face altora
Aur, ca şi Biserica Catolică de Rit Bizantin bucurie.”
(uniaŃii). În aceste Biserici se citeşte în fiecare „Sărăcia este un conducător sigur care
an de Sfintele Paşti (cea mai mare sărbătoare duce pe om pe cărarea spre cer.”
creştină), Omilia la Sfintele Paşti a Sf. Ioan „Dacă vrei să te foloseşti de întâietate,
Gură de Aur. cedeaz-o mereu altora!”
„Răul nu este altceva decât neascultare
Sebastian Bocioc faŃă de Dumnezeu.”
clasa a IX-a
(Sf. Ioan Gură de Aur)
Aur)
Sf. Vasile cel Mare – Omilia a XXII-

XXII-a (Către tineri):
Cum pot întrebuinŃa cu folos literatura scriitorilor eleni
A şadar, începând de aici, vă voi

spune care sunt învăŃăturile ce
trebuie lăsate la o parte şi cum le
putem deosebi (…)
de plăcerea cuvintelor, să primim, fără să băgăm
de seamă, ceva din cele rele, întocmai ca aceia care
beau otrava împreună cu mierea. Nu vom lăuda,
deci, pe poeŃi nici când spun vorbe de ocară, nici
După cum însuşirea proprie a unui pom când batjocoresc, nici când înfăŃişează pe
este de a face un fruct bun şi sănătos, dar şi îndrăgostiŃi sau pe beŃivi, nici când spun că
frunzele, care se mişcă pe ramuri, dau pomului fericirea stă într-o masă bogată şi în cântece
oarecare podoabă, tot aşa şi cu sufletul: fructul neruşinate; dar cea mai puŃină atenŃie le vom da
lui este mai cu seamă adevărul; dar nu-i lipsit de când vorbesc de zei (…).
frumuseŃe dacă-i împodobit cu înŃelepciunea Acelaşi lucru am să-l spun şi despre
profană, aşa precum frunzele oferă fructului scriitori; şi mai ales când scriu pentru a face
înveliş şi înfăŃişare frumoasă (…). plăcere ascultătorilor. Nu vom imita nici arta de
Am spus, deci, îndeajuns, că nu sunt a spune minciuni a oratorilor. Căci nici la
nefolositoare pentru suflet învăŃăturile profane. tribunal nici în celelalte fapte nu se cuvine să
De acum înainte vă voi spune cum trebuie să le minŃim, noi care am ales calea cea dreaptă şi
folosiŃi. adevărată a vieŃii, cărora prin lege ni s-a poruncit
Mai întâi să nu daŃi atenŃie tuturor să nu umblăm în judecăŃi. Vom primi, însă, acele
cuvintelor poeŃilor, ca să încep cu ei, că sunt cu scrieri ale lor în care au lăudat virtutea sau au
totul deosebiŃi în ce priveşte învăŃăturile lor. osândit viciul. După cum celelalte fiinŃe se
Când vorbesc de faptele sau cuvintele bărbaŃilor bucură numai de mirosul sau de frumuseŃea
buni să-i iubiŃi şi să-i imitaŃi şi mai ales să florilor, iar albinele pot lua din flori şi mierea, tot
încercaŃi să fiŃi ca nişte oameni ca aceia; dar aşa şi aici, oamenii care nu caută în astfel de
când vorbesc de oameni răi, trebuie să evitaŃi scrieri numai plăcutul şi frumosul pot să scoată
imitarea lor, astupându-vă urechile, după cum din ele şi un oarecare folos pentru suflet. Trebuie,
spun poeŃii, tot atât de bine ca şi Ulise în faŃa deci, şi voi să citiŃi scrierile autorilor profane, aşa
cântecelor sirenelor, că obişnuinŃa cu cuvintele cum fac albinele, acelea nici nu se duc fără nicio
rele este o cale spre fapte. De aceea trebuie să alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă
păzim cu toată grija sufletul ca nu cumva, atraşi tot ce găsesc în florile peste care se aşează, ci iau
cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu Şi pentru că trebuie să ne rânduim prin
plăcere. Noi, dacă suntem înŃelepŃi, să luăm din virtute viaŃa noastră şi pentru că virtutea este
cărŃi cât ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte mult lăudată de poeŃi, mult lăudată de scriitori,
cu adevărul, iar restul să-l lăsăm. Şi după cum dar mai mult încă de filosofi, trebuie să dăm mai
atunci când culegem flori de trandafir dăm la o cu seamă atenŃie scrierilor unor oameni ca aceştia.
parte spinii, tot aşa şi cu nişte scrieri ca acestea; Nu mic este folosul sădirii în sufletele tinerilor o
să culegem atât cât este de folos şi să ne ferim de oarecare înrudire şi obişnuinŃă cu virtutea, pentru
ce este vătămător. Aşadar chiar de la început se că din pricina frăgezimii vârstei, învăŃăturile
cuvine să cercetăm pe fiecare dintre învăŃături şi unor astfel de oameni se înfig adânc şi rămân
să le adaptăm scopului urmărit, potrivit pentru totdeauna.
proverbului doric: ,,potrivind piatra după fir”.
Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul)

(Teologul) – Cuvântarea a doua (apologetică): Cauzele
care l-
l-au făcut să fugă în Pont, îndată ce a primit hirotonia
hirotonia şi, în special, cum
înŃelege el preoŃia
M ie mi se pare că guvernarea
oamenilor, a făpturilor celor
mai pretenŃioase şi mai
nestatornice, este arta artelor
şi ştiinŃa ştiinŃelor. De vom compara arta
pământeşti, cum se lămureşte aurul prin foc, şi
astfel să dobândească cele nădăjduite, nu numai
ca pe un dar al lui Dumnezeu, ci şi ca un premiu
al virtuŃii sale. De altfel, aceasta este şi culmea
bunătăŃii dumnezeieşti, îngăduinŃa ca binele să
păstoriei sufletelor cu medicina, vom vedea fie şi opera noastră ; să nu fie numai semănat în
că, pe cât este de grea aceasta, pe atât mai firea noastră, ci să şi fie cultivat prin voinŃa
grea şi mai importantă este păstoria sufletelor, noastră liberă, adecă un rezultat al liberei noastre
prin natura ei, prin mijloacele întrebuinŃate şi alegeri. Iar a doua cauză este, pentru ca sufletul
chiar prin Ńinta ei. Medicina se trudeşte în să elibereze cu încetul trupul de greutatea sa, să-l
interesul trupurilor, a unei materii pieritoare şi atragă spre el şi să-l urce în sus, până acolo, încât
pământeşti, care tot se va descompune cândva şi ceea ce este Dumnezeu pentru suflet, aceea să fie
se va preface din nou în pământ, chiar dacă sufletul nostru pentru trup, adecă sufletul să
pentru moment, cu ajutorul unor mijloace domine şi să educe trupul şi să apropie de
artificiale, această descompunere este amânată; Dumnezeu pe acest tovarăş al său.
în cele din urmă, fie boala, fie timpul descompun Medicul este Ńinut să examineze
materia corpului, care se supune legii firii, împrejurările de loc şi timp, vârsta, anotimpul şi
neputând trece peste anumite limite. alte împrejurări de acestea, apoi prescrie
Păstoria sufletelor însă se ocupă de medicamente şi regim alimentar, fiind atent şi la
suflet, care este de la Dumnezeu şi deci toate contraindicaŃiile, pentru ca nu cumva
dumnezeiesc, este părtaş al nobleŃei celei de sus, poftele bolnavului să strice ceea ce arta lui se
către care şi tinde, chiar dacă este înjugat cu un sileşte să dreagă. Uneori este nevoit să recurgă
trup rău. Pentru legătura sufletului cu trupul pot chiar la foc şi fer şi se foloseşte şi de alte mijloace
fi diferite cauze, pe care le ştie numai dureroase. Dar oricât de grea şi anevoioasă ne
Dumnezeu, care a şi orânduit-o, sau şi oamenii apare arta medicinii, tot mai greu este să
înŃelepŃi, care au darul să pătrundă tainele. După studi-ezi şi să vindeci moravuri, pasiuni, viŃii şi
cât ştiu eu şi alŃii de sama mea, aceste cauze sunt înclinări rele, să îndepărtezi din comunitate toate
două. Întâia : pentru ca sufletul, prin sforŃare şi apucăturile sălbatece şi animalice, să introduci şi
luptă cu materia inferioară, să cucerească gloria să statorniceşti în schimb obiceiuri blânde şi bine
cea de sus, fiind încercat prin lucrurile plăcute lui Dumnezeu, să Ńii cumpăna dreaptă
între cele cuvenite trupului şi sufletului, să nu superior şi mai desăvârşit, cum este şi-n
îngădui ca binele (sufletul) să fie dominat de rău concordanŃă cu legea dumnezeiască, care
(trupul), ceea ce ar fi cea mai mare nedreptate, ci guvernează admirabil întreaga făptură, atât cea
dimpotrivă, ceea ce din fire este inferior să se văzută, cât şi cea nevăzută.
supună şi să fie dominat de ceea ce este mai
Sfântul Ioan Hrisostom (Gurã de Aur) – Despre rãbdare

rãbdare şi mânie;
cel învins când este batjocorit, acela mai cu seamã învinge
(Omilia a LXXXIV-
LXXXIV-a la Matei 26, 51- 51-54)
S ă nu căutăm, dar, să învingem în

orice împrejurare şi nici să fugim
de înfrângere. Sunt victorii care
vatămă şi sunt înfrângeri care folosesc. De pildă
biciuit, când e tăiat în bucăŃi, când e omorât. Şi
ceea ce-i înfrângerea în război, căderea
luptătorului, aceea este la noi victorie. Niciodată
nu învingem când facem rău! Dar totdeauna
cei ce se mânie; se pare că biruie cel ce ocărăşte învingem când suferim răul. Aşa ajunge şi
mai mult; dar nu; el este cel biruit de această victoria mai strălucitoare când, prin răbdare,
patimă cumplită, el este cel vătămat. Şi învingem pe cei ce ne fac rău. De aici se vede că
dimpotrivă, cel ce suferă cu curaj ocările, acela victoria vine de la Dumnezeu. Victoria aceasta
biruie, acela învinge. Celălalt n-a fost în stare să- este cu totul de altă natură decât victoria cea
şi stingă boala lui; acesta a curmat-o şi pe a lumească. Aceasta e mai cu seamă şi dovada tăriei
celuilalt; celălalt a fost biruit de propria lui ei. Aşa sfărâmă şi stâncile din mare valurile ce le
patimă; acesta a biruit şi patima aceluia; nu izbesc; aşa au fost strigaŃi şi încununaŃi şi sfinŃii
numai că nu s-a ars, dar chiar a stins şi flacăra toŃi şi au înălŃat trofee strălucitoare, câştigând
celuilalt, care se urca la înălŃime. Dacă ar fi vrut această biruinŃă, care nu urmărea un folos
şi acesta să aibă o aparentă victorie, ar fi fost material. Nici să nu ridici braŃul, nici să te
biruit şi el, că ocărindu-l pe celalalt ar fi făcut să osteneşti! Dumnezeu îŃi dă această putere ca să
sufere el însuşi mai mult şi ar fi fost amândoi, ca birui, nu luându-te de piept cu cel ce-Ńi face rău,
nişte femei, învinşi de mânie într-un chip ruşinos ci răbdând numai. Nu lua poziŃie de atac, şi ai şi
şi vrednic de milă. Aşa însă acesta, pentru că s-a biruit; nu te lua la trântă, şi ai şi fost încununat.
purtat ca un filosof, a scăpat şi de această ruşine; Eşti cu mult mai bun, cu mult mai puternic decât
iar prin frumoasa lui biruinŃă a înălŃat împotriva potrivnicul tău. Pentru ce vrei să te faci de râs?
mâniei un trofeu strălucit şi în el însuşi şi în Nu-i da aceluia prilej să spună: „Ne-am luat la
celălalt. bătaie şi l-am biruit!”, ci lasă-l pe el să se minu-
Aşadar să nu căutăm în orice neze şi să se crucească de purtarea ta cea paşnică
împrejurare să învingem. Lacomul biruie pe cel ce- şi să spună tuturora că ai învins fără să te baŃi.
l jefuieşte, dar biruinŃa lui e rea şi aduce pagubă (…) Ştiind, dar, acestea să urmărim
biruitorului. Dar dacă cel jefuit, cel care pare această victorie, victoria aceea pe care o
învins, rabdă ca un filosof, el este biruitorul, el dobândim suferind răul. Să fugim de cealaltă
poartă cununa. În orice împrejurare e mai bine să victorie, aceea pe care o dobândim făcând răul.
fii înfrânt; şi acesta e cel mai bun chip de victorie. Aşa, vom duce viaŃa aceasta de pe pământ în
Dacă te jefuieşte cineva, dacă te bate, dacă te toată liniştea, lipsiŃi de griji şi de necazuri şi vom
invidiază şi dacă nu mergi împotriva lui şi eşti avea parte şi de bunătăŃile cele viitoare, cu harul
biruit, atunci tu eşti biruitorul. Dar pentru ce şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus
vorbesc eu de jaf şi de invidie? Chiar cel care-i dus Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor.
la mucenicie, atunci biruie când e legat, când e Amin.
Vesmintele
esmintele liturgice:
liturgice:
Originea, vechimea si simbolismul lor
B iserica creştină este un

aşezământ dumnezeiesc în care
se păstrează
Mântuitorului şi în cadrul ei se săvârşesc
anumite lucrări sfinte pentru mântuirea
învăŃătura
sufletească a credincioşilor.
ÎntrebuinŃarea veşmintelor sfinte în
Biserica creştină este foarte veche. Încă din
timpul apostolilor, Sfântul Apostol Pavel, în
epistola II Timotei VI, 13 spune ,,Când vei
veni, adu-mi felonul, pe care l-am lăsat în
Troa la Carp”. De asemenea un felon al
Sfântului Petru s-a aflat în Antiohia, iar
despre Sfântul Grigorie Dialogul ni se spune
că avea cu sine o haină preoŃească a Sfântului
Evanghelist Ioan, după cum istoriseşte
diaconul Ioan în cartea a 23-a a vieŃii acestui
sfânt ierarh.
Deoarece în ierarhia noastră
bisericească există trei trepte distincte, avem
şi veşminte speciale pe care le folosesc
slujitorii sfinŃiŃi din fiecare treaptă a clerului.
Veşmintele diaconeşti
Stiharul (din lb. greacă το στοιχοριον
sau στιχαριον) este un veşmânt lung şi larg,
acoperind tot corpul, ca şi veşmântul lui
Aaron, care se numea talar. El ne aduce
aminte de acele veşminte luminate în care s-
1 – Stihar
au arătat îngerii în timpul Învierii (Luca 24, 4) 2 - Orar
şi în ziua ÎnălŃării la cer a Domnului (Matei MânecuŃele sau rucaviŃele (din
17, 2). În timpurile Bisericii primare se grecescul επιµανικια = peste mâneci) sunt un
confecŃiona dintr-un material alb - de aceea se fel de manşete cu care se strâng mânecile
numea şi alba. Azi se confecŃionează mai ales stiharului, având rolul practic de a nu
din material de culoare galbenă sau roşie, împiedica pe slujitor în îndeplinirea
simbolizând sângele vărsat pe crucea Golgotei îndatoririlor în timpul Sfintei Liturghii.
pentru mântuirea noastră. Cu el se îmbrăcau Despre mânecuŃe se aminteşte pentru prima
clericii din toate treptele clerului, începând de dată în anul 1054, într-o scrisoare a
la citeŃ şi ipodiacon până la arhiereu. patriarhului Petru din Antiohia către Mihail
Cerularie. Până spre sfârşitul secolului al XII-
lea, ele erau folosite numai de arhierei, fapt
care se cunoaşte din răspunsul pe care l-a dat
Balsamon în anul 1193 patriarhului Marcu din
Alexandria, în care se spunea că egumenilor şi
protopopilor nu le era îngăduit pe atunci să
MânecuŃe
poarte mânecuŃe. Ele simbolizează puterea cu Laodiceea (364) se vorbeşte despre orar ca
care este învrednicit slujitorul şi ne aduce fiind un veşmânt specific diaconului, cum a
aminte de acele legături cu care a fost legat rămas până azi.
Iisus Hristos în timpul patimilor Sale (Ioan În timp ce diaconul rosteşte ecteniile,
18, 12). Simeon al Tesalonicului ne arată că el Ńine orarul cu mâna dreaptă în sus (în
mânecuŃele închipuiesc ,,lucrarea lui dreptul frunŃii) arătând prin această ridicare
Dumnezeu cea atotfăcătoare şi că Însuşi Iisus, momentul când credincioşii din biserică
prin mâinile Sale, Şi-a făcut jertfa trupului şi a trebuie să se roage împreună cu el, iar când
sângelui Său”. termină, îl aşează pe mâna stângă.
MânecuŃele sunt folosite acum atât de Orarul simbolizează aripile îngerilor
diaconi, cât şi de preoŃi şi episcopi. care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc,
Orarul (din grecescul ωραριον, de la slujind Domnului. De aceea pe orarele
os, ori = gură, sau de la orare, a se ruga) la diaconilor din vechime erau scrise cuvintele:
început era format dintr-o bucată de pânză ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvintele cu care îngerii
lungă şi îngustă, pe care o purtau diaconii pe preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este
umărul stâng şi cu care ştergeau la gură pe cei şi simbolul darului cu care este învrednicit
ce se împărtăşeau. diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.
Cea mai veche menŃiune a orarului (va urma)
diaconesc datează din secolul al IV-lea. În Sebastian Vaida
canoanele 22 şi 23 ale Sinodului din clasa a XII-a
Σιµβολυρι ρελιγιοασε ν µαριλε ρελιγιι
S
imbolurile au existat de când lumea. Fiecare cultură, religie, loc, obiect, a fost asociat
cu un simbol de către cei ce au intrat în contact cu acesta. Cuvântul "simbol", provenit
din latinescul "symbolum" sau din grecescul
"σύµβολον", înseamnă „reprezentare". El este, de cele mai
multe ori, o emblemă sau o imagine asociată cu câteva
cuvinte sau prescurtări referitoare la elementul pe care-l
reprezintă.
Simbolurile religioase sunt printre cele mai
folosite, cunoscute şi vechi simboluri din lume.
Simbolurile au ajutat întotdeauna la regăsirea sau
identificarea numitor valori, convingeri, idei sau
mărturisiri de credinŃă. Ele au avut drept prim scop
adunarea la un loc a celor ce împărtăşeau aceleaşi
convingeri religioase ori culturale.
Studierea simbolurilor religioase este o
ocupaŃie a celor care studiază Istoria Religiilor, a
acelora care compară credinŃele popoarelor şi
analizează rădăcinile fiecărei culturi religioase. După
cum spuneam şi mai sus, simbolurile religioase sunt
printre cele mai vechi din lume, unele dintre acestea
identificându-se ca având o vechime de peste 100.000 de ani. O parte dintre acestea sunt cele
egiptene, descoperite în mormintele faraonilor, ele identificând credinŃa în zei, viaŃă veşnică, cheia
vieŃii, etc. Unele dintre cele mai vechi simboluri sunt cele întâlnite în unele situri arheologice din
Africa, acestea datând încă din perioada Epocii de Piatră, adică de acum mai bine de 100.000 de
ani. Aici se păstrează pigmenŃi de culoarea ocru (roşu închis) care erau folosiŃi spre desenarea
simbolurilor vânătoreşti.
Simbolurile şi folosirea acestora în exprimarea plastică a marilor religii

Utilizarea simbolurilor este un fenomen mondial. Arheologul Steven Mithen, în urma multor
studii asupra fenomenelor religioase, concluzionează cum că este comun tuturor religiilor faptul că
acestea să implice şi o exprimare plastică a credinŃelor teoretice. Adică, întotdeauna credinŃele în
fiinŃe spirituale, în viaŃa de după moarte, cât şi în alte puteri nevăzute au fost plasticizate în imagini
şi simboluri fizice, acestea din urmă având drept scop indicarea celor dintâi.
Datorită faptului că, de obicei, tot ceea ce Ńine de lumea spirituală diferă de lumea materială
şi senzitivă, a fost întotdeauna dificilă înŃelegerea şi exprimarea lor în sistemul nostru de cunoaştere.
Dacă era uşor să simŃi ori să înŃelegi un lucru suprafiresc, dificultatea apărea însă atunci când
încercai să transmiŃi altora acel lucru. Această problemă va fi însă rezolvată în momentul în care
lucrurile spirituale au fost „întrupate" în semne vizibile, în simboluri materiale. Prin semne şi
simboluri, cele negrăite şi nevăzute puteau fi mai uşor exprimate, transmise şi înŃelese.
Simboluri religioase în Bahaa’i

În religia bahaai’lor întâlnim următoarele simboluri, general valabile: steaua
cu cinci colŃuri, steaua cu nouă colŃuri şi inelul cu simbol. Steaua cu cinci colŃuri
simbolizează corpul uman şi pe trimişii lui Dumnezeu, în timp ce steaua
cu noua colŃuri şi inelul cu simbol aduc aminte de perfecŃiune.
Steaua cu cinci colŃuri, numită "haykal", adică "templu", este
simbolul oficial al religiei Bahaa’i, după cum menŃionează învăŃătorii
acesteia. Steaua cu cinci colŃuri a fost folosită că însemn, în cele mai
importante scrisori, atât de către Bab, cât şi de către
Bahaulah.
Steaua cu nouă colŃuri este al doilea
mare simbol al bahaailor. Potrivit
sistemului de calcul numeric Abjad,
cuvântul Baha are un coeficient
numeric de 9, motiv pentru care această cifră este des întâlnită în
scrierile, arhitectura şi credinŃa acestora. Cea mai cunoscută
personificare a cifrei nouă este steaua cu nouă colŃuri.
Simbolul de pe inele este opera lui Abdul-Baha, fiul şi
succesorul lui Bahaulah. Acesta este cel mai întâlnit şi folosit simbol
al bahaailor, fiind folosit pe mai toate inelele acestora. El este pus
adesea şi pe coliere, brăŃări, coperŃi de carte, tablouri, etc. Acest simbol
este alcătuit din două stele cu cinci colŃuri şi un "baha" stilizat. Linia de jos
reprezintă umanitatea şi lumea creată, linia
cea mai de sus este lumea lui Dumnezeu,
iar linia de la jumătate reprezintă
manifestarea lui Dumnezeu în lume şi
revelaŃia. Linia verticală este Prima VoinŃă,
care vine din Dumnezeu şi străbate, prin
revelaŃie, umanitatea. Cele două stele îi
reprezintă pe Bahaulah şi pe Bab.
(va urma)
Marian Moisi
clasa a XII-a
manastirea Izbuc, o poarta spre cer

ntr-o frumoasă vale, la
Î adăpostul munŃilor Bihor şi

Codru Moma, îşi găseşte
liniştea un aşezământ monahal
deosebit: Mânăstirea Izbuc.
Mânăstirea se află pe raza
comunei Cărpinet, la trei km SV de
satul Călugări.
Este cunoscută pe plan local,
naŃional şi chiar internaŃional prin
elementul deosebit al mânăstirii, care
este Izbucul, fenomen natural foarte
rar, de unde provine şi numele
mânăstirii.
Încă din cele mai vechi
timpuri, credincioşii fac pe 15 august
pelerinaj la Mânăstirea Izbuc, atraşi de miracolul Izvorului Tămăduirii, ale cărui ape nu curg
continuu, ci izbucnesc periodic din pământ. Este vorba de un mecanism tipic de golire prin sifonare
a unui bazin carstic, al cărui ritm este impus de cantitatea de precipitaŃii. El constituie un interesant
şi rar fenomen carstic, fapt pentru care a fost declarat monument al naturii pus sub ocrotire. Izvorul
este unicul de acest gen din Europa. Ceea ce este mult mai important este faptul că apa lui are puteri
tămăduitoare, mii de persoane vindecându-se în mod miraculos. Aceste două calităŃi atrag anual
zeci de mii de pelerini din toate colŃurile Ńării şi chiar şi din străinătate.
Numele izvorului de ,,Izbucul de la Călugări“, precum şi numele satului Călugări, atestat
prima dată la 1581, dovedeşte că pe acest loc a funcŃionat o străveche aşezare mănăstirească, iar
documentele din arhiva Arhiepiscopiei de Esztergom din Ungaria, arată că aici au existat
aşezăminte călugăreşti încă din secolele al XI-lea – al XII-lea.
În anul 1924, savantul Simion MehedinŃi împreună cu un grup de studenŃi şi cercetători de la
Universitatea Bucureşti, în peregrinările lor ştiinŃifice prin Apuseni, au ajuns şi în căldarea carstică
de la Izbuc, în care misticul izvor de la Călugări îşi destăinuia faimoasa apariŃie.
Conştient şi convins de
valoarea sacră, unică, a acestor
locuri de la Izbuc, el propune pentru
prima dată Episcopului Roman
Ciorogariu (primul episcop ortodox
al Oradiei după 1920) întemeierea
unei mânăstiri în acest colŃ de Ńară
românească. Ideea este îmbrăŃişată
cu entuziasm de către Episcopul de
Oradea, care hotărăşte construirea la
Izbuc a unei biserici şi a mânăstirii.
Biserica de lemn ridicată în
acel an, cu Hramul Adormirea
Maicii Domnului, devine loc de
pelerinaj pentru credincioşi, mai ales
de sărbătoarea Sfânta Maria Mare.
Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a aprobat la data de 18 mai 1928 înfiinŃarea Mânăstirii Izbuc, reînviind viaŃa
monahală din acest,,colŃ de rai”.
Întregul aşezământ monahal cunoaşte o perioadă înfloritoare sub păstorirea episcopului
Roman Ciorogariu, trecând apoi prin grele încercări şi vicisitudini cauzate de rigorile războiului, cât
şi de noul regim instaurat de dictatura comunistă.
Micul grup de călugări (în unele perioade era un singur călugăr), prin credinŃa şi fireasca lor
menire, au reuşit să păstreze deschis şi însufleŃit acest aşezământ de cult şi rugăciune.
Mânăstirea Izbuc are trei biserici:
Biserica din lemn, din secolul al XVII-lea, mutată aici în 1954 din Beiuş.
Biserica veche, construită pe locul unei bisericuŃe de lemn, între anii 1930-1932.
Biserica din piatră, construită în 1989.
Pe lângă ,,Izvorul tămăduitor”,
mânăstirea are şi o icoană Făcătoare de
Minuni a Maicii Domnului, precum
arată şi rugăciunea Prea SfinŃitului
Andrei Crişanul, la sfinŃirea Mânăstirii
din 15 august 1932: ,,Iar Tu,
Preacinstită Maică a Domnului, a cărei
adormire şi fericită mutare din lumea
aceasta la cer o prăznuim, întinde
acoperământul aripilor Tale asupra
acestui sfânt locaş, fii păzitoarea şi
ocrotitoarea tuturor celor ce vor alerga
la icoana Ta făcătoare de minuni ce
sălăşluieşte în el”.
Hramurile Mânăstirii Izbuc sunt:
,,Adormirea Maicii Domnului” - 15
august şi ,,Izvorul Tămăduirii” - prima vineri după Paşti.
Mânăstirea oferă locuri de cazare pelerinilor care poposesc la ,,poarta cerurilor” de la Izbuc.
Obştea mânăstirii numără zece vieŃuitori în frunte cu stareŃul mănăstirii, Preacuviosul
Părinte Protosinghel Mihail Tărău.
Sebastian Vaida - clasa a XII-a
Cătălin Sabău – clasa a IX-a
2012 - va fi într-
într-adevar sfârsitul lumii?
,,Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu
ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
(Marcu 13,32)
C
red că deja aŃi auzit de zvonul Unii oameni de ştiinŃă au îndrăznit să
conform căruia la data de 21 afirme o ipoteză şocantă şi, cel puŃin pentru
decembrie, anul 2012, mine, este greu de crezut. Ei afirmă că la
Pământul se va sfârşi. Asta, din păcate, o spun această dată planeta noastră se va afla în
oamenii de ştiinŃă care, se pare, ignoră total aproprierea Marii Găuri Negre din galaxia
ceea ce noi, creştinii, avem în vedere şi anume Calea Lactee şi că aceasta s-ar putea să ne
că doar Dumnezeu ştie când toată creaŃia Sa absoarbă trecându-ne într-o altă dimensiune.
va avea un sfârşit. Aici voi încerca să vă BineînŃeles că asta este greu de crezut.
expun ceea ce afirmă oamenii de ştiinŃă, dar şi
punctul de vedere creştin-ortodox.
CivilizaŃia mayaşă a fost una din cele
mai strălucite popoare ale AntichităŃii despre
a căror calendar înspăimântător de exact şi de
precis voi discuta. Ei au elaborat acest
calendar care este chiar mai exact decât
calendarul gregorian de azi. Calendarul lor se
sfârşeşte brusc în ziua de 21 decembrie a
anului 2012, chiar la solstiŃiul de iarnă. La
această dată va avea loc un eveniment cosmic
extrem de rar: Pământul se va alinia cu
Soarele, care se va afla chiar în mijlocul
ecuatorului galaxiei Calea Lactee. Conform
vechilor mayaşi, centrul galaxiei este un loc al
morŃii, al transformării, al regenerării şi al
renaşterii.
O altă ipoteză, şi totodată mult mai
credibilă, ar fi începerea unei noi ere glaciare.
Asta este mult mai credibilă, deoarece în
trecutul planetei noastre a mai avut loc
această schimbare drastică a climei din
emisfera nordică. Oamenii de ştiinŃă afirmă că
acest lucru este posibil. Ei afirmă că noi acum
suferim o mare încălzire globală care în
următorii ani se va accentua. Astfel, marile
calote glaciare de la Poli se vor topi treptat.
Clima emisferei nordice depinde de Curentul
Atlanticului de Nord care echilibrează
temperaturile şi clima. Acesta, la rândul său,
depinde de cantitatea de apă sărată din ocean.
Aşadar, în urma topirii gheŃarilor care sunt
apă dulce, salinitatea apei din ocean ar scădea
Calendar mayaş drastic, iar aceasta ar duce la oprirea
curentului. Urmările opririi curentului sunt şi de SfinŃii PărinŃi ai Bisericii şi, cele mai
acelea că, nefiind acest curent, clima s-ar importante, chiar cele rostite de Mântuitorul
destabiliza şi în câteva luni peste jumătate din Iisus Hristos, pe Muntele Eleonului, către
emisfera nordică ar fi acoperită de calotă SfinŃii Apostoli.
glaciară. Oricum, doar Dumnezeu ştie ce ne-a Cert este că în viitorul apropiat vor
rezervat în viitorul apropiat. Datoria noastră avea loc schimbări majore pe mai multe
este de a ne încredinŃa în mâinile Lui şi a ne planuri, dar nu trebuie să uităm că
ruga să ne păzească de aceste cataclisme. Mântuitorul ne-a promis că „Eu cu voi sunt în
Totuşi, trebuie să luăm în considerare această toate zilele, până la sfârşitul veacului.”(Matei
ipoteză a unei noi ere glaciare, deoarece şi 28,20). Aceasta este promisiunea pe care
ultima eră glaciară a fost precedată tot de o Mântuitorul ne-a făcut-o înainte de ÎnălŃarea
încălzire globală! la Cer şi pe care noi, creştinii, suntem datori
Chiar dacă oamenii de ştiinŃă afirmă s-o Ńinem minte aşteptându-ne sfârşitul cu
fel de fel de sfârşituri ale Terrei, trebuie să ne sufletul împăcat şi curat.
amintim că suntem creaŃia lui Dumnezeu şi că
Acesta ne iubeşte. Noi ar trebui să credem Armando Jurjescu
doar profeŃiile legate de sfârşitul lumii din clasa a XI-a
Sfânta Scriptură, cele rostite de oameni sfinŃi
Drogurile şi Ńigările în viaŃa tinerilor

1. Drogurile şi tinerii
L a începutul mileniului trei,

oamenii se confruntau cu un
fenomen ce a luat o amploare
nebănuită în urmă cu câŃiva ani. Dacă în urmă
cu zece ani în România piaŃa de desfacere a
Cauzele care îi împing pe tineri spre
dezumanizare prin consumul de droguri sunt
multe. Cei mai mulŃi dintre tineri încep să
consume droguri din pură curiozitate, de a
cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau
drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul din dorinŃa de a avea noi senzaŃii, noi trăiri,
Ńării noastre fiind folosit mai mult vor să atingă o anumită stare
pentru tranzit spre Ńările fizică şi psihică de bine, de
occidentale, în prezent, în ciuda exaltare şi de destindere. Un alt
problemelor de natură socială şi motiv poate fi considerat
economică, Romania a devenit un teribilismul. Consumul de
punct de atracŃie pentru cei care droguri poate fi incitant sau
vând iluzii şi distrug vieŃi din ce provocator. Unii sunt tentaŃi să
în ce mai tinere. Realitatea este înfrunte riscurile fără a fi opriŃi
crudă, „moartea albă” este de nimeni şi de nimic, chiar
prezentă printre noi si stă la dacă li se spun cuvinte ca:
pândă gata să-i înhaŃe pe cei care „PERICOL” sau „MOARTE” .
nu mai au încredere în nimeni şi nimic şi care DorinŃa de afirmare în faŃa grupului precum şi
nu ştiu ce vor de la ei înşişi. Sunt tineri care s- teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaŃi de
au rătăcit sau care nu ştiu să se regăsească către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor
încă, să-şi găsească un rost şi să-şi stabilească „iniŃiaŃi”, îi fac pe aceştia să nu ia în
un rol în relaŃiile cu ceilalŃi şi cu propria viaŃă. considerare riscurile la care se expun.
O altă cauză este constrângerea Trebuie să înŃelegem că utilizarea
grupului. În funcŃie de nivelul stimei lor de drogurilor poate rezolva doar
sine, de gradul de profunzime al idealului aparent şi temporar
lor în viaŃă, de raporturile cu familia, de problemele. Acestea vor
rezultatele şcolare, de imaginea pe continua să existe şi
care o au despre sine şi pe care vor chiar se pot agrava.
s-o creeze celorlalŃi, adolescenŃii au Prin consumul de
capacităŃi diferite de rezistenŃă la droguri, indiferent
presiunea pe care anturajul o că acestea se
exercită asupra lor. Este foarte numesc cocaină,
important să ştii cum să spui „NU”, heroină, canabis,
ceea ce demonstrează că ai o LSD-25 sau chiar
personalitate puternică. Este alcool, toxicomanul
important ca tinerii să fie ei înşişi, caută să atingă
chiar dacă ceilalŃi gândesc diferit. fericirea, caută depăşirea
Problemele în familie, la şcoală, cu momentelor dificile, a
prietenii, precum şi izolarea de colectivitate singurătăŃii, a excluderii. Cel ce se
constituie o altă cauză care îi împinge pe droghează vede în droguri soluŃia de a accede
tineri la consumul de droguri. Unii le la o bucăŃică de viaŃă, în care timpul să nu mai
consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră,
problemele zilnice pe care le au şi aici putem consumatorul cunoaşte „iluzia păcii, a
menŃiona: divorŃul părinŃilor, abuzul sau calmului sau a forŃei”. Dar după aceste
indiferenŃa părinŃilor sau a şcolii. „binefaceri” îşi fac apariŃia şi efectele nedorite
Dacă elevul vede în relaŃia cu cum ar fi: dependenŃa şi efectele toxice asupra
educatorul sau cu sistemului nervos, asupra inimii sau a altor
părinŃii un suport organe interne. La început, majoritatea
viguros şi drogurilor creează o trecătoare dispoziŃie de
constant în bunăstare fizică, o senzaŃie de euforie, o
susŃinerea şi linişte sau o exaltare psihică dorite cu
dezvoltarea aviditate de indivizii care se dedau la
personalităŃii consumul acestor stupefiante.
sale, dacă se Mai târziu, personalitatea
poate exprima pe consumatorului este puternic afectată; apar
sine însuşi, dacă viziuni şi tulburări de comportament, precum
relaŃia dintre ei şi erori de percepŃie şi de judecată, pentru ca
este autentic în final activitatea practică a toxicomanului
umană, atunci să fie nulă, viaŃa normală, dacă mai există
este puŃin aşa ceva, să dispară pentru totdeauna,
probabil ca el, carenŃele morale preced decăderea
adolescentul, să-şi dorească să respingă o intelectuală. Apare şi se manifestă delincvenŃa
asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să prin furturi, escrocherii, şantaj şi uneori acte
caute prietenia unor aşa-zişi de violenŃă care pot merge chiar până la
„adevăraŃi”prieteni, să caute bucurii iluzorii. crimă.
2. łigările
C
onform unui raport al OMS, numărul tinerilor care fumează a crescut. În
cca 30% din tinerii cu vârste Romania, se constată aceeaşi accentuare a
cuprinse între 15 şi 18 ani sunt deprinderii de a fuma în rândul tinerilor si
fumători. În plus, începând cu anul 1995, chiar al minorilor.
Spre deosebire de populaŃia adultă, în care cancer pulmonar, aproximativ 85% dintre
prevalenŃa tabagismului este mai mare la acestea având drept cauză fumatul.
bărbaŃi decât la femei, în rândul tinerilor Fumătorii din România reprezintă
prevalenŃa este egală între sexe. peste 30% din populaŃia activă, 44% dintre
Marea majoritate a tinerilor fumători bărbaŃi şi 17,5% din femei, lucru care situează
încep să consume tutun înainte de a ajunge la Ńara noastră în primele 10 Ńări din Europa în
vârsta adultă. Printre tinerii care fumează, privinŃa numărului de fumători.
aproape un sfert au fumat prima Ńigară înainte O jumătate dintre români au început să
de 10 ani. Mai mulŃi factori cresc riscurile de fumeze înainte de 20 de ani şi alŃi 33% au
iniŃiere a fumatului la tineri. Printre acestia se început să fumeze între 20 şi 25 de ani, relevă
numără campaniile publicitare, accesul facil la statisticile.
produsele din tutun şi preŃurile scăzute. Un rol La nivel mondial, numărul fumătorilor
important îl joacă presiunea exercitată de este în creştere, estimându-se un număr de 1,7
fraŃii sau colegii mai mari care fumează. AlŃi miliarde până în 2025. Peste 80% dintre
factori de risc asociaŃi cu consumul de tutun fumători trăiesc în Ńările mai puŃin dezvoltate.
la tineri sunt imaginea de sine slabă şi În final, putem spune că tinerii care
impresia că fumatul este normal sau "cool". depind de mijloace exogene pentru a obŃine
Numeroase studii arată că fumatul părinŃilor senzaŃia de împlinire şi pentru a scăpa de
este un factor de risc pentru iniŃierea dificultăŃi merită atenŃia şi tot sprijinul celor
fumatului la tineri. mai mari, respectiv al familiei sau al
Deşi efectele cele mai grave ale profesorilor. O viaŃă dependentă de drog sau
consumului de tutun se fac simŃite după de consumul de tutun nu poate fi decât un
câteva decenii, există şi efecte negative mod de trai jalnic, demn de compătimit, de
imediate ale fumatului asupra tinerilor. aceea este important să fim
Majoritatea tinerilor fumători devin întotdeauna atenŃi pentru ca
dependenŃi de nicotină încă din adolescenŃă. cei de lângă noi să nu fie
Cu cât iniŃierea tabagică are loc mai devreme, nevoiŃi să apeleze la droguri
cu atât riscurile de apariŃie a unei boli corelate sau la Ńigări. Orice problemă
cu tabagismul sunt mai mari. în viaŃă este în fond o
Cele mai recente statistici din oportunitate de a demonstra
România arată că fumatul omoară anual peste lumii şi lor înşişi că au
33.000 de persoane, 70% dintre acestea având puterea de a nu se lăsa
între 35 şi 69 de ani. Potrivit doborâŃi de pericolele care
aceloraşi statistici, unul pândesc la
din patru decese fiecare colŃ de
suferite în prima stradă şi că
perioadă a vieŃii de pot spune
persoanele din cu
România sunt mândrie:
provocate de boli
asociate cu fumatul. În
medie, fumătorii care mor
prematur ar mai fi putut trăi 21 de ani dacă ar
fi renunŃat la acest viciu. „VIAłA E PREA FRUMOASĂ
Cele mai frecvente cauze de PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN
mortalitate la fumătorii din România sunt COŞMAR CONSUMÂND DROGURI
bolile cardiovasculare – 50%, cancerul – 40% SAU TUTUN!”.
şi afecŃiuni ale aparatului respirator. În Dan Morar
fiecare an apar peste 8.500 de cazuri noi de clasa a XII-a
Credinþa la români
(I)
Activitatea Sfântului Apostol Andrei

pe teritoriile locuite de strămoşii noştri
S
fântul Apostol Andrei a fost ”Nimeni nu poate să vie la Mine, de nu-l va
primul întâi chemat de trage Tatăl Care M-a trimis...” (In. 6, 44).
Mântuitorul Iisus Hristos să-l Dacă cercetăm cu atenŃie Sfânta
urmeze. Deşi era iudeu, Scriptură aflăm că,
numele de Andrei după Sfântul Ioan
este un nume vechi Botezătorul, prima
grecesc, care mărturie pe care o dă
înseamnă „bărbăŃie, un om despre
curaj”. A fost fratele identificarea lui Iisus cu
mai mic al lui Simon Mesia aparŃine
(Petru), fiii lui Iona din Sfântului Apostol
Betsaida Galileei. Andrei, potrivit textului
Până la întâlnirea cu din Evanghelia după
Iisus, care i-a schimbat Ioan: ”Am găsit pe Mesia”
definitiv cursul vieŃii, Sfântul (care se tâlcuieşte Hristos)
Andrei a stat în preajma (In. 1, 41).
Sfântului Ioan Botezătorul, După ÎnălŃarea
devenind împreună cu Simon, Domnului la cer şi după
fratele lui, ucenici ai acestuia. pogorârea Duhului Sfânt,
Dar când a auzit pe învăŃătorul Apostolii s-au răspândit în lume,
său Ioan arătând cu degetul vestind Evanghelia lui Hristos şi
către Iisus şi zicând: „Iată întemeind comunităŃi creştine.
Mielul lui Dumnezeu Cel TradiŃia spune că după
ce ridică păcatele lumii” porunca Mântuitorului:
(In. 1, 29), Andrei a ”Mergând, învăŃaŃi toate
fost primul care L-a neamurile, botezându-le
identificat pe Iisus în numele Tatălui şi al
ca Mesia. Atunci Fiului şi al Sfântului
gândul ce îl frământa, Duh” (Mt. 28, 19),
de aşteptare a lui Apostolii au tras la sorŃi şi
Mesia, i-a luminat mintea şi l-a îndrumat spre au mers în toată lumea, pentru propovăduire.
Hristos ca să-l urmeze. Căci zice Mântuitorul: Atunci, Apostolului Andrei i-a căzut să
meargă în Bitinia, BizanŃ, Tracia şi cel mai de seamă istoric din veacurile
Macedonia, în Ńinuturile din jurul Mării primare, aminteşte în istoria sa bisericească
Negre, până la Scythia Minor (Dobrogea de faptul că Sfântul Apostol Andrei a
astăzi) şi Crimeea. Asemenea celorlalŃi propovăduit în Dacia Pontică. Călugărul
Apostoli (cu excepŃia Sfântului Apostol şi Epifanie (sec. VIII) afirmă în „ViaŃa Sfântului
Evanghelist Ioan), şi-a încheiat viaŃa ca Apostol Andrei” că între popoarele
martir, în oraşul Patras din sudul Greciei,
fiind răstignit cu capul în jos, pe o cruce în
formă de X, care de atunci îi poartă numele.
Faptul că poporul român a fost
creştinat de un Apostol, în timp ce alte
popoare mai mari decât al nostru nu au
beneficiat de un astfel de privilegiu, îi face pe
unii străini să nege prezenŃa Sfântului Apostol
Andrei la „gurile Dunării”, motivându-şi
afirmaŃia prin faptul că Sfânta Scriptură nu
menŃionează acest fapt. Acestora noi le
răspundem că nici despre Sfântul Apostol
Petru nu se afirmă nicăieri în Scriptură că a
fost la Roma. Cu toate acestea, Biserica
Romano-Catolică susŃine cu tărie că el a
propovăduit la Roma, a fost chiar primul
episcop de aici (ori noi ştim că Apostolii nu
au fost episcopi) şi a fost martirizat în acest
oraş. La fel, nici despre Sfântul Apostol Toma
nu se afirmă în Scriptură că a fost în India, ori
nici un om serios nu neagă acest fapt. Peştera Sfântului Apostol Andrei
evanghelizate de el se numărau şi
sciŃii.
Despre răspândirea
învăŃăturii creştine şi în rândul
locuitorilor de la „gurile Dunării”,
se referă Sfântul Iustin Martirul şi
Filosoful (+165) în lucrarea sa,
Dialog cu iudeul Trifon, unde
spune că „nu există niciun neam
din cei ce trăiesc în căruŃe şi în
corturi şi cresc vite, la care să nu
se facă rugăciuni în numele lui
Hristos cel răstignit”. De
asemenea apologetul Tertulian din
Cartagina (cca. 160-240) afirmă în
lucrarea sa intitulată Împotriva
Biserica Sf. Apostol Andrei din Patras (Grecia) Iudeilor că Hristos „stăpâneşte şi
în Ńinuturile sarmaŃilor, dacilor,
Sfântul Ipolit (cca. 170-236) este germanilor şi sciŃilor”.
primul autor care consemnează faptul că În Dobrogea există toponime şi
Sfântul Apostol Andrei a vestit cuvântul hidronime preluate de la numele Sfântului
Evangheliei sciŃilor şi tracilor. Episcopul Apostol Andrei, cum ar fi „pârâul Sfântului
Eusebiu din Cezareea Palestinei (265-339),
Andrei”, ”peştera Sfântului Andrei” etc., care sunt alte dovezi incontestabile ale trecerii
atestă trecerea celui dintâi Apostol prin aceste Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri.
părŃi şi care nu se justifică altfel. De Toate cele amintite până acum
asemenea, Sfântul Andrei este pomenit într-o demonstrează fără drept de tăgadă faptul că
serie de colinde, legende şi obiceiuri, atât din noi am fost creştinaŃi de Sfântul Apostol
Dobrogea, cât şi din Betsaida. Andrei, ilustrează vechimea creştinismului la
Prin locurile pe unde a trecut, la fel ca noi, iar dovada vie a continuităŃii vieŃii
şi ceilalŃi Apostoli, Sfântul Andrei a creştine pe aceste meleaguri este însuşi
propovăduit Evanghelia ÎmpărăŃiei lui poporul român, care nu s-a rupt de originile
Dumnezeu, a botezat persoanele atrase de lui creştine, nici nu le-a renegat.
învăŃătura Mântuitorului şi a hirotonit preoŃi, łinând cont de prezenŃa Sfântului
întemeind în acest fel primele comunităŃi Apostol Andrei la „gurile Dunării”, Sfântul
creştine. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin
Faptul că cea mai veche episcopie hotărârea numărul 3399/1997, a decis ca ziua
atestată documentar pe teritoriul Ńării noastre de pomenire a Sfântului Andrei să fie
este cea de la Tomis (ConstanŃa de astăzi), însemnată cu cruce roşie în calendarul creştin
numărul mare de martiri din Scythia Minor şi a declarat ziua de 30 Noiembrie sărbătoare
din secolele al III-lea şi al IV-lea, bazilicile bisericească naŃională.
descoperite aici, datând din secolele al IV-lea Cristian Mance
– al VI-lea, precum şi numeroasele obiecte cu clasa a XI-a
caracter creştin găsite în întreaga Dobroge
Sfântul Ierarh Vetranion (Bretanion)

episcop al Tomisului
(secolul IV)
A
cest venerabil episcop tomitan era de origine
capadociană. El a ocupat scaunul Episcopiei
Tomisului probabil prin anul 360, dovedindu-
se un devotat păstor al turmei lui Hristos şi aprig apărător al
credinŃei ortodoxe niceene. Ducea o viaŃă ascetică de
sfinŃenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă
arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între
Dunăre şi Marea Neagră.
Despre acest episcop sfânt au scris doi scriitori
bisericeşti vestiŃi - Sozomen şi Teodoret al Cirului. Astfel,
Sozomen vorbeşte de vizita împăratului arian Valens (364-
378) la Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-o
expediŃie împotriva goŃilor. Autorul spune în „Istoria
bisericească" a sa, că împăratul a intrat în biserica episcopală
şi a cerut episcopului Vetranion să intre în comuniune cu
arienii, pe care îi simpatiza, şi să slujească împreună cu ei.
Marele episcop a apărat dreapta credinŃă şi „a vorbit
împăratului cu îndrăzneală despre hotărârile celor 318 SfinŃi
PărinŃi de la Sinodul I de la Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea călca".
Apoi, bunul păstor al turmei lui Hristos s-a retras cu credincioşii săi într-o altă biserică din
Tomis, lăsând pe împărat singur. Împăratul, mâniindu-se, a încercat să-l exileze, dar îndată a
revenit, de teamă să nu se răscoale „sciŃii" din Dacia Pontică. Aceeaşi înfruntare avea s-o
pătimească Valens după câŃiva ani în Cezareea Capadociei, din partea Sfântului Vasile cel Mare (
379), care era bun prieten şi, probabil, părinte duhovnicesc al Sfântului Vetranion.
Sozomen îşi încheie relatarea sa cu următoarele
cuvinte: „Iată în ce chip a înfruntat Vetranion zelul
împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit
prin viaŃa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciŃii înşişi".
Teodoret, episcopul Cirului, spune şi el: „Iar
Vetranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuŃi şi
încredinŃându-i-se sarcina de arhiereu peste cetăŃile din
toată SciŃia (Dacia Pontică), şi-a înflăcărat cugetarea cu
râvnă şi a înfruntat stricarea învăŃăturilor dreptei credinŃe şi
fărădelegile comise de Valens împotriva
dreptcredincioşilor...".
Fericitul episcop Vetranion a încurajat mult viaŃa
ascetică şi nevoinŃa sihaştrilor de prin peşteri şi mici
bisericuŃe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia.
El a călăuzit în copilărie, spre nevoinŃa monahală, pe
tânărul Ioan Casian cu prietenul său Gherman şi tot el,
probabil, a înălŃat o bazilică pe cripta cu moaştele celor
patru martiri de la NiculiŃel, ale cărei ruine, împreună cu „martirionul", au fost descoperite în anul
1971. În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu
călugări cărturari şi teologi.
Alte ştiri despre viaŃa şi activitatea ierarhului de Tomis le putem afla tot de la istoricii
vremii. Se pare că Sfântul Bretanion a avut un rol important în redactarea şi trimiterea
documentelor cu privire la transferarea moaştelor Sfântului Sava Gotul (martirizat de goŃi la 12
aprilie 372) în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. Acest fapt se desprinde mai cu
seamă din Scrisoarea nr. 165 a Sfântului Vasile cel Mare către Bretanion, în care se arată că
destinatarul acestei scrisori este vrednic de laudă datorită luptei sale pentru apărarea credinŃei
ortodoxe. Totodată Sfântul Vasile mulŃumește pentru ajutorul dat de Bretanion cu privire la mutarea
sfintelor moaşte în Capadocia.
În epistola Sfântului Vasile cel Mare (Scrisoarea nr. 165) se mai sugerează faptul că
Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul. Din păcate însă, nu s-au
păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului Bretanion către Sfântul Vasile cel Mare, ca să ne putem
da seama mai bine de calităŃile acestui ierarh de la Tomis. Cert este însă faptul că Bretanion a
condus biserica Tomisului până aproape de anul 381, când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25
ianuarie. Credincioşii eparhiei l-au păstrat pe acest sfânt episcop în amintirea şi dragostea lor,
sărbătorindu-l în fiecare an cu mare evlavie.
Vasile Perşe
clasa a XII-a
Sfa
Sfantul Apostol Petru
S
fântul Apostol Petru se bucură
de o cinstire deosebită din partea
Bisericii, fiindcă a fost
,,căpetenie a apostolilor” şi ,,lumii învăŃător”,
contribuind decisiv, prin râvna lui, la
răspândirea cuvântului evanghelic în multe
părŃi ale lumii.
Sfântul Apostol Petru a fost pescar, de
origine din Betsaida, cetate a provinciei
Galileea, şi se numea Simon. Împreună cu
fratele său Andrei îşi câştigau cele necesare
traiului, pescuind în apele Lacului Ghenizaret.
Aceasta până când au auzit chemarea
Mântuitorului: ,,VeniŃi după Mine şi vă voi
face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19).
Era într-o dimineaŃă. Trudiseră o noapte
întreagă fără să prindă nici un peşte.
La îndemnul lui Iisus au aruncat din
nou mreaja şi, spre uimirea lor – căci
experienŃa de până atunci îi făcea să creadă că
dimineaŃa nu se poate pescui cu rod – mreaja
s-a umplut de peşte, atât de mulŃi încât abia au
putut să o tragă la mal.
După această minune, au ascultat
chemarea lui Iisus şi L-au urmat, devenindu-I
ucenici devotaŃi pe viaŃă. Au lăsat uneltele,
familia, rudele şi au devenit apostoli, primind
o misiune nouă, plină de răspundere, aceea de
a vesti tainele împărăŃiei lui Dumnezeu şi de a Bucuria de a fi aproape cu Iisus a
împărtăşi harul divin. De atunci cei doi fraŃi exprimat-o Sf. Apostol Petru când s-a aflat pe
au fost nedespărŃiŃi de Hristos şi martori ai Muntele Taborului, la Schimbarea la FaŃă,
minunilor pe care le-a făcut. zicând: ,,ÎnvăŃătorule, bine este nouă să fim
aici” (Luca 9,33) ca şi când ar fi vrut să Doamne, Tu ştii că Te iubesc”, iar Iisus i-a
perpetueze starea aceea de fericire pentru zis: ,,Paşte oile Mele” (Ioan 21, 17),
totdeauna. reaşezându-l prin aceasta în misiunea de
De la Sf. Apostol Petru avem apostol.
mărturisirea, inspirată de Duhul Sfânt, a După ÎnălŃarea Mântuitorului la cer,
adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. plin de curaj şi de Duh Sfânt, Sf. Apostol
Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Petru a propovăduit pe Hristos în łara Sfântă,
Filip, Iisus le-a pus întrebarea: ,,Cine ziceŃi în cetăŃile din Asia Mică, şi până a ajuns la
voi că sunt ?”. Răspunzând Simon Petru a zis: Roma împăraŃilor păgâni. De mai multe ori a
,,Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui fost închis în temniŃă.
Viu” (Matei 16, 16). Şi-a sfârşit viaŃa şi osârdia apostolică
În vremea Patimilor Domnului, în Roma cezarilor, din porunca împăratului
Apostolul Petru, deşi făgăduise ferm că nu se Nero, fiind răstignit cu capul în jos, potrivit
va despărŃi de Iisus, chiar dacă toŃi ceilalŃi Îl tradiŃiei în ziua de 29 iunie, anul 67, acolo
vor părăsi, a avut o clipă de slăbiciune, unde se înalŃă astăzi magnifica bazilică San
spunând că nu-L cunoaşte pe Iisus şi că nu Pietro.
face parte dintre ucenicii Săi, lepădându-se Astfel şi-a încheiat călătoria pe
prin aceasta de El. Îndată însă, s-a căit de pământ acest mare luceafăr şi mărturisitor al
fapta sa şi ieşind afară din curtea arhiereului, credinŃei şi ,,stâlp al Bisericii” lui Hristos. În
,,a plâns cu amar”. (Matei 26, 75). canonul Noului Testament ne-au rămas de la
Greşeala i-a fost iertată căci, după el două epistole soborniceşti, pline de
Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor învăŃături ziditoare de suflet şi modelatoare de
şi l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl conştiinŃă.
iubeşte. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că Alexandru Bara
nu-L cunoaşte, acum spune de trei ori: ,,Da, clasa a X-a
„Cu gândiri şi cu imagini”

n memoria lui Mihai Eminescu, în data
Î de 15 ianuarie 2010, la ora 17,00, la

Casa de Cultură a Sindicatelor, DirecŃia
JudeŃeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
Cultural NaŃional Bihor împreună cu Teatrul de
Stat Oradea şi Inspectoratul JudeŃean Bihor au
organizat un spectacol aniversar a 160 de ani de
la naşterea poetului Mihai Eminescu. La acest
spectacol au participat: Ion Caramitru, actor şi
director al Teatrului NaŃional Bucureşti, soliştii
vocali Florina şi Florin Mariş Hinsu, la pian
Antonela Isaiu, Iuliana şi Florian Chelu
acompaniaŃi la flaut de Mircia Covaci, Corul
FacultăŃii de Muzică din Oradea dirijat de
Valentin Lazăr. Ion Caramitru a transpus în viu
grai cuvântul nepereche, în intonaŃii de o trăire
maximă, de la revolta amară şi cinică din
„Scrisoarea I” la detaşarea neutră din „Glossă”
şi mai departe, la duioasele chemări din „De ce
nu-mi vii”. RomanŃe inspirate, într-un decor de o
sobrietate maximă, care invita la meditaŃie, au
interpretat soŃii Florina şi Florin Mariş Hinsu, completaŃi de Corul FacultăŃii, în timp ce Iuliana şi
Florian Chelu au dat versurilor eminesciene note folk, moderne, în acorduri de chitară.
În acest ianuarie geros, la 160 de ani de la naştere, Eminescu a fost celebrat şi în Oradea, cu
o decenŃă şi o responsabilitate care-zic eu-ne fac cinste. La Casa de Cultură a Sindicatelor din
Parcul 1 Decembrie, lăcaş generos, câteva sute de minŃi curioase s-au adunat pentru a asista la un
dublu spectacol: comemorarea poetului şi întâlnirea cu actorul Ion Caramitru, cel mai histrionic
interpret al cuvântului eminescian pe care îl are scena românească la ora actuală.
Cuvântul-cheie al spectacolului de vineri, 15 Ianuarie (în memoria mea data aceasta se va
scrie de acum înainte cu majusculă) a fost AmintiŃi-vă!
Ce îmi voi aminti? Că Eminescu este contemporanul nostru. Că geniul lui este atât de mare
încât de la el încoace limba română încă se mai osteneşte să-i caute un superlativ. Că numele lui a
devenit criteriu de apreciere pentru toate producŃiile literare şi publicistice de un veac şi jumătate
încoace. Că Eminescu nu este al nostru, să-i dăm chipuri şi nume, el este al limbii române. Că paşii
lui, care l-au purtat de la CernăuŃi la Blaj, la Oradea, la Bucureşti, Iaşi, Suceava l-au făcut să fie al
Ńării întregi.
Ce am reŃinut? Mi-am reŃinut cu greu lacrimile, bătăile inimii, emoŃia, tremurul mâinilor.
Şi am mai reŃinut câteva versuri şi câteva sensuri tulburătoare pentru aceste cuvinte. De exemplu,
Totuna mi-este mie/ De-oi muri în veci pe lume/ De-oi trăi în vecinicie. Intensitatea veciei
pământeşti nu mi s-a părut niciodată mai străină şi mai îndepărtată de a celei cereşti ca în aceste
gânduri care traduc uitarea şi amintirea deopotrivă într-un singur cuvânt: vecia. M-a înfiorat
profunditatea unui vers care face timpul aproape vizibil, ca o ceaŃă sau ca un
linŃoi, cum ar fi sfârşitul şoptit ca un „adio” al poemului Trecut-au anii:
Iar timpul creşte-n urma mea…mă-ntunec!
Ce să nu uit? Mesajul cuvintelor eminesciene, aşa cum l-
am receptat eu, cu sensibilitatea abia descoperită a iniŃiatului.
Atât să nu uitaŃi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atât să nu uitaŃi:
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei cele de taină.
Şi am plecat acasă cu sentimentul că ceva rămăsese
incomplet, că undeva, rostul spectacolului mai fusese unul, că nu
degeaba majoritatea din sală am constituit-o noi, elevii. Să
recapitulez: ce să nu uit? Să citesc cuvântul eminescian ca şi cum l-aş
recita, adică din suflet. Să mă emoŃioneze retragerea lui din lumea poeziei
la o vârstă christică, de 33 de ani, după construise altarul limbii române din
„Luceafărul”. Şi da, să-mi amintesc dedicaŃia lui Nichita Stănescu, vecinul său întru cele veşnice la
umbra teiului din Cimitirul Bellu:
Atât să nu uitaŃi,
numai atât:
că El a trăit înaintea noastră…
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaŃi!
Lucian Lipai, clasa a X-a
IonuŃ JolŃa, clasa a X-a
Corul „Nicolae Firu” al Liceului Teologic Ortodox

“Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
L a 1 septembrie 2007, familia

liceelor din Oradea devenea
mai mare prin înfiinŃarea
Liceului Teologic Ortodox “Episcop
Roman Ciorogariu”. Deşi nou înfiinŃat şi
format doar din două clase (clasa a IX-a şi
a X-a), liceul nostru a preluat imediat
modelul liceelor teologice ortodoxe mai
mari şi cu o tradiŃie mai bogată din restul
Ńării, acela de a avea un cor şi astfel au
început primele selecŃii în rândul elevilor.
Ca orice debut, şi debutul corului
nostru a fost unul timid, dar, odată cu
creşterea şi dezvoltarea liceului, s-au făcut
progrese remarcabile, de la an la an corul
prezentându-se cu un număr tot mai mare
de activităŃi specifice şi cu un repertoriu
tot mai bogat şi mai divers.
Astfel, corul Liceului Teologic Ortodox a început să devină o prezenŃă obişnuită în cadrul
concertelor şi spectacolelor organizate cu prilejul marilor sărbători ale Naşterii şi Învierii Domnului,
dar şi cu prilejul altor ocazii festive.
Mai mult, începând cu anul 2008, corul liceului nostru s-a alăturat activităŃii pastorale şi
misionare a PreasfinŃitului Părinte Sofronie, episcopul Oradiei, însoŃindu-l pe PreasfinŃia Sa la
multe slujbe arhiereşti, atât în cadrul eparhiei cât şi din afara ei (un exemplu sugestiv fiind
evenimentul misionar de la Gyula, Ungaria, din 2009, cu prilejul împlinirii a 10 ani de slujire
arhierească).
De asemenea, anul trecut corul a participat şi la primul concurs din tânăra sa existenŃă,
Concursul National de muzica psaltică „Tineri, lăudaŃi pe Domnul”, organizat de Patriarhia
Română, care a avut loc la Cluj-Napoca şi la care corul liceului a avut o prestaŃie onorabilă.
ActivităŃile şi
munca depusă au fost
încununate în
decembrie 2009, prin
înregistrarea primului
CD de colinde al
corului, intitulat
“Colinda copiilor”.
Toate acestea au fost
posibile datorită
dorinŃei elevilor de a
se afirma, dar mai
ales datorită muncii şi
devotamentului
dirijorului acestui cor,
arhidiaconul profesor
Ştefan Lakatoş, care ne-a privit ca pe o a doua familie.
Pentru noi personal, putem spune că a fost o experienŃă unică să facem parte din acest cor, iar
roadele muncii depuse nu au întârziat să apară. Participând la cor ni s-au deschis noi orizonturi spre
muzica corală, am început să înŃelegem anumite taine ale muzicii, ni s-a dezvoltat spiritul creator,
toate acestea putându-le traduce într-un cuvânt mult mai simplu: ”am învăŃat”.
Întrucât noi suntem in clasa a XII-a, acesta este ultimul an în care vom mai participa la
activităŃile corale, astfel încât sperăm că vom rămâne mereu cu amintirile plăcute legate de această
experienŃă deosebită şi cu nădejdea în Dumnezeu, că cei care vor urma după noi vor fi şi mai
talentaŃi.
Raul Bodea & IonuŃ Filip
clasa a XII-a
VocaŃia de actor
N ăscut la 9 martie 1942, Ion Caramitru este

cunoscut nouă, adolescenŃilor, mai ales din
rolurile sale pe micul şi marele ecran.
Interpretul profesorului de filozofie Socrate din ciclul
ecranizărilor după George Şovu (un scriitor prea puŃin
cunoscut azi) DeclaraŃie de dragoste, Liceenii, Extemporal la
dirigenŃie ne-a cucerit prin expresivitate, delicateŃe şi spirit de
observaŃie şi a compus un rol de neuitat. Actualul director al
Teatrului NaŃional Bucureşti (funcŃie ocupată, printre alŃii, de
I.L. Caragiale) ne-a oferit plăcuta surpriză de a comemora
alături de noi, la Oradea, 160 de ani de la naşterea lui Mihai
Eminescu.
Vineri, 15
ianuarie 2010, de la
ora 17,00, la Casa de
Cultură a
Sindicatelor, recitalul
lui Ion Caramitru ne-
a făcut să înŃelegem
cu ochii şi cu mintea
adjectivul « proteic »,
auzit de atâtea ori la
orele de limba
română. Fiecare gest,
fiecare respiraŃie,
intonaŃia confereau
mesajului poetic o
altă greutate, un alt sens decât mesajul scris. Ne-a făcut, pe
noi, publicul spectator, să ascultăm fără să clipim poeme şi
pagini de proză din opera lui Eminescu, precum Sărmanul Dionis, Scrisoarea I, Dormi, Glossă,
Trecut-au anii. Mai mult, ajuns acasă, eu personal m-am dus direct la bibliotecă să caut poezii al
căror titlu nu l-am recunoscut dar care, prin intensitatea rostirii şi emoŃia privirii s-au întipărit în
memoria mea pentru totdeauna : Mâna care-au Ńinut sceptrul universului şi gânduri/ Ce-au cuprins
tot universul încap bine-n patru scânduri ! sau Cu mâne zilele-Ńi adaogi/ Cu ieri viaŃa ta o scazi/ Şi
ai cu toate astea-n faŃă/ De-a
pururi ziua cea de azi.
Cel mai mult m-au
impresionat De ce nu-mi vii şi
Trecut-au anii. Recunosc aici
meritul actorului, al omului de pe
scenă, care îşi pune sufletul pe
tavă în faŃa unui public mereu
altul. Mult peste calităŃile necesare
oricărei meserii (cunoştinŃe,
îndemânare, eficacitate), a sta pe o
scenă în faŃa oamenilor este cea
mai mare provocare pe care Ńi-o
poate oferi o meserie.
De prea multe ori cuvântul
« actor » este greşit înŃeles : ca
histrionism, prefăcătorie,
minciună. Nu este adevărat. Aşa
cum afirma Shakespeare, « viaŃa
este o imensă scenă de teatru » în
care « noi suntem nişte actori »,
mai mult sau mai puŃin talentaŃi,
mai mult sau mai puŃin sinceri.
Cei mai buni şi mai generoşi
dintre noi îşi fac din asta o vocaŃie.
Am înŃeles, vineri, cu ocazia
întâlnirii cu Ion
Caramitru, că doresc să-
mi rezerv şi eu un rol în
viitorul apropiat, chiar
dacă nu de actor, am
înŃeles că, aşa cum am
citit undeva, viaŃa mea
este o scenă pe care eu
sunt personajul principal
şi deja mă pregătesc
pentru el, cu fiecare zi ce
trece.
Ion Caramitru pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea
( 15 Ianuarie 2010)
IonuŃ JolŃa, clasa a X-a
Oraşul meu, oraşul viitorului
L ocuitorii „polisului” grecesc se

numeau „polites”,
„cetăŃeni”. În plus, expresia
„zoon politikon” face referire la calitatea
umană de fiinŃă socială şi la calitatea
adică
Noi suntem generaŃia de mâine, noi
ne vom bucura să trăim într-un oraş european,
cu şosele generoase, cu parcuri în loc de
parcări, cu filigorii în loc de tonete insalubre,
cu grădiniŃe acolo unde sunt acum agenŃii de
orăşeanului de cetăŃean, membru al unei pariuri. Dacă începem să acŃionăm de azi, în
societăŃi. Azi, ne place doar „politichia”, dar viitor putem spera că vom respira un aer mai
şi aceea greşit înŃeleasă, puŃin viciat, că patrimoniul
deoarece „politikia” însemna local va atrage până la urmă
cândva „politeŃe, amabilitate”. turişti şi investiŃii locale şi
Orăşeanul de azi nu mai este internaŃionale, că oraşul va
politicos, nu mai este cetăŃean. intra în lista UNESCO pentru
Are doar drepturi, nu şi conservarea arhitecturii.
îndatoriri. Dă sfaturi, dar nu Personal, eu am
acceptă să le primească. Nici motivele mele să îmi iubesc
nu le urmează (pe ale lui sau oraşul şi să îi prevăd un destin
pe ale altora). Ascultă muzică pe merit: de exemplu, am
tare pe stradă, pe tramvai, în aflat că Primăria adăposteşte
sala de aşteptare de la dentist. un Pendul al lui Foucault, că
Aruncă ambalaje pe jos. Horia este ctitorul Bisericii cu
Fumează la restaurant în zona Lună, că nuferii roz nu cresc
pentru nefumători. Circulă fără decât în lacurile cu ape calde,
bilet. Aruncă mizeria pe jos, la că Băile Felix datează de pe
nici doi metri de coşul de vremea regelui Carol şi că
gunoi vopsit în culori Ńipătoare Bustul lui Iosif Vulcan
vitraliul de sub pasaj cu
să îl vadă toată lumea. Vulturul Negru este autentic.
M-a tentat la început să sugerez Am descoperit cu emoŃie că străzile din
metode aspre pentru a micşora numărul de Oradea îi conjugă la trecut pe Mihai
nereguli din oraşul nostru: amenzi severe Eminescu şi pe Iosif Vulcan, pe Aurel Lazăr
pentru mizeria de pe străzi, zile de muncă în şi pe Emanuil Gojdu.
folosul comunităŃii, obligativitatea întreŃinerii Prezentul şi viitorul oraşului suntem
spaŃiului locativ şi clădirilor, legi privitoare la NOI. După ce vom creşte şi cuvântul nostru
igiena şi curăŃenia parcurilor. Dar mi-am dat va avea greutate, îl vom însoŃi de fapte, pentru
seama că orădenii trebuie să facă toate acestea că visătorii2 nu au ce căuta în oraşul meu,
din respect şi dragoste faŃă de oraşul nostru, oraşul viitorului.
din simŃ civic, din educaŃia primită în simplii
şi banalii „şapte ani de acasă”. Pentru Andrei Guran, clasa a IX-a
început, nouă ne revine sarcina să-i învăŃăm, Sebastian Hosu, clasa a IX-a
să-i ascultăm, să le deschidem ochii şi mintea Petru Pop, clasa a IX-a
pentru a transforma aceste vise în realitate.
Exemplul personajului din nuvela lui Slavici
2
trebuie să fie exemplul nostru, al tuturor. în capitolul din Republica numit Ion, autorul,
VocaŃia şi destinul nostru trebuie să fie legate filozoful antic grec Platon îi alungă din oraşul ideal pe
de vocaŃia şi destinul părintelui Trandafir, poeŃi şi pe visători pe motiv că întreaga lor ştiinŃă se
profeŃi ai unui viitor exemplar. bazează numai pe teorie şi tradiŃie orală, nu şi pe
dobândirea cunoştinŃelor prin experienŃă
ΝΟΕ
N oe a fost unul din marii

bărbaŃi drepŃi şi credincioşi ai
Vechiului Testament şi a avut
o legătură strânsă cu Dumnezeu, potrivit
Dar pentru că mai rămăsese un singur
om drept pe pământ, Dumnezeu va salva
omenirea pentru şi prin el. Noe, mergând pe
calea potrivnică tuturora, a făcut fapte de
expresiei biblice care-l caracterizează cel mai virtute atât de mari încât a atras bunăvoinŃa lui
bine, "a umblat cu Dumnezeu" (Fac. 6,10). Dumnezeu, încât numai el şi fiii săi, Sem,
Numele lui, în ebraică Noah, evocă Ham şi Iafet, au scăpat de potop, în timp ce
ideea de mângâiere, aşa încât mulŃi toŃi ceilalŃi au fost pedepsiŃi.
comentatori consideră că acest nume, primit Poruncindu-i lui Noe să facă corabia şi
de la tatăl său Lameh, este o expresie a arătându-i detaliat cum s-o întocmească,
speranŃei, sau chiar o profeŃie, anume că acest Dumnezeu îşi arată purtarea de grijă faŃă de
copil va fi o cale prin care se va ridica el; în acelaşi timp, însă, Dumnezeu trage un
blestemul primit de Adam, în urma păcatului semnal de alarmă şi acordă prin aceasta timp
săvârşit.
Ca şi ceilalŃi patriarhi
dinainte de potop, Noe a fost
binecuvântat cu o viaŃă lungă,
murind la vârsta de 950 de ani.
Când Noe a avut 480 de ani,
Dumnezeu l-a înştiinŃat că, din
cauza înmulŃirii fărădelegilor,
va şterge omul de pe faŃa
pământului printr-o revărsare
de ape (potop), dar îi va lăsa o
perioadă de graŃie de 120 de
ani, timp în care el va trebui să
construiască o arcă, prin care
va fi salvat el şi familia lui.
Scriptura nu ne dă
multe amănunte despre relele
făcute de oamenii din vremea
de pocăinŃă şi îndreptare celor care trăiau în
aceea, dar este limpede că atât gândul, cât şi
păcate. Când s-a terminat de construit arca -
inima lor se pervertiseră. Echilibrul creaŃiei se
125 de ani s-a lucrat la ea – oamenii erau, din
stricase prin accentuarea nedreptăŃilor şi
nefericire, în aceeaşi stare de mare
tendinŃelor pământeşti, iar acest dezechilibru
păcătoşenie, aşa încât potopul a devenit
va afecta şi celelalte vieŃuitoare, care vor fi
iminent.
pierdute odată cu omul, căci cosmosul este un
Când Noe şi însoŃitorii lui, oameni şi
întreg solidar, chiar dacă vina principală este a
animale (câte şapte perechi din cele curate şi
omului.
câte o pereche din cele necurate) au intrat în este un pod între pământ şi cer; un pod de
corabie, Dumnezeu a încuiat uşa după ei. Şi a lumină aşa cum legământul este un pod de
început ploaia, s-au deschis jgheaburile cuvinte.
cerului şi curgeau parcă râuri din nori. Şi a
plouat 40 de zile şi 40 de nopŃi fără încetare şi
corabia s-a ridicat pe apă, deasupra tuturor
munŃilor.
După şase luni, au început să se
retragă apele şi să se vadă vârful munŃilor
celor mai mari din lume. Dumnezeu şi-a adus
aminte de Noe care era în corabie şi a făcut ca
apele să scadă treptat, până când corabia s-a
oprit pe muntele Ararat.
Pentru a afla dacă putea să iasă din
corabie sau nu, Noe a dat drumul prima dată
unui corb; apoi a dat drumul unui porumbel,
care la al doilea zbor a adus o frunză de Muntele Ararat
măslin, indicând că apele au scăzut până la Dumnezeu a înmulŃit apoi pentru Noe
poalele munŃilor, unde cresc măslinii, toate bunătăŃile acordate la începutul creaŃiei
suficient ca pământul să fie uscat şi să se lui Adam, iar prin cei trei fii ai săi, Sem, Ham
găsească hrană pentru animale. Când a dat şi Iafet, născuŃi înainte de potop, s-au înmulŃit
drumul porumbelului pentru a treia oară, din nou oamenii pe pământ.
Noe moare la 950 ani, fiind
ultimul om care mai atinge o astfel de
vârstă, întrucât umanitatea
postdiluviană îşi pierde longevitatea
care scade treptat, la urmaşii lui Sem,
până la 175 ani, vârsta la care a murit
Avraam şi până la 120 ani, vârsta la
care a murit Moise.
ÎnŃelegem din viaŃa
patriarhului Noe că întreaga creaŃie se
salvează prin omul drept, după cum
întreaga creaŃie suferă în urma
păcatului. Când întreg pământul era
alterat de rău, Noe a practicat virtutea.
Urmele corabiei lui Noe ÎnvăŃăm de aici că dacă suntem cu
acesta nu s-a mai întors, aşadar Noe a socotit mintea trează şi nu ne trândăvim, nu
că este timpul să iasă din corabie, dar nu a numai că nu suntem vătămaŃi cu ceva dacă
făcut lucrul acesta până nu a primit poruncă trăim printre păcătoşi, ci, dimpotrivă,
de la Dumnezeu. Atunci, Noe a adus arderi de întărindu-ne, putem dobândi spor de virtute.
tot din fiecare animal curat şi din fiecare Să învăŃăm, dar, şi noi de la dreptul
pasăre curată, iar Dumnezeu a făcut un Noe. Să ne sârguim să împlinim poruncile
legământ, că nu va mai aduce alt potop peste date nouă de Dumnezeu. Să nu dispreŃuim
pământ. Ca semn al acestui legământ, legile date nouă de El, ci să le avem vii în
Dumnezeu pune pe cer curcubeul, ca omul să- minte, ca să ne grăbim spre săvârşirea lor,
şi aducă aminte de legământ. "Pun curcubeul pentru mântuirea noastră.
meu în nori, ca să fie semn al legământului
dintre mine şi pământ" (Fac. 9,14). Curcubeul Alexandru Ştiole
clasa a IX-a
CredinŃa în viaŃa mea
F
cu Dumnezeu.
iecare dintre noi poartă în suflet
un altar, un colŃ mai mic sau
mai mare de regăsire cu sine şi
Probabil că sunt mulŃi şi multe care nu
sunt împăcaŃi cu ce se întâmplă în bisericile
ortodoxe în general. Şi mă gândesc că pentru
omul modern apropierea de biserică este şi
mai dificilă. Faptul că am ajuns la concluzia
că Ortodoxia trebuie să aibă un rol în viaŃa
mea a fost important, drept dovadă am mai
multă răbdare şi mai multă înŃelegere.
De ce este importantă religia pentru

mine? M-am tot gândit la această întrebare şi
mi-am dat seama că sunt lucruri pe care nu le
poŃi explica în cuvinte. Ajungi la o vârstă la
care ai nevoie de liniştea pe care Ńi-o conferă
Biserica. Nu ştiu dacă am reuşit "să comunic"
cu Dumnezeu... cred că, pentru a ajunge la
asta, ai nevoie de mulŃi ani de experienŃă, dar
simt că sunt ascultat şi ajutat.
Când Dumnezeu te însoŃeşte zi de zi,
eşti mai liniştit şi împăcat cu tine. Dacă ai
senzaŃia că în viaŃă nu ai pe nimeni să te ajute,
ştii că El poate face ceva. Dacă ajungi să crezi
că "El poate", eşti pe drumul la capătul căruia
reuşeşti să şi comunici. În Ortodoxie se spune "să Îl
Toate religiile sunt la fel de mărturiseşti pe Hristos" adică să îŃi manifeşti
importante. Nu cred că există religii care să credinŃa. E frumos, dar este greu! CredinŃa e
înveŃe oamenii să fie răzbunători şi să-i înveŃe ceva necesar, nu are voie să lipsească.
cum să facă rău. Nu contează de ce religie Scopul Bisericii în lume este de a
este cineva. Fiecare cu Dumnezeul lui. Tot păstra peste veacuri învăŃătura adevărată dată
noi, oamenii, reuşim să interpretăm religia de Hristos, un alt scop e de a face să rodească
cum ne convine şi să acŃionăm ca atare. această învăŃătură, prin darurile Sfântului Duh
Aşa că pentru mine nu este o şi Sfintele Taine spre binele tuturor, aducând
întâmplare să înŃeleg de ce m-am născut pe pământ pace între oameni.
ortodox. Ce are ortodoxia pentru mine? Care este scopul nostru?
Ei bine, mulŃi ar zice că scopul nostru populaŃie crede că Cineva divin le-a făcut pe
pe acest pământ e să întemeiem o familie, să toate). Va sfătuiesc să credeŃi în Dumnezeu
ne înmulŃim şi să strângem averi ca să avem deoarece El există.
ce lăsa moştenire urmaşilor. Dar este falsă Unii spun că o să creadă în Dumnezeu
această afirmaŃie. Scopul nostru şi al doar dacă o să-L vadă. Dar El nu s-a
vieŃii este mântuirea sufletească, căci, arătat deoarece nu ne-a obligat să ne
ce-i foloseşte omului să câştige lumea rugăm Lui. El ne-a lăsat să decidem
întreagă dacă-şi va pierde care este credinŃa dreaptă şi în
sufletul? cine să credem.
Un sfat ar fi să fugim de Când m-am născut, am
lux, desfrânare, băutură, lene şi fost botezat, am crescut în
de mândrie care este mama Biserica Ortodoxă ceea ce m-a
tuturor relelor. Încă ceva esenŃial apropiat foarte mult de ea şi de
pentru noi e ca Dumnezeu.
zilnic să ne Acum sunt
împodobim adolescent şi
sufletul cu fapte văd copii de
bune creştineşti: vârsta mea
smerenie, stând în baruri
bunătate, blândeŃe, milostenie şi şi prin discoteci
dragoste. cu Ńigara şi sticla de alcool în mână.
łin să precizez că pentru Sunt foarte dezamăgit de ei, nu îi judec,
mântuire nu e de ajuns numai Botezul, dar pur şi simplu îşi distrug viaŃa, viaŃă
trebuie să ne fie împărtăşit şi darul care ar fi trebuit să aibă alt scop.
Duhului Sfânt. Datorită anturajului în care se află,
Dar ce este Botezul? multor adolescenŃi din ziua de azi le
Botezul este o naştere din nou, este greu să meargă la Biserică, dar şi
adică este poarta de intrare în creştinism mai greu le e să vorbească despre
şi în împărăŃia cerurilor. El este Dumnezeu. Nu zic că nu
absolut necesar pentru ştergerea vorbesc... mai mult îl pomenesc
păcatului strămoşesc cu care ne pe El în înjurăturile lor
naştem cu toŃii. Dar ca să lăudându-se cu nişte lucruri
rămânem curaŃi după botez avem necreştineşti.
nevoie de Sfânta Spovedanie. Dacă încerci să le
Ce e Taina Spovedaniei? vorbeşti despre Dumnezeu şi
E "al doilea Botez" prin care ni se despre ce înseamnă viaŃa pe care o
şterg păcatele săvârşite de noi după trăieşti acum, zic să îi laşi în pace şi să
botez, prin mărturisirea lor înaintea nu le mai spui nimic pentru că efectiv
preotului şi a lui Dumnezeu. Spovedaniei nu cred în El, dar asta nu e tot, după o
i se suprapune Taina Cuminecăturii, adică perioadă de timp nu te salută, luând
Taina la care ne împărtăşim cu Trupul şi atitudine dacă deschizi un subiect pe această
cu Sângele lui Hristos. temă.
După cum am zis, cred în Dumnezeu Nu ştiu cine i-a făcut pe oameni să se
mai mult ca în orice. Îmi dau seama, că depărteze aşa de mult de Dumnezeu şi de
Universul nu s-a creat singur, că Pământul e Biserică. Aici contează foarte mult şi viaŃa
singura planetă cu aer, plante şi viaŃă, etc... personală de familie, dacă în "cei 7 ani de
Toate aceste lucruri nu s-au creat din senin, acasă" nu ai învăŃat comportamentul şi
Cineva le-a creat, acel Cineva este numit regulile de bază, înseamnă că în acea familie
Dumnezeu. Aproape toată lumea are un zeu ori au existat probleme ori şi părinŃii, la
sau un Dumnezeu (aproximativ 90% din rândul lor, sunt "certaŃi" cu Biserica.
În fiecare zi un duşman destul de mare Ceea ce ne propunem noi, oamenii,
pentru noi ne invadează. Pe stradă, în este să putem trăi în această lume aşa cum
chioşcuri, la televizor, pe calculator, apar tot vrem, sperând că ne vom ocupa de
felul de ştiri care confirmă îndepărtarea „Dumnezeu” mai târziu. Nu se spune nicăieri
omului de morala creştină, minore la 14 ani că vei avea această ocazie mai târziu. Este
fac avorturi, băieŃi la 15 ani ajung la posibil ca Dumnezeu să nu-Ńi mai dea această
închisoare pentru furt sau mai rău (omor,viol). şansă.
Mă întreb: dacă aceşti tineri folosesc acel mic În spatele tuturor stă neînŃelegerea că
altar de care ziceam la început, dacă ar pune noi ştim mai bine decât Dumnezeu ce este cel
mâna pe Sfânta Scriptură ar merge la mai potrivit pentru viaŃa noastră. Ştim
Biserică, ar Ńine post, ar face rugăciuni şi cum ar trebui să ne trăim viaŃa şi
s-ar spovedi, oare aceşti copii nu s-ar presupunem că nu este loc în ea pentru
schimba radical, educaŃia şi Dumnezeu chiar acum. Dar acest lucru
mentalitatea lor nu s-ar îmbunătăŃi şi nu este greşit. Dumnezeu este Cel care ştie
ar încerca să facă o mică deosebire ce este cel mai bine pentru noi astăzi,
între bine şi rău? iar acest lucru este El.
Sentimentul pe care îl am când Dumnezeu este Dumnezeu,
intru într-o Biserică e de nedescris, te Creatorul, însuşi motivul pentru care
simŃi atât de mic şi păcătos în faŃa lui existăm, singura FiinŃă veşnică, Cel
Dumnezeu, încât îŃi e ruşine de ce ai care ştie toate lucrurile şi care poate fi
făcut şi doreşti din toată inima să fii în mai multe locuri în acelaşi timp. El
iertat. Asistând la slujbe şi la Sfintele ne este mult superior în toate privinŃele.
Taine, Biserica a devenit pentru mine a Prin urmare, trebuie să ne umilim în faŃa
doua locuinŃă. PoŃi să ai tot ce îŃi doreşti, să ai Lui. Aceasta este adevărata înŃelepciune.
cei mai mulŃi bani din lume, sănătatea nu o Totuşi, această viaŃă - viaŃa pe care ai
poŃi cumpăra, ea vine de la Dumnezeu, iar ales să o trăieşti aşa cum vrei tu - va fi singura
curăŃindu-te de păcate te simŃi vindecat şi ta răsplată. Biblia spune că aceasta lume şi
eliberat de greutăŃile lumii. plăcerile ei sunt trecătoare . Ai da o fericire
Biserica nu o simt numai ca pe un loc veşnică pe o plăcere de scurtă durată (propria
de rugăciune şi închinare, o simt ca un soare ta variantă de plăcere)? MulŃi oameni fac
pe cer. Nu mă simt un om perfect, sfânt; acest lucru. Dumnezeu nu ne oferă numai
dimpotrivă sunt păcătos, doar Iisus a fost viaŃa veşnică, ci şi o viaŃă mai deplină aici pe
singurul om care s-a supus întru totul lui pământ (bucurie spirituală). Dar avem nevoie
Dumnezeu. de credinŃă pentru a vedea şi a alege acest
Ştiu că fiecare are o misiune în lume, lucru.
are acest serviciu pe care trebuie să îl Dumnezeu nu se joacă, probabil
îndeplinească, iar la judecată să dea "cu pentru că doreşte ca noi să ne dăm seama cât
subsemnatul" la ceea ce a făcut, de aceea nu de important şi cât de mare este El. La urma
trebuie să pierdem legătura cu Divinitatea, urmei, numai El e Dumnezeu.
dimpotrivă trebuie să ne apropiem şi să
spunem şi altora despre Hristos, să nu se Andrei Guran – clasa a IX-a
piardă relaŃia.
Oricine ce ar zice, religia are un rol
foarte important în viaŃa mea, e aerul pe care
îl respir zi de zi, fără el aş fi mort, dar cu el
încă trăiesc. În religie afli cele mai multe
răspunsuri la întrebările despre viaŃă, nu are
nimeni răspunsuri mai exacte decât Cel care
te-a creat şi Care ştie şi când se mişcă un fir
de păr din capul tău.
A,B,C,…ortodox
A…
AbstinenŃă - o practică de penitenŃă caselor de locuit, a izvoarelor de apă şi a
care consta din renunŃarea voluntară la diferite grădinilor roditoare.
alimente sau activităŃi lumeşti, din motive Aleluia – în limba ebraică înseamnă
religioase. Postul reprezintă o formă a ,,lăudaŃi pe Domnul”. E un cântec de bucurie
abstinenŃei. folosit la rugăciunile şi serviciile religioase
Acatist – înseamnă ,,imn de din Vechiul Testament. Expresia este des
mulŃumire”. Este alcătuit din 24 de icoase şi întâlnită în Psalmi. Ea s-a transmis şi în cultul
condace, fiind închinat Sfintei Treimi, Maicii Bisericii creştine.
Domnului, Sfintei Cruci şi sfinŃilor. Amin – cuvânt ebraic care semnifică
Aer - Cel mai mare dintre cele trei ,,aşa să fie”, ,,în adevăr”, ,,vă spun în mod
acoperăminte folosite pentru acoperirea solemn”, este folosit în sensul de afirmaŃie, de
potirului şi a discului în timpul Liturghiei. certitudine sau consimŃire solemnă, pentru a
Reprezintă vălul în care a fost învelit trupul întări cele spuse sau făgăduite. Amin este
lui Hristos. În timpul citirii Crezului, preotul semnul de participare ,,cu mintea”, conştientă,
clatină Aerul, simbolizând cutremurul ce a la o rugăciune sau cult. Rostit de credincioşi,
avut loc la răstignirea Domnului. Amin vrea să însemne totala credincioşie şi
Adorare – a aduce un cult, o jertfă, o ascultare faŃă de cuvântul lui Iisus Hristos
închinare, venerare: atitudine profund Care nu a cunoscut duplicitatea lui da şi nu.
religioasă, însoŃită de ritual şi gesturi, prin Anatema – act de extremă severitate,
care se exprimă dependenŃa şi supunerea folosit în vechime de autoritatea bisericească
totală faŃă de Dumnezeu, ca Domn împotriva celor ce profesau o erezie de
atotputernic şi atotŃiitor. Adorarea sau ,,latria” doctrină sau de etică prin excluderea lor din
constituie cultul suprem, sau închinarea în comunitate şi prin condamnarea ca atare a
sens propriu, care se cuvine doar Persoanelor învăŃăturilor greşite. Expresia ,,să fie
Sfintei Treimi şi se deosebeşte de actul de anatema” apare la sfârşitul expunerii ortodoxe
venerare sau de cinstire în general. de către Sinoadele Ecumenice, în sensul că cel
Aghiazmă – apă sfinŃită. Preotul care nu mărturiseşte această doctrină va fi
sfinŃeşte apa prin puterea Sfântului Duh, supus condamnării Bisericii.
aceasta căpătând proprietăŃi de tămăduire şi Antihrist – cel care este împotriva lui
ocrotire. Cu ajutorul aghiazmei se sfinŃeşte Hristos. Oricine neagă Întruparea lui
viaŃa oamenilor şi natura înconjurătoare, Dumnezeu şi zice că Iisus din Nazaret nu este
pentru ca astfel, toate să capete Mesia – Hristos, poate fi numit Antihrist
binecuvântarea lui Dumnezeu. Aghiazma se ia (Ioan 1, 7). În Apocalipsă, Antihrist este fiara
spre sănătatea trupului şi a sufletului, spre care va apărea înainte de venirea lui Hristos în
tămăduirea a toată boala şi suferinŃa. Ea se slavă (Ziua Domnului), pretinzând că ea este
foloseşte la sfinŃirea locaşului de cult, a Domnul. Ea va fi distrusă de către Hristos.
vaselor bisericeşti, şi veşmintelor liturgice, a
D văţătur Avv Ato
S
fântul avva Antonie, şezând odată în pustie, a
venit în lenevie şi în multă întunecare de
gânduri şi zicea către Dumnezeu: Doamne,
voi să mă mântuiesc şi nu mă lasă gândurile. Ce voi face în
scârba mea? Cum mă voi mântui? Şi, sculându-se puŃin, a
ieşit afară şi a văzut odată pe cineva ca pe sine şezând şi
împletind o funie, apoi sculându-se de la lucru şi rugându-
se, şi iarăşi şezând şi împletind funia; apoi iarăşi sculându-
se la rugăciune. Acesta era îngerul Domnului, trimis spre
îndreptarea şi întărirea lui Antonie. Şi a auzit pe înger
zicând: aşa fă şi te mântuieşte. Iar el auzind aceasta, a luat
multă bucurie şi îndrăzneală şi făcând aşa se mântuia.
A întrebat cineva pe avva Antonie, zicând: ce,
păzind eu, voi plăcea lui Dumnezeu?
Şi răspunzând bătrânul, a zis lui: cele ce-Ńi
poruncesc Ńie, păzeşte-le! Oriunde vei merge, pe
Dumnezeu să-L ai înaintea ta întotdeauna. Şi orice vei face,
să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi ori în ce loc vei
şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei
mântui.
Era cineva, ce vâna prin pustie dobitoace sălbatice şi a
văzut pe avva Antonie glumind cu fraŃii şi s-a smintit. Iar
bătrânul vrând să-l încredinŃeze pe el că trebuie câte puŃin să se
pogoare fraŃilor, i-a zis lui: pune săgeata în arcul tău şi întinde.
Şi a făcut aşa. Şi a zis lui: întinde iarăşi. Şi a întins. Şi iarăşi i-a
zis: întinde. Şi a zis lui vânătorul: de îl voi întinde peste
măsură, se frânge arcul. Zis-a lui bătrânul: aşa şi la lucrul lui
Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraŃii, degrabă se
rup. Deci trebuie câteodată şi câte puŃin a ne pogorî fraŃilor.
Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Şi mult folosindu-se de la
bătrânul, s-a dus. Şi fraŃii întărindu-se, au mers la locul lor.
(Patericul sau Apoftegmele PărinŃilor din pustiu,

Editura Polirom, 2007)
I. În textul biblic de mai jos, unele vocale au fost înlocuite prin diferite semne grafice.
Înlocuieşte semnele grafice cu literele corespunzătoare, conform legendei de mai jos,
descoperă versetele scripturistice, apoi scrie-le în spaŃiul punctat de mai jos:
LŃ mnt c fptl drptŃ vstr s n l fcŃ
înnt mnlr c s fŃ vzŃ d ; ltfl n vŃ v
plt d l Ttl vstr Cl dn crr.
Dc, când fc mlstn, n trâmbŃ înnt t, cm fc
fŃrnc în sngg ş p lŃ, c s f slvŃ d mn;
dvrt grsc v: ş- lt plt lr.
T îns, când fc mlstn, s n şt stâng t c fc drpt
t,
C mlstn t s f într-scns ş Ttl t, Cr vd în
scns, îŃ v rsplt Ń.
(Matei 6, 1-4)
........................................................................................................
Legenda: ……………………………………………………………………………..
a= ……………………………………………………………………………..
e= ……………………………………………………………………………..
u= ……………………………………………………………………………..
i= ……………………………………………………………………………..
o= ……………………………………………………………………………..
ă= ……………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………..
II. DesenaŃi următoarele figuri fără să ridicaŃi creionul de pe hârtie! PuteŃi porni din ce
punct vreŃi, puteŃi intersecta orice linie deja desenată, dar nu aveŃi voie să treceŃi din
nou peste o linie pe care aŃi desenat-o deja! Succes!
III. Citeşte cu atenŃie textul de mai jos.
În careul din dreapta sunt ascunse cuvintele subliniate din text.
Cuvintele sunt scrise în linie dreaptă în toate direcŃiile: de sus în jos, de jos în sus, de
la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, în diagonală.
Încercuieşte cuvântul găsit în careu şi trage o linie orizontală peste el, în text.
Se recomandă folosirea creionului.
,,Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan de către
Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-se
peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: ,,Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.
Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie, şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de
satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îl slujeau”.
(Marcu, 1, 9-13)
F I M N L E B M U R O P D B G
I S V Ă Z U T L U H U D X O Ă
A P E R Ă P A I T Ş E G N T S
R I N Î E A E R P S A A C E E
E T I N I M Ş Q C E Z L E Z S
L I T D S E E H M A I I R A C
E T A A U U I A R F O L U T Î
O R U T S S G E I A R E R V N
P A Z Ă E L T U N E D I I T D
A N I N A U L M N C A I L A A
E A T S L E L I Z I N S E N T
T T I U B I T M N Z P T T Â Ă
Ă A P L Ă C E R E A R A U M V
T S P U S T I E T S S T V P Z
S Ă L B A T I C E Z U R T A P
S L U J E A U Î N G E R I I V
IV. Să învăŃăm… prin anecdote:
Conducând o doamnă la masă, Mark Twain֠ i-a spus:

- Ce frumoasă sunteŃi!
Mai puŃin amabilă, doamna i-a răspuns:
- Îmi pare rău că nu pot să vă reîntorc acest compliment!
- O! a râs Twain. ProcedaŃi ca mine, doamnă! MinŃiŃi!!!
Mark Twain
☺☺☺
Ziarul ,,AcŃiunea conservatoare” din 20 mai 1907 consemna următoarele:

,,În vederea alegerilor din mai 1907, pentru colegiul I Senat au fost înscrişi 11229 alegători.
Au votat 8093, iar din urnă au fost scoase 17187 buletine! (!!!)
֠
Mark Twain (1835-1910), scriitor american, remarcabil prin perspective umoristică, prin satira social şi prin
exactitatea observaŃiei (Scrisorile unui chinez, Candidat la postul de guvernator, Epoca de aur), autorul unor celebre
romane cu rădăcini în propria biografie aventuroasă (Aventurile lui Tom Sawyer, ViaŃa pe Mississippi, Aventurile lui
Huckleberry Finn).
☺☺☺
Într-o zi George Enescu֠֠ a fost invitat în casa unui prefect.

Fiica acestuia, după părerea familiei, cânta foarte bine la pian. După ce a
executat câteva piese, mama fetei l-a întrebat pe marele muzician:
- Cum vi se pare? Nu-i aşa că are talent?
- Are, a răspuns politicos maestrul.
Încurajată, fata a mai cântat câteva bucăŃi, punând timpanele lui
Enescu la grea încercare.
- VedeŃi, a zis mama extaziată, face ce vrea cu pianul!
Răspunsul muzicianului nu a întârziat:
George Enescu - Chiar aşa? Poate să-l şi închidă?
☺☺☺
Picasso֠֠֠ se afla la Paris când oraşul a fost ocupat

de trupele naziste. OfiŃerii germani îl vizitau des, iar el îi
primea foarte rece. La plecare le dădea câte o reproducere a
renumitei lucrări care înfăŃişa distrugerea oraşului
Guernica֠֠֠֠ de către piloŃii nazişti.
Pictorul rostea doar un singur cuvânt: ,,Souvenir”.
- E opera dumneavoastră? l-a întrebat unul Lucrarea ,,Guernica” semnată de Pablo Picasso
dintre ofiŃeri?
- Oh, nu, i-a lămurit Picasso, a dumneavoastră…
☺☺☺
Sofocle֠֠֠֠֠ a spus într-o zi că i-au trebuit trei zile de lucru

pentru a scrie trei versuri.
- Trei zile! a exclamat un poet mediocru; în intervalul acesta
aş fi scris o sută.
- Da, a răspuns Sofocle, dar ele n-ar fi dăinuit nici trei zile.
☺☺☺
Reproşându-i-se lui Erasmus֠֠֠֠֠֠ că nu Ńine seama de postul

mare, celebrul umanist a răspuns:
- Sufletul meu e catolic, dar stomacul e protestant! Erasmus din Rotterdam
֠֠
George Enescu (1881-1955), compozitor, violonist, dirijor şi pianist. A ridicat componistica românească la
nivelul muzicii universal. Muzica sa (rapsodiile, simfoniile, sonatele, opera Oedip, etc.) sintetizează melosul popular
autohton, sonorităŃile postromantice şi simfonismul francez. Celebritatea sa se datorează în special Rapsodiei române
nr. 1.
֠֠֠
Pablo Picasso (1881-1973): pictor, grafician, sculptor şi ceramist spaniel. Personalitate proteică, a
exercitat o puternică influenŃă asupra artei modern. La începutul secolului al XX-lea trasează drumul unui mod
revoluŃionar de tratare a formelor, care va primi denumirea de Cubism.
֠֠֠֠
Oraş distrus de aviaŃia nazistă la 26 aprilie 1937, în timpul războiului civil din Spania (1936-1939)
֠֠֠֠֠
Sofocle (496-405 î. Hs.), poet tragic grec, a scris mai mult de 120 piese, dintre care cele mai cunoscute
sunt: Antigona, Aiax, Electra, Oedip rege, Oedip la Colona, Filoctet, Trahinienele
֠֠֠֠֠֠
Erasmus din Rotterdam (1466-1536), umanist olandez cu o bogată operă, a contribuit la actualizarea
culturii clasice a AntichităŃii. Prin atitudinea sa critică prezentă în numeroase pamflete şi texte satirice, dintre care cel
mai cunoscut este Elogiul Prostiei (1509), a pregătit Reforma.
M A R S A I N T S P
J E X I O R C L E E
U E R T E R P U P N
I S A C R E E N T T
N O E L R O I D E E
V E N D R E D I M C
A M A R D I D A B O
O C T O B R E I R T
U N O V E M B R E E
T D I M A N C H E U
V. Cherchez dans la grille les mots ci-dessous

et vous obtiendrez des noms qui indiquent
des dates, des jours, des fêtes du calendrier:
AIR LUNDI PENTECOTE

AOUT MARDI PRETRE
CROIX MARS ROI
DIEU NOEL MERCREDI SACREE
DIMANCHE NOVEMBRE SAINTS
JUIN OCTOBRE SEPTEMBRE
VENDREDI
VI. Complétez la grille avec les sens des mots ci-dessous :
1.adjectif possessif, I-ère personne, singulier
2.pronom personnel, III-ème personne, pluriel
3.dodu
4.mandataire ou policier, ou facteur postal
5.bout de papier, courte lettre
6.gamins
7.(se) plaindre
8.succint, court
9.fanatique
10.timbrer
11.rétablir, former de nouveau
1. M
2. I
3. R
4. A
5. B
6. E
7. L
8. L
9. I
10. E
11. R
Credem într-Unul Dumnezeu, Tatãl Atotputernic,
Fãcãtorul tuturor celor vãzute ºi nevãzute.
ªi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nãscut din Tatãl, adicã din Fiinþa Tatãlui,
Dumnezeu din Dumnezeu, luminã din luminã, Dumnezeu
adevãrat, din Dumnezeu adevãrat nãscut, nu fãcut,
deofiinþã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut, cele din
Cer ºi cele de pe pãmânt.
Credem în Cel Care pentru noi oamenii ºi pentru
mântuirea noastrã S-a pogorât din Cer ºi S-a întrupat ºi
S-a fãcut om ºi a suferit ºi a înviat a treia zi; S-a suit
la Cer ºi vine ca sã judece pe cei ce trãiesc ºi pe cei
morþi.
Credem ºi în Duhul Sfânt.
Iar pe cei care spun cã: a fost un timp când nu era,
cã nu a fost înainte de a fi nãscut, precum ºi cã a fost
fãcut din cele ce nu existã, sau cã este dintr-un alt
ipostas, sau substanþã sau zic cã Fiul lui Dumnezeu
este schimbãtor ºi nu mereu acelaºi, Sfânta Bisericã
soborniceascã ºi apostolicã îi anatemizeazã.
(Teodoret, episcopul Cirului - Istoria bisericeascã I, 12, 8)

Spes Orthodoxiae Nr. 1

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Spes Orthodoxiae Nr. 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Revistăteologicăş i culturalăa elevilor

Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea

Apare cu binecuvântarea PreasfinŃitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei

2010 - anul jubiliar - 90 de ani

Pentru marcarea acestor jubilee, Liceul nostru va organiza în cursul anului

FericiŃi iubitori de Hristos,

Întru netrecătoarea măreŃie nepământească a Naşterii Domnului, ne regăsim şi în acest an

BinecuvântaŃi cinstitori ai Naşterii Domnului,

Într-o asemenea atmosferă de taină, de rugăciune, cu o puternică încărcătură teologică,

IubiŃi fii şi fiice duhovniceşti,

Dată în ReşedinŃa noastră Episcopală din Cetatea Oradiei Mari,

Liceul nostru îi poartă numele:

Sfânta Liturghie, întâlnire cu Cerul

De ce îi prăznuim pe SfinŃii Trei Ierarhi împreună?

Sfântul Vasile cel Mare – mâna care lucrează

B iserica noastră îl sărbătoreşte

Sfântul Grigorie Teologul – mintea care gândeşte

P atria lui a fost Capadocia,

Sf. Vasile cel Mare – Omilia a XXII-

A şadar, începând de aici, vă voi

Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul)

Sfântul Ioan Hrisostom (Gurã de Aur) – Despre rãbdare

S ă nu căutăm, dar, să învingem în

B iserica creştină este un

Σιµβολυρι ρελιγιοασε ν µαριλε ρελιγιι

Simbolurile şi folosirea acestora în exprimarea plastică a marilor religii

Simboluri religioase în Bahaa’i

manastirea Izbuc, o poarta spre cer

Î adăpostul munŃilor Bihor şi

Drogurile şi Ńigările în viaŃa tinerilor

L a începutul mileniului trei,

Activitatea Sfântului Apostol Andrei

Sfântul Ierarh Vetranion (Bretanion)

„Cu gândiri şi cu imagini”

Î de 15 ianuarie 2010, la ora 17,00, la

Corul „Nicolae Firu” al Liceului Teologic Ortodox

L a 1 septembrie 2007, familia

N ăscut la 9 martie 1942, Ion Caramitru este

Oraşul meu, oraşul viitorului

L ocuitorii „polisului” grecesc se

N oe a fost unul din marii

CredinŃa în viaŃa mea

De ce este importantă religia pentru

D văţătur Avv Ato

(Patericul sau Apoftegmele PărinŃilor din pustiu,

IV. Să învăŃăm… prin anecdote:

Conducând o doamnă la masă, Mark Twain֠ i-a spus:

Ziarul ,,AcŃiunea conservatoare” din 20 mai 1907 consemna următoarele:

Într-o zi George Enescu֠֠ a fost invitat în casa unui prefect.

Picasso֠֠֠ se afla la Paris când oraşul a fost ocupat

Sofocle֠֠֠֠֠ a spus într-o zi că i-au trebuit trei zile de lucru

Reproşându-i-se lui Erasmus֠֠֠֠֠֠ că nu Ńine seama de postul

V. Cherchez dans la grille les mots ci-dessous

AIR LUNDI PENTECOTE

(Teodoret, episcopul Cirului - Istoria bisericeascã I, 12, 8)

You might also like

Σιµβολυρι ρελιγιοασε ν µαριλε ρελιγιι

D văţătur Avv Ato