PNL Pentru o Noua Economie

CUPRINSPREAMBUL1. FISCALITATEA ŞI BUGETUL2. ECONOMIA ŞI MEDIUL DE AFACERI3. ENERGIA4. ADMINISTRAŢIA CENTRALĂ ŞI LOCALĂ5. JUSTIŢIA6. EDUCAŢIA7. SĂNĂTATEA8. SISTEMUL DE PENSII9. MUNCA ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ10. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ11. INFRASTRUCTURA ŞI TRANSPORTURILE12. MEDIUL13. APĂRAREA NAŢIONALĂ14. RELAŢIILE EXTERNE ŞI AFACERILE EUROPENEPartidul Naţional Liberal asumă opţiunea pentru statul liberalProgramul liberal pentru România intitulat „Pentru o nouă economie” exprimăopţiunea fermă pentru statul liberal. Amploarea crizei economice din România, carenu poate fi explicată doar prin consecinţele crizei mondiale, arată că societatearomânească se află la un moment de răscruce.

Este nevoie în acest moment de o opţiune fundamentală: ne păstrăm în limitele unuiiluzoriu stat social, care şi-a atins limitele, sau asumăm trecerea către statul liberal.Mulţi dintre noi au crezut că tranziţia către capitalism şi către o societate deschisă s-a încheiat odată cu aderarea României la NATO şi, mai ales, odată cu integrarea înUniunea Europeană. Criza actuală ne-a demonstrat, însă, că economia româneascăeste deosebit de vulnerabilă şi lipsită de resurse interne pentru a-şi atenuadezechilibrele. Iată că astăzi, în numele statului social şi al binelui public, aşa cum l-adefinit acesta, după mai mult de douăzeci de ani de tranziţie am ajuns la punctul deplecare: în loc de a evolua prin paradigma dezvoltării, am involuat prin întoarcerea lacombaterea sărăciei. Această întoarcere este efectul aplicării inconsecvente,distorsionate şi populiste a principiilor statului social. Una dintre marile probleme aletranziţiei din România a fost chiar cea a statului: cu cât acesta tindea să semodernizeze, cu atât el îşi restrângea baza socială, ceea ce a pus în faţa partidelorpolitice, mai ales în condiţiile aglomerării competiţiilor electorale, o dilemă greu dedepăsit: modernizarea statului cu riscul pierderii puterii politice, ori reîntoarcerea lapopulism, cu câştig electoral garantat?Impostura în care se află astăzi statul social este evidentă. Nu se poate redistribuiprin politici publice sustenabile decât ceea ce o societate matură, dezvoltată creeazăprin acumulare de avuţie. Aceasta este, de fapt, ceea ce îşi propune statul liberal,prin atributele sale.În condiţiile unei evoluţii organice a societăţii noastre, între statul social şi statulliberal nu ar fi trebuit să existe diferenţe atât de dramatice. În fapt, datorităcondiţiilor istorice şi culturale, diferenţele sunt majore. Starea de deficit în care seaflă societatea românească este o consecinţă a predilecţiei obsesive pentru statulsocial. Deficitele sunt variate şi cronice: deficit de democraţie, deficite instituţionale,deficite economice şi deficite culturale.Ieşirea din starea de deficit a societăţii necesită trecerea de la statul social la statulliberal.Ideea că manifestarea unei viziuni liberale asupra statului este eminamenteeconomică este o eroare. Statul liberal abordează, prin atributele sale, complexitatealumii pe care o trăim, fără a ignora dimensiunea socială şi culturală a tranziţiei.Această dificultate istorică în care se găseşte România era, într-un anume fel,inevitabilă. Era, practic, imposibil să se poată trece de la statul socialist direct lastatul liberal. Trecerea de la economie centralizată la economia de piaţă şi de ladictatură la democraţie nu se putea face fără o perioadă de tranziţie. Din păcate,această perioadă de tranziţie a fost marcată de numeroase ambiguităţi, detergiversări şi de jumătăţi de măsură.Utilizarea „binefacerilor” statului social a fost o manevră propagandistică utilizată încă din debutul anilor ’90 de către Frontul Salvării Naţionale şi, ulterior, de cătrepartidele ce s-au desprins din acesta, Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat.Sub umbrela statului social, „noii democraţi” au invocat interesele celor defavorizaţi, însă nu pentru a le deschide calea către emanciparea individuală, ci pentru a câştiga

timp în scopul consolidării propriei puteri politice.Iată de ce, în contextul de mai sus, conceptul de „A doua modernizare a României”,lansat de către PNL pentru a identifica noul obiectiv postaderare al ţării noastreanume acela de europenizare, devine compatibil cu opţiunea pentru statul liberal încare binele public reprezintă suma intereselor individuale iar libertatea este dublatăde responsabilitate publică şi privată. Trecerea de la statul social la cel liberal semnifică o modificare de paradigmă în ceeace priveşte reformarea marilor sisteme publice şi nu doar redimensionarea lor,repoziţionarea administraţiei în procesul descentralizării şi nu doar simpla manipulareinstituţională, refacerea filosofiei fiscal-bugetare şi nu doar asigurarea echilibrelormacroeconomice.* * * * *Iluziile statului social şi starea de deficit a societăţii româneştiProblema centrală pentru majoritatea românilor redevine, odată cu criza economică,sărăcia. Toate celelalte – de la precaritatea democraţiei până la gradul scăzut decultură civică, de la energiile reduse de reformare a sistemului şi până laanacronismul structurilor economice şi sociale – se datorează sărăciei, sub ambelesale aspecte, anume sărăcia ca stare materială şi sărăcia ca stare culturală. Căci, dinpăcate, în aceşti ultimi douăzeci de ani, lipsurile şi frustrările au dezvoltat oadevarată cultură a sărăciei.În vremea dictaturii comuniste binele public era impus, altcineva ştia ce este binepentru noi. Binele public era mai degrabă un concept statistico-propagandistic. Înperioada de tranziţie, modul în care s-a definit binele public nu s-a schimbat preamult. El a rămas, mai departe, un rezultat al voinţei politice, atâta câtă a fost ea,prada arbitrariului de stat şi populismului. Definirea lui a fost precară, politice publiceau fost marcate adesea de ezitări şi de erori. Binele public a fost un concept abstract,vag, creionat de indicatori goliţi de conţinut, fără relevanţă în viaţa de zi cu zi.Statul liberal schimbă fundamental această paradigmă. Binele public nu mai esterezultatul deciziei de stat, nu se stabileşte prin lege. El este rezultantă, la scarăsocială, a asumării personale. Binele public este o consecinţă a bunăstării individuale,a managementului familial şi a promovării spiritului antreprenorial. El nu mai esterodul bunăvoinţei statului, un bine stabilit prin lege din care frânturi ajung când şicând în casele oamenilor. Binele public devine suport şi parte a contractului social.Modul în care iluzoriul stat social a “reuşit”, în perioada de tranziţie, să asigurebunăstarea românilor se observă din starea cronica de deficit în care funcţioneazăsocietatea românească.Obiectivul statului liberal este acela de a depăşi starea de deficit a societăţiiromâneşti, de a da României o dezvoltare echilibrată, organică.Cele dintâi deficite sunt cele ce ţin de democraţia însăşi. Ele se manifestă, întâi detoate, în gradul redus de evoluţie a culturii civice, ceea ce face ca atitudinea politicăsă fie mai degrabă sensibilă la votul negativ. Una din dominantele politicii româneşti