Professional Documents
Culture Documents
2. Inima Pământului
2
N.Tr. Expresia „substanţe primare" se
referă la în cazul de faţă la un termen mai
degrabă filosofic. Din această perspectivă,
şi „sufletul" este privit ca fiind substanţial,
materia sa fiind însă una subtilă, nu
materia fizică pe care o cunoaştem cu toţii.
7.9 Hrana şi rotaţia Pământului
9. Splina Pământului
11. FicatulPământului
10
N.Ed. Este vorba de sursele invizibile
ale tuturor elementelor materiale. Fiecare
element subtil corespunde elementului
material respectiu.
Priviţi cerul şi observaţi cât de numeroase sunt
stelele care strălucesc în spaţiul îndepărtat al
eterului infinit. Oamenii au fost dintotdeauna
fascinaţi de strălucirea miriadelor de stele. Această
fascinaţie nu este altceva decât un efect al luminii
care provine din acele regiuni îndepărtate. Lumina
este cea care provoacă formarea atmosferei în jurul
tuturor marilor corpuri celeste, ca un fel de ochi
care le înconjoară. Tot ea este cea care creează
ochiul uman, astfel încât ochiul şi lumina nu pot fi
practic disociate, căci dacă ochiul nu ar fi alcătuit
din lumină, el nu ar putea vedea lumina.
Atunci când ochiul uman - acest mic soare din
fiinţa umană - priveşte stelele de pe cer, devine el
însuşi un mic glob celest, în interiorul căruia se
rotesc milioane de sori şi de sori centrali, care
emană lumina lor primordială în spaţiul infinit. O
întreagă creaţie este purtată astfel de ochiul fiinţei
umane. Soarele, ale cărui raze se reflectă în micul
soare (ochiul) uman, dă naştere unei senzaţii de
fericire sufletului care contemplă acest miracol,
întrucât el înţelege faptul că ceea ce este mare se
reflectă în ceea ce este mic, recunoscându-se
astfel pe sine în el însuşi.
Iar Domnul vă spune: dacă lumina stelelor
reflectată în ochiul fiinţei umane dă naştere unor
asemenea efecte beatifice, chiar dacă la o scară
mult redusă, cât de mari trebuie să fie aceste efecte
asupra Pământului însuşi, atunci când lumina
stelelor se reflectă în marele ochi planetar? Căci
aerul atmosferic nu este altceva decât o oglindă
strălucitoare, pe suprafaţa căreia se odihneşte eterul
şi în care se reflectă lumina tuturor stelelor. De la
acest nivel, imaginea este proiectată la suprafaţa
Pământului, cu o intensitate luminoasă mult mai
concentrată, conform legilor optice bine cunoscute
şi de voi. Această lumină concentrată are o putere
creatoare asupra aerului atmosferic, afectând diferite
părţi componente ale Pământului, inclusiv
suprafaţa acestuia, în sensul dizolvării sau
condensării diferitelor sale elemente.
Dacă veţi încerca să număraţi stelele, veţi
constata că
numărul lor este imens. Puteţi înţelege aşadar cât
de mare este numărul acestor puteri creatoare care
influenţează aerul vostru atmosferic. Tot ceea ce
se petrece în interiorul Pământului, dar şi la
suprafaţa acestuia sau în atmosfera sa, este
rezultatul direct al acţiunii stelelor.
Astronomii voştri au făcut două observaţii cu
adevărat importante. Prima afirmă că au existat
cândva stele care între timp au dispărut. Este
normal ca influenţa lor asupra Pământului să fi
dispărut odată cu ele, inclusiv acele fiinţe care
depindeau de această influenţă pentru a exista pe
pământ.
O altă descoperire a astronomilor afirmă că
lumina provenită de la sistemele stelare foarte
îndepărtate ajunge pentru prima oară pe pământ
abia acum, sau va ajunge peste un anumit număr de
ani. Odată cu aceste lumini, pe pământ vor apărea
noi influenţe creatoare, care vor genera apariţia
unor fiinţe noi. Acestea pot avea influenţe benefice
sau distructive asupra fiinţelor deja existente, în
funcţie de atributele stelei a cărei lumină ajunge
pe pământ pentru prima oară, căci la fel ca în cazul
tuturor fiinţelor, există stele bune şi stele rele, la fel
cum există plante sau animale bune şi rele.
în plus, există stele duble, care, la anumite
intervale de timp, se acoperă reciproc şi
generează tipuri diferite de efecte. Sunt cazuri în
care una din cele două stele este bună, iar cealaltă
este rea. In funcţie de steaua care o acoperă pe
cealaltă, efectele rezultate pe pământ vor fi complet
diferite. Dacă steaua cea bună se afla în faţa celei
rele, efectele ei benefice le vor neutraliza pe cele
malefice. Dacă ambele stele se află faţă în faţă cu
Pământul, influenţa pozitivă a stelei benefice va
minimiza influenţa negativă a stelei malefice. Dacă
steaua malefică se află însă în faţa celei benefice, ea
va anihila complet influenţele pozitive ale acesteia.
Atunci când o asemenea stea se oglindeşte în
atmosfera terestră, deasupra unei anumite regiuni,
oamenii din acea regiune simt
imediat efectele ei negative, care se pot
manifesta fie printr-o vreme foarte urâtă, fie prin
apariţia unor specii diforme de plante sau prin
diferite molime şi boli la animale şi oameni.
Atunci când planetele acoperă stelele, ele pot
avea alte influenţe asupra Pământului, la fel,
bune sau rele, în funcţie de natura planetelor
respective. înţelepţii din vechime cunoşteau
aceste legi, care în zilele noastre par simple
basme de adormit copiii. Ideea nu este însă
deloc atât de prostească pe cât ar considera
savanţii voştri. Prezicerea vremii îşi are
sorgintea tocmai în acest tip de observaţii, deşi
mulţi au tendinţa să le minimizeze. Oricum ar
fi, înţelepciunea din vechime rămâne la fel de
autentică şi astăzi cum era altădată.
Cometele şi alţi meteori care emană lumină
exercită şi ele o influenţă considerabilă asupra
Pământului, chiar dacă pentru perioade scurte
de timp. La fel de mare este şi influenţa
luminii variabile a lunii, şi cu atât mai mult cea
a luminii variabile a soarelui, de care depinde -
între altele -succesiunea anotimpurilor.
Pământul spiritual
27. Formarea şi scopul materiei
45. Mineralel-atribute
Luna
1. Natura şi menirea lunii
3. Animalele de pe lună
X
Dacă doriţi să ştiţi în ce fel Mă venerează
aceşti locuitori ai lunii, priviţi orice om de pe
Pământ care este foarte pasionat de cele lumeşti.
Veţi găsi în acesta oglinda perfectă a felului în
care Mă adoră locuitorii de pe lună.
După cum ştiţi, am afirmat odată că nici un
om nu ar trebui să se preocupe prea mult de
învelişul fizic temporar, ci mai degrabă să caute
împărăţia Mea şi Dreptatea ei, care derivă din
marea Mea Jubire faţă de toţi cei care Mă
iubesc
mai presus de orice. Care credeţi că este, din
acest punct de vedere, situaţia oamenilor de pe
Pământ, când chiar şi cei mai buni dintre ei îşi
petrec cel puţin 23 de ore pe zi pentru
bunăstarea trupurilor lor? Se poate oare spune
că aceşti oameni caută împărăţia lui
Dumnezeu? Fiinţele umane, pentru care am
creat tot ceea ce există şi pentru care îmi
folosesc continuu întreaga Mea iubire şi
înţelepciune, nu îşi găsesc aproape niciodată un
moment pentru Mine în tot acest du-te-vino în
care trăiesc. Adevăr vă spun: printr-o asemenea
adoraţie, viaţa voastră nu va deveni cu nimic mai
bună decât este.
Credeţi că Mi-aţi slujit cu ceva sau că M-aţi
adorat cu adevărat dacă murmuraţi rapid un
Tatăl Nostru şi o Ave Măria, sau dacă aţi
petrecut o oră cu o carte de rugăciuni în mână,
dar cu gândul în altă parte, într-o biserică făcută
din piatră şi împodobită cu sculpturi? O, oameni
lipsiţi de minte! Chiar credeţi că Eu sunt din
piatră, din lemn, din metal, sau din orice alt
material din care vă confecţionaţi sculpturile?
Dacă nu vă veţi schimba atitudinea pe Pământ,
veţi fi nevoiţi cu toţii să intraţi în şcoala lunii,
pentru a învăţa acolo, în condiţii de maximă
duritate, deopotrivă fizice şi spirituale, că
Dumnezeu cel viu nu îşi găseşte plăcerea într-o
asemenea adoraţie lipsită de substanţă. Dacă tot
mai doriţi să aflaţi în ce fel îl adoră pe
Dumnezeu fiinţele de pe lună, vă voi spune:
acolo, unica adoraţie constă în lecţiile dure pe
care oamenii sunt nevoiţi să le înveţe treptat.
Aceasta este adevărata adoraţie a lui
Dumnezeu, care trebuie slăvit întru spirit şi
adevăr. Numai prin asemenea lecţii poate
scânteia divină din interior să iasă la lumină. De
vreme ce pe Pământ nu au făcut altceva decât să
îşi satisfacă trupurile, aceşti oameni trebuie să
înveţe ce înseamnă traiul fără confort fizic, iar
luna este locul ideal pentru această şcoală; ei
trebuie să renunţe acolo la sine până la ultima
fibră a fiinţei lor, cerând totul numai de la Mine.
Pe lună, ei trebuie să îşi demonstreze continuu
credinţa, în condiţiile în care sunt supuşi la cele
mai dificile
încercări cu putinţă. Dar nu aşa cum o faceţi
voi, care nu aveţi nici un pic de credinţă şi care
încercaţi să Mă înduioşaţi pe Mine, Dumnezeu
cel viu, cu crucifixele voastre din lemn!
2
Cea de-a doua întrebare are şi ea un răspuns
evident. Acolo unde Mă manifest în exterior prin
îngerii Mei sau în care apar Eu însumi ca
învăţător nu mai este nevoie de nici un cap al
bisericii, la fel cum nu este nevoie de nici un şef
de guvern. De aceea, se poate spune că luna
reprezintă un stat spiritual reformat, în care
singurul şef sunt Eu însumi.
Copiii sunt crescuţi în conformitate cu aceste
învăţături. Singurul lucru de care au nevoie
este iubirea, din care se naşte credinţa în Mine
ca fiinţă umană, şi în întruparea mea fizică pe
Pământ, locul din care provin ei înşişi. Acest
eveniment s-a petrecut nu numai pentru a le
aduce beatitudinea oamenilor de pe Pământ
sau de pe lună, ci tuturor celor răspândiţi în
spaţiul infinit pe toate corpurile cereşti, pentru
a-i uni în funcţie de natura lor şi pentru a
construi astfel un loc permanent pentru ei, sub
marea Cruce a Iubirii. Aceasta este aşadar religia
şi forma de adorare a lui Dumnezeu pe lună.
3.
întrebarea referitoare la ce cred locuitorii de
pe lună despre Pământ nu mai necesită un
răspuns, după ceea ce am spus anterior. Singurii
locuitori ai lunii care au ocazia să vadă Pământul
sunt spiritele (care locuiesc pe partea vizibilă a
lunii), iar acestea nu pot percepe aspectele
materiale decât
prin prisma analogiilor spirituale. Locuitorii de
pe parte< invizibilă a lunii nu văd niciodată
Pământul, aşa că tot ceea c( ştiu despre acesta
este tot de natură spirituală.
6. Fluidul magnetic