High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
Hortensia Papadat-Bengescu
CONCERT DIN MUZICA DE BACH
(1927)Acest roman s-a citit pe m
ă
sur
ă
ce a
fost scris, şi a fost lucrat pe mă
sur
ă
ces-a citit
în şedinţ
ele literare ale cercului"Sbur
ă
torul" din anii 1923-I
Se auzi soneria la uşa din faţă
. Ursuz
ă
ca de obicei, Sia se
î
ntoarse greoi pescaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, c
â
rpea pledul ag
ăţat cine ştie cum.
— Tanti!... Sun
ă! zise leneş Sia.
Lina, care b
ă
ga
î
n ac, nu r
ă
spunse
î
ndat
ă
. Sia se uit
ă la profesor. DoctorulRim, nemişcat pe
fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, sur
â
se numai gardianei, cuinten
ţ
ia de a fi gra
ţios şi, fireşte, mai slut câ
nd sur
â
dea.
Rim aştepta cu neră
bdare s
ă
i se
î
ntoarc
ă
pledul pe picioare. Nu era frig
î
nmiez de septembrie — poate chiar se f
ă
cuse un foc prematur
î
n soba de por
ţ
elannou
ă şi majestoasă
— nu-l durea pentru moment nimic, dar lua precau
ţ
iuni. Era unbiet bolnav care avea nevoie de cele mai mari
î
ngrijiri, care avea o infirmier
ă
î
nadinspentru el, care
îşi î
ntre
ţ
inea s
ă
n
ătatea şi egoismul din id
eea c
ă
l-a durut c
â
ndva,c
ă
poate
îl va mai durea, şi î
ntre aceste dou
ă
planuri ale suferin
ţ
ii, se men
ţ
inea
î
ntr-un confort pl
ă
cut. Aceast
ă
beatitudine nu era contrariat
ă
de sonerie. Intervenireaunei vizite, ca distrac
ţ
ie suplimentar
ă
, nu-l sup
ă
ra.Sia,
î
n schimb, se g
â
ndi c
ă
o s
ă vie ea şi ziua
c
â
nd n-o s
ă mai sune unii şialţ
ii la orice moment, c
ă
o s
ă
vie ea ziua c
â
nd n-o s
ă
mai cear
ă
la orice lucru voiacucoanei Lina. Cu g
â
ndurile astea frumoase, repet
ă
mai aspru:— Tanti, sun
ă
!
Î
n adev
ă
r, se auzise a doua oar
ă
, timid
ă
, tremur
ă
toare, soneria.— Deschide, fat
ă, deschide! Ce laşi să aştepte! zise Lina tihnit.La uşă
era Mini, care plecase de acas
ă
nedumerit
ă bine asupra adresei celeinoi a prietenilor Rim şi că
utase pu
ţ
in p
â
n
ă
s
ă
descopere t
ă
bli
ţ
a str
ă
l
ucitoare aLinei: "Dr. Lina Rim — Mamoş". Mini atinsese cu precauţ
iuni porti
ţ
a grilajuluivopsit proasp
ăt şi urcase scara necunoscută
cu acea emo
ţ
ie pe care o poate da oscar
ă
urcat
ă
pentru
î
nt
â
ia oar
ă
. Se oprise
î
n fa
ţa uşei mari cu geamuri galbene,creţe ca o foaie de celuloid gofrat, şi care nu-i plă
ceau, apoi sunase cu aceasfiiciune pe care o ai
î
n fa
ţa unei uşi cu geamuri galbene, î
nd
ă
r
ă
tul c
ă
reia seg
ă
sesc oameni abia str
ă
muta
ţi. Aştepta acum cu o uşoară
spaim
ă
ce vibra
în eaca şi soneria. Dar doctorul Rim nu cunoştea vibraţ
iile dec
â
t la vioar
ă
. Doctori
ţ
aLina, bondoaca lui
so
ţ
ie, era afon
ă şi Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil,care slujea de adă
post unor g
â
nduri pu
ţ
ine, dosnice,
î
nc
ă
p
ăţânate. Negreşit că
nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o cas
ă
ne
î
ncercat
ă
î
nc
ă; niciraporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui
noi, mai ales c
â
nd e chiar vorba deo cas
ă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă
reciproc toate defecteleposesiei.Agita
ţia lui Mini nu se linişti câ
nd se g
ă
si
î
n fa
ţa unei necunoscute ursuze,cu un şorţ mare, alb, de şcoală sau de spital, şi care o î
ntreb
ă
f
ă
r
ă
bun
ă
voin
ţă
:
— Ce pofti
ţ
i?Noroc c
ă
buna Lina, precedat
ă
de un mosor mare ce se rostogolea, sosea, maiastmatic
ă ca totdeauna şi, ca totdeau
na, primitoare:
— Dumneaei... nu ştie... Tu, Mini! Ce plă
cere!... E nou
ă
î
n cas
ă
...
Î
mi ajut
ă
s
ă
î
ngrijesc de Rim... N-ai idee ce r
ă
u a fost bolnav!... Ce bine
î
mi pare c
ă
te v
ă
d!... Enepoata mea, adaog
ă
abia la urm
ă, şi poate numai fiindcă
nepoata luase un aer d
â
rz."Ce fel ele nepoat
ă
!" g
â
ndi Mini, nu
î
nc
ă
îndestul de liniştită
. Intr
ă
apoi
î
nprimul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou,str
ă
lucea de cur
ăţenie. Uşi înalte, uleiate cu roz şi cu dungi aurii supă
r
ă
toare,stau
î
nchise, afar
ă
de aceea a biroului unde intrar
ă
.
Î
n birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar
î
nstr
ăinate şi ele de planulschimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini acelaşi, dinfericire pentru adaptarea ei şi din nefericire pentru
eventualul lor portretist.Dup
ă
exclam
ările primului moment ale omului amabil, Mini nu ştiu undesă se aşeze, moment muzical ce se poate î
nsemna cu semnul suspensiunii. Linat
â
r
î
mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment
î
nainte stase Sia. F
ă
r
ă
s
ă şt
ieam
ă
nuntul, Mini se uit
ă
fricos spre infirmier
ă
. Cu cel mai candid aer, pe care
î
i putealua figura ei placid
ă
, Sia sta acum
î
n picioare, rezemat
ă
de zid, la spatele fotoliului luiRim. Ca s
ă
stabileasc
ă
leg
ă
tura, doctorul zise gra
ţ
ios:—
L'Ange gardien!
Cum str
ă
ina nu-i pl
ă
cea, Mini adopt
ă
numai o jum
ă
tate din calificativ."Nu pleac
ă
gardista asta!"
îşi zise Sia, fă
c
ând tocmai o mişcare mai vioaieca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, şi cerâ
nd voie profesorului: —Pot lipsi pu
ţin? — ieşi gră
bit
ă
cu ochii pe fereastr
ă
. Mini se uit
ă maşinal pringeam şi vă
zu pe trotuarul din fa
ţă
un t
â
n
ă
r cu p
ă
l
ă
rie de paie, care se
î
n
ă
l
ţ
a
î
nv
â
rful picioarelor."A!"
îşi zise. Apoi, cu o mică
sfor
ţ
are de memorie, recunoscu pe v
ă
rul Lic
ă
, peLic
ă
Trubadurul.
Î
ncet
ă
de a mai
î
n
ţelege. Pricepu numai o uşoară
fluier
ă
tur
ă şidistinse că
Lic
ă
f
ă
cea semne cu ochii, sf
ă
r
â
m
ân-du-şi degetele î
n form
ă
decastaniete. Lic
ă era aceiaşi şi semnalele lui erau neî
ndoios pentru infirmier
ă
. Minise uit
ă
lung la Lina, apoi
î
ntoarse o privire de profil spre Rim, care sur
â
dea satisf
ă
cut— sur
â
s palid
î
ntins pe buze p
â
rlite. Lina ridic
ă de jos mosorul imnenitent, roşie-vâ
n
ă
t
ă, şi explică
foarte inexplicit:— E Lic
ă
!Era Lic
ă
f
ă
r
ă de greş! Acum trecea sprinten strada, aruncâ
nd ochii
î
mprejur. Se auzi apoi l
â
ng
ă zid un murmur vag de voci, şi pe urmă
nimic.Mai protocolar, doctorul Rim f
ă
cu prezent
ă
rile
î
n lips
ă
:
— Domnişoara Sia Petrescu — zise, mâ
ng
â
ind cuvintele — nepoatanoastr
ă
!... fiica unic
ă
a simpaticului v
ă
r Lic
ă
!Mini r
ă
mase uimit
ă
. Cunoscuse pe acel Lic
ă
, totodat
ă umil şi obraznic, î
nform
ă
de rud
ă
inferioar
ă
. Un Lic
ă
pe care
î
l z
ă
reai disp
ă
r
â
nd discret pe dup
ă vreouşă şi care ţ
inea
în salon ghetele aliniate şi sucea pă
l
ă
ria moale
î
n m
â
ini, c
â
ndse afla
î
n prezen
ţ
a sever
ă
a do
ctorului Rim. Era, totuşi, după toate datele,acelaşi Lică
, c
ă
ruia Rim
î
i d
ă
ruia acum epitetul de simpatic.
Negreşit Lică
nu era deloc antipatic, dar schimb
ă
rile ap
ă
reau mari pe laprietenii Rim. Mini nu coment
ă
deloc acele nout
ăţ
i, tocmai fiindc
ă
era prea multmirat
ă
de ele. Lic
ă
Trubadurul, tat
ă
l acelei fete greoaie!... Lic
ă
avea un copii!... Acelb
ă
ie
ţ
andru care fluiera a
rendez-vous,
f
ăcea, aşadar, o vizită
patern
ă
. Erau no
ţ
iunineacceptabile, chiar dac
ă
nu se puteau contesta. Rim
începu a-şi povestia
m
ă
nun
ţ
it suferin
ţ
ele trecute, apoi puse lui Mini
î
ntreb
ă
ri asupra petrecerii ei de
vacan
ţă
. Mini
î
l felicit
ă
pentru cas
ă, şi se interesă de prietenii lor comuni, ca şicum ar fi cerut acelora concurs pentru a regă
si intimitatea.— Duduia Nory, apriga noastr
ă
feminist
ă
, s-a f
ă
cut de un timp tare pre
ţ
ioas
ă
!spuse doctorul.
— Are şi ea necazuri! o scuză Lina. Ştii, Mini, cât iubeşte Nory pe soraei a mare. Dia e cam suferindă şi, câ
nd e vorba de ea, Nory las
ă
tot deoparte. Bachiar
îşi neglijează
dispensariul
. I-am trimis nişte dolofani de copii, trecuţ
i prinm
âinile mele, şi aud că
s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am s
ă
m
ă
cert zdrav
ă
ncu ea... Bie
ţ
ii mititeii mamei!Doctorul Rim sughi
ţă
un r
â
s indulgent. Lui Mini, care nu-l mai auzise parc
ă
r
â
z
â
nd alteori, r
â
sul i se p
ă
ru straniu.
— Lina e o cloşcă
! zise Rim,
î
ng
ă
duitor pentru
î
nt
â
ia oar
ă
cu sl
ăbiciunilebunei Lina. O cloşcă
! Str
â
nge sub aripi to
ţi puii altora... Cum, de exemplu, şipe domnişoara Sia.
Reamintirea fetei ursuze rupse iar lui Mini firul bunei
î
n
ţelegeri. Şi de ce oareRim o tot chema cu gura plină: "domnişoara!".
— C
â
t despre Dr
ă
g
ăneşti — trecu Lina mai departe — sunt veşnicocupaţ
i cu
î
mbun
ă
t
ăţ
iri la
ţ
ar
ă, la oraş, cu fabricile lor! Elena e cu inovaţ
iile.Dr
ă
g
ă
nescu singur nu ar fi cutezat
aşa întreprinderi mari şi curajoase... Şi toatele reuşesc... Î
i v
ă
d rar: ei sunt mereu pe drumuri sau primesc lume mult
ă... şi eu nusunt bună de aşa ceva.
Mini
îşi aminti de Elena, fata calmă
cu p
ă
rul negru dat
î
n sus, apoi dest
ă
p
â
na de cas
ă
, cu frumuse
ţ
ea mai accentuat
ă, ca şi caracterul.
Acum Rim p
ă
rea, deodat
ă
, mai pu
ţin vesel. Poate obosise. Era unconvalescent, deşi lui Mini i se pă
rea perfect s
ă
n
ă
tos.— Nu vrei s
ă te aşez pe
chaise-longue?
Profesorul f
ă
cu un gest de refuz.— Atunci, c
â
nd s-o
î
ntoarce Sia!... M
ă
duc s
ă
ar
ă
t lui Mini casa... Nu
ţ
i-e ur
â
tsingur?
î
ncerc
ă
Lina.— Nu purta grija mea!... Doamn
ă
Mini, s
ă
-
ţ
i dai p
ă
rerea sincer!...Hot
ă
r
â
t, lui Rim
î
i folosise boala. Era cu mult mai conciliant. Dar nu mai erabolnav.Lina porni, ghemuit
ă
cum era, bucuroas
ă
s
ă-şi arate palatul. Se mai î
ngr
ăşase î
nc
ă şi gâ
tul scurt avea dou
ă
cute mari de carne. Mini admir
ă un salonaşzugrăvit şi decorat cam convenţ
ional, cu mobile cam pres
ă
rate dar frumoase,cump
ă
rate se vede de la o cas
ă
bun
ă
, dar f
ă
r
ă
adaosul nici unui obiect mai personal.Od
ăile de culcare, acum separate, erau de o parte şi de alta a camerei debaie. Cabinetul de consultaţ
ie, foarte spa
ţ
ios, era prev
ă
zut cu tot confortul. Seoprir
ă aci mai mult. Cristalul meselor şi dulapurilor, uneltele
variatestr
ă
luceau; erau acolo canapele felurite cu resorturi complicate. Lina manevr
ă
una dinele, care se
î
n
ă
l
ţă şi se întinse tocmai ca masa operatorie. Mini avu o mişcarede spaimă
î
n fa
ţ
a acestui laborator al celor mai intime dureri. Lina, dimpotriv
ă
,
seguşă
de m
â
ndrie:— Asta pl
ăteşte tot necazul meu! Mai toată
clientela vine acum aici. Nu maiam nevoie s
ă
alerg at
â
t.Vorbea de acele suferin
ţ
i cu mul
ţ
umire. Mini admir
ă luxul şi ordinea.— Fac şi analize prime şi prime clişee radiologice. Am şi o mică
farmacieAm v
ă
rsat aci 600.000, dar nu-mi pare r
ă
u. Clientela parc
ă
s-a
î
nmul
ţ
it odat
ă
cuinstala
ţ
ia mea. Cam pu
ţ
ine sunt femeile care nu trec pe la noi! M
ă
temeam camutarea s
ă
nu le risipeasc
ă. Aş! Câ
nd ai nevoie!... Mai ales astfel de nevoi!...— Mai
fericite, totuşi, cele care nu trec pe la tine, râse Mini, cu frica şicurajul unei să
n
ă
t
ăţ
i perfecte.
Add a Comment