Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Albert Camus Ciuma

Albert Camus Ciuma

Ratings: (0)|Views: 83|Likes:
Published by Rox Stump

More info:

Published by: Rox Stump on Aug 28, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/24/2011

pdf

text

original

 
CiumaAlbert Camus
"La fel de normal poţi să reprezinţi un sistem de întemniţare printr-un altul, după cum poţi, de altfel, să reprezinţi orice alt lucru care exista în mod real prin ceva care nu există." 
Daniel Defoe
I
Ciudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici s-aupetrecut în 194..., la Oran. După părerea generală, ele nu-şi aveaulocul aici, ieşind puţin din obişnuit. La prima vedere, Oranul este, într-adevăr, un oraş obişnuit şi nimic mai mult decât o prefecturăfranceză de pe coasta algeriană.Oraşul ca atare, trebuie să mărturisim, este urât. Cu aerul săupaşnic, îţi trebuie un timp oarecare ca să sesizezi ce anume îldeosebeşte de atâtea alte oraşe comerciale de pe toatemeridianele. Cum -ţi pi închipui, de pil, un orfărăporumbei, fără arbori şi grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nicifoşnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem tot ? Schimbareaanotimpurilor nu se citeşte decât pe cer. Primăvara se anunţănumai prin calitatea aerului, sau prin coşurile de flori pe care micivânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vindeprin pieţe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate şiacoperă zidurile cu o cenuşă întunecată; nu mai poţi trăi atuncidecât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, unpotop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna.O cale la îndemâna oricui de a face cunoştinţă cu un oraş estesă încerci să afli cum se munceşte în el, cum se iubeşte şi cum semoare. În orăşelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestease fac laolaltă, cu acelaşi aer frenetic şi absent. Adică oamenii aicise plictisesc şi tot aici se străduiesc să-şi formeze obişnuinţe.Concetăţenii noştri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se
 
 îmbogăţească. Sunt interesaţi mai ales de comerţ şi, în primul rând,chiar după cum spun ei, să facă afaceri. Fireşte, au şi slăbiciuneabucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful şi băile în mare.Dar, foarte înţelept, ei păstrează aceste plăceri pentru sâmbătaseara şi duminica, încercând, în celelalte zile ale săptămânii, săcâştige mulţi bani. Seara, când îşi părăsesc birourile, se adună încafenele, la ore fixe, se plimbă pe acelaşi bulevard sau stau înbalcoanele lor. Dorinţele celor mai tineri sunt violente şi scurte, întimp ce viciile celor mai în rsnu deşesc asociaţiile depopicari, banchetele prieteneşti şi cluburile în care se mizeazăsume mari la jocul de cărţi.Veţi spune fără îndoială că asta nu e ceva particular pentruoraşul nostru şi că, la urma urmei, toţi contemporanii noştri sunt lafel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să vezioameni muncind de dimineaţa până seara şi hotărând, ei singuri,apoi, să-şi piardă la cărţi, la cafenea şi în pălăvrăgeli de tot felul,timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt oraşe şi locuri undeoamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista şialtceva. În general, asta nu le schimbă viaţa. Dar presentimentul aexistat şi asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent,un oraş fără presentimente, adică un oraş cu totul şi cu totulmodern. Nu e prin urmare necesar să precizăm modul în care seiubeşte la noi. Bărbaţii şi femeile fie că se devoră rapid în ceea cese cheaactul dragostei, fie se laprinşi într-o lungăobişnuinţă în doi. Între aceste extreme, rareori există cale de mijloc.Nici asta nu e ceva original. La Oran, ca şi aiurea, din lipsă de timpşi de reflecţie, eşti într-adevăr silit să iubeşti fără s-o ştii.Ceea ce e mai original în oraşul nostru este dificultatea de carete poţi lovi aici când e să mori. Dificultate, de altfel, nu este cuvântulpotrivit şi mai corect ar fi să vorbim de inconfort. Nu e niciodatăagreabil să fii bolnav, dar sunt oraşe şi locuri care te susţin în boală,unde poţi, într-un fel, să te laşi în voia ei. Un bolnav are nevoie deblândeţe, îi place să ştie că se poate sprijini pe ceva, cum e şifiresc. Dar la Oran, excesele climei, importanţa afacerilor care setratea, insignifiaa decorului, rapiditatea crepusculului şicalitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav sesimte foarte singur aici. Gândiţi-vă atunci la cel care trage sămoa, prins în cursă, întul sutelor de pereţi trosnind decăldură, în timp ce în acelaşi minut chiar, o întreagă populaţie, la
 
telefon sau în cafenele, vorbeşte de poliţe, de conosamente şi descont. Veţi înţelege atunci ce poate fi inconfortabil în aceastămoarte, chiar modernă, când apare deci într-un loc sterp.Aceste câteva indicaţii reuşesc poate să dea o idee suficientădespre oraşul nostru. De altminteri, nu trebuie nimic exagerat. Ceeace trebuia subliniat, este doar aerul banal al oraşului şi al vieţii. Dar, îndată ce ţi-ai creat obişnuinţele, îţi duci zilele fără greutate. Dinmoment ce oraşul nostru tocmai favorizează obişnuinţele, se poatespune că totul e cum nu se poate mai bine. Sub acest unghi, fără îndoială, viaţa nu e foarte pasionantă. Dar, cel puţin, la noi nu secunote dezordinea. Şi populaţia noastră cu fire deschi,simpatică şi activă, a stârnit totdeauna în călător o stimă firească.Acest oraş fără pitoresc, fără vegetaţie şi fără suflet sfârşeşte prin apărea odihnitor, te prinde în somn, până la urmă. Dar este şi dreptsă mai adăugam că e grefat pe un peisaj fără seamăn, în mijloculunui podiş deschis, înconjurat de coline luminoase, în faţa unui golf cu un contur desăvârşit. Păcat numai că a fost construit cu spatelela acest golf şi că e cu neputinţă aşadar să zăreşti marea pe care,dacă vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o cauţi.Ajunşi aici, va fi lesne să admitem că nimic nu-i putea face peconcetăţenii noştri prevadă incidentele care au avut loc înprimăvara anului acela şi care au fost, pe urmă am înţeles, celedintâi semne parcă ale unui şir de grave evenimente a căror cronicăne-am propus s-o facem aici. Aceste fapte vor părea cu totul fireştiunora, iar altora, dimpotrivă, neverosimile. Dar, la urma urmei, uncronicar nu poate să ţină seama de aceste contradicţii. Sarcina luieste să spună numai: "Lucrul ăsta s-a întâmplat", când ştie că acestlucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viaţa unui întreg popor,şi că există deci mii de martori care vor preţui în inima lor adevărulcelor spuse de el.De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut,n-ar avea nici un merit de pus în lumină într-o astfel de întreprindere dacă întâmplarea nu l-ar fi ajutat să culeagă un anumitnumăr de mărturii şi dacă, prin forţa lucrurilor, n-ar fi fost amestecat în tot ceea ce speră el să vă expu. Este tocmai ceea ce îl îndreptăţeşte să facă operă de istoric. Bineînţeles, un istoric, chiar dacă e un amator, are totdeauna şi documente. Povestitorul acesteiistorii le are deci şi el pe ale sale: mărturia sa mai întâi, a altora maiapoi, pentru că, prin rolul său, el a ajuns să culeagă destăinuirile

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->