str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud.

COVASNA,
tel./fax: 0267.313534 email: cohara_ro@yahoo.com
www.forumharghitacovasna.ro

Raportul
adresat Sesiunii Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale,
Geneva august 2010

Sinteză documentară
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, printr-
un comunicat transmis în data de 9 august a.c. şi-a exprimat punctul de vedere faţă de includerea pe
agenda celei de a 77-a Sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale,
reuniune care are loc la Geneva, în perioada 2 – 27 august 2010, a raportului intitulat
„Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare în România”, document întocmit de
Asociaţia Pro Regio Siculorum (Antal Árpád), Comitetul de Iniţiativa Bolyai (Dr. Péter Hantz) şi
Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (Zsolt Sziláyi).
Redăm mai jos conţinutul raportului adresat Comitetului ONU pentru eliminarea
discriminării rasiale şi principalele ecouri în mass-media a evenimentului respectiv, în perioada 6
– 14 august 2010

Raport
Discriminare împotriva minorităţii naţionale maghiare din România
A) Tentative de a dezbina comunitatea maghiară din Ţinutul Secuiesc

Preambul
Din punct de vedere geografic, Ţinutul Secuiesc istoric se află în Ardeal, în România. Se
întinde pe aproximativ 12.000 kilometri pătraţi şi are o populaţie de aproape un milion de locuitori,
din care mai mult de trei sferturi sunt de etnie maghiară. De-a lungul secolelor, Ţinutul Secuiesc a
evoluat într-o regiune omogenă, unitară sub toate aspectele: geografic, istoric, economic, cultural şi
politic. Cu toate acestea, în sec. XX, au avut loc câteva schimbări majore, teritoriul Ţinutului
Secuiesc fiind ciuntit. Actualmente, întregul teritoriu al judeţelor Covasna şi Harghita, precum şi o
parte semnificativă a judeţului Mureş sunt locuite de către secui, în vreme ce unele aşezări maghiare
au fost excluse din aceste judeţe. Sub aspect istoric, începând cu sec. XIII, organizarea teritorială a
secuilor a constat în aşa-numitele „scaune”. Astfel, scaunele Marosszek, Udvarhelyszek, Csikszek,
Gyergyoszek, Kaszonszek, Sepsiszek, Kezdiszek, Orbaiszek şi Bardocz-Miklosvarszek au format,
împreună, Ţinutul Secuiesc istoric. Întocmai ca în cazul scaunelor săseşti din Ardeal, autonomia
scaunelor secuieşti presupunea/însemna o auto-guvernare, adică o structură administrativă şi socială
proprie, specifică, drepturi speciale şi statut juridic special, incluzând scutirea de taxe. Sistemul de
organizare scăunală a fost abolit dar cu toate acestea, şi în ciuda celor aproape 50 de ani de
opresiune cruntă a regimului totalitarist comunist, identitatea emblematică a secuilor nu s-a pierdut
iar eforturile acestora, generaţie după generaţie, de a obţine autonomia, au continuat. În prezent,
potrivit practicii legislative europene, ar fi posibil, din nou, ca Ţinutului Secuiesc să i se acorde un
statut juridic special. În orice caz, hotărârea de a distruge identitatea secuilor încă există şi se
manifestă, fie într-o manieră directă, vizibilă, fie într-una mai voalată.
Începând cu schimbarea de regim din 1989, comunitatea maghiară din România a dus o
luptă continuă pentru obţinerea de drepturi egale, depline, similare celor de care se bucură românii,
ca majoritari. Mijloacele la care a apelat comunitatea maghiară în vederea atingerii obiectivelor sale
au fost întotdeauna democratice şi exclusiv paşnice şi legale. Potrivit liderilor comunităţii maghiare,
soluţia ar fi înfiinţarea unui cadru legal care să garanteze introducerea unor forme diverse ale
autonomiei comunităţii, pe baza principiului auto-determinării interne. În procesul de obţinere a
autonomiei, cei mai importanţi paşi făcuţi în ultimii 20 de ani de democratizare lentă au fost
următorii:
1. UDMR-ul, organizaţia care reprezintă comunitatea maghiară în Parlamentul României, a
dat glas, încă de la înfiinţarea sa, din 1990, solicitărilor maghiarilor de a obţine autonomia,
specificând formele legale ale acesteia precum şi tipurile variate ale auto-guvernării comunităţii.
Declaraţia de la Cluj-Napoca, semnată pe 24 octombrie 1992 formulează, în mod expres, aceste
solicitări.
2. Cu ocazia admiterii României în Consiliul Europei ( 26 august 1993), UDMR-ul a
prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei un memorandum prin care afirma, în mod
repetat, dreptul justificat al comunităţii maghiare din România de a se bucura de auto-determinare
internă şi, totodată, solicita recunoaşterea faptului că maghiarii reprezintă o entitate constitutivă a
statului român. Cu acest prilej, opinia Consiliului Europei(nr.176/1993) a fost făcută publică iar
România şi-a asumat responsabilitatea deplină de a respecta recomandările formulate în acel
document. Cu toate acestea, nici până în ziua de azi n-a fost elaborat un cadru legal menit să
implementeze autonomia comunităţii maghiare.
3. În toamna anului 1993(14 noiembrie) UDMR-ul a înaintat Parlamentului României
propriul său proiect legislativ privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome. Acest proiect
de lege prezenta un model de auto-guvernare pe trei nivele şi anume : nivelul autonomiei culturale,
nivelul autonomiei locale cu statut special şi al treilea, nivelul autonomiei teritoriale regionale.
Majoritatea română din Parlament nu a votat acest proiect de lege, justificându-şi gestul prin
caracterul neconstituţional, chipurile, al documentului.
4. Încercarea UDMR-ului de a introduce în Constituţia României -cu ocazia modificării
acesteia din 2003- şi drepturile minorităţilor la autonomie culturală şi teritorială a eşuat.
5. CNMA (Consiliul Naţional al Maghiarilor din Ardeal) a fost înfiinţată la data de 15
decembrie 2003, ca o mişcare parţial civică, parţial politică, având drept obiectiv exprimarea
susţinerii sociale pe plan larg a formelor de autonomie preconizate de către comunitatea maghiară.
6. În 2004, Parlamentul României a respins proiectul de statut privind autonomia teritorială
a Ţinutului Secuiesc, declarându-l neconstituţional(2004).
7. În 2004, UDMR-ul a elaborat un proiect de lege privind Statutul Legal al Minorităţilor
Naţionale, care a fost salutat/aplaudat chiar şi de către Comisia de la Veneţia. Guvernul României a
sprijinit proiectul, subliniind/evidenţiind cadrul legal al autonomiei culturale care urma să fie
garantat comunităţilor minoritare iar în 2005 l-a înaintat Parlamentului. Odată ajuns acest document
în Parlament, diverse comitete/comisii permanente au primit sarcina de a-l revizui. Totuşi, „munca”
acestora vizavi de documentul în cauză a ajuns într-un punct mort şi nici până în ziua de azi nu a
fost întocmit vreun raport.
8. 30 de administraţii locale secuieşti au iniţiat referendumuri locale pentru ca prin
intermediul asocierii voluntare a aşezărilor respective să fie creată regiunea administrativă „Ţinutul
Secuiesc” care urma să se bucure de un statut juridic special. ...(n.n. posibil „Hotărârile de
organizare ale referendumurilor”) au fost anulate, fără excepţie, de către prefecţi.(în 2006-2007)
9. În anul 2007, mai mult de 210 000 de votanţi din Ţinutul Secuiesc au votat pentru
autonomia teritorială a regiunii.
10. Pe de o parte, datorită măsurilor luate în ultimii 5 ani, atât de către Guvernul cât şi de
Parlamentul României, dreptul de a folosi limba maternă în învăţământ şi în administraţia locală a
fost consolidat. Pe de altă parte, chiar dacă oamenii au dreptul să-şi folosească limba maternă la
tribunal, judecătorii din unele localităţi îi împiedică să-şi exercite acest drept.
Cel mai important obiectiv, în următorii ani, va fi recunoaşterea, în plan legislativ, a
drepturilor colective şi implementarea acestora.
Acest memorandum îşi propune să facă încă un pas ferm, mai departe, în vederea atingerii
obiectivelor propuse. Acest memorandum afirmă că puternica comunitate maghiară din România
(1,5 milioane), incluzându-i pe secuii care reprezintă majoritatea absolută în Ţinutul Secuiesc, nu
doreşte să renunţe nici la pământul ei natal, nici la identitatea ei comunitară specifică. Maghiarii
sunt majoritari în două judeţe, respectiv Harghita(84,6%) şi Covasna(73,79) şi sunt prezenţi în
număr semnificativ în Mureş(39,30%). Maghiarii sunt majoritari(76,24%) în Ţinutul Secuiesc.
Probleme în Ţinutul Secuiesc: factori care pun în pericol dezvoltarea lui regională unitară(?)
şi identitatea specifică a locuitorilor săi.
20 de ani după schimbarea de regim, care a atras după sine/a determinat înfiinţarea
instituţiilor democratice şi instituirea statului de drept, există încă numeroşi factori care împiedică
înflorirea economică, socială, politică a Ţinutului Secuiesc şi emanciparea locuitorilor săi.
Obstacole instituţionale în folosirea limbii materne
Cu toate că legislaţia în vigoare, care guvernează diverse domenii ale sferei publice, permite
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi folosească limba maternă, limba maghiară - care
este limba maternă a populaţiei majoritare din Ţinutul Secuiesc - încă este considerată ca având un
statut inferior limbii române.
- documentele oficiale publicate de către autorităţile statului(cum ar fi instituţiile
administrative şi cele de învăţământ) sunt redactate doar în limba română.
- în aşa-numitele instituţii deconcentrate din administraţia centrală, funcţionarii vorbesc
numai limba română.
Amânarea procesului de descentralizare administrativă este o consecinţă directă a
principiului „statului naţional centralizat”.
Sistemul administrativ român este încă extrem de centralizat. În cazul unor servicii publice,
cum ar fi învăţământul, cultura, ocuparea forţei de muncă, ajutorul social(?), ordinea publică şi
controlul asupra activităţilor economice, cele mai multe competenţe administrative nu au fost
transferate organelor alese ci instituţiilor deconcentrate conduse de directori executivi numiţi în
funcţie de oficiali ai statului din administraţia centrală. În ce priveşte deciziile lor şi practicile de
management, aceşti directori reprezintă, cel mai adesea, interesele statului român, garantând că
aceste interese prevalează în faţa intereselor comunităţilor locale.
Reprezentarea etnică disproporţionată din cadrul birourilor regionale ale administraţiei
centrale
Prevalenţa intereselor statului naţional român asupra intereselor comunităţilor locale poate fi
observată cel mai bine în numirea directorilor executivi la deconcentrate. În timp ce populaţia
maghiară din regiune este în proporţie de 80%, procentul funcţionarilor maghiari numiţi în funcţii
este sub 20%.
Discriminarea existentă în economie şi privitoare la bugetul de stat
Este demonstrabil faptul că atunci când UDMR-ul participă la guvernare, sprijinul financiar
şi alocările de buget pentru judeţele secuieşti sporesc. Totuşi, dacă UDMR-ul se află în opoziţie,
ceea ce s-a întâmplat vreme de mai mult de un deceniu, politica de izolare a Ţinutului Secuiesc îşi
reia avântul. Fondurile menite să sprijine sistemul instituţiilor culturale şi sociale din secuime sunt
reduse la un nivel la care funcţionarea lor normală nu mai poate fi asigurată. Pe lângă aceasta,
alocările de buget pentru investiţiile în derulare continuă să se diminueze în mod constant.
Întârzieri în procesul de dezvoltare a infrastructurii
Dezvoltarea infrastructurii Ţinutului Secuiesc se face într-un ritm voit lent iar în unele
cazuri, este neglijată cu totul. În schimb, alte regiuni mai puţin dezvoltate, în special Moldova sau
partea sudică a României experimentează o dezvoltare rapidă. În conformitate cu practica politică
tradiţională, transferul alocaţiilor bugetare pentru dezvoltarea infrastructurii ar trebui să fie
perceput/considerat drept răsplată/recompensă pentru comportamentul politic „corect” al oficialilor
locali, în timp ce neacordarea unor asemenea fonduri ar trebui percepută ca o pedeapsă/sancţiune
pentru comportament politic „incorect”. În 2008, Guvernul nou format a promis-probabil ca parte a
propagandei proprii- că dezvoltarea Ţinutului Secuiesc se va bucura de o atenţie specială. Cu toate
acestea, procesul masiv de dezvoltare a infrastructurii, iniţiat în urmă cu cinci ani, ca rezultat al
prezenţei UDMR-ului în coaliţia de guvernământ, şi-a pierdut, între timp, avântul(?). Mai mult
decât atât, ritmul lucrărilor s-a încetinit atât de mult, încât până şi continuarea reparaţiilor aflate în
curs poate fi pusă sub semnul întrebării.
Exploatarea şi vânzarea resurselor naturale sunt monopol de stat
În general, exploatarea resurselor naturale ale României se află în mâinile statului, mai
precis, este monopol de stat. Dacă cineva ar lua în considerare specificul situaţiei, ar putea să
realizeze cu uşurinţă că în cazul rezervelor strategice din secuime-în principal sare şi apă minerală-
intervenţia administraţiei centrale de stat are conotaţii etnice. Pe lângă aceasta, controlul statului
asupra exploatării resurselor naturale înseamnă, de asemenea, că licenţele şi contractele sunt
atribuite preferenţial, excluzându-i pe investitorii locali. Mai mult decât atât, reglementările şi legile
ambigue creează proprietarilor, în mod inutil, dificultăţi, în ce priveşte investiţiile. Totodată, taxele
încasate pentru exploatare reprezintă venituri la bugetul central de stat. Situaţia nu se prezintă mai
bine nici în domeniul forestier. Controlul statului caracterizează, de asemenea, această ramură
economică: activitatea întreprinderilor private şi a ...(n.n. posibil „asociaţiilor colective de
proprietari”), pe plan local, este stânjenită prin metode birocratice şi de altă natură.
Chestiuni/probleme din domeniul protecţiei mediului
Şi în această privinţă, Ţinutul Secuiesc este fără apărare în faţa statului, din moment ce
protecţia mediului înconjurător şi monitorizarea activităţilor cu potenţial de risc nu intră în sarcina
organelor locale alese ci sunt de competenţa celor numite şi controlate de către stat. Această
practică de protecţie a mediului, care deseori merge împotriva intereselor regionale, nu numai că are
un impact negativ asupra calităţii vieţii dar pe termen lung, are un efect negativ asupra principalelor
ramuri economice ale Ţinutului Secuiesc, anume turismul, procesarea lemnului....
Întârzieri în restituirea proprietăţilor private confiscate
Deşi procesul de restituire a proprietăţilor confiscate de către regimul comunist se
desfăşoară extrem de lent în întreaga ţară, lucrul acesta este, de departe, mai evident în Ţinutul
Secuiesc, mai ales când este vorba de fostele proprietăţi ale bisericilor istorice maghiare şi aşa-
numita Proprietate Privată Csiki. Regimul comunist a confiscat de la bisericile istorice maghiare din
Ardeal 2 140 proprietăţi. Dacă statul nu restituie terenurile şi clădirile care au fost confiscate ilegal
de la cele patru culte religioase istorice - cultul romano-catolic, calvinist, luteran şi unitarian -
bisericile nu vor mai avea cum să-şi continue munca spirituală şi caritabilă pe care au dus-o, timp de
multe secole, pentru a asigura supravieţuirea şi prosperitatea comunităţii maghiare din Ardeal.
Legile privind restituirea proprietăţilor confiscate ilegal au fost promulgate încă de acum 20 de ani.
Şi cu toate acestea, mai mult de o treime din proprietăţile aparţinând bisericilor maghiare din
Ţinutul Secuiesc, proprietăţi confiscate ilegal, nu au fost restituite proprietarilor de drept. Mai mult
decât atât, nu a fost demarat/iniţiat niciun proces de compensare, pentru acele proprietăţi care nu pot
fi restituite.
Pericolul şi practica modificărilor artificiale în proporţia etnică
Deşi Convenţia pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, ratificată de către România,
interzice ca compoziţia etnică a regiunilor unde minorităţile trăiesc în număr semnificativ, să fie
modificată artificial, în cazul Ţinutului Secuiesc, acest tip de politică şi practică totalitaristă
continuă şi după două decenii de la căderea regimului. În opinia unor politicieni români, faptul că „
majoritatea română” trăieşte ca o minoritate locală într-o regiune dată, anume Ţinutul Secuiesc, este
considerat ca fiind incompatibil cu ideea de stat naţional român. Această opinie este demonstrată, cu
claritate, în faptul că acum, când UDMR-ul face parte din opoziţie, numărul funcţionarilor maghiari
din Ţinutul Secuiesc este redus în mod drastic. Actualmente, proporţia etnicilor maghiari în
instituţiile de stat din Ţinutul Secuiesc este de departe mai mică decât proporţia pe care o au în
cadrul populaţiei regiunii.
 Violenţe îndreptate împotriva etnicilor maghiari
Tensiunile sunt amplificate şi mai tare prin violenţele etnice îndreptate împotriva
maghiarilor din România. Într-o succesiune de atacuri violente derulate în ultimele două luni,
maghiarii au fost agresaţi verbal şi fizic, pentru singurul motiv că au vorbit, public, în limba
maghiară. Este inacceptabil ca cineva să fie victima unor violenţe pentru faptul că aparţine unui
anumit grup etnic. Din păcate, se întâmplă destul de des ca autorităţile să nu bage în seamă aceste
cazuri sau şi mai rău, ca ele să fie agresorii.
Soluţia juridică a problemelor: garantarea autonomiei teritoriale pentru Ţinutul
Secuiesc, care astfel s-ar transforma într-o regiune de dezvoltare independentă, având statul
juridic special
Obstacolul major aflat în calea dezvoltării unitare a Ţinutului Secuiesc , precum şi cel mai
important factor care împiedică Ţinutul Secuiesc să experimenteze, să-şi conserve şi să se bucure de
identitatea sa regională şi naţională, este dorinţa istorică de supra-centralizare, o caracteristică a
administraţiei româneşti. Toate dificultăţile menţionate pot fi soluţionate prin implementarea
tradiţiilor europene ale subsidiarităţii şi auto-guvernării. Altfel spus, ar trebui să fie adoptată o
structură organizaţională şi administrativă specială, luându-se în considerare atât caracteristicile de
ordin geografic, istoric, economic, social şi politic ale regiunii cât şi caracterul cultural şi naţional
distinctiv/specific al populaţiei majoritare care trăieşte în Ţinutul Secuiesc. Aceasta înseamnă
acordarea autonomiei teritoriale Ţinutului Secuiesc.
În general, autonomia comunitară a minorităţilor şi, în special, auto-guvernarea teritorială a
unei regiuni istorice care este patria-mamă a unui grup etnic indigen ce trăieşte ca minoritate pe
teritoriul unui anumit stat, dar ca majoritate în regiunea respectivă, constituie soluţii care au fost
implementate în diverse sisteme administrative europene. O Europă a statelor, a regiunilor şi a
comunităţilor naţionale tinzând către normalizarea relaţiilor dintre minorităţi şi majoritari...(vezi
Hotărârea/rezoluţia 1334(2003) bazată pe raportul întocmit de Consiliul Europei)
Ţinutul Secuiesc întruneşte criteriile ce trebuie îndeplinite de o regiune administrativă
autonomă, atât dintr-o perspectivă economică, cât şi prin caracterul său distinct din punct de vedere
geografic şi istoric. Acestea sunt completate printr-un sentiment de conştientizare ....(n.n. posibil „a
apartenenţei la comunitate”) sentiment articulat atât sub aspect politic cât şi regional, ceea ce-i
îndeamnă pe secui să dea glas, cu diverse ocazii şi în diverse forme, nevoii lor de autonomie.
Organizarea teritorială şi administrativă a unui stat este o chestiune de politică internă. Cu
toate acestea, observarea/supravegherea drepturilor individuale şi colective ale cetăţenilor din
Uniunea Europeană, inclusiv protecţia identităţii lor comunitare, dreptul la auto-guvernare şi auto-
determinare internă, reprezintă o chestiune care se află în atenţia şi preocuparea Uniunii Europene
din perspectiva drepturilor omului, a stabilităţii şi a politicii de securitate.
Statutul juridic special privind autonomia administrativă
Locuitorii Ţinutului Secuiesc solicită statut juridic special-care să fie garantat prin
Constituţie şi printr-o lege specială-pentru regiunea în care trăiesc. Ei văd Ţinutul Secuiesc ca pe un
teritoriu unde deciziile privitoare la viitorul regiunii şi la viaţa lor de zi cu zi să fie luate la nivel
local, de către organe alese în mod liber şi democratic de către locuitorii regiunii.
Principalele caracteristici ale acestui statut juridic special cu privire la auto-guvernarea
regională solicitată de către secui, includ, după cum urmează:
- Ţinutul Secuiesc, o regiune formată ca rezultat al unei dezvoltări unitare, de secole, ar
trebui să devină o entitate administrativă de sine stătătoare, unitară-regiunea administrativă
autonomă Ţinutul Secuiesc.
- Regiunea ar trebui să aibă propriile organe executive şi decizionale, organe alese pe baze
democratice de către cetăţenii regiunii. Aceste organe şi-ar asuma rolul autorităţilor administrative,
exercitându-şi puterea pe baza voinţei alegătorilor. De asemenea, aceste organe ar funcţiona în
interiorul sistemului administrativ al statului, şi nu în paralel cu acesta.
- Numeroase competenţe vor fi transferate acestor organe, care ar trebui să le exercite, în
calitatea lor de autorităţi decizionale, în conformitate cu o lege care să reglementeze statutul juridic
al regiunii. Numai pe baza unor asemenea competenţe, poate cineva să ofere soluţii legitime
problemelor prezentate în prima parte a acestui memorandum, luând, totodată, în considerare,
interesele locale, în special în domenii precum educaţia, cultura, informarea publică, conservarea
tradiţiilor şi a monumentelor naţionale, chestiunile sociale şi de ocupare a forţei de muncă,
exploatarea şi procesarea resurselor naturale, protecţia mediului şi ordinea publică.
- Dreptul la liberă folosinţă a limbii materne în viaţa privată şi publică este un drept colectiv,
care protejează identitatea naţională şi garantează transmiterea acesteia către generaţiile viitoare. A
devenit o practică europeană uzuală-stipulată chiar şi în Carta Europeană pentru Limbi Regionale
sau ale Minorităţilor ca acelei limbi vorbite de o comunitate care alcătuieşte majoritatea într-o
regiune anume, chiar dacă comunitatea respectivă trăieşte ca minoritară în statul respectiv, să i se
acorde statutul de limbă oficială la nivel regional.
- Folosirea simbolurilor naţionale maghiare, precum şi folosirea liberă/fără oprelişti a
emblemelor specifice secuieşti sunt parte integrantă a identităţii regionale şi naţionale, aşa cum este
şi limba maternă.
- Cheltuielile suplimentare ce derivă din multiculturalism şi din statutul juridic special
presupun(?) că o mai mare parte din venitul încasat din taxe va rămâne în regiune. O independenţă
economică şi financiară mai mare constituie o condiţie crucială pentru autonomia teritorială.
Ţinutul Secuiesc ca regiune de dezvoltare independentă
Regiunile de dezvoltare înfiinţate în 1998, fără a lua în considerare caracteristicile
economice, geografice, de mediu, culturale şi istorice ale regiunilor tradiţionale româneşti, nu
asigură progres economic şi social, nici o ocupare mai mare a forţei de muncă. În plus, aceste
regiuni nu promovează o creştere economică echilibrată şi susţinută. Datele privind utilizarea unor
fonduri de pre-aderare(?) (PHARE, SAPARD şi programele ISPA) arată că în aceste regiuni de
dezvoltare create artificial, judeţele cele mai dezvoltate şi cu numărul cel mai mare de locuitori
obţin subvenţii mai mari, în timp ce judeţele mai mici şi mai sărace continuă să rămână într-o
poziţie economică defavorizată.
Operaţiunile instituţiilor regionale răspunzătoare de elaborarea şi implementarea politicilor
de dezvoltare sunt neîndemânatice şi birocratice. De fapt, aceste instituţii execută, docil, ordinele
venite din partea administraţiei centrale de stat. Birourile agenţiilor de dezvoltare(?) nu îmbrăţişează
nici ideea de parteneriat, nici principiul subsidiarităţii. Pentru a satisface necesităţile comunităţilor
locale şi pentru ca administraţiile locale să solicite şi să obţină fonduri, este imperativ să se
regândească, în viitorul apropiat, competenţele agenţiilor de dezvoltare, pe baza consideraţiilor de
ordin teritorial-geografic.
Mai mult decât atât, pentru asigurarea prosperităţii Ţinutului Secuiesc, este imperativ ca
regiunile de dezvoltare, împreună cu instituţiile lor, să fie redefinite şi reorganizate.
În prezent, unităţile administrative care alcătuiesc Ţinutul Secuiesc(judeţele Mureş, Harghita
şi Covasna) aparţin de Regiunea Centru de Dezvoltare împreună cu alte trei judeţe(Braşov, Sibiu şi
Alba) Astfel, capacitatea administraţiilor locale reprezentând aşezările maghiare din această regiune
de dezvoltare este sever limitată/îngrădită în ce priveşte realizarea intereselor lor. Această situaţie
influenţează negativ comunitatea maghiară. Se spune că judeţul Alba, fără a avea vreo informaţie
despre activităţile cotidiene ale celorlalte 5 judeţe sau vreo influenţă directă asupra acestora,
găzduieşte organismul de guvernare regional care are ca sarcină distribuirea fondurilor de
dezvoltare provenind(?) de la Comunitatea Europeană şi selectarea programelor considerate ca fiind
apte de finanţare.
Ţinutul Secuiesc îndeplineşte toate condiţiile/criteriile Uniunii Europene. Cerinţele de
cumpătare şi eficienţă stabilite de Uniunea Europeană cu privire la utilizarea fondurilor de
dezvoltare, va modifica, în mod inevitabil, graniţele regiunilor de dezvoltare. În ceea ce priveşte
crearea unei regiuni de dezvoltare secuieşti independente, oficialii aleşi din Ţinutul Secuiesc nu cer
altceva decât recunoaşterea şi observarea graniţelor care definesc regiunile istorice dezvoltate în
mod natural, în România, şi reorganizarea corespunzătoare a instituţiilor responsabile de
dezvoltarea regională.

Despre drepturile etnicilor români din Ţinutul Secuiesc

 Din punct de vedere politic şi în ceea ce priveşte coabitarea(?) interetnică, situaţia românilor
care sunt minoritari în regiune, deşi sunt membrii acelui grup etnic-naţional care formează populaţia
majoritară a statului, constituie o chestiune delicată. Acest lucru stabileşte standardele pentru
organizarea democratică a unei regiuni administrative cu statut juridic special. Problema poate fi
soluţionată într-o manieră mai mult decât satisfăcătoare, numai prin garantarea de drepturi egale
românilor care trăiesc în Ţinutul Secuiesc şi prin acordarea unei atenţii speciale situaţiei lor.
Rezumat
În ultimii 20 de ani, comunitatea maghiară din Ţinutul Secuiesc şi-a exprimat, în mod
repetat, dezideratul ferm de a obţine autonomia teritorială prin promulgarea unei legi care să acorde
regiunii statut juridic special. În încercările lor, maghiarii au folosit întotdeauna numai mijloace
democratice, paşnice şi legale, precum declaraţiile politice, petiţii, memorandumuri şi proiecte de
lege.
B) Deficienţe ale învăţământului în limba maghiară din România
Prezentare generală
1,5 milioane de persoane din totalul de 21 milioane al populaţiei României şi 7 milioane de
locuitori din Ardeal sunt maghiari, reprezentând astfel, 6,6% din populaţia totală a României şi 21%
din populaţia Ardealului. Comunitatea maghiară este una dintre cele mai mari minorităţi naţionale
tradiţionale din Europa. Cu toate acestea, comunităţii maghiare din România îi sunt refuzate
drepturile care sunt garantate aproape tuturor celorlalte minorităţi naţionale în Europa.
Comunitatea maghiară şi-a exprimat, în repetate rânduri, intenţia fermă de a reînfiinţa
Universitatea Bolyai care fusese închisă în perioada regimului comunist. Reprezentanţii aleşi ai
minorităţii maghiare au redactat numeroase declaraţii oficiale, comunicate, proiecte de lege şi
decrete. Pentru a asigura existenţa învăţământului în limba maternă, UDMR-ul a venit cu un proiect
de lege pe învăţământ, proiect care a fost înaintat Parlamentului ca o iniţiativă cetăţenească, purtând
semnăturile a mai mult de 500 000 etnici maghiari. Oricum, Parlamentul nu a trecut proiectul de
lege. Doar în 1999, Parlamentul român a trecut câteva din prevederile conţinute de respectivul
proiect de lege. Acest lucru nu a fost, însă, suficient pentru reînfiinţarea universităţii de stat în limba
maghiară şi nu s-a făcut nimic concret în sensul acesta, în ciuda drepturilor omului garantate de
Constituţie şi de Legea Educaţiei, care nu contravin diverselor tratate internaţionale semnate de
România şi nici realităţilor Uniunii Europene. Dezavantajul major îl constituie faptul că materiile de
studiu la nivel universitar, conectate la cele mai importante ramuri ale economiei
naţionale(inginerie şi agricultură) nu pot fi predate în limba maternă. Justeţea solicitării maghiarilor
de a avea universitate în limba maternă este evidenţiată de practica europeană: suedezii din
Finlanda, populaţia sami din Norvegia, găgăuzii din Republica Moldova, albanezii din Macedonia,
toţi au una sau mai multe universităţi proprii unde limba de predare este limba lor maternă.
În continuare, vă prezentăm o privire de ansamblu care evidenţiază principalele domenii de
discriminare îndreptată împotriva maghiarilor, în cadrul sistemului de învăţământ românesc.
1. Învăţământul superior
Comunitatea maghiară este slab reprezentată în sistemul de învăţământ superior. Deşi
maghiarii reprezintă 6,6% din populaţia României, numai 4,4% dintre studenţii care urmează
cursurile universitare sunt etnici maghiari, iar dintre aceştia doar 1,6% se bucură de posibilitatea de
a studia în limba maternă. Acestea sunt cele mai recente date statistice, Cea mai recentă anchetă
socială, în domeniu, s-a desfăşurat în 2003 iar cifrele nu s-au modificat de atunci, în mod
semnificativ.
2. Discriminarea în ce priveşte accesul la educaţie
Nu există învăţământ superior de stat în limba maghiară, într-o serie de domenii importante
precum inginerie, agricultură, silvicultură, arte şi medicină veterinară. Cazul Universităţii Creştine
Partium, înfiinţată în 1999 şi cel al Universităţii Sapientia, înfiinţată în 2000, unde se predă în limba
maghiară, nu au precedent. Aceste instituţii sunt sprijinite financiar numai de către statul ungar.
Chiar şi aşa, din cauza restricţiilor de ordin financiar, la aceste instituţii se predă doar un număr
limitat de cursuri/specialităţi. Din punct de vedere statistic, statul român finanţează o universitate de
stat la fiecare 400 000 de locuitori. Prin urmare, comunitatea maghiară ar trebui să aibă 3-4
universităţi de stat. În prezent, există câteva cursuri în limba maghiară, finanţate de stat, la
Universitatea Babeş-Bolyai, la Universitatea de Medicină şi Farmaceutică din Tg. Mureş şi la
Universitatea de Arte Dramatice din Tg. Mureş. Seminarul teologic protestant este sprijinit de către
bisericile protestante, fără a avea vreun suport din partea statului.
1.2 Nemulţumirile comunităţii maghiare de la Univ. Babeş-Bolyai
Universitatea Babeş-Bolyai a fost înfiinţată în 1959, prin fuziunea coercitivă, forţată, a
universităţii în limba maghiară Bolyai cu universitatea în limba română Babeş. Universitatea Babeş-
Bolyai nu a fost niciodată înfiinţată în mod oficial şi nu are niciun document/act de înfiinţare.
Această operaţiune, care a subminat profund interesele comunităţii maghiare şi a condus la
sinuciderea câtorva profesori maghiari, a fost orchestrată de Nicolae Ceauşescu, fostul dictator
român şi Ion Iliescu, fost preşedinte.
Universitatea Babeş-Bolyai are aproximativ 32 000 studenţi la zi, din care circa 7 000 sunt
etnici maghiari. Conducerea universităţii pretinde că această instituţie este una multiculturală şi
creează impresia falsă că asigură comunităţii maghiare autonomie şi drepturi egale. De fapt,
realitatea arată cu totul diferit.
1.2.1 Comunitatea academică maghiară nu se bucură de autonomie în luarea deciziilor.
Principalele probleme legate de drepturile decizionale ale comunităţii academice maghiare
sunt cauzate de legi şi reglementări contradictorii aflate în carta universitară şi în alte documente.
Orice propunere venită din partea liderilor maghiari are nevoie de aprobarea consiliilor directoare
cu majoritate românească.
Oficialii/reprezentanţii universităţii se bucură, în mod constant, de avantajele care decurg
din natura contradictorie a acestor legi şi reglementări, prezentând publicului numai acele părţi,
secţiuni care par să sprijine autonomia decizională a comunităţii universitare maghiare. În fapt, sunt
aplicate doar acele secţiuni care slăbesc autoritatea decizională a comunităţii academice maghiare.
Din moment ce luarea deciziilor la universitate se bazează pe majoritatea de voturi, reprezentanţii
maghiari pot fi întotdeauna reduşi la tăcere prin această procedură.
În noiembrie 2005, 149 de profesori maghiari(83% dintre cei implicaţi) au iniţiat înfiinţarea
a 3 facultăţi cu predare în limba maghiară(Ştiinţe, Litere şi Ştiinţe Sociale). Solicitarea lor a fost
complet ignorată. Luaţi notă de faptul că Legea Învăţământului în România(nr.84/1995, modificată
şi republicată în 1999, art.123) permite înfiinţarea de facultăţi şi colegii maghiare.
Între decembrie 2006 şi ianuarie 2007, au fost iniţiate câteva acţiuni de colectare de
semnături, prin care 87% dintre cadrele didactice interesate au solicitat înfiinţarea facultăţii de
Ştiinţe şi a celei de Litere în limba maghiară.
La unele secţii, profesorii maghiari nu pot să decidă singuri cu privire la subiectele pe care
le predau la clasă sau subiectele de examen. Restricţia cu cele mai mari consecinţe nefaste este
aceea că programele şcolare pentru învăţământul primar şi liceal în limba maghiară depind de
programele elaborate de profesorii români. Este imposibil să ţii seama de aspectele şi problemele
specifice din învăţământul primar şi liceal în limba maghiară, întrucât programele lor şcolare sunt
traduceri fidele ale programelor şcolare româneşti.
1.2.2 Lipsa autonomiei financiare a comunităţii academice maghiare
Comunitatea maghiară de la universitate nu are autonomie financiară, având în vedere că
doar facultăţile se bucură de autonomie în domeniu iar secţiile(?) maghiare sunt non-existente(cu
excepţia celor două mici secţii(?) de la teologie). Mai mult decât atât, Universitatea Babeş-Bolyai şi
Universitatea de Medicină şi Farmaceutică din Tg Mureş nici măcar nu alocă secţiilor maghiare din
cadrul lor fondurile special prevăzute în bugetul de stat pentru învăţământul superior al
minorităţilor.
1.2.3 Discriminare în folosirea limbii
Nu există absolut niciun însemn maghiar la universitate. Rectorul universităţii a luat decizia
de a schimba această situaţie însă decizia nu a fost niciodată pusă în practică.
Pe hol, se află agăţate de pereţi numai fotografiile foştilor rectori români, cei maghiari fiind
„uitaţi”. Cu toate că istoria universităţii începe undeva pe la 1581, prima reprezentare este aceea a
rectorului din 1919, anul în care armata română a ocupat Clujul. Universitatea Babeş-Bolyai nu a
avut niciodată un rector maghiar.
90% dintre sălile de cursuri poartă numele unor personalităţi române; câteva poartă numele
unor personalităţi străine dar numai două dintre ele poartă numele a două personalităţi maghiare, iar
numele uneia dintre ele este scris cu ortografie română(Samuil Brassai, în loc de Brassai Samuel).
În cea mai mare parte a lor, publicaţiile oficiale ale universităţii sunt publicate în limba română.
Buletinul Informativ al universităţii apare doar în limba română. De menţionat că acest
periodic publică deseori scrisori şi articole care laudă conducerea universităţii. În general, articolele
critice nu sunt publicate. În lunile recente, au fost, totuşi, publicate câteva scrisori care denigrează
colectivul de cadre didactice maghiare care luptă pentru autonomia învăţământului în limba
maghiară. Nu s-a dat un drept la replică.
Limba maghiară nu poate fi folosită în comunicatele oficiale ale universităţii. Niciun
formular de înscriere sau cerere nu pot fi redactate în limba maghiară şi niciun document
oficial(cum ar fi diplomele universitare) nu sunt emise în limba maghiară.
Cu intenţia clară de a umili comunitatea maghiară, conducerea universităţii a instalat recent
o placă comemorativă în onoarea lui Ştefan Bathory, regele Poloniei, Mare Duce de Lituania şi
prinţ al Transilvaniei. Niciun text în limba maghiară nu este prezent pe această placă comemorativă.
Până şi numele lui Bathory a fost scris cu ortografie românească, fapt care a rănit profund
comunitatea maghiară şi a stârnit preocupare, datorită reacţiilor intense. Până şi textul în limba
latină a fost copiat incorect pe placă.
Unele dintre aceste probleme pot să apară ca fiind pe scară mică, însă ele sunt emblematice
pentru o cultură instituţională profund discriminatorie care reflectă atitudinile monopoliste ale
majorităţii asupra minorităţii.
În orice caz, măsurile luate de conducerea universităţii Babeş-Bolyai împotriva liderilor
Comitetului de Iniţiativă Bolyai ( o organizaţie civică a profesorilor maghiari care activează pentru
egalitatea limbii şi pentru extinderea independenţei la nivelul învăţământului superior în limba
maghiară)nu mai pot fi considerate o problemă neglijabilă, din moment ce seamănă cu ...(n.n.
posibil „procesele false ale dictaturii comuniste”.)
Cadrele didactice maghiare de la universitatea Babeş-Bolyai au cerut ca potrivit caracterului
multicultural al universităţii, să fie plasate în clădirile instituţiei inscripţii în mai multe
limbi(română, maghiară şi germană), pentru a o schimba pe cea existentă doar în limba română.
Între 2005-2006, Rectorul şi Senatul universităţii au luat câteva decizii contradictorii, în această
privinţă. La data de 6 noiembrie 2006, profesorul Peter Hantz a aşezat, în trei clădiri ale
universităţii, plăcuţe în limba maghiară dedesubtul celor în limba română. Peste câte ore, personalul
responsabil cu paza/securitatea au dat jos plăcuţele în limba maghiară şi le-a prezentat conducerii
universităţii. În aceeaşi zi, universitatea a organizat o expoziţie la Parlamentul European, unde
anunţa că în incinta ei au fost instalate plăcuţe în mai multe limbi.
Pe 27 noiembrie 2006, Rectorul universităţii Babeş-Bolyai a propus eliminarea lui Peter
Hantz şi a lui Lehel Kovasc (cei doi vicepreşedinţi ai Comitetului de Iniţiativă Bolyai) din corpul
profesoral. Moţiunea a fost aprobată/adoptată de senatul universităţii neavând niciun temei legal, în
condiţii anbigue şi prin încălcarea procedurilor legale. Demiterea celor doi profesori maghiari a
stârnit proteste internaţionale la scară largă şi a cauzat tensiuni serioase în cadrul universităţii, până
în ziua de astăzi.
1.3Nemulţumirile comunităţii academice maghiare de la Universitatea de Medicină şi
Farmaceutică din Tg. Mureş.
Studenţii maghiari de la Univ. De Medicină şi Farmaceutică au cerut independenţa secţiei
maghiare din cadrul instituţiei, la câteva luni de la schimbarea de regim din 1989. Ca răspuns, un
pogrom îndreptat împotriva maghiarilor, purtând „semnele” controlului serviciilor secrete, a apărut
în oraş. În ultimii 17 ani, au fost făcute câteva tentative de a înfiinţa în cadrul universităţii, facultăţi
în limba maghiară, de medicină generală, stomatologie şi farmaceutică, însă fără succes.
Proporţia profesorilor maghiari în cadrul corpului didactic este de numai 34%, în timp ce
proporţia studenţilor maghiari ajunge la circa 50%. Acest raport între numărul profesorilor şi cel al
studenţilor maghiari are o influenţă negativă asupra nivelului profesional al învăţământului.
Seminariile practice se ţin doar în limba română iar studenţii maghiari pot participa la numeroase
cursuri care se ţin, de asemenea, numai în limba română. Profesorii maghiari sunt slab reprezentaţi
în posturile de conducere. În momentul de faţă, niciun decan al universităţii nu este etnic maghiar;
doar 3 din cei 14 conducători au facultăţii sunt etnici maghiari. Mai mult chiar, doar o treime din
comitetul senatului universităţii sunt etnici maghiari. Ar trebui să se garanteze că reprezentanţii
oficiali şi managerii maghiari ai universităţii să fie aleşi, în mod direct, de către corpul profesoral
maghiar. Modalitatea actuală, potrivit căreia reprezentanţii maghiari sunt aleşi de către organisme
cu majoritate română(consiliile facultăţilor şi Senat) este inadecvată, întrucât practica a demonstrat
că oficialii aleşi de către asemenea organisme rareori pot să reprezinte, într-o manieră eficientă,
interesele comunităţii maghiare.
Folosirea limbii maghiare nu este permisă în managementul instituţiei şi etnicii maghiari
reprezintă numai câteva procente din personalul administrativ. Mai mult, studenţilor maghiari nu li
se permite să-şi dea examenele finale în limba maghiară sau să-şi elaboreze şi să-şi susţină lucrarea
de diplomă în limba maghiară.
În 1999, 77% din corpul profesoral maghiar a solicitat conducerii universităţii să înfiinţeze o
facultate maghiară adevărată, astfel încât atât facultăţii române cât şi celei maghiare să i se
garanteze dreptul de a decide asupra procesului de învăţământ şi asupra corpului didactic.
Conducerea universităţii nu a răspuns petiţiei, petiţie pe care n-a înaintat-o Senatului universităţii,
după cum cerea procedura, în astfel de cazuri.
În 2007, mai mult de 70% dintre studenţii maghiari de la Univ. de Medicină şi
Farmaceutică, adică aproape 800 de studenţi maghiari au înregistrat o petiţie cu zece puncte la
Rectoratul universităţii şi la Ministerul Învăţământului şi Cercetării, solicitând, printre altele,
introducerea de secţii(?) cu predare în limba maghiară. În prezent, profesorii maghiari de la
universitate derulează o acţiune similară, de strângere de semnături.
2.Învăţământul primar şi liceal
2.1 Discriminare exercitată prin examenele de limbă
Limba română este predată copiilor de etnie maghiară din liceu nu ca a doua limbă ci ca şi
cum ar fi limba lor maternă. Testările şi examenele de absolvire sunt concepute în consecinţă.
Astfel, elevii maghiari cad în număr mai mare la examene decât colegii lor de la secţia română şi
pleacă cu un dezavantaj în ce priveşte şansele lor de a fi admişi în instituţiile de învăţământ
superior. În decembrie 2005, un număr mare de intelectuali a solicitat ca această situaţie să fie
schimbată, adresându-se Agenţiei Naţionale Împotriva Discriminării. După examinarea solicitării,
agenţia a conchis că ea este legitimă. În ciuda acestui lucru, nu s-a făcut nimic pentru a schimba
situaţia.
2.2 Împiedicarea comunităţii de ceangăi de a învăţa în limba maternă
Ceangăii sunt un grup etnic având religie romano-catolică. Ei sunt vorbitori de limbă
maghiară şi locuiesc în Moldova, în partea de est a României. În aşa-numitul „ţinut al ceangăilor”
nu există instituţii publice de învăţământ...(n.n. posibil „ în care materiile să fie predate în limba
maghiară”.) Cu toate acestea, învăţarea limbii maghiare a început să se facă ...(n.n. posibil „de la
zero, în mod privat”). Limba maghiară este predată în 13 sate, la aproape 950 de elevi, de către
profesori navetişti. Extinderea acestui învăţământ este blocată de către intoleranţa conducerilor
şcolilor.
Profesorii care predau copiilor în limba maghiară sunt plătiţi în funcţie de numărul de ore
predate, în loc să primească un salariu lunar. Această situaţie are câteva consecinţe negative care îi
pun pe aceşti profesori în dezavantaj financiar comparativ cu colegii lor care lucrează cu normă
întreagă.
 Ecouri în mass-media

„Minte! Minte! Minte! Şi în cele din urmă minciuna ta va fi crezută” - deviza extremiştilor
maghiari la Geneva

Minciuna este din vremuri imemoriale utilizată ca armă de luptă. Ea te poate face să câştigi
războaie atunci când o utilizezi sub forma dezinformării inamicului. Dar minciuna gogonată, în
timp de pace, te coboară în specia imundă a celor lipsiţi de demnitate şi caracter, te transformă într-
o nevertebrată care se târăşte prin mocirlă şi care crede că întreaga lume este aceea mocirlă. Aflată,
aproape permanent la guvernarea României şi având practic sub dictatura sa de 20 de ani autorităţile
locale din Harghita şi Covasna, Uniunea Culturală a Maghiarilor din România cunoscută sub
numele de UDMR, a continuat şi continua să „latre” la România şi la români, prin proprii politicieni
sau prin intermediari.
Trei dintre aceşti intermediari, aflaţi şi în graţiile Budapestei şi încurajaţi de aceasta, se
pregătesc ca pe 10 august a.c., în cadrul celei de-a 77-a sesiuni a Comitetului ONU pentru
Eliminarea Discriminării Rasiale, care va avea loc la Geneva, să debiteze unele dintre cele mai
gogonate minciuni despre situaţia minorităţii maghiare din România, şi în special a maghiarilor din
judeţele Covasna, Harghita, unde, culmea, 100.000 de români sunt supuşi unor discriminări fără
precedent pentru un stat european, de către oligarhia maghiară care stăpâneşte cele două judeţe de
20 de ani, aici fiind singurele judeţe din ţară în care nu a existat rotaţia puterii, singurii stăpâni fiind
UDMR-ul şi instrumentele sale.
La sesiunea din 9-10 august de la Geneva, Asociaţia Pro Regio Siculorum, Comitetul de
Iniţiativa Bolyai şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania vor prezenta un raport
intitulat „Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare in România”.
Raportul este o minciună uriaşă de la un capăt la altul încercând să impună o denumire
artificială cum este cea de „Ţinutul Secuiesc”, denumire care nu are o istorie şi care nu denumeşte
geografic, ci etnic, o parte a teritoriului României, utilizarea lui încurajând nu turismul şi
dezvoltarea economică ci segregarea etnică. Demersul mincinos da şi un capăt de linie al rezolvării
tuturor aşa-ziselor probleme pe care le au maghiarii din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Este
evident soluţia gregară, de ev mediu a segregării pe criterii etnice: „o mare autonomie a Ţinutului
Secuiesc care să se transforme într-o zonă de dezvoltare independenta…”, cum zice raportul.
Lansarea raportului a fost în mod evident pregătită de declaraţiile şi interviurile date de
curând de Vicepreşedintele Parlamentului European, extremistul Laszlo Tokes. Demersurile
conjugate lasă să transpară o strategie şi tactică bine pusă la punct a extremiştilor maghiari, la care
deocamdată statul român nu pare să răspundă eficient.
De altfel, conform contactelor date în raport, la Consiliul Naţional al Ungurilor din
Transilvania este dat Zsolt Szilagyi cu emailul: laszlo. tokes assistant@europarl.europa.eu
!
Acesta a fost deputat al UDMR intre 1990-2004, iar la alegerile europarlamentare din 2009
a ocupat a patra poziţie pe lista UDMR.
Unul din multitudinea de exemple mincinoase ale raportului este cel din subcapitolul
intitulat „Violenţe împotriva etnicilor maghiari”, unde raportul celor trei organizaţii maghiare
susţine că: „Tensiunile sunt amplificate de violenţele etnice împotriva maghiarilor din România.
Într-o succesiune de atacuri violente întâmplate în ultimele luni, maghiarii au fost atacaţi, verbal şi
abuzaţi fizic pentru simplul motiv că vorbeau în public maghiara. Este inacceptabil pentru oricine
să fie subiect de violenţă pentru că aparţine unei minorităţi etnice sau alteia. Din păcate de multe
ori autorităţile ignoră aceste fapte, sau şi mai rău, în anumite cazuri, ei sunt agresorii.”
Fără comentarii!
Apropos! Ştiţi cine mai face parte din delegaţia pe care România o trimite la Geneva, pentru
a apăra punctul de vedere al Statului Român? Ei bine, iată câteva nume: Csaba Ferenc Astalos,
Şeful Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, va fi şeful delegaţiei şi a fost desemnat
de UDMR, Marko Atilla, şeful Departamentului pentru Relaţii Interetnice, desemnat de UDMR,
Szocs Domokos, director în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
membru al UDMR
Mai sunt şi alţii, dintre care, unii dintre ei, au confirmat pentru Romanian Global News, că
vor apăra punctul de vedere al României. Să sperăm că vor fi lăsaţi să vorbească de şeful
delegaţiei…

Sursa: Agenţia de ştiri Romanian Global News, vineri, 06 august 2010

Comunicat
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a aflat
cu surprindere că pe agenda celei de a 77-a Sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea
Discriminării Rasiale, reuniune care are loc la Geneva, în perioada 2 – 27 august 2010, din cele 11
puncte la ordinea de zi privind discriminările rasiale la nivel mondial unul vizează raportul intitulat
„Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare în România”, document întocmit de
Asociaţia Pro Regio Siculorum (Antal Árpád), Comitetul de Iniţiativa Bolyai (Dr. Péter Hantz) şi
Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (Zsolt Sziláyi).
Simpla lecturare a acestui raport vădeşte caracterul mincinos menit să aducă o gravă atingere
credibilităţii României. Documentul denaturează, într-un mod grosolan, realităţile privind drepturile
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale din România, realităţi care depăşesc standardele
europene şi internaţionale în materie.
Faptul că printre semnatarii documentului menţionat sunt şi lideri ai UDMR denotă că
formaţiunea etnică maghiară care guvernează România nu este străină de acest demers îndreptat
împotriva statului român. Aceasta impune ca Preşedintele României şi Prim ministrul Guvernului
român să solicite UDMR-ului, sub sancţiunea scoaterii de la guvernare, să-şi clarifice poziţia în
această problemă gravă. Este încă un prilej pentru persoanele care ocupă funcţii de autoritate în
statul român să probeze responsabilităţile constituţionale ce le revin, iar pentru UDMR loialitatea
faţă de România.
Solicităm Ministerului Afacerilor Externe să prevină intoxicarea organismelor
internaţionale, prin acest demers mincinos, prin prezentarea, în spiritul adevărului, a unei poziţii
ferme şi argumentate a statului român şi să informeze opinia publică cu privire la rezultatul
dezbaterilor.
Având în vedere că prin acest nou demers se urmăreşte internaţionalizarea falsei teme a
discriminării maghiarilor din România şi denigrarea statului român cerem partidelor politice,
societăţii civile şi mass-mediei să devoaleze falsitatea şi reaua credinţă a iniţiatorilor raportului.
Documentul poate fi consultat pe adresele de internet a Agenţiei de ştiri Romanian Global News
(www.rgnpress.ro) şi a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
(www.forumharghitacovasna.ro).
Reamintind că, în data de 14 august 2010, în programul celei de a X-a ediţii a Universităţii
de Vară de la Izvorul Mureşului vor fi dezbătute temele Problematica comunităţilor româneşti din
ţară care trăiesc în medii multietnice şi pluriconfesionale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş;
Ce fac autorităţile locale? Ce face statul român? Segregarea etnică factor de instabilitate.
Problematica romano-catolicilor din Moldova. Este identitatea o marfă? În folosul cui?, invităm şi
pe această cale reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale şi ai Guvernului României să-şi exprime
punctele de vedere faţă de aceste probleme prioritare ale societăţii româneşti. Biroul de presă al
FCRCHM

Sursa: Agenţia de ştiri Romanian Global News, sâmbătă , 07 august 2010 şi

(www.forumharghitacovasna.ro).
ONU le-a zis maghiarilor NEM!
Raportul organizatiilor maghiare din Romania care se plang de discriminare a fost ignorat de
Natiunile Unite. Delegatia Romaniei a prezentat luni si marti, la Geneva, al XIX –lea raport
periodic privind aplicarea Conventiei internationale privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasiala (CERD), singurul raport oficial considerat de ONU drept document de lucru.
Rapoartele asociatiilor maghiare din preajma lui Laszlo Tokes care acuzau Romania de discriminare
nu au fost luate in seama.
Potrivit unui comunicat al MAE,membrii Comitetului pentru eliminarea formelor de
discriminare rasiala au apreciat eforturile depuse de Romania in scopul solutionarii problemelor cu
care se confrunta minoritatea romilor, subliniindu-se ca aceasta este prezenta in toate statele
europene, astfel ca este necesara o abordare europeana si combaterea politicilor discriminatorii ale
“anumitor state europene”, in conditiile in care romii sunt cetateni europeni, cu aceleasi drepturi si
obligatii. De asemenea, a fost apreciata recunoasterea de catre Romania a romilor ca victime ale
Holocaustului. Tara noastra a fost felicitata si pentru faptul ca delegatia sa, prezenta la lucrari, a fost
condusa de un reprezentant al minoritatii maghiare, ceea ce arata ca minoritatea respectiva nu este
marginalizata.
Rapoarte date deoparte
Anterior dezbaterii din cadrul CERD, au fost transmise Comitetului doua rapoarte ale ONG-
urilor Romani Criss - referitor la situatia romilor - si Asociatia Pro Regio Siculorum, Comitetul de
Initiativa Bolyai si Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT). Ministerul
Afacerilor Externe precizeaza ca rapoartele respective nu au statut de documente de lucru ale ONU,
nefiind asumate de catre organizatie sau de catre Comitetul de experti al Conventiei privind
eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. In acelasi timp, membrii Comitetului au
subliniat in cadrul dezbaterilor ca aspecte cum ar fi autonomia teritoriala nu fac obiectul Conventiei
pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si nu corespund mandatului Comitetului.
Maghiarii o tin pe-a lor
Contactat de ziuaveche.ro, Antal Arpad, primarul UDMR din Sfantu Gheorghe si membru al
Asociatiei Pro Regegio Siculorum, a declarat ca desi raportul nu are statutul de document de lucru
al Organizatiei, acesta a fost dezbatut in cadrul lucrarilor, fapt pozitiv, avand in vedere ca astfel o
parte din problemele minoritatii maghiare din Romania au fost prezentate ONU. Antal Arpad a
subliniat si faptul ca respectivul raport nu a incercat discreditarea Romaniei, ci a dorit sa atraga
atentia asupra faptului ca “anumite solicitari ale comunitatii maghiare nu sunt respectate”, cum ar fi
“existenta unei universitati maghiare, finantata de statul roman, nu de Ungaria”. Intrebat in legatura
cu faptul ca in respectivul raport se solicita si autonomia “Tinutului Secuiesc”, Antal Arpad a
precizat ca aceasta reprezinta singura garantie pe termen lung privind pastrarea identitatii minoritatii
maghiare din Romania.
Sursa: Ziua veche, 11 august 2010

Pământul Secuiesc în faţa ONU

 Luni şi marţi, în cadrul consfătuirii ONU privind eliminarea rasismului, organizată la
Geneva, a avut loc prezentarea raportului din umbră referitor la situaţia minorităţilor din România.
Preşedintele executiv al Asociaţiei Pro Regio Siculorum, Cunnold Benko Erika, politolog, a
participat la elaborarea capitolului referitor la Pământul Secuiesc şi la prezentarea acestuia în faţa
comisiei. Ea ne-a împărtăşit experienţele de la Geneva după reîntoarcerea sa la Sfântu Gheorghe.
- Cum a ajuns Fundaţia Pro Regio Siculorum printre autorii raportului din umbră?
- Preşedintelui Comitetului de Iniţiativă Bolyai, Hantz Peter, i s-a oferit posibilitatea de a
prezenta în faţa ONU situaţia învăţământului superior maghiar. El a considerat că ar fi bine ca
aceasta să fie legată de autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Li s-a adresat mai multor
organizaţii şi, în final, ne-a ales pe noi. Au existat criterii de care a trebuit să se ţină cont. Am
încercat să prezentăm cât mai real problemele şi situaţia maghiarilor.
Acuzaţii maghiare
- Ulterior tocmai reprezentanţii maghiari ai guvernului au lansat atacuri, în sensul că acest
text a fost mai degrabă unul politic decât profesional. Care este părere ta despre acest lucru?
- Bineînţeles că are şi o parte politică deoarece nu se poate vorbi despre autonomia
Pământului Secuiesc fără ca aceasta să nu aibă şi o latură politică, însă accentul s-a pus în primul
rând pe latura profesională. Scopul nostru a fost să prezentăm problemele existente.
- O altă acuzaţie s-a referit la faptul că aţi vorbit în primul rând despre drepturile colective şi
nu despre cele individuale.
- Formularea aceasta nu este corectă. Am prezentat situaţii date, de exemplu imposibilitatea
de a apăra în justiţie, în limba maternă, dreptul individual. Dreptul individual este lezat în cazul în
care poliţistul mă opreşte şi nu pot discuta cu el în limba maghiară. Am afirmat de asemenea şi
faptul că deşi legile garantează anumite drepturi, în realitate acestea nu sunt aplicate.
- Cum s-a desfăşurat practic audierea?
- Printre membrii comisiei s-au aflat africani şi asiatici. I-aş evidenţia pe reprezentanţii
irlandez, englez şi rus care îl susţinuseră pe Hantz Peter pentru ca acest caz să fie audiat.
Prezentarea raportului din umbră a durat o oră şi jumătate şi a fost însoţită de proiecţii. Raportorul a
fost francez, însă a fost foarte corect. După prezentare s-au formulat întrebări şi am observat ce
teme le-a stârnit interesul. Au declarat că observă că există discriminare, însă ne-au întrebat cum
putem explica faptul că UDMR îndeplineşte un foarte important rol politic în cadrul guvernului
român. Ne-au întrebat de ce avem nevoie de autonomie. Doar ca să dispunem de drepturi lingvistice
mai extinse? Noi am afirmat că autonomia nu se limitează doar la drepturile lingvistice, ci
obstrucţionează încercările de schimbare a componenţei etnice a regiunii, procesul de militarizare şi
numeroase alte probleme care nu pot fi soluţionate strict prin intermediul drepturilor lingvistice.
Întrebări adresate reprezentanţilor guvernului român
- Aţi putut fi prezenţi la audierea reprezentanţilor guvernului român?
- La audiere a fost prezentă o delegaţie românească foarte numeroasă. Chiar şi comisia ONU
a fost surprinsă de acest lucru. Conducătorul delegaţiei (n.t. - Asztalos Csaba, preşedintele CNCD) a
făcut cunoscut raportul oficial al României, în care s-a vorbit la modul foarte general despre toate
minorităţile din România, cu accent aparte pe rromi. Aproape că nu au existat aspecte concrete, iar
din punct de vedere politic, raportul a cuprins texte corecte. Era evident că delegaţia reprezintă
interesele guvernului român. Membrii comisiei au fost foarte interesaţi să afle cât de independent
este Consiliul pentru Combaterea Discriminării şi Oficiul pentru Relaţii Interetnice, dacă acestea
pot adopta decizii autonome. Au formulat întrebări în legătură cu dreptul utilizării limbii materne,
cu discriminarea economică, deoarece am vorbit foarte în amănunt despre faptul că investiţiile
infrastructurale şi fondurile pentru proiectele de dezvoltare ocolesc Pământul Secuiesc. In final s-au
referit şi la cerinţa autonomiei. In acest moment, membrii delegaţiei române au început să se ia cu
mâinile de cap şi să îşi ia notiţe. Au urmat întrebările personale ale membrilor comisiei. Pe noi ne-a
ajutat foarte mult delegatul rus, care a văzut situaţii de discriminare chiar şi în cazurile în care noi
nici nu ne gândeam la aşa ceva. El a fost deosebit de revoltat de faptul că în raport românesc,
ucrainenii, ruşii şi rutenii au fost incluşi în aceeaşi categorie şi a declarat că îşi imaginează cum
arată situaţia reală dacă România abordează cu atâta lejeritate o astfel de problemă. El a declarat că
România îi include în aceeaşi categorie pe apatrizi şi pe străini. Reprezentantul irlandez a întrebat
dacă în justiţie i se asigură sau nu documentaţie maghiară acuzatului maghiar.
In dezavantaj
- Aţi vorbit cu reprezentanţii maghiari ai delegaţiei române?
- Eu nu, fiindcă am considerat că nu am ce discuta cu ei. Hantz Peter a vorbit cu ei.
- Care ar putea fi rezultatele acestei audieri?
- Este deosebit de important că există o dovadă scrisă, că o organizaţie internaţională
serioasă a acordat atenţie problemelor Pământului Secuiesc. Consider că în cazul în care în
documentul ONU se va include faptul că există totuşi anumite probleme cu maghiarii din
Transilvania şi că acestea trebuie remediate, este deja un pas important. Deşi nu este obligatoriu, se
cuvine ca recomandările ONU să fie respectate. Este important că am putut duce acest caz în faţa
unor for internaţional. Nu putem obţine susţinere pentru aceste probleme dacă ele nu sunt
cunoscute.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6057 din 12.08.2010, autor Farkas Reka

ONU a respins propunerea de autonomie teritorială a maghiarilor din Transilvania

Organizaţia Naţiunilor Unite a respins propunerea de autonomie teritorială a maghiarilor din
Transilvania. Oficialii ONU vor recomanda României, începând din noiembrie să adopte statutul
minorităţilor naţionale. Tara noastră a fost felicitată pentru eforturile depuse în privinţa integrării
rromilor.
Naţiunile Unite vor recomanda României în următoarele luni să adopte statutul minorităţilor
naţionale, proiect UDMR blocat în Parlament din anul 2005. Potrivit documentului privind
minorităţile statul recunoaşte şi garantează autonomia culturală a minorităţilor naţionale.
ONU s-a pronunţat negativ în ceea ce priveşte autonomia teritorială a maghiarilor din
Transilvania, dar a propus României crearea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale. Acesta a
r urma să se ocupe de înfiinţarea instituţiilor de drept public în limba minorităţii naţionale, sau de
numirea sau schimbarea conducerilor instituţiilor de cultură. In ceea ce priveşte învăţământul
preuniversitar cu predare în limba minorităţilor naţionale, oficialii ONU recomandă ca toate
disciplinele să fie studiate în limba maternă, cu excepţia limbii şi literaturii române.
Referitor la comunitatea romă, delegaţia română a fost felicitată pentru eforturile depuse în
această privinţă.
Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a apreciat că România nu mai
ascunde problemele legate de drepturile omului şi discriminare.
Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 1335 din 13.08.2010

Organizaţia Naţiunilor Unite a respins ideea autonomiei teritoriale a aşa-zisului Ţinut

Secuiesc
La începutul acestei săptămâni la Geneva, Comitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării
Rasiale a analizat şi situaţia în care se află ţara noastră. La prezentarea raportului periodic , în faţa
Comitetului ONU, membri acestuia au dat un răspuns negativ cu privire la înfăptuirea autonomiei
teritoriale a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş. Membrii Comitetului ONU au primit de la trei
asociaţii non-guvernamentale maghiare un raport din umbră prin care se cere autonomia. Pentru a
nu provoca disensiuni sociale între minorităţile naţionale din România, aceştia s-au pronunţat
împotriva oricărei forme de autonomie teritorială. Totuşi, Comitetul ONU recomandă adoptarea
Legii statutului minorităţilor naţionale, lege blocată în Parlamentul României de 5 ani. Seful
delegaţiei române, Asztalos Ferenc Csaba, a declarat că autonomia este o chestiune vagă iar
descentralizarea sănătăţii, educaţiei şi a altor instituţii este tot o formă de autonomie. Asztalos
Ferenc Csaba, potrivit adevărul.ro, a declarat că folosirea limbii maghiare în administraţia publică
locală nu este o problemă, nu sunt probleme nici cu finanţarea învăţământului, mici deficienţe fiind
numai la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca şi Universitatea de Medicină din Târgu
Mureş. Printre posibile recomandări pe care le va mai face ONU se numără şi adoptarea noii legi a
educaţiei şi a pachetului de legi pentru învăţământ în limba minorităţilor. In perioada imediat
următoare se va face şi o colectare a datelor cu privire la situaţia rromilor, date care vor fi şi ele
prezentate în faţa Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale.
Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 198 din 13.08.2010, autor Alin Bagoly

O mică bună diversiune, după obicei românesc

De joi seara presa română vuieşte despre faptul că membrii comitetului ONU au respins
cererea privind autonomia Pământului Secuiesc. Lui Tokes Laszlo i se cere să-şi retragă declaraţiile
referitoare la autonomia teritorială a Pământului Secuiesc, evidenţiindu-se în acelaşi timp faptul că,
ţinându-se cont de atitudinea unui for internaţional atât de important, secuii trebuie să ia la
cunoştinţă că nu li se cuvine autonomia teritorială şi că nu o vor putea obţine niciodată.
Este vorba despre o diversiune bine dirijată, sfera politică românească încercând astfel să
estompeze ponderea raportului celor trei organizaţii civile maghiare, care a creat o mare vâlvă. In
mod caracteristic, nimeni nu s-a obosit să verifice informaţia, deoarece ar fi reieşit foarte uşor că nu
are nici o legătură cu realitatea.
Comitetul ONU privind eliminarea rasismului nici măcar nu şi-a încheiat conferinţa -
aceasta va dura până în data de 27 august, la Geneva, iar raportul comitetului va fi dat publicităţii în
luna noiembrie - şi a avut câteva momente legate de România: audierea raportului din umbră şi a
raportului guvernului şi dezbaterea acestora. Raportul final va fi realizat în baza unei ample analize,
astfel că până în luna noiembrie nu putem afla nimic în legătură cu opiniile pro sau eventual contra.
Toate aceste lucruri au fost clarificate de Cunnold Benko Erika, care a participat nu numai la
elaborarea raportului din umbră, ci s-a implicat şi în procesul de funcţionare al comitetului.
Presa română a reacţionat la ştirea lansată de sfera politică şi, ignorând cerinţele de bază ale
jurnalismului, a început să repete papagaliceşte faptul că şi ONU a declarat că nu poate fi vorba
despre autonomia Pământului Secuiesc. Iar pentru ca întâmplarea să fie şi mai credibilă, se
recomandă adoptarea legii minorităţilor. Se pare că părintele dezinformării bine direcţionate este
Petru Călian, deputat PD-L, care a lansat ştirea bună în cadrul unui comunicat de presă, ocazie cu
care a evidenţiat: decizia ONU poate fi considerată o sentinţă dreaptă, iar în astfel de condiţii,
autonomia unei regiuni nu mai poate fi solicitată.
Indiferent că este vorba sau nu despre o afirmaţie mincinoasă, aceasta şi-a atins scopul
deoarece s-a impregnat în conştiinţa publică românească faptul că ONU a respins cererea secuilor.
Dezminţirile ulterioare nu mai au nici un rost. Ce se va întâmpla însă în cazul în care în raportul
ONU din luna noiembrie va figura altceva, dacă se va propune acordarea autonomiei teritoriale?
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6059 din 14.08.2010, autor Farkas Reka

Sf. Gheorghe, 20 august 2010